FIŞA DE CUNOAŞTERE PSIHOPEDAGOGICĂ A ELEVEI

Întocmită de (numele studentului) ____

I. DATE PERSONALE:
Locul şi data naşterii: Vârsta 18 ani ______________

Domiciliul: ___________________

Înscrisă la această şcoală din anul şcolar: __________________

II. DATE CU PRIVIRE LA RUTA ȘCOLARĂ ANTERIOARĂ:

(aspecte semnificative, explicative pentru situaţia actuală)

III. DATE SEMNIFICATIVE REFERITOARE LA FAMILIE:

(componența familiei, nivelul educațional al părinților)

IV. DATE PSIHOLOGICE:

1. Reprezentările:
(reprezentări preponderente, stilul de învăţare)

Reprezentările preponderente la un copil de 18 ani pot fi vizuale, auditive, kinestezice

remarcându-se cu precădere reprezentările vizuale, receptând mai ușor informațiile vizual preluate
din manual, notițe, internet, etc.
La un copil de 18 ani stilul de învățare este multimodal, care îmbină preferința pentru transpunerea
informațiilor în reprezentări grafice, cu stilul scris-citit, astfel încât mediul atractiv favorizează
învățatea. Stilul auditiv este susținut de stilul vizual prin recunoașterea unor imagini și reproducerea
acestora prin filtrul propiru făcând apel la propria imaginație și gândire logică. La acestea se adaugă
și stilul multimodal prin combinarea a stilurilor de învățare amintite în vederea însușirii mai facile a
cunoștințelor noi. Eleva are un simț al creativității fin prin propria imaginație și sintetizează ușor
orice informație, ceea ce denotă o activitate mai intensă a emisferei cerebrale drepte.

2. Memoria:
(calităţi ale memoriei)

Procesul de învățare este influențat de aptitudinile copilului care presupun dotare ereditară și
dezvoltare prin asimilare de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi specifice. Memoria ca și proces
psihic cognitiv la eleva de 18 ani se evidențiază prin calitățile sale și anume prin volum, elasticitate,
rapiditatea întipăririi, trăinicia păstrării, exactitatea redării și promptitudinea redării.
La eleva de 18 ani este pregnantă memoria mecanică a cărei volum este variabil și relativ depinzând
de informația memorată.
Memorarea mecanică se remarcă prin elasticitate având capacitatea de a acumula mereu
conștințe noi însă cu riscul de a uita pe cele vechi, dar prin repetiție se poat relua și reactualiza
anumite informații importante. Rapiditatea întipăririi este remarcabilă deoarece prin repetiție și
concentrare asupra conținutului poate să recatulizeze o definiție cu ușurință. Trăinicia păstrării este
de scurtă durată deoarece nu se pune accent pe importanța informației, ci mai mult pe împrejurări,
pe evenimente și o logică de conjunctură („de a învăța și de a lua o notă”).
Exactitatea redării este interpetativă deoarece conținutul unei informații poate fi reprodus
diferit folosind chiar cuvintele proprii în detrimentul informației preluate din manual. Proptitudinea
redării este variabilă ținând cont de complexitatea informației, însă prin procesului cognitiv de
gândire se remarcă o memorare logică. În cazul nostru, centrul de interes al elevei de 18 ani este
influențat de grupul de prieteni, de afilierea socio-emoțională spre o anumită materie (în cazul
nostru științe sociale: filozofie, psihologie) sau profesor/profesoară.

3. Gândirea:

a). Stadiul dezvoltării cognitive:

senzoriomotor
preoperaţional
x operaţii concrete
x operaţii formale

b). Caracteristicile stadiului identificat:

Copilul de 12 ani se află la latitudinea stadiului dezvoltării cognitive operațiuni concrete și

operațiuni formale. Copilul are o gândire logică bazată pe operațiuni mentale și un pe raționament
fin inspirat din realitatea concretă, din evenimentele și situațiile reale cu care se confruntă copilul.
Informația este înțeleasă cu ușurință, progresiv în funcție de gradul de complexitate a informației,
încât dă dovadă de o gândire logică bazată pe generalizare și abstractizare.
Copilul de 12 ani are un raționament logic ipotetico-deductiv datorat experiențelor preluate
din familie, societate, grup de prieteni, etc. Gândirea sa este concentrată mai mult pe idei decât pe
obiecte concrete. De exemplu poate ușor trece de la simplu la compus, de la general la particular
însă se confruntă cu dificultatea de a-și expune propria părere, de a argumenta alegerea unei opțiuni
pe care doar o deduce intuitiv fără a dezvolta problematica și a face apel la gândirea logică. În
general, copii între 10-12 ani, încep să manifeste abilități sporite pentru generalizare în cazuri
concrete și pentru rezolvarea sistematică a problemelor și raționamentelor.
În ceea ce privește latura performanței prin motivare și interesul dezvoltat de către un/o
profesor/profesoară privind materia sa se remarcă prin pefromanțe șoclare.

