1.

Introducere RC
Rețea de calculatoare
O rețea de calculatoare ( computer network) leagă între ele o mulțime mai mică sau mai mare
de calculatoare, astfel încât un calculator poate accesa datele, programele și facilitățile sau resursele unui
alt calculator conectat la aceeași rețea. De obicei este nevoie desigur și de măsuri de restricție/siguranță a
accesului.
Clasificare după topologie
Principalele tipuri de topologii pentru rețelele LAN sunt:
 Topologia Bus (înseamnă magistrală) - are o fiabilitate sporită și o viteză mare de transmisie.
 Topologia Ring (inel) - permite ca toate stațiile conectate să aibă drepturi și funcțiuni egale;
 Topologia Star (stea) - oferă o viteză mare de comunicație, fiind destinată aplicațiilor în timp real.
 Topologia arbore(stea extinsa)este prezentă multiplicarea nodurilor centrale, permițând lucrul rețelei
chiar dacă unul din nodurile centrale se defectează. Are o performanță mai mare ca topologia Star(stea).
Clasificare după relațiile funcționale (arhitectura de rețea)
Rețelele de calculatoare mai pot fi clasificate în funcție de relațiile funcționale care există dintre elementele
unei rețele, ca de exemplu: Active Networking Architecture,Client-Server Architecture și Peer-to-peer
(workgroup) Architecture.
O altă clasificare funcțională folosește termenii:
 Storage Area Network (SAN) - o rețea dedicată interconectării eficiente a dispozitivelor de stocare a
datelor
 Network Attached Storage (NAS) - dispozitive de stocare concepute pentru a fi atașate nu la câte un
calculator particular din rețea, ci direct la rețea, putând astfel fi puse la dispoziția tuturor calculatoarelor
rețelei
Clasificare după extindere
1. Rețea locală LAN (=Local Area Network), reprezintă un ansamblu de mijloace de transmisiune și de
sisteme de calcul folosite pentru transportarea și prelucrarea informației. Ele sunt frecvent utilizate pentru a
interconecta calculatoarele personale și stațiile de lucru (workstation) din birourile companiilor și ale
celorlaltor organizații, cu scopul de a partaja resurse (exemple: imprimantele; un ruter cu acces la Internet)
și de a face schimb de informații. Rețele locale se disting de alte tipuri de rețele prin trei caracteristici:
 mărime sau extindere spațială relativ mică, de ordinul a cel mult câtorva sute de metri
 tehnologie de transmisie,
 topologie: magistrală (bus) sau o topologie echivalentă, realizată fizic printr-un cablu (electric, optic)
sau și prin radio, fără fir (wireless)
2. Rețelele metropolitane ( MAN=Metropolitan Area Network) sunt rețele de mare extindere, care de
obicei împânzesc un întreg oraș sau chiar o întreagă zonă urbană. Aceste rețele folosesc cel mai des
tehhologia fără fir (wireless) sau fibra optică pentru a crea conexiuni.
3. rețea de arie largă (WAN, = Wide Area Network) este orice rețea care conectează orașe, regiuni sau
țări. De obicei rețelele de arie largă includ linii de telecomunicație publice și elementele de legătură și
conectare necesare. Cel mai extins WAN este Internetul, care în ziua de azi acoperă practic întregul glob
pământesc. Rețelele de arie largă se folosesc pentru interconectarea mai multor LAN-uri și a altor tipuri de
rețele, astfel încât să se faciliteze comunicarea între persoane și computere situate la mari depărtări unele
față de altele.
4. Personal Area Network (PAN)este o rețea de calculatoare folosită pentru comunicarea între câteva
mici calculatoare sau și aparate multifuncționale inteligente (smart), apropiate unele de altele. Exemple de
dispozitive care sunt folosite în rețeaua de tip PAN sunt imprimantele, aparatele de fax, telefoanele
mobile, Personal Digital Assistant (PDA-uri), scanere.Raza de acțiune a rețelelor PAN este aproximativ de
la 6-9 metri. Rețelele PAN pot fi conectate cu magistrale USB și FireWire. Cu ajutorul unor tehnologii ca
IrDA (unde infraroșii) și Bluetooth (unde radio) se pot crea și rețele de tip Wireless PAN (rețele PAN fără
fir).
5. Rețea academică (Campus Area Network).Un CAN este o rețea de LAN-uri interconectate,
asemănatoare cu cea de tip MAN, dar ea se extinde pe o zonă geografică limitată, de exemplu a unei
universități. CAN este ca extindere în general mai mare decât rețelele locale LAN dar mai mic decât WAN.
Rețelele CAN au fost create cu scopul de a facilita studenților accesul liber la rețeaua Internet și la
resursele universității.
6. Rețea globală (Global Area Network)Specificațiile rețelei globale (GAN) au fost în curs de
dezvoltare de către multe grupuri de specialiști. În general, rețeaua globală GAN definește un model de
asigurare a comunicațiilor mobile între un număr arbitrar de rețele WLAN, zone de acoperire prin satelit,
etc. În proiectul IEEE 802.20, IEEE a stabilit standardele pentru rețeaua terestră GAN, valabile cu începere
din iunie 2008.

Dupa mediul de transmisie:

-cablat fibra optica
-cablat electric
-wireless cu antene
Dupa echipamente:
-fixe
-mobile
-portabile
In functie de tehnologia hardware (si software) folosita pentru interconectare
– Retele folosind medii de transmisie cu fir
– Retele folosind medii de transmisie fara fir
2.Topologii fizice de retea.Topologii logice de retea
Topologia rețelelor este studiul de aranjament sau cartografierea a elementelor (legături, noduri etc.) dintr-
o rețea, în specialinterconexiunile fizice (reale) și logice (virtuale) dintre noduri.
Tipurile de topologii
 topologii fizice - tratează aspectul spațial și organizarea fizică a stațiilor din rețea și a cablurilor:
BUS,RING,STAR
 topologii de semnal
 topologii logice - se referă la modul în care se realizează comunicarea în rețea, la modul în care datele
circulă între stații :topologia logica de difuzre,topologia secventa sau in inel
Topologia unei rețele afectează direct performanțele acesteia, alegerea unei topologii în detrimentul alteia
influențează:tipul de echipament necesar , caracteristicile necesare ale echipamentului , posibilitățile de
extindere a rețelei , modul de administrare a rețelei.
Topologia Point-to-Point
Cea mai simplă topologie din această categorie este o legătură (sau link) permanentă între oricare două
terminații ( endpoint). Topologiile de tip switched point-to-point sunt modelele de bază ale telefoniei
obișnuite. Valoarea definitivă a rețelelor point-to-point este o valoare garantată dinte cele două terminații.
Valoarea a conexiunilor de tip on-demand point-to-point este proporțională cu numărul de perechi de
potențiali abonați.
Topologia Magistrală (Bus)
Avantajele topologiei Bus Dezavantajele topologiei Bus

 Ușor de implementat și de extins  Lungimea cablului este limitată și la fel numărul de stații
 Necesită mai puțină lungime de cablu decît Dacă există probleme cu cablul, toată rețeaua se
rețelele stea „prăbușește”
 Sunt bine adaptate pentru rețele temporareși Costurile de întreținere pot fi mari pe o perioadă lungă de
mici care nu necesită viteze mari, în plus se poate timp
ușor de configurat  Performanța degradează dacă sunt conectate prea multe
 Sunt mai puțin costisitoare deoarece se calculatore
folosește numai un cablu  Este necesară terminația corectă a semnalului (și a
cablului)
 Capacitate de încărcare semnificativă (fiecare tranzacție
trebuie să ajungă la destinație)
 Lucrează mai bine cu un număr limitat de noduri
 Este mai lentă decît alte topologii
 Dacă un calculator se defectează atunci toată rețeaua se
„prăbușește”

Topologia Star (stea)

Este tipul de topologie de rețea în care fiecare din nodurile de rețea este conectat la un nod central,
numit hub sau switch. Toate datele care sunt transmise între nodurile din rețea sunt întâi transmise în acest
nod central și abia apoi sunt retransmise la unele sau la toate celelalte noduri în rețea. Această conexiune
centralizată permite o conexiune permanentă chiar dacă un dispozitiv de rețea iese din funcție. Singurul
pericol este ieșirea din funcție a nodului central, care ar duce la pierderea legăturii cu toată rețeaua.
 Avantajele topologiei stea Dezavantajele topologiei stea

 O performanță sporită: Trecerea Primul dezavantaj este dependența sistemului cu privire la

pachetelor de date (data packets) prin nodurifuncționarea nodului central. În timp ce eșecul unei legături
inutile este prevenită de această topologie. individuale duce numai la izolarea unui singur nod, pe cînd
 Izolarea dispozitivelor: Fiecare defecțiunea nodului central duce la perderea legăturii dintre toate
dispozitiv este izolat inerent de către legăturanodurile.
(link) care se conectează la nodul central. Performanța rețelei tot depind de nodul central.
Acest lucru face izolarea dispozitivelor
individuale destul de simplu, și permite Marimea rețelei este limitată de numărul de conexiuni pe care
deconectarea lui în orice moment de la nodulnodul central poate să le suporte.
central. Această procedură de izolare previne
orice eșec non-centralizat care va afecta toatăTraficul dintre un nod și nodul central este izolat de celelalte, dar
rețeaua. dacă un nod din rețea ocupă o parte semnificativă din capacitatea
de procesare a nodului central atunci celelalte noduri pot să se
confrunte cu scăderea performanței a rețelei.
Topologia Extended Star (stea extinsă)
Este prezentă multiplicarea nodurilor centrale, permițând lucrul rețelei chiar dacă unul din nodurile centrale
se defectează. Are o performanță mai mare ca Star.
Topologia Mesh
O rețea fără fir (radio) de tip mesh (Wireless Mesh
Network) reprezintă o rețea destinată transportării
datelor, instrucțiunilor și vocii prin nodurile de rețea.
Aceast tip de rețea oferă o conexiune continuă și
dispune de algoritmi de reconfigurare în caz de noduri
blocate sau neoperaționale. Scopul principal al acestor
algoritmi este de a găsi cea mai bună rută pentru a
ocoli nodurile neoperaționale și de a transmite până la
destinație pachetele de date, în ciuda dificultăților.
O rețea mesh în care toate nodurile sunt interconectate
poartă denumirea de „rețea deplin conectată”( fully
connected network). Rețelele mesh diferă de celelalte
rețele prin aceea că toate componentele rețelei pot fi
interconectate prin așa numitele „hop-uri”, care în general nu sunt unități mobile.
Topologia logică =modul de expediere a mesajelor intr-o retea.
 Exista topologia logica de difuzare(broadcast logical topology) in care mesajul este transmis
tuturor terminalelor fiind ignorat de cele carora nu este destinat.
 Topologia secventa sau in inel(ring logical topology)=presupune transmiterea mesajului in
retea treptat de la un nod la altul.Dupa citirea adresei destinatie se decide la nivelul nodului daca ii este
adresat acestuia sau trebuie transmis urmatorul nod din retea.Avantaj:reduce incarcarea retelei.
3.Modele ierarhice pentru retele.Organizare cu nivel,conexiune protocol,interfata
Pentru a se realiza comunicarea intre 2 locatii este necesare a avea o cale unica de comunicare si
suplimentar un nivel intermediar prin care mesajele sa fie transmise intr-un limbaj comun.Implementarea
de la sursa si de la destinatie contine acelasi nr. nivele nu obligatoriiu implementate identic la fiecare nivel
o comunicatie virtuala cu un protocol specific,un nivel fizic cu o comunicatie fizica si protocol
Intre nivele exista interfete la nivelul carora se face transferul de date intre cele 2 nivele.
Interfata este implementata pe baza de servicii si pct. de interconectare si se noteaza SAP=service accsess
point.
Nivelul inferior este cel care pune problema serviciilor la
nivelul superior.Nivelul superior este cel care apeleaza
nivelul superior.

