Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gheorghe Bichicean
1. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbiirger (Fr. Zimmerman, Carl Werner), voi V
(fondator Fr. Zimmerman), Bucureşti, 1975, p. 131-132, doc. 2485 (Ukb). În acest sens, v. Gh. Bichicean,
Congregaţiile generale din Transilvania voievodali§ în epoca lui Iancu de Hunedoara (1441-1456), in „ Corviniana",
I, Ai\C, 1995, nr. 1, p. 53·55.
2. Documente privit6re la istoria romAnilor, culese de Eudoxiu de Hurmuzaki, voi.li, Partea 2 (1451-151 O),
1891(Hurmuzaki,1112), p. 545, doc. 439. SzekelyOkleveltar, voi. I (1211-1519), p. 309, doc. 225 (Szt!Jk. Okl., I).
www.cimec.ro
432 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
Regală. 3 Decretul din anul 1231 4 obliga prelaţii să se reunească, iar , ,Privilegiul
general" din anul 1267 prevedea prezenţa obligatorie a numai 2-3 nobili din
fiecare comitat. 5 Introducerea acestui sistem de reprezentare, limitat, nu a
interzis nobililor să ia parte personal, dar interveneau şi alte probleme, precum
cheltuielile considerabile şi oboseala deplasării, care reduceau posibilitatea
prezenţei individuale.
Decretul anului 1290 a restabilit obligativitatea prezenţei personale la
adunările care urmau să se ţină anual, de sărbătoarea Sf. Ştefan. 6 în anul 1298
regele Andrei al III-iea a decretat ca „ toţi prelaţii, pe care nici o cauză legitimă
nu ii impiedică şi la fel toţi Baronii şi Nobilii, să se adune la quindenele Sf.
Gheorghe la Rakos, lângă Dunăre". 7 Este perioada pe care unii istorici o
numesc „epoca primitivă a vieţii parlamentare". 8
Structura stărilor este, cu mici diferenţe, aceeaşi în toate ţările europene
care au cunoscut „regimul de stări": nobilimea, clerul şi oraşele, într-o ierarhie
stabilită. în Ungaria erau reprezentate clerul, mica nobilime şi, din secolul al XV-
iea, burghezia. Din secolul al XV-iea statul coorporativ este realizat.
Privilegiile (privilegium imunitatis) ordinului clerical (ordo clericalis) au
fost codificate începând cu secolul al XIII-iea. Carta de stare a clerului, sancţionată
la 1222, împărţea clerul în două: cel superior, care beneficiază de „privilegium
·fiori" şi clerul de rând, cărora li se acordă „privilegium canonis".
Marea nobilime exista ca stare din punct de vedere juridic, dar nu avea o
cartă în acest sens. Trebuie precizat totodată, că nici pentru mica nobilime Bula
de Aur nu a constituit o „cartă de stare", pentru că un asemenea corp nu existş.
la 1222. Afirmarea acesteia se produce după anul 1267 şi este subliniată de
statuarea delegării a 2-3 nobili din fiecare comitat la adunarea anuală de la Alba
Regală (Szekesfehervăr).
Din secolul al XIV-iea nobilimea mijlocie adopta, treptat, forma de acţiune
care părea a fi cea mai bună pentru a avea acces permanent la viaţa politică -
sistemul reprezentativ. Acţiunea lor a fost uşurată de transformarea comitatelor
regale în cbmitate nobiliare şi, în acest fel, creşterea puterii locale. Poziţia lor
se consolidează, urmare a recunoaşterii unei libertăţi egale pentru toţi nobilii
(una et eadem libertate gratulantul} în anul 13_51 9 şi a Decretului din anul 1385. 10
3. Documente privind Istoria României, C. Transilvania, veacul XI, XII şi XIII, voi. I, 1951, p. 193-194, doc.
131 (PIR. C).
4. J.N.Kovachich, Sylloge Decretorum Comitialium lnclyti Regni Hungariae, Tomus I, Pestini, Typis, et
Sumptybus Joannis Thomae Trattner, 1818, p. 1-1 O (Sylloge decretorum)
5. Ibidem, p. 11-14 (Decretul anului 1267)
6. Ibidem, p. 15-26
7. Ibidem, p.41 (v. Decretul din 1298, art. 42}
8. Ch. d'Eszlary, Histoire des inst1~utions publiques hongroises, voi. I, Paris, 1959, p. 229-230
9. Hunnuzaki, 112, p. 17-22, doc. 14
10. J.N. Kovachich, op. cit., p. 53-56
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 433
www.cimec.ro
434 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
18. G. Baritiu, Despre bellulu civile transilvanu dein anii 1437 şi 1438, în Transilvania, VI, 1873, nr. 2, p. 15
19. Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, voi. XI, Bucureşti, 1981, p. 506, doc. 403 (DRH.C)
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 435
www.cimec.ro
436 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
21. E. Mălyusz, Les debuts du voie de la taxe par Ies Ordres dans la Hongrie feodale, în NEH, I, Akademiai
Kiado, Budapest, 1965, p. 77
22. J.N. Kovachich, op. cit., p. 161 (pentru 1459) şi 202 (pentru anul 1470)
23. G. Castellan, Histoire des Balkans (XIV•-xx• siecles), Fayard, 1992, p. 159
www.cimec.ro
438 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
. 24. J.N. Kovachich, op. cit., p. 11, DIA. C, XIII, li, p. 92-94, doc. 83
25. E. Berlăsz, Seigneur hongroise - paysan roumain en Transylvanie, în RHC, XXIV• Annee, Nouvelle serie,
Tome IV, No 3-4, 1946, Paris, p. 231
26. M.G. Kovachich, Specimen cognitionis decreti comitialis Ludovici I. Magni Regis Hungaricae, ex originali
authentico Telekiano exemplari desemptum, lmpress. in Olficina Colegii Reformatorum, Claudiopoli, 1814,
passim. Humurzaki, 1/2, pp. 17-22. În acest sens, v. B. H6man, Gy. SzekfU, Magyar tortei, 11.kOtet, Kirăly Magyar
egyetem nyomda, Budapest, 1939, p. 146, 204, 268-269; L. Elekes, Desaccord entre Ies Etats el Ordres dans
la Hongrie du XV• siecle el Ies problemes de recherches y ralatifs, in NEH, I, Akademiai Kiad6, Budapest, 1965,
p. 114
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 439
27. Stephan de WerbOcz, Decretum Tripartitum juris consuetudinari incyti Regni Hungariae, Typis Lycei
Regii, Claudiopoli, Ao. 1815, P.I, T.11, &1, P.I, T.9, &7 (Tripartitum)
28. DIA. C, XIII, li, p. 300, doc. 338
29. Ibidem, p. 309-310, doc. 349. Ukb., I, p. 161, doc. 227
30. DIA. C, XIV, I, p. 67, doc. 93
31. Ibidem, voi IV, p. 365-366, doc. 536
www.cimec.ro
440 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
şi cele din 25ianuarie1353, ale voievodului Nicolae (1351-1356) şi ale voievodu lui
său Ştefan· (universitati nobilium partis Transilvanae) 32 •
Expresia „nobilii din cele şapte comitale ale Transilvaniei" devine, din
secolul al XIV-iea, formula generală de exprimare în privinţa delimitării
reprezentanţilor acestora în adunările de stări transilvane. Voievodul Toma
(1322-1342) menţiona că a convocat la 20 aprilie 1322 congregaţia generală la
sfatul, între alţii, a .,nobililorintregiifăria Transilvanieidinceleşaptecomitate" 33 •
O formulare la fel de clară în acest sens este relevată într-un document al
congregaţiei generale din 19 aprilie 1372: , , universis nobilium septem comita fum
diete partis Transilvanae"• 34
•
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 441
36. DIR. C, XIII, li, p. 300-301, doc. 338. Pentru situaţii similare, v. Ibidem, XIV, IV, p. 188, doc. 236 şip.
204-206, doc. 254
37. DRH. C, XIII, p. 651-652, doc. 430
38. DIR. C, XIII, li, p. 309-310, doc. 349. Ukb., I, p. 161, doc. 227
39. Arh. Naţionale, Sibiu, Colecţia de documente medievale, RS-194. Publicat in Ukb., IV, p. 638-640, doc.
2293. Szek. Okl., I, p. 134-136, doc. 112
40. Ukb., VI, p. 64-68, doc. 3197-3198. Humurzaki, 1112, p. 120-124. Szek. Okl., I, p. 181-185, doc. 261
(conlirmatio in doc. din anul 1531).
41. DIR. C, XIV, li, p. 38-39, doc. 90.
www.cimec.ro
442 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
procedurii sunt din nou amintiţi reprezentanţii clerului, tot în formula „feţe
bisericeşti", fiind vorba, probabil, de clerul inferior. Din partea clerului superior
a participat episcopul Transilvaniei, menţionat într-un document al aceleiaşi
adunări.
Clerul din conventuri $i capii/uri. Prezenţa delegaţilor din conventuri şi
capitluri în Adunările de stări transilvane este atestată de majoritatea
documentelor congregaţionale. Invitarea lor se făcea în virtutea rolului pe care
aceste instituţii îl aveau, ca „locuri de adeverire" (tocea credibilia,- hyteles
he/yel(J.
Conform documentelor din 11 şi 13 iunie 1368 ale conventului din Cluj-
Mănăştur42, participarea propriilor delegaţii la congregaţiile generale voievodale
se făcea , , iuxta morem el antiquam consuetudinem dicti nostri monasterl'. Este
posibil ca „oamenii de mărturie" să fi fost menţinuţi pentru un număr limitat de
cauze, pe când abatele mănăstirii (domino Otthone, abbate seu prelato nostro),
astfel cum rezultă din cele două documente amintite anterior, a avut o prezenţă
constantă în toată perioada adunării de stări.
Sa$ii. Tendinţele saşilor spre autonomie s-au manifestat timpuriu, atât în
privinţa organizării laice cât şi ecleziastice. Constituirea prepoziturii Sibiului
(prepositura Cibiniensis) a însemnat începutul emancipării clerului şi a populaţiei
din teritoriul ei de sub jurisdicţia şi fiscalitatea episcopiei Alba Iulia. Consecinţele
s~au manifestat prin neînţelegeri permanente între reprezentanţii episcopiei şi
prepoziturii, ca şi între arhidiaconate şi capitluri, în cadrul cărora se emancipa
clerul săsesc mărunt. Alegerea liberă a preoţilor şi decanilor capitlurilor a fost
deosebit de importantă pentru poziţia socială a saşilor.
Populaţie colonizată, saşii s-au bucurat de la· început de privilegii din
partea regilor unguri. Fundamentul acestora l-a constituit Diploma regelui
Andrei al II-iea, din anul 1224 (Andraeanum) 43 • Privilegiul a scos populaţia
săsească dintre"Orăştie şi Baraolt de sub autoritatea voievodului Transilvaniei
şi a subordonat-o regalităţii. Teritoriul locuit de saşi a devenit 11 Pământ crăiesc"
(Terra, quam Saxones Regii inhabitat Fundus Regius dicta), autonomie teritorial-
etnică dependentă de regalitate, condusă de un comite numit de rege.
Celor Şapte Scaune ale provinciei Sibiului (Orăştie, Sebeş, Miercurea,
Sibiu, Nocrlch, Cincu şi Rupea) se adăugau la finele secolului al XIII-iea scaunul
Sighişoara, iar la începutul celui următor şi cele Două Scaune Mediaş şi Şaica.
Districtele Bistriţa şi Braşov aveau o administraţie proprie, dar din a doua
jumătate a secolului al XV-iea îşi trimitea_u reprezentanţii în adunarea generală
a saşilor (Congregaţia scăunală a celor Şapte şi Două Scaune).
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 443
nobiliare. ·
Rolul greavilor saşi poate fi comparat cu cel al cnezilor şi voievozilor
români. Unii vor apăra până târziu interesele obştii lor, alţii vor încerca să şi le
aservească. Pendulând între propriile încercări de aservire a obştilor şi obţinerea
daniilor egale, greavii vor ajunge pe treapta superioară a nobilimii.
Prima menţiune privind participarea saşilor în congregaţiile generale din
Transilvania este în legătură cu adunarea din 6 august 1289 de la Alba Iulia,
desfăşurată în prezenţa regelui Ladislau al IV-iea (nobiles Ungaros, Saxones el
Sycu/is partis Transsilvanae) 47 • Consideraţi „membrii de vază" ai coroanei
(membrum sacrae coronae), reprezentanţii saşilor erau convocaţi la adunări de
către voievod, în numele regelui. Oglindind organizarea corporativă a acestora,
documentele îi denumesc universitas saxones, alături de nobili, secui şi, în două
rânduri, alături de români. Reprezentaţi în numele propriului grup, etnic de către
cler, greavi, comiţii asimilaţi nobilimii, juzi ori nobili, saşii şi-au consolidat poziţia
privilegiată prin convocarea în dietele maghiare.
După doi ani de la prima atestare a participării saşilor în adunarea stărilor
transilvane, -ei au fosit reprezentaţi în congregaţia generală convocată de regele
Andrei al III-iea la Alba Iulia, în 11 martie 1291 48 . Scopul mărturisit - pro
44. Th. Nâgler, Aşezarea saşilor în Transilvania, ed. a li-a (în româneşte de Anamaria Haldner), .Edit.
Kriterion, Bucureşti, 1992, p. 220.
45. Ukb., I, p. 172-174, doc. 242; p. 180-184, doc. 250. Teutsch-Firnhaber, p. 159-164 J.N. Kovachich,
Sylloge decretorum, I, p. 15·26 (Decretul li din anul 1291 ).
46. Ibidem.
47. Ukb., I, p. 161, doc. 227. DIA. C, XIII, li, p. 309-310, doc. 349.
48. DIA. C, XIII, li, p. 369, doc. 403. Humurzaki, I, p. 412, doc. 510. V. şi Magyar tortenet, 11, p. 40-41.
www.cimec.ro
444 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
49. Ukb., I, p. 192-193 şi 211. J.N. Kovachich, Sylloge Decretorum, I, p. 28. Humurzaki, I, p. 532, doc. 342.
50. Ukb., voi. li, p. 248-250, doc. 858. DRH. C, XIII, p. 141-144, doc. 79.
51. Arh. Naţionale, Sibiu, Colecţia de documente medievale, U 11-79 (Colectiade documente Brukenthal, Rs-
194).
52. Ukb., V, p. 255-256, doc. 3483 (4 sept. 1466), p. 64, doc. 3197 (24 nov. 1459), p. 536, doc. 3933 (poruncă
a regelui Malia Corvin; confirmatio în doc. 3939, p. 540 şi doc. 3954, p. 548, din 18 ian. 1·F3).
53. Th. Niigler, op. cit., p. 226. K.G. Gundisch, Das Patriziat SiebenbOrgischer Stedte in Mittelalter, BOhlau
Verlag, Koln, Weimar, Wien (Studia Transylvanica Bd. 18), 1993, p. 337.
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 445
54. Ş. Papacostea, Românii în secolul al XIII-iea. intre Cruciată şi Imperiul mongol, Edit. Enciclopedică,
Bucureşti, 1993, p. 158. în acelaşi sens, v şi Erdely tOrtenete (Makkai Laszl6, M6csy Andrăs szerkesztete) ElsO
kiitet, Akezdetektăl 1606-ig, Akademiai Kiad6, Budapest, 1986, p. 291-295 I.I. Russu Românii şi secuii, ed.
îngrijităde I. Opriş, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1990, p. 38-39.
55. Hurmuzaki, I, p. 74-76, doc. 54-55. Szek Okl., I, p. 4-5, doc. IV.
56. Ibidem.
57. Szek Okl., I, p. 70-71, doc. 57 (9 mai 1366).
58. V. atestările documentare în Szek Okl., I, p. 7, doc. 7; p. 29, doc. 21, p. 45-47, doc. 33-36, p. 51, doc.
40, Ukb„ I, p. 177, doc. 244; p. 217, doc. 288.
59. DIA. C, XIII, li, p. 309-310, doc 349; p. 369, doc. 403, Ukb.i, p. 161, doc. 227.
60. J. Benkii, Imago inclytae in Transsylvania nationes Syculicae historico-politico, Ed. secunda, Sibiu,
1837, p. 33-48. Erdely tărtenete, I, p. 362. Magyar tiirtenet, li, p. 285. Şt. Pascu, Voievodalul Transilvaniei, Edil.
Dacia, Cluj-Napoca, voi. III, p. 60-61.
www.cimec.ro
446 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
lea adevăraţi feudali. La început de rang mijlociu, ei urcă treptat spre vârful
ierarhiei feudale, acaparează şi monopolizează demnităţile. Călăreţii (primipili,
equites sau 16161<) ocupă o poziţie intermediară între „primores" şi „siculi
communes". O parte dintre ei vor reuşi să intre în rândurile fruntaşilor secui,
alţii vor mării rândurile secuilor comuni, oglindind o evoluţie asemănătoare
cu cea a cnezilor români.
Fruntaşii secui rămaşi în scaunele lor nu au reuşit nici la jumătatea
secolului al XV-iea treacă.te jure din rândul stării lor privilegiate, în ac;eea a
stării nobiliare din comitate. Pentru a fi consideraţi „adevăraţi nobili" (Nobiles
viri Sycu/i vide/icef), ei îşi vor amesteca proprietăţile din comitate cu cele din
scaune. La sfârşitul secolului al XV-iea şi începutul celui de-al XVI-iea secuii
obţin numeroase privilegii din partea regaităţii, asemenea nobililor, fiind
obligaţi doar la serviciul militar („cel ce nu slujeşte la oaste, nu poate fi
nobil" 61 ).
Se poate admite că secuii participau la congregaţiile generale într-o
formulă asemănătoare saşilor. Majoritatea documetelor îi prezintă organizaţi
într-o universitas, dar nu permit distingerea categoriilor reprezentate. Certă
este doar participarea fruntaŞilor secui (primores), asimilaţi nobilimii şi a
celor care deţin demnităţi. Numărul delegaţilor nu este nici el precizat. În
scrisoarea de convocare a voievodului Petru Cseh, trimisă din porunca
regelui Albert (per Regiam mandatum) lui Laurenţiu Soltan, comitele secuilor,
se face menţiunea invitării acestuia din urmă „cum una, vei duobus, aut si
visum erit p/uribus doctoribus et judicibus' la congregaţia generală ce urma
să aibă loc la Târgu Mureş în data de 29 martie 1439, iar în anul 1494 regele
Vladislav al II-iea acorda de asemenea libertate de alegere a delegaţilor
secuilor, astfel cum rezultă din scrisoarea sa trimisă de la Sibiu la 8
septembrie (vosque certos ex vobis elegeratis) 62 •
Din secolul al XIV-iea în documentele congregaţionale încep să fie
menţionaţi în mod frecvent „secuii celor trei neamuri" ... Adunarea stărilor
privilegiate desfăşurate la Mediaş în anul 1459, în care se consemnau a doua
reînoire a „uniunii frăţeşti" de la Căpâlna, îi numeşte „siculorum quoque
omnium generum" 63 • în scrisoarea de convocare a saşilor din cele Şapte şi
Două scaune la congregaţia generală ce urma să se desfăşoare în 14
septembrie 1466 la Turda, voievodul Ioan de Sf. Gheorghe le transmite că la
adunare au fost convocaţi şi „trium generes Sicu/is ad omnes sedes" 64 •
Documentele regale folosesc o formulă identică. Însărcinându-i pe
voievodul Blasiu Magyar şi prepozitul Dominic să cerceteze „unele
samavolnicii", rgele Matia Corvin înştinţa stările Transilvaniei despre o
viitoare adunare, adresându-se nobililor, saşilor ,,item trium generum
Sicu/is" 65 •
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 447
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 449
www.cimec.ro
450 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 451
congregaţiei generale de la Turda, din anul 1505, se cerea ca delegaţii care vor
participa la adunarea stărilor celor trei „naţiuni" de la Sighişoara în 1506, să fie
mandataţi „plenarie facultate et auctoritate in personis eorum ad id electos" 77 •
Cea mai completă formulare care enumeră stările reprezentate în
congregaţiile generale voievodale este cuprinsă, cum vom vedea, în documentul
din 26 mai 1355: „universisprelatis, baronibus, nobilibus, Syculis, Saxonibus,
Olachis ceterisque cuiusvis status et condicionis hominibus in dictis partibus
Transsilvanis constituitis et existentibus' 78 • Aceasta sintetizează nivelul de
reprezentare în acord cu realitatea istorică transilvană la acea dată şi
corespunzător organizării social-etnice corporative a ordinelor. Diversitatea
informaţiilor documentare impun însă o analiză aprofundată a tuturor formulelor
de cancelarie care indică participarea stărilor privilegiate în congregaţiile generale
voievodale.
Alţi participanţi În congregaţiile generale voievodale. Beneficiind de
dreptul de iniţiativă pentru convocarea congregaţiilor generale voievodale, de la
sfârşitul secolului al XIII-iea regele Ungariei a participat la adunările de stări
transilvane personal sau prin reprezentanţi. El era însoţit de înalţi demnitari de
la curte, prelaţi şi baroni. Între suveranii maghiari, regele Ludovic a deţinut o
poziţie proeminentă în ceea ce priveşte participarea la adunările stărilor
transilvane.
Prezenţa unui reprezentant al regelui la adunarea stărilor transilvane nu
afecta competenţa voievodului. Acesta putea fi un demnitar de la curtea
suveranului ori dintre cei ai Transilvaniei, cum a fost cazul comitelui Ioan
Labathlan, împuternicit să convoace adunarea stărilor la Mediaş în anul 1459,
în scopul confirmării uniunii celor trei „naţiuni". Cu prilejul desfăşurării
congregaţiei generale din 4-15 iunie, 1368, au participat la adunare Nicolae de
Zeech, banul Slavoniei şi magistrul Nicolae de Debren, castelan de Zenderen 79 •
., , Oamenii de altă stare şi condiţie". Formula,, et alterius cuiusvis status et
condicionis hominibus' trebuie interpretată în contextul utilizării ei şi asociată
altor termeni care, în unele cazuri au înlocuit-o şi astfel oferă posibilitatea
surprinderii sensului ei adevărat, în altele fiind folosite alternativ în documentele
aceleiaşi congregaţii generale. Pentru a înţelege acest sens, se impune ca
formula să fie intl:lrpretată comparativ.
Din studiul documentelor rezultă că formula „alţi oameni de altă stare şi
condiţie" înlocuieşte ori este înlocuită cu expresii de forma „nenobili", „şi alţi
nobili", „oamenii tuturor celorlalte naţiuni", „regnicolari" etc. În acelaşi timp, se
observă că aceastasuccede În enumerare stării nobiliare, în continuarea căreia
exprimă participarea reprezentanţilor altor stări, care se bucură de privilegiul de
77. Szek. Okl., I, p. 309, doc. 225, Hurmuzaki, 11/2, p. 545, doc. 439.
78. DRH. C, X, p. 325, doc. 312.
79. Ibidem, XIII, pp. 513-515, doc. 328.
www.cimec.ro
452 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 453
81. Capitul Albe ns. cist. capii. fasc. 2 n3., a pud J. Vass, Erdely orszăggyiilesei a vaidăk alatt (idtikoz: 1002-
1540), Pleiler Ferdinand Bizomania, Pesten, 1869, p. 76, n. 1.
82. DIA. C, XIV, li, p. 18, doc. 49.
83. DRH. C, X, p. 313-315, doc. 309.
84. DIA. C, XIV, IV, p. 332-333, doc. 499.
85. Ukb., li, p. 242, doc. 849. DRH. C, XIII, p. 99, doc. 58.
www.cimec.ro
454 Stările privilagiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 455
fost invitaţi secuii „celor trei neamuri" şi „aliis regnicolis'. Acest document este
deosebit de important în privinţa sensului pe care îl capătă t~rmenul „regnicolae",
care nu indică nobilii, saşii ori secuii, ci alţi locuitori liberi ai ţării. Este evident
că, în afara acestora, în Transilvania nu putea fi vorba decât de reprezentanţii
românilor, referirea la orice altă populaţie fiind, în termenii documentului,
exclusă. Trebuie să avem în vedere faptul că documentul este datat după
încheierea „uniunii frăţeşti" de la Căpâlna şi primele două confirmări ale
acesteia, care au produs modificări structurale în societatea transilvană.
În acelaşi timp, trebuie reţinut că în această perioadă mulţi români făceau
parte din rândul nobilimii. Şi în acest caz menţiunea documentară îşi păstrează
importanţa, întrucât dacă românii care au acceptat religia catolică erau de
regulă cuprinşi în enumerarea generală a nobilimii, poate fi vorba de alţi nobili,
care şi-au păstrat confesiunea ortodoxă.
Adresându-se la 30 noiembrie 1472 stărilor transilvane (nobilibus item
trium generum Siculis ac septem et duarum sedium Saxonicalium Saxonibus),
regele Matia Corvin nu omitea să amintească „alterius etiam cuiusvis status
hominibus cunctis scilicet regnicolis partium regni nostri Transilvanarum". 93
Documentul regal descifrează exact starea de fapt şi de drept existentă la acea
dată în Transilvania şi pune într-o nouă lumină sensul formulei „alteriuscuiusvis
etcondicionis hominibus', a cărei conotaţie indică locuitori liberi ai ţării (scilicet
regnicolis), şi aici, ca şi în exemplul anterior, al/ii decât nobilii, saşii şi secuii.