4. Limbajul:
a). Caracteristicile exprimării orale:

Exprimarea orală este bogată, eleva fiind capabilă să înțeleagă și să utilizeze un limbaj mai
complex, să înțeleagă o gramatică complexă cât limbajul utilizat în societate, la școală.
Datorită surselor media și a pasiunii de a citi cărți de aventură își îmbogățește vocabularul și
involuntar introduce în limbajul utilizat cuvinte, expersii regăsite în cărțile citite, din manuale, din
convorbirile avute în familie sau din informațiile preluate de pe internet, de la televizor.

b). Specificul limbajului scris:

Limbajul scris este complex, se remarcă folosirea corectă a regulile de ortografie și punctuație.
Specificul limbajului scris este deja format însă uneori din cauza lipsei concentrării remarcăm
posibilitatea de a scăpa anumite litere în context sau de a pune eronat anumite semne de punctuație.

5. Atenţia:
(calităţile atenţiei evidenţiate în activităţile elevăului)

În cazul copilului de 12 ani starea de concentrare și orientare selectivă a proceselor cognitiv-

superioare este de tip intenționată, voluntară atrunci când este solicitat să îndeplinească o sarcină
( de scris, de citit, de reprezentat, etc).
La copilul de 12 ani se remarcă dificultatea păstrării atenției timp îndelungat când desfășoară o
activitate pentru o perioadă mai mare de 30 de minute.
Volumul atenției la un copil de 12 ani este variabil, apare dificultatea de concentrare în primele 10
minute, apoi prin implicare și devotament se remarcă o motivare intrinsecă privind anumite
discipline.
Stabilitatea și distribuirea atenției este moderată între 20-25 de minute doar dacă activitatea este
potrivită și interesantă pentru elevă. Mobilitatea atenției este ridicată deoarece fiind un copil
comunicativ și dornic să-și satisfacă curiozitatea poate să-și reorienteze atenția de la un obiect la
altul, intervenind chiar atenția spontană, involuntară declanșată de factori externi.

6. Afectivitatea:

a). Emoţii predominante:

- în timpul orelor: bucurie, rușine, nerăbdare, întristare, etc.

- în afara orelor (pauze, activităţi extraşcolare): bucurie, frică, surprindere, mâhnire, dispreț, furie,
etc.

b). Inteligenţa emoţională (caracteristici şi manifestare):

Copilul la vârsta de 12 ani știe deja să-și recunoască trăirile și să-și arate emoțiile pe care la
transpune verbal sau non-verbal, iar părinții devin model și cel mai bun exemplu în ceea ce privește
manifestarea inteligenței emoționale. Inteligența emoțională se remarcă prin inducerea diverselor
sentimente și emoții personale față de ceilalți, încât atitudinea pozitivă față de ceilalți se cultivă în
timp în funcție de percepția copilului privind valorilele promovate în școală și în familie.
Inteligența emoțională a copilului se dezvoltă prin comunicare, interacțiune socială cu familia,
colegii de la școală, grupuri de prieteni, astfel încât în timp se conturează sentimentul de empatie
față de ceilalți.
Inteligența emoțională la un copil de 12 ani se remarcă prin modul intrinsec de stapânire a
propriilor emoții, dar uneori emoțiile sunt evidențiate de o stare tacită lipsită de comunicare când
primește o replică din partea colegilor sau un comentariu din partea profesorului/profesoarei sau
prin plâns spontan atunci când nu a obținut o notă de trecere.

7. Motivaţia învăţării:
(tipuri şi forme de manifestare)

Motivația cognitivă se dezvoltă prin satisfacerea nevoii de cunoaștere și de formare a

concepției despre lume și viață, cât și pentru satisfacerea curiozității. Copilul este motivat să învețe
pentru a se afirma față de colegii săi, pentru a demonstra părinților că este capabil să ia note de 10.
 Motivația intrinsecă se manifestă prin nevoia de apreciere a celor din jur, prin încurajare
chiar și verbală care intră în incidență cu motivația de ordin afectiv când copilul are nevoie de
aprobare și afeliere de la un grup de prieteni, colegi. Motivația extrinsecă este datorată factorilor
externi (influența grupuilui elită din clasă de nota 10) care determină eleva de cele mai multe ori ca
să învețe de nota 10 pentru a se afirma față de acest grup.
Motivația pozitivă și negativă se manifestă în funcție de recompensa verbală cât și de îndeplinirea
unei sarcini. De cele mai multe ori copilul este motivat de a realiza o sarcină atunci când este
recompensat.
Motivația inferioară este bazată pe trebuințele fiziologice și de securitate care sunt nevoile esențiale
însă acest tip de motivație care face referire la piramida trebuințelor umane de A. Maslow și
motivația superioară bazată pe trebuințe de afiliere, stimă, de cunoaștere care se definitivează în
timp în procesul de formare și dezvoltare a elevei.

