Sunteți pe pagina 1din 2

Mielomul multiplu

Definiție:
Mielomul multiplu este o boală neoplazică a ţesutului sanguin, care este caracterizată prin:
 proliferarea malignă a plasmocitelor (precursorul limfocitului B).
 producerea unei cantităţi anormale de imunoglobuline.
Se dezvolta, in general, la persoanele de varsta trecuta de 60 ani.

Etiopatogenie:
Ca factori declanțatori ai bolii sunt incriminate: virusuri, iradierea, expunerea la azbest, benzen
sau alte substanțe chimice toxice.

Tablou clinic: Din cauza proliferarii plasmocitelor, celulele specializate in secretia


de anticorpi, se observa in sangele bolnavului o crestere anormala a producerii unui
singur tip de imunoglobulina pentru un mielom anume. Plasmocitele secreta substante care
antreneaza treptat o distrugere a tesutului osos. boala poate fi descoperita cu ocazia
unor dureri osoase rebele, a unei anemii sau a unei cresteri importante a vitezei de sedimentare,
putand depasi 100 mm pentru o ora. 

Simptome :

1. Dureri osoase cu caracter surd, localizate la coloana vertebrală, bazin, centura scapulară,
coaste.
2. Manifestări neurologice: pareze, sciatalgii, diplopie, somnolență, obnubilare, dezorientare
temporospațială, cefalee, amețeli, vertij, nistagmus.
3. Manifestări renale: litiază renală, insuficiența renală, infecții urinare.
4. Amiloidoză (amiloidul este o substanță amorfă de origine proteică cu depunere în special în
ficat, rinichi, splină).
5. Manifestări generale: astenie, fatigabilitate, anemie, manifestări hemoragice.

Examinări paraclinice:
1. VSH accelerat
2. Hiperproteinemie (8-13 g/dl)
3. Proteinurie Bence-Jones
4. Examenul de sângelui periferic: anemie, granulocitopenie, trombocitopenie.
5. Medulograma: proliferare tumorală de plasmocite atipice
6. Examinări radiologice osoase
7. Hipercalcemie
8. Hiperuricemie
9. Creatinina serică crescută
10.Cilindri în sedimentul urinar
11.Determinarea timpilor de coagulare

 Diagnosticul se pune pe baza analizei proteinelor din ser prin electroforeza.  Diagnosticul mai


este stabilit si prin punctia maduvei, al carei examen pune in evidenta plasmocitele si prin
radiografii ale oaselor, care prezinta zone de rarefiere a tesutului osos de forma sferica, cu limite
clare, denumite geode 

In absenta unui tratament, evolutia unui mielom multiplu se face catre o crestere a distrugerilor
osoase, cu riscul defracturi fara traumatisme (fracturi spontane) si spre o crestere importanta a
eliberarii de calciu antrenand ohipercalcemie. Mai mult, mielomul multiplu poate sa se manifeste
si prin producerea unei depuneri de anticorpi inrinichi, raspunzatoare de o insuficienta renala. In
sfarsit, dezvoltarea de plasmocite in maduva poate provoca o perturbatie a productiei de alte
descendente sangvine, ca cea a globulelor rosii, ceea ce antreneaza o anemie. 

Tratament si supraveghere - Tratamentul mielomului multiplu face apel la chimioterapie, al


carei scop este sa distruga proliferarea plasmocitara. In unele cazuri se utilizeaza simultan mai
multi agenti chimioterapici (polichimioterapie). Un tratament de intretinere cu interferon este
uneori necesar. Atunci cand afectiunea survine inaintea varstei de 50 ani, se prefera, de obicei,
administrarea unui tratament mai greu, care poate comporta o chimioterapie intensiva si,
eventual, o grefa de maduva.