MDB=manag. date-base
IDU=interface data unit
ICI=interface control inform.
Nivelul N implementeaza un set de servicii puse la
dispozitia nivelului imediat superior prin SAP
intern,nivelul implementeaza o baza de date de
management a informatiei specifice.
Accesarea unui serviciu de la nivelul N+1se face prin
transferarea unui bloc de date numit IDU de la nivelul
N+1 la nivelul N.
IDU este format din 2 parti:ICI si SDU. In SDU sunt
datele specifice in format specific niveluui N+1;in ICI
sunt codificare inforrmatiile de control pt acces la
serviciu.
Pe baza continutului de ICI si a informatiilor din MDB se completeaza partea de header si partea de
tail,sfarsitul din PDU(protocol data unit).
Partea de date din SDU este partea din SDU provenita de la
nivelul superior.PDU este transmis prin comunicatie
virutala la nivelul N da in realitate el se constituie ca SDU
intr-un IDU pentru accesul la serviciul din nivelul N-1.

PDU asigura comunicatia pe orizontala iar IDU asigura

comunicatia pe verticala.
Atat PDU cat si IDU au o bucata de date specifice cat si o
bucata de control.
4.Modelul OSI.Descriere nivele
Modelul de referinta OSI este un model teoretic cu rol de referinta pentru alte modele:structurat si
organizat pe 7 nivele:
7. nivelul de aplicaţie (Application Layer). APDU
6. nivelul de prezentare (Presentation Layer) PPDU
5. nivelul sesiune (Session Layer) SPDU
4. nivelul de transport (Transport Layer) TPDU
3. nivelul de reţea (Network Layer) PACKET
2. nivelul legăturii de date (Data Link Layer) FRAME
1. nivelul fizic (Physical Layer) BIT
Acestor nivele li se asociază seturi de protocoale, denumite protocoale OSI.
Fiecare nivel are rolul de a ascunde nivelului superior detaliile de transmisie către nivelul inferior şi invers.
Nivelele superioare beneficiază de serviciile oferite de cele inferioare în mod transparent.
Pe nivelel 1,2,3 PDU are un nume specific:nivelul fizic-bit,nivelul legatura de date -frame,nivelul network
-packet.Nivelele superioare au nume generic de date.

1.La nivel fizic, se transmit datele în format binar (biţi 0 şi 1) pe canalul de comunicaţie
din reţea. În standardele echipamentelor care lucrează la nivel fizic, precum şi în cele ale
interfeţelor fizice aferente acestora, sunt specificate caracteristicile lor electrice, mecanice,
funcţionale şi procedurale. Natura sursei de informaţie (date, voce, audio, video) nu se mai
cunoaşte la acest nivel ceea ce face ca procesul de comunicaţie să fie considerat transparent.

2.La nivelul legăturii de date circulă cadre de biţi, adică pachete încapsulate cu antet
(H - header) şi marcaj final (T - trail), care includ adresele sursei (SA - Source Address) şi
destinaţiei (DA - Destination Address) pentru a se putea expedia datele între calculatoare.
Suplimentar, în cadrul de date sunt incluse: un câmp de control al erorilor, unul responsabil
de sincronizarea transmisiei, un câmp de protocol etc.
În principal, nivelul legăturii de date este responsabil de detecţia erorilor de transmisie
a datelor prin reţea.

3. Pe nivelul de reţea, se alege calea de expediere a pachetului, se realizează controlul

traficului informaţional din reţea şi dintre reţele, se rezolvă congestiile, eventual se
converteşte formatul pachetului dintr-un protocol în altul. În unele LAN-uri, funcţia nivelului
de reţea se reduce la cea de stocare (buffering) şi retransmisie a pachetelor. În WAN-uri, la
acest nivel se realizează operaţia de rutare a pachetelor, adică stabilirea căilor optime de
transmisie între noduri.

Nivelele 1,2,3 sunt nivele inlantuite si au o implementare tipic hardware sau hardware + firmware.
Nivelele 4,5,6 =avem comunicatie pct la pct.;implementare software

4. Nivelul de transport deplasează datele între aplicaţii. Acest nivel răspunde de

siguranţa transferului datelor de la sursă la destinaţie, controlul traficului, multiplexarea şi
demultiplexarea fluxurilor, stabilirea şi anularea conexiunilor din reţea. De asemenea, la acest
nivel mesajele de mari dimensiuni pot fi fragmentate în unităţi mai mici, cu lungime impusă,
procesate şi transmise independent unul de altul. La destinaţie, acelaşi nivel răspunde de
refacerea corectă a mesajului prin ordonarea fragmentelor indiferent de căile pe care au fost
transmise şi de ordinea sosirii acestora.

