Sunteți pe pagina 1din 441

O.

MALJEV

DI3T1N* PRF « I t;i STALIN

1953
E D I T U R A A. R. L. U. S. — «C A R T E A R U S A»
OPECT MAJlblJEB
MjrOCJIABCKAfl TPArEflllfl
COBETCKHH TIHCATEJTb
MOOKIiA -- 19M
Traducere de
M. MIHAIL
PARTEA INTllA

1
«Noembrie... Noembrie, o mie noua sute patruzeci §i trei. Oare
in cate o fi astazi? M’am trezit din nou cu acela§ gand: poate ca
tocmai astazi e §apte Noembrie, aniversarea Marii Revolutii Socialiste
din Octombrie, ziua marii sarbatori a oamenilor sovietici? Inainte
de razboi, in accasta zi tie toamna tarzie, defilam pe strazile Mos-
covei impodobite ca de sarbatoare, in coloana entuziasta a studen-
filor; pe fetele noastre pline de bucurie, se rasfrangea stralucirea
steagurilor purpurii, deasupra capctelor zburau baloane ro§ii, alba-
stre, verzi; pretutindeni, se auzeau strigate, cantece, muzici. . . De
pe tribuna mausoleului lui Lenin ne facea semne de prietenie, sura-
zand, scumpul nost.ru tovara§ Stalin.

5
Toate acestea au r&mas, undeva in trecut, departe, in patrie.
Dar gapte Noembrie totugi continua sa existe 1 §i in §irul zilelor in-
tunecate gi monotone ale prizonieratului, sunt domic sa ghicesc
c&nd cade aceasta zi, pentru a o sarbatori intr’un fel. Ag vorbi
despre marea sarbatoare a tuturor oamenilor muncii, tovaragilor
mei, inchigi, ca gi mine, in acest lagar de concentrare liitlerist
din Iugoslavia gi am visa impreuna la zilele fericite de pace, de
altadata, care se vor intoarce, sunt sigur, orice s’ar intampla.
St.au culcat pe agternutul tare, in baraca in care noi, ultimii so-
styi, am fost izola^i, pentru catva timp, de ceilalji prizonieri; cu ochii
inchigi, socotesc in minte zilele, al caror numar 1-am pierdut din clipa
cand am fost contuzionat gi am cazut in mainile hitlerigtilor, in timpul
celui de al optulea sau al noulea contraatac dat de Nemti la capul
de pod dela Auli, pe Nipru. Am trecut Niprul in noaptea de 28 spre
29 Septembrie. Inamicul igi incorda toate forfele pentru a nu lasa
divizia noastra sa debarce pe malul drept. Dar, cu tot tirul indarjit
al Nemt-ilor, am ajuns la mal, ne-am agS^at cu mainile de
r&dacinile copacilor, care atarnau pe £armul rapos al raului, ne-am
urcat, am sapat trangee gi n’am mai dat inapoi, de parca am fi devenit
noi ingine radacini adanc infipte in pamant. Scoar^a verzuie a plo-
pilor de munte se innegrise, arsa de exploziile minelor, iar gloantele
gi scbijele despicasera gi fransesera trunchiurile gi crengile... Dar
pe noi, Nemfii nu au izbutit sa ne covargeasca gi sa ne zvarle in rau.
Am rezistat, ba chiar am mers inainte.
Spre searS, am ocupat satul Auli gi ne-am intarit la marginea
lui dinspre apus, in fa^a unui lan de porumb, de pe care recolta
nu fusese culeasa inca. Intre timp, hitlerigtii primisera intariri gi
deschisesera asupra noastra un puternic foe de artilerie gi de arun-
catoare de mine. Obuzele guierau, infierbantand aerul. Minele tre-
ceau cu vuiet surd pe deasupra capului. Pamantul frSmantat cu fier
gi improgcand flacari, se cutremura. Fumul exploziilor ascundca totul
in jur. Trangeea noastra parca era un tren de marfa gol, care alearga
in plina viteza, gi ale carui vagoane salta gi se inclina, cand intr’o
parte, cand intr’alta. Parea ca nu va trece mult, gi peret.ii trangeei
aveau sa se impreune ca nigte falci uriage gi sa ne inghita.
Valul de foe trecu mai departe spre rau gi din nou iegira, ca din
piirn&nt, in fata noastra, prin nori de fum, randurile stranse ale Nem-
tilor care contraatacau. Convingi, pesemne, ca nu mai ramasese nimic
viu in fa^a lor, hitlerigtii mergeau drepti, fara sa se fereasca. Am
agteptat pana au ajuns mai aproape gi i-am secerat cu salve. Unii ca-
deau, iar alfii continuau s5 mearga de parc3 ar fi fost lega^i la ochi,