Aceşti oameni de condiţie socială liberă, cu drept de a participa la viaţa politică
pot fi cnezii şi voievozii români, alţii decât cei înnobilaţi, sau nobili români de·
religie ortodoxă. În deplină cunoaştere a situaţiei sociale şi politice transilvane,
regele enumera stările într-o ordine şi ierarhie prestabilite.
Treptat, în documente nu vor mai fi menţionate stările organizate corporativ
în numele propriului grup etnic, iar termenul „regnicolae" capătă un sens
cuprinzător, desemnându-i pe toţi, dar numai în înţelesul de locuitori liberi ai
ţării.
Oamenii tuturor celorlalte naţiuni din acele părţi. Formula se adaugă, în
termenii documentului congregaţional din 24 octombrie 1344 al voievodului
Şefan, enumerării reprezentanţilor nobililor, secuilor (celor trei neamuri) şi
saşilor. 94 Organizarea corporativă şi reprezentarea stărilor privilegiate în numele
grupurilor etnice în secolul al XIV-iea, subliniază şi prin acest document
existenţa a patt:U, şi nu trei „naţiuni' în Transilvania, realitate exprimată prin
convocarea românilor la congregaţiile generale, chiar dacă expresis verbis ei
vor fi menţionaţi pentru a doua oară numai la 1355.
Conturând realitatea existentă în Transilvania, formulele utilizate în
documente nu permit în totalitate generalizări la nivelul principiilor de reprezentare
în adunările de stări transilvane. Când acestea nu se referă la cazuri singulare,
pentru anumite segmente de epocă modalităţile de reprezentare devin regulă.
www.cimec.ro
456 Stările privilegiate în congrega\iile din Transilvania
95. E. Berlâsz, Seigneur hongroise -paysan roumain en Transylvanie, în RHC, XXIV Annee, Nouvelle serie,
Teme IV, No 3-4, 1946, Paris, p. 234-235.
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 457
96. DIA. C. XIII, li. p. 309-310, doc. 349. Ukb., I, p. 161, doc. 227.
97. DIA. C, XIII, li, p. 369, doc. 403. Ukb., I, p. 172-176, doc. 242.
9B. N. Iorga, Istoria Românilor, voi. III (Ctitorii), Bucureşti, 1937, p. 147. În acelaşi sens, v. recentJ. Nouzille,
Transilvania, zonâ de contacte şi conflicte, Edit. Encicloptedică, Bucureşti, 1995, p. 90: „în secolele XIII-XIV
românii sunt parte constitulivă a Transilvaniei, alături ~e nobilii maghiari, saşi şi secui. Ei participă la conducerea
voievodatului Transilvaniei şi a comitatelor existente în vestul acesteia, făcând parte din adunări_le de stări
(congregationes sau universitates)."
www.cimec.ro
458 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
99. Op. cit. p. 237. În acelaşi sens, diferit de aserţiunile sale majoritar neştiinţifice, I. Szabo, L'assirnilation
etnique dans le bassin des Carpathes (avani 1918), în RHC, XXXI (1943). Tome 1••, N• 3-4, Paris, 1943, p. 287.
L. Găldi, L'influence de la civilisation hongroise sur l'aclivite scientilique des Roumains en Transylvanie, în RHC,
XXXI, 1943, p. 341-342.
100. Tripartitum, T. I, 4, &1.
101. Les Assemblees d'etates et Ies Roumains en Transylvanie, în AER, XIII-XIV, 1974, Paris, p. 22.
102.DRH, C, I, pp. 28-29. V. şi N. Stoicescu, O falsă problemă istorică- discontinuitatea poporului romăn
pe teritoriul strămoşesc, Edit. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1993, p. 272.
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 459
103. Ottocar, regele Boem iei, scria papei Alexandru al IV-iea despre conflictul cu Bela al IV-iea, din oastea
căruia făceau parte şi români (Hurmuzaki, I, p.287, doc. 211.) Pentru amănunte, v. M.P. Dan, Cehi, Slovaci şi
Români în veacurile XIII-XVI, Tiparul Tipografiei „Progresul", Sibiu, 1944, p. 18.
104. DIA. C, XIII, li, pp. 296-297, doc. 337. Documentul poate li datat la 8 mai 1288, deci exact înainte de
convocarea primei congregaţii generale din Transilvania.
www.cimec.ro
460 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
105. Hurmuzaki, I, p. 276, doc. 204 (1256); p. 307, doc. 222 (1263). Szek, Okl., I, p. 13, doc. 10 (1256); p.
14, doc. 12(1263).
106. Pentru amănunte, v. I.A. Pop, Statutul cnezilor supuşi pe domeniile feudale din Transilvania în secolul
al XIV-iea, în Civilizalie medievală şi modernă (studii istorice). Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1985, p. 103, 109, 113-
114.
107. Şt. Pascu, Rolul cnezilor din Transilvania în lupta antiotomană a lui Iancu de Hunedoara, în SGI, VII,
1957, nr. 1-4, p. 30-31.
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 461
108. DIA. C, XIII, li, p. 369, doc. 403; Ukb., I, p. 177, doc. 244.
109. Codex Diplomaticus Hungariae Ecclesiasticus ac civilis, Budae, Typis Tipogr. Regiae Universitatis
Ungariae, Tom VII, voi. li, 1832, p. 121, doc. 383.
110. Magyar tOrlenete, li, p. 39-40.
www.cimec.ro
462 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
111. I.A. Pop, Instituţii medievale româneşti. Adunări cneziale şi nobiliare (boiereşti) în secolele XIV-XVI,
Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 16, Gh. I. Brătianu, op. cit., p. 16.
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 463
precizat dacă nobilul a,, profitat" 112 de convocarea stărilor transilvane. Problema
lui Ugrinus putea face parte din strategia generală a regalităţii pentru introducerea
stăpânirii maghiare în Ţara Făgăraşului şi, mai mult, era conformă scopului
principal al convocării adunării de stări şi nu privea doar rezolvarea unei
probleme personale.
Este astfel evident că nici prezenţa românilor la adunare nu este
întâmplătoare. Conform principiului feudal, nobilul Ugrinus nu putea fi judecat
(în speţă dezbaterea revendicărilor acestuia) decât de către şi între egalii săi.
În această calitate au participat şi românii, egali cu reprezentanţii nobililor,
saşilor şi secuilor. Deci calitatea de simpli martori se exclude ab initio, altfel ar
însemna să considerăm pe toţi cei care au participat la cercetarea şi judecarea
revendicărilor pentru restituirea proprietăţilor nobilului Ugrinus (cercetarea s-a
făcut „de către aceeaşi nobili, saşi, secui şi români") ca având doar calitatea de
martori. În documentul adunării de la 1291, românii sunt menţionaţi identic în
relaţie cu ambele probleme discutate, atât cele de ordin public,.cât şi de ordin
privat.