5.Nivelul de sesiune furnizează diverse servicii între procesele-pereche din diferite

noduri: transfer de fişiere, legături la distanţă în sisteme cu acces multiplu, gestiunea
jetonului (token) de acordare a permisiunii de a transmite date, sincronizarea sistemului etc.
O sesiune începe doar dacă legătura între noduri este stabilită, deci este orientată pe
conexiune. Nivelul sesiune este considerat ca fiind interfaţa dintre utilizator şi reţea.

6. Nivelul de prezentare se ocupă de respectarea sintaxei şi semanticei impuse de

sistem, de codificarea datelor (compresie, criptare) şi reprezentarea lor în formatul standard
acceptat, de exemplu, prin codarea ASCII (American Standard Code for Information
Interchange) a caracterelor. În plus, acest nivel supervizează comunicaţiile în reţea cu
imprimantele, monitoarele, precum şi formatele în care se transferă fişierele.

7.La nivelul aplicaţie se implementează algoritmii software care convertesc mesajele în

formatul acceptat de un anumit terminal de date real. Transmisia se realizează în formatul
standard specific reţelei. Faţă de aceste standarde de comunicaţie, DTE-ul real devine un
terminal virtual care acceptă standarde de reţea specifice (de exemplu, VT100/ANSI).
Un program de aplicaţie pentru comunicaţii în reţea poate să ofere unul sau mai multe
servicii de reţea, pe baza anumitor protocoale de transmisie.
5.Modelul TCP/IP de scriere nivele .Explicati comparatia cu OSI
Modelul TCP/IP ( Control Protocol/Internet Protocol) a fost creat ca un standard deschis (open standard),
ceea ce înseamnă că oricine era liber să folosească TCP/IP. Acest lucru a dus la creşterea vitezei de
dezvoltare a TCP/IP ca standard .
1. Cel mai elocvent este cazul stratului Aplicaţie, care în cazul modelului TCP/IP se ocupă cu
reprezentarea, codarea şi controlul dialogului.
2. Stratul transport se ocupă de calitatea serviciilor oferite precum: siguranţa, controlul traficului şi
corecţia erorilor. Unul din protocoalele sale,TCP – Transmission Control Protocol, oferă o cale excelentă
şi flexibilă pentru a crea siguranţă, un trafic bun, o reţea cu erori reduse. TCP este un protocol orientat pe
conexiune. El menţine dialogul între sursă şi destinaţie cât timp stratul aplicaţie ambalează informaţia în
unităţi numite segmente. Orientarea pe conexiune nu înseamnă că un circuit există între calculatoarele ce
comunică, acest lucru înseamnă că segmente de strat 4 traversează reţeaua înainte şi înapoi între cele două
gazde pentru a confirma existenţa conexiunii logice pentru o anumită perioadă de timp.
3. Scopul stratului Internet este de a diviza segmentele TCP în pachete şi a le transmite către orice reţea,
acestea ajung la reţeaua destinaţie independent de calea pe care merg. Protocolul specific care guvernează
acest strat este numit Internet Protocol (IP). Determinarea căii optime şi comutarea pachetelor se realizează
în acest strat.
4. Numele stratului acces la reţea este foarte vast şi uneori confuz. Mai este cunoscut şi ca strat gazdă-
reţea. Acest strat se ocupă cu toate componentele, atât fizice cât şi logice, care sunt necesare realizării unei
legături fizice. Acest aspect include toate tehnologiile reţelei, incluzând toate detaliile straturilor fizic şi
legături de date ale modelului OSI.
OSI` TCP/IP
7.Aplicatie 4.Aplicatie data
6.Prezentare
5.Sesiune
4Transport 3.Transport segment
3.Retea 2.Internet pachet
2.Legaturi date
1.Fizic Acces la retea Frame
Bit

Asemănări între modelul OSI şi TCP/IP: Diferenţe între modelul OSI şi TCP/IP:

 amândouă au straturi; • TCP/IP combină straturile OSI legături de date

• amândouă au stratul aplicaţie, chiar dacă includ
servicii diferite;
• amândouă au straturile transport şi reţea
comparabile;
• ambele presupun că pachetele sunt comutate.
Acest lucru înseamnă că pachetele individuale
(ale aceluiaşi mesaj) pot parcurge căi diferite
pentru a ajunge la aceeaşi destinaţie. Aceasta este
în contrast cu reţeaua circuit-comutat în care toate
pachetele o iau pe aceeaşi cale.
şi fizic în stratul acces la reţea;
• TCP/IP pare simplu deoarece are doar câteva
straturi;
• Protocoalele TCP/IP sunt standardele în jurul
cărora s-a dezvoltat Internetul, astfel modelul
TCP/IP a câştigat credibilitate doar datorită
protocoalelor sale. În contrast, de obicei reţelele
nu sunt construite pe protocolul OSI, chiar dacă
modelul OSI este folosit drept ghid.
6.Echipamente de retea:Hub,Switch,Router.Explicati functionarea raportat la nivelele
OSI
OSI1

Scopl lor este de a conecta mai multe echipamente intre ele folosind mai multe tronsoane.Tronsoanele pot
fi realizate din aceeasi tehnologie sau din tehnologii diferite.
BRIDGE = sau puntea dintr-o retea de calculatoare, este un echipament de retea care face legatura intre 2
retele de calculatoare. Scopul acestui dispozitiv care lucreaza pe subnivelul MAC al nivelului OSI este de a
adapta nivelele semnalelor si/sau de a converti informatiile (pachetele) dintr-un nivel in altul.
REPETOR = un dispozitiv electronic care primește semnale pe care le retransmite la un nivel mai înalt sau
la o putere mai mare, sau de cealaltă parte a unui obstacol, astfel ca semnalul să poată acoperi zone mari
fără degradarea calității sale.
Un HUB interconecteaza mai mult de 2 segmente,datele receptionate pe un port sunt retransmise pe toate
celelalte porturile.Retransmiterea se face online fara stocarea de date.

