Nu ne-am gândit că această ipocrizie va trage peste capriciile noastre cortina

unei tăceri decente. Spada nu era întotdeauna numită o lopată sângeroasă. Femeia
nu-și revenise cu totul în fire.
Locuiam aproape de Victoria Station și mi-am amintit de excursiile lungi cu
busul spre cenaclurile literare. În timiditatea mea, rătăceam pe stradă, până am
găsit curajul să apăs soneria. Și apoi, foarte rapid, am fost inaugurat într-o încăpere
fără aer, plină de oameni. Am fost prezentată persoanei celebrate, iar cuvintele pe
care aceasta le-a spus despre cartea mea m-au făcut să mă simt extrem de
incomfortabil. Simțeam că ei se așteptau să spun lucruri elevate, însă eu nu eram în
stare să mă gândesc la nimic până ce petrecerea nu a luat sfârșit. Încercam să-mi
ascund rușinea, deservind cesti de ceai și felii de pâine cu unt. Nu voiam ca cineva
să-mi atragă atenția, doar să privesc liniștit acele creaturi faimoase și să ascult
lucrurile deștepte pe care le spuneau.