Trebuie să avem în vedere că participarea românilor nu s-a făcut în
virtutea faptului că ei cunoşteau cel mai bine ·„obiceiul" ţării. Judecata şi
hotărârea luată în cauza lui Ugrinus s-a făcut prin dovedirea dreptului de
proprietate cu acte regale, cercetate de toţi participanţii după, ,obiceiul regatului"
(consuetudo regni) şi nu după „jus Valachicum". Posesiunile Făgăraş şi Sâmbăta
aparţineau „de drept şi după lege" magistrului Ugrinus şi erau dobândite în
virtutea unui act regal, care li se va impune şi românilor începând din secolul al
XIV-iea, în justificarea proprietăţii. Este evident că de această dată românii s-
au pronunţat asupra autenticităţii actelor, alături de nobili, saşi şi secui, într-o
altă formă procedurală decât cea a „pământului" şi în virtutea dreptului de care
se bucurau ca factor constituţional al ţării Transilvaniei, în prezenţa regelui care
le-a acordat.
Delimitarea teritoriului de reprezentare. Participarea românilor la
congregaţia generală din 11 martie 1291 se întemeia pe existenţa unor autonomii
teritoriale, în cadrul cărora ei s-au manifestat ca stare politică, în curs de
constituire a propriei „universităţi". Delimitarea teritoriului din care au fost
convocaţi reprezentanţii românilor la adunare se pune în relaţie directă cu
problemele dezbătute în cadrul acesteia. Nimic nu este mai puţin probabil,
aprecia Gh.l.-Brătianu 113 , decât că „Terra Balachorum" menţionată din anul
1222, era singura autonomie românească din Transilvania. De aceea, a admite
că la congregaţia generală din 1291 au participat doar românii din Ţara Oltului,
ar însemna să considerăm, în primul rând că unicul scop al adunării a fost
restaurarea drepturilor de proprietate ale magistrului Ugrinus şi, în al doilea rând
că românii din acest teritoriu autonom au fost convocaţi numai ca martori într-
112. A. Decei, Contribution a 1'6tude de la situation politique des Roumains de Transylvanie au XIII' el au
.XIV• siecle, in Revue de Transylvanie, Tome VI, 1940, No 2, Cluj, p. 223.
113. Op. cil., p. 21. În acelaşi sens, I.A. Pop, op. cit„ p. 17.
www.cimec.ro
464 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvan!a
114. Hurmuzaki, I, p. 74, doc. 54, p. 76, doc. 55. DRH. D, pp. 5-6, doc. 2, Szek. Okl., I, p. 4-5, doc. 4.
115. Hurmuzaki, I, p. 254, doc.149, DIA. C, XIII, li, p. 5-6, doc. 4. Szek. Okl., l,'P. 9-12, doc. 9; voi. li, p. 228-
229, doc. 183 (conlirmatio din anul 1479)
116. Hurmurzaki, I, p. 79, doc. 57
117. Ibidem, p. 581-584, doc. 460. În anul 1329 regele Carol Roberl întăreşte privilegile mănăstirii Cârţa,
confirmate la 1322 (Arh. Naţionale, Sibiu, Colecţia de documente medievale, Ul-5)
118. Arh. Naţionale, Sibiu, Colecţia de documente medievale, Ull-350
119. Szek. Okl., I, p. 9-12, doc. 9; p. 225-230, doc. 183
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 465
120. Ş. Papacoslea, op. cit., p. 79-80. D. Prodan, Boieri şi vecini în Ţara Făgăraşului în sec. XVI-XVIII, în
voi. Din istoria Transilvaniei. Studii şi evocări, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 1991, p. 1O •
121. A. Popa, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-iea (cu o prefaţă de M. Berza), Edit. Academiei RSA,
Bucureşti, 1970, p. 56
122. Ibidem p. 172
123. 1.1. Russu, Românii şi secuii, Ediţie îngrijită de Ioan Opriş, Edil. Ştiinţifică, Bucureşti, 1990, p. 36-39
124. Ibidem, p. 43
125. Szek. Okl., p. 120, doc. 100. Pentru amănunte privind antroponime româneşti în secuime, v. I.I. Russu,
op. cit., p. 216-234
www.cimec.ro
466 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 467
www.cimec.ro
468 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
secuilor, fie doar de saşii din cele Şapte (şi Două) Scaune, cei din oraşele
Bistriţa, Braşov şi Cluj, sau secuii „din toate scaunele" lor.
În consecinţă, poate fi vorba de o omisiune documentară în privinţa
teritoriului din care au fost desemnaţi reprezentanţii românilor în congregaţiile
generale din anii 1291 şi 1355? Răspunsul nu poate fi decât negativ, întrucât
documentul denumeşte totalitatea românilor şi celorlalte stări care au participat
la adunare, iar restrângerea teritoriului de reprezentare la Ţara Făgăraşului şi
a Maramureşului nu se mai susţine. Este adevărat, esenţial rămâne faptul istoric
care priveşte reprezentarea românilor în congregaţiile generale voievodale ca
factor constituţional în numele propriei etnii, dar pentru aceasta nu trebuie
omise principiile generale ale reprezentării şi trăsăturile particulare pe care
dezvoltarea instituţională a Transilvaniei le dezvăluie.
, ,Tăcerea" care se aşterne în privinţa participării românilor la congregaţiile
generale voievodale după anul 1291, a fost analizată şi argumentată diferit.
Gh.I. Brătianu 132 pune absenţa românilor de la adunările de stări în relaţie cu
constituirea Ţării Româneşti şi infidelitatea faţă de coroana maghiară. Din acest
motiv, adauga distinsul istoric, în anul 1292 în dieta Ungariei nu au fost
convocaţi românii, ci cumanii. Deosebirea rezidă în scopul adunării care
„neinteresând pe Români, dar privind pe Cumani", remarca N. lorga 133 , este în
măsură să explice cauza convocării celor din urmă, care prin atitudinea
confesinală şi militară din timpul lui Ladislau al IV-iea, au pus în pericol religia
catolică şi , ,caracterul etnic maghiar" al regatului. În ceea ce priveşte convocarea
cumanilor la dieta de la Buda, şi absenţa românilor, trebuie să avem în vedere
că este vorba de o adunare care s-a desfăşurat in afara Transilvaniei şi în care
au fost invitaţi reprezentanţii populaţiilor colonizate în regatul Ungariei, nu
autohtonii.
