UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

FACULTATEA DE DREPT

TEMA 2

                                                   

                                                              STUDENT:
    MIHALACHITA    VLADUT
                                                                              Anul III,semestrul II, DREPT,
ID
 2021
Dezvoltarea accelerată a electronicii în ultimele decenii a dus la apariţia şi extinderea
calculatoarelor – definite ca mecanisme, aparate electronice capabile să prelucreze date şi să
folosească programe (seturi de instrucţiuni) stocate în memorie pentru a rezolva probleme, prin
acceptarea de date, executarea operaţiilor asupra datelor (procesare – de exemplu, stocarea,
sortarea, întâmpinarea, ştergerea datelor etc.) şi furnizarea rezultatului acestor operaţii .

Infracţiunile informatice ar putea fi clasificate, potrivit recomandărilor Consiliului

Europei (lista minimală), în opt categorii:

1) frauda informatică – constând în orice ingerinţă într-un sistem informatic care îi

influenţează rezultatul, cauzând prin aceasta un prejudiciu, cu intenţia de a obţine un avantaj
material pentru sine sau pentru altul;

2) falsul informatic;

3) fapte care prejudiciază datele sau programele pentru calculator;

4) sabotajul informatic;

5) accesul neautorizat;

6) intercepţia neautorizată;

7) reproducerea neautorizată a unui program de calculator protejat;

8) reproducerea neautorizată a unei topografii.

Criminalitatea informatică cunoaşte o evoluţie rapidă datorită vulnerabilităţilor asociate

sistemelor informatice, posibilităţilor de acţionare la distanţă mare şi de a îndepărta complet
evidenţele privind momentul şi modul clar de săvârşire a infracţiunilor informatice 1 . Evoluţia
criminalităţii informatice este favorizată şi de caracterul său transfrontalier, în condiţiile în care
folosirea sistemelor informatice şi a reţelelor de comunicaţii, legitimă sau nu, depăşeşte
frontierele statelor.2 S-a exprimat opinia că mondializarea reţelelor informatice a dus la apariţia

1
Ioana Vasiu, Lucian Vasiu, Criminalitatea în cyberspaţiu, Ed.UJ, Bucureşti, 2011, p.121.
2
Gheorghe Ionuţ Iulian, Infracţiunile din sfera criminalităţii informatice, - Încriminare; investigare, prevenire şi
combatere, Ed.UJ, Bucureşti, 2011, p.53.
unor noi forme ale delincvenţei, însă şi la dezvoltarea unei conştiinţe internaţionale pentru
organizarea luptei împotriva acestui fenomen nociv . 3

Unii autori vorbesc de un drept penal informatic care va constitui pe viitor, în aproape
toate ordinile juridice, un sector nou şi autonom marcat de trăsăturile specifice, rezultat dintr-o
activitate legislativă şi jurisprudenţială în expansiune în creştere în ultimii ani4. Totuşi, acest
drept prezintă o mare eterogeneitate cât priveşte izvoarele normative, modelele de inspiraţie,
termenele şi domeniile de intervenţie, ceea ce impune legiuitorilor naţionali introducerea unor
reglementări uniforme şi armonizate între ele în domeniul criminalităţii informatice.

                Domeniul comertului electronic in Romania a fost impulsionat in mod substantial prin

cresterea rapida a numarului de servicii prestate prin mijloace electronice, care a atras atentia atat
a companiilor, cat si a consumatorilor asupra acestui domeniu, prin marea viteza de efectuare a
tranzactiilor, dar si prin costurile lor reduse. Tranzactiile efectuate prin mijloace electronice au
dat un imbold major intreprinderilor mici si mijlocii sa utilizeze internetul pentru a-si dezvolta
afacerile si au oferit posibilitatea consumatorilor din Romania de a accesa bunuri si servicii la ca
re altfel acestia nu ar fi avut acces.

              In fata unei asemenea expansiuni, au aparut si probleme specifice semnificative la care

trebuiau identificate solutii – de exemplu, cum sa fie garantata protectia datelor personale ale
consumatorilor; modul de securizare a contractelor incheiate ori mijloace electronice; cum sa fie
evitate spam-urile. Ca raspuns la aceste chestiuni si avand in vedere integrarea Romaniei in
Uniunea Europeana (“UE”), in Romania a fost adoptata Legea 365/2002 privind comertul
electronic (“Legea 365”), care de fapt transpune prevederile Directivei adoptate in acest domeniu
la nivelul UE. Exista de asemenea si alte legi ce reglementeaza diferite aspecte ce privesc
comertul electronic.

              Intr-o economie in rapida dezvoltare, canalele alternative de vanzare si viteza crescuta de

comunicare, precum si metodele publicitare rapide si facile reprezinta fara indoiala aspectele
pozitive ale tranzactiilor desfasurate prin mijloace electronice pentru furnizorii de servicii. Pentru
consumatori, comertul electronic reprezinta un consum redus de timp si ofera o mai mare

3
Jean Pradel, Droit pénal européen (2009), op. cit., p.209
4
Lorenzo Picotti, Biens juridiques protégés et techniques de formulation des incriminations en droit pénal de
ľinformatique, Revue internationale de Droit Pénal, nr.77(314), 2, érès, 2006, p.525.
varietate de optiuni, intrucat magazinele virtuale pot fi vizitate usor si rapid de oriunde din
Romania unde exista un calculator. In timp ce comertul electronic prezinta o serie de riscuri
pentru consumatori, derivand din imposibilitatea acestora de a viziona si testa produsele pe care
le achizitioneaza, precum si din diversele mecanisme puse in functiune pentru obtinerea datelor
lor personale, incluzand informatiile bancare, totusi beneficiile aduse consumatorilor au fost
imbunatatite prin adoptarea unei legislatii specifice in Romania.

BIBLIOGRAFIE
 1. Codul de procedură penală, Editura Hamangiu, 2009;

2. Codul penal, Editura Hamangiu, 2009;

3. Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii

organizate;

4. Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în
cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată
şi Terorism;

5. Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri.