Caracterizarea lui Ion

Curentul literar
Realismul este un curent literar care se manifesta in secolul al XIX-lea, incepand
din Franta si avand ca principiu de baza reflectarea credibila, verosimila a realitatii
in datele ei esentiale, obiective.
Opera ‘’Ion’’ de Liviu Rebreanu este un roman realist obiectiv, datorita
veridicitatii realitatii, obiectivitatii, observatiei tiparelor umane, dar si modului in
care sunt construite tiputile umane, care au o viata spirituala personala, libera,
care nu se identifica cu cea a creatorului lor.
Aparitia:
‘’Ion’’ a aparut in 1920 si este un roman interbelic.
Caracterizarea:
Ion este personajul principal, unul dintre cele mai complexe personaje din
literatura romana, cu insusiri contradictorii: perfidie si naivitate, blandete si
brutalitate, insistenta si cinism. El este un personaj rotund, osciland intre cele
doua mari pasiuni ale sale.
Din punct de vedere social, eroul se incadreaza in categoria taranilor saraci cu o
dorinta aprinsa de a avea pamant si de a fi bogat fiind gata sa faca orice pentru a-l
obtine si pentru a scapa de eticheta de ‘’sarantoc’’.
Statutul moral al lui Ion este reprezentat de orgoliu si impulsivitate, de cele mai
multe ori este agresiv, iar lacomia pentru pamant va scoate in evidenta caracterul
sau manipulator.
Psihologic, Ion se regaseste intre cele doua puternice pasiuni: iubirea si obsesia
pentru pamant. Conflictul interior al protagonistului se consuma intre iubirea
pentru Florica si patima pentru avere.
Doua secvente reprezentative:
O prima secventa reprezentativa este hora. Hora ofera posibilitatea unei
stratificari sociale inca de la inceput. Taranii prezenti la hora de duminica sunt
organizati in grupuri distincte conform normelor mentalitatii colective: in centru
perechile tinere care joaca cu pasiune(viitoarele familii); pe margine fetele care au
ramas nepoftite; mai la o parte nevestele si babele admirandu-si odraslele, iar
printre ei, copiii care alearga. Abia dupa incheierea jocului apar intelectualii
satului Popa Belciug, sotia invatatorului,Titu si Laura. Ion o invita pe Ana la joc
fiind surprinsi de Vasile Baciu care raneste orgoliul protagonistului numindu-l
‘’sarantoc, hot, talhar’’, moment care declanseaza intriga romanului.
O alta secventa semnificativa o constituie scena nuntii lui Ion cand acesta
danseaza cu Florica. Conform traditiei jocul miresei trebuia sa se desfasoare dar
pentru ca Ana era insarcinata locul acesteia a fost luat de catre Florica. Cuprins de
dragoste pentru aceasta, Ion o ia pe tanara la dans si ii declara iubirea lui vesnica.
Ana cuprinsa de invidie si furie incepe sa planga in timp ce Ion fara sa ii pese de
suferinta sotiei este preocupat doar de cati bani s-au strans la nunta. Aceasta
scena evidentiaza astfel patima lui Ion pentru avere, casatorindu-se doar din
interes si creioneaza totodata iubirea pe care Ion o are pentru Florica cu toate ca
acesta se afla la propria nunta, in care Ana ii e mireasa.
Doua elemente de structura:
Tema:
Tema principala a romanului este problematica pamantului particularizata in
confruntarea devastatoare intre doua patimi puternice: iubirea pentru pamant si
iubirea pentru o femeie. Se evidentiaza lupta taranului sarac roman de la
inceputul secolului al XX-lea pentru pamant.
Titlul:
Titlul este redat de numele personajului eponim reprezentativ pentru acea
perioada. Rasturnat, el devine ‘’noi’’ atragandu-se atentia asupra caracterului
colectiv al taranulor insetati de pamant de la acea vreme.
Conflictul:
Conflictul central al romanului este dat de lupta pentru pamant in satul
traditional. Drama lui Ion este drama unui taran sarac si lacom care nu-si accepta
conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si averea
Anei. De asemenea, in text se observa si prezenta conflictului exterior intre Ion si
Vasile Baciu. Tatal Anei cunoaste interesele tanarului si nu doreste sa isi marite
fata cu un om ca el.
Modalitatile de caracterizare:
Modalitatile de caracterizare a personajului sunt cele consacrate de textul epic:
directe si indirecte. La inceputul romanului, naratorul ii construieste un portret
favorabil. Desi sarac, este harnic, iubeste munca si pamantul, ‘’pamantul ii era
drag ca ochii din cap’’. El este caracterizat de celelalte personaje: Doamna
Herdelea il considera ‘’baiat cumsecade,muncitor, e harnic si istet’’, iar in opinia
lui Vasile Baciu este ‘’sarantoc’’. Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele
care evidentiaza trasaturile sale. Este respectuos cu invatatorul si preotul, dar
ironic cu Vasile Baciu.
Concluzia:
In concluzie, '’Ion’’ de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv.
Avand in vedere aceste caracteristici, portretul lui Ion demonstreaza ca in acest
personaj se regaseste o dorinta arzatoare de a-si schimba statutul social, in in
acelasi timp vrea sa aiba si femeia iubita alaturi. Destinul sau este tragic, iar
protagonistul moare ucis chiar de unealta pamantului.(sapa)