Sunteți pe pagina 1din 3

SIFILISUL (LUESUL)

Sifilisul este o boala/infectie cu transmitere sexuala, care netratata poate produce complicatii
majore.
Cauze
Sifilisul este o infectie produsa de bacteria numita Treponema pallidum.
Mod de transmitere
Transmiterea bacteriei se realizeaza de obicei in timpul contactului sexual vaginal, anal
sau oral. Bacteria care determina sifilisul este transmisa de la o persoana la alta prin contactul
direct cu:
- leziunea deschisa (șancru), care apare in timpul stadiului primar;
- membranele mucoase sau alte tipuri de leziuni, care apar in timpul stadiului secundar si
uneori in cadrul sifilisului latent.
Leziunile apar de obicei la nivelul organelor genitale externe, vaginului, anusului sau rectului.
Leziunile pot uneori aparea pe buze sau in jurul buzelor.
In cazul femeilor gravide si infectate cu sifilis, bacteria poate traversa placenta si infecta
fatul in orice moment al sarcinii sau al nasterii (sifilis congenital).
Perioada de incubatie
Perioada de incubatie este perioada dintre expunerea la infectie si momentul in care apar
simptomele. O leziune a pielii numita sancru este primul simptom al sifilisului cu transmitere
sexuala. Sancrul apare intr-un interval de 10-90 de zile de la momentul infectiei, de obicei
intervalul este de 21 de zile.
Perioada de contagiozitate
O persoana cu sifilis poate transmite boala (este contagios) partenerilor, atunci cand sunt
prezente leziunile primare sau secundare. Persoana infectata poate sa fie contagioasa
intermitent ani de zile si este intotdeauna contagioasa cand sunt prezente leziuni deschise sau
eruptii cauzate de sifilis.
Simptome
Sifilisul are o evolutie in patru stadii:
1. Sifilisul primar
In cadrul stadiului primar apare la locul de patrundere al bacteriei in corp, un sancru, de obicei
nedureros. Acesta apare de obicei in 3 saptamani de la expunere. Persoana infectata este
foarte contagioasa in timpul stadiului primar.

1
Cresterea in volum a limfo-ganglionilor (adenopatia) apare de obicei in apropierea zonei unde
se gaseste sancrul. Sancrul dureaza 28-42 de zile, dupa care se vindeca fara tratament, lasand
o cicatrice subtire. Vindecarea sancrului nu inseamna ca persoana respectiva s-a vindecat sau
ca nu mai este contagioasa.
2. Sifilisul secundar
Sifilisul secundar este caracterizat de o eruptie, care apare la 4-10 saptamani dupa aparitia
sancrului, uneori inainte ca acesta sa se fi vindecat. Pot aparea si alte simptome care arata ca
infectia s-a raspandit in organism. Persoana respectiva este foarte contagioasa in stadiul al
doilea al sifilisului. Eruptia apare pe intreg corpul si include palmele si plantele. Leziunile au
o culoare rosu-maroniu, sunt mici, elevate sau nu si au mai putin de 2 cm.
Acestea pot fi confundate cu alte leziuni tegumentare. Leziuni deschise, mici, pot fi prezente
la nivelul mucoaselor. Aceste leziuni pot contine puroi. Eruptia se vindeca fara tratament si
fara a lasa cicatrici in 2-12 saptamani. Dupa vindecare, pielea poate ramane usor decolorata.
Vindecarea eruptiei nu inseamna ca persoana respectiva s-a vindecat sau ca nu mai este
contagioasa.
3. Sifilisul latent (ascuns)
In lipsa tratamentului, o persoana infectata cu sifilis va ajunge in stadiul latent (ascuns) al
bolii. Stadiul latent apare la un an de la debutul infectiei. Dupa ce eruptia din stadiul doi
dispare, persoana infectata va fi asimptomatica pentru un timp (perioada latenta). Perioada
latenta poate fi de un an, dar se poate intinde intre 5-40 de ani. De obicei, in acest stadiu, un
diagnostic corect poate fi stabilit doar pe baza analizelor de sange, istoricului bolii sau nasterii
unui copil cu sifilis congenital. O persoana este contagioasa in prima parte a stadiului latent si
poate fi contagioasa in a doua parte a acestui interval.
4. Sifilisul tertiar (stadiul tarziu)
Acesta este cel mai distructiv stadiu al bolii. El poate debuta la un an dupa infectie sau in
orice moment al vietii unei persoane infectate cu sifilis si care nu este tratata. O persoana
infectata cu sifilis poate sa nu ajunga niciodata in stadiul tertiar. In cadrul acestui stadiu, boala
poate produce afectiuni grave ale vaselor de sange si inimii, tulburari mentale, orbire,
afectiuni ale sistemului nervos si chiar moartea. Simptomele sifilisului tertiar depind de
complicatiile care apar:
- gomele sifilitice, care sunt leziuni mari, situate pe piele sau in interiorul corpului;
- sifilisul cardio-vascular, care afecteaza inima si vasele de sange;
- neuro-sifilisul, care afecteaza creierul si meningele.

2
Sifilisul congenital
Sifilisul congenital se refera la boala transmisa de catre mama copilului, in timpul sarcinii sau
nasterii. Se recomanda ca fiecare femeie insarcinata sa fie testata pentru sifilis, din cauza
consecintelor severe ale bolii asupra fatului.
Sifilisul congenital creste riscul mortii fetale si al complicatiilor aparute la nou-nascut.
Bacteria patrunde in sistemul sanguin al fatului prin intermediul placentei, determinand
infectia nou-nascutului sau moartea fatului.
Simptomele sifilisului congenital includ:
- rinoree (scurgeri de secretii din cavitatea nazala) apoasa, inalt contagioasa
- inflamatie dureroasa a periostului (stratul extern al osului);
- eruptie contagioasa, ce apare frecvent la nivelul plantelor si palmelor;
- anemie (scaderea numarului de hematii);
- cresterea in volum a ficatului si splinei (hepato-splenomegalie);
- cresterea in volum a ganglionilor limfatici (adenopatii);
- retard in crestere si dezvoltare.
Pentru ca exista si alte boli cu simptome asemanatoare, diagnosticul corect este important in
tratament.
Primul pas in diagnosticul sifilisului este un istoric amanuntit al simptomelor si al activitatii
sexuale si examenul obiectiv. Diagnosticul de sifilis este confirmat prin teste de sange.
Acestea sunt necesare mai ales daca nu sunt prezente leziunile caracteristice. Daca leziunile
sunt prezente, lichidul din una din ele este examinat la microscop, pentru a evidentia bacteriile
care produc boala (examinare pe camp intunecat).
Tratamentul prompt al sifilisului este necesar pentru a vindeca infectia, a preveni
complicatiile si transmiterea la alte persoane. Antibioticele sunt tratamentul eficient in orice
stadiu. Tratamentul antibiotic nu poate vindeca complicatiile deja aparute, insa poate preveni
instalarea unor noi complicatii.
Dupa tratament sunt necesare teste in dinamica, pentru a fi sigur ca tratamentul a avut succes.
Partenerii de viata expusi trebuie sa fie examinati, testati si tratati. Penicilina este antibioticul
preferat pentru tratamentul sifilisului.