Romanul Maitreyi , de Micea Eliade, a apărut în anul

1933 și face parte din opera de tinerețe a autorului.

Acest roman interbelic este unul modern, subiectiv,
de analiză psihologică, al experienței, dar și un roman
exotic. Se
încadrează modernismului prin autenticitate dată de
narațiunea la persoana I, jurnalul scriitorului,
elementele de autobiografie, inserarea de scrisori, dar
și prin caracterul exotic al romanului dat de
prezentarea unor aspecte care țin de cultura indiană
(viață , mentalitate, religie etc.) 
Tema romanului este iubirea inițiatică, imposibilă. Doi
tineri, Allan și Maitreyi, un european și o indiancă
trăiesc o tulburătoare experiență de dragoste, care nu
se împlinește din cauze diverse (mentalitate, religie,
istorie etc.), dar care le marchează existența prin
modul în care cele două ființe se împlinesc, suferă și-
și asumă sentimentul. 
TITLUL este reprezentat de numele personajului
principal feminin, Maitreyi, și accentuează atracția
spre exotism a moderniștilor. 
PERSPECTIVA NARATIVĂ este subiectivă, naratorul
este și personaj, iar evenimentele sunt relatate la
persoana I. Noutatea construcției discursului narativ
constă în dubla perspectivă pe care naratorul-
personaj o are asupra evenimentelor: în timpul
desfășurării acestora și după desfășurarea lor. Pe
măsură ce scrie romanul, Am șovăit atât în fața
acestui caiet,viziunea lui Allan asupra evenimentelor
trecute se schimbă. Neconcordanța dintre întâmplările
relatate în jurnal și rememorarea acestora, în romanul
pe care îl scrie, conferă evenimentelor caracter
subiectiv. Romanul este structurat în cincisprezece
capitole, în care sunt inserate pagini de jurnal, cu
notaţii despre cele mai importante sentimente şi trăiri
ale personajului principal. Există trei niveluri ale
scriiturii: primul nivel cuprinde însemnările zilnice ale
lui Allan, consemnate în timpul şederii sale în casa lui
Sen, tatăl fetei; al doilea nivel conţine comentarii
adăugate între paranteze, ulterioare producerii
faptelor, care au scopul de a clarifica anumite aspecte
notate în jurnal; al treilea nivel este o confesiune a
personajului- narator, care, în timp ce scrie, retrăiește,
de fapt, povestea de iubire, analizând lucid sensul
evoluției poveștii și semnificațiile acesteia. 
Romanul prezintă un CONFLICT EXTERIOR între două
civilizații și mentalități, cea europeană și cea asiatică.
În sufletul lui Allan se petrece un puternic CONFLICT
INTERIOR , între trăirea intensă a iubirii și luciditatea
autoanalizei. 
ACȚIUNEA este organizată în jurul cuplului Allan –
Maitreyi și este plasată în India, iar jurnalul
personajului menționează și un reper temporal,
începutul poveștii de iubire: aceasta s-a întâmplat în
1929. Europeanul Allan vine în India pentru a munci,
dar se îmbolnăvește de malarie și se mută în casa
superiorului său, inginerul Narendra Sen. Această
împrejurare este o bună ocazie  pentru tânăr de a
observa îndeaproape lumea indiană și începe să țină
un jurnal. Familia lui Sen este una tipic indiană, unde
tradiția este legea supremă. Allan observă că în
familie, bărbatul este un stăpân autoritar: cele doua
fiice, Maitreyi și Chabu, precum și soția lui, îl respectă
și îl ascultă cu o supunere oarbă. Maitreyi, fiica de 16
ani a lui Narendra Sen, îi captează atenția lui Allan, și
va deveni cea care îi va arăta acestuia dragostea
adevărată, dar și cultura indiană. Când o vede pentru
prima dată, tânărul nu este impresionat, ba
dimpotrivă, adolescenta i se pare urâtă – cu ochii ei
prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și
răsfrante, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză
crescută prea plin , ca un fruct trecut în copt.Treptat
însă, Maitreyi devine pentru erou un univers, căci el
vrea să descopere tot ce era sigilat și fascinant în
viața ei. Cu floarea roșie pe care i-o oferă tânărului,
Maitreyi declanșează jocul seducției. Din acest
moment, se urmărește evoluția sentimentului de
iubire. Allan îi declară Maitreyiei iubirea. Aceasta,
înainte de a i se dărui, oficiază o logodnă simbolică și
îi dăruiește un inel lucrat după ceremonialul căsătoriei
indiene – din fier și aur – cu doi șerpi încolăciții, unul
întunecat și altul galben, cel dintâi reprezentând
virilitatea, celălalt femninitatea. Tânărul, derutat de
atitudinea îngăduitoare a familiei Sen, este gata s-o
ceară în căsătorie pe Maitreyi, dar ea îi atrage atenția
că un asemenea mariaj nu poate fi acceptat de părinți.
Sen află despre iubirea tainică a celor doi, îl alungă
din casă pe Allan și îi interzice orice legătură cu
familia și Maitreyi, iar pe aceasta o tratează cu dispreț
și chiar o bate. După un timp , Allan se întâlneste la
Singapore cu J., nepotul doamnei Sen, care îi
povestește de încercarea disperată și inutilă pe care o
făcuse Maitreyi, se dăruise vânzătorului de fructe
pentru a fi alungată de acasă. Acesta este confuz și în
încercarea de a descifra adevărul despre Maitreyi,
găsește o scrisoare a acesteia. La vechile întrebări
fără răspuns se adaugă altele, sporind tot mai mult
misterul, finalul romanului fiind unul deschis: Dacă aș
fi citit scrisorile aduse de Khokha … Poate plănuise
ceva. Sunt foarte turbure, acum, foarte turbure. Și
vreau totuși să scriu aici tot, tot. Și dacă n-ar fi decât o
păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde
știu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei.
 Construcția personajelor este realizată în manieră
modernă. Allan este personajul principal al romanului
și reprezintă tipul intelectualului lucid și analitic, venit
în India în interes de serviciu și cu dorința de a avansa
din punct de vedere profesional. Romanul debutează
cu starea de incertitudine a personajului masculin,
Allan, un englez de 24de ani: "Am șovăit atâta în fața
acestui caiet, pentru că n-am izbutit să aflu încă ziua
precisa când am întâlnit-o pe Maitreyi". Autorul,
Mircea Eliade, în ipostaza personajului european,
Allan, readuce adesea în subiectul romanului jurnalul,
care devine un pretext literar și o modalitate de
confesiune și rememorare: "Totuși n-am scris nimic in
jurnalul meu, și astăzi, când caut în acele caiete orice
urmă care să mi-o poata evoca pe Maitreyi, nu gasesc
nimic. E ciudat cât de incapabil sunt să prind
evenimentele esențiale, să ghicesc oamenii care
schimba mai tarziu firul vietii mele". Allan este un
personaj analitic, caută explicații, întoarce pe toate
fețele stările prin care trece, fapt ce argumentează
trăsătura de autenticitate a romanului.Tulburările si
frământările permanente ilustreaza firea dilematica a
eroului care nu poate întelege atitudinea ingineruiui
Sen, care îl tratează ca pe un membru al familiei.
Căldura cu care este primit în casa acestuia și
onoarea cu care este tratat de către toți ai casei par să
încurajeze până la complicitate apropierea dintre cei
doi tineri, prin crearea de ocazii prielnice de apropiere,
de exemplu, lectiile de franceză –bengaleza care au
loc in camera lui Allan, și nu in biblioteca.Mentalitatea
de european a lui Allan îl face să interpreteze
atitudinea lor ocrotitoare ca pe un imbold spre mariaj,
când - în fond - ei îl adoptasera altfel, spiritual, dar fără
să treacă totuși granițele impuse de religia lor, dovadă
fiind respingerea totală a dorintei lui Allan de a trece
la hinduism, din partea lui Narendra Sen. 
 Maitreyi este personajul eponim al romanului și este
considerată cel mai exotic personaj feminin din
literatura română. Ca statut social, protagonista este o
adolescentă de 16 ani, care aparține une familii
bogate, bengaleze. Părinții ei îi oferă o educație
superioară, concretizată în faptul că are informații
culturale impresionante, scrie poezii și eseuri și ține
conferințe despre frumos. Portretul fizic este conturat
printr-o tehnică a detaliului gradat, în mod direct, de
către naratorul-personaj. Se evidențiază, astfel,
trăsăturile fizice (culoarea pielii,părul, buzele cărnoase
etc.), elementele vestimentare specifice unei femei din
India și gesturile sale copilărești sau de seducție. În
ceea ce privește trăsăturile morale ale fetei, este dificil
de fixat o trăsătură dominată a ei,deoarece elementul
care îi definește personalitatea este misterul.Deși este
adolescentă, Maitreyi se remarcă printr-o sălbatică
senzualitate și printr-o inteligență neobișnuită pentru
vârsta ei: este poetă și ține conferințe pe teme
filozofice. Cuplul Allan – Maitreyi ilustrează mitul
iubirii imposibile. Spre deosebire de alte cupluri
celebre din literatura universală, aici doar femeia își
asumă dimensiunea tragică, în timp ce bărbatul
eternizează iubirea în poveste. 
 În concluzie , Maitreyi este unul dintre cele mai
frumoase romane de dragoste din literatura română.,
în care trăirea iubirii este o experiență definitorie a
existenței.