DESENUL COLECTIV, MODALITATE DE DEZVOLTARE A IMAGINAŢIEI

ŞI GÂNDIRII CREATOARE

Prof.înv.preşc. SĂRARU CRISTIANA

G.P.N. Şirineasa-centru
Localitatea Şirineasa
Judeţul Vâlcea

„ Fiecăruia- i dată de natură măsura de minte pe care a fost dat s-o aibă. Educaţia poate să dezvolte
puterile minţii existente, nu poate pune însă ceea ce nu-i.”
Mihai Eminescu
Activitatea educativă trebuie adaptată continuu la cerinţele şi condiţiile societăţii, spre a-i asigura
copilului de la cea mai mică vârstă un volum de cunoştinţe, deprinderi şi capacităţi, o orientare activă,
creatoare. Curriculum pentru învăţământul preşcolar cere şi permite îmbogăţirea şi sistematizarea
cunoştinţelor copiilor despre realitatea înconjurătoare, solicită copilului să gândească şi să acţioneze
independent.
Este necesar, şi noul curriculum prevede să nu-l încărcăm pe copil cu nişte date, ci să-l pregătim pentru
activitatea din şcoală, dându-i instrumente de învăţare, să-l punem în situaţia de a compara diverse
posibilităţi, stabilind şi explicând noutăţile, reactualizând vechile cunoştinţe, integrându-le în contexte şi
ansambluri noi.
Este necesar să-l formăm pe copil în perspectiva operării cu limbajul intelectual, independent şi creator,
să-i dezvoltăm creativitatea.
Vârsta preşcolarităţii permite formarea şi dezvoltarea creativităţii, rămân să fie găsite activităţile
caracteristice preşcolarilor care să constituie o formă de expresie a imaginaţiei şi gândirii.
Am considerat că desenul îndeplineşte aceste condiţii, fiind activitate de joc, dar şi obiect al învăţării şi
reflexiei, precum şi forma de obiectivare a celor două procese psihice. Trăsăturile creativităţii(fluiditatea,
flexibilitatea, originalitatea) pot fi testate cu uşurinţă prin intermediul unor parametri ai desenului.
Se ştie că o componentă vitală a creativităţii o constituie însăşi dorinţa de a crea, curiozitatea,
necesitatea lăuntrică a afirmării, profunda angajare într-o anumită activitate. Toate acestea se realizează
prin intermediul relaţiilor interindividuale.
Cerecetarea mea cuprins două etape:
I. Desenul individual comparabil cu desenul colectiv, la nivelul unor grupuri mici, de câte trei copii.
II. Activitatea de desen colectiv la nivelul întregii grupe.
În prima etapă s-au dat copiilor următoarele probe: a) desen după natură şi în prezenţa naturii; b) desen
după o poezie(pastel).
Tema desenului după natură în cadrul activităţii individuale a fost „ muntele”, iar în cadrul activităţii de
desen colectiv, tema „strada”.
Poeziile a căror lectură a precedat activitatea de desen au fost: „ De pe o bună-dimineaţă”, de Otilia
Cazimir(desen individual) şi „ Lacul” de George Topârceanu(desen colectiv).
Au analizat cele două tipuri de desen după următorii parametri:
a) numărul elementelor compoziţionale-pentru a determina bogăţia reprezentărilor ce stau la baza
procesului creativ şi capacitatea de a prelucra, de a transforma aceste reprezentări:
1
 b) ansamblul compoziţional, adică înşirarea elementelor compoziţionale sau relaţia lor, urmărind deci
logica elementelor în desen;
c) coloristica- pentru a stabili diversitatea culorilor, concordanţa sau neconcordanţa cu realitatea;
La desenul în prezenţa naturii am observat următoarele: sunt desene individuale care au obţinut punctaje
maxime la toţi parametrii(trei copii), ceilalţi copii obţinând rezultate mai slabe.
În desenul colectiv am încercat să formăm grupuri de câte trei copii, în fiecare grup integrându-se şi
unul din cei cu rezultate foarte bune la desenul individual.
S-a ajuns la următoarea diviziune a sarcinilor: un copil a desenat cerul cu soarele şi norii, păsări şi un
avion, un al doilea copil a desenat strada cu case, pomi şi flori, iar un al treilea a desenat un vehicul şi trei
copii. De reţinut că diviziunea sarcinilor s-a făcut de către copiii înşişi, independent de sugestia
educatoarei.
S-a ajuns astfel la un număr mai mare de elemente compoziţionale, dar şi la o asamblare mai bună a
acestor elemente, precum şi la o diversificare maximă a culorilor folosite.
Iniţial, copiii au vrut să schiţeze mai multe obiecte( au fost elaborate mai multe soluţii), apoi, la unele
au renunţat, întrucât „în casă poate fi şi şcoală şi fabrică”. Prin urmare aceste soluţii elaborate de întregul
grup au fost selecţionate, modificate şi complete.
2. Cealaltă serie de desene, având ca temă subiectul unei poezii, mi/-a dat şi mai mari satisfacţii
întrucât:
a) am înţeles că preşcolarii pot să exprime grafic un text oarecum dificil;
b) copiii au interpretat o serie de date ale poeziei;
Această interpretare a avut loc în cadrul activităţii de desen colectiv,
De exemplu, cităm din poezia „Lacul”:
„ În grămezi greoaie, norii
Dintr-o parte străbătură
Şi de chipul lor pătrunsă
Faţa lacului e sură”.
Au existat diferenţe de la grup la grup, acestea fiind determinate de aptitudinile copiilor; unii au
desenat încărcătura cerului de nori nu numai din punctul de vedere al numărului elementelor
compoziţionale, dar şi al culorilor(de intensităţi diferite), precum şi efectul atmosferei asupra grupului.
De pildă, un grup de copii a colorat lacul cenuşiu, cu două rânduri de valuri; alt grup a colorat lacul
cenuşiu, cu două rânduri de valuri; alt grup l-a colorat într-un albastru violet, dându-i o lăţime maximă;
un alt grup a colorat lacul în trei culori etc.
În poezie se vorbeşte şi despre un plop ce se îndoaie după vînt. În unele desene apare plopul ca
atare, în altele apar unele plante, ceea ce dovedeşte că n-au reţinut toţi copiii spusele poetului: „ ce se
îndoaie după vânt”.
Analizând cuprinsul celor două serii de desene, concluziile sunt:
1. Numărul elementelor compoziţionale, ansamblul compoziţional, coloristica au primit
punctajul maxim pentru întreaga grupă în activitatea de desen colectiv, pe când în desenul individual
există diferenţe de la copil la copil.
2. Grupul foarte mic ca număr de membrii a stimulat afirmarea şi participarea fiecărui copil, cu
atât mai mult cu cât într-un astfel de grup atmosfera nu poate să fie decât de simpatie.
3. Desenul a fost expresia acordului întregului grup.
4. Timpul necesar realizării unui desen a fost mai mic decât la desenul individual.
Cea de-a doua etapă a studiului nostru experimental a constituit-o activitatea cu întreaga grupă pe
aceeaşi foaie de hârtie, pentru acelaşi desen. Această etapă s-a desfăşurat pe o perioadă de timp mai
îndelungată şi s-au dat teme variabile ca greutate ce conţineau elemente din ce în ce mai multe. De
exemplu, s-a pornit de la un pom pe care l-am desenat pe foaie apoi am invitat copiii să-şi aducă
contribuţia. O parte au încadrat pomul într-o livadă păzită chiar de paznic, alţii au adăugat elemente cu
specific de iarnă(săniuţe, fulgi, copii la derdeluş).
2
 Am desenat pe foaie Cea de-a doua etapă a studiului nostru experimental a constituit-o activitatea
cu întreaga grupă pe aceeaşi foaie de hârtie, pentru acelaşi desen. Această etapă s-a desfăşurat pe o
perioadă de timp mai îndelungată şi s-au dat teme variabile ca greutate ce conţineau elemente din ce în
ce mai multe. De exemplu, s-a pornit de la un pom pe care l-am desenat pe foaie apoi am invitat copiii
să-şi aducă contribuţia. O parte au încadrat pomul într-o livadă păzită chiar de paznic, alţii au adăugat
elemente cu specific de iarnă(săniuţe, fulgi, copii la derdeluş).
Copiii au avut sarcina de a completa acest desen; au adăugat mai multe etaje, realizate prin
combinarea de linii verticale şi orizontale, alături au figurat o grădină cu pomi şi flori, iar la intrarea în
vilă câteva trepte.
S-au dat copiilor şi alte teme care reclamau un efort de gândire în găsirea unor elemente ce
trebuiau să intre în perfectarea tabloului. De exemplu, eu le-am schiţat pe foaie o fetiţă şi un căţel-
Lizuca şi Patrocle- din „Dumbrava minunată” de Mihail Sadoveanu şi le-am precizat că este scena cu
piticii.
Povestea a fost repovestită de un copil, apoi s-a trecut la desenul propriu-zis. Am urmărit cât pot
ei să completeze o scenă cunoscută şi ce elemente noi introduc. Copiii au desenat scorbura în care se
ascund Lizuca şi Patrocle, flori şi copaci, au schiţat pitici. După ce s-au sfătuit un minut au schiţat, într-
unul din colţurile foii, o codiţă- „coada iepuraşului de care s-a speriat Lizuca”, au explicat ei.
Această probă are un avantaj faţă de primele două: povestea precedând desenul, cunoştinţele şi
reprezentările sunt reactualizate în aceeaşi măsură la toţi copiii. Avantajul s-a văzut în bogăţia
imagistică precum şi în relaţiile dintre elementele compoziţionale. Să dăm doar un exemplu: unul dintre
copii a desenat lângă scorbură şi un greiere, aparent fără nici o legătură cu povestea lui Mihail
Sadoveanu. Ca să nu considerăm un element pus la întâmplare în desen, i s-au cerut copilului explicaţii.
El a spus că este „un greiere care vrea să asculte povestea piticilor, ca să aibă ce povesti în cântecul său
copiilor”.
Desenul colectiv pe foaie cu toată grupa, faţă de cel de pe hârtie cu grupuri mici oferă
posibilitatea:
a) unor mişcări ample, care dau o altă perspectivă copilului şi apoi influenţează şi asupra
dezvoltării motrice;
b)unui amplu dialog între copii. Ei stabilesc numărul celor care participă la desen, oferă mai
multe soluţii, completându-le mai uşor.
În procesul acesta de respingere-completare a soluţiilor, adică de respingere-completare a
imaginilor grafice în cazul nostru, sunt susceptibile la noi combinaţii, la acceptarea lor de către toţi
copiii, acele cunoştinţe care au fost însuşite cu un grad mai mare de conştientizare şi înţelegere.
Bogăţia şi uşurinţa asociaţilor pe care le fac copiii şi care sunt obiectivate în activitatea de desen
depind de eficienţa celorlalte activităţi(dezvoltarea vorbirii, cunoaşterea mediu lui, activitatea
matematică).
Cele două etape cu respectivele probe ne-au demonstrat că într-adevăr desenul colectiv permite
dezvoltarea creativităţii:
I. Gândirea şi imaginaţia au nevoie de material bogat cu care să faciliteze analiza, sinteza,
generalizarea, asociaţiile de imagini. Această bogăţie de material, oricât am încerca, nu putem s-o
realizăm decât în cazul unui grup de copii, căci în grup este posibil transferul de la copil la copil şi de
aici îmbogăţirea de reprezentări şi cunoştinţe.
II. În grup este stimulată şi motivaţia de a-şi îmbogăţi cunoştinţele, trebuinţa de a gândi şi a
imagina. Activitatea în colectiv stimulează tendinţa de afirmare intelectulă şi participare activă.
III. Calităţile creativităţii: flexibilitatea, fluiditatea – se dezvoltă în procesul de comunicare de la
copil la copil.
IV. Activitatea în grup şi mai ales activitatea de desen depinde de atmosfera grupului,( simpatie-
antipatie), de eterogenitatea sau omogenitatea grupului. Spunem „mai ales activitatea de desen”, căci în
cadrul acesteia copiii sunt mai susceptibili, existând diferenţe în lucrările lor determinate de aptitudini.
3
 V. Greutăţi întâmpină educatoarea în formarea grupului de trei-şase copii sau douăzeci(grupa
întreagă). Într-adevăr, cunoştinţele vehiculate în cel de-al doilea caz sunt mai multe (determinate fiind
de numărul de membri), dar uneori comunicarea nu este maximă, aşa cum poate fi când grupul este mic.
Trebuie să formăm grupul pentru activitatea de desen astfel încât să atingem maximum de stimulare
cognitivă individuală şi colectivă. Relaţiile dintre membrii grupului trebuie să fie de complementaritate
sau de suplementaritate cognitivă.
VI. Dacă activitatea de desen se face cu un grup mai mare de copii, este bine ca acţiunea propriu-
zisă să fie precedată de o convorbire dirijată de educatoare. În felul acesta copiii îşi reactualizează
cunoştinţele, sarcinile pot fi împărţite, convorbirea permite realizarea atmosferei propice creaţiei.

Bibliografie:
 Vasilescu Anton, „Culegere metodică” editată de Revista de pedagogie.1978, pag.121.
 Curriculum pentru învăţământul preşcolar 3-7 ani
 Programa activităţilor instructiv- educative EDP 1985