OSI2
Switch=echipament concentrator multiport.Pentru fiecare port sunt implementate distinct nivlelele OSI1 si
OSI2.Switch-ul implementeaza un mecanism de dirijare a traficului retransmitand cadrul receptionat pe
portul sursa in mod directionat pe portul unde "stie"unde se afla calculatoarele destinatie.Daca nu are
informatii despre calculatoarele destinatie atunci se comporta similar ca un HUB si retransmite pe toate
porturile.
Datele receptionate pe portul sursa sunt prelucrate la nivelul OSI1 si apoi la OSI2 pe baza informatiiei din
cadrul reultat si a informatiei din tabela de comutare ,cadrul este directionat pe 1 sau pe toate proturile de
destinatie si procesat la nivel de OSI2 apoi la OSI1 si transmis catre destinatie.
In functionare normala switch-ul realizeaza o dirijare a traficului catre destinatie.

OSI3
Ruter=este format din interfete si prelucreaza pachete.Pentru fiecare interfata sunt implementate nivelele
OSI1 si OSI2 ,OSI3.
Pe interfata sursa datele sun procesate in ordinea 1,2,3 pe interfata destinatie in ordinea 3,2,1.Ruterul
implementeaza o tabela de rutare pe baza pachetului receptionat si a informatiilor din tabela de rutare si
decide daca pachetul trebuie transmis mai departe si pe ce interfata
Nivelele 1,2,3 sunt nivele inlantuite putand avea intremediar mai multe echipamente de retea intre sursa si
destinatie.Din motive tehniice se prefera limitearea numarului si tipului de echipamente care se pot
cascada.
\
7.Probleme specifice rezolvate in cadrul retelelor de calculatoare: problema accesului
la mediu, erorilor de transmisie, fragmentare, legaturi orientate-conexiune, legaturi
punct la punct

Controlul accesului la mediu -MAC(Medium Access Control)

–Rol: Folosit pentrua determina cine urmeaza sa transmita intr-un canal multi-acces(engl.multiaccess
channel ).
Contextul problemei: acelasi mediu fizic e folosit de mai multi emitatori (identificati unic printr-o adresa
fizica sau adresa MAC) care activeaza simultan, de exemplu:
–transmisie semi-duplex, intre entitati care utilizeaza acelasi mediu fizic pentru ambele sensuri
–comunicatia prin unde radio, cind exista statii care emit pe aceeasi lungime de unda (Wireless Ethernet –
IEEE 802.11, Bluetooth, etc).
Strategii:
–Alocare statica
»FDM (Frequency Division Multiplexing)
»TDM (Time Division Multiplexing)
–Acceptarea posibilitatii coliziunilor si retransmiterea pachetelor afectate de coliziuni –alocare dinamica
Coliziune=transmitereasimultanaa datelor
Mecanism general: o statie ce are date de transmis, le transmite imediat; in caz de coliziune va face
retransmitere pana la transmitere cu success.
Protocoale pentru controlul accesului la mediu: ALOHA, CSMA, MACA, MACAW.

Problema erorilor de transmisie

Conexiune orientata

În sistemul connection-oriented (conexiune orientatã), o conexiune este stabilitã între expeditor ºi destinatar
înainte de a transmite date. Un exemplu de reþea cu conexiune orientatã este sistemul telefonic.
Expeditorul plaseazã un apel, conexiunea este stabilitã, ºi apoi are loc comunicare.
Procesele ce au loc în reþeaua orientatã pe conexiune se mai referã ºi ca procese cu circuite comutate. O
conexiune dedicatã între sursã ºi destinaþie este mai întâi stabilitã, ºi apoi începe transferul datelor. Toate
pachetele circulã secvenþial prin acelaºi circuit fizic sau virtual într-un ºir continuu.

Fragmentare = fiecare retea impune o marime maxima pachetelor sale.Aceste limite au diferite cauze:
Hardware, Sistemul de operare, Protocoale etc. Rezultatul tuturor factorilor este ca administratorii de retea
nu sunt liberi sa aleaga marimea maxima a pachetului .Practic singura solutie este de a permite gateway-lor
fragmenteze pachetele trimitand fiecare fragment ca un pachet de internet separat.Totusi convertind un
obiect de dimensiuni mari in fragmente mici este considerat mai usor decat procesul invers.
Legaturi punct la punct (PP) asigură o cale unică, prestabilită, în reţeaua WAN, de la client la reţeaua de
destinaţie, prin intermediul unei reţele de transport, cum ar fi o reţea de telefonie fixă. Liniile punct la
punct se închiriază, de obicei, de la compania de telecomunicaţii, de unde şi numele de linie închiriată.
Pentru astfel de linie transportatorul (compania de telecomunicaţii) alocă o pereche de fire, de regulă cu
performanţe superioare, al cărui preţ depinde de banda necesară şi distanţa între puncte. Pentru conectarea
fizică la WAN a unui computer sau a unui LAN sunt necesare echipamente specializate numite modem-uri
(modulare-demodulare).
8.Topologii fizice de cablare: cablare structurata( cablu electric coaxial, cablu electric
torsadat, fibra optica, wireless, radio )