6
sau arfi fust imping din spate cu loviluri de pat de arraa. Erau be£i.
Am sSrit pe meterezul trangeei gi ne-am aruncat la baioneta. Apoi,
am urmarit dugmanul panS in trangeele sale, de langft calea ferata.
Dar, deodata, aparu de dupa o coiitura un tren blindat care des-
cliise foe direct asupra noastra, din toate tunurile.
Imi amintesc ultimul lucru pe care 1-am mai inregistrat: guie-
ratul apropiat al unui obuz gi sclipirile galbene, orbitoare, ale unei
explozii, al carei suflu m’a doborlt.
Cand mi-am revenit, zaceam lungit in lutul lipicios gi rece, care
mirosea a ars. Deasupra mea se leganau tulpini inalte de porumb,
cu frunzele uscate gi rupte; printre ele, se zarea cerul cenugiu, aco-
perit de nori grei.
Campul era pustiu, tacut. Nu se auzea nicio impugcatura §i nicio
migeare. Unde imi erau tovaragii? Nu gtiam daca era tot in amurg
sau se ivisera.zorii zilei urmatoare. Nu reugeam deloc sa pricep ce
se petrecea cu mine, dcce frunzele cafenii ale porumbului care se
legSnau triste deasupra mea, imi pareau atat de amenin^atoare de parea
ar fi fost nigte sSbii gata sa ma sfartece, dece norul plumburiu care
se apropia parea o lespede de granit, gata sa m5 striveasca.
Era zaduf. Valuri de aer innabugitor curgeau pe deasupra p5«
mdntului. In jurul meu, era o linigte neobignuitS, de moarte. Dece
sunt singur aid? Unde se afla compania mea?
Dupa ce cu greu imi desprinsei din lut capul care mi se parea
cS atarna cat o tona, privii in jur. Pe edmp, zaceau pretutindeni,
cadavre de Nem^i imbraca^i in uniforme cenugii-verzui; aduceau
a goparle strivitc. Alaturi de mine vazui un ostas de al nos­
tril. Imi recunoscui agentul de legatura. Statea incremenit, cu mana
inghe^ata, intinsa spremine; poateca incercase sSmatraga in spatele
liniei de foe, dar nu apucase decat sa-mi zmulga epoletul de pe umar.
Teama ce ma cuprinsese din prima clipa se inte^i. Ca sa scap din
ghiarelc ei, am inceput sa ma tarasc inainte, convins ca regimentul
nestru inaintase. Ma taram maginal, stapanit pe de-a’ntrcgul de
dorin^a de a scapa cat mai repede de aceasta linigte amenin-
^atoare. gi nefireasca. Asurzit de explozie, nu auzii cum s’au apro­
piat de mine, din spate, doi solda^i nemfi. S’au aruncat asupra
mea gi mi-au strigat ceva. Simfcam ca ma tree fiorii cand ii
vedeam migeandu-gi buzele, fara ca eu sa pot auzi ceva. DupS
aceea, m’au tarit pana la un autocamion inchis, inghiontindu-ina
gi, impreuna cu alfi oamcni posomorifi gi tacufi, m’au dus la gara
gi m’au varit intr’un vogon dc marfa cu gratii la ferestre. Injelesei
ca sunt prizonier.

7
. . . Trenul porni. De undeva venca o adiere dc acr proaspal.
Am glsit o crSpatnrS in peretele vagonului, facuta, pesemne, de
schija unei bombe sau a unui obuz, gi mi-am lipit, cu r.esa{,, fata de ea.
Se lumina de ziua. In aerul straveziu al nopjii incepu sa plu-
teasca o cea|a albastra-cenugie.
Incet, incet, se pierdeau in urma crangurile, ogoarele gi pa§unile,
rapele gi apele, cu malnrile acoperite de rachita gi tufiguri. Am vazut
ruine de case incendiate, coguri innegrite de fum, gradini parjolite
gi sate cufundate in tacere, de parca s’ar fi speriat ele insele de sin-
guratatea care le cuprinsese. Pe varfurile dealurilor, morile de vant
stateau infipte ca nigte sclielete negre.
PSmant ranit al Ucrainei I In fa^a mea: necunoscutul gi capti-
vitatea. Cine gtie daca voi izbuti sa scap din prizonierat gi sa m5
intorc la ai mei 1 Compania mea o sa mearga inainte spre Apus
cu intreaga divizie, o sa treaca dela o linie de lupta la alta, dela Nipru
la Bug, dela Bug la Nistru, dela Nistru la Dunare sau la Prut gi,
in celc din urmS, va cuceri victoria, pacea I Dar eu?
Ultima scrisoare am trimis-o acasa, inainte de a trece Niprul,
o scrisoare plinS de curaj gi de siguranja ca vom cagtiga batalia ce
avea s& urmeze. Dar acum, piirin^ii vor agtcpta multa vreme un
nou ravag dela mine; mama va fi ueliaigtitS, va plunge; in cele din
urmS, ai mci vor primi o ingtiin(arc scurta: « DispSrut» ... Ce o
mai fi pe la ei acum? Tala trebuie sS fie ocupat p&na peste cap sa
punS colhozul pe picioare, Dupa ce s’a intors din padurile Dmi-
trievscului, unde a luptat ca partizan, in satucul nostru de ldriga
Lgov, mi-a scris ca in colhoz nu mai exista nici magini, nici cai, nici
b o i... Iar ogoarele sunt napadite de buruieni gi ldsate in paragina,
Ce sa-i faci, chiar de-ar fi sa se sape cu lope£ilