Sunteți pe pagina 1din 157

giannijollys

SANDY KEENE

Teama de
necunoscut
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
VALENTINA MUNTEANU

ALCRIS
giannijollys

Capitolul 1

Claire [tergea de praf mobilele din camera ei,


când auzi soneria telefonului, la parter. Sigur nu
era pentru ea, dar Bruce, fratele ei mai mare,
probabil nu-l auzise. Era \n gr`din` s` tund` iarba.
Se gr`bi s` coboare sc`rile când… v`zu c` Bruce
r`spunsese deja.
– Alo ? Tu e[ti, Bob ? Ce spui ? O pe[ter` care
nu e \nc` explorat` ? Chiar ast`zi e plecarea ?
Bine\n]eles c` vin.
Din cap`tul sc`rilor, Claire se uita cu afec]iune
la p`rul lui ciufulit. Singurul lucru care-l interesa
era speologia. Voia s` se \ntoarc`, dar auzi :
– Bob ? relu` el cu o voce aspr`. |mi pare
r`u… nu pot s` merg. P`rin]ii mei sunt pleca]i

5
\n vacan]` [i i-am promis tatei c` repar ma[ina de
tuns iarba [i instala]ia electric` din atelier…
Claire se \ncrunt`. Era sigur` c` tat`l ei nu-i
ceruse nimic lui Bruce \nainte s` plece – cu atât
mai pu]in s` repare ma[ina de tuns iarba, care
func]iona perfect.
– Mul]umesc pentru invita]ie, Bob. R`mâne pe
alt` dat`… Drum bun !
Bruce \nchise. Se pare c` Bob Edmons, cel mai
bun prieten al lui, tocmai \i propusese o expedi]ie
speologic`, iar el refuzase o invita]ie atât de ten-
tant` ! Claire se gândi un timp : din ce cauz`
refuzase s` mearg` \n acest` excursie ? Pentru sora
lui mai mic`, bine\n]eles.
|n fiecare an, \n luna august, domnul Harper
\nchidea cabinetul de arhitectur` pe care \l con-
ducea cu fiii lui; pleca \ntâi el \n concediu dou`
s`pt`mâni cu so]ia , apoi plecau Bruce [i Kit, astfel
\ncât r`mânea \ntotdeauna cineva s` aib` grij` de
Claire… Aceast` atitudine prea protectoare, \i
d`dea un sentiment de vinov`]ie. Dar avea atâta
nevoie de sprijinul familiei! De patru ani, de când
se petrecuse drama, so]ii Harper f`cuser` totul
pentru binele fiicei lor.

6
Bruce avea dou`zeci [i patru de ani, iar Kit
dou`zeci [i unu ; amândoi ie[eau foarte des cu pri-
etenii ; dar, dac` ceva neprev`zut \i obliga pe
p`rin]ii lor s` plece – cum a fost de exemplu \n
ziua când bunica lor \[i rupsese piciorul – unul
dintre ei revenea acas`, astfel \ncât Claire nu
r`mânea niciodat` singur`. |nc` o dat`, Bruce
renun]ase la o vacan]` ca s` stea cu ea…
Claire cobor\ sc`rile \n grab`. |l g`si pe fratele
ei \n buc`t`rie.
– F`ceam o cafea. Nu vrei [i tu o cea[c`?
– Ba da, mul]umesc.
Se a[ez` la mas` [i a[tept` s` vin` [i el. Era timpul
s` ia o hot`râre important`. Plin` de curaj spuse:
– Bob Edmonds ]i-a propus s` pleci cu el \n
vacan]`, nu-i a[a?
Bruce se mir` de aceast` \ntrebare.
– Da… dar eu…
– {tiu c` ma[ina de tuns iarba nu are nimic, ai
folosit-o pân` acum. {i l-am auzit pe tata când a
spus c` afacerile pot s` a[tepte \ntoarcerea lui.
– Ce se \ntâmpl` ? \ntreb` tân`rul, mirat de
tonul ei hot`rât .
Claire oft`.

7
– V` stric vie]ile tuturor. Din cauza mea nu vrei
s` pleci.
– Nu-i adev`rat, Claire, \i r`spunse [i o trase u[or,
\n glum`, de o [uvi]` din p`rul lung. Nu aveam nici
un chef s` merg, [i n-am g`sit ce s`-i spun decât
aceast` poveste cu ma[ina de tuns iarba…
Dac` nu i-ar fi auzit exclama]ia de bucurie când
vorbea la telefon, poate s-ar fi l`sat p`c`lit`. Din
cauza ei p`rin]ii [i fra]ii fuseser` nevoi]i s` renun]e
la multe vacan]e. D`du din cap.
– Nu te cred, Bruce. {tiu cât \]i dore[ti s` mergi
cu Bob. Când pleac` ? Ast`zi?
– Da, pe la prânz.
– Ei bine, pleci cu el ! spuse ea pe un ton
hot`rât.
Se uit` la ceasul din buc`t`rie.
– S` vedem… E ora zece [i cinci minute. Po]i
s`-]i faci bagajul \n mai pu]in de o jum`tate de or`.
Pot s` ]i-l fac eu \n timp ce tu \l suni pe Bob [i-i
spui c` te-ai r`zgândit.
– Mai u[or. N-am spus \nc` ultimul cuvânt.
– Te rog, Bruce, f`-mi pl`cerea asta! M` simt
mult mai bine \n ultimul timp. |n plus, Kit e aici,
nu r`mân singur` !

8
– Ce faci dac` vrea s` ias` \n ora[ \ntr-o sear` ?
– M` duce la m`tu[a Katie, spuse ea, hot`rât` s`
nu ]in` seama de protestele lui. |n plus, el a
hot`rât s` petreac` tot concediul \n atelier s`-[i
repare ma[ina. Acum e \n ora[ s` cumpere piese
de schimb pentru motor.
Cu mult` r`bdare [i viclenie, Claire reu[i s`-l
conving` pe fratele ei s`-l sune pe Bob Edmonds.
La dou`sprezece f`r` un sfert bagajul lui era gata ;
dar Bruce a[tepta \ntoarcerea lui Kit.
– Probabil c` n-a g`sit toate piesele, \ncerc` ea
s`-l lini[teasc`. Dac` nu pleci acum, o s` \ntârzii.
Bob nu te va a[tepta toat` dup`-amiaza.
– Mi-ar fi pl`cut s` stau cu el de vorb` \nainte
s` plec. |n]elegi c`, de la câteva zeci de metri sub
p`mânt, n-o s` pot suna.
– Bruce Harper, spuse ea pe un ton sever, am
mai discutat asta cu mama [i cu tata acum câteva
zile. Chiar tu ai insistat s` nu ne sune deloc.
Un zâmbet minunat \i lumin` fa]a, ceea ce se
\ntâmpla destul de rar.
– Bine, ai grij` de tine…
– Ia te uit`, sora mea devine cert`rea]` o dat` cu
vârsta? glumi Bruce. Bine, dac` e[ti de acord, te voi
suna de fiecare dat` când dau de o cabin` telefonic`.

9
Se mai uit` o dat` pe fereastr`, apoi la ceas.
– Kit o s` apar` imediat ce o s` dai col]ul str`zii,
mai spuse Claire când \l v`zu atât de \ngrijorat.
|l conduse pân` la porti]a gr`dinii [i-l urm`ri
emo]ionat` pân` \l pierdu din ochi. Dar era
mul]umit` de ceea ce f`cuse. Kit va veni dintr-o
clip`-n alta [i va fi \ncântat s` aud` c` Bruce va
petrece câteva zile f`când ceea ce-i place mai
mult : speologie. |n timp ce-l a[tepta pe Kit, puse
ma[ina de sp`lat \n func]iune, cur`]` vasele, apoi
f`cu ordine \n buc`t`rie. De când terminase liceul,
Claire o ajuta pe mama ei s` \ntre]in` casa, care
era destul de mare. Ruth Harper n-ar fi acceptat o
menajer`.
So]ii Harper nu voiau ca fata lor s` se angajeze;
le era team`. La \nceput, Claire se acomodase
foarte bine cu via]a ei de acas`, dar de câtva timp
\ncepuse s` se simt` vinovat` c`-[i f`ceau
probleme pentru ea. De fapt, le repro[a destul de
des c` o protejeaz` prea mult.
Dou` ore ! Un claxon scurt o anun]` c` fratele
ei venise. Fugi \n gr`din` [i-l v`zu sosind mândru
la volanul ma[inii, un Spitfire vechi care f`cea un
zgomot infernal. Parc` \n fa]a porti]ei [i s`ri din

10
ma[in`. Rareori \l v`zuse atât de gr`bit ! El, care de
obicei era calm… |nalt [i sub]ire ca [i Bruce, Kit
avea \ns` p`rul blond ca al surorii lor.
– Totul merge bine? \l \ntreb` ea când \l v`zu
atât de gr`bit.
Kit \i zâmbi misterios.
– Micu]a mea Claire, n-ai vrea s` vizitezi
Acropole?
– Acropole? La Atena?
– Bine\n]eles. Ce crezi c` mi s-a \ntâmplat?
M-am \ntâlnit cu Peter Nolan, care era disperat.
Planificase s` mearg` \n concediu \n Grecia, cu
logodnica lui. Ar fi trebuit s` plece mâine. Dar,
Lynn s-a trezit de diminea]` plin` de b`[icu]e. Are
rujeol`. Peter nu vrea s` plece f`r` ea. Cum i-am
desenat gratuit planul casei, mi-a f`cut cadou
biletele [i m` las` s` stau [i \n apartamentul pe
care-l \nchiriase la Atena pentru dou` s`pt`mâni.
Se opri s`-[i trag` r`suflarea [i continu`, cu
ochii str`lucind de \ncântare:
– Deci, ce spui? Mergem? Pa[aportul t`u mai e
valabil, nu-i a[a ?
Claire nu r`spunse imediat. Kit o lu` de bra] [i
se \ntoarser` \mpreun` \n cas`.

11
– O s` vezi, o s` fie minunat… Dar unde e
Bruce? Dac` reu[e[te s` fac` rost de un bilet, poate
s` mearg` [i el. E o idee bun`, nu crezi ?
Entuziasmul care o cuprinsese pe Claire când
aflase vestea, disp`ru. Ceva \i spunea s`-[i lase
fratele s` plece singur; anul trecut se
\mboln`vise exact \nainte s` plece \n vacan]` [i
bietul Kit petrecuse cea mai mare parte a timpu-
lui \n pat.
– Kit, ai fi sup`rat dac` n-a[ veni cu tine?
Fratele o privi cu aten]ie, uimit.
– Voiam… s` fac perdele noi pentru salon…
Tân`rul ridic` bra]ele spre cer.
– Sora mea a \nnebunit ! |i propun o vacan]` de
vis, iar ea \mi vorbe[te de perdele.
– Vreau s`-i fac o surpriz` mamei, se \nc`p`]ân`
ea.
– |]i vei face timp s` le co[i dup` ce ne
\ntoarcem. |n plus, cred c` acestea n-au nimic.
– Kit, la dou`zeci [i unu de ani po]i s`-]i petreci
vacan]a [i singur, spuse ea pe un ton calm,
c`utând \n acela[i timp o scuz` pentru absen]a
fratelui lor mai mare. Nu mi se va \ntâmpla nimic,
pentru c` Bruce r`mâne aici…

12
– Unde e acum ?
– A plecat la Guilford, la Sally Micklewright. Se
v`d destul de des \n ultimul timp. Nu te-ai \ntâlnit
cu el ?
– Nu. Probabil c` a luat-o pe alt drum, r`spunse
Kit pierdut \n gânduri. Pe la ce or` se \ntoarce?
– Pe la [ase sau chiar mai târziu. O, Doamne !
C`m`[ile tale sunt \nc` \n ma[ina de sp`lat ! Ei
bine, o s`-]i cumperi altele de la Atena.
Când auzi cuvântul Atena, ochii lui Kit
str`lucir`, iar Claire \n]elese c` partida era
câ[tigat`.

*
* *

Dup` plecarea lui Kit, tân`ra fat` trase draperi-


ile, \nchise u[a cu cheia [i puse siguran]a. Cât timp
casa fu inundat` de lumina soarelui, \[i v`zu
lini[tit` de treab`, dar o dat` cu venirea serii
\ncepu s` se \ntrebe dac` f`cuse bine c`-i l`sase s`
plece, iar ea r`m`sese singur`. |n casa cea mare,
fiecare zgomot r`suna ca o b`taie de clopot.
Degeaba \[i spunea c` e la[`, n-o ajuta cu nimic…

13
Pe la ora opt deschise televizorul, mai mult
pentru a-[i alunga singur`tatea decât pentru vreo
emisiune anume. Nici nu voia s` se gândeasc` la
clipa când va fi nevoit` s` urce \n camera ei. Mii de
pericole o pândeau… Era s` adoarm` pe cana-
peaua din sufragerie, c`ci se sim]ea mai pu]in izo-
lat`. Dac` ar fi avut ni[te somnifere ! Dar nu mai
lua de mult timp. Numai s` nu revin` oribilul
co[mar ! Nu se gândise la asta când \[i l`sase fra]ii
s` plece. La ora zece urc` s` se culce, dar l`s`
veioza aprins`. S`-[i \nving` teama! |[i repet` c`,
de câteva s`pt`mâni, nu-i mai trezea pe ceilal]i \n
toiul nop]ii, cu ]ipetele ei \ngrozitoare.
|ncerc` s` citeasc`, dar auzea de peste tot tros-
niturile mobilelor [i nu putea s` se concentreze.
Se uita tot timpul la u[`, v`zând tot felul de umbre
\nfrico[`toare… Nu voia s` se poarte astfel, dar \i
era prea fric`. Puse cartea pe noptier` [i se
ascunse sub p`tur`. Se gândi s` mearg` de mâine
la m`tu[a ei Katie [i s-o roage s-o lase s` stea la ea
pân` la \ntoarcerea lui Bruce.
Petrecu o noapte \ngrozitoare. Auzea ceasul
bisericii la fiecare sfert de or` [i nu reu[i s`
adoarm` decât o dat` cu venirea zorilor.

14
Se trezi pe la ora nou`, se ridic` din pat, de[i
\nc` \i era somn. Dup` ce f`cu un du[ [i se
\mbr`c`, se sim]i gata s` \nfrunte lumea \ntreag`.
Pentru prima dat` dup` patru ani, st`tuse o
noapte singur`. Ideea de a telefona m`tu[ii i se
p`ru copil`reasc`.
Din p`cate, \n fiecare sear` se petrecea acela[i
lucru ; nu se sim]ea \n siguran]` decât diminea]a.
Fra]ii ei plecaser` de patru zile…
Luni seara, frica ei fu atât de mare \ncât vru s`
fug` la m`tu[a Katie \n toiul nop]ii, dar era prea
\ntuneric afar`. Spre diminea]`, auzi zgomotul
unui motor care intrase pe str`du]a din
apropierea casei lor. Se ridic` brusc din pat, cu
inima cât un purice. Se auzi portiera ma[inii chiar
\n fa]a u[ii de la intrarea principal`. Tremurând de
fric`, Claire nu [tia ce s` fac`. Nu se mai ]inea pe
picioare… S` cheme poli]ia? Dar unde era tele-
fonul? A, da, \n holul de la intrare. Dar n-avea
curajul s` coboare la parter…
Câteva secunde mai târziu, auzi soneria. Dac`
nu r`spunde, poate c` vizitatorul va pleca… Dar
soneria se auzi din nou. Claire \[i d`du seama c`
cel care suna [tia c` e cineva acas`. Camera ei
d`dea spre strad` [i uitase lumina aprins`.

15
Avu impresia c` \n u[` se auzeau b`t`i de
ciocan. Vizitatorul era str`in, c`ci to]i prietenii
familiei Harper [tiau c` intrarea era prin
gr`din`…
Aproape paralizat` de fric`, Claire \mbr`c` un
halat alb [i cobor\ sc`rile, cu pulsul b`tând
nebune[te.
Pentru a doua oar` auzi b`t`i puternice \n u[`.
– Cine… e ? \ntreb` ea cu urechea lipit` de u[`.
Vocea \i sun` ascu]it \n lini[tea nop]ii.
Auzi un r`spuns pe care nu-l \n]elese decât
pe jum`tate. Era vorba despre Kit [i de un acci-
dent. Kit? Sigur` c` e vorba de poli]ie, Claire
aprinse lumina \n hol [i descuie u[a, f`r` s`
scoat` siguran]a. Dar necunoscutul nu purta
unifom`… |n]elese imediat c` nu era vorba de
un poli]ist [i vru s` \nchid` u[a, dar vizitatorul
n-o l`s`.
B`rbatul era \nalt, brunet, \mbr`cat elegant. |n
lumina slab` din hol, \i v`zu ochii negri,
p`trunz`tori.
– |mi cer scuze c` v` deranjez, spuse el cu o
voce blând`. |l caut pe domnul Edward Harper.

16
Claire avu impresia c`, de[i vorbea \ntr-o
englez` f`r` cusur, avea un accent str`in. Probabil
c` acesta \[i d`du seama ce gândea deoarece, dup`
ce \i zâmbi, continu` :
– M-a]i \n]eles ? Vreau s`-l v`d pe domnul
Harper…
– Tat`l meu este…
Dar nu-[i termin` fraza. Necunoscutul nu p`rea
gr`bit s` intre. Poate c` nu-i voia r`ul… Dar Claire
\nv`]ase s` nu se \ncread` \n oameni.
– De ce vre]i s`-l vede]i? \ntreb` ea \ncercând
s`-[i calmeze b`t`ile rapide ale inimii.
Apoi \[i aminti c`-i spusese ceva despre motivul
vizitei.
– O, Doamne! Fratele meu, Kit! Ce i s-a
\ntâmplat?
– Domni[oar` Harper…, cred c` sunte]i Claire
Harper, nu-i a[a? |mi pare r`u c` trebuie s` v`
spun asta, dar fratele dumneavoastr` a fost victima
unui accident. Acum o or` am primit la hotel un
telefon din Grecia. Accidentul s-a petrecut pe pro-
prietatea mea, [i mi s-a p`rut normal s` vin chiar
eu s` anun] familia acestui tân`r.
Claire sim]i cum sângele i se scurge din vene.

17
– Kit e… el e…?
Nu putu s` spun` ideea pân` la cap`t.
– Fi]i lini[tit`, starea lui e grav`, dar nu e \n
pericol de moarte… A[ putea s` discut cu tat`l
dumneavoastr` ? ad`ug` el zâmbind.
Tân`ra fat` vedea numai imagini de co[mar cu
fratele ei. Kit r`nit, plin de sânge, \ntr-un loc la mii
de kilometri… |ngrijorat`, uit` c` acest b`rbat era
totu[i un str`in.
– Da, bine\n]eles… Numai o secund`.
|nchise u[a s` dea lan]ul de sigura]` la o parte,
apoi o deschise larg. B`rbatul intr` \n holul de la
intrare. Ochii lui negri ca smoala se oprir`
\ndelung pe cozile lungi ale tinerei fete, atât de
blonde \ncât \n lumina becului p`reau de aur. Dar
reveni la motivul vizitei.
– Voi a[tepta aici pân` ce \l ve]i anun]a pe tat`l
dumneavoastr`…
Cu un gest timid, fata \l invit` \n salon.
– V` rog s` lua]i loc, domnule…
Foarte sigur pe el, necunoscutul se a[ez` pe canapea.
– Numele meu nu v` va spune nimic,
domni[oar` Harper. M` numesc Vangelis Lardakis.
Sunt grec…

18
Claire avu impresia c` \ncerca s-o fac` s` se
simt` \n largul ei, ca [i cum rolurile s-ar fi inversat
[i ea era \n vizit` la el.
–Vre]i totu[i s`-l chema]i pe tat`l dumneavoas-
tr`? repet` el cu r`bdare.
– P`rin]ii mei sunt \n vacan]`.
– A? E foarte nepl`cut. Totu[i, cred c` mai ave]i
un frate…
|[i duse mâna la frunte s`-[i aminteasc` ceva.
– Bruce, asta e. Pot s`-l v`d pe fratele
dumneavoastr`, Bruce ?
Vangelis Lardakis p`rea la curent cu via]a fami-
liei Harper, dar nu voia s` discute decât cu b`rba]ii
familiei.
– Bruce e [i el \n vacan]`, r`spunse ea, deja
sup`rat`.
O lumini]` de surpriz` trecu prin ochii
vizitatorului.
– Sunte]i deci singur` acas` ?
– Da… Kit nu [tia c` Bruce e [i el plecat \n
vacan]`. Eu … nu i-am spus.
Apoi ro[i, ca [i cum str`inul ar fi ghicit c` \[i
min]ise fratele. De altfel, nici nu [tia de ce

19
sim]ise nevoia s` r`mân` singur`, acum patru
zile. Dac` l-ar fi putut anun]a m`car pe Bruce !
Vangelis Lardakis nu p`ru s` remarce
zbuciumul ei.
– Speram… Dar s` nu mai vorbim despre asta.
Prefer` s`-i spun` fetei mai multe despre
accidentul fratelui.
– Sunt proprietarul unei insuli]e din Marea
Egee. Fratele meu Yannis \[i petrece acolo con-
cediile. N-a[ putea s` v` spun exact cum l-a cunos-
cut pe fratele dumneavoastr`. Probabil c` s-au
\mprietenit, c`ci de obicei, nu invit`m str`ini pe
insul` pentru c` e singurul loc unde putem s` ne
odihnim \n timpul verii. Lui Kit i-a pl`cut foarte
mult unul dintre caii no[tri, iar Yannis, crezând c`
e un c`l`re] \ncercat, i-a propus o plimbare c`lare.
Fa]a lui deveni grav`.
– {i atunci s-a petrecut accidentul… Fratele
dumneavoastr` a c`zut de pe cal…
– E \ngrozitor ! strig` Claire ducând o mân` la
gur`. Bietul Kit! {i spune]i c` e r`nit grav!
– S-a lovit la cap. Bine\n[eles c` a fost chemat
un medic. Dup` diagnosticul lui, fratele dumnea-
voastr` se va pune pe picioare \n câteva s`pt`mâni.
Singura problem`…

20
St`tu pu]in pe gânduri, \nainte s` continue:
– Fratele dumneavoastr` a primit o lovitur`
puternic` la cap. |n timpul somnului nu \nceteaz`
s` vorbeasc` despre familia lui, dar, mai ales
despre dumneavoastr`. Yannis crede c`-[i face griji
pentru sora lui.
Claire \[i re]inu un suspin. Chiar [i r`nit, Kit tot
se gândea la ea.
– Bietul meu, Kit, oft` ea. Trebuie s` facem
ceva…
|[i \ncruci[` privirea cu cea a necunoscutu-
lui, care p`rea \ngrijorat. Probabil c` acesta
nu-i spusese tot adev`rul, s` n-o sperie. {i dac`
Kit era \ntr-o stare mai rea decât l`sase vizita-
torul s` se \n]eleag`? |[i ascunse fa]a \n
palme.
– Pentru c` acest accident s-a petrecut pe pro-
prietatea mea, m` simt \ntr-un fel responsabil,
continu` Vangelis Lardakis. A[a c` m-am hot`rât
s` p`r`sesc Anglia [i s` merg pe insula mea,
Niakos.
– Dar, cum ve]i g`si un avion \n toiul nop]ii? se
bâlbâi ea.

21
– Am avionul meu, r`spunse el pe un ton atât
de firesc ca [i cum era vorba de o ma[in` oare-
care. Voiam s`-l iau pe tat`l dumneavoastr` cu
mine.
O idee \ncol]i \n mintea tinerei fete, dar nu [tiu
dac` va avea curajul s-o spun`.
– P`rin]ii nu v-au l`sat o adres` unde s`-i pute]i
g`si?
Claire d`du din cap.
– Nu, fac o croazier` \n Fran]a. Nu [tiu de unde
s`-i iau.
– Dar Bruce ?
Ea \[i plec` ochii cu un aer vinovat.
– E plecat s` exploreze o pe[ter`, \n Sco]ia. {tiu
c` vi se pare ciudat, ad`ug` ea [tiind c` grecii au
foarte mare grij` de membrii familiei lor, dar
nimeni nu [tie c` sunt singur` aici. Le-am ascuns
adev`rul.
El se ridic` [i se \ndrept` spre u[`, f`r` ca ea
s` poat` citi pe fa]a lui ce gândea. Nu putea s`
plece astfel ! Trebuia s` aib` curajul s`-i cear` s-o
ia cu el.
– Domnule Ladr… Lardakis, se bâlbâi ea, nu
vre]i o cafea?

22
– Nu, v` mul]umesc, trebuie s` plec.
– Pot s` vin cu dumneavoastr`? se auzi ea
murmurând.
I se p`ru c` a f`cut o prostie când \l v`zu c` se
\ncrunt`.
– Dac` fratele meu este bolnav, nu se va pune
pe picioare atât timp cât nici un membru al fami-
liei nu va fi lâng` el. V` rog s` m` lua]i cu
dumneavoastr` !
Câteva secunde lungi, el se uit` fix \n ochii lui
Claire, apoi \i privi silueta fragil`, aproape de
copil.
– Fratele dumneavoastr` spune c` ave]i
nou`sprezece ani. E adev`rat?
– Da.
– P`re]i de cincisprezece… Ave]i pa[aport?
– Da. Am impresia c` vre]i s`-mi verifica]i data
na[terii! spuse Claire pe un ton aspru.
El se uit` cu aten]ie la acest chip delicat, cu
sprâncene sub]iri [i ochi melancolici.
– Trebuie s`-l lua]i cu dumneavoastr`,
r`spunse el simplu.

23
Capitolul 2

Totul se petrecu foarte repede. |nainte s` fi avut


timp s` se gândeasc` la ce se poate \ntâmpla dac`
pleac`, Claire se trezi \n avionul lui Vangelis Lardakis.
|[i luase \n grab` câteva lucruri \ntr-o geant` de
voiaj; hainele ei erau ni[te rochii largi, \n tonuri
deschise, dou` sau trei bluze \nflorate, un pulover
mai gros [i dou` c`m`[i de noapte. Vizitatorul ei
avea sim] organizatoric, c`ci, \nainte s` plece,
\nchisese gazul [i eletricitatea [i tr`sese obloanele
la ferestre. Iar \nainte s` ias` din cas`, \i d`duse un
stilou [i o hârtie.
– Nu uita s` la[i un bilet pentru l`ptar…

*
* *

24
|ncetul cu \ncetul Claire se relax`. Se uit` la
ceas : dou` diminea]a. Imediat dup` ce avionul
decol`, Vangelis \[i scoase foarte multe docu-
mente din geant` [i \ncepu s` lucreze foarte pre-
ocupat. O cut` \i ap`ru pe frunte. Claire \l studia
pe furi[: genele foarte lungi \i puneau \n eviden]`
negrul str`lucitor al ochilor. Avea un nas frumos,
drept, [i o b`rbie puternic`. Gura cu buze pline
\ndulcea tr`s`turile lui mai aspre. |ncerc` s`-i
ghiceasc` vârsta: nu mai mult de treizeci de ani…
Fusese foarte amabil când \i spusese despre acci-
dentul lui Kit, de[i \[i p`strase aerul distant.
F`r` s` vrea, Claire se uita la buzele lui care se
mi[cau u[or, c`ci \nso]itorul ei citea cu voce tare.
|n acea clip`, el ridic` privirile. Tân`ra se f`cu ro[ie
ca focul. Vangelis Lardakis \ns` nu f`cu nici un gest.
– Domnule Ladr… Lardakis, voiam s` v`
mul]umesc…
Dumnezeule, \i gre[ise \nc` o dat` numele.
– Am impresia c` v` e destul de greu s`-mi pro-
nun]a]i numele, spuse el râzând. Pute]i s`-mi
spune]i Vangelis…
Ea se sim]i \ncurcat` [i nu [tiu ce s` r`spund`.
Pe buzele lui Vangelis ap`ru un zâmbet amabil :

25
– |mi permite]i s` v` spun pe nume?
Ea \ncuviin]`.
– Scuz`-mi lipsa de ospitalitate, Claire, dar
trebuie s` termin aceste hârtii, c`ci vreau s`-mi iau
câteva zile de concediu… |ncearc` s` dormi
pu]in. Te trezesc eu la aterizare. Dac` vrei o
b`utur` r`coritoare, s` m` anun]i, spuse el \nainte
s` se \ntoarc` la treab`.
– Ai dreptate, cred c` o s` dorm pu]in,
murmur` Claire \nchizând ochii.
O or` mai târziu, se trezi cu o senza]ie ciudat`.
Clipi de câteva ori, apoi deschise ochii mari…
Frica o ]intui \n scaun. Vangelis Lardakis o privea
cu o expresie care nu mai apar]inea persoanei
amabile de mai devreme. |n ochii lui negri
str`lucea ura. Claire duse mâna la frunte ; proba-
bil c` visa. Se a[ez` mai bine \n scaun, cu inima
b`tând nebune[te. Tocmai \n]elesese, dar prea
târziu, c` acest b`rbat \i voia r`ul…
– Nu ! strig` ea, terorizat`, ]inând mâinile \n
dreptul fe]ei s` se apere.
– Claire ?! Ce-i cu tine?
Vangelis Lardakis o privea foarte mirat, dar [i
\ngrijorat. Tân`ra fat` clipi des ; f`r` \ndoial`
avusese un vis urât… {i lumina proast` care c`dea
pe fa]a \nso]itorului ei.

26
– }i-am promis c` te trezesc, spuse el râzând.
Am ajuns.
Puse documentele \n geant`, apoi \[i lu` haina,
\n timp ce Claire, ru[inat`, \ncerca s`-[i desfac`
centura de siguran]`.
Trecur` repede de controalele vamale [i de
poli]ie. Ie[ir` din aeroport [i merser` \n parcare,
unde Vangelis se opri \n fa]a unui Mercedes
decapotabil, de culoare alb`. Claire privi \n jurul ei
[i ridic` din sprâncene. Ceva nu era \n regul`…
– Pentru un ora[ mare cum e Atena, aeroportul
e cam mic…
Vangelis nu r`spunse imediat, [i Claire, jignit`,
hot`r\ s` nu-i mai vorbeasc` pân` nu o \ntreab` el
ceva. Nu reu[ea s` scape de amintirea co[marului
pe care-l avusese \n avion, \nainte s` coboare…
– Probabil c` e[ti pu]in dezorientat`, spuse el dup`
o t`cere \ndelungat`. N-ai fost niciodat` \n Grecia ?
– Niciodat`, recunoscu ea.
Era gata s` spun` c` \[i dorise dintotdeauna s`
viziteze aceast` ]ar`, dar t`cu.
O lumin` ro[iatic` ap`ru la orizont; era deja
diminea]`. |n dep`rtare, ultimele cl`diri se
pierdeau \n cea]`.

27
– |mi imaginam Atena mult mai mare, repet` Claire.
Dar b`rbatul nu spuse nimic. De[i nu se sim]ea
\n apele ei, nu voia s`-i arate acest lucru. Tân`ra
fat` se \ntoarse spre Vangelis. Din nou fu cuprins`
de team`, [i de data acesta nu era victima imagi-
na]iei : fa]a lui era amenin]`toare. Claire crezu c`
\nnebune[te. Trebuia s` fug` cu orice pre], s`
deschid` portiera [i s` sar`…
Probabil c` el \[i d`du seama c` tân`ra \l
observ`, c`ci fa]a i se lumin` [i un zâmbet \i \nflori
pe buze. Claire se sim]i u[urat` [i se relax` [i ea.
Acest b`rbat nu dormise deloc ; lucrase toat`
noaptea. Oboseala era aceea care-i schimba
tr`s`turile ; era singura explica]ie.
– N-am aterizat la Atena, spuse el \ntr-un târziu,
ci la Micra, aeroportul din Salonic.
Claire r`mase un timp t`cut` [i c`ut` s` fixeze
pe harta Greciei, \n minte, locul unde se afla acest
ora[.
– Ne afl`m deci \n nordul ]`rii ?
El aprob`.
– Exact.
Probabil c` era mai u[or s` ajungi pe insula
Niakos de aici decât de la Atena. « Kit p`r`sise

28
capitala s` viziteze Sporades, insulele din nordul
M`rii Egee [i-l \ntâlnise pe fratele lui Vangelis pe
vapor… » se gândi Claire. Se hot`r\ s` nu-[i mai
f`c` griji [i s` aib` \ncredere total` \n Vangelis.
Faptul c` ac]ionase atât de repede demonstra c`
Vangelis Lardakis avea un sim] al datoriei foarte
dezvoltat. Era sigur` c` o va duce foarte repede la
c`p`tâiul fratelui ei.
Mergeau de aproape o or` de-a lungul ]`rmu-
lui. Soarele, care urcase deja pe cer, \nc`lzea cu
putere.
– O s` lu`m un feribot s` ajungem pe insul`?
\ntreb` ea timid.
El râse.
– Un feribot? |n nici un caz. Noi suntem singurii
locuitori ai insulei. Am un iaht ancorat \ntr-un mic
golf din fa]a casei mele.
– Mergem a[adar mai \ntâi la tine?
– Da. Ai nevoie s` te odihne[ti, [i eu de aseme-
nea ! |l voi suna pe Yannis s` aflu ve[ti despre
fratele t`u.
– E[ti foarte amabil.
– }i-am preg`tit o camer`. Po]i s` faci o baie [i
s` dormi pu]in.

29
Claire nu r`spunse. Atâta bun`voin]` o
emo]iona. Ospitalitatea poporului grec nu era o
poveste…
|ncepuse s` simt` efectele oboselii, dar nu
\ndr`znea s` se odihneasc`. Poate c` Vangelis
a[tepta ca ea s` stea de vorb` cu el, s`-l ]in` treaz.
Din p`cate, nu avea obiceiul s` stea la taclale cu
necunoscu]ii.
– Ai o meserie interesant`, din câte am
\n]eles…
– Da. Afacerea familiei este comer]ul maritim;
eu m` ocup de rela]iile cu str`in`tatea… Dar iat`,
am ajuns.
|ncetini [i conduse ma[ina pe o alee str`juit` de
pini care cobora u[or spre mare. Vangelis parc`
Mercedesul \n fa]a unei vile vopsit` \n alb, cu
acoperi[ul plat, care str`lucea \n lumina soarelui.
Un b`rbat de vreo patruzeci de ani le ie[i \n
\ntâmpinare [i le lu` bagajele. Schimb` cu
Vangelis câteva cuvinte \n greac`, apoi acesta din
urm` o lu` pe tân`ra fat` de bra]. Intrar` \n cas`
unde se \ntâlnir` cu o femeie \mbr`cat` \n negru,
care le zâmbi timid.

30
– }i-o prezint pe Stela, so]ia lui Hektor, cel pe
care l-am \ntâlnit afar`. Vrei s` bei sau s` m`nânci
ceva?
Ru[inat`, Claire refuz`; nu voia decât s`-l vad`
cât mai repede pe fratele ei.
Vangelis o l`s` pe Stela s` plece, apoi o con-
duse pe tân`ra fat` de-a lungul camerelor
spa]ioase.
– Vino, s`-]i ar`t camera ta, spuse el cu un
zâmbet c`lduros. Insist s` dormi câteva ore.
La cap`tul unui culoar lung, se opri \n fa]a unei
u[i.
– Sper s`-]i plac`.
Claire d`du din cap [i-i zâmbi. Voia s`-i
amintesc` s`-i telefoneze lui Yannis s` afle ve[ti
despre Kit.
– Bine, te las. Cobor s`-l sun pe Yannis, spuse
el ghicindu-i rug`mintea. Somn u[or.
Claire nu se dezbr`c`; se gândi c` \nso]itorul ei
putea s` revin` \n orice clip` s`-i dea ve[ti despre
Kit. Studie cu aten]ie camera mare, alb`, cu un
covor din lân` de capr` [i cuverturi \n culori vii. O
u[` cu geam d`dea spre o teras` de unde se putea
admira marea. |ncântat`, tân`ra fat` admir` apa

31
limpede pe suprafa]a c`reia str`luceau razele
soarelui, plaja cu nisip fin, [i stâncile care se
z`reau \n dep`rtare.
Se \ntoarse \n camer` [i v`zu dou` u[i pe care
nu le observase pân` acum. |mpins` de curiozi-
tate, o deschise pe prima, cea de la sala de baie.
|nc`perea era spa]ioas`, cu faian]` alb` [i albastr`
[i multe plante, care-i d`deau aspectul de gr`din`
tropical`. A doua u[` d`dea \ntr-o alt` camer`,
care comunica direct cu a ei.
O team` bine cunoscut` o cuprinse când
tân`ra \[i d`du seama c` nu se \ncuie cu cheia.
Camera era mobilat` simplu: un dulap dintr-un
lemn \nchis la culoare, un pat pentru dou` per-
soane [i…mai v`zu [i un geamantan din piele.
Cine st`tea aici ? |[i aminiti repede c` Vangelis
credea c`-i va aduce pe Bruce [i pe tat`l ei…
Prin urmare, cele dou` camere erau preg`tite
pentru ei!
Auzi un zgomot u[or: Vangelis st`tea \n cadrul
u[ii, cu bra]ele \ncruci[ate [i o observa zâmbind.
Pu]in jenat`, Claire \i zâmbi [i ea. Numai s` nu
cread` c` spiona…
Tân`ra fat` \[i \mpreun` mâinile [i spuse:

32
– Dumnezeu s` fie l`udat! Mi-a fost atât de team`!
Bucuroas`, \i mul]umi cu un zâmbet
\ncânt`tor care-i lumin` fa]a copil`roas`. Dar,
dintr-o dat`, expresia lui Vangelis se schimb`.
Ochii lui mari se uitau la gura ei cu atâta intensi-
tate c` avu impresia c` o s`-i ia foc… Claire se
cl`tin` pu]in [i fu nevoit` s` se sprijine de pat s`
nu cad`. Vocea grav` a b`rbatului o readuse la
realitate.
– Ar trebui s` dormi, Claire. Emo]iile [i
c`l`toria te-au obosit. S-o chem pe Stela s` te
ajute ?
Oboseala o tulburase atât de tare \ncât crezuse
c` cite[te \n privirea lui acea dorin]` plin` de
cruzime. Acum Vangelis p`rea prietenos…
– Eu… eu \]i mul]umesc, se bâlbâi ea. M` voi
descurca singur`.
– Foarte bine. |n acest caz, te las, spuse el cu
amabilitate.
Dup` plecarea lui, Claire scoase din geant` o
c`ma[` de noapte, se schimb` [i se \ntinse \n pat.
Putea s` doarm` f`r` team` : era ziu` [i nu era sin-
gur`… Se privi, apoi se strâmb` \n oglinda din

33
dreptul patului. Nu era cazul s` se \ngrijoreze. Era
\n siguran]` aici, cum era [i-n sânul familiei ei.
Leg`nat` de aceste gânduri, adormi.

*
* *

Se trezi pe la prânz [i se \ntinse. |n aceste


câteva ore de somn, se odihnise foarte bine. Se
ridic` din pat, f`cu un du[ [i \mbr`c` o rochie de
bumbac \nflorat`, foarte larg`, cu mâneci lungi.
Oare de cât timp aveau nevoie s` ajung` pe
insula Niakos ? Poate c` Vangelis o a[tepta deja
preg`tit de plecare ! se gândi ea [i ie[i repede din
camer`.
O \ntâlni pe Stela pe culoar. Acesta o v`zu c` nu
se descurc` [i-i ar`t` prin semne c` Vangelis o
a[teapt` \n sala de mese. V`zând-o c` intr`,
b`rbatul puse cea[ca de cafea pe mas`. Nici un
zâmbet nu ap`ru pe fa]a lui grav`. Claire intr`, cu
inima strâns`.
– |mi pare r`u c` te-am f`cut s` a[tep]i… Nu
credeam c` o s` dorm atât de mult…

34
|n mod clar, scuzele ei nu l-au impresionat, ci
dimpotriv`, l-au enervat. Acest b`rbat \[i l`sase
afacerile [i mersese \n c`utarea familiei Harper [i
iat` c` \nc` \l ]inea din treab`.
– Probabil c` e[ti sup`rat, spuse ea, v`zând c`
nici n-o ia \n seam`, dar am dormit foarte pu]in [i
noaptea trecut`…
Vangelis \i ar`t` un scaun, f`r` s`-[i schimbe ati-
tudinea. Claire se a[ez` pe un col] al scaunului [i
\[i aranj` pliurile rochiei. El nu voia s`-i accepte
scuzele… cu siguran]` \nc`lcase ospitalitatea casei.
– Dac` vrei, putem pleca imediat, continu` ea
plin` de speran]`. A[ vrea atât de mult s`-l rev`d
pe fratele…
Dar nu putu s`-[i termine fraza: Vangelis
Lardakis se ridic` lent de la mas` [i se \ndrept`
spre ea:
– Ai maniere foarte elegante, domni[oar`
Harper, da, foarte elegante pentru sora unui
seduc`tor de tinere fete !
Claire fu atât de uimit`, \ncât se uita la el f`r` s`
\n]eleag`. F`r` \ndoial`, era nebun ! Câteva
secunde, creierul ei refuz` s` cread` ceea ce
auzise, apoi tân`ra p`li.

35
– Ce-ai spus? strig` ea. Nu cred c-am \n]eles.
Vangelis se uit` la ea cu dispre]. Tr`s`turile lui
p`reau diabolice.
– Inocent`… spuse el abia auzit. Inocent`.
Fratele t`u nu \nceteaz` s` repete asta. Dar el nu
[tie c` l-ai p`c`lit, s` po]i r`mâne singur` acas`,
s`-]i faci de cap ! Nu e[ti chiar atât de nevinovat`
pe cât pretinde el…
Claire \[i aminti c`-i povestise despre mica ei
\n[el`torie. Oare ce putuse s`-[i \nchipuie ?
|ncerc` s`-[i dea seama ce se \ntâmpl`.
– Domnule Lardakis, e vorba de o ne\n]elegere.
M-am gândit c` fra]ii mei au nevoie de o vacan]`,
s` se recreeze. Au grij` de mine tot anul…
– Din p`cate pentru tine, ei nu sunt aici s` te
apere ! o sperie el.
Ochii lui r`m`seser` reci ca marmura. O team`
veche puse st`pânire pe tân`ra fat`. Ar fi vrut s`
fug`, dar picioarele n-o mai ascultau.
– Eu… tu…, reu[i ea s` spun`, f`r` s` poat`
continua.
Vangelis Lardakis \i arunc` la \nceput o privire
plin` de indiferen]`, apoi \ncepu s-o m`soare din
cap pân`-n picioare. Dar trupul fetei era ascuns
aproape \n \ntregime de rochia larg`.

36
– Pari destul de nevinovat`, spuse el ca o concluzie.
Trecu un timp \n care nici unul nu spuse
nimic, dar Claire avea nervii \ntin[i la
maximum.
– Dar asta r`mâne s` verific`m…
– Ce vrei s` spui? \ntreb` Claire cu un nod
\n gât.
Sigur c` \ncerca s-o intimideze. Trebuia s`-l
\nfrunte, s`-i demonstreze c` nu se teme de el,
chiar dac` era diavolul \n persoan`!
El nu-i r`spunse la \ntrebare. P`rea hot`rât s`
r`mân` toat` ziua \n acel loc [i s-o priveasc` pe
tân`ra fat`, care se sim]i pentru o clip` st`pân`
pe ea.
– Domnule Lardakis, de ce ai spus c` fratele
meu este un…
– Un seduc`tor f`r` ru[ine ? Afl`, domni[oar`
Harper, c` \n aceast` ]ar` virtutea unei fete este
sfânt`. Ea trebuie s` fie pur` când se
c`s`tore[te.
– Dar…
|i f`cu semn s` tac`.
– Din cauza fratelui t`u, sora mea n-o s`-[i mai
g`seasc` un so].

37
Claire se gândi pu]in. Ceea ce spunea acest
b`rbat nu putea fi crezut. Kit era un b`iat normal ;
n-ar fi f`cut un astfel de act f`r` acordul
partenerei.
|[i ridic` b`rbia [i-l privi drept \n ochi .
– Kit n-ar fi atins nici un fir de p`r al surorii tale,
dac` ea n-ar fi fost de acord, spuse tân`ra pe un
ton hot`rât.
Acest lucru \l \nfurie foarte tare pe Vangelis.
– Cum \]i permi]i s-o jigne[ti pe sora mea ?
strig` el b`tând cu pumnul \n mas`.
Apoi se lini[ti [i se a[ez` pe scaun.
– Dragul t`u frate a dus-o pe Sofia la el \n
camer`, a obligat-o s` bea, apoi a profitat de ea…
– Nu cred a[a ceva ! Kit n-ar fi f`cut un astfel de
lucru! E un b`iat foarte dr`gu] [i delicat. Sunt
sigur` c` n-a « profitat » de sora ta…
Dar afirma]iile ei nu-l convinser`. |n acela[i
timp, privirea lui deveni de ghea]`.
– Fratele t`u ap`r` \n acela[i fel virtutea ta,
spuse el gânditor.
Ochii lui negri o priveau atât de intens \ncât o
f`cur` s` tremure.

38
– Când a \n]eles ce s-a \ntâmplat, Sofia aproape
a \nnebunit. P`rin]ii mei, v`zând-o \n starea \n care
era, au obligat-o s` spun` ce s-a \ntâmplat, [i ea
le-a povestit tot. {i se pare c` fratele t`u i-a vorbit
mult de tine…
– Da ? \ntreb` ea pe un ton nesigur.
– Nu e nimic de care s`-]i fie ru[ine, fii sigur`…
Dup` p`rerea Sofiei, e[ti tot atât de protejat` ca o
fat` din Grecia. Când Yannis mi-a povestit toate
acestea, i-am cerut s` afle mai multe de la fratele
t`u, apoi s`-mi spun`.
– Asta s-a \ntâmplat \nainte de accident? \l
\ntreb` Claire \ngrijorat`.
I se p`rea ciudat ca Yannis s` fie amabil cu un
b`rbat care i-a sedus sora…
R`spunsul c`zu ca un tr`snet.
– Accident ? Dar fratele t`u n-a suferit nici un
accident, cel pu]in… nu \nc`.
Un ]ip`t de groaz` se auzi. Tân`ra \ncerc` s`
spun` ceva \n ap`rarea fratelui.
– Nu m` \ntrerupe, te rog, spuse el repede.
Yannis mi-a spus c`, dup` p`rerea lui Kit, e[ti la fel
de pur` ca mielul abia n`scut… Atunci, am pus la
punct acest plan… [i ]i-am f`cut o vizit`.

39
– Deci n-ai venit s`-l cau]i pe tat`l meu?
– Bine\n]eles c` nu. {tiam c` p`rin]ii t`i nu sunt
acas`.
Claire r`mase f`r` grai.
– Dar… nu aveai de unde s` [tii c` Bruce nu
era nici el acas`.
– A[a este. Dar am avut noroc. |n orice caz, v-a[
fi convins pe amândoi s` veni]i. I-a[ fi oprit pe
fra]ii t`i pe insul` pân` când…
– Pân` când…? \ntreb` ea \ngrozit`.
Vangelis Lardakis se leg`na pe scaun, cu
mâinile \ncruci[ate pe abdomen. P`rea c` se
bucur` dinainte de fiecare cuvânt pe care-l va
spune.
– Pân` când sora mea ar fi fost r`zbunat`…
Se uit` fix \n ochii de culoarea alunei ai tinerei,
care, mut` de fric`, st`tea ca o statuie.
– Domni[oar` Harper, vei avea aceea[i soart`
ca [i sora mea. Aceasta e legea \n familia noastr` [i
vreau s` m` ocup personal de asta.
Tân`ra refuza s` accepte a[a ceva.
– Deci… vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?
El \[i d`du capul pe spate [i izbucni \ntr-un râs
s`lbatic.

40
– S` m` c`s`toresc cu tine ? Ce idee! Vreau s`
fac doar ce a f`cut fratele t`u [i s` te aduc \n patul
meu cu voia sau f`r` voia ta.
Pentru Claire [ocul fu atât de mare \ncât ie[i din
starea de amor]eal`. Fugi spre u[`, c`ci nu vedea
decât o solu]ie: s` scape de acest nebun, s`
evadeze din aceast` cas`…
O prinse de mân` \n clipa \n care deschise u[a.
Ca un animal prins \n capcan`, ea \l mu[c`, \l
zgârie, dar degeaba.
– Nu m` atinge c` ]ip ! strig` ea, cu ochii m`ri]i
de team`.
El se mul]umi s-o ]in` un timp la distan]`. Nu o
apropie de el.
– Unde credeai c` fugi, frumoaso ?
F`r` delicate]e, o aduse la mas` [i o oblig` s` se
a[eze. Claire \[i rec`p`t` suflul \ncetul cu \ncetul. Era
posibil s` tr`iasc` un astfel de co[mar acum, când
dou` zile mai devreme era la ea acas` \n siguran]` ?
Vru s` spun` ceva. Vocea abia i se auzea.
– Vrei s`… profi]i de mine?
– A[a voiam, dar mi-am schimbat planul. Nu sunt
violent cu femeile… Deci voi a[tepta pân` când vei
veni singur` \n patul meu. Tu hot`r`[ti când.

41
– Când ? repet` ea ca un ecou.
– Nu-]i fie team` ; nu voi ridica un deget asupra
ta. Dar, dac` nu vii singur` la mine de ast`zi \ntr-o
s`pt`mân`, fratele t`u nu va avea o via]` prea
pl`cut`. S` spunem c`-l voi vindeca de dorin]a de
a mai vizita Grecia.
Claire se revolt`.
– Ce i-ai f`cut fratelui meu ? strig` ea cu o voce
ascu]it`.
– Nimic… \nc`. E foarte bine tratat. Dar Yannis
\l ]ine prizonier pe insul` pân` când \i voi da tele-
fon s`-l elibereze.
Claire sim]i c` o s` le[ine, dar reu[i s`-[i \nving`
sl`biciunea printr-un efort de voin]`.
– Dac` am \n]eles bine… pentru a-l salva pe
fratele meu, trebuie… trebuie…
El \ncuviin]`, zâmbind.
– {tii care e camera mea… Ai intrat de
diminea]` acolo…
B`rbatul pe care-l cunoscuse cu o zi \n urm` nu
mai exista. Vangelis Lardakis era diavolul \n
persoan`.
– |]i promit c` n-o s` fiu eu primul care trece
pragul u[ii dintre camerele noastre, spuse el ca [i

42
când i-ar fi citit gândurile. Totu[i, te sf`tuiesc s` nu
\ntârzii, dac` vrei ca fratele t`u s` nu regrete c` a
p`tat numele Lardakis…
Spuse aceste cuvinte cu atâta mândrie, \ncât ea
\n]elese c` atâta vreme cât Vangelis nu-[i va
r`zbuna sora, nici un membru al familiei lui nu-[i
va g`si lini[tea. Totu[i, trebuia s` \ncerce s`-l
conving` de nedreptatea pe care voia s-o fac`.
– Domnule Lardakis, eu…
Dar acum era \n zadar. {i oricum, \[i pierduse
curajul. Nu putea s` spun` nici o fraz` de la cap la
coad`.
El se ridic` [i o privi de sus.
– Da ? Ce voiai s`-mi spui, domni[oar` Harper ?
Dac` vrei s` termin`m aceast` situa]ie cât mai
repede, \]i stau la dispozi]ie…
Claire strânse din din]i. Nu, nu va fi o biat`
insect` care se las` prins` \n plasa p`ianjenului. O
mânie surd` puse st`pânire pe ea.
– Po]i s` te duci la naiba, Lardakis ! strig` ea
\nainte s` fug` din camer`.