Reprezentarea românilor in adunarea stărilor transilvane din anul 1355.
Continuitatea participării românilor în sistemul politic al voievodatului şi
reprezentarea lor în secolele următoare, va fi posibilă într-o alternativă impusă
. de regalitate: condiţionarea calităţii de nobil de apartenenţa la religia catolică şi
deţinerea unui act regal asupra proprietăţii. Reprezentarea în nume etnic, în
cadrul propriei organizaţii corporative, va triumfa în secolul al XIV-iea, în
legătură cu întemeierea celei de-a doua „libertăţi" româneşti, Moldova.
După mai mult de o jumătate de secol românii reapar în congregaţiile
generale ale Transilvaniei în nomele propriului grup etnic.
Absenţa din congregaţiile generale voievodale în numele etniei proprii, şi
nu eliminare, căci nobilii români participă în continuare şi, alături de ei, cnezii
condiţionaţi, este urmarea acţiunii regalităţii de a disipa blocul etnic din teritoriile
compact locuite de români, unde se contura procesul constituirii propriei
„universităţi". Acţiunea este însoţită de amplificarea prozelitismului catolic în
www.cimec.ro
470 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
·'f.72 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
Ardealului" 140 • Congregaţia generală din mai 1355 a fost convocată la Turda de
către voievodul Nicolae Kont (1351-1356, 1367), în numele şi din porunca scrisă
a regelui (in persana domini nostri regis, mediantibus suis litteris) 141 • Deschisă
la 20 mai 1355, adunarea s-a desfăşurat pe durata a cel puţin şapte zile. Din cele
şase documente păstrate, trei sunt datate în 23 mai, iar câte unul la 24,25 şi
respectiv la 26 mai 1,355 142 •
Adunarea a avut un pronunţat caracter judecătoresc, având ca obiect
dezbaterea unor cauze de hotărnicire, repunerea în stăpânirea unor moşii,
vânzări şi despăgubiri imobiliare. Nu este exclus ca în cadrul congregaţiei
generale să se fi dicutat şi probleme de interes public asemenea celor din anul
1291, dar asupra acestora nu dispunem de nici o atestare, nici chiar o confirmare
ulterioară. Este cert însă că românii nu au fost invitaţi ca martori în procesele
care s-au dezbătut, aspect care nu rezultă din documentele păstrate, ci pentru
a participa la dezbaterea unor măsuri de interes public. De aceea, prezenţa lor
ridică problema convocării nu doar sub aspectul participării la sesiunea de
judecată din cadrul congregaţiei generale, ci în relaţie cu evenimentele din
Maramureş şi menţinerea fidelităţii faţă de coroană, precum şi reprezentarea
românilor din întreg spaţiul voievodatului transilvan.
Este remarcabil că în congregaţia generală din mai 1355 au fost trecuţi
sub jurisdicţie voievodală cei patru fii ai românului· Simion de Sânger 143 •
Recunoaşterea acestui drept, urmare a scrisorii regale (mediantibus suis litteris
gratiosis, prout in eisdem litteris domininostri regis), este un indiciu al nobilităţii
acestei familii de români.
În documentele congregaţiei generale din 26 mai 1355, stările privilegiate
sunt enumerate astfel: „universis prelatis, baron1bus, nobilibus, Sycu/is,
Saxonibus, Olachys coterisque cuiusvis status et condicionibus hominibus in
dictis partibus Transilvanis constituitis et exisfentibus" 144 • El cuprinde porunca
voievodului Nicolae Kant, adresată juzilor nobililor din comitatul Cluj, în vederea
restituirii unor stăpâniri abatelui de Cluj-Mănăştur.
140. Gh. I. Brătianu, Les Asemblees, p. 23-24. Şt. Ştefănescu, Istoria medie a României. Partea a li-a,
Principatele Române (Secolele XIV-XVI), Tipografia Universitălii Bucureşti, 1992, p. 60. A. Dacei, op. cit., p.
227-229. ŞI. Pascu, Voievodatul. I, p. 254
141. DRH. C„X. p. 311-326, doc. 307-312
142. Ibidem
143. DRH. C, X,p.311, doc.307
144. Ibidem, p. 325-326, doc. 312
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 473
www.cimec.ro
474 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 475
• •
•
www.cimec.ro
476 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
478 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
* *
*
167. Hurmuzaki, 1/2, p. 132, doc. 90. DRH. C, XIII, p. 226-227, doc. 121
168. L. Makkai, op. cit., p. 119
169. Arh. Naţionale, Sibiu, Colectia de documente medievale, U 1-76. Hurmuzaki, 1/2, p. 402, doc. 336; XV/
1,p.6-7,doc.8 ·
170. Hurmuzaki, 1/2, p. 491, doc. 404
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 479
al românilor, regele preciza în Regulamentul militar din anul 1430 obligaţiile lor
de apărare a graniţelor contra turcilor: „Art. XXV. Versus Temeskeăz usque
Szewrinium, Valachi, Sclavi(... ) Versus Partes Transylvanas, Saxones, Sicu/i,
Nobi/es, Va/achi partium Transilvanarum cum potentili' 171 • Mulţi nobili români
deţin demnităţi sau sunt militari ai curţii regale, cum este cazul lui Stanciu şi
Drăgan, fiii lui Manciul (Aule Regie milites) şi apoi seria neîntreruptă de mici
nobili români care pătrund în ierarhia politico-administrativă şi militară a regatului
ungar, în cadrul unui proces care porneşte de la Iancu de Hunedoara 172 • Pentru
fidelitate şi merite militare, înnobilarea cneazului Voicu a oferit istoriei cel mai
spectaculos exemplu, familia Hunedoreştilor fiind singura, din şirul numeroaselor
familii româneşti înnobilate, care a dat un guvernator şi un rege pentru Ungaria.
în perioada 1366-1437 în Transilvania s-au desfăşurat 20 de congregaţii
generale voievodale, în care au fost reprezentaţi nobilii, saşii, secuii şi oameni
„de altă stare şi condiţie". Prin prezenţa mare a românilor în rândurile nobilimii,
ei au participat la congregaţiile generale ca reprezentanţi ai stării acestora, dar
şi prin intermediul cnezilor condiţionaţi, ca oameni liberi ce stăpâneau o
proprietate funciară şi aveau supuşi pe moşile lor. Majoritatea problemelor
dezbătute în adunări au fost de ordin judiciar. Nu au lipsit însă nici cele de ordin
fiscal şi militar 113 •
Începând cu anul 1437, anul răscoalei de la Bobâlna, prin regruparea
stărilor privilegiate şi încheierea „uniunii frăţeşti", congregaţiile generale din
Transilvania şi-au definitivat structura. Urmând unui lanţ de măsuri care au vizat
neasocierea românilor la exercitarea puterii, Uniunea de la Căpâlna delimitează
în acelaşi timp, o etapă importantă în evoluţia instituţiei adunărilor de stări
transilvane. Dieta vei congregatio nationum trium semnifică o modificare de
conţinut a structurii şi reprezentării, în tranziţia spre Dieta Principatului autonom.
În congregaţia generală de la Căpâlna, din 16 septembrie 1437, au
participat numai reprezentanţii stărilor privilegiate care au fost admise prin
pactis conventisşi care s-au solidarizat întărind prin jurământ păstrarea veşnică
a Uniunii în scopul apărării intereselor pe plan intern şi extern (!alem fraternalem
disposuimus unione tactoque ab his Dominicae crucis signo, juramento
proclamataevo tempore juraverunt observare) 174 • Scopul convocării adunării şi
al înţelegerii jncheiate, derivă din necesitatea adoptării măsurilor represive
contra răsculaţilor. Caracterul social este dublat de unul militar. El este repede
înlocuit cu afirmarea menţinerii perpetue a Uniunii în scopul conservării privilegiilor
171. Hurmuzaki, 1/2, p. 567·568, doc. 474. Szek. Okl., I, p. 126, doc. 105
172. Hurmuzaki, 1/2, p. 519, doc. 430. Pentru amănunte, v. I. Drăgan, Aspectealerelaţii/ordintreromâni
şi puterea centrală în timpu/lui Mafia Corvinul, 1458-1490, în RI, Serie nouă, Tom III, 1992, nr. 9-1 O, p. 909-914
173. Ukb., IV, p. 287-290, doc. 2006. Codex Diplomaticus, X, 6, p. 878. ln acest sens, v. şi Gh. Bichicean,
Caracterul militar al congregaţii/or generale, în Revista Academiei Trupelor de Uscat, 1996, nr. 2, Sibiu, p. 37
174. Arh. Naţionale, Sibiu, Colecţia de documente medievale, U 11-79; Co/ecfiadedocumenteBrukentha/,
RS-194
www.cimec.ro
480 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
în rândul celor trei stări, devenite ulterior „naţiuni" privilegiate. Între cele două
scopuri mărturisite, neasocierea românilor la adunările de stări indică orientarea
Uniunii împotriva românilor, pentru excluderea lor din sistemul politic şi
instituţional în numele propriQi etni. Această hotărâre se lua în condiţiile în care
românii au fost recunoscuţi ca „naţiune regnicolară" la 1437 pro ratione status
et conditionis, în documentul Conventului din Cluj-Mănăştur (universitatis
Regnico/arum Hungarorum et Va/achorum in partibus Transilvanis) 175 •
, Uniunea de la Căpâlna a fost reînnoită succesiv. La 6 februarie 1438, în
congregaţia generală de la Turda, vicevoievodul Lorand Lepes confirma întâia
reînnoire a acesteia (unionem fraternitatis confirmarunt coram nobis harum
nostrarum testimonio literarum) 176 • Din porunca lui Matia Corvin, la 25 noiembrie
1459, în prezenţa comitelui Ioan Lăbathlan se convoca la Mediaş o nouă
congregaţie generală pentru reînnoirea Uniunii 177 • În anul 1506 Congregaţiei
generală de la Sighişoara, deşi convocată din porunca regelui şi hotărâtă în
adunarea celor trei stări de la Turda (1505), s-a desfăşurat în absenţa voievodului
şi a vicevoievodului1 78 • Pentru anul 1509 Registrul cu socotelile oraşului Sibiu
indică o nouă congregaţie generală „ratione uniones trium nationum
confirmandae" 179 , ultima din perioada voievodatului Transilvaniei.
Perioada care a urmat anului 1437 se desfăşoară sub semnul înţelegerilor
exclusiviste dintre 1437-1509. Pentru secolul al XV-iea, în special în timpul
domniei lui Iancu de Hunedoara (1441-1456), a regilor Ladislau al V-lea Postumul
(1440-1457) şi Matia Corvin (1458-1490), românii au obţinut cele mai multe acte
donaţie pentru merite militare şi înnobilări din istoria lor. Tradiţia privilegiilor de
tip nobiliar în districtele româneşti este confirmată de o lungă serie de acte
regale şi voievodale. Ca şi pentru secolele anterioare, în multe situaţii pe care
le mărturisesc documentele pentru secolul al -XV-iea, este vorba de ranguri
nobiliare proexistente.
Procesul de înnobilare, cu etape, intensităţi ·şi forme diferite de la o
perioadă la alta şi fără a se supune întocmai decretelor din anul 1366, a avut ca
rezultat formarea unui grup bine individualizat de nobili români în rândul
nobilimii regatului. Din timpul domniei lui Sigismund de Luxemburg, nobilii
români sunt frecvent denumiţi cu distinţia etnică „Nobiles Valachi" 180 • „Ei (=
românii) au donaţiunea şi nobilitatea lor ca valahi", sublinia în acest sens G.
Bariţiu 181 . Când la 29 august 1457 regele Lad.islau Postumul garanta privilegiile
românilor şi unitatea celor opt districte româneşti pe temeiul funcţionării vechilor
175. D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum {Din istoria formării na\iunii române). Edit. Ştiinjifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1988, p. 13·18, 49
176. Arh. Nalionale, Sibiu, Colecţia de documente medievale, U 11-80
177. Ibidem, U 11·206
178. Ibidem, U IV-76
179. Quellen, p. 517
180. Hurmuzaki, 1/2, p. 567
181. Transilvania, VI, 1873, nr.11, p. 126
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 481
www.cimec.ro
482 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
* *
*
www.cimec.ro •
Gheorghe Bichicean 483
187. Approbatae Constitutiones. 1653, Studii introductive şi traducere de Al. Herlea, Val. Şotropa, l.N.
Floca, în Mitropolia Ardealului, XXI, 1976, nr. 7-9, P.I, T.IX, art. I
188. Ibidem, P.I, T.Vlll, art. I
189. Asupra Dietei de la 1863164, vezi pe larg S. Retegan, Dieta românească a Transilvaniei (1863-1864},
Edit. Dacia Cluj-Napoca, 1979, passim
190. Ibidem, p. 78
191. Ibidem, p. 125, 127-211
www.cimec.ro
484 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 485
- Resume -
www.cimec.ro