Sunteți pe pagina 1din 4

Puncţiile biopsice: hepatică, splenică, renală, ganglionară

Def. Puncţia biopsică reprezintă introducerea unui ac de puncţie într-un organ parenchimatos
pentru recoltarea unui fragment de ţesut. Puncţia se practică pe ficat, splină, rinichi, ganglioni
limfatici, plămâni, tumori solide.

Scop : explorator

- examenul histopatologic al ţesutului extras pentru stabilirea diagnosticului

indicaţii

- îmbolnăviri ale organelor mai sus-menţionate; se face pentru confirmarea diagnosticului


clinic sau pentru precizarea stadiului îmbolnăvirilor

contraindicaţii

- diateze hemoragice

- rinichi unic (anatomic, funcţional) - pentru puncţia renală

locul puncţiei

- puncţia hepatică:

- faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană imediat sub rebordul costal sau în
plină matitate (dacă ficatul este mărit)

- de-a lungul liniei axilare posterioare în spaţiul IX sau X intercostal drept (dacă ficatul se
menţine în limite normale sau sub aceste limite)

- puncţia splenică: spaţiul VIII sau IX intercostal stâng, între linia axilară anterioară şi cea
medie, în afara rebordului costal

- puncţia renală: regiunea lombară, în dreptul discului intervertebral L1 - L2 la 8 cm de linia


mediană; se preferă puncţia rinichiului drept faţă de cel stâng, pentru a evita lezarea splinei
sau a unor vase mari

- puncţia ganglionară şi a tumorilor solide: locul se alege în funcţie de masa ganglionară sau
tumorală selecţionată pentru examenul histopatologic.

materiale
- de protecţie a mesei de operaţie

- pentru dezinfecţia pielii tip III

- instrumente şi materiale sterile: 2-3 ace Vim-Silverman, Menghini (pentru puncţia hepatică),
ace lungi de 10 cm, cu bizoul alungit (pentru puncţia splenică), ace cu diametrul de 1-2 mm şi
lungimi diferite pentru puncţia ganglionară, seringi de 5-20 ml, ace pentru anestezie, câmpuri
chirurgicale, mănuşi, comprese, tampoane, trusă perfuzie, pense hemostatice

- alte materiale: lame de microscop, hârtie de filtru, vas cu 50 ml ser fiziologic, tăviţă renală

- medicamente: tonice-cardiace, hemostatice, sânge izogrup, izoRh.

pacient

- pregătirea psihică: se informează asupra necesităţii puncţiei, a poziţiei în care va sta, se


asiqură că durerea este înlăturată prin anestezie, se instruieşte cum să se comporte în timpul
puncţiei

- pregătirea fizică: se controlează, cu câteva zile mai înainte, timpul de sângerare, timpul de
coagulare, timpul de protrombină, numărul trombocitelor

- se administrează cu două zile înaintea puncţiei medicaţie coagulantă, tonico-capilară


(vitamina C, K, preparate de calciu) care se continuă şi după puncţie 1-2 zile (această
pregstire se face îndeosebi pentru puncţia hepatică, splenică, renală)

- se asigură poziţia:

- pentru puncţia hepatică - decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat sau decubit lateral stâng cu
mâna dreaptă sub cap

- pentru puncţia splenică - decubit dorsal cu membrele superioare pe lângă corp, necontractate
sau decubit lateral drept cu mâna stângă sub cap

- pentru puncţia renală - decubit ventral cu un săculeţ de nisip aşezat sub abdomen

- pentru puncţia tumorilor şi ganglionilor - poziţia în funcţie de localizarea şi mărimea lor.

execuţia

- este făcută de către medic ajutat de două asistente ; în sala de tratament :


personalul îşi spală mâinile, le dezinfectează.

Medicul alege locul puncţiei asistenta II aşează pacientul în poziţie corespunzătoare locului
puncţiei , asistenta I pregăteşte locul puncţiei, dezinfecţie tip III.

Asisteta II menţine poziţia pacientului, asistenta I serveşte medicului seringa cu acul pentru
anestezie; acesta face anestezia locală.

Asistenta I serveşte câmpul chirurgical, mănuşile chirurgicale sterile, medicul protejează locul
puncţiei cu câmpul chirurgical steril.

Asistenta I serveşte acul de puncţie , asistenta II menţine poziţia pacientului, medicul execută
puncţia.

Asistenta I serveşte seringa pentru aspiraţie , asistenta II supraveghează pacientul pentru a sta
în inspiraţie profundă , supraveghează pulsul, respiraţia, culoarea feţei.

Medicul aspiră ţesutul (cu excepţia puncţiei efectuate cu acul Vim-Silverman care este
prevăzut cu obturator despicat) ; îndepărtează acul prin aspiraţie.

Asistentele : - badijonează locul puncţiei cu tinctură de iod

- aplică pansament uscat compresiv fixat cu benzi de romplast

Îngrijirea ulterioară a pacientului

- pacientul rămâne la pat 24-48 de ore în decubit lateral drept, pentru puncţia hepatică şi în
decubit dorsal, după puncţia splenică şi renală

- se supraveghează pulsul, tensiunea arterială, pansamentultimp de 24h

- la locul puncţiei se aplică pungă cu gheaţă

- se administrează calmante ale tusei, dacă e cazul

- se controlează urina 3-4 zile după puncţia renală pentru a sesiza apariţia hematuriei

Pregătirea materialelor extrase pentru trimiterea la laborator

- fragmentele de ţesuturi se îndepărtează din ace prin insuflare de aer cu seringa şi sunt
pregătite de medic sub formă de amprente pe lama de sticlă sau sub formă de frotiuri
- se întocmeşte buletinul de trimitere la laboratorul de anatomie patologică

Reorganizarea şi notarea puncţiei în f.o.

accidente

- tuse instantanee sau hemotorax moderat determinat de atingerea pleurală

- hemoragie care se combate prin administrarea medicaţiei hemostatice

- şoc pleural

DE ŞTIUT:

- acele de puncţie se sterilizează numai prin căldură uscată (umezeala alterează ţesuturile).

DE EVITAT:

- mişcarea pacientului în timpul puncţiei poate duce la ruperea acelor şi lezarea organelor
puncţionate.