8. Voinţa:
(calităţi ale voinţei, caracteristici ale procesului decizional):

Vointa se definește în funcție de factorii externi, de reacția părinților la reușita școlară a

elevei, de părerea colegilor săi, de ambiția de a începe și duce la bun sfârșit o sarcină.
Puterea/slăbiciunea voinței se caracterizează prin nevoia de cunoaștere, entuziasm și
curiozitate. Are puterea de a depăși obstacolele, analizează situația joacă versus învățare, ce are de
câștigat dacă învață sau dacă se joacă, însă acest lucru se aplică în mediul instituționalizat, în mediul
familial intervine încăpățânarea și plictiseala de a îndeplini o sarcină.
Perseverenţa /încăpăţânarea persistă doar în cazul în care dorește să ducă la bun un sfârșit o
sarcină, dar intervine încăpățânarea când remarcă dificultatea de a realiza o sarcină. De cele mai
multe ori copilul urmărește câștigarea unei recompense pentru finalizarea unei sarcini (de exemplu
terminarea temelor de scris este recompensată cu petrecerea timpului cu grupul de prieteni).
Independenţa/sugestibilitatea este predominanată deoarece demonstrează că este stăpână pe
situașie, dar de cele ma multe ori se suspune regulilor morale ale părinților.
Promptitudinea/tergiversarea deciziei este variabilă și depinde de complexitatea activității ce
urmează să fie desfășurată, de cele mai multe ori intervine abandonul când vorbim de indiferență și
superficialitate.

9. Trăsături de personalitate

a). Temperament (încadrare tipologică justificată prin trăsături comportamentale)

Sangvinic

b). Caracter (portret caracterial prin raportare la atitudini și stadiul dezvoltării morale)

În ceea ce privește stadiul dezvoltării morale ne referim la nivelul convențional 10/16-18 ani
când copilul de 12 ani conștientizează nivelul convențional al regulilor, știe să facă distincția între
bine și rău fiind definite prin grupul de apartenență. Astfel apar contradicții în judecată în funcție de
grupul de apartenență, de normele morale impuse de părinți.
În acest stadiu, eleva realizează că sunt puncte de vedere diferite și că trebuie să ne ghidăm
după regului, să le respectă, și să avem simțul onoarei.
Are o atitudine pozitivă față de sine, plină de entuziasm, hărnicie și o atitudine bazată pe invidie,
egoism atunci când observă performanțele colegilor săi. Școala reprezintă un locul de interacțiune
cu colegii săi, un mijloc de comunicare și afirmare. Atitudinea față de muncă este dominată de
rutină, iar față de natură este descoperirea. Caracterul este în formare, fiind un copil comunicativ,
ambițios dornic de învățare prin descoperire.
c). Aptitudini (inteligenţă, creativitate, aptitudini speciale, aptitudini cognitive)

La vârsta de 12 ani eleva având temperament sangvinic este activă, mereu dorește să asimileze
noi cunoștințe și informații fiind foarte bine ancorată inteligența verbal-lingvistică și logico-
matematică. Are o creativitate bazată pe originalitate și expresivitate, este interesantă de domeniul
artistic (de exemplu îi place să cânte).
Inteligența lingvistică este bine dezvoltată deoarece îi place să redea un fragment de text, să discute
și să explice. Inteligența logico-matematică este bine individualizată prin faptul că rezolvă cu
ușurința exerciții de locgică și matematică. Are o atitudine pozitivă în relație cu ceilalți și putem
afirma faptul că este dezvoltată inteligența interpersonală fiind dornică de socializare și de a-și face
prieteni noi.
Creativitatea este redată de o imaginație bogată cultivată prin beletristică, cărți de aventură încât în
desenele sale se observă o tentativă de abstractizare a obiectelor concrete (de exemplu obiectele din
realitate iau o formă geometică, o formă suprareală).
Aptitudinle cognitive se remarcă prin înclinarea către abordările logico-matematice preferința
pentru exerciții matematice. Aptitudini speciale se dezvoltă în timp prin cultivare încât observăm
existența unor înclinații artistico-plastice (canto, desen).

