Epidemiologie curs 5

PROCESUL INFECȚIOS – GENERALITĂȚI

PROCESUL INFECŢIOS = totalitatea reacţiilor locale şi generale, consecinţe ale

interacţiunii dintre agentul patogen (microorganism agresor) şi organismul gazdă (macroorganism) sub
influența factorilor de mediu (ambientului).  
INFECȚIA = ceea ce rezultă din pătrunderea și multiplicarea agentului patogen în orgs. gazdă.
Infecția trebuie diferențiată de contaminare.
CONTAMINAREA = depunerea microorganismelor pe tegumentele corpului uman sau pe
obiecte.
Dacă pielea:
-este integră (nu are leziuni), agenții patogeni nu se pot înmulți / multiplica și sunt îndepărtați
ușor prin spălare;
-este lezată, agenții patogeni pătrund în orgs., se înmulțesc / multiplică și determină infecția.
COLONIZAREA = localizarea și multiplicarea agenților patogeni pe suprafețele organismului
gazdă - tegumente, mucoase (nazală, conjunctivală, oro-faringiană) şi la poarta de intrare a tractului
urogenital, respirator, digestiv - fără a avea capacitatea de a determina alterări morfo-funcționale ale
țesuturilor, o reacție imună, o simptomatologie clinică evident detectabilă. Este vorba despre agenții
saprofiți, care există în mod obișnuit pe mucoasele organismului (nazală, buco-faringiană, interne,
genitală etc). Prezența acestora este benefică pt orgs uman pt că împiedică fenomenele de colonizare și
invazie a unor agenți patogeni.
Pătrunderea și multiplicarea agenților patogeni în orgs determină infecția, dar infecția nu este
întotdeauna urmată de boală, adică de manifestări clinice și paraclinice. Există cazuri de infecție
inaparentă, care au ca efect instalarea imunității.
Exemplu: intrarea și multiplicarea virusului hepatitei A (HAV)în țesutul hepatic duce la:
-hepatită virală A în 10% din cazuri;
-infecție fără manifestări clinice și deci imunizare în 90% din cazuri.
Caracterul infecțios al unei boli se referă la faptul că acea boală este produsă de un agent
patogen. De ex.: pneumonia pneumococică are caracter infecțios (este produsă de Streptococcus
pneumoniae, bacterie comensală, care face parte din flora normală a căilor respiratorii superioare).
Caracterul contagios se referă la faptul că o un agent patogen / boală infecțioasă se transmite la
o mare parte din contacții neprotejați.
Contagiozitatea depinde de:
-calea de eliminare a agentului patogen (pe cale aerogenă se elimină o cantit. mai mare);
-cantitatea de germeni eliminată;
-factori naturali;
-factori socio-economici.
Consecințele bolilor infecto-contagioase se manifestă la nivelul:
-individului;
-colectivității.
Producerea unui proces infecțios este condiționată de 3 factori:
-agentul patogen (microorganismul);
-organismul gazdă (macroorganismul);
-factorii de mediu (ambrientul).
1
Epidemiologie curs 5