Cablarea structurată reprezintă un set de standarde ce determină modalitatea de instalare a cablurilor ce

întră în componența rețelelor de date sau voce din centre de calcul, birouri sau clădiri. Aceste standarde
determină modul de cablare în formație 'stea', în care toate prizele de date sunt conectate la un patch
panel central (montat, de obicei, într-un rack de 19 țoli), de unde poate fi determinat exact modul în care
vor fi utilizate aceste conexiuni.
Cablarea structurată are în componență următoarele subsisteme:
 Instalația de intrare - reprezintă interfața clădirii cu lumea exterioară.
 Camerele de echipament - găzduiesc echipamentul utilizat de persoanele din clădire.
 Dulapul de telecomunicații - conține echipamentele de date și telecomunicații ce conectează
subsistemele de cablare orizontală la backbone.
 Backbone-ul - transportă semnalul între instalațiile de intrare, camerele de echipament și dulapurile de
telecomunicații.
 Cablarea orizontală - reprezintă cablurile de la camerele de telecomunicații la prizele individuale (de
pe același etaj).
 Componentele zonei de lucru - conectează echipamentul utilizatorului final la prizele subsistemului de
cablare orizontală.

Cablu electric coaxial

Cablu coaxial = este un cablu electric, care se compune dintr-un fir conductor înconjurat de un
material izolator , înconjurat de un alt îmveliș, conductor la rândul său , acoperit de un ultim strat izolator .
Acesta este utilizat pentru transmisiuni de înaltă frecvență sau pentru semnale de bandă largă.
Deoarece câmpul electromagnetic purtător al semnalului există doar în spațiul dintre cei 2 conductori,
acesta nu poate interfera sau permite interferențe cu alte câmpuri electromagnetice externe.
Avantaje: cablu), însă și pentru tehnologii digitale
Datorită structurii sale și a izolării bune, moderne de transmisie de date.
cablul coaxial prezintă două avantaje majore Dezavantaje
față de alte tipuri de cablu de cupru:  nu suportă pentru Ethernet o lățime
 comportare foarte bună în de bandă mai mare de 10Mbps.
frecvență  este un mediu partajat (shared-
 poate acoperi o bandă foarte largă, media) și nu poate oferi un grad minim
de la frecvențe joase până la UHF (Ultra High de securitate.
Frequency), ceea ce îl face ideal pentru  pentru a oferi o imunitate bună la
transmisii de video analogic (televiziune prin interferențele electromagnetice trebuie
împământat la un capăt.
Cablu electric torsadat
Cablul torsadat este un tip de cablu des întâlnit în care doi conductori sunt răsuciți unul în jurul celuilalt
în scopul anulării interferenței electromagnetice ce cauzează diafonie. Numărul de răsuciri pe o distanță de
un metru face parte din specificațiile tipurilor de cabluri. Cu cât acest număr este mai mare, cu atât diafonia
este redusă mai mult. Răsucirea firelor cauzează reducerea interferenței deoarece:
 Zona de buclă dintre conductori (care determină cuplajul magnetic în semnal) este redusă la mimimul
fizic.
 Direcțiile de curent generate de un câmp magnetic cuplat uniform sunt inversate la fiecare răsucire,
anulându-se reciproc.
Tipuri de cablu torsadat
Cablu torsadat neecranat UTP (Unshielded Twisted Pair)
Este format din 4 perechi de fire, izolate intre ele. Prin torsadarea perechilor de fire apare efectul de
anulare, efect ce limiteaza degradarea semnalului util din cauza interferentelor magnetice. Cablul
torsadat neecranat este cea mai des întâlnită variantă de cablu torsadat din rețelele de date. Cablurile
UTP sunt numite adesea cabluri Ethernet, după Ethernet, standardul cel mai răspândit (dar nu și cel mai
fiabil) ce folosește cabluri UTP. Acesta este tipul principal de cablu utilizat în bucla locală a
rețelelor telefonice și în rețelele de date (în special drept cablu patch sau conexiune temporară la rețea)
datorită flexibilității sale deosebite.
Spre deosebire de FTP și STP, cablul UTP nu are nici un tip de ecranare.
Cablu torsadat ecranat cu folie (FTP)
Cablul FTP este un cablu UTP în care conductorii sunt înveliți într-o folie exterioară de ecranare în
scopul protejării împotriva interferențelor externe. Folia exterioară are, de asemenea, rolul de
conductor de împământare.
Cablu torsadat ecranat, cu tresă (S/UTP)
Asemănător cu FTP, singura diferență fiind că S/UTP are o tresă împletită în loc de folie învelind toate
perechile
Cablu torsadat ecranat, cu folie și tresă (S/FTP)
Acest tip de cablu este o combinație a tipurilor S/UTP și FTP, fiind ecranat cu folie și tresă.
Cablul de fibra optica
Un cablu de fibră optică este un cablu care conține una sau mai multe fibre optice. Fibrele optice sunt
în general acoperite individual cu straturi de plastic și conținute într-un tub de protecție, adecvat
mediului în care va fi montat cablul.
Cablurile de fibră moderne pot conține până la o mie de fibre, cu o lățime de bandă potențială de
ordinul a câțiva terrabiți/secundă.