10. Comportament social:

(conform stadiile dezvoltării sociale)

Comportamentul social al copilului de 12 ani este situat la stadiul (copilărie mare 6-12 ani
versus adolescență 12/18-20 ani) este reprezentat de stadiul socializării afectivității unde principala
achiziție este competența, eficiența, versus inferioritate cât și la achiziția identitate versus confuzie.
Conform acestui stadiului de copilărie mare, eleva are competența de a realiza o sarcină fiind
competentă asemeni parinților și adulților în general. Competența ei este determinată de două căi și
anume prin identificarea acesteia când își însușește potențialul de capabilitate de a reuși o sarcină și
de recunoștere a acestei capacități de către ceilalți, mai ales de apreciere din partea părinților.
Eleva își dezvoltă o atitudine pozitivă față de orice sarcină dând dovadă de sârguința, însă
câteodată are o atitudine de inferioritate atunci când se confruntă cu o dificultate. Eleva pune la
baza învățării însuși actul de învățare dând dovadă de interes și curiozitate în a afla și a asimila
informații noi având chiar competența de a pune în practică anumite activități învățate de la părinți.
Factorii sociali care caracterizează acest stadiu sunt școala unde copilul își dă silința de a învăța și
grupul de școală unde copilul își dezvoltă relațiile interpersonale, de interacțiune și comunicare.
La vârsta de 12 ani, copilul se confuntă cu criza identității, a descoperirii eului punându-și mereu
întrebarea „Cine sunt eu ”, „Cum mă văd ceilalți” fiind în căutare de sine (conflict puberal). În
acest stadiu al dezvoltării sociale procesul de identitate a elevei este unul deschis, în continuă
formare prin identificarea eului, prin afirmarea fidelității, față de sine și față de grupul de
apartenență.

V. CARACTERIZARE GENERALĂ:

a). Dominante pozitive (puncte tari):

Eleva comunică ușor, fiind sociabilă și veselă, își face cu usurință prieteni fiind optimistă,
nestatornică. Acest tip de temperament este iubitor de activități spontane, fiind rapid echilibrat, cu
un bun autocontrol.

b). Dominante negative (puncte slabe):

 Nedisciplinat, dezorganizat, predispus spre exagerări în comentarii, nu știe să asculte, este
egocentric și observă cu greu problemele altora.
Sarcinile sunt făcute în grabă și uneori superficial, iar față de grup sunt neglijenți și își pierd
relațiile cu colegii.

c). Recomandări:
(în funcţie de dominantele menţionate mai sus, propuneți recomandări pentru cadre didactice şi/ sau
părinţi)

În privința dominantelor pozitive se recomandă stabilirea unor sarcini pas cu pas unde este
expus clar obiectivul fiind necesară dirijarea energiei spre scopuri clare încât se specifică timpul de
rezolvare a sarcinilor. În acest sens se diminuează tendința de a se grăbi, de a fi excesiv de
dominator și va deveni mai flexibil și mai deschis în realizarea unor sarcini de lucru. Sarcinile de
lucru vor fi mai atractive dacă vizează centrul de interes al copilului sau dacă fac o trimitere spre
domeniul său de interes oferind semne de interogație și investigație.
În cazul acestui tip de temperament energia sa poate fi canonizată prin fișe de lucru individualizate
proiecte de grup, dezbateri privind o problemă care să-i incite capacitatea intelectuală, creativitatea,
și imaginația.
În privința dominantelor negative se recomandă formarea unor interese cognitive puternice
care să asigure evitarea superficialității. Cadrul didactic trebui să-și diversifice metodele și
strategiile didactice la nivelul lecției în cazul temperamentului sangvinic oferindu-i o combinație de
metode sau metode didactice moderne (de exemplu brainstorming, metoda cubului) pentru că
sangvinicul mereu dorește să se afirme, să caute și să descopere noi adevăruri, să-și expună punctul
de vedere. La nivelul lecției cadrul didactic trebuie să stabilească limite clare, precise încât
sangvinicul să-și poată stăpâni emoțiile oferindu-i posibilitatea de excelare prin comentarii,
afirmații, dar și posibilitatea de a avea momente de disciplinare (de exemplu în acest caz apropierea
fizică devine importantă prin oferirea locului în prima bancă). De asemenea se pune accent pe
recompensa verbală după fiecare sarcină pentru că sangvinicul iubește aprecierele verbale, lauda.