43
Capitolul 3

Dar furia ei fu de scurt` durat`. Ajungând \n


camer`, se a[ez` pe pat s` se lini[teasc`.
Câteva secunde mai târziu, u[a se deschise [i
intr` Stela cu o tav` pe care se aflau diferite feluri
de mâncare. Când v`zu tava plin`, i se f`cu grea]`;
cu r`bdare, \i explic` femeii c` nu poate s`
m`nânce nimic. |mpotriva convingerii ei, Stela lu`
platoul cu mâncare, dar \i l`s` totu[i o can` de
cafea pe noptiera de lâng` pat.
Claire nu se atinse nici de cafea. Respir` adânc
[i \ncerc` s`-[i st`pâneasc` pornirea de a fugi cât
mai repede din cas` de-a lungul drumului pe care
venise. Dar nu avea dreptul ; via]a lui Kit depindea
de ea.

44
Vangelis Lardakis nu glumea. Chiar dac` ar reu[i
s` fug` [i s` ajung` la postul de poli]ie cel mai
apropiat, ce greutate ar avea spusele ei ? Familia
Lardakis era probabil foarte cunoscut` \n regiune, [i,
dac` to]i grecii \[i protejau la fel surorile, nu putea
s` se a[tepte la \n]elegere din partea lor. Dimpotriv`,
poli]ia ar fi \ncercat s` ia leg`tura cu familia
Lardakis… Atunci, Vangelis i-ar da un telefon lui
Yannis [i Dumnezeu [tie ce se va \ntâmpla cu Kit…
Duse mâna la gur` pentru a-[i opri un suspin,
apoi \[i afund` fa]a \n pern`. Kit, dragul ei Kit, pe
care-l iubea atât de mult, era \n mare pericol. Via]a
lui depindea de ea… Claire se uit` cu ur` la u[a
dintre cele dou` camere, prin care ar fi trebuit s`
intre s` se ofere st`pânului acestor locuri. Se sim]i
cuprins` de o ame]eal` puternic`. I se p`ru c` u[a
a prins via]` [i c` toate obiectele din aceast`
camer` o amenin]au. Dintr-o s`ritur`, fu lâng` u[a
care d`dea spre mare, o deschise [i ie[i pe teras`,
la aer. De acolo plec` \n direc]ia opus` drumului,
pentru a nu fi tentat` s` fug`. Trebuia s` se
gândeasc` la Kit [i trebuia s` fie curajoas`.
F`r` s`-[i dea seama, pa[ii o purtar` spre mare,
ale c`rei valuri mângâiau nisipul auriu. Un zgomot

45
de pa[i o f`cu s` se \ntoarc`: \n spatele ei mergea
Vangelis. Tân`ra gr`bi pasul, dar el o ajunse
repede din urm`. Scoase un ]ip`t de groaz` când
el o prinse de bra].
– Nu-]i face probleme, nu vreau s`-]i fac
nimic… |]i amintesc doar c` avansurile trebuie s`
vin` de la tine. Am venit s` te \ntreb de ce-ai
refuzat masa pe care ]i-a adus-o Stela. N-ai mâncat
nimic de ieri.
Dac` Vangelis credea c` o s-o impresioneze cu
grija pe care i-o poart`, se \n[ela amarnic. Un val
de furie o cuprinse din nou.
– Prefer s` mor de foame, domnule Lardakis,
decât s` m` a[ez la masa ta !
Atinsese un punct sensibil. Se d`du un pas
\napoi, crezând c` o va duce cu for]a pân` \n sala
de mese.
B`rbatul strânse din din]i, apoi ridic` din
umeri.
– Atunci, n-ai decât s` mori de foame, nu-mi
pas`, spuse el \ntorcându-se \n cas`.
Dup` plecarea lui, Claire r`mase nemi[cat`
câteva minute, desenând cercuri \n nisip. Era

46
totu[i mul]umit` c`-l \nfruntase. |ntâlnirea cu
acest personaj r`ut`cios \i ar`tase c` poate s` se
revolte [i s` fac` a[a cum vrea ea.
|nveselit` de acest gând, privi \n jurul ei:
peisajul era atât de frumos c`-[i ]inu r`suflarea [i,
câteva minute, se pierdu \n contemplarea valurilor.
Apa, atât de albastr` [i de limpede, o invita s` se
scalde, dar ea nu [tia s` \noate. La un cap`t al pla-
jei se vedea un golfule] ap`rat de vânturi, unde se
ad`posteau vapora[ele. |n apropiere se ridica un
deal cu m`slini [i pini. |ntr-un parc \nconjurat de
un gard se z`reau capre cu blana alb`, cu fire lungi,
care se hr`neau cu iarba de un verde crud.
Casa, \nconjurat` de mimoze [i de lauri era izo-
lat` total, la ad`post de ochii curio[i ai turi[tilor.
Un loc ideal pentru odihna unui om de afaceri
obosit… F`r` s` reu[easc` s` alunge din minte
imaginea \nfrico[`toare a st`pânului acestor locuri
\ncânt`toare, Claire se \ndrept` spre p`duricea de
pini; visa s` profite de pacea [i poezia acestui
decor de basm. Va reu[i ea s` g`seasc` o solu]ie la
toate problemele…
Nu era gr`bit` s` se \ntoarc` [i merse mult timp
\nainte s` ajung` \ntr-un lumini[, unde razele

47
soarelui se jucau printre ramurile pinilor. Dar era
atât de \ncordat`, \ncât nu reu[ea s` vad` nici o
rezolvare. Cu inima strâns`, se \ntoarse pe acela[i
drum.
De departe, \l z`ri pe Vangelis care fuma pe
teras` ; era obligat` s` treac` prin fa]a lui \nainte
s` ajung` \n camer`.
– Unde naiba ai fost ? \ntreb` el nervos.
– {tii foarte bine c` nu voi \ncerca s` fug, \i
r`spunse ea pe acela[i ton.
Pe fa]a lui Vangelis nu se clinti nici nu mu[chi.
– V`d c` ai \nv`]at lec]ia. Cina va fi servit` \ntr-o
or`. Te a[tept.
F`r` s`-i r`spund`, Claire intr` \n camera ei.
Trebuia s` recunoasc` faptul c` era moart` de
foame; nu mai mâncase de mai bine de dou`zeci
[i patru de ore. Fu bucuroas` când g`si cea[ca de
cafea l`sat` de Stela ; b`u cu pl`cere.
Scoase din [ifonier haine curate [i intr` \n sala
de baie. Primul reflex \nainte s` dea drumul la ap`
fu s` pun` co[ul cu rufe \n dreptul u[ii, barier` -
mai mult \n mintea ei - \mpotriva lui Vangelis.
Dup` baie, \[i puse o bluz` larg`, indian`, [i pan-
taloni de in, apoi se \ndrept` spre sala de mese,

48
repetându-[i c` va mânca pentru c` \i este foame,
nu pentru c` \i era team` ca st`pânul acestei case
s` nu vin` dup` ea \n camer`.
|l g`si deja la mas` ; era \mbr`cat \n negru, ceea
ce o nelini[ti [i mai mult. El ridic` privirile [i o
examin` cu aten]ie.
– |ntotdeauna por]i haine atât de dezavanta-
joase pentru silueta ta ?
– |mi cer scuze c` nu mi-am adus o rochie de
sear`, spuse ea cu \ndr`zneal`. Nu m-am gândit s`-mi
iau decât ]inute simple, s` m` pot ocupa de fratele
meu bolnav.
El nu lu` \n seam` tonul batjocoritor pe care-i
vorbi.
– }I-ai adus un costum de baie?
– Nu.
Nu voia s`-i spun` c` nici nu [tia m`car s`
\noate…
El o servi cu un ouzo, un fel de b`utur`
alcoolizat` care se bea la aperitiv, cu m`sline, cu
castrave]i sau cu buc`]ele de brânz`, dar ea \l
refuz` politicos . Nu voia decât s` m`nânce, apoi
s` se \ntoarc` \n camer`.

49
Se hot`râse s`-i r`spun` scurt, dar el \ncepu
s`-i povesteasc` despre p`rin]ii lui care tr`iesc la
Atena, [i \ncetul cu \ncetul, o convinse s`
vorbeasc` despre familia ei.
– E[ti student` ? o \ntreb` el la sfâr[itul
mesei.
– Am renun]at la studii ca s-o ajut pe mama s`
aib` grij` de cas`.
El p`ru uimit [i se uit` la ea cu intensitate.
– Deci, nu te \ntâlne[ti cu tineri de vârsta ta ?
– Nu.
– Nici seara ?
– Ce vrei s` spui ?
– Probabil c` ai mul]i admiratori, cu acest p`r
extraordinar, spuse el.
|n ciuda rela]iilor tensionate dintre ei, Claire
ro[i la auzul acestui compliment.
– O, ies foarte pu]in, spuse ea , sperând s`
pun` cap`t acestei conversa]ii.
Dar Vangelis avea chef de vorb` [i nu voia s`
schimbe subiectul. B`u o gur` de cafea, apoi
\ntreb` :
– Nu ai nici m`car un iubit care s` te duc` seara
la cinema ?

50
giannijollys

– Nu, ies \ntotdeauna cu p`rin]ii sau cu fra]ii mei.


V`zând c` ridic` din sprâncene, Claire \[i d`du
seama c` n-o credea. Tr`s`turile lui devenir` din
nou dure.
– Te rog s` termini cu minciunile… Am tr`it
destul \n Anglia, când eram student, [i cunosc
libertatea fetelor de acolo. Deci nu po]i s` m`
p`c`le[ti.
La urma urmei, putea s` cread` ce voia, lui
Claire nu-i p`sa. Iar privirea lui, care o studia cu
atâta \ndr`zneal`, o f`cea nervoas`. Se ridic` f`r`
s`-[i termine cafeaua.
– De ce toate aceste \ntreb`ri? Eu nu te \ntreb
despre via]a ta particular` ! Poate c` e[ti
c`s`torit…
– Nu, nu sut. |n aceast` ]ar`, adulterul este
pedepsit. Dac` a[ fi fost c`s`torit, n-a[ fi putut
s`-mi r`zbun sora.
Claire p`li. O lini[te de co[mar se l`s` \n camer`.
Avea impresia c` el poate s`-i aud` b`t`ile inimii.
– |mi promi]i… \mi promi]i…
Dar nu reu[i s` continue.
– Pentru numele lui Dumnezeu, \nceteaz` min-
ciuna asta cu fecioara \ngrozit` [i du-te la culcare.

51
– Dar trebuie s` [tiu…
|ncet, cu neru[inare, privirile lui se fixar` pe
buzele tinerei fete. Apoi se ridic` de la mas`.
– U[a dintre camerele noastre nu va fi deschis`
decât de tine, draga mea, spuse el pe un ton
\mbietor. Vise pl`cute…

*
* *

|n noaptea aceea, Claire dormi foarte r`u.


A[tept` s` apar` zorile s` poat` dormi [i ea pu]in.
Când se trezi, d`du la o parte draperiile [i lumina
soarelui invad` camera. Un concert al greierilor se
auzi \n apropiere. Ie[ind din camer`, se \ntâlni cu
Stela , care o salut` : Kalimera, despinis – Bun`
ziua, domni[oar`. Claire o salut` [i ea cu zâmbetul
pe buze, apoi lu` micul dejun : cafea neagr`, tar-
tine cu miere [i un pahar cu suc de portocale. Din
fericire, Vangelis nu era acolo… {i ast`zi va
\ncerca s`-l conving` de faptul c` fratele ei nu e
vinovat. |n ziua precedent`, din cauza [ocului, nu
putuse s` vorbeasc` serios cu el. Noaptea trecut`
se gândise bine : Vangelis Lardakis putea s` a[tepte
mult [i bine, ea nu va trece pragul camerei lui.

52
Merse la buc`t`rie [i o \ntreb` pe Stela prin
semne unde era st`pânul casei. Când femeia \i
spuse c` era plecat, o team` o cuprinse pe
Claire : dac` s-a dus pe insul` s` discute direct
cu Kit? V`zând-o atât de zbuciumat`, Stela \i
spuse c` nu plecase cu vaporul, ci cu ma[ina. |n
aceea[i clip` v`zur` Mercedesul alb care se opri
\n fa]a casei. La volanul ma[inii era Vangelis,
\mbr`cat \ntr-o c`ma[` cu mâneci lungi. Tân`ra
fat` fugi \n camer` unde \[i repet` cu voce tare
ceea ce voia s`-i spun`. Nu prea avu timp s` se
gândeasc` la asta, c`ci Vangelis intr`, f`r` m`car
s` bat` la u[`. }inea \n mân` o pung` de
plastic.
Claire se \ntoarse spre el. Avea gâtul uscat.
– Ia uite, din nou e[ti \mbr`cat` \ntr-o rochie
prea mare pentru tine, spuse el sprijinindu-se de
tocul u[ii.
– Ascult`, domnule Lardakis, aceast` poveste
dureaz` de prea mult timp. Nu… nu pot s` fac
ceea ce-mi ceri…
Timp de o secund`, crezu c` vede \n]elegere \n
privirea lui, dar nu spuse nimic. A[a c` se gr`bi s`
adauge, cât mai avea curaj :

53
– Sunt sigur` c` fratele meu nu e vinovat.
Foarte repede \n]elese c` f`cuse o gre[eal` : nu
trebuia s` vorbeasc` despre Kit.
– A[adar, pentru tine, sora mea e o mincinoas`,
spuse el pe un ton t`ios. Spui c` cei din familia
Lardakis sunt mincino[i ?
– |mi cunosc foarte bine fratele [i [tiu c`…
– Ei bine, te \n[eli ! O tân`r` grecoaic`, educat`
cum e ea, n-ar fi spus astfel de minciuni ! Sofia e
\nc`p`]ânat`, dar spune \ntotdeauna adev`rul.
– Dar…
– Las` asta, domni[oar` Harper, o \ntrerupse
el. }i-am spus condi]iile mele, nu o s` revin asupra
a ceea ce am hot`rât. Ai timp pân` duminic` seara,
dac` nu, fratele t`u va pl`ti pentru crima lui.
Claire \n]elese c` nu mai are nici o [ans`.
Pentru Vangelis, subiectul era \nchis.
Acesta ajunse din doi pa[i lâng` pat, pe care
puse punga de plastic.
– Poftim, dac` vrei s` te scalzi, asta ]i-ar putea fi
de folos.
Fu sigur` c` i-a cump`rat un costum de baie,
dar nu-i mul]umi, [tiind c` n-o s`-l poarte
niciodat`. Nu f`cu nici un gest s` vad` ce e \n pung`.

54
– }i-am cump`rat [i o crem` de plaj`. Soarele
de aici este foarte puternic [i e destul de periculos
pentru pielea deschis` la culoare a blondelor…
Dup` aceste cuvinte, p`r`si camera. Imediat ce
\nchise u[a, ea puse punga jos [i se \ntinse pe pat.
R`mase a[a mai mult de o or` ; \ntoarse problema
pe toate fe]ele, dar nu g`si nici o solu]ie. S`-[i
anun]e p`rin]ii ? Nici vorb`! |n plus, nu [tia de unde
s`-i ia… Dac` mai r`mânea mult \n aceast` camer`,
\nnebunea. Cel pu]in, afar` soarele str`lucea…
Se ridic` din pat [i puse dispre]uitoare piciorul
pe punga adus` de Vangelis ; primul ei gând fu
s-o \mping` sub pat. Dar, din curiozitate, o lu` \n
mân` [i o goli pe pat. |i cump`rase dou` costume
de baie: un bikini alb [i un costum \ntreg, negru,
destul de elegant. Mai g`si o lo]iune pentru plaj`
[i un lapte de corp.
|n acea clip`, Claire \[i v`zu imaginea \n
oglind` : sub faldurile rochiei se ghicea silueta
sub]ire a tinerei fete. Sim]i cum se treze[te \n ea o
anume curiozitate pentru propriul ei corp. Era o
senza]ie ciudat`, pe care n-o mai avusese nicio-
dat`. Nu sim]ise nevoia pân` acum s`-[i studieze
corpul. Privirile ei se \ndreptau când spre oglind`,

55
când spre costumul de baie. Ridic` din umeri, se
\ndrept` spre sala de baie, apoi se \ntoarse… De
ce s` nu \ncerce, totu[i? Lu` costumul [i se
schimb`; cinci minute mai târziu, ie[i, se uit` cu
aten]ie s` nu fi intrat cineva \n camer` \n absen]a
ei, apoi se uit` \n oglind`.
O dat` obi[nuit` cu noua ei imagine, Claire se
studie cu un ochi critic [i trebui s` recunoasc` fap-
tul c` era mul]umit` de rezultat. Costumul de baie
\i venea de minune, punându-i \n eviden]` talia
sub]ire [i picioarele zvelte. Culoarea neagr` accen-
tua str`lucirea p`rului ca de aur [i ochii c`prui
deschis, pe care nu [i-i machiase niciodat`. La
cincisprezece ani, toate fetele se machiau. La
cincisprezece ani, Claire Harper… |nchise ochii s`
alunge amintirea aceea urât`… Acea sear` de
decembrie când se \ntorcea de la bibliotec`,
trecând pe strada aceea pu]in luminat`, bucuroas`
c`-i g`sise mamei ei cartea…
Când \[i puse rochia peste costum avu impresia
c` o alt` Claire f`cea acest gest… Ie[i pe teras` s`
verifice dac` Vangelis nu era prin apropiere.
Acum, când [tia c` nu va renun]a la planul lui,
tân`ra se sim]ea \n nesiguran]`.

56
Ajunse pe plaj`, \[i scoase sandalele [i merse
descul]` pe nisip ; dar era atât de cald \ncât sim]i
nevoia s` mearg` cu picioarele prin ap`. |[i ridic`
pu]in rochia, s` nu-i ude broderia [i intr` \n ap`.
Ce bine era s` simt` valurile mângâindu-i
gleznele ! Pentru prima dat` \n via]` regret` c` nu
[tia s` \noate. Trebuia s` fie minunat s` intri \n
apa aceasta atât de limpede… |n câteva secunde,
se hot`r\: la urma urmei, nimic n-o \mpiedica s`
intre pân` la umeri, dar s` nu mearg` mai
departe.
Arunc` o privire rapid` \n jur, se ascunse dup`
un arbust [i \[i d`du rochia jos. Câteva secunde
mai târziu era \n ap` [i se bucura de senza]ia de
r`coare pe care i-o oferea marea. |i p`ru r`u c` nu
se gândise s`-[i prind` p`rul cu ceva. Prea târziu !
Cozile ei era deja ude. Dar g`si o pl`cere nebun`
s` se joace \n ap`. Ce bine era s` simt` mângâierea
valurilor pe piele…
Dup` un sfert de or`, se hot`r\ s` se \ntoarc` pe
plaj` s` se usuce la soare. |n timp ce c`uta din ochi
cop`celul \n spatele c`ruia \[i l`sase rochia, inima
\ncepu s`-i bat` cu putere; Vangelis Lardakis o
privea de pe ]`rm cu bra]ele \ncruci[ate.

57
|ngrozit`, Claire nu \ndr`zni s` ias` din ap` ;
nici un b`rbat n-o v`zuse \n ]inuta aceasta. Iar el nu
voia s` se mi[te nici nu centimetru, nici s-o scape
din ochi ! Spre marea ei disperare, constat` c` tre-
buia s` treac` pe lâng` el, dac` voia s` se \mbrace.
A[a c` merse pe plaj` cu un pas rapid [i cu
obrajii \n fl`c`ri. |i separau doar câ]iva metri. Sim]i
acest` privire masculin` pe corpul ei [i se tulbur`.
Cu o pl`cere evident`, Vangelis o privea din cap
pân`-n picioare, oprindu-se pe umeri, pe
picioarele zvelte , pe sânii pe care materialul ud
nu reu[ea s`-i ascund`.
– Nu te mai uita a[a la mine ! strig` ea, c`ci nu
mai suporta acest` privire arz`toare.
Când se aplec` s`-[i ia rochia, el i-o lu` \nainte
[i o lu` \naintea ei de jos.
Claire r`mase pe loc, cu inima b`tând
nebune[te.
– D`-mi rochia, te rog !
– De ce ]i-e ru[ine de corpul t`u ? murmur` el.
Por]i numai rochii-balon, prea largi pentru tine.
– |mi place s` m` simt bine \n hainele pe care
le port, r`spunse ea repede. |n plus, felul \n care
m` \mbrac nu m` prive[te decât pe mine.

58
– Nici nu m` gândeam s` te oblig s` por]i ceva
anume. {tiu c` n-ai avea curaj s` por]i bikini, [i e
p`cat… Sub rochiile tale se ascunde un corp de
zei]`… Ar trebui s` fii mândr` de asta…
Claire vru s`-i smulg` rochia din mân`, dar \[i
pierdu echilibrul. Vangelis o prinse de talie ca s`
nu cad`. Contactul palmei lui pe spatele gol o f`cu
s` tresar`. El o ]inea ferm [i nu-i d`dea drumul.
Ea \ncepu s` tremure [i, \nnebunit`, \i d`du un
picior \n glezn`. O mirare profund` se v`zu pe fa]a
\nso]itorului ei, care, \n ciuda tuturor a[tept`rilor,
\ncepu s` râd`.
– Pisic` s`lbatic`!
Dar nu sl`bi strânsoarea [i o trase mai aproape
de el.
– Nu ! strig` ea.
Vru s` cheme \n ajutor, dar la ce bun ? Erau sin-
guri pe plaj`. Dintr-o dat`, soarele disp`ru [i se
f`cu noapte. Nu mai era \n Grecia, ci la mii de
kilometri dep`rtare, patru ani mai devreme, \ntr-o
sear` de decembrie… Mergea pe o str`du]`
\ntunecoas`. O mân` \i astup` gura ; ea se sufoca.
Vru s` strige, dar nici un sunet nu ie[i de pe buzele
ei. Nu v`zu decât negru \n fa]a ochilor, apoi le[in`.

59
Capitolul 4

Claire clipi de câteva ori, deschise \ncet ochii [i


privi \n jurul ei : era culcat` pe spate la umbra
unui cop`cel. Vangelis, \ngenuncheat lâng` ea, \i
]inea capul. |ncetul cu \ncetul, \i reveni memoria [i
frica puse st`pânire pe ea. Numai fuga putea s-o
salveze. Vru s` se ridice, dar o mân` puternic` o
]inu.
– Nu m` atinge ! ]ip` ea.
Vangelis se dep`rt`. Ea \ncerc` s` se calmeze,
dar se sim]i din nou sl`bit` [i-i fu fric` s` nu le[ine
din nou.
R`maser` a[a, f`r` s` spun` nimic, un timp
destul de lung. Când se ridic`, Claire avu un [oc
teribil.

60
– Po]i s`-mi spui de ce ai reac]ionat astfel ?
Tân`ra fat` plec` fruntea. Nimeni nu o for]ase
s` povesteasc` \ntâmplarea aceea \ngrozitoare…
– Cred c` … am le[inat.
– Asta am v`zut [i eu! r`spunse el pe un ton
aspru.
O prinse de mân` [i o oblig` s` se a[eze.
– Nu pleci nic`ieri, domni[oar` Harper, pân`
nu-mi spui de ce ai le[inat \n bra]ele mele.
Claire c`uta un r`spuns. Vangelis \[i d`duse
seama c` apropierea b`rba]ilor \i f`cea r`u. Vru
s`-l roage s`-i dea rochia, dar asta ar fi \nsemnat s`
recunoasc` adev`rul. El \[i aprinsese o ]igar`, fiind
dispus s` a[tepte toat` ziua, dac` trebuia, pân`
primea un r`spuns acceptabil. |n fa]a mu]eniei
tinerei, el oft` adânc.
– Sus]ii \nc` faptul c` nu erai \ngrozit` acum
zece minute ? C` nu te-ai b`tut ca o leoaic` atunci
când ai crezut c` nu voi avea r`bdarea s` a[tept
pân` duminic` ?
Singura arm` de ap`rare a lui Claire r`mânea
ironia.
– |n zilele noastre, o tân`r` nu mai le[in`
atunci când un b`rbat o ia \n bra]e ! spuse ea cu
un râs for]at.

61
El \ngust` ochii [i o privi cu mirare; nu prea o creadea.
– E… din cauza c`ldurii, spuse ea repede. Nu
m-am obi[nuit \nc`. Probabil c` am stat prea mult
la soare.
Vangelis se gândi pu]in, apoi se uit` drept \n
ochii ei.
– Din moment ce nu ]i-e team` de mine, \mi
\nchipui c` nimic nu te va \mpiedica s` vii \n
camera mea…
Zâmbetul lui Claire disp`ru.
– Bine, eu m` \ntorc \n cas`, spuse el dup` o
scurt` pauz`. Fii atent` s` nu faci insola]ie !
Se ridic` [i se \ndrept` cu pa[i repezi spre
p`duricea de pini. Tân`ra r`mase nemi[cat`. Cu
o zi \n urm`, \n timpul mesei, el n-o crezuse
când \i spusese c` nu iese cu tineri de vârsta ei.
Ast`zi \[i schimbase p`rerea sau se gândea c` e
vorba de o tân`r` care \[i alege singur` iubi]ii ?
Când va \n]elege c` nu putea s` mearg` \n
camera lui ?
Se \mbr`c` [i se \ntoarse cu pa[i mici \n
cas`. |n aer mirosea a lavand`, iar printre
m`slini se auzeau greierii \n concert. Zeci de
l`custe cu aripile ro[ii s`reau \n fa]a pa[ilor ei.
Când intr` \n camer`, observ` c` cineva \i

62
sp`lase [i-i calcase hainele. Stela era o
dr`gu]`… Ce p`cat c` nu puteau s` comunice
decât prin gesturi!
Sp`l` costumul de baie [i \[i promise s` nu-l
mai poarte niciodat`.
– |[i petrecu restul dimine]ii r`sfoind revistele
pe care le g`si pe pat. Nu voia s` mai dea ochii cu
st`pânul casei. Când Stela veni s`-i spun` c` masa
era gata, \i explic` prin semne c` nu-i era foame [i
c` se sim]ea r`u. Poate c` Vangelis va crede aceast`
minciun` dup` ce o v`zuse le[inând.
Dup`-amiaza trecu foarte greu. Gândul c`
va cina singur` cu Vangelis \i d`dea dureri de
cap, astfel \ncât se hot`r\ s` nu coboare la
mas`.
La ora [apte seara, când \ncerca s` uite de
foamea care o cuprinsese, Vangelis intr` \n
camer`, din nou f`r` s` bat` la u[`. Claire se a[ez`
pe pat, cu bra]ele \ncruci[ate [i se uita la el cum se
apropie.
– Cum te sim]i, domni[oar` Harper ?
Ea se mir` când auzi vocea lui mai cald` decât
de obicei, ca [i cum s`n`tatea prizonierei lui avea
importan]` pentru el.

63
– Mai bine, mul]umesc, r`spunse ea cu regret.
– Pentru c` n-ai mâncat nimic la prânz, m-am
gândit s` cin`m mai devreme azi. Ne vedem la
mas` \ntr-o jum`tate de or`, dac` prezen]a mea
nu-]i taie pofta de mâncare…
– Nu mi-e foame, spuse ea pe un ton r`zboinic.
|n acea clip` fa]a lui Vangelis se aspri.
– Vei mânca fie c` vrei sau nu. Nu vreau s`-]i
mai ascult minciunile. Dac` nu vii \ntr-o jum`tate
de or`, urc dup` tine.
Tân`ra fu cuprins` de o furie de nedescris.
– Nu primesc ordine de la tine ! Las`-m` sin-
gur` ! strig` ea pe un ton nervos.
Dar Vangelis nu se sup`r` ; se pare c`-i f`cea
pl`cere s-o vad` pe Claire nervoas`. Izbucni \n râs.
Sup`rat`, ea intr` \n sala de baie [i-i trânti u[a \n
nas. Se mira [i ea de ce era \n stare s` fac` din
cauza lui.
B`rbatul ie[i din \nc`pere fluierând. Claire
a[tept` câteva minute, dar foamea era prea mare;
se \ntoarse \n camer` [i \mbr`c` o alt` rochie
pentru cin`.
|n clipa \n care trebuia s`-l \ntâlneasc` pe
Vangelis, o team` teribil` o cuprinse. |n curând se
l`sa noaptea; nu-i pl`cea trecerea aceasta de la zi

64
la noapte care trezea \n ea imagini de co[mar. Dar,
\n seara aceasta, ceea ce o a[tepta p`rea mai r`u
decât toate amintirile ei…
Claire mânc` f`r` poft` cina excelent` preg`tit`
de Stela : un fel de s`rm`lu]e de orez \n foi de vi]`
de vie, carne de miel la gr`tar [i un iaurt delicios,
cu l`mâie [i ment`.
Mâncau \n t`cere, iar atmosfera era foarte \ncor-
dat`. St`pânul casei nu p`rea dispus s` vorbeasc`
\n seara aceasta…
La sfâr[itul mesei, refuz` piersica pe care i-o
oferi Vangelis.
– Pot s` m` retrag? \ntreb` Claire, care nu mai
suporta tensiunea dintre ei.
Tocmai atunci sun` telefonul. Acest apel \i per-
mitea fetei s` plece f`r` s` dea vreo explica]ie.
– Cred c` vrei s` fii singur când vorbe[ti la
telefon, spuse ea ridicându-se de la mas`.
El râse r`ut`cios.
– Dac` vorbesc grece[te n-o s` po]i \n]elege
nimic, nu-i a[a?
|n drum spre \n camera ei, Claire se \ntâlni cu
Hektor, care venea s` anun]e numele celui care
era la telefon. Vangelis, care era la un pas \n urma
ei, intr` \ntr-o camer` care putea fi biroul lui.

65
Claire se uit` discret \n urm` \nainte de a-[i
continua drumul, dar b`rbatul \i f`cu semn s` se
\ntoarc`.
– A[teapt` o clip`, domni[oar` Harper. Nu e un
telefon de afaceri.
|l privi mirat`.
– Cred c` te prive[te [i pe tine ; e fratele meu,
Yannis.
Intr` \n birou, ridic` receptorul [i \ncepu o
discu]ie aprins` cu fratele lui, din care Claire nu
\n]elese nimic pentru c` vorbeau grece[te. Dar voia
cu orice pre] s` [tie ce spunea temnicerul fratelui ei.
F`r` s` a[tepte s` fie invitat`, intr` cu un pas hot`rât
\n camer`. Vangelis \[i continu` conversa]ia. Spuse
o fraz` pe un ton hot`rât [i tân`ra fat` \n]elese c`
ceruse s`-l aduc` pe fratele ei la telefon.
Ceea ce se adeveri câteva secunde mai târziu,
când Claire auzi la telefon vocea lui Kit : Alo ?
Vangelis se \ncrunt` ; ochii \i str`luceau ca jarul. |l
\ntrerupse brusc :
– R`spunde doar prin « da » sau « nu », dom-
nule Harper. Ai dus-o pe sora mea, Sofia, \n
apartamentul t`u ?
Claire nu auzi r`spunsul lui Kit, dar Vangelis se
enervase foarte tare.

66
– |ndr`zne[ti… |ndr`zne[ti s` spui c` sora mea a
min]it ? Taci! Cum? Nu, n-am vorbit cu ea. O cunosc
destul de bine; nu i-ar fi min]it pe p`rin]ii mei!
F`r` s`-l lase s` se apere, continu` cu o voce de
ghea]` :
– Domnule Harper, ai profitat de Sofia. Ast`zi
\ns`, rolurile s-au inversat… Sora ta, Claire, e aici
lâng` mine. Va avea exact aceea[i soart` ca sora mea.
Claire, foarte palid`, asista la scen` f`r` s` poat`
face nimic. Cu un zâmbet de triumf pe buze
dep`rt` receptorul de ureche, ca s` nu asculte
\njur`turile pe care i le adresa Kit.
Era prea mult. Claire \i smulse receptorul din
mân`.
– Alo, Kit? Eu sunt! Nu mi s-a \ntâmplat nimic.
Nu te nelini[ti.
– Claire ?! Dar unde e[ti ? Unde e Bruce ? Nu
mai \n]eleg nimic ! Parc` suntem \ntr-o cas` de
nebuni ! R`spunde-mi ! Când m` gândesc c` nu
pot s` plec de aici!
Fratele ei p`rea atât de sup`rat \ncât n-avea rost
s`-l mai \ngrijoreze [i ea.
– Lini[te[te-te, te rog, murmur` tân`ra fat`, cu
ochii \n lacrimi. Te asigur c` domnul Lardakis se
poart` foarte frumos cu mine.

67
– Jur`-mi c` nu te-a atins…
– Bine\n]eles c` nu, Kit. Sunt tratat` foarte
bine. Aproape c` am impresia c` sunt \n vacan]`,
ad`ug` ea, \ncercând s` nu plâng`. Nu te nelini[ti,
Kit, totul va fi bine, \]i promit… Dar tu…
O voce greceasc` se auzi \n telefon [i ea \n]elese
c` fratele ei nu mai putea s` vorbeasc`. F`r` s`
spun` un cuvânt, \i \ntinse receptorul lui Vangelis.
Acesta \i mai spuse câteva cuvinte lui Yannis, apoi
\nchise. |n acea clip` privirile lor se \ncruci[ar`.
Claire parc` era hipnotizat`.
– I-ai spus fratelui t`u s` nu-[i fac` probleme,
rupse el primul t`cerea.
Ea nu r`spunse. De altfel, nu era \n stare s`
spun` nimic. Vangelis continu` cu o voce blând`,
dar Claire sim]i amenin]area.
– Ai gre[it c` l-ai min]it… Numai dac` n-ai uitat
de ce te afli aici…
Tân`ra nu putu s` mai asculte [i plec` \n grab`
din birou.

*
* *

68
Claire st`tea \ntins` pe pat, cu ochii deschi[i,
c`ci nu putea s` adoarm`. Se gândea la Kit, care
era foarte \ngrijorat [tiind c` ea este \n mâinile lui
Lardakis, singur`, iar el nu poate s` fac` nimic.
Dar, \nainte s` adoarm`, nu-i ap`ru chipul fratelui
ei, nici cel al p`rin]ilor… ci al lui Vangelis. Auzea
\nc` râsul lui puternic, când \i spusese c`, dac` nu
vine la mas`, o ia pe sus. Cu acest` imagine, adormi.
Deschise un ochi [i observ` c` se f`cuse ziu` !
A[adar, dormise toat` noaptea, f`r` s` viseze
nimic… Acest gând \i f`cu bine. Se ridic` din pat
cântând \ncet [i trase draperiile. |n aceast`
diminea]`, soarele nu mai venise la \ntâlnire; o
ploaie m`runt` c`dea peste cas`.
|n timp ce se \mbr`ca, se tot gândea la ceea ce
se \ntâmplase \n ajun ; dar acum c` se f`cuse ziu`,
situa]ia i se p`rea mai pu]in grav`. |n aceast`
diminea]`, nici nu putea fi vorba s` ia micul dejun
pe teras`. A[a c` se duse \n buc`t`rie, o sal`
spa]ioas` [i luminoas`, cu ferestre mari care
d`deau spre p`duricea de pini.
Tocmai luase o gur` de cafea când \l v`zu pe
Vangelis. Acesta o salut` cu r`ceal` [i se duse la
fereastr` s` priveasc` ploaia. Era \mbr`cat \ntr-o
c`ma[` alb`, descheiat` la gât, [i ni[te pantaloni

69
gri. Era suplu, dar avea umerii la]i, iar prin ]es`tura
c`m`[ii se putea ghici puterea bra]elor muscu-
loase. Când se \ntoarse, ea \[i plec` ochii, ru[inat`.
Oare o v`zuse ? Se uit` \ndelung la ea, dar nu-[i
schimb` expresia trist`. Era clar c` nu era \n apele
lui, iar Claire se hot`r\ s` fie cât mai discret`
posibil. Mare-i fu mirarea când \l auzi spunând :
– Dup` ce termini micul dejun, te duc la
plimbare.
Ea ridic` spre el ochii mari [i mira]i : privirea lui
Vangelis spunea clar : vii sau nu…
– Nu-]i place ideea mea ?
– Nu e asta, dar…
|n realitate, era \ncântat`. Din cauza ploii, nu
putea s` mearg` pe plaj` sau \n p`durea de pini,
iar gândul c` trebuie s` stea toat` ziua \n camera ei
nu prea o \ncânta… Totu[i, n-avea \ncredere \n el.
Dac` \[i pusese ceva r`u \n cap?
– Eu… nu vreau s` te deranjez…
Vangelis nu fu prea \ncântat.
– Credeam c` ]i-ar pl`cea s` vezi pu]in din
aceast` ]ar`. Dar, dac` n-ai chef, nu te oblig… plec
\ntr-o jum`tate de or`.
Ie[i din buc`t`rie, l`sând-o s` termine de
mâncat.

70
|n camera ei, Claire \[i piept`n` p`rul [i \l
\mpleti \n dou` cozi, apoi \[i lu` \nc`l]`ri comode.
Vangelis \i trezise interesul când \i vorbise de
vizitarea regiunii. De ce s` nu accepte
propunerea ?
V`zu Mercedesul trecând prin fa]a terasei, [i o
clip` crezu c` Vangelis va pleca f`r` ea. Dar se
opri, ie[i din ma[in` [i se uit` \n direc]ia ei; \i f`cu
semn s` vin`.
O jum`tate de or`, conduse f`r` s`-i adreseze
un cuvânt. Claire nu [tiu ce s` spun` ca s` des-
tind` atmosfera, a[a c` se hot`r\ s` se bucure de
frumuse]ea peisajului. Ploaia [i bruma \i d`dea
naturii un farmec romantic.
Dintr-o dat`, ploaia \ncet` [i un vânt u[or
alung` norii. |n satele care p`reau adormite,
obloanele r`mâneau \nchise. Tân`ra fat` regreta
c` nu putea s` se bucure [i familia ei de aceast`
vizit`. Dar, poate c` \ntr-o zi vor reveni to]i aici.
– Se \ndreapt` vremea, spuse ea.
Vangelis nu r`spunse, a[a c` nu-l mai lu` \n
seam`.
Dup` ce lu` o curb` periculoas`, el spuse :
– Sper c` vremea va r`mâne a[a. Altfel, voi fi
nevoit s` las capota.

71
Câteva minute mai târziu, ajunser` \n micul
port de pescuit din Moudania. O luar` pe strada
principal`, pe marginea c`reia erau planta]i pla-
tani [i unde b`rba]ii, \mbr`ca]i \n pantaloni negri
[i c`m`[i albe, beau ouzo. Coborâr` pân` \n por-
tul \n care, \n aceast` perioad` a anului, se aflau
multe vapoare de agrement.
– Dac` ne-am dezmor]i pu]in picioarele?
\ntreb` Vangelis.
– Cu pl`cere, r`spunse ea.
Claire privea \ncântat` b`rcile [i [alupele care
plecau sau veneau \n port \nc`rcate cu plase de
toate culorile [i prev`zute cu l`mpi mari pentru
pescuitul pe timpul nop]ii. Numero[i turi[ti se
plimbau pe chei, [i auzi mai multe persoane
vorbind engleze[te. V`zu chiar un iaht sub
pavilion britanic. Se \ntoarse spre Vangelis, foarte
entuziasmat`, [i spuse :
– Prive[te !
Mai \ntâi nu spuse nimic, apoi privi \n direc]ia
pe care i-o ar`t` ea.
– }i-e dor de ]ar` ?
– Nu. Sunt pur [i simplu bucuroas` s` v`d acest
vapora[.

72
El p`ru mul]umit de r`spuns [i-i zâmbi. Claire
\[i sim]i inima mai u[oar`, iar cerul \i p`ru mai
pu]in \ntunecat…
Dup` aceea, ziua fu foarte pl`cut`. Vangelis uit`
de motivul sup`r`rii lui, iar tensiunea dintre ei
disp`ru ca prin farmec. El \i propuse s` bea o cafea
la o teras`. Se a[ezar` la umbra platanilor [i servir`
o cafea fierbinte, ascultând la radio o melodie
romantic`.
Se \ntoarser` apoi la ma[in`. Dup` ce se uitar`
la cerul f`r` nori, Vangelis cobor\ capota.
Conduse \ncet, \ncât musafira lui s` poat`
admira peisajele. Claire, relaxat`, se l`s` \n b`taia
vântului care-i rumenea obrajii.
La fiecare r`scruce de drumuri se ridica o
capel` foarte mic`, alb`, \n fa]a c`rora femeile \n
vârst` se opreau s`-[i fac` semnul crucii. Merser`
de-a lungul unui drum pe marginile c`ruia era
plantat bumbac, ale c`rui tulpini se ml`diau \n
b`taia vântului. Mai departe v`zur` copii care
st`teau \n colibe din frunze [i vindeau pepeni
galbeni sau verzi.
Trecur` pe lâng` micul aeroport pe care ateri-
zaser` acum câteva zile. Vangelis \i spuse c`
ajunseser` la Salonic.

73
– De altfel, mi-e foame ! exclam` el. Vrei s`
lu`m masa aici ?
F`r` s` a[tepte r`spunsul, continu` :
– {tiai c` Salonic – \n greac` Thessaloniki – era
prenumele surorii lui Alexandru cel Mare? Se
spune c` ora[ul a fost construit \n cinstea ei.
Parc` ma[ina, \n vreme ce Claire, cu p`rul
r`v`[it de vânt, c`uta un pieptene \n geant` s`-[i
aranjeze coafura, când \[i aminti c` l-a uitat \n
camer`. Vangelis o privi, apoi se aplec` \n fa]` s`
deschid` un sertar. Bra]ul lui o atinse u[or pe
genunchi. Ea tres`ri.
– Poftim, \i spuse el [i-i \ntinse un pieptene
frumos din baga. E al Sofiei.
Era prima dat` când pronun]a numele surorii
lui f`r` urm` de r`zbunare \n glas…
O duse s` ia masa \ntr-un restaurant unde
servirea fu prompt` ; chelnerii se gr`beau s` le
aduc` felurile de mâncare. Numele de Vangelis
Lardakis era foarte cunoscut \n regiune. Unul din-
tre chelneri li se adres` \ntr-o englez` f`r` cusur.
Claire ezit` un timp, apoi alese o taramosalata,
salat` de icre cu m`sline negre, apoi pe[te la cup-
tor [i un vin alb, cu arom` de r`[in`, al c`rui gust
amar o f`cu s` tresar`.

74
|n timpul mesei, Vangelis fu un \nso]itor
atent. Claire, care, de obicei nu avea \ncredere
\n oameni, se trezi c`-i vorbe[te despre ea [i
despre familia lor. Apoi abordar` subiecte
diverse ca arheologia, istoria sau speologia!
Tân`ra fat` \[i uimi \nso]itorul când \i spuse c`
Alexandru cel Mare fusese \n tinere]e elevul lui
Aristotel.
– Nu suntem departe de locul na[terii lui, o
inform` el. De curând, arheologii au scos la
suprafa]` ruinele funda]iei palatului lui. }i-ar
pl`cea s` le vizitezi ?
Ochii de culoarea alunei ai lui Claire str`lucir`
de bucurie.
– Mi-ar face mare pl`cere !
Entuziasmul ei \l f`cu s` râd`.
– Atunci, s` mergem! Dar mai \ntâi vreau s`-]i
fac un cadou.
Ie[ir` din restaurant ; afar`, c`ldura era
\n`bu[itoare. Vangelis o lu` de bra] [i o duse \ntr-un
magazin. Dup` ce schimb` cu vânz`torul câteva
ambilit`]i, acesta \i d`du o p`l`rie de paie. Claire o
puse pe cap [i se privi \n oglind`.
– Foarte frumoas`, murmur` Vangelis \nainte
s` se \ntoarc` spre vânz`tor s-o pl`teasc`.

75
Tân`ra fat` ro[i la auzul complimentului, apoi
se mai uit` o dat` \n oglind`. Observ` cu uimire
cât de mult o schimba acest detaliu vestimentar. O
secund`, \i p`ru r`u c` poart` o rochie larg`, f`r`
form`, dar alung` din minte acest gând. Dar era
adev`rat, aceast` p`l`rie o f`cea mai feminin`…
– De ce nu m` crezi când \]i spun c` e[ti
\ncânt`toare ? \i [opti Vangelis la ureche.
Claire ro[i mai tare. El o lu` de bra] [i ie[ir` din
magazin. Mergea al`turi de el f`r` s` [tie unde o
duce. Datorit` p`l`riei, soarele nu i se mai p`rea
atât de arz`tor. Intrar` \ntr-o biseric` bizantin`,
frumoas` [i r`coroas`. Vangelis \i explic` faptul c`
numeroase construc]ii bizantine au suferit foarte
mult din cauza cutremurului de acum
cincisprezece ani.
Se \ntoarser` la ma[in` [i pornir` \n direc]ia
Pella, locul na[terii lui Alexandru cel Mare.
Când ie[ir` din Salonic, trecur` pe lâng` un
turn \nalt.
– Acesta este Turnul Alb, explic` Vangelis. Nu e
luminat decât noaptea. Din p`cate nu-l putem
vizita : nu-[i deschide por]ile decât zece zile pe an,
cu ocazia Marelui Târg Interna]ional, care are loc
\n luna septembrie.

76
Ajunser` \n sfâr[it \n ora[ul Pella, vechi de peste
o mie de ani [i se plimbar` mult timp, admirând
stâlpii cei mari \n culori vii [i mozaicurile de pe
sol.
– Zeci de arti[ti au lucrat probabil o via]`
\ntreag` la aceast` minunat` construc]ie, spuse
Vangelis.
Claire era atât de atent` la mozaicuri \ncât, \n
clipa \n care cineva d`du peste ea din gre[eal`, se
ag`]` instinctiv de bra]ul \nso]itorului ei. Când \[i
d`du seama de gest, vru s`-i dea drumul, dar el o
re]inu.
– Solul nu este neted, trebuie s` fii atent` s` nu
cazi… Nu vrei s` vizitezi [i muzeul? Cele mai vechi
lucr`ri sunt expuse aici.
Claire accept` cu entuziasm. |n muzeu era \ntr-
adev`r cel mai frumos mozaic din Pella : un leu
\nconjurat de doi b`rba]i. Vangelis \i explic`
despre ce era vorba : cei doi b`rba]i erau
Alexandru [i Krateros, omul care i-a salvat via]a la
o vân`toare de lei.
Pe la ora cinci p`r`sir` Pella [i reluar` drumul
spre cas`. |n mod curios, gândul c` o s` intre din
nou \n casa aceea n-o mai \nsp`imânta. Petrecuse
o zi minunat`…

77
Pe drum, se oprir` s` bea un ceai. Claire se
a[ez` pe scaun [i scoase un suspin de satisfac]ie.
Dar un gând o \ntrist` : cum putea s` se simt` atât
de bine \n compania acestui b`rbat \n timp ce
fratele ei…
– Claire, te sim]i bine ? se \ngrijor` Vangelis
când o v`zu brusc t`cut`.
– Da, foarte bine… am obosit pu]in.
Ajunser` \n curând la vil`. Tân`ra fat` ie[i din
ma[in`, ru[inat` dintr-o dat` de rela]ia care se
stabilise \ntre ei.
– Mul]umesc, Vangelis. Am petrecut o zi
minunat`.
Dar cum intr` \n camer`, o cuprinse din nou
teama dintotdeauna; \n plus u[a din fa]a ei o
readuse la realitate…
|[i scoase p`l`ria de paie [i o privi.
|[i aminti de magazin, de str`zile din Salonic,
de biserica bizantin`, [i \nchise ochii. |i pl`cea
aceast` ]ar`. Grecia \i r`pise o parte din inim`…

78
Capitolul 5

Când se trezi a doua zi de diminea]`, Claire


constat` din nou c` dormise foarte bine. Ce
minune se petrecuse ? Nu vedea decât o
explica]ie : aerul curat, mersul pe jos [i mâncarea
s`n`toas` pe care o g`tea Stela.
Deschise [ifonierul [i se uit` cu triste]e la cele
trei rochii a[ezate pe umera[e. O alese pe cea mai
frumoas`, f`r` prea mare bucurie, [i leg` \n jurul
taliei o e[arf` colorat` s-o mai \nveselasc` pu]in.
Lu` micul dejun pe teras`, mirat` c` nu-l vede
pe Vangelis. Nici seara trecut` nu venise la mas`.
Oare i se p`ruse compania ei prea pu]in intere-
sant` [i se dusese pe la prieteni ? Nu putea s`-l
acuze de asta. Doar era un b`rbat \n pas cu moda,

79
care frecventa cercurile celor mai boga]i oameni
de afaceri la Londra, la Roma sau la Paris. Probabil
c` \n fiecare zi era \nconjurat de femei elegante,
seduc`toare… V`zuse ziua trecut`, la restaurant,
cum se uitau la el toate tinerele fete. Avea un
succes nebun !
Claire se \ncrunt`. Ce se \ntâmpla cu ea ? Doar
nu se gândea s` fac` vreo concuren]` femeilor
care-l doreau pe Vangelis. Termin` paharul cu
suc de portocale [i se gândi c`, de fapt, el \ncerca
s`-i \nfrâng` rezisten]a. E adev`rat c` nu dep`[ise
anumite limite, dar o f`cuse con[tient` de
feminitatea ei.
|[i aminti de scena de pe plaj` de acum dou`
zile. Bine\n]eles, o dezbr`case cu privirea f`r` cea
mai mic` jen`, dar \[i d`dea seama abia acum c`
nu avea inten]ia s-o s`rute. Fusese victima imagi-
na]iei [i a amintirilor ei nepl`cute…
Un lucru era \ns` sigur: nu va reveni asupra
hot`rârii, iar termenul final era duminic` seara. Iar
ast`zi era sâmb`t`. Plimbarea din ziua trecut` nu
era decât o strategie s`-i câ[tige \ncrederea… ca
ea s` vin` mai repede \n patul lui? Nu trebuia s` se
mai \ntrebe de ce se purta Vangelis a[a. Pentru a-l

80
pedepsi pe fratele ei pentru a[a-zisa lui crim` ;iar
pentru asta comitea [i el una. Era \n Grecia, unde,
dac` onoarea familiei era \n joc, trebuia g`sit` o
victim`, chiar dac` era nevinovat`.
|n timp ce se gândea la toate lucrurile acestea,
\l v`zu pe Hektor care uda pomi[orii din gr`din`.
O clip` \l pierdu din vedere, cât b`u o gur` de
cafea, apoi v`zu c` Vangelis era lâng` el [i st`teau
de vorb`. Cum o v`zu, acesta f`cu un pas spre ea,
ca [i cum ar fi vrut s`-i spun` ceva. Ea era gata s` i
se al`ture, dar ceva o \mpiedic`. Un impuls puter-
nic o f`cu s` intre \n camer`. R`mase aici câteva
minute, cu spatele lipit de u[`, apoi ie[i, trecu prin
buc`t`rie [i se \ndrept` spre p`durea de pini. O
privire fugar` peste um`r o asigur` c` n-o urma
nimeni.
Claire se a[ez` la r`d`cina unui pin mare,
\ncercând s`-[i st`pâneasc` sentimentul de team`
care o cuprinsese când \l v`zuse pe Vangelis. Dup`
pu]in timp, auzi motorul ma[inii lui.
Tân`ra fat` se plimb` prin p`dure, repetând cu
voce tare ceea ce voia s`-i spun` la mas`, dar la
prânz Vangelis nu ap`ru. Lui Claire \i p`rea foarte
r`u c` nu vorbe[te grece[te, c`ci ar fivrut s`-i pun`

81
câteva \ntreb`ri Stelei. Claire lu` masa cu aceasta
\n buc`t`rie, apoi se \ntoarse \n camera ei. Când
c`ut` \n sertar dup` o batist`, v`zu costumul de
baie. Pentru c` el era plecat, putea s` profite de
timp [i s` fac` o baie dup` voia inimii.
|[i lu` repede costumul, \[i puse rochia, lu` [i
p`l`ria [i fugi pe plaj`. Cu sandalele \n mân`,
mergea pe nisipul ud, dar nu intr` \n ap` imediat,
ci se lungi pu]in la umbra unui cop`cel.
C`ldura era \n`bu[itoare ; leg`nat` de sunetul
valurilor [i de bâzâitul insectelor, tân`ra fat`
a]ipi.
Se trezi din cauza unei umbre care-i acoperea
soarele ; deschise ochii, sigur` c` mai e cineva prin
apropiere. Vangelis ! Primul ei gând fu s` se ridice
[i s` fug` cât o ]ineau picioarele. Dar se st`pâni,
puse mâna strea[in` la ochi [i-l privi. Acesta era \n
picioare \n fa]a ei, cu bustul gol.
– Bun` ziua, Claire. Pot s` m` a[ez ?
F`r` s` a[tepte r`spunsul, se a[ez` lâng` ea.
Tân`ra se trase u[or mai departe de el.
– Te-am auzit când ai plecat… Credeam c` o s`
lipse[ti toat` ziua…
Apoi ro[i [i se uit` \n alt` direc]ie.

82
– Mai devreme, venisem s`-]i propun o
plimbare \n ora[, dar nu erai \n camer`. N-ar fi fost
prea interesant, dar te-ai fi putut plimba singur`
pe str`zile ora[ului pân` f`ceam eu cump`r`turile
pentru unchiul meu.
– Unchiul t`u ?
– Ieri sear`, \nainte de cin`, am primit un
telefon [i am aflat c` unchiul a fost victima unui
accident de ma[in`. |mi pare r`u c` te-am l`sat
singur`.
– E grav r`nit ? \ntreb` Claire cu \ngrijorare.
– O fractur` de picior. Nimic n-o poate
\mpiedica pe aceast` vulpe b`trân` s` se ocupe de
afaceri, chiar \ntr-un spital. M-a rugat s`-i aduc
documentele de la birou.
– Se simte mai bine \n diminea]a acesta ?
– Bietele infirmiere au \ns` dureri de cap !
spuse el râzând.
Râsul lui s`n`tos, plin de via]`, avea ceva fasci-
nant. Tulburat`, Claire \ntoarse capul [i-i puse o
\ntrebare oarecare s` ias` din \ncurc`tur`.
– Familia ta tr`ie[te \n acest` regiune?
– Doar o parte. Bunicii din partea mamei sunt
de origine macedonean`. Se ocupau cu

83
agricultura ; cultivau bumbac [i tutun. Tata, \n
schimb, e de mult timp stabilit la Atena. El s-a ori-
entat spre comer]ul pe mare. Afacerile ne merg
bine, nu m` plâng.
– Ce meserie ai, mai precis ? N-am \n]eles prea
bine…
– |n afacerile familiei, m` ocup de rela]iile cu
str`in`tatea. Eu \nchei contractele cele mai impor-
tante. Tata crede c` studiile mele la Oxford m-au
\nv`]at s` fiu diplomat… Nu e chiar a[a…
– Probabil c` vorbe[ti mai multe limbi…
El se gândi pu]in.
– Cinci, dac` numeri [i greaca.
Claire f`cu ochii mari. Ea, care nu [tia decât
dou`, trei cuvinte \n spaniol`.
– {tii, mul]i greci [tiu câteva limbi str`ine. Ai
noroc ; aici aproape toat` lumea [tie sau \n]elege
engleza.
Claire \[i promise s` se \nscrie la cursuri de
limbi str`ine imediat ce va ajunge din nou \n
Anglia. {i-a \ntrerupt brusc studiile când era \n
clasa a zecea [i nu le-a mai continuat. A urmat
apoi ni[te cursuri de contabilitate prin
coresponden]`.

84
|n timp ce desena pe nisip, \i povestea despre
studiile pe care le f`cuse \n Grecia sau \n Anglia,
apoi se opri brusc [i o \ntreb` :
– Dac` am face o baie ? E prea cald pe plaj`.
Claire \[i mu[c` buza. Nu putea s`-i mai
ascund` c` nu [tia s` \noate.
– Chiar? Nu [tii deloc? repet` el, f`r` r`utate.
Tân`ra fat` plec` privirea.
– N-are nici o importan]`! Po]i s` \nve]i la orice
vârst`. Voi fi eu profesorul t`u…
V`zând c` e nehot`râty`, ad`ug` :
– Fugi repede [i pune-]i costumul de baie,
\ncepem imediat!
– Im… imediat ? se bâlbâi ea.
El izbucni \n râs.
– Am costumul … pe mine.
– Atunci, s` mergem!
|[i arunc` pantalonii pe nisip. V`zând ochii
mari ai lui Claire, spuse:
– Nu-]i fie team`, n-am obiceiul s` \not gol \n
fa]a tinerelor fete!
Vangelis avea un slip ro[u care-i punea \n
eviden]` musculatura puternic`.

85
Claire se uit` la el pe furi[. Era pentru prima
dat` când vedea un b`rbat \n slip, \n afar` de fra]ii
[i de tat`l ei. Iar ace[tia erau slabi [i de[ira]i.
Probabil c` Vangelis practica mai multe sporturi,
c`ci mu[chii de pe corpul lui erau lucra]i uniform,
f`r` s` arate totu[i a culturist. Iar bronzul \i venea
de minune pe trupul atletic.
El se \ntoarse [i v`zu c` tân`ra fat` \l observ`;
Claire ro[i ca focul, dar, spre u[urarea ei, Vangelis
nu f`cu nici un comentariu. Dimpotriv`, \i spuse:
– Eu merg \nainte. Vii când e[ti gata.
|n]elesese c`-i era ru[ine s` se dezbrace \n fa]a
lui…
Vangelis se aruncase deja \n valuri. Claire \l
urm`rea cu privirea cum se dep`rteaz` de mal.
Abia atunci \[i d`du rochia jos, o \mpachet` [i
merse spre ap` f`r` s`-l piard` din ochi pe
\nso]itorul ei. Tremurând, intr` \n ap` pân` la
brâu. Ce bine trebuia s` fie s` se poat` l`sa \n voia
valurilor !
Când \l v`zu pe Vangelis c` vine spre ea, se l`s`
\n apa pân` la umeri. El \[i d`du p`rul pe spate [i
veni lâng` ea. Soarele se juca pe pielea lui bron-
zat`, iar pic`turile de ap` str`luceau pe pieptul

86
musculos. Claire tremura ; oare prezen]a acestui
b`rbat o f`cea s` se simt` a[a sau gândul c` va
\nv`]a s` \noate? Poate c` amândou`…
– Vangelis… cred c` mi-am schimbat p`rerea,
se bâlbâi ea [i vru s` se \ntoarc` pe plaj`.
Mâinile lui, puse pe umeri, o oprir`. |n clipa
aceea un frison o parcurse din cap pân`-n
picioare.
– Dumnezeule mare ! Dar tremuri ca varga ! Ai
\ncredere \n mine, Claire. |]i promit c` totul va fi
bine. Vrei s` \nve]i s` \no]i ? spuse el dup` o scurt`
pauz`.
– O, da, r`spunse tân`ra timid.
O \ntoarse cu fa]a spre el [i se uit` \n ochii ei.
– Fii curajoas`… s` [tii c` n-am \necat pe
nimeni! Las`-te u[or la suprafa]a apei… A[a…
Nu-]i fie team`, te ]in.
El \i ]inu capul la suprafa]` [i \n acela[i timp
o ]inea [i de picioare. Instinctiv, Claire se ag`]`
de el.
– Relaxeaz`-te… Respir` adânc, nu da din
mâini prea mult.
Lini[tit`, Claire se concentra s`-[i p`streze
capul la suprafa]`, uitând c` mâinile b`rbatului

87
erau pe corpul ei peste tot. El \i ar`t` câteva
mi[c`ri pe care le \nv`]` foarte repede. Astfel
\ncât, când o anun]` c` lec]ia s-a terminat, se
sim]i chiar dezam`git`. Se \ntoarse s` protesteze,
dar, din p`cate, Vangelis \i d`du drumul, iar ea
\nghi]i o gur` de ap` s`rat`. Totul dur` o
frac]iune de secund`, c`ci foarte repede el o
ajut` s` se ridice.
– Ai b`ut cea[ca ! spuse el râzând.
O ]inu o clip` strâns lipit` de el.
– Te sim]i bine ?
Râsul lui se opri brusc. Claire \i pusese mâinile
pe umeri [i-l strângea cu putere. Când luase gura
de ap`, se ag`]ase de el f`r` s`-[i dea seama, iar
acum erau \nl`n]ui]i. Imediat ce-[i d`du seama de
acest lucru, sim]i cum o cuprinde teama ei veche.
Cu amândou` mâinile \l \mpinse \n fa]`. Vangelis
nu \ncerc` s-o re]in`. Tân`ra crezu c` cite[te \n
ochii lui dorin]`, dar, \n clipa \n care vorbi,
b`rbatul nu avea nici o emo]ie \n glas.
– Nu te-ai descurcat prea r`u pentru prima
lec]ie… }i-am spus c` n-o s` te \nec.
Ie[ir` din ap`. |n clipa \n care se preg`tea s`-[i
ia rochia, el o opri cu un gest.

88
– Nu te \mbr`ca atât de repede, e[ti \nc` ud`.
Usuc`-te la soare.
El se \ntinse pe nisip [i \nchise ochii ; nici nu se
uit` s` vad` dac`-i urmeaz` sfatul.
Claire nu [tia ce s` fac`. Nu prea avea chef s` se
\ntoarc` \n cas` [i s`-[i petreac` restul dup`-
amiezii singur` \n camer`. Rochia r`mase deci
unde era, iar ea se a[ez` pe burt`, cu fa]a \n mâini.
Se uit` spre \nso]itorul ei : pleoapele lui Vangelis
se mi[cau u[or, semn c` nu adormise… Privirea
lui Claire se opri pu]in pe buzele lui senzuale,
apoi se \ndrept` \n direc]ia m`rii. |n fa]a ochilor ei
ap`rur` opt litere : d-u-m-i-n-i-c-`… |[i pierdea
timpul dac` \ncerca s`-[i apere din nou fratele.
Trebuia s` se gândeasc` la Kit [i s` fie curajoas`.
Curajoas`? Adic` s` accepte propunerea lui?
Gândul c` fratele ei ar putea fi r`nit o \nnebunea.
|nchise ochii [i \ncerc` s` nu se mai gândeasc` la
asta. |[i aminti de felul \n care se purtase Vangelis cu
ea \n ultimul timp ; fusese atât de dr`gu], de amabil.
Dintr-o dat`, nu-i mai fu fric` de el. Oare Claire era
pe cale s` scape de toate temerile ei ?
Cu inima b`tând s`-i sar` din piept, se \ntoarse
spre Vangelis care \nc` mai ]inea ochii \nchi[i.

89
Parea c` uitase de prezen]a ei. Privirile lui Claire
se oprir` pe nasul fin, pe barba puternic` [i pe
buzele pline, senzuale. Dar nu, nu putea. Chiar
dac` acest b`rbat nu i se mai p`rea atât de
monstruos, tot nu va putea niciodat` s` treac`
pragul u[ii care separa camerele lor. Era peste
puterile ei.
Se mai gândi o vreme cu din]ii strân[i. Soarele
str`lucea pe cer. Dac` tot voia s` fac` acest pas
\nainte de ivirea zorilor, trebuia s` exerseze
pu]in… De exemplu, s` descopere ce e un
s`rut… Se hot`r\. Trebuia s` ac]ioneze \nainte
s`-[i piard` curajul.
– Vangelis? \l strig` ea \ncet.
El deschise ochii [i o privi cu aten]ie.
– Da?
Tân`ra fat` spuse cu greu urm`toarele cuvinte:
– Po]i… po]i s` m` s`ru]i?
El se uita cu amuzament la obrajii \n fl`c`ri ai
lui Claire.
– Nu, spuse el simplu \nainte s` \nchid` din
nou ochii.
De[i era moart` de fric`, Claire se uit` totu[i la
el. Nu-[i d`dea seama ce \nsemna pentru ea s`

90
spun` acest lucru ? Mirarea se transform` \n furie.
S` fie refuzat` \n acest fel ! Era prea de tot! L-ar fi
p`lmuit cu pl`cere.
Vru s` se \ntoarc` \n cas`, dar ceva o oprea. Nu,
nu se va declara \nvins` ! Era mai \nc`p`]ânat`
decât credea el !
– De ce nu vrei s` m` s`ru]i ? \ntreb` ea
furioas`. Credeam c`…
– Dac` nu m` \n[el, spuse el cu o voce ador-
mit`, avansurile trebuie s` vin` din partea ta.
Claire se tulbur` [i \ntoarse capul; privi marea
un timp. Dar, destul de repede, o nevoie pe care
nu [i-o putu explica o f`cu s` se \ntoarc` spre
Vangelis. B`rbatul p`rea adormit. Tân`ra fat`
murmur` :
– Dormi?…
Nici un mu[chi de pe fa]a lui nu se clinti când
r`spunse:
– Nu, nu dorm. A[tept… A[tept cu ner`bdare
s` fiu sedus…
Claire crezu c` vede un zâmbet pe buzele lui,
dar pentru prea pu]in timp.
– Dar eu… n-am s`rutat pe nimeni pân` acum,
m`rturisi ea emo]ionat`.

91
De data aceasta deschise ochii mari [i o privi cu
aten]ie. Privirea lui ar`ta mirarea, dar expresia i se
schimb` repede.
– Vrei s` m` faci s` cred asta ? \ntreb` el [i se
\ntinse la loc.
Trecur` câteva secunde lungi. Claire strânse din
din]i ; mingea era \n terenul ei, trebuia s` ac]ioneze.
Cu obrajii \n fl`c`ri, se aplec` spre el. Fe]ele lor
aproape se atingeau. Inima-i b`tea nebune[te.
– Continu`… murmur` el, cu ochii \nchi[i. A[tept…
Enervat` la culme, se d`du \napoi, apoi se
aplec` repede spre el [i-i atinse buzele. Vangelis
nu f`cu nici un gest. Tân`ra fat` nu \n]elegea prea
bine ce se \ntâmpl`. Privi din nou marea \n timp
ce-[i analiza senza]iile. Nu numai c`-i pl`cuse atin-
gerea buzelor lui, dar era chiar sup`rat` c` nu-i
r`spunsese. Se uit` la el pe furi[ : putea s` jure c`
doarme. Repet` gestul… De data acesta Vangelis
deschise ochii \n care se putea citi o lic`rire de
amuzament.
– Chiar ai f`cut ce [tiai mai bine? \ntreb` el.
– }i-am spus c` n-am nici o experien]`,
r`spunse ea. {i… oricum, am avut impresia c`
s`rut un bu[tean!
El \nchise ochii [i râse \ncet.

92
– Nimic nu te \mpiedic` s` \ncerci din nou,
spuse Vangelis pe un ton \ncurajator.
Claire ro[i din nou. Farmecul acestui b`rbat
avea o mare influen]` asupra ei. Sim]ea c` pierde
controlul asupra situa]iei.
– Ei bine… putem s` \ncerc`m din nou, se
corect` el. |]i promit s` nu-]i fac nimic din ce nu
dore[ti [i tu…
El st`tea nemi[cat, cu bra]ele de-a lungul cor-
pului. Pentru prima dat`, Claire nu ascult` vocea
care-i spunea s` nu aib` \ncredere… Deja buzele
lui Vangelis le ]ineau prizoniere pe ale ei ; \i
pusese o mân` pe ceaf`, \ncât nu putea s` se mai
ridice. O senza]ie de pl`cere o str`b`tu.
– Nu-]i fie team`, [opti el, totul va fi bine.
Hipnotizat`, ea nu \ncerc` s`-i reziste. |n locul
unde el ]inea mâna, Claire sim]ea o c`ldur` care i
se r`spândea \n tot corpul. Cu mult` grij`, b`rba-
tul o cuprinse cu bra]ele, iar ea nu se \mpotrivi.
Vangelis \[i ridic` privirea [i o observ` cu aten]ie ;
nu v`zu nici o team` \n ochii tinerei fete. Atunci se
plec` din nou s-o s`rute. Claire \i sim]ea greutatea
pe corpul ei. |nchise ochii, [tiind c` nu trebuie s`
se team` de el.

93
– Dumnezeule! exclam` el. Dar nu m-ai min]it
când ai spus c` n-ai mai s`rutat pe nimeni pân`
acum.
Claire deschise ochii [i se uit` la el cu ochii ei
mari, de culoarea mierii.
– Cred c` mi-a pl`cut… murmur` ea.
Un zâmbet ap`ru pe buzele partenerului ei.
– « Crezi » numai ? Trebuie s` repet`m expe-
rien]a s` te convingi ?
– Nu. Voiam s` spun c` mi-a pl`cut foarte mult…
Vangelis râse \ncet, ca [i cum acest r`spuns i-ar
fi f`cut mare pl`cere. Când râdea tr`s`turile lui
deveneau calde. Acum nu mai [tiau care dintre ei
doi era seduc`torul. Claire \ns` \ndr`zni s` spun`:
– Mi-ar pl`cea s` repet`m…
Vangelis st`tu o clip` pe gânduri, apoi o
mângâie pe p`r, pe obrajii cu pielea ca piersica.
Buzele lor se unir`, iar Claire [tiu atunci ce-i un
adev`rat s`rut. R`spunse cu pasiune la acest`
chemare puternic` ce trezea \n ea mii de senza]ii
noi, care \i ar`tau c` tr`ie[te… Ca un \necat, se
ag`]` de umerii lui ; inima \i b`tea atât de tare
\ncât trebui s` se smulg` din strânsoare s` poat`
respira din nou.

94
– Claire ? Ce se \ntâmpl` ?
– Nimic… Totul e foarte bine.
Nu putea s`-i explice vârtejul de emo]ii care o
cople[ea [i se uit` la el rug`tor. Vangelis \i puse
mâinile pe umerii goi, iar Claire, noua Claire se
arunc` \n bra]ele lui primitoare. El o s`rut` pe gât,
pe b`rbie, pe nasul fin, apoi puse st`pânire cu
pasiune pe buzele ei arz`toare, f`r` s` \nceteze s-o
mângâie. Când mâna lui Vangelis alunec` de pe
um`r pe rotunjimile sânului, tân`ra crezu c` ia
foc. Aceast` senza]ie era atât de intens`, atât de
ne[teptat`, \ncât gemu de surpriz` [i-l \mpinse f`r`
s` vrea, \nnebunit` de violen]a propriei reac]ii.
– O ! strig` ea , cu obrajii ro[ii ca focul.
Imediat, Vangelis se ridic` \n picioare [i-i
\ntinse mâna s` se ridice.
– Nu-]i fie team` de nimic, Claire.
Ea vru s` spun` ceva, dar cuvintele \i r`mâneau
\n gât. Disperat` c` nu poate s`-i explice ce i se
\ntâmpl`, fugi \n cas`.

95
Capitolul 6

Claire ajunse \n camer` \ntr-un suflet. |nc`


uimit` de descoperirea pe care o f`cuse, se a[ez`
pe un scaun [i \ncerc` s`-[i pun` ordine \n gân-
duri. |n câteva secunde, o nou` Claire ie[ise la
suprafa]`, ca un fluture…
Observase de dou` ori deja c` are un caracter
pasional. Era capabil` [i s` urasc`; fusese gata s`-l
p`lmuiasc` pe Vangelis. Iar acum, pe plaj`, acest
val de emo]ii… |i pl`cuser` s`rut`rile lui, le dorise
chiar. Micu]a Claire nu mai exista. O femeie se
n`scuse… Mângâierile lui Vangelis, c`ldura
palmei pe spatele ei, o ame]iser` total. Trezise \n
ea o dorin]` profund`, pe care nu \ncerc` s-o
analizeze.

96
Foarte sup`rat`, m`sur` camera \n lung [i-n lat
gândindu-se la schimbarea de atitudine a st`pânu-
lui casei. Trebuia s` se \ntoarc` s`-l vad`, s` se
asigure c` n-a visat. {i, de ce s` nege, voia s` mai
simt` o dat` dulcea arsur` a buzelor lui…
Când se hot`râse s` se \ntoarc` pe plaj`, auzi o
b`taie \n u[`.
– Intr`…
|n pragul u[ii era Vangelis care-i adusese
rochia, sandalele [i p`l`ria. Pe fa]a lui se citea
\ngrijorarea. Nu \ncerc` s` intre \n camer`.
– Ai nevoie de ceva care s` te pun` pe picioare.
Vino s` bei ceva…
Ea \l privi, pu]in mirat`.
– De altfel, amândoi avem nevoie, ad`ug` el,
[i-i d`du hainele. Te a[tept \n salon.
El ie[i din camer`, iar Claire f`cu un du[. Dar,
dup` ce se \mbr`c`, \[i d`du seama c` era prea agi-
tat` s`-l vad`. Din nefericire, dac` nu cobora,
venea el dup` ea.
Când intr` \n salon, \l v`zu pe Vangelis \n fa]a
unei ferestre. Era cu spatele spre u[` [i ]inea \n
mân` un pahar. Probabil c` f`cuse du[, pentru c`
avea p`rul ud. Era \mbr`cat \ntr-o c`ma[` cu

97
mâneci scurte [i pantaloni de culoare crem. Când
\i auzi pa[ii, se \ntoarse [i se uit` la ea \ngrijorat.
– Cum te mai sim]i ?
– Mai bine, mul]umesc.
|i f`cu semn s` se a[eze pe canapea, iar el se
\ndrept` spre bar.
– Stai comod… Un coniac ?
– Nu, mul]umesc… Eu…
El p`ru s` nu aud` refuzul [i se \ntoarse cu un
pahar cu un lichid de culoarea chihlimbarului.
– Bea, Claire. Asta \]i va face bine.
F`r` \ndoial`, \[i d`duse seama c` prezen]a lui
o tulbur`, c`ci se duse lâng` fereastr`.
Claire b`u pu]in; coniacul o arse pe gât [i
\ncepu s` tu[easc`. Atunci f`cu un gest pentru care
tat`l i-ar fi f`cut scandal : \[i d`du capul pe spate [i
b`u tot con]inutul dintr-o \nghi]itur`. Apoi puse
pu]in nesigur` paharul gol pe masa joas` din fa]a ei.
– |]i… \]i mul]umesc, murmur` ea. Dac` nu te
deranjeaz`, a[ vrea s` m` duc \n camera mea s` m`
odihnesc, mai spuse ea ridicându-se \n picioare.
– Claire, te rog, mai r`mâi pu]in.
Tân`ra fat` se a[ez` din nou pe canapea. |[i
sim]ea capul pu]in greu; o c`ldur` pl`cut` \i trecea

98
prin vene. Vangelis se a[ez` lâng` ea. Se uita \n
fundul paharului, c`utându-[i cuvintele. Câteva
lungi secunde trecur` f`r` s` schimbe o vorb`.
Claire se sim]ea foarte bine al`turi de acest
b`rbat ; pentru nimic \n lume n-ar fi rupt
t`cerea…
Deodat`, Vangelis se ridic`, puse paharul pe
mas` [i se mai plimb` pu]in prin camer` pentru
a-[i ascunde nervozitatea.
– Claire… scuz`-m` pentru lipsa de tact,
dar… sincer, spune-mi de ce ]i-e atât de fric` de
b`rba]i.
Luat` prin surprindere, tân`ra fat` nu [tiu ce s`
r`spund` [i \[i plec` privirile.
– Nu te speria, o lini[ti el, nu vreau s` te supun
unui interogatoriu, vreau doar s` \n]eleg! E foarte
important…
– Nu mi-e team` de tine, murmur` ea.
– Claire, oft` el, de ce m` min]i ? Am fost mar-
torul mai multor scene… De altfel, vreau s`-mi
cer iertare c` mi-a luat atât timp s` \n]eleg. Cred c`
]i-a fost foarte greu zilele acestea.
Claire nu se sim]ea prea bine când se gândea la
clipele de intimitate de pe plaj`. Dar la ce scene se

99
referea ? |n ultimul timp, [i mai ales cu o zi \n
urm`, la Salonic, se sim]ise mult mai bine, chiar
calm`…
– Nu \n]eleg ce vrei s` spui, protest` ea cu o
voce stins`.
– Claire, Claire… ascult` pu]in… Am fost prea
preocupat de alte lucruri ca s` observ anumite
detalii, dar ast`zi m-am gândit mult la tot ce s-a
\ntâmplat de când ai venit… De exemplu, faptul
c` \ncerci s`-]i ascunzi feminitatea sub haine largi.
Acum câteva zile ai le[inat \n bra]ele mele, pentru
c` ai crezut c-o s` te s`rut, iar ast`zi ai fugit cât ai
putut de repede când te-am strâns prea tare \n
bra]e.
Obrajii lui Claire erau ro[ii ca focul ; cum s`-i
explice c`, dimpotriv`, mângâierile lui i-au produs
senza]ii atât de intense \ncât singura ei reac]ie a
fost s` se smulg`…
Cu inima b`tând s`-i sparg` pieptul, tân`ra fat`
\[i aranj` pliurile rochiei pe genunchi.
Vangelis continu` cu o voce cald`:
– Mai devreme, când ]i-am adus hainele, erai
foarte tulburat`. Cred c` \nc` mai e[ti, chiar dac`

100
b`utura ]i-a adus culori \n obraji… Nu vrei s` te
dest`inuie[ti Claire… Ai vorbit cu cineva, cu o
prieten`, cu un medic ?
– Vangelis… nu vreau s` vorbesc despre asta.
– Dar trebuie, Claire. Neap`rat, relu` el cu
hot`râre. |]i repet c` e foarte important pentru
noi.
Tân`ra fat` nu \n]elegea de ce e atât de impor-
tant pentru el. Codul de onoare al familiei lor
cerea ca fata sedus` s` fie r`zbunat`. De aceea
fusese ales Vangelis, cel mai mare, s` execute
pedeapsa. Iar acesta \i ar`tase foarte clar c` vrea s`
duc` la cap`t rolul care-i fusese \ncredin]at. Oare
mai avea inten]ia s`-[i r`zbune sora? Claire
descoperise \ntr-una din zilele acestea un alt
Vangelis, sensibil, delicat, care o f`cea s` cread` \n
el… Poate c` nu voia s` se mai r`zbune. Cel pu]in
a[a spera…
– Vangelis… \ncepu ea cu o voce stins`.
Dar cuvintele \i r`maser` \n minte f`r` s` le
poat` da glas.
Vangelis \n]elese c` era pe punctul de a
povesti ; v`zu lupta care se d`dea \n ea. |i lu`
mâna [i o ]inu \ntr-ale sale.

101
– Ce s-a \ntâmplat, Claire ? Spune-mi . De ce o
tân`r` englezoaic` de nou`sprezece ani nu a
primit nici m`car un s`rut?
Claire se \ncrunt`. Vedea c` este atent, \ngrijo-
rat, gata s-o ajute… Dintr-o dat` trecutul dureros
ie[i la suprafa]` ca [i când nu mai suporta s` fie
]inut secret. Patru ani de t`cere, de co[maruri, fur`
da]i la o parte [i tân`ra se sim]i eliberat`.
– Am fost… am fost atacat` când aveam
cincisprezece ani.
Apoi \[i mu[c` buza, regretând c` vorbise, dar
prea târziu s` mai tac`.
Vangelis murmur` câteva cuvinte \n greac`, pe
care ea nu le \n]elese, [i o strânse de mân`.
– Claire, po]i s` ai \ncredere \n mine… ]i-ar
face bine s` vorbe[ti.
Ea scutur` din cap.
– Nu, nu pot!
El se uita \n ochii ei.
– Te rog, \ncearc`, e foarte important.
Tân`ra fata \nchise ochii, c`ci nu putea s` mai
suporte intensitatea privirii lui. Hot`r\ s` se uite la
covor. Adev`rul, ]inut secret atâta vreme, ie[i la
iveal`.

102
– Eu [i familia mea locuim \ntr-o mic` localitate
\n apropierea Londrei, murmur` ea , uitând c`
Vangelis fusese deja acolo. Era iarn`. |ntr-o sear`,
m-am dus la bibliotec` s` iau o carte pe care mama
voia s-o citeasc` de mult timp.
Claire se \ntrerupse, rev`zând scena ca [i cum
se petrecea acum sub ochii ei. |nchise ochii;
tremura. Se uit` rug`tor la Vangelis [i sper` ca
acesta s-o opreasc`.
– Apoi ? o \ntreb` el f`r` s`-i dea drumul mâinii.
Pe fa]a lui se vedea \n]elegerea.
– Când am ie[it de la bibliotec`, am \ntâlnit
dou` colege. Am stat de vorb` mult timp. Se l`sase
seara când am plecat spre cas`. Treceam pe o
strad`…
Vocea i se stinse.
– Aproape ajunsesem acas`…
Se ag`]` de bra]ul lui Vangelis [i-l strânse cât
putu de tare.
– Nu m` gândisem s`-mi iau o lantern` cu
mine. Mi-am dat seama c` m` urm`re[te cineva
[i am gr`bit pasul, dar o mân` mi-a astupat gura,
[i n-am avut timp s` strig dup` ajutor. M-au dus
pe un teren p`r`sit, aproape de o cas`

103
abandonat`, unde m` jucam când eram mic`. Erau
patru. Mi-au smuls fularul [i m-au aruncat pe p`mânt.
O ame]eal` o cuprinse. L`s` o secund` mâna lui
Vangelis, dar o lu` din nou.
– M-am lovit la obraz când am c`zut. Era sânge
peste tot… Nu-mi amintesc prea bine. Mi-au
smuls haina [i puloverul. Era foarte frig… Eu…
Nu ! Nu pot s` continuu !
Pere]ii, tavanul \ncepur` s` se \nvârt`, mai v`zu
o dat` ochii negri ai lui Vangelis, apoi totul deveni
alb, str`lucitor…
Când \[i reveni, Claire era \ntins` pe canapea. O
mân` rece era pe fruntea ei. Deschise ochii [i-l
v`zu pe Vangelis care st`tea \n genunchi lâng` ea
[i o mângâia pe p`r.
– Acum \n]eleg de ce era fratele t`u \n starea
aceea la telefon, murmur` el.
Tân`ra se sim]ea sl`bit` ; ar fi vrut s` fie \n patul
ei, s` se ascund` \ntre cear[afuri [i s` doarm`.
Chiar \i povestise totul acestui b`rbat ? I se p`rea
c` o privea ca [i când a[tepta o continuare.
O lu` de mân`.
– Claire, te-au… violat ?
Ea scutur` din cap [i spuse repede :

104
– Nu… A trecut o ma[in` prin apropiere.
Lumina farurilor i-a speriat [i au fugit. Câteva
minute mai târziu, m-a g`sit tata. V`zând c` nu
m` \ntorc, a luat o lantern` [i a plecat dup` mine.
M-a purtat pe bra]e pân` acas`. Voia s` [tie ce mi
s-a \ntâmplat, dar nu puteam s` vorbesc.
Pe fa]a lui Vangelis ap`ru o expresie de ur`.
– Aceste brute… ace[ti asasini… au fost
aresta]i ?
– Nu… Nu imediat. M-am \mboln`vit ; p`rin]ii
mei au chemat-o pe m`tu[a Katie care este medic.
N-au vrut s` anun]e poli]ia de team` s` nu-mi
pun` \ntreb`ri care s`-mi \nr`ut`]easc` starea…
N-am putut s` vorbesc timp de o s`pt`mân`. |n
plus, cred c` nu eram \n stare s`-i recunosc pe acei
b`rba]i… To]i p`rin]ii din cartier erau \ngrijora]i
c` o s` re\nceap` atacurile asupra celorlalte ado-
lescente din cartier. Dup` un an, am citit \ntr-un
ziar c` patru b`rba]i fuseser` aresta]i dup` ce
comiseser` mai multe agresiuni. De atunci, mi-e
\ntotdeauna fric` de \ntuneric, nu pot s` dorm cu
lumina stins` [i nu ies singur` noaptea din cas`.
Iat`, acum [tii totul.
Se sim]ea foarte obosit`.

105
giannijollys

– A[ vrea s` merg \n camer`…


Vru s` se ridice, dar picioarele n-o ascultau.
Vangelis \i zâmbi pentru a-i da curaj.
– Cred c` ai nevoie s` te odihne[ti.
O ajut` s` se ridice [i o sprijini s` mearg`.
– N-ai de ce s` te temi, Claire. Vreau doar s` te
ajut s` mergi \n camer`.
Câteva secunde mai târziu, o ajut` s` se \ntind`
pe pat, \i scoase sandalele [i o acoperi cu o
cuvertur` u[oar`.
– |ncearc` s` dormi pu]in, \i [opti el \nainte s`
\nchid` u[a.
Dar Claire nu reu[ea s` adoarm` ; era foarte
agitat`, iar prin fa]a ochilor \i treceau zeci de
imagini. |ncetul cu \ncetul \[i rec`p`t` calmul [i \[i
puse ordine \n gânduri. Era [i u[urat` c` reu[ise s`
povesteasc` totul unei persoane [i era tulburat`
de schimbarea lui Vangelis. Prin ce minune se
transformase \n \nger?
Se d`du jos din pat [i merse \n baie s`-[i spele
p`rul de sarea din ap`. |n timp ce se [terse, \[i usc`
p`rul [i se piepten`, nu \ncet` o clip` s` se gân-
deasc` la el. {tia c` acum nu-i va mai cere s`-l
salveze pe Kit… O, Doamne, Kit ! Era \nc`

106
prizonier pe insul` [i o credea pe sora lui \n
mâinile unui tic`los. Cum putuse s` uite de el \n
ultimele ore ? Ce putere avea asupra ei acest
b`rbat dac` o f`cea s` uite de to]i [i de toate ? Ea
era salvat`, dar Kit era \nc` \n pericol !
Se uit` la ceas : cina va fi servit` \ntr-o or`.
Trebuia s` vorbeasc` neap`rat cu Vangelis [i s`-l
\ntrebe ce hot`râse s`-i fac` lui Kit. Va \ncerca din
nou s`-l apere. Poate va avea mai mult noroc de
data aceasta !
Dar nu se sim]ea \nc` \n stare s` dea ochii cu el,
dup` tot ce se \ntâmplase \ntre ei. Era mai bine s`
mai a[tepte pu]in.
Se privi \n oglind` : pielea ei prinsese o culoare
ar`mie care-i scotea \n eviden]` culoarea p`rului.
„Mica mea suedez`”, \i spunea tat`l… Tân`ra care
se privea \n oglind` nu mai era mica englezoaic`,
cu p`rul \mpletit \n coad`, care sosise acum o
s`pt`mân` \n Grecia. Buzele ei erau mai senzuale,
privirea mai sigur`. |n ochii de culoarea alunei
str`lucea o lumin` diferit`… Ridic` b`rbia [i fu
mirat` s` se vad` mai matur` decât de obicei. Oare
de vin` era minunata ospitalitate greceasc` sau
s`ruturile lui Vangelis ? Parc` revenise la via]` !

107
Ro[i, ca [i cum gândurile ei ar fi fost spuse cu
voce tare. |[i interzise s` se mai gândesc` la aceste
s`ruturi. Trebuia s` se gândesc` mai \ntâi la fratele
ei. Pentru c` Vangelis dovedise c` nu este un
c`pc`un, mai exista o [ans` ! Nu va \ndr`zni s`
ridice mâna asupra unui tân`r lipsit de ap`rare.
Se \ntoarse \n sala de mese. |i p`rea r`u c` nu
avea o ]inut` mai elegant` \n afara acestei rochii
\ngrozitoare… Vangelis avea dreptate s` râd` de
aceste rochii-balon! Termenul era foarte potrivit.
Se \ntâlnir` pe culoar, tocmai când voiau s`
intre \n sal`. El purta cu elegan]` natural` o
c`ma[` alb` [i pantaloni negri. Se uit` la ea cu
aten]ie; v`zu c` pentru prima dat` de când venise
aici, \[i l`sase p`rul liber pe spate.
Claire schi]` un zâmbet timid. Vangelis o va
\ntreba probabil dac` se simte mai bine. |ns`
acesta avea o privire rece. Foarte mirat`, ea nu [tiu
ce s` fac`. Ce se \ntâmplase ? Unde era b`rbatul
atent care o purtase pe bra]e pân` \n camer` o or`
mai devreme?
– Vangelis…?
– Dup` tine, spuse el dându-se la o parte [i
l`sând-o s` intre.

108
Tân`ra fat` se sim]i singur`. |[i lu` o fa]`
nep`s`toare [i se a[ez` la mas`. De ce \[i schim-
base din nou atitudinea? se \ntreb` ea \n timp ce
Stela le servea cina. Mânc` \n t`cere. Nu-i mai
vorbi despre Kit. Vangelis nu f`cu nici un efort s`
destind` atmosfera. La desert, Claire era deja la
cap`tul r`bd`rii. Sc`p` linguri]a din mân`. Se
aplec` s-o ridice, dar Vangelis o opri:
– Las-o, Stela o s`-]i aduc` alta.
Ea \l privi cu r`ceal`.
– Pot s` merg [i eu \n buc`t`rie s` iau singur` o
alt` linguri]`! Dar nu mai am poft` de mâncare,
spuse ea [i d`du la o parte salata de fructe.
Claire voia s` se \ntoarc` \n camer`, dar nu voia
s` par` nepoliticoas` [i s` se ridice de la mas`
\nainte s` termine [i el de mâncat. {i oricum, tre-
buia s`-i vorbeasc` despre Kit. A[tept` ca Stela s`
strâng` masa, \nainte s` treac` la atac.
– Vangelis… Domnule Lardakis, a[ vrea s`…
Spre marea ei surprindere, el se ridic` brusc.
– Poate s` mai a[tepte. Trebuie s` merg la spital.
Ea \n]elese motivul atitudinii lui [i oft` u[urat`.
– |mi pare r`u… Cum se mai simte unchiul
t`u ?

109
– Destul de bine. Starea lui se \mbun`t`]e[te pe
zi ce trece.
Chiar dac` ar fi p`lmuit-o, Claire nu s-ar fi sim]it
mai umilit` ! |nainte s` poat` spune ceva, el ie[i
din camer`. Foarte mirat`, tân`ra privi u[a f`r` s`
\n]eleag`, apoi privirea ei se fix` pe farfuria care
r`m`sese aproape neatins`. Deci, el nu mai
suporta compania ei… Acesta fu singurul gând
care-i veni \n minte. Apoi \n]elese : ceea ce-i
spusese \l nemul]umise ; o dispre]uia… Nu putea
s` accepte acest gând. |mpinse scaunul [i fugi \n
camer`.
Cum putuse s` aib` \ncredere \n el?… Crezuse
c` a \n]eles-o! Doar el insistase s`-i povesteasc`
ceea ce nu putuse spune nim`nui! F`r` \ndoial`,
femeile din Grecia erau dispre]uite când li se
\ntâmpla o astfel de tragedie! Cea mai bun`
dovad` era faptul c` sora lui Vangelis nu putea s`
se mai c`s`toreasc` din cauz` c` un str`in pusese
mâna pe ea… dup` cum credeau ei.
Dar de ce aceast` descoperire o durea atât de
tare ? Credea c` a g`sit un prieten, dar nu g`sise
decât un judec`tor… |n aceste condi]ii, via]a lui

110
Kit era \n pericol. Timpul pe care i-l acordase ca s`-l
salveze expira mâine. Trebuia s` fac` ceva pentru
fratele ei!
Pentru a se calma, \[i stropi fa]a cu ap` rece,
apoi se dezbr`c` [i se \ntinse pe pat. Dar nu putu
s` adoarm` ; lu` o revist` [i o r`sfoi f`r` s` vad` ce
scrie. Se uit` la ceas: unsprezece [i jum`tate.
Claire se \ncrunt`. Era destul de ciudat s` vizitezi
un bolnav la ora asta !
Apoi se gândi c` poate avea o \ntâlnire. Cu o
femeie frumoas`, elegant`, parfumat`, care s`-l
fac` s` uite repede povestea lui Claire Harper…
Gândul c` Vangelis era \n bra]ele altei femei nu
\i f`cu deloc pl`cere. Era un senza]ie nou` pen-
tru ea, care se r`spândea prin vene ca o otrav`.
Avu o senza]ie de grea]`, ceea ce n-o mir` prea
mult. Ceea ce tr`ise \n ultimul timp o tulburase
foarte tare.
Obosit`, Claire se \ntoarse pe o parte [i \nchise
ochii. Câteva minute mai târziu, zgomotul
motorului unei ma[ini o f`cu atent`. Se ridic`
pu]in ; inima-i b`tea cu putere. Dar nu mai auzi
nimic [i trase concluzia c` i se p`ruse. Stinse
veioza [i se culc`.

111
Nu [tiu când adormi, dar se trezi brusc, cu
tâmplele fierbin]i, cu gâtul uscat [i v`zu c` era \nc`
noapte. Ura \ntunericul care o f`cea s` vad` umbre
peste tot prin camer`. |[i c`ut` ceasul; pe cadranul
luminos putu s` vad` c` era ora trei [i zece
minute.
|ncearc` s` adormi, \[i repet` ea, \n curând se
face ziu`.
|nchise ochii [i se gândi la p`rin]ii ei, la
Bruce, la Vangelis care dormea \n camera al`turat`
[i, mai ales, la Kit. O s`-l agreseze, dac` nu-l ajuta
\n vreun fel. Nu voia ca cineva s`-i fac` vreun r`u
fratelui ei ; ea cunoscuse durerea fizic`. Nu, nu-i
face]i r`u ! Nu-mi face]i r`u! O strad` \ntunecat`…
O mân` care i se pusese pe fa]`. Nu putea s`
respire. Cineva ]ipa \n \ntuneric. Kit? Un ]ip`t
\nfrico[`tor, care s`-]i \nghe]e sângele \n vene… O
loveau, \i smulgeau hainele. Gâtul \i ardea… striga
dup` ajutor, dar n-o auzea nimeni…

112
Capitolul 7

– Claire, ce se \ntâmpl` ? Claire !


Cineva o striga pe nume… Tân`ra fat` deschise
ochii, foarte speriat` ; lumina o orbea. Cineva o
]inea de umeri.
– Nu-]i fie team`, agapi mou, sunt aici, \i [opti
o voce cald` la ureche. E[ti \n siguran]`. Nimeni
nu-]i vrea r`ul.
Ea \[i reveni. Se uit` cu mirare la fa]a lui
Vangelis, aplecat asupra ei. Oare de cât timp
\ncerca s-o trezeasc` ? U[a dintre camerele lor era
larg deschis` ; probabil c` o auzise strigând [i
venise s-o trezeasc`. |l v`zu palid [i vru s`-l
lini[tesc`, s`-i spun` c` totul era bine acum, dar
nu fu \n stare s` scoat` nici un sunet; avea gâtul
uscat. Vangelis \[i d`du seama de asta.

113
– Claire, spune ceva, te rog ! spuse el pe un ton
foarte \ngrijorat.
Teama ei era atât de mare \ncât crezu c` \[i
pierduse din nou glasul.
– Vorbe[te cu mine, te rog…
Claire oft` [i \ncepu s` plâng`. Se refugie \n
bra]ele lui.
– Van… Vangelis…
– Slav` Domnului !
O strânse tare \n bra]e [i o leg`n` ca pe un
copil.
– Agapi mou, agapi mou, repeta el, totul s-a
terminat…
Aceste cuvinte \i f`cur` foarte bine, dar nu
putea s` se opreasc` din plâns; se ag`]` de el cu
disperare, de fric` s` n-o lase singur` – singur` \n
\ntuneric. O ]inu \n bra]e cu dragoste, câteva
minute.
– Iart`-m`… N-a fost vina mea ! spuse ea
strângându-l mai tare \n bra]e.
– {[t… Lini[te[te-te…
El o mângâie pe p`rul auriu, dar Claire, foarte
agitat`, se zb`tu s` scape din \mbr`]i[are.

114
– N-a fost vina mea ! repet` ea pe un ton
hot`rât. N-ai dreptul s` m` judeci, nici s` m`
\nvinov`]e[ti.
Vangelis p`ru surprins.
– De ce te-a[ acuza, micu]a mea Claire ? Nu…
– {tiu c` m` dispre]uie[ti ! Mi-ai ar`tat la cin` !
Dar \]i jur c`…
El s`ri ca ars.
– Ai \nnebunit!
Privirile li se \ncruci[ar`. Claire citi \n ochii lui
o uimire profund`.
– Claire, draga mea Claire, ce ]i-ai \nchipuit ?
– Nu [tiu… Am crezut c`…
Cu degetele, el \i [terse lacrimile de pe fa]`.
– Nu eram sup`rat pe tine, ci pe familia ta care
n-a f`cut nimic s` te r`zbune [i s` pedepseasc`
aceste brute! |n locul tat`lui t`u, mi-a[ fi f`cut
dreptate singur!
– P`reai atât de furios…
– Iart`-m`, Claire, eram atât de revoltat, [i \n
acela[i timp \ngrijorat. Nu [tiam cum s` m` port cu
tine. Am f`cut o gre[eal` grav` când te-am for]at
s`-mi poveste[ti asta. Dovada este acest co[mar pe

115
care tocmai l-ai avut… Deci, am preferat s` plec
de acas`, s` po]i adormi f`r` teama c` sunt \n
camera vecin`.
|i d`du o [uvi]` la o parte [i-i [opti numele cu
blânde]e. |n bra]ele lui, Claire reu[i s` se
lini[teasc`.
– Vangelis, murmur` ea, nu trebuie s` te sim]i
vinovat pentru acest co[mar. |l am de ani de
zile… Dar, de aici \nainte, totul va fi bine, ad`ug`
ea repede v`zându-l c` se \ncrunt`.
– Ai o alt` c`ma[` de noapte ? \ntreb` el schim-
bând subiectul. Cea pe care o ai pe tine e complet
ud`.
– Da, \n sertarul al doilea de la dulap…
Când Vangelis se ridic`, tân`ra observ` c` nu
purta decât un halat de baie, pe care [i-l pusese
probabil \n grab`, când o auzise ]ipând.
El se \ntoarse [i v`zu c` avea obrajii \n fl`c`ri. Ea
\[i ]inu respira]ia. Oare o va s`ruta ?
– Nu-]i fie team`, Claire, nu vreau s` te
dezbrac.
Puse c`ma[a pe pat, apoi aprinse veioza. Claire
nu avu timp s`-i mul]umeasc` ; el \nchisese deja
u[a dup` ce stinsese lumina.

116
R`mase nemi[cat` pe pat, cu ochii larg deschi[i.
Chiar dorise s-o s`rute ? Era deci o fat`…
normal`?
Când primele raze ale soarelui p`trunser` \n
camer`, Claire tot nu reu[ise s` adoarm`. Stinse
veioza, mul]umindu-i \n gând lui Vangelis c` o
aprinsese; \[i amintise c` nu putea s` stea pe
\ntuneric.
Se r`sucea \n pat [i nu putea s`-[i g`seasc` som-
nul. Nu mai putu s` stea a[a [i se hot`r\ s` coboare
\n salon s` priveasc` r`s`ritul soarelui. Dup` ce se
\mbr`c` \n lini[te, merse pe vârfuri pân` la u[`, s`
nu-l trezeasc` pe Vangelis. Travers` holul larg [i
deschise u[a de la salon. Dar acolo, spre marea ei
surpriz`, Claire \l g`si pe Vangelis. Acesta,
\mbr`cat tot \n halatul alb, st`tea pe canapea cu
telefonul \n mân`.
– O! |mi pare r`u! exclam` tân`ra fat` [i vru s`
se retrag`, dar b`rbatul o opri cu un gest.
– Nu pleca, \i [opti el acoperind receptorul cu
mâna.
Claire ezit` o clip`, dar zâmbetul lui o convinse
[i r`mase.

117
– Le ia timp s` r`spund`, se plânse el.
– Dar este \nc` foarte devreme, remarc` tân`ra
fat`.
El puse bra]ul pe sp`tarul canapelei din spatele
lui Claire, apoi, foarte firesc \l mut` pe umerii ei.
Tân`ra nu \ndr`zni s` se mi[te. Pieptul lui Vangelis
se ridica \ntr-un ritm regulat, iar ea putea s`-i aud`
b`t`ile inimii.
Pân` la urm` se auzi o voce, iar Vangelis \ncepu
s` vorbeasc` grece[te foarte repede, oprindu-se
din când \n când s`-i lase timp celuilalt s`
r`spund`. Dup` ce se termin` convorbirea, Claire
crezu c` o s`-[i retrag` bra]ul de pe umerii ei, dar
el nu f`cu nimic.
– Nu ai reu[it s` adormi ? |ntreb` el cu
blânde]e.
– Nu. Voiam s` v`d r`s`ritul soarelui.
– Ce-ar fi s` mergem pu]in \n buc`t`rie? Mi-e
foarte foame ! ad`ug` el râzând. Aceast` noapte
nedormit` mi-a f`cut poft` de mâncare…
Un sfert de or` mai târziu, st`teau la mas` [i
luau micul dejun. Când se aplec` s`-i pun` cafea
\n cea[c`, halatul i se desf`cu [i l`s` s` se vad`
pieptul bronzat.

118
– |mi pare r`u, nu m-am gândit s` m` schimb.
Sper c` ]inuta mea nu te [ocheaz`!
Tân`ra fat` ro[i [i nu spuse nimic. Ar fi vrut s`-i
simt` pielea sub degetele ei fine…
– M` duc s` m` schimb, spuse el crezând c` o
deranjeaz` halatul lui…
– Nu… nu e nevoie.
Ea nu voia s` rup` farmecul acestor clipe.
– E atât de bine aici cu tine \n diminea]a
aceasta, continu` ea.
O privi cu mirare, apoi zâmbi.
– Nu pari prea curioas` s` [tii cu cine am
vorbit…
– Credeam c` e ceva legat de afaceri…
– Nu. L-am sunat pe Yannis.
Claire p`li.
– Yannis ? Atunci… Kit ? O, Doamne! E
duminic`!
Dac` nu mai voia s` pl`teasc` ea, atunci ce-i
preg`tise lui Kit? Spusese c` se va ocupa personal
de aceast` situa]ie.
– |n aceast` diminea]`, Yannis \l va duce pe
fratele t`u la Atena. E[ti mai lini[tit` ?

119
– Deci… N-o s`-l…
– Nu, Claire. Ai \ndurat prea multe suferin]e
decât poate suporta o fat` de vârsta ta.
Claire tremura f`r` voia ei.
– O s` te duci [i tu la Atena ? spuse ea abia
auzit.
– Da. O s`-i g`sesc pe Yannis [i pe Kit la p`rin]ii
mei.
– Vangelis, te rog, s` nu-i faci r`u. Nu e un
monstru!
Ea crezu c` vede \n ochii lui acea ur` de la
\nceput.
– Voi discuta cu el ca de la b`rbat la b`rbat,
spuse Vangelis. Va fi judecat cu dreptate.
Ce s` fac` ? S`-l roage ? S` se târasc` la
picioarele lui? {tia c` nu avea nici o [ans`. El
refuza s` cread` c` Sofia min]ise. Deci, orice ar
spune Kit, nimeni nu-l va crede! Unde era
dreptatea?
– Vangelis… Ia-m` cu tine. Poate mi se va
permite s`-mi ap`r fratele!
– Nu, Claire, nu se poate.
– De ce ?
– Ar fi prea… nepl`cut pentru tine.

120
Disperarea tinerei fete se transform` \n mânie.
|mpinse scaunul cu putere [i strânse pumnii.
– Permite-mi s` m` retrag, murmur` ea printre
din]i.
– Claire, calmeaz`-te. |]i repet c` nimeni nu se
va atinge de nici un fir de p`r de-al lui. E[ti
obosit`. Ai nevoie de odihn`.
F`r` s` r`spund`, tân`ra p`r`si buc`t`ria. Nu-l
vor asculta pe Kit nici m`car un minut ! Era sigur`
c` \i dispre]uiau [i c` nu-i vor l`sa s` plece prea
repede din Grecia.
S` se \ntoarc` \n Anglia… Dar de ce gândul
c` ar putea totu[i s` se \ntoarc`, nu o umplea de
bucurie ? Ceea ce sim]ea era mai degrab`
triste]e. Trebuie s` te \ntorci la familia ta, \i
[opti o voce interioar`. S` p`r`seasc` aceste
dealuri \ncânt`toare, acest cer albastru? Nu, nu
putea…
Se a[ez` pe pat [i \ncerc` s`-[i pun` ordine
\n gânduri. Acest b`rbat era \n stare s`-l fac` pe
fratele ei s` recunoasc` o crim` pe care n-o
comisese, iar ea voia s` r`mân` lâng` el? Ce
nebunie! Tulburat`, se arunc` pe pat [i \[i
ascunse fa]a \n pern`. Chiar dac` fratele ei

121
reu[ea s` scape, nimic nu va mai fi ca \nainte…
Trebuia s`-l conving` pe Vangelis s-o ia la
Atena.
Din nefericire, afl` de la Stela c` tocmai plecase…

*
* *

Claire petrecu cea mai lung` duminic` din via]a


ei. Nu \ndr`znea s` plece prea departe de cas`,
c`ci a[tepta ca Vangelis s` apar` dintr-un minut \n
altul. Sau putea s` sune telefonul [i s` afle ceva
despre soarta fratelui ei. Dar a[tept` \n zadar. Nici
nu se atinse de mâncarea delicioas` pe care o
preg`tise Stela. Claire era bucuroas` c` femeia mai
venea din când \n când s`-i aduc` ceai sau cafea [i
zâmbea \ncurajator. La ora patru, nu mai suport`
s` stea \nchis`, a[a c` se hot`r\ s` fac` o plimbare
pe plaj`.
Petrecu un timp destul de lung pe malul m`rii.
Motorul unei ma[ini o f`cu s` tresar`. F`r` s`-[i
mai ia sandalele, fugi \ntr-un suflet spre cas`. Doi
b`rba]i ie[eau dintr-o ma[in`. Primul sem`na
foarte mult cu Vangelis, dar era mai scund [i mai

122
solid. Cel`lalt… inima \ncepu s`-i bat` cu putere.
Un b`rbat cu p`rul blond \n dezordine pe care l-ar
fi recunoscut dintr-o mie: Kit!
Fugi [i se arunc` de gâtul lui. El o strânse \n
bra]e cu putere, apoi se d`du un pas \napoi [i se
uita la ea mai bine.
– Mi s-a spus c` n-ai p`]it nimic. Claire, jur`-mi
c` acest b`rbat nu te-a atins…
– N-am p`]it nimic, Kit, \l asigur` ea.
|[i [terse o lacrim` [i-i zâmbi.
– Dar tu, Kit? Cum te sim]i ?
Tân`rul ridic` din umeri.
– Fizic, n-am nimic. Dar am tr`it un adev`rat
co[mar din clipa \n care am aflat c` e[ti \n ghearele
lor… Chiar dac` a[ fi [tiut unde s` te caut, n-a[ fi
putut s` scap de pe insula aceea blestemat`! Era…
Dar s` nu mai vorbim despre asta. E[ti sigur` c`
totul e bine ?
Atunci, Claire \[i d`du seama c` nu erau sin-
guri. B`rbatul care \l \nso]ise pe Kit, se retr`sese
pu]in [i fuma o ]igar`. Kit v`zu privirea surorii lui
[i i-l prezent` pe Yannis, fratele lui Vangelis. Acesta
\i zâmbi [i-i strânse mâna cu \ncântare.

123
– Van… Fratele dumneavoastr` nu s-a \ntors?
\ntreb` ea \ncet.
– Am venit \mpreun` pân` la Salonic, dar a
trecut pe la un unchi care e \n spital…
– Da, [tiu despre ce e vorba. Cum se mai simte?
– Claire, [tii c` lu`m avionul spre Anglia \n
seara acesta? Domnul Lardakis ne-a rezervat dou`
locuri.
Ea nu putu s`-[i re]in` un strig`t de surpriz`.
– |n seara aceasta? Deja?
– N-am de gând s` r`mân aici o via]`! spuse el
râzând. Vreau s` m` \ntorc cât mai repede acas`.
Cred c` [i tu.
– Da, da, bine\n]eles! r`spunse ea plecând
privirea. Trebuie… trebuie s`-mi fac bagajele.
– O s-o rog pe Stela s` ne aduc` pe teras` ni[te
r`coritoare, spuse Yannis.
– Eu nu vreau, mul]umesc, \l opri Kit. Vreau s`
merg cu sora mea. Avem atâtea s` ne spunem!
Câteva minute mai târziu, st`teau amândoi \n
camera lui Claire. Temându-se ca Kit s` n-o \ntrebe
de ce o l`sase Bruce singur`, tân`ra fat` \l \ntreb`
ea prima:

124
– Kit, po]i s`-mi spui ce s-a \ntâmplat azi la
Atena? Am fost atât de \ngrijorat`…
– Nu prea [tiu cu ce s` \ncep…
T`cu un timp, apoi relu`:
– {tii, probabil, c` eram acuzat c` am sedus-o
pe Sofia Lardakis, dup` ce am obligat-o s` bea…
– {tiu asta. I-am spus lui Vangelis c` este
imposibil s` fi f`cut tu a[a ceva.
El \i mul]umi cu un zâmbet.
– |n aceast` diminea]`, Yannis a venit devreme
s` m` trezeasc` [i s`-mi spun` c` mergem la Atena.
Am ajuns la p`rin]ii lor – care n-au ap`rut. |n
schimb, Sofia era acolo. Când am v`zut-o, am [tiut
c` fra]ii ei au hot`rât s` ne pun` fa]` \n fa]`.
– Dar Vangelis era convins c` sora lui n-a
min]it.
– Ceva l-a f`cut s`-[i schimbe p`rerea. Când a
intrat, m-a privit din cap pân`-n picioare cu dis-
pre], apoi m-a pus s` repet ceea ce-i spusesem
deja de zeci de ori lui Yannis.
– Dar cum ai cunoscut-o pe Sofia? N-am reu[it
s` aflu pân` acum…
Kit \ncepu s` râd`.

125
– Iat`, povestesc acum pentru a suta oar`! La
dou` zile dup` ce am ajuns la Atena, m` plimbam
printr-un cartier mai pu]in circulat. La un moment
dat am auzit ni[te suspine. Era sear`. M-am
apropiat [i am v`zut o fat` care era a[ezat` pe
sc`rile unei case [i plângea. Am ascultat de \ndem-
nul inimii mele [i m-am apropiat de ea; atunci, a
\nceput s` plâng` [i mai tare, ca [i când \i era fric`
de mine. Am crezut c` i se \ntâmplase ceva r`u.
– Te-ai gândit c` poate fusese agresat` de ni[te
b`rba]i, spuse Claire foarte calm`.
Kit ridic` privirea spre ea, foarte mirat s-o aud`
vorbind despre asta.
– A[a este. Nu [tiam ce s` fac. Voiam s` anun]
poli]ia. Sup`rarea ei era atât de mare \ncât m-am
a[ezat lâng` ea. S-o fac s` mai uite i-am vorbit
despre Bruce, despre tine… Mai bine \mi ]ineam
gura! coment` el sup`rat. |ncetul cu \ncetul, s-a
calmat. Atunci, i-am spus s` se \ntoarc` acas`. Dar
a \nceput din nou s` plâng`. Doar nu era s` st`m
toat` noaptea pe scara aceea [i m-am gândit c` are
nevoie de un medic. Nu [tiu ce-am avut când i-am
propus s` vin` la mine! P`rea calm` [i m-a urmat
f`r` s` spun` un cuvânt. |n apartament, am servit-o

126
cu pu]in whisky – cump`rasem o sticl` pentru tata
– [i am stat de vorb` o or`, dou`, nu [tiu exact cât.
F`cu o pauz`.
– Am chemat un taxi, am condus-o pe Sofia
pân` \n fa]a cl`dirii, am a[teptat s` urce \n ma[in`,
apoi m-am \ntors \n camer`. Acolo am b`ut un
pahar de whisky [i mi-am promis s`-i cump`r tatei
alt` sticl`. M-am culcat. Pe la ora cinci diminea]a
am auzit b`t`i \n u[`; \nainte s` am timp s` fac
ceva, doi b`rba]i au intrat [i m-au amenin]at c` m`
omoar` dac` nu fac ce spun ei. Mi-am f`cut baga-
jele, i-am urmat [i a[a am ajuns pe insul`.
– I-ai povestit toate acestea lui Vangelis?
– Da. Dar nu \n]eleg un lucru, Claire! |n aceast`
diminea]`, când a luat-o pe Sofia la \ntreb`ri, i-a
spus c` tu i-ai povestit ceva despre tine…
Claire t`cu. Kit p`ru mirat, dar continu`.
– V`zând c` sora lui nu spune nimic, [i-a pier-
dut r`bdarea. N-am mai v`zut pe nimeni atât de
nervos. Atunci am \n]eles c` sunt salvat. Yannis era
[i el de fa]`, dar \l l`sa pe fratele lui s` vorbeasc`.
Vangelis m-a pus s` jur pe onoarea ta c` am spus
adev`rul. S-a \ntors apoi spre Sofia [i a \ntrebat-o
ce crede despre versiunea mea.

127
– Iar ea ce a spus? \l \ntreb` Claire \ngrijorat`.
– La \nceput nimic. A t`cut mâlc. Am crezut c`
nu va spune niciodat` adev`rul. Vangelis i-a
reamintit c`, dac` \[i men]ine spusele, eu voi fi
pedepsit. Ea a p`rut pu]in sup`rat`, dar n-a spus
nici un cuvânt care s` m` salveze. Atunci m-am
enervat [i am f`cut-o mincinoas`. Spre marea mea
surpriz`, fratele ei i-a spus c` m` crede nevinovat
[i c` fusese la Londra s-o r`zbune… Am vrut s`-l
lovesc atunci, dar Yannis a intervenit [i m-a ]inut
pe loc. Vangelis i-a explicat c`, din cauza ei, era
gata s` dezonoreze o fat` care [tia deja c` b`rba]ii
pot s` fie uneori ni[te mon[tri. Mi-am dat seama c`
i-ai povestit… Apoi [i-a pierdut calmul [i a \nceput
s` vorbeasc` repede \n grece[te. Sofia a cedat; a
povestit totul.
– Deci \nc` nu [tii ce a spus? \ntreb` Claire
dezam`git`.
– Ba da! Vangelis i-a cerut s` spun` [i \n
englez`. P`rea atât de nefericit` c` mi s-a f`cut
mil` de ea… |n cele din urm` am \n]eles… {tii, \n
Grecia, familiile \nc` se mai ocup` de c`s`toriile
copiilor, mai ales de ale fetelor. P`rin]ii ei
hot`râser` s-o m`rite cu un om de afaceri mai \n

128
vârst`. Dar ea se revoltase de mai mult timp
\mpotriva acestui obicei. Voia s`-[i aleag` singur`
b`rbatul. Voia s`-[i termine studiile [i s` ajung`
inginer.
– E \ngrozitor, oft` Claire, când se gândi la
Sofia, care trebuia s` lupte \mpotriva tradi]iilor
grece[ti pentru a duce o via]` cum \[i dorea…
– |n seara \n care ne-am \ntâlnit, tat`l ei tocmai
avusese cu ea o discu]ie furtunoas` \n care \i
spusese c` trebuie s` accepte c`s`toria aranjat` de
ei. Invitase la mas` viitorul ginere. Atunci a fugit,
iar eu am g`sit-o plângând pe sc`ri. Când s-a
\ntors la p`rin]ii ei \n taxi, pe la ora dou`
diminea]a, i-a g`sit pe ace[tia \nnebuni]i de grij`.
O c`utaser` peste tot. I-au tot pus \ntreb`ri, dar ea
n-a spus nimic, iar tat`l [i-a \nchipuit ce era mai
r`u… Asta i-a dat o idee; le-a spus c` a fost
dezonorat`, [tiind c` nici un b`rbat n-o va mai
cere de acum \nainte \n c`s`torie. Era felul ei de
a-[i câ[tiga libertatea…
– Ea le-a dat numele t`u [i adresa? Nu e prea
frumos din partea ei…
– Nu, le-a spus doar num`rul apartamentului.
P`rin]ii \ns` au reu[it s`-l g`seasc` pe [oferul de

129
taxi, care le-a dat numele [i adresa. Când am
ascultat aceast` poveste am fost foarte emo]ionat,
dar fra]ii ei nu s-au l`sat \nduio[a]i.
Claire \[i imagin` scena: Vangelis, ru[inat [i
vinovat c` a ac]ionat \n prip`.
– Ce s-a mai \ntâmplat?
– Fratele mai mare a obligat-o pe Sofia s`-[i
cear` scuze, apoi el a cerut s`-mi vorbeasc` \n par-
ticular. Totul s-a terminat, Clairette. F`-]i bagajele
repede [i s` p`r`sim aceast` cas`, spuse el v`zând
c` sora lui era gata s` izbucneasc` \n plâns. Dar el
nu-[i imagina c` ea suferea din cauza lui
Vangelis…
– Sunt gata \ntr-un minut, r`spunse ea
for]ându-se s` râd`.
Kit ie[i primul din camer`, cu geanta ei de voiaj.
Claire se mai uit` \nc` o dat` prin camer`; privirile
i se oprir` pe u[a dintre cele dou` camere. Dac` ar
fi \ncercat? Lucrurile ar fi stat altfel … Dar acum
era târziu. Prea târziu.

130
Capitolul 8

O jum`tate de or` mai târziu, plecar`. Kit nu


\ndr`znea s`-i pun` \ntreb`ri lui Claire \n prezen]a
lui Yannis. Cei doi fra]i luar` loc \n spatele ma[inii
pân` la aeroportul din Salonic. Claire suferea
foarte tare la gândul c` trebuie s` p`r`seasc`
Grecia f`r` s`-[i ia r`mas bun de la Vangelis. Tot
drumul st`tu ghemuit` \ntr-un col] al ma[inii [i
privi peisajul.
S` nu-l mai vad` niciodat` pe Vangelis… Toat`
fiin]a ei \l dorea. Se gândi la ultimele ore petrecute
\mpreun`, la bra]ul lui pe umerii ei, la micul dejun
pe care-l luaser` \mpreun` de diminea]`…
Se apropiau de aeroport. F`r` s` vrea, tân`ra
fat` c`uta din ochi un Mercedes alb,
decapotabil… Yannis opri \n parcare.

131
– Pe aici, domni[oar` Harper, spuse el
deschizându-i u[a. V` rog s` m` a[tepta]i \n hol,
m` duc eu dup` bilete.
Ea \i zâmbi cu amabilitate. Sem`na atât de mult
cu fratele lui… Oare putea s`-i transmit` r`mas
bun lui Vangelis din partea ei?
– Clairette? La ce te gânde[ti?
– Cum? O, iart`-m`, Kit, eram cu gândurile \n
alt` parte… Totul va fi bine. Abia a[tept s` ne
\ntoarcem acas`.
– Dar eu! Spuse tân`rul zâmbind.
Yannis se \ntoarse [i-i aduse fetei un teanc de
reviste.
– Poftim. Poate a[a c`l`toria vi se va p`rea mai
scurt`, spuse el privind-o drept \n ochi.
– Mul]umesc, Yannis, e[ti foarte amabil. Eu…
El zâmbi, iar inima lui Claire se strânse. Avea
acela[i zâmbet ca fratele lui. Vru s` lase un mesaj
pentru acesta, dar nu putu din cauza emo]iei.
Yannis se \ntoarse spre Kit s`-i spun` c` avionul
decoleaz` \ntr-o jum`tate de or`. Apoi le \ntinse
mâna [i le ur` c`l`torie pl`cut`.
Tinerii merser` \mpreun` spre vam`, dar
mul]imea \i separ` pentru câtva timp. Claire se mai

132
\ntoarse o dat` s`-i fac` lui Yannis cu mâna apoi \[i
relu` drumul. Dar nu pentru mult timp. F`cu ochii
mari; picioarele \i tremurau, iar inima \i b`tea cu
putere: Vangelis era aici. Cu o expresie grav`, \i
privea cum se apropie. Ea avu impresia c` a
\mb`trânit brusc.
– Vangelis… Eu…
Cuvintele \i r`maser` pe buze.
– Sunt bucuroas` c` te v`d. Mi-ar fi p`rut foarte
r`u s` nu ne vedem \nainte s` plec.
El n-o sc`pa din ochi, ca [i când ar fi vrut s` ia
cu sine imaginea ei.
– Claire, po]i s` m` ier]i?
– S` te iert?
– Fratele t`u ]i-a spus probabil c` Sofia a min]it.
M` simt foarte vinovat
Un zâmbet minunat \i lumina fa]a.
– E[ti iertat…
– Inima ta e prea bun`, murmur` el abia auzit.
|n acea clip`, \n difuzoare se auzi chemarea
pentru avionul de Londra. Dac` i-ar deschide
bra]ele…
– Trebuie s` ne desp`r]im, Claire.
– Da.

133
Era atât de emo]ionat` \ncât nu putu s` mai
spun` altceva. |i \ntinse mâna ca un robot, dar
Vangelis nu se mi[c`. El \[i ]inea bra]ele pe lâng`
corp cu pumnii strân[i. Probabil c` f`cuse un efort
foarte mare s`-[i \nving` mândria [i s` vin` s`-[i ia
r`mas bun de la ea. Claire r`mase nemi[cat` câteva
secunde, apoi l`s` bra]ul \n jos [i plec` privirea.
– Adio, Vangelis.
Dou` mâini se a[ezar` pe umerii ei. Ea sim]i
c`ldura lor prin ]es`tura rochiei. O trase spre el.
R`maser` câteva clipe \mbr`]i[a]i.
– Herete, agapi mou, [opti el cu o voce
pierdut`.
Nu-l v`zuse niciodat` a[a. Atâta durere pe fa]a
lui frumoas`… Claire se smulse din \mbr`]i[are [i
se d`du \napoi, tulburat`. Nu \n]elesese sensul
cuvintelor. Era posibil s` fi spus… Nu, probabil c`
i se p`ruse…
Da, i se p`ruse: acum, ochii negri ai lui Vangelis nu
mai exprimau nici cea mai mic` emo]ie. El se d`du doi
pa[i \napoi, se \ntoarse [i se dep`rt` cu pa[i mari…

*
* *

134
Zburau deja de zece minute, iar Claire revedea
pentru a zecea oar` scena care se petrecuse \ntre
ei la aeroport. De ce se smulsese a[a din bra]ele
lui, ca [i când i-ar fi fost team` de el?
Din fericire, Kit era acolo. El o \ntreb` cum
reu[ise s`-l conving` pe Bruce s` plece de acas` [i
de ce o l`sase singur`. Discutar` aprins cea mai
mare parte a drumului, ceea ce \i f`cu bine tinerei.
Uit` miile de kilometri care o desp`r]eau de
Vangelis…
|nainte s` aterizeze la Heathrow, aeroportul din
Londra, Claire \i spuse lui Kit c` ar fi mai bine dac`
nu le-ar povesti p`rin]ilor nimic din ce s-a \ntâmplat.
– De ce s` se \ngrijoreze degeaba? insist` ea
când \l v`zu c` nu era convins. Le vom spune doar
c` am stat amândoi \n apartamentul lui Peter
Nolan.
Kit se gândi câteva secunde, apoi se declar` de
acord.
– Ai dreptate. La urma urmei, co[marul s-a
terminat. Totul e bine când se termin` cu bine!

*
* *

135
Ultimele zile din august, apoi septembrie [i
octombrie trecur` foarte greu. Nu era zi \n care
tân`ra fat` s` nu se gândeasc` la Vangelis.
Membrii familiei Harper uitaser` de mult
vacan]a de var` [i se gândeau deja la cea de iarn`.
Bruce visa s` plece \ntr-o alt` excursie cu prietenul
lui, Bob Edmonds, iar Kit \[i reparase ma[ina.
To]i observar` schimb`rile care ap`ruser` \n
personalitatea lui Claire [i erau bucuro[i. Cu toate
acestea, ea r`mânea de multe ori nemi[cat` \n
fotoliu [i privea pe fereastr`…
|ntr-o diminea]`, plec` \n ora[ [i se \ntoarse cu
multe produse cosmetice: parfumuri [i crème.
Nu-[i mai f`cea cozi [i câteva zile \ncerc` noi coa-
furi, dar \n final reveni la cea mai simpl` : p`rul
l`sat liber pe spate. Mici detalii desigur, dar pen-
tru o fat` care \n urm` cu trei luni se temea [i de
umbra ei, era foarte evident c` se schimbase ceva
\n ea!
|ntr-o sear`, adormi f`r` s` mai \nchid` u[a [i
f`r` s` mai aprind` veioza. P`rin]ii se privir`
mira]i. Dar de atunci, \n fiecare zi fenomenul
acesta se repet` [i so]ii Harper \n]eleseser` c` fiica
lor nu mai era aceea[i.

136
Accept` chiar s` mearg` la cinema cu Bob
Edmonds, f`r` ca vreunul dintre fra]i s` vin`
cu ei. Prima oar` \i fu mai greu. Se a[ez` cu
timiditate lâng` el \n ma[in`. B`nuia c` Bruce
\l amenin]ase cu moartea dac` se atingea de
ea, c`ci Bob se comport` ca un cavaler [i, dup`
ce filmul se termin`, o aduse imediat acas`.
Astfel ea mai accept` o \ntâlnire pentru
s`pt`mâna viitoare. O dat`, el \ncerc` s`-i fure
un s`rut. Claire \l opri cu blânde]e [i-i spuse
simplu:
– Nu, Bob, nu trebuie…
Amintirea lui Vangelis era prea puternic`. Nu
voia alte s`rut`ri decât ale lui…
Trecu [i noiembrie. Toat` lumea se preg`tea
pentru s`rb`toarea de Cr`ciun. |ntr-o zi, Claire
plec` la cump`r`turi cu Kit. Voia s` cumpere ni[te
juc`rii pentru veri[oara ei. |n vitrina unui magazin
v`zu o colec]ie de p`pu[i din toat` lumea. Oare de
ce avea impresia c` p`pu[a din Grecia \ntinde
bra]ele spre ea?
– Kit, prive[te cât e de dr`gu]`! |]i aminte[ti…
Dar nu-[i termin` fraza, c`ci \l auzi pe fratele ei
morm`ind c` nu mai vrea s` aud` de Grecia. Kit

137
p`strase o amintire foarte urât` despre vacan]a lui
de var` [i nu vorbea niciodat` despre asta. Claire
era foarte trist` din aceast` cauz`.
– Kit, \l \ntreb` ea când se \ntoarser` la ma[in`,
a fost atât de cumplit pe insula Niakos? Nu mi-ai
vorbit niciodat` despre asta…
– La drept vorbind, locul \mi pl`cea la nebunie,
dar eram prea speriat s` m` bucur de peisaj. Cea mai
mare parte din timp st`team \n cas`. Da, eram foarte
bine tratat! Familia Lardakis a fost foarte amabil`.
Consider` c` a spus destul [i porni ma[ina. Dar
Claire nu se mul]umea cu atât. B`nuia c` fratele ei
\l ura foarte mult pe Vangelis.
– {tii, Vangelis a fost foarte dr`gu] cu mine.
Kit se uit` la ea foarte mirat.
– Dr`gu]? E[ti sigur`?
– Da. |ntr-o noapte, când am avut un co[mar, a
avut grij` de mine…
Dintr-o dat`, ea strig` de bucurie.
– Un co[mar! De atunci, n-am mai avut nici unul!
Tân`rul num`r` pe degete.
– Una, dou`, trei, patru… Patru luni! Claire, e
minunat!
R`maser` un timp t`cu]i, fiecare cu gândurile lui.

138
– Se pare c` acest b`rbat a f`cut minuni pentru
tine, acolo unde familia n-a reu[it, spuse el cu
am`r`ciune.
– Nu trebuie s` spui asta, Kit! Voi v-a]i purtat
foarte bine cu mine. N-a[ putea s` v` mul]umesc
niciodat` pentru tot ce a]i f`cut ca s`-mi fie bine…
Pentru patru ani sacrifica]i…
– Nu toat` lumea are norocul s` aib` o sor` atât
de dr`gu]`, murmur` el mângâind-o pe obraz. Ba
da, Sofia era \ncânt`toare…
– Ia te uit`…
– Poate c` acest om nu era chiar un monstru…
{tii c` te-a cerut \n c`s`torie? ad`ug` el.
Claire r`mase o clip` mut` de uimire.
– Cum! Vangelis voia s` se \nsoare cu mine?
Kit \n]elese gre[it \ntrebarea ei.
– Hai, nu te enerva. I-am r`spuns eu \n locul t`u.
Când se uit` spre ea, v`zu c` p`lise.
– Iart`-m`, trebuia s` fiu mai atent ce
povestesc, spuse el [i o mângâie pe mân`. Dar de
la un timp te-ai schimbat atât de mult!
– Am crezut c` Vangelis voia s` te vad` singur s`-]i
cear` scuze, se bâlbâi ea. Nu m` gândeam c`…

139
– Da, [i-a cerut [i scuze. Apoi m-a \ntrebat dac`
[tiu data la care se \ntorc p`rin]ii no[tri din concediu
pentru c` voia s` vorbeasc` despre tine cu tata. I-am
spus c` \n absen]a tatei eu sunt cel care hot`r`[te.
Mi-a vorbit despre o posibil` c`s`torie. Lini[te[te-te,
Claire, el s-a crezut obligat probabil s` te cear` \n
c`s`torie. Pentru el, era singurul mod \n care putea
s`-[i repare gre[eala crezând c` te-a compromis.
Probabil c` fratele ei avea dreptate. Dar voia s`
[tie mai mult. Era pentru prima dat` dup` patru
luni când vorbea despre Vangelis…
– Când l-ai refuzat, cum a reac]ionat? A p`rut
u[urat sau…
– Claire, chiar vrei s` auzi toate aceste lucruri?
\ntreb` Kit crezând c` deja a spus prea multe.
– Da, vreau s` vorbim despre asta! Nu mai sunt
la fel ca acum patru luni, Kit! Chiar [i tu ai spus-o!
Nu mai sunt un copil.
– Bine, de acord, oft` el. La \nceput, am crezut
c` se va mul]umi cu un r`spuns negativ. Dar mi-a
cerut motivul refuzului.
Claire \nchise ochii. Crezu c` inima o s`-i
explodeze \n piept. Dar nu trebuia s` lase s` se
vad` acest lucru.

140
– Ce explica]ie i-ai dat?
– I-am spus c` ai fost foarte bolnav` [i c`
medicul t`u, \n fine m`tu[a Katie…
T`cu din nou [i \[i mu[c` buza.
Claire se \ngrijor`.
– Dac` nu-mi spui la ce concluzie a ajuns
m`tu[a Katie, m` duc s-o v`d chiar acum!
– Dar… am jurat, se ap`r` el. Dar, dac` ]ii atât de
mult s` [tii… M`tu[a Katie ne-a spus c` s-ar putea s`
nu te c`s`tore[ti niciodat`, \n fine c` ai pu]ine [anse
s` devii femeie \n sensul adev`rat al cuvântului…
– Continu`, spuse ea abia auzit.
– C` acel b`rbat ar trebui s` se gândeasc` mai
\ntâi la tine. Dac` nu, boala ta ar putea s` revin`.
S` vorbim despre altceva, Claire! Mi-e atât de greu
când te v`d atât de palid`…
– I-ai spus asta lui Vangelis?
– Da.
– El ce-a r`spuns?
– Nici un cuvânt. S-a apropiat de fereastr` [i
m-a \ntrebat ce voiam s` fac. I-am spus c` vreau s`
ne \ntoarcem cât mai repede \n Anglia. A plecat s`
ne rezerve locurile, dup` ce m-a asigurat c` vom fi
\ntotdeauna bine veni]i la el.

141
*
* *

|n acea sear`, \n camera ei, Claire se gândi la


ceea ce aflase de la fratele ei. Trebuia s-o lase pe ea
s` r`spund`; n-ar fi spus „ nu”…
Degeaba se mai gândea la asta. Vangelis voia
doar s`-[i pl`teasc` o datorie de onoare. Dar dac`
a avut alte motive? \i [opti o voce la ureche.
|n acea noapte, avu un somn agitat. Când se
trezi, \ncerc` s`-[i aminteasc` ce-i spusese Vangelis
cu o zi \nainte de plecarea ei, atunci când \i
povestise totul…
– E foarte important, pentru noi doi, precizase
el. Oare voia s` spun`… Nu, totul era rodul
imagina]iei ei. {i totu[i, \[i aminti vocea [i ochii lui
tri[ti de la aeroport. Herete, agapi mou…
Cobor\ \n buc`t`rie unde o g`si pe mama ei
care \i propuse s` mearg` cu ea la cump`r`turi.
Dup` micul dejun, plecar` cu ma[ina \n centrul
ora[ului.
– A[ vrea s`-]i fac un cadou de Cr`ciun, draga
mea. Ce-ai zice de o rochie? Ai putea s-o por]i \n
seara de Revelion.

142
Intrar` \ntr-un magazin la mod`, iar Claire v`zu
imediat o rochie care-i pl`cu foarte mult. Mama ei
zâmbi.
– Probeaz-o repede!
Când Claire ie[i din cabina de prob`, Ruth
Harper exclam`:
– O, Claire, \]i vine perfect! E[ti \ncânt`toare!
Era o rochie de lân` fin`, de culoarea vi[inei
putrede, care-i punea \n valoare culoarea p`rului,
rotunjimile trupului [i talia fin`. Claire se privi
mult timp \n oglind`. Dac` ar vedea-o acum
Vangelis, n-ar recunoa[te-o. Adio, rochii-balon!
Când ie[ir` din magazin, se \ntâlnir` cu o pri-
eten` din copil`rie a mamei ei, Chloe Rattenburry.
– Ce-ar fi s` bem un ceai? propuse Ruth Harper.
{tiu o patiserie excelent` \n apropiere.
– Mam`, doamn` Rattenbury, dac` nu ave]i
nimic \mpotriv`, v` las… Mai am de f`cut ni[te
cump`r`turi.
– Fiica ta vrea s`-]i fac` o surpriz` de Cr`ciun,
nu-i a[a, Claire? Spuse Doamna Rattenbury
f`cându-i cu ochiul tinerei fete.
Ruth Harper era atât de fericit` c` s-a \ntâlnit cu
vechea ei prieten` \ncât nu se \mpotrivi.

143
– Ne vedem acas`, draga mea. Ai cheile? Eu voi
ajunge mai târziu. Spune-i tat`lui t`u s` nu-[i fac`
probleme.
Cele dou` prietene se dep`rtar` râzând. Claire
merse la biblioteca municipal`. Din ziua trecut`,
nu avea decât o idee: s` \n]eleag` ce i-a spus
Vangelis la aeroport. Herete, agapi mou…
C`ut` mai \ntâi un dic]ionar grec-englez, apoi
mai multe c`r]i de limb` greac`. Cu un teanc de
c`r]i, se a[ez` la o mas`. Treaba nu era u[oar` c`ci
trebui mai \ntâi s` descifreze alfabetul grecesc,
apoi s` caute cuvintele \n dic]ionar. Absorbit` de
munca pe care o f`cea, nu-[i d`du seama cum
trece timpul… G`si \n sfâr[it sensul frazei [i-l
verific` de trei ori. Când fu sigur` c` n-a f`cut nici
o gre[eal`, \[i ascunse fa]a \n mâini [i \ncepu s`
plâng`.
Herete, agapi mou \nsemna „La revedere,
dragostea mea”…

144
Capitolul 9

„La revedere, dragostea mea”, repet` ea nebun`


de bucurie. A[adar, Vangelis o ceruse \n c`s`torie
pentru c` o iubea!
|[i aminti fraza pe care i-o spusese când o
leg`nase \n bra]e, \n noaptea \n care avusese
co[marul. Se uit` din nou \n dic]ionar. Degetele \i
tremurau \n timp ce d`dea paginile. Verific`
fiecare liter`, fiecare cuvânt cu aten]ie: „ Nu-]i fie
fric`, draga mea, sunt aici… „Inima ei b`tea s`-i
sparg` pieptul. Cuvintele \i jucau prin fa]a ochilor:
draga mea, iubirea mea… |nchise ochii [i recon-
strui \n minte imaginea b`rbatului pe care \l iubea,
chipul lui frumos, ochii negri, buzele senzuale…
„La revedere, dragostea mea.” Nu, nu visase
acea durere din voce, triste]ea din privire,
c`ldura mâinilor pe umerii ei. Când se

145
desp`r]iser`, \i fusese fric` de el, dar mai ales de
ea, de dorin]a ei… |l dorea pe acest b`rbat din
tot sufletul…
|[i d`du seama \ntr-un târziu c` o doamn` \n
vârst` o privea fix.
– V` sim]i]i bine, domni[oar` ? Sunte]i cam
palid`…
– Totul e foarte bine, mul]umesc, se bâlbâi
Claire [i zâmbi.
Se uit` la ceas: era deja [ase seara! P`rin]ii ei
erau probabil \ngrijora]i. |[i a[ez` lucrurile \n
geant`, puse c`r]ile la locul lor [i plec` din
bibliotec` \n cea mai mare grab`.
Dac` Vangelis ar [ti pasiunea devastatoare care
o chinuia zi [i noapte! Dragostea o eliberase de
co[marurile pe care le avea de patru ani… Dar el
nu va [ti niciodat`.
Claire nu reu[ea s`-[i g`seasc` somnul . |n
fiecare diminea]`, se trezea cu pleoapele umflate.
|[i pierdu pofta de mâncare. Nu \nceta s`-[i repete
c` a trecut pe lâng` fericire, dar a pierdut-o. Totu[i
la nou`sprezece ani avea puterea s`-[i schimbe
via]a.
|[i petrecu o dup`-amiaz` \n pat, \ntorcând
problema pe toate p`r]ile. S` se \ntoarc` \n Grecia?

146
Aceast` idee nu i se p`ru prea bun`; presupunând
c`-l g`sea pe Vangelis la vil`, ce i-ar fi spus? {i ce se
va \ntâmpla dac` se \n[al` [i el \i va spune cu un
râs aspru :
– Eu, s` te iubesc? Mergi la un psihiatru!
Foarte nervoas`, Claire \[i lu` geaca, geanta [i
ie[i din camer`.
– Unde te duci, draga mea? o \ntreb` mama ei
din buc`t`rie.
– |n ora[ s` cump`r câteva felicit`ri. Ai nevoie
de ceva?
– Da, a[teapt` pu]in s`-]i dau lista…
Dup` pu]in timp, Claire \mpinse poarta gr`dinii
cu un co[ \n mân`. Cum ajunse \n ora[, merse
direct la po[t` [i cump`r` o vedere frumoas`. Se
gândise mult ce s` fac`. Vederea reprezenta un sat
englez, iarna. Scoase un stilou [i scrise câteva
cuvinte : « E foarte frig aici. Cu toat` dragostea
mea, Claire. »
Repede, \nainte s` se r`zgândeasc`, scrise
numele [i adresa lui Vangelis pe plic.Apoi o scrise
[i pe a ei. Ceru un timbru pentru Grecia, \l lipi [i
puse scrisoarea \n cutie, dup` ce verific` de mai
multe ori adresa.

147
Trecu o s`pt`mân`, f`r` nici o veste. Poate c`
Vangelis n-a primit \nc` scrisoarea… Dac` nu mai
locuia la vil` \n timpul iernii? Nu regreta c`-i
scrisese ; dac` nu primea nici un r`spuns, [tia la ce
s` se a[tepte.
|n diminea]a de dou`zeci [i patru decembrie, se
trezi foarte trist` ; trecuser` exact dou` s`pt`mâni
de când trimisese scrisoarea. |n aceast` perioad`, \i
era mai greu s`-[i p`streze zâmbetul pe buze \n fa]a
familiei. {tia c` mai devreme sau mai târziu va fi
nevoit` s` le spun` secretul care o rodea.
Era acas` doar cu mama ei ; tat`l [i fra]ii ple-
caser` devreme la munc`, c`ci voiau s`-[i ia câteva
zile libere \ntre Cr`ciun [i Anul Nou. Când
po[ta[ul \i f`cu semn c` nu are nimic pentru ea,
Claire era gata s` plâng`. |[i promise s`-l [tearg`
pe Vangelis Lardakis din via]a ei, dac` nu primea
nici o veste \nainte de Revelion.
– Mam`, nu vrei o cafea ? S-a f`cut atât de
frig…
– Da, te rog. Dar s` nu fie prea tare. Sun` tele-
fonul. R`spund eu. Cred c` e Chloe Rattenbury.
– |n cazul acesta, voi p`stra cafeaua cald`, c`ci
n-am v`zut persoan` mai vorb`rea]`, râse Claire.
Ruth Harper râse [i ea, apoi se duse la telefon.

148
– Nu e Chloe ? se mir` Claire când o v`zu pe
mama ei \napoi dup` câteva secunde.
– Nu, e pentru tine, r`spunse doamna Harper,
foarte mirat`. Gr`be[te-te, el a[teapt`…
– El ?
– Da, e un b`rbat. Nu i-am recunoscut vocea.
Are un accent…
Claire sc`p` cana din mân` care se sparse \n mii
de buc`]i.
– O, mam`, nu e adev`rat!
Intr` \n hol [i ridic` receptorul cu o mân`
tremur`toare.
– Alo?
Nici un r`spuns. Pe linia telefonic` se auzeau
zgomote. Se temea s` nu fi ajuns prea târziu ;
poate \nchisese deja. Apoi se produse minunea…
auzi vocea lui Vangelis. Picioarele n-o mai ]ineau,
a[a c` se a[ez` pe un scaun, lâng` telefon. Lacrimi
de bucurie \i curgeau pe obraji.
– Alo, Claire ? spuse vocea drag`, pu]in cam
dep`rtat`. Tocmai am ajuns la mine [i am g`sit
scrisoarea. Claire, chiar crezi ce-ai scris ?
– Da, bine\n]eles, r`spunse ea ; avea gâtul uscat
din cauza emo]iei.
Urm` o clip` de t`cere, apoi Vangelis continu`
pe un ton plin de siguran]`.

149
– Atunci, dovede[te-mi.
– Eu… s`-]i dovedesc ? Nu \n]eleg…
A[adar, n-o credea?
– Fii atent`: \ntr-o or` va veni o ma[in` s` te ia.
{oferul va primi instruc]iuni s` te duc` la
aeroport, unde te va a[tepta un avion.
– Cum…cum ? se bâlbâi ea, crezând c` n-a
auzit bine.
– M-ai auzit, Claire ? Vino la mine. Vom face
\mpreun` s`rb`torile de iarn`.
Ea nu avea timp s` se gândeasc` ; dac` nu-i
r`spundea acum, el putea s` \nchid` telefonul.
Uit` de p`rin]i, de fra]i [i spuse :
– Da, Vangelis… Voi veni.
Apoi auzi un zgomot sec : convorbirea fusese
\ntrerupt`. Claire se uit` o vreme la receptor,
foarte mirat`, apoi \l puse \n furc`. « O ma[in` va
veni \ntr-o or`… » |nc` sub efectul acestei fraze,
fugi \n buc`t`rie, unde mama ei termina de adunat
cioburile c`nii sparte.
– Mam`, o, mam`…
Lacrimile \i curgeau pe obraji.
– Voi petrece Revelionul \n Grecia.
Ruth Harper r`mase pe loc, sprijini m`tura de
perete [i se \ncrunt` \ngrijorat`.

150
– |n Grecia ? Ce vorbe[ti ?
– A[teapt`, mam`, \]i voi explica. Stai jos. {tiu
c` o s` fii foarte mirat`, dar, te rog, ascult`-m` f`r`
s` m` \ntrerupi.
Zece minute mai târziu, Ruth Harper se uita la
fiica ei de parc` o vedea acum prima dat`. Claire
se gândi c` nu era bine s`-i spun` adev`rul, a[a c`-i
povesti c` se \ntâlniser` \n Grecia.
– Noi to]i am observat c` te-ai schimbat foarte
mult de când te-ai \ntors din vacan]`. Chiar ieri
vorbeam despre aceste transform`ri cu m`tu[a
Katie. Mi-a spus c` e timpul s`-]i l`s`m mai mult`
libertate, dar s` pleci singur` \n Grecia…
Ruth \[i mu[c` u[or buza.
– Acest b`rbat… nu te sperie ?
– Dar, mam`, \l iubesc ! Nu mi-e team` de
nimic atunci când sunt cu el!
Ruth Harper \[i m`sur` fata din cap pân`-n
picioare. Ochii str`lucitori ai lui Claire ar`tau c`
tân`ra spunea adev`rul. Totu[i, ea nu era
convins`.
– Spui c` Kit \l cunoa[te ?
– Da, bine\n]eles !
– Atunci poate s` mearg` el cu tine. M` duc s`-l sun.
Tân`ra fat` scutur` din cap.

151
giannijollys

– Nu, mam`. To]i patru v-a]i purtat minunat cu


mine [i v` voi fi \ntotdeauna recunosc`toare pen-
tru asta. Dar trebuie s` merg singur`. Dac`
Vangelis m` vede cu fratele meu, va crede c` \nc`
mi-e team` de el.
Dar doamna Harper nu era convins`.
– Acest… Vangelis, crezi c` te iube[te \ntr-
adev`r ? \ntreb` ea ne\ncrez`toare.
Claire ezit`.
– Nu [tiu, mam`. Trebuie s` merg acolo, s` v`d.
Mama citi hot`rârea \n ochii fiicei ei [i spuse:
– Presupun c` [i dac`-l sun pe tat`l t`u s` vin`
s` stea el de vob` cu tine, tot nu-]i vei schimba
hot`rârea?
– Nu, mam`.
– Atunci, nu-mi r`mâne decât s` te ajut s`-]i faci
bagajul. Dar promite-mi c` ne suni s` ne spui cum
ai ajuns.
– Promit !
Cu inima \n s`rb`toare, Claire urc` \n camer` [i
deschise [ifonierul. Se uit` dezam`git` la toate
rochiile ei. Nici una nu-i mai pl`cea [i nu mai avea
timp s` fac` acum cump`r`turi. Tocmai atunci
intr` mama ei care-i puse pe pat rochia pe care
voia s` i-o dea de Cr`ciun.

152
giannijollys

– Cred c` vrei s` te \mbraci \n ceva mai elegant…


Claire se arunc` \n bra]ele mamei ei [i o acoperi
de s`rut`ri.
– Mam` ! Te iubesc !
Totul se petrecu precum \ntr-un vis. Tân`ra fat`
ascult` ultimele sfaturi ale mamei, apoi, \mbr`cat`
\n rochia cea ro[ie [i \nc`l]at` cu pantofi cu tocul
\nalt, ie[i repede din cas`, \nainte s`-i dea
lacrimile. Dou` ore mai târziu, lu` avionul
Companiei Lardakis. |n curând, Vangelis o va
strânge \n bra]ele lui…
|ncerc` s`-[i imagineze cum va fi \ntâlnirea lor
la aeroport. Dar Vangelis nu era acolo. Se uit`
\nnebunit` \n jurul ei [i-l z`ri doar pe Hektor, care
venea spre ea râzând.
– Kalimera, despinis, \i spuse el [i-i lu` valiza.
|n drum spre vila lui Vangelis nu reu[i s`-[i
potoleasc` b`t`ile nebune[ti ale inimii. Cum se va
purta el când o va vedea ? Zeci de gânduri contra-
dictorii \i treceau prin minte… Când ma[ina intr`
pe aleea cu pini, Claire se \ntreb` dac` f`cuse bine
c` venise.
Hektor o ajut` s` coboare [i o \nso]i pân` \n
cas`. |i l`s` valiza \n hol [i-i f`cu semn s` intre \n
salon.

153
Tân`ra fat` puse mâna pe clan]`, trase adânc
aer \n piept [i deschise u[a.
Vangelis se ridic`. Pere]ii \nc`perii disp`rur`,
iar ea nu mai v`zu decât silueta lui \nalt`. B`rbatul
venea \ncet spre ea. Privirile lor se \ncruci[ar`,
vr`jite. O team` f`r` nume puse st`pânire pe ea,
\ncât crezu c` le[in`. Nu putea nici s`-i pronun]e
numele, nici s` se mi[te din pragul u[ii.
Vangelis era \mbr`cat \n negru, iar chipul lui
p`rea mai palid decât de obicei. Era [i foarte
obosit. Claire ar fi vrut s` fug` spre el, s` i se arunce
\n bra]e, s`-i spun` cât de mult \l iube[te. Dar
r`mase pe loc, \nfrico[at`. Ce se \ntâmpla cu ea ?
Dup` lungi clipe de a[teptare, el vorbi primul.
– Bun` ziua, Claire. Ai venit singur` ?
– Da. Mama ar fi vrut s`-l trimit` pe Kit cu mine,
dar n-am fost de acord.
Ei nu-i pl`cea deloc aceast` voce grav`, care nu
era a ei.
– Am crezut c` n-o s` vii, spuse el pe un ton
calm.
Era \ngrozitor. Se purtau ca doi str`ini care
schimbau amabilit`]i. Ea strânse din din]i s` nu
plâng`. Curaj, \i spunea o voce din interior. Ai
f`cut atâta drum s` renun]i tocmai acum?

154
Vocea ei reveni la normal. Avu impresia c`
sângele \ncepe s`-i circule din nou prin vene.
– Voiam s` vin…
Cuvintele pe care [i le re]inuse prea mult timp,
ie[ir` \n sfâr[it la suprafa]`:
– Vangelis… te iubesc.
El p`li [i \nchise ochii.
– |mi pare… \mi pare r`u, se bâlbâi ea. Te-am pus
\n \ncurc`tur`. Nu asta am vrut. M` \ntorc \n Anglia.
– Nu !
Din doi pa[i, fu lâng` ea.
– Nu pleca, Claire. Te rog, ia loc.
Ea \[i scoase haina [i o puse pe sp`tarul unui
scaun. V`zu privirea mirat` [i admirativ` a lui
Vangelis când descoperi cum era \mbr`cat`. Patru
luni mai devreme, aceast` privire ar fi \ngrozit-o,
dar acum \i f`cea pl`cere.
– Ia loc, repet` el.
Ea se a[ez` pe canapeaua pe care o ]inuse \n
bra]e cu o zi \nainte s` plece.
– {tiu c` ]i-a trebuit mult curaj s` vii aici, spuse
el a[ezându-se \n fa]a ei, pe un fotoliu. Vreau s`
spun… Doamne ! Cât de complicate devin uneori
chiar [i cuvintele simple ! Ai \n]eles c` … te
iubesc.

155
Claire \[i \n`bu[i un strig`t [i vru s` se arunce \n
bra]ele lui, dar el o opri cu un gest.
– Nu ! Ascult`-m`, mai \ntâi !
Vangelis o iubea ! Vangelis o iubea! |n curând o
s-o ia \n bra]e…
– Da, Claire, te iubesc. Ca un nebun. Dar…
|[i duse mâna la frunte, \ncurcat.
– Trebuie s`-]i vorbesc sincer. Te iubesc a[a
cum iube[te un b`rbat o femeie, adic` te [i doresc.
Iar eu [tiu c` n-ai voie s` faci dragoste. Cum a[
putea s` m` c`s`toresc cu tine când [tiu c` \ntr-o
zi o s`-mi calc angajamentul [i o s` te ating ?
Dac` ar fi [tiut cât se \n[al` ! Lacrimile
str`luceau \n ochii lui Claire, pe care timiditatea o
\mpiedica s` vorbeasc`.
– M-am gândit tot timpul la tine, Claire. Aceste
patru luni au fost lungi cât patru ani. Când am
primit scrisoarea de la tine azi-diminea]`, eram
nebun de bucurie. Eram atât de fericit c` pot s` te
v`d din nou \ncât am uitat ce s-a \ntâmplat la aero-
port, când te-ai smuls din bra]ele mele.
– Nu am fugit de tine…
El o privi cu ne\ncredere.
– Eram atât de tulburat` de atitudinea ta c`
m-am dat \napoi s` v`d dac` nu cumva visez. Ai

156
vorbit grece[te, iar eu n-am \n]eles ce-ai spus.
Iar tu ai plecat \nainte s` mai pot spune ceva.
Vangelis nu era \ns` convins.
– }i-am vorbit grece[te pe plaj` când te ]ineam
\n bra]e ? Nu. {i totu[i ai fugit de mine \ngrozit`.
El \ngust` ochii [i se uit` intens la Claire, care
se tulbur`.
– Nu, Vangelis, te \n[eli [i de data asta. |n ziua
aceea, am \n]eles atâtea lucruri; de fapt, nu voiam
s` te opre[ti…
El o urm`rea cu aten]ie.
– Când am ajuns \n camer`, relu` ea, mi-am dat
seama c`… mângâierile tale \mi produceau
pl`cere. Bine\n]eles, eram \nc` foarte timid`… {i
mai eram \ngrijorat` din cauza lui Kit…
Un zâmbet ap`ru pe buzele b`rbatului.
– Claire, e[ti sigur` de ce spui ? Nu-mi da
speran]e… Mi-ai lipsit atât de mult!
Se ridicar` amândoi, dar r`maser` nemi[ca]i.
– Rochia aceasta \]i vine foarte bine. Pentru
mine, e un semn c` spui adev`rul. N-ai fi avut cura-
jul s` por]i a[a ceva \n august.
Privirea lui se opri o clip` pe curba feminin` a
[oldurilor [i pe talia ei fin`, apoi f`cu un pas [i o

157
lu` \n bra]e. Claire l`s` s`-i scape un suspin de
bucurie [i se refugie \n bra]ele lui protectoare.
– Draga mea…
El se d`du pu]in \napoi s-o priveasc` mai bine.
|[i opri privirile pe nasul ei mic, pe ochii mari de
culoare alunei… Ea \i zâmbi cochet, \nc` pu]in
timid` de aceast` nou` intimitate.
Cu degetul, \i desen` conturul buzelor [i se
aplec` \ncet spre ea. Buzele lor se unir` \ntr-un
s`rut pasional.
– Claire, o, Claire, a[tept de atâta vreme aceast`
clip`…
– Vangelis, sunt atât de fericit`… Sim]i cum \mi
bate inima ?
El vru s`-i simt` inima cum bate, dar se opri.
– Chiar vrei asta?
– Nu-mi mai e team`, Vangelis.
Când mâna lui \i mângâie rotunjimile sânului,
ea gemu de pl`cere. Apoi mâna se strecur` \n
decolteul rochiei, iar Claire sim]i un val de c`ldur`
pe piele.
– Micu]a mea Claire, te iubesc atât de mult…
Dintr-o dat`, se dep`rt` [i \ncepu s` râd` \ncet.
– Spune-mi, nu mai avem timp, mâine e
Cr`ciunul.

158
– Nu mai avem timp ? Nu \n]eleg…
– Claire Harper, insist s` devii oficial so]ia mea
\nainte de sfâr[itul anului… Ceremonia va avea
loc aici, \n mica biseric` din sat.
– O, Vangelis, ar fi minunat, dar p`rin]ii [i fra]ii
mei…
El se \ndrept` spre fereastr` [i se uit` la cer.
– Hmm… E \nc` vreme bun`. Ce-ai zice dac`
am merge dup` ei la Londra ?
– Acum ?
– Acum ! Nu-]i place s` c`l`tore[ti cu avionul ?

Sfâr[it

giannijollys

159

S-ar putea să vă placă și