Wireless
Rețelele fără fir sunt rețele de aparate și dispozitive interconectate prin unde radio, infraroșii și alte
metode fără fir (în engleză: wireless network; cuvântul wireless înseamnă „fără fir” și se
pronunță /ˈwa.iə.lis/, v. AFI). În ultimii ani ele au cunoscut o dezvoltare semnificativă pe plan
mondial, reprezentând o soluție alternativă la legăturile cu fir (electric, din fibră optică și altele).
Conexiunile fără fir devin tot mai populare, deoarece ele rezolvă probleme ce apar în cazul cînd avem
multe cabluri, conectate la multe dispozitive. Tehnologiile moderne fără fir pot interconecta
echipamentele (sau și rețelele locale, LAN-urile) la distanțe mici, dar și la distanțe mari.
În prezent există mai multe moduri de a transmite date prin eter: WiFi, Bluetooth, GPRS, 3G, GPS ș.a.

Transmisii radio
Radio a fost la origine o metodă de transmitere a sunetelor prin unde radio, care prin natura lor
sunt unde electromagnetice. Tot "radio" se mai numește și aparatul receptor corespunzător. Azi se
transmit prin radio (unde radio) o largă gamă de semnale diferite, inclusiv imagini mișcătoare
(televiziune) și fluxuri enorme de date. Undele radio călătoresc prin aer și pot trece prin cele mai multe
corpuri nemetalice inclusiv corpul omenesc.
Cea mai largă folosire a radioului o constituie radiodifuziunea, cu al său caz particular, și de mare
amploare televiziunea. Totuși, domeniile principale ale radiocomunicațiilor , inclusiv cele spațiale, îl
reprezintă în continuare radiotelegrafia și radiotelefonia. Un subdomeniu de largă prezență în
radiodifuziune este constituit de tehnica redării ci înaltă fidelitate a sunetului
9.Fenomenul de coliziune.Producerea si detectarea coliziunilor ,timp minim de emisie
,coliziuni la distanta
Se bazeaza pe comportarea duala emitator receptor.Functia de receptor va prelua semnalul emis si se va
face verificarea corectitudinii lui .Daca semnalul nu a fost perturbat atunci va fi identic cu cel de la
emisie,daca nu, semnalul va fi diferit cu cel de la emisie
atunci va semnala eroare.
Consideram un tronson de lungime l,mediu partajat si
viteza v de propagare a unui fond de unda,
𝑙
𝜏 = 𝑣reprezinta intervalul de timo in care un front de
unda se propaga de la un capat la altu al tronsonului.
Considerand conectate la capetele unui tronson 2
emitatoare in situatia cea mai defavorizata.
𝑡 = 𝑁𝑇𝑏𝑖𝑡 =>timpul necesar transmiterii celor N
biti si consideram timp de referinta 0,inceputul de
transmitere S.Pana la momentul 0 mediul este liber.
Pentru intervalul [0,τ ]mediul este partial ocupat de
transmisia lui S1 si considerat liber de catre S2.

Consideram situatia cea mai defavorabila.S2 incepe

sa transmita de la momentul τ.

Pe tronson apare un prim punct C de coliziune in

varianta cea mai defavorabila aproape de S2.Dupa
coliziune la un timp τ forma de unda se propaga pana
la S1.

Concluzii:
O statie ,inainte de incepe emisia observa mediul si incepe emisia daca mediul este liber..O coliziune va fi
detectata in maxim 2τ de la inceputul transmisiei.Dupa timpul 2τ nu ar trebui sa mai apara
coliziuni.Afectarea emisiei ar putea fi din cauza unei perturbatii .
Emitatorul va face odetectie a coliziunii pe toata durata emisiei.
Daca transmisia este t > 2τ acest lucru acopera detectia efectiva a coliziunii.
Se impune o lungime minima a pachetului astfel incat transmisia sa nu termine inainte de 2τ.Daca datelede
transmisie sunnt in cantitate mai mica, cadrul se preungeste artificial.
Dupa terminarea transmisiei pe un interval τ emitatorul va astepta.
La detectarea unei coliziuni statia care detecteaza un emitator va inceta emisia si va transmite o secventa cu
rol dublu de linistire a posibilelor unde stationare din mediu si usor de recunoscut si interpretata ca detectii
de coliziune,toti emitatorii si receptorii ce detecteaza o astfel de secventa isi inceteaza activitatea.Aceasta
secventa se propaga cu o intarziere τ la toate statiile de pe tronson.
Din aceasta cauza orice emitator va contiuna sa monitorizeze mediul un timp 2τ dupa ce si-a incheiat
emisia.
10.Algoritm pt. acces la mediu.Problematica ALOHA ,CSMA,CSMA/CD
ALOHA
-este cu timp continuu fara detectia unei transmisii in curs.O statie care are de transmis va incepe o
transmisie si va detecta coliziunea.Daca statia ce detecta coliziunea emitea o secventa de linistire a
mediului asteapta si reincearca transmisiia.Algoritmul este unul in conflict si fara sincronizare in
timp.In aceeasta forma algoritmul conduce la coliziuni repetate .Statistic exista o sansa de evitare a
coliziunii.
Functioneaza pentru o retea cu putine statii si este complet ineficient pt retelel cu multe statii.Datorita
coliziunilro repetate eficienta algoritmului este f. scazuta.
Versiuni modificate pentru algoritmul ALOHA
1. Se impune un nr. maxim de repetari daca nu s-a reusit transmisia fara coliziune ,datele sunt
abandonate .In aceste fel se evita blocarea la infinit a retelei.
2.O abordare cu timp cuantificat;se impune un interval de timp numit cuanta,inceperea unei transmisii
se va face la inceputul unei cuante de timp.Trecerea de la timp continuu la timp discret reduce sansele
coliziunii.In aceasta forma algoritmul are performante mai bune dar acestea inrautatesc la cresterea nr.
de statii
CSMA=carrier sens multiple access - cudetectia purtatoarei
CSMA-1 persistent
CSMA-p persistent p apartine (0,1) convenabil aleasa si intervine in decizia statiilor privind
retransmisia in caz de coliziune.Cu probabilitatea p o statie ce anterior nu a reusit sa transmita ,va
incerca sa retransmita cadrul.Cu probab. 1-p statia va astepta un anumit interval de timp dupa care
comportamentul se va repeta prin introducerea unui p≠1 creste sansa ca 2 statii sa intre din nou in
coliziune.
Practic prin acest mecanism cu probab 1-p se introduc timpi de asteptare aleatori intrucat cele 2
transmisii sa inceapa la momente diferita si sa se evite coliziuni
CSMA/CD=carrier sense multiple access with colision detection
Se refera la un canal protejat ;se face detectia purtatoarei pt evitarea unei transmisii in curs,se face
detectia coliziunii la sursa ca masura de verificare.Daca transmisia s-a realizat cu succes se face
informarea tuturor statiilor si de detectare a coliziunii.
Retele wireless- mecanism de acces la mediu pt retele fara fir
Specific retelelor radio este utilizarea pt statii a unei puteri de
emisie specifice ceea ce determina o suprafata de acoperire
finita in jurul statiei.D.a.p.dv apare fenomenu de statie ascunsa.
D-este in domeniul de acoperire a lui A deci la D este posibila
o suprapunere cu 2 comunicatii deci si coliziune.
A si S sunt plasate fiecare in afara ariei de acoperire a
celeilalte.A statie ascunsa pt S dar vizibila pt D.
Pt retelele fara fir coliziunea ar trebuie detectata la destinatie,
lucru care nu este posibil.
Mecanismul practicat este unul de tip Multiple Access with Collision
Avoidance=MACA.Nu doare le determinam ci incercam sa le
evitam.Practic se face o nerezolvare prin transmisia unor mesaje
suplimentare de tip request to send RTS(emitator) si clear to
send(receptor)CTS.
Evitarea coliziunilor se realizeaza prin cooperarea tuturor statiilor dar
nu garanteaza transmisia corecta.
11.Protocolul Ethernet.Sistem de adrese MAC .Structura cadrului ethernet.
Ethernet este denumirea unei familii de tehnologii de rețele de calculatoare bazată pe transmisia
cadrelor (engleză frames) și utilizată la implementarea rețelelor locale de tip LAN. Numele provine de la
cuvântul englez ether despre care multă vreme s-a crezut că este mediul în care acționau și comunicau
zeitățile. Ethernet-ul se definește printr-un șir de standarde pentru cablare și
semnalizare electrică aparținând primelor două niveluri din Modelul de Referință OSI - nivelul fizic și
legătură de date. Pronunția e întrucâtva asemănătoare cu pronunția cuvântului Internet, a nu se confunda!
Ethernet-ul este standardizat de IEEE în seria de standarde IEEE 802.3. Aceste standarde permit
transmisia datelor prin mai multe medii fizice, cum ar fi:
 cabluri coaxiale, folosite în primele rețele Ethernet
 cabluri torsadate - pentru conectarea sistemelor individuale la rețea, și
 cabluri de fibră optică - pentru structura internă (backbone = magistrală) a rețelei.

Structura cadrului ethernet

In fata cadrului ethernet -o secventa de 8 octeti cu rol de sincronizare si marcaj de start of
frame.Lungimea este standard de 14 octeti:6 octeti MAC adresa destinatie,6 octeti adresa MaC sursa si 2
octeti referitori la date,tipul datelor sau lungimea lor.Urmeaza o secventa de date cu o lungime mimim 46
octeti si max 1500,continand date efective si daca este cazul o zona in completare de lungime necesara.
tail- 4 octeti si este o sursa de control de tip cod detector corector de erori de tip CRC
Initial atunci cand natura datelor era putin modificata s-a codificat pe 2 octeti tipul datelor la
standardizarea 802.3.Acest mecanism a fost pastrat partial si completat, in cei 2 octeti specificandu-se tipul
sau lungimea datelor.Daca codul din cei 2 octeti este corespunzator unui tip ,lungimea datelor este cea
specificata tipului respectiv.Daca acest cod nu corespunde unui timp se interpreteaza ca fiind lung.
Un cadru ethernet cu header si tail are o lungime cuprinsa intre 14+46 si 14+1500 in care au fost incluse
partea de tail si preambl.
Suma de control este o informatie redundata si verificata de hardware.Implemetarea este pe baza de
polinom CRC 32 biti,la emisie in paralel cu emisia,intreaga secventa de biti header + date se trece prin
circuitul de codare.Dupa ce headerul +datele au fost transmise se mai transmit 32 biti extrasi din circuitul
de codare.
La receptie exista un circuit identic de codare,datele receptionate vor fi stocate si introduse in circuitul de
codare.La sfarsit suma de control va fi introdusa si ea in circuitul de codare.Daca rezultatul este 0 atunci
transmisia s-a facut fara eroare si datele stocate sunt valide si vor putea fi preluate pt a fi interpretate.
Daca in urma verificarii se constata eroare atunci datele sunt abandonate.