Fertilizarea in vitro - alegerea sexului

Fertilizarea in vitro (FIV) este o componentă a Reproducerii Umane Asistate

Medical (RUAM), şi reprezintă un proces prin care spermatozoidul bărbatului,
fecundează ovulul femeii în laborator. Acolo se formează embrionul care este transferat
in uterul mamei în general la 72 ore de la concepţie. Fertilizarea nu intervine în
complexul genetic al copilului, astfel că între fătul creat in vitro şi fătul procreat natural
nu apar deosebiri ale dezvoltării. Atunci cand toate alte metode de concepţie nu mai pot fi
aplicate, FIV este ultima soluţie pentru femeia sterilă sau barbatul steril.

Selectarea sexului sau selectarea genului, este orice metoda folosita pentru a
creste sansele de avea un copil de un anumit sex. Fiecare ovul contine un cromozom X, in
timp ce spermatozoizii contin fie un cromozom X, fie un cromozom Y. Cand un
spermatozoid ce contine un cromozom X fertilizeaza un ovul, se va naste o fetita si cand
un spermatozoid ce contine un cromozom Y fertilizeaza un ovul, se va naste un baiat. in
general, exista aproximativ 50% sanse de a avea un baiat si 50% de a avea o fata.
Tehnicile de selectare a sexului lucreaza pentru cresterea sanselor de a avea un copil de
un anumit sex, masculin sau feminin.

Selectarea genului copilului se incearca de secole; de fapt, metode de selectare a

sexului au fost inregistrate si in hieroglifele Egiptului antic. in trecut, selectarea sexului
se baza pe unele pozitii sexuale, orar sau anumite alimente mancate in timpul sarcinii.
Aceste metode au la baza putine explicatii stiintifice sau deloc si nu cresc cu adevarat
sansele de avea fie un baiat fie o fata. Evolutia tehnologica recenta a permis ca selectarea
sexului sa devina mult mai precisa si eficienta. Datorita acestei tehnologii, cuplurile isi
pot imbunatati semnificativ sansele de a avea un copil de un anumit sex.

Indicatii
Motivele pentru a recurge la selectarea sexului copilului sunt numeroase. Cele
mai tipice motive ce determina alegerea unui anumit sex includ:
- bolile genetice: unele cupluri se tem sa nu transmita anumite boli genetice
copiilor lor; sunt anumite boli genetice asociate cu sexul masculin, cum ar fi hemofilia si
distrofia musculara; pentru a evita aparitia bolii la copilul lor, unii parinti aleg sa aiba o
fata
- echilibrul familial: echilibrul familial este, de asemenea, un motiv des intalnit
pentru selectarea sexului; cuplurile care au deja un copil, aleg adesea sa aiba un copil de
sex opus pentru a echilibra familia
- moartea unui copil: din nefericire unii parinti isi pierd copiii la o varsta foarte
tanara; selectarea sexului copilului le ofera acestor parinti sansa de a avea un alt copil de
acelasi sex.
Metode de selectare a sexului
Exista 3 tipuri de proceduri de selectare a sexului disponibile.

Metoda gradientului

Metoda gradientului este una dintre cele mai simple metode de selectare a sexului.
Spermatozoizii de la tata sunt plasati intr-un aparat ce se invarte rapid, numit centrifuga.
Prin rotire acesta ajuta la separarea spermatozoizilor cu cromozomi Y de cei cu
cromozomi X, care sunt mai grei, deoarece contin mai mult material genetic.
Spermatozoizii ce contin cromozomul dorit sunt apoi folositi in IUI (Inseminarea
artificiala intrauterina) pentru a produce un copil de sexul dorit. Metoda gradientului este
asociata cu o rata scazuta de succes, dar este mai putin scumpa decat alte metode de
selectare a sexului.

Citometria in flux

Citometria in flux (FC) este o alta tehnica de sortare a spermatozoizilor. Foloseste

substante fluorescente pentru a ilumina spermatozoizii ce contin cromozomi X. Aceasta
substanta fluorescenta adera de materialul genetic din spermatozoizi. Deoarece
spermatozoizii ce contin cromozomi X au mai mult material genetic, acestia vor colecta
mai multa substanta fluorescenta decat spermatozoizii ce contin cromozomi Y. Un aparat
laser este folosit apoi, pentru a separa cele doua tipuri de spermatozoizi. Spermatozoizii
cu cromozomi apropiati, sunt folositi apoi in IUI (Inseminarea artificiala intrauterina) sau
FIV. Rata de succes a citometriei in flux este mare: exista 60–70% sanse sa concepi un
copil de sexul dorit.

Diagnosticul genetic preimplantare (PGD)

Diagnosticul genetic preimplantare (PGD) este una dintre cele mai de succes
metode atunci cand este vorba despre selectarea sexului. Aceasta este o procedura
complexa, ce implica crearea embrionilor ce sunt apoi analizati din punct de vedere al
structurii celulare si al ADN-ului. Embrionii sunt creati intr-un laborator si incep sa se
divida. Dupa 3 sau 4 zile, o celula din fiecare embrion divizat, este indepartata si
analizata pentru ADN si materialul genetic. Odata ce sexul embrionului este determinat,
doar embrionii cu sexul dorit sunt implantati in uterul mamei in timpul FIV. Diagnosticul
genetic preimplantare (PGD) are o eficienta crescuta, avand 99% sanse de a avea un copil
de sexul dorit.
Aspecte etice si legale
Selectia sexului este mult dezbatuta in toata lumea. Aceasta deoarece procedurile
de selectie a sexului sunt impotriva convingerilor morale si etice ale multor persoane.
Unii argumenteaza ca selectarea sexului perpetueaza discriminarea sexuala si
stereotipurile. Multe persoane sunt ingrijorate ca selectarea sexului va avea un impact
negativ asupra ratei de nou-nascuti de sex masculin sau feminin in anumite tari. Altii se
ingrijoreaza ca aceasta va aduce in timp la dorinta de a selecta si alte caracteristici ale
copilului, inclusiv culoarea parului, culoarea ochilor si nivelul de inteligenta. Pentru
aceste motive selectia sexului bazata pe alte considerente decat cele medicale, a fost
interzisa in anumite tari.
Selectia sexului este disponibila in clinici de fertilitate de pe tot cuprinsul SUA. Actual
nu exista legi care sa guverneze asupra procesului de selectie sexuala si clinicile de
fertilitate pot efectua aceasta procedura la discretie. Oricum, tehnicile de selectie sexuala
sunt oferite in general acelor persoane ce sunt ingrijorate de bolile genetice. Selectia
sexuala bazata pe alte motive decat cele medicale, este ilegala in Marea Britanie si
Canada.

Tehnicile FIV pun viaţa embrionilor umani în mare pericol  deoarece doar 1 din
25 de embrioni  creaţi prin această metodă supravieţuieste. Din 1978, până în 2002, în
Marea Britanie, s-au născut 68.000 de bebeluşi prin fertilizare in vitro, şi alţi 1,2 milioane
de embrioni creaţi prin această procedură au fost congelaţi, distruşi sau utilizaţi în
cercetare.

Industria FIV este o industrie de mai multe milioane de lire sterline, în ciuda
eşecului de 80%. Infertilitatea este o afacere mare, în ciuda suferinţei emoţionale a celor
80% din cuplurile care speră şi fac aceste tratamente, care nu duc la nici un rezultat.
Procedura de FIV este asociată cu rate mai mari de cancere şi boli rare de copilărie. Un
studiu arată că bebeluşii născuţi prin FIV au un risc de 3 ori mai mare de suferi de
paralizie cerebrală.Industria FIV a făcut să ne tratăm copiii ca pe o marfă sau o
proprietate, multe cupluri ajungând la bătălii prin tribunale pentru dreptul asupra
embrionilor congelaţi.

Autoritatea pentru Fertilizare şi Embriologie Umană din Marea Britanie, care

autorizează clinicile FIV, sondează posibilitatea ca părinţii să fie lăsaţi să aleagă sexul
copiilor lor. Se dă prioritate alegerii parentale sau a adulţilor  asupra sănătăţii, dezvoltării
şi bunăstării emoţionale şi psihice a copiilor.

Alegerea sexului copiilor - o modalitate de a-i face "mai buni"?

Daca "a te juca de-a Dumnezeu" era o sintagma folosita cu sens peiorativ cu zeci
de ani in urma, astazi este un adevar care ne pune in situatia de a putea creea, de a
modifica “ceea ce este dat”. Stiinta a deschis portile multiplelor posibilitati. Vom ajunge
intr-un moment in care vom putea alege caracterele copiilor nostri: sexul, culoarea
parului, IQ, tipul de comportament. Prima provocare aparuta a fost posibilitatea de a
alege sexul copilului. Fiecare cuplu are justificari pentru dorintele sale. Mai intai voi
relata justificarile de ordin personal ale familiilor.
 Unii parinti doresc un copil de un anumit sex, spunand ca asa este bine (“bine” in
acest caz confundandu-se cu “dezirabil”); altii cred ca s-ar putea adapta mai bine unui
copil de un anumit sex; altii vor un copil de alt sex decat copilul pe care il au deja pentru
ca asa este bine pentru ambii copii. Unele familii isi doresc baieti, deoarece in unele
societati cu anumite religii, baiatul este considerat superior, avand un statut privilegiat, in
timp ce fata este condamnata la supunere si suferinta. Un alt motiv este cel medical.
Unele familii care au in antecedente boli genetice transmisibile dependente de sex (de ex.
hemofilia) doresc un copil de un anumit sex pentru a impiedica transmiterea bolii.

Inainte de aparitia tehnicilor moderne, singurul mod de a obtine urmasi cu sexul

dorit era de a ucide copiii care aveau sexul nedorit dupa nastere. Aceasta a fost o metoda
practicata mult timp in istoria umanitatii. Si acum mai sunt adepti ai infanticidului, mai
ales in situatiile in care se considera ca urmasul va avea o viata ce nu merita traita.

Ulterior, aparitia ecografiei in jurul anilor 1970 a dat posibilitatea parintilor de a

sti sexul copilului (in saptamana 16, 17) ca mai apoi acestia sa opteze pentru avort daca
copilul avea sexul nedorit. Amniocenteza ofera aceeasi posibilitate, insa cu
predictibilitate sporita. Aceasta metoda este frecventa in India, China unde este valorizat
daca primul nascut este baiat. Diagnosticul genetic preimplantator a avut ca scop initial
testarea malformatiilor embrionilor inainte de implantare; astazi ar putea fi folosit si ca o
metoda de selectie a embrionilor de sex nedorit. Din fericire, in prezent aceasta procedura
este acceptata in baza unor rationui medicale (evitarea bolilor genetice monogenice) dar
este interzisa in cazul motivelor non-medicale (determinarea sexului in vederea selectiei).
O alta metoda de testare a sexului viitorului embrion o reprezinta analiza spermei si
sortarea spermatozoizilor in functie de cromozomul purtat (x sau y).

Daca aceasta separare este posibila, sperma poate fi folosita in inseminarea

artificiala. Din punct de vedere moral aceasta metoda este cea mai putin controversata.
Astfel putem spune ca visul de a deveni parintii unui copil de un anumit sex poate deveni
realitate. Dar dincolo de dorinte, decizii si tehnici exista consecinte sociale, etice si
psihologice.

Etica medicala aduce urmatoarele contraargumente selectiei in functie de sex.

Aceste tehnici pot fi un pas important spre eugenie, existand riscul ca barbatii sa fie
considerati a fi "rasa superioara", pe criterii sociale, morale, religioase. De cealalta parte a
baricadei exista autonomia persoanei si libertatea procreatiei. Un argument pentru
respectarea autonomiei persoanei vine din partea lui Immanuel Kant care spune ca omul
trebuie tratat ca scop in sine si niciodata doar ca mijloc. Este in natura umana, proiecarea
propriei existente.
Dorinta de a avea copii este un aspect important al acestor proiecte de viata. A bloca
accesul la metodele de selectie a sexului copilului inseamna a ingradi serios libertatea
individului. Singurul motiv pentru care o societate ar putea limita aceasta libertate este
faptul ca exercitarea acestui drept ar putea pune in pericol libertatea sau bunastarea altor
oameni.
 Odata cu alegerea sexului unui copil, parintii proiecteaza asupra lui propriile
asteptari. Chiar daca parintii nu modifica genetic destinul (sexul nefiind o parte
importanta a personalitatii) ei vor incadra dezvoltarea copilului in anumiti parametri care
vor respecta standardele lor de excelenta. Pentru copil autonomia (in adevaratul ei sens)
si libertatea vor fi doar niste cuvinte. S-ar putea sa respecte "planul parintilor", sa-i faca
fericiti cu pretul reprimarii propriilor dorinte sau s-ar putea sa-si exercite dreptul de a
alege, sa nu respecte planul si atunci va deveni o dezamagire pentru parinti. In ambele
cazuri relatia parinti - copii va avea de suferit. Scopul vietii nu ar trebui sa fie
indeplinirea unor standarde impuse de altii, ci viata insasi asa cum o vedem fiecare dintre
noi.

Un alt aspect demn de luat in considerare este esecul metodelor. Unii medici din
centrele de testare genetica impun parintilor semnarea unui act de acceptare a oricarui
copil, indiferent de sexul acestuia, obligandu-i astfel sa accepte un copil nedorit, vazut
drept un "artefact", a carui acceptare familala ar fi sortita esecului (adoptie sau
institutionalizare). In lumina acestor evidente ne dam seama ca nu bunastarea copilului
este tintita ci doar dorinta parintilor.

Aceste tehnici genereaza, de asemenea, o serie de consecinte sociale. Prima ar fi

instaurarea unui proces de discriminare in detrimentul femeilor daca procreerea vizeaza
nasterea unui baiat.
Consecutiv acestui fenomen apare si o dezechilibrare a balantei sociale, a raportului intre
sexe. Deocamdata acest fenomen nu este ingrijorator, deoarece majoritatea familiilor
doresc un copil de un anumit sex pentru a putea echilibra "fortele" (un baiat si o fetita).
O alta fata a alegerii sexului este partea financiara. Din acest punct de vedere se aduc
multe critici folosirii metodelor de selectie. Mai intai se mentioneaza costul ridicat si
folosirea indecvata a potentialului medical, fiind inacceptabil moral chelturirea resurselor
pentru a schimba o caracteristica neesentiala a omului.

In acelasi registru o alta problema ce poate fi ridicata este cea a egalitatilor

sanselor. Bogatii vor fi favorizati din acest punct de vedere. Sa ne imaginam o familie
care isi permite “proiectarea” unui copil; acel copil va fi un produs, nu un om cu
"trasaturi date"; nu isi va putea face o istorie deoarece va avea una creata deja, nu va
putea relationa decat cu cei asemeni lui. De ce? Pentru ca altii au ales in locul lui.

Tindem spre industrializarea procreatiei aflata sub semnul avantajelor, intrigilor,

stratificarii sociale, violentei in cuvant si fapta, invidiei pentru "posibilitatea de a alege" a
celorlalti. Oare acestea vor fi valorile viitorului?