Sunteți pe pagina 1din 4

GRIPA

Gripa este o boală care afectează căile respiratorii, având impact asupra stării generale
de sănătate a organismului. Gripa apare în urma pătrunderii în organism a unuia dintre
virusurile gripale: A, B sau C. Principala diferenţă între cele trei tipuri de virusuri constă în
virulenţa acestora. Virulenţa reprezintă capacitatea virusului de a genera boala, în cazul de
faţă, gripa.
Virusul gripal de tip A este cel mai virulent şi cel mai răspândit la om, el afectând atat
mamiferele, cât şi păsările. Prezintă o variabilitate genetică crescută, putând suferi mutaţii
genetice de două tipuri: minore şi majore. Mutaţiile genetice minore sunt responsabile de
apariţia epidemiilor de gripă, în timp ce cele majore determină apariţia pandemiilor (epidemie
care cuprinde un teritoriu mult mai mare).
Virusul gripal de tip B se găseşte doar la om şi are o virulenţă scăzută, prezentând o
variabilitate genetică redusă. Acesta afectează în principal persoanele cu imunitate scăzută,
cum sunt copiii şi vârstnicii, şi determină o simptomatologie redusă cu evoluţie favorabilă.
Virusul gripal de tip C este asemănător tipului B, determinând forme uşoare de gripă
sau chiar asimptomatice.
Gripa se caracterizează printr-o contagiozitate crescută, răspândindu-se foarte uşor de
la un individ la altul sau de la animale la indivizi. Perioada de contagiozitate începe cu 1-2
zile înaintea debutului și durează până în convalescență
Există două tipuri de căi de transmitere a gripei: directă şi indirectă. În mod direct,
gripa se transmite de la omul bolnav la cel sănătos pe cale aeriană, atunci când cel din urmă
inhalează particule infectate (picăturile lui Pflũge), generate prin tuse, strănut sau vorbire. În
mod indirect, o persoană se poate infecta cu virus gripal prin contactul cu mâinile
(nedezinfectate) ale bolnavului sau cu suprafeţe recent contaminate .
Simptomatologie
Gripa poate evolua asimptomatic, atunci când persoana infectată cu virus gripal nu
prezintă manifestările tipice bolii, dar în cele mai multe cazuri evoluţia este una simptomatică.
Perioada de incubaţie (perioada de timp dintre momentul infectării până la apariţia primelor
simptome) este de 1-3 zile. Simptomatologia are debut brusc şi intens. Primele simptome care
apar în gripă sunt febra, frisoanele şi tusea. Febra este de 39-40°C şi poate dura până la 3-5
zile. Tusea este seacă, obositoare şi în cazurile severe poate dura până la 2 luni după dispariţia
celorlalte manifestări.
Tabloul clinic al gripei

1
 febră şi frisoane;
 tuse;
 dureri musculare şi articulare;
 dureri de cap, mai ales în zona frontală şi suborbital;
 dureri ale globilor oculari, la mişcare şi apăsare, însoţite de lăcrimare;
 greaţă şi vărsături;
 catar nazal (secreţie abundentă) însoţit de senzaţia de nas înfundat. Acesta apare în
aproximativ 80% din cazuri, iar în eventualitatea extinderii infecţiei către sinusurile
paranazale, va fi vorba despre o sinuzita;
 oboseală;
 inapetenţă (lipsa poftei de mâncare);
 congestionarea faringelui (“roşu în gât”);
 frecvent, la copii, gripa se asociază cu diaree, aceasta fiind mai rară la adulţi.
Perioada de convalescență se caracterizează printr-o slăbiciune deosebită, oboseală,
transpirații, uneori subfebrilitate, pe o perioadă de 7-10 zile.
Complicații
a) complicații produse de însuși virusul gripal
- respiratorii : laringită acută obstruantă, pneumonie interstițială, pneumonie
edematoasă,
- cardiovasculare : miocardită acută, pericardită seroasă,
- nervoase : nevrite, encefalite.
b) complicații prin suprainfecții bacteriene .
Diagnosticul pozitiv se sprijină în proporție de 90% pe date clinice.
Anamneza oferă informaţii privind momentul de debut al bolii, durata, prezenţa şi
gravitatea simptomelor, lucru care poate face diferenţierea intre gripă şi răceala comună.
Examenul clinic al pacientului se face urmărind mai multe aspecte:
– prin examinare vizuală sau inspecţie se poate observa inflamaţia mucoasei nazale şi
oro-faringiene, congestia (roşeaţa) feţei şi lăcrimarea abundentă.
– percuţia frunţii şi a pomeţilor poate fi sugestivă pentru sinuzită, atunci când
provoaca durere.
Tratament. Tratamentul este predominant simptomatic. Susţinerea respiraţiei şi a
funcţiei cardio-vasculare este necesară în formele severe. În prezenţa suprainfecţiilor
bacteriene se vor administra antibiotice.
Tratamentul igieno-dietetic presupune:

2
 odihnă la pat pe toată perioada febrilă, în camere bine aerisite.
 consumul crescut de lichide calde, nu fierbinţi!
 evitarea consumului de alcool şi tutun.
 evitarea zonelor aglomerate pentru a reduce riscul suprainfectării bacteriene.
 consum crescut de fructe şi legume bogate în vitamina C (ardei roşu, citrice).
 gargarisme cu ceai de muşeţel pentru igiena cavităţii bucale.
Tratamentul simptomatic:
 antipiretice pentru reducerea febrei şi antialgice pentru ameliorarea durerilor:
paracetamol, algocalmin, aspirină (contraindicată la copii din cauza riscului de apariţie
a sindromului Reye).
 antitusive când tusea este uscată: codeină, derivati de oxeladină – paxeladine.
 expectorante când tusea este productivă sau există suprainfecţie bacteriană:
acetilcisteină, bromhexină.
 instalaţii nazale pentru dezobstrucţie: nafazolină (Rinofug), simpatomimetice asociate
cu corticoizi (Bixtonim). Tratamentul cu instalaţii nazale trebuie sa dureze maxim 5
zile deoarece produc atrofia mucoasei nazale şi favorizează suprainfectarea bacteriană.
Profilaxie
Vaccinarea antigripală se poate realiza cu vaccin inactivat (0,5 ml la adult şi 0,25 ml la
copil, administrat subcutan sau intramuscular) format dintr-un amestec de virusuri gripale A şi
B.
Vaccinul cu virus viu atenuat se administrează uşor, prin instilare nazală la persoane cu
risc crescut de a contracta boala (personal medical, elevi, studenţi).
Gripa beneficiază şi de chimioprofilaxie: Amantadina sau Rimantadina (100-200 mg/zi) se
administrează la persoane nevaccinate, aflate în focar şi care prezintă risc crescut de a instala
complicaţii. Se indică numai pentru infecţia cu virus gripal A.
Oseltamivir (Tamiflu) este folosit în prevenţia gripei în următoarele situaţii:
– prevenţie postexpunere pentru adult, adolescenţi peste 13 ani - 1 tb/zi (75 mg/zi) timp de 7
zile. Terapia trebuie începută precoce la maxim 48 ore postexpunere;
– prevenţia în timpul unei epidemii: 75 mg/zi timp de 6 săptămâni;
– sub aspectul tratamentului curativ se administrează cât mai precoce, optim în primele 2 zile
de debutul simptomatologiei.

Probleme de dependență
- Hipertemie ,

3
- Disconfort,
- Durere,
- Alterarea nutriției prin deficit,
- Deficit de autoîngrijire,
- Risc de deshidratare,
- Risc de complicații.
Obiective
- Refacerea echilibrului termic,
- Obținerea unui somn odihnitor,
- Refacerea echilibrului hidroelectrolitic și nutrițional,
- Obținerea unei igiene corespunzătoare,
- Prevenirea complicațiilor.
Intervenții
- Asigură repausul la pat, într-o cameră cu temperatură și umiditate adecvate,
- Asigură un regim alimentar ușor digerabil, în cantități mici și repetate ( ceaiuri,
supe),
- Asigură hidratarea corespunzătoare a pacientului,
- Schimbă lenjeria de pat și de corp ori de câte ori este nevoie,
- Monitorizează funcțiile vitale și consemnează valorile obținute în foaia de
temperatură,
- Administrează tratamentul medicamentos prescris de medic,
- Educă pacientul cu privire la importanța respectării izolării și respectarea
tratamentului medicamentos.

S-ar putea să vă placă și