A.AGENTUL PATOGEN <= > MICROORGANISM PATOGEN

Microorganismul 
Microorganismele din mediul înconjurător sunt patogene sau pot devein patogene pentru om,
dar pot stabili şi relaţii de convieţuire cu organismul uman.
În ordinea crescândă a complexității lor, agenții patogeni sunt:
-prionii;
-virusurile (entități acelulare);
-bacteriile -mycoplasmele (cele mai mici celule bacteriene, lipsite de perete celular);
-chlamidiile;
-rickettsiile;
-fungii;
-protozoarele;
-metazoarele.
1.PRIONII = particule proteice lipsite de acid nucleic, care provoacă boli neurodegenerative =
boli prionice, transmisibile omului și animalelor, boli considerate până în prezent a fi de natură virală.
Ex.: boala: Kuru, Creutzfeldt-Jacob, Alhzeimer, Parkinson). Prionii sunt molecule normale de
proteină, care devin infecțioase când iau o formă anormală. Sistemul imunitar nu-i poate detecta și, ca
urmare, nici atac. Sunt rezistenți la temperaturi extreme și la solvenți puternici. Formează agregate
anormale de proteine = amilozi, care se acumulează în țesutul infectat și sunt asociate cu deteriorarea
țesuturilor și moartea celulelor.
2.VIRUSURILE = agenți acelulari infecțioși pentru om, animale, plante și bacteria (=
bacteriofagi).
-au structură foarte complexă, dar dimensiuni foarte mici (8 – 300 nm);
-sunt formate dintr-un singur tip de acid nucleic - ADN sau ARN - și din proteine sau
lipoproteine. Acidul nucleic conține şi transmite informaţia genetică, deţinând şi capacitatea
infectantă.;
-se MULTIPLICĂ intracelular, producând modificări structurale și energetice ale
celulei gazdă;
-determină tulburări în întreg organismul (= viroză) și ăn sistemul imunitar;
-NU SUNT AFECTATE DE ANTIBIOTICE, fiind forme acelulare, nevii, la granița
dintre viu și neviu (pt că au material genetic)!!!
Atenție! Virusurile nu au metabolism propriu, nu se înmulțesc, ci se multiplică = replică!!!
a.Virusuri ADN <꞊>dezoxiribovirusuri
-parvovirusuri = agenți ai febrei eruptive;
-papilomavirusuri (HPV = Human Papiloma Virus) = agenții verucilor, papiloamelor;
-adenovirusuri = agenți ai unor infecții respiratorii, conjunctivită, gastroenterită;
-virusuri herpetice: herpetic simplu (HSV = Herspes Simplex Virus 1 și 2), varicelo-
zoosterian (VZV = Varicella-Zoster Virus), Eppstein-Barr (EBV), citomegalovirus
(CMV), rujeolic;
-poxvirusuri: virusul variolic, variola fiind ERADICATĂ (1977).
-virusurile hepatice: HBV (virusul hepatitei B).
b.Virusuri ARN <꞊> ribovirusuri
-picornavirusuri (virusuri foarte mici): virusurile poliomielitei, rinovirusurile;
-reovirusuri (Respiratory Enteric Orphan Virus): diarei virale, afecțiuni respiratorii;
2
Epidemiologie curs 5

-virusurile gripale și paragripale;

-retrovirusurile (folosesc propria enzimă – reverstranscriptaza pt a produce AND din
ARN, ,,întorcând” șablonul inițial, de unde și prefixul de ,,retro” = invers): HIV (Human
Immunodeficiency Virus = virusul imunodeficienței umane).

3.BACTERIILE = organisme unicelulare, clasificându-se după mai multe criterii:

-formă: coci, bacilli, vibrioni, spirochete;
-proprietăți tinctoriale: gram-negative, gram-pozitive, acid-alcoolo-rezistente;
-toleranță la oxigen: aerobe, anaerobe, facultative anaerobe.

Pentru a produce o infecţie , bacteriile necesită factori de patogenitate:

1.Infecțiozitate = proprietatea unui germen de a pătrunde într-un organism receptiv, unde se
multiplică. Unele bacterii au putere invazivă mare (pătrund rapid în circulațuia sanguină), iar alții
rămân cantonați la poarta de intrare, acționând prin exo- și endotoxine.
2.Multiplicarea = proprietatea bacteriilor de a se înmulți.
3.Patogenitatea = capacitatea unui germen de a declanșa o boală în organismul gazdă.
Patogenitatea variază pt același germen.
4.Virulența = proprietatea unor tulpini ale agenților patogeni de a pătrunde și a se multiplica
într-un organism susceptibil, provocând boala.
5.Toxigeneza = proprietatea unor bacterii de a elimina toxine. Există 2 tiuri de toxine:
-exotoxine = proteine secretate de bacterii care difuzează în țesuturi și au capacitate
antigenică a.î. determinnă sinteza de anticorpi specifici;
-endotoxine = complexe de polizaharide, fosfolipide și proteine legate de peretele
bacteriilor gram-negative care sunt eliberate prin moartea bacteriilor. Sunt termostabile și mai puțin
puternice decât exotoxinele, efectul farmaco-dinamic fiind uniform; pot produce șoc, febră,
leucopenie, icter, diaree. Sunt slab antigenice și, ca urmare, nu determină sinteză de anticorpi.
Mycoplasmele = un grup particular de microorganisme, extrem de mici (150 nm), care nu au
perete celular, duc o existenţă independentă faţă de alte celule, sunt sensibile la tetraciclină
şi la macrolide, cresc pe  medii artificiale. Sunt foarte răspândite, au rol saprofit, găsindu-se la nivelul
orofaringelui, tractului respirator superior și tractului uro-genital. Ureaplasma urealyticum este
prezentă în tractul genital la ~ 60% din femeile sănătoase, iar Mycoplasma hominis este prezentă în
aproape 20% din cazuri. Infecțiile cu Ureaplasma urealyticum și Mycoplasma hominis sunt
considerate boli venerice de generația a III-a, care evoluează cronic și duc la apariția complicațiilor.
Mycoplasmele și ureaplasmele pot coloniza inclusiv tractul genital al nou-născuților în timpul nașterii,
colonizare care nu rezistă după vârsta de 2 ani, dar reapare în momentul începerii vieții sexuale.
Infectiile cu Ureaplasma sunt de 4 ori mai frecvente decat cele cu Mycoplasma, pacienții cu grad
ridicat de risc fiind femeile. Între 30-70% din cazuri, infecțiile provocate de mycoplasme sunt
asimptomatice, ceea ce le face imposibil de detectat la un simplu consult.
Chlamidiile = bacterii ceva mai mari, care conțin ambii acizi nucleic, se înmulțesc prin
diviziune binară, au echipament enzimatic a.î. sunt vulnerabile la antibiotice. Produc afecțiuni
respiratorii, conjunctivite severe, uretrite.
  Rickettsiile = bacterii mici, Gram negative, dimensiuni de 300 – 1000 nm; au perete celular și
enzime, se înmulțesc prin diviziune, obligatoriu intracelular la vertebrate sau artropode. Sunt transmise

3
Epidemiologie curs 5

la om prin înțepătura, mușcătura sau dejecțiile păduchilor, puricilor, căpușelor sau a altor acarieni.
Sunt agenții patogeni ai rickesttsiozelor umane (~ 15), ca de exemplu:
-Rickettsia prowazekii = agentul tifosului exantematic;
-Rickettsia typhi (mooserii) = agentul tifosului murin;
-Rickettsia rickettsii = agentul febrei pătate a Munților Stâncoși;
-Rickettsia conorii = agentul febrei butonoase.
Bacteriile au echipament enzimatic și antigenic, unele sunt mobile (prezintă cili), unele
sporulează, sporii asigurându-le rezistență crescută în mediul extern, iar altele prezintă capsulă ce le
asigură patogenitatea (virulența). Când capsula este distrusă sub acțiunea diferiților agenți, bacteriile
își pierde patogenitatea, dar își păstrează capacitatea imunogenă a.î. pot fi folosite la prepararea
vaccinurilor.
Bacteriile, în funcție de toleranța la oxigen sunt:
a.aerobe:
-coci: stafilococi, streptococi, enterococi;
-bacili: Escherichia, Shigella, Klebsiella;
-spirili: leptospirele;
-micobacterii: Mycobacterium tuberculosis.
b.anaerobe:
-coci: Peptostreptococcus, Peptococcus;
-bacili: genul Clostridium (C. Botulinum produce botulismul, C. tetani produce
tetanosul, C. difficile produce sindroame diareice).

4.FUNGII = organisme eucariote, uni- sau pluricelulare, heterotrofe (nu pot sintetiza singure
substanțele organice necesare hrănirii lor, din surse anorganice-minerale). Acestea sunt mult mai mari
decât bacteriile, iar procesele lor metabolice au similitudini cu cele ale plantelor și animalelor. Pereții
celulelor fungice sunt asemănători cu cei din celulele plantelor, dar sunt alcătuiți din chitină și nu din
mureină. Sunt organisme vegetative care nu fac parte din regnul vegetal, deoarece nu dispun de
clorofilă, deci nu pot obține substanțe nutritive prin fotosinteză; în schimb, recurg la alte metode, cum
ar fi descompunerea materiei organice.
Lista tuturor fungilor care au fost incriminați ca „agenți patogeni umani oportuniști” poate
depăși 400 de specii, chiar dacă este limitată numai la acele specii pentru care sunt disponibile dovezi
științifice medicale. Multe dintre speciile enumerate au fost întâlnite clinic într-o cazuistică redusă – de
multe ori doar o dată sau de două ori și de aceea, mai puțin de 100 de specii fungice se apropie de
statutul de agenți patogeni umani obișnuiți. Aceștia provoacă multe tipuri diferite de boli, inclusiv
astmul, infecții ale pielii și ale unghiilor, infecții pulmonare, cum ar fi pneumonia, infecții ale fluxului
sanguin, meningita.
Infecțiile fungice pot fi:
-localizate;
-viscerale (care sunt grave).

5.PROTOZOARELE = sunt cele mai simple organisme eucariote. Numele derivă din limba

greacă: protos = primul, zoon = animal. Sunt unicelulare, ele fiind cuprinse în regnul Protista.
Sunt monoenergide (au 1 singur nucleu) sau polienergide (au mai mulți nuclei), solitare sau coloniale. 

4
Epidemiologie curs 5

Exemple:
-răspândire universală:
-Giardia (Lamblia) intestinalis;
-Trichomonas vaginalis;
-răspândire localizată:
-Plasmodium malariae (agentul malariei);
-Entamoeba histolytica (agentul amoebiazei);
-Trypanosoma brucei (în Africa), T. cruzi (în America Latină) produc boala somnului.

6.METAZOARELE = organisme multicelulare, cu celule diferențiate și grupate în țesuturi și

organe. Exemplu: viermii – Trichinella spiralis

Agenții patogeni au unele însușiri care îi fac capabili să producă o boală infecțioasă:
-patogenitatea;
-invazivitatea;
-toxigeneza (toxigenitatea);
-virulența;
-antigenitatea.
a.PATOGENITATEA = capacitatea microorgs de a învinge barierele de apărare a gazdei, adică
este capacitatea de a produce o boală în organismul gazdă. Patogenitatea este definită de 2 factori:
-invazivitatea;
-virulența.
b.INVAZIVITATEA = capacitatea microorgs de a depăși barierele locale și a pătrunde în
organism, adică de a invada țesuturile gazdei și de a se înmulți în interior. Depinde de integritatea
pielii și mucoaselor, de imunitatea umorală și celulară, de microflora saprofită a organismului gazdă.
Depinde de factori precum:
-adezivitatea = capacitatea agentului patogen de a se lega cu structurile sale superficiale externe
de siturile receptorilor celulelor gazdă;
-producerea de enzime extracelulare care facilitează distrugerea țesuturilor gazdă;
-producerea de substanțe anti-fagocitare sau de prezența unei capsule anti-fagocitare care
permit agentului patogen să reziste mecanismelor de apărare ale gazdei.
c.VIRULENȚA = capacitatea mai mică sau mai mare a unui agent patogen de produce boala
(măsurarea capacității de a produce boala).
d.TOXIGENEZA = proprietatea unor bacterii de a elimina toxine (vezi mai sus în curs).
e.ANTIGENITATEA = capacitatea agenților patogeni de a produce la gazdă o reacție imună
specifică, de apărare. Se realizează prin sinteza de anticorpi, care vor bloca agentul patogen. Determină
imunitate.

B.MACROORGANISMUL <꞊> GAZDA reprezintă obiectul agresiunii agentului patogen și

îi oferă acestuia un mediu favorabil pentru a se dezvolta. Gazda are numeroase mecanisme de apărare:
barierele locale, fagocitoza, imunitatea.
1.Barierele locale sunt reprezentate de pielea și mucoasele integre. Există totuși locuri
vulnerabile, cum ar fi foliculii piloși, porii glandelor sudoripare, glandelor sebacee, pe unde agenții

5
Epidemiologie curs 5

patogeni se pot strecura. De asemenea, diferite leziuni favorizează pătrunderea microorgasnismelor.

Excepție: leptospirele pătrund prin pielea și mucoasele integre. Mucoasele sunt protejate de enzime, de
microflora saprofită (tratamentul cu antibiotice o deprimă și sunt favorizate infecțiile fungice).
Lichidele care circulă prin organism (bilă, sucuri digestive, urină) contribuie la îndepărtarea
agenților patogeni.
2.Fagocitoza = reacție de apărare prin care microorganismele și particulele străine sunt
înglobate și distruse de anumite celule (limfocite, histiocite, nevroglie, celulele Kupffer din ficat).
Poate avea loc la poarta de intrare, în vasele și ggl limfatici, în sânge.
3.Imunitatea = capacitatea organismului de a se opune acțiunii unui agent patogen și a unor
toxine. Are la bază aparatul imun, format din limfocite T și limfocite B.
Limfocitele T sunt responsabile de imunitatea celulară (distrug celule invadate de agentul
patogen).
Limfocitele B secretă anticorpi circulanți (Ig), care dau imunitatea umorală.
Imunitatea poate scădea în boli cronice, neoplazii, după viroze, în SIDA etc.
Interacțiunea dintre agentul patogen și gazdă are ca rezultat:
-distrugerea și îndepărtarea agentului patogen;
-declanșarea procesului patologic.

C.MEDIUL EXTERN = ambianța în care are loc conflictul dintre agentul patogen și gazdă.
Influențează ambii participanți prin diferite elemente: temperatură, umiditate, curenți de aer, raze
solare, aglomerări umane, nivel de trai, educație sanitară, nivel de cultură, situații critice (război,
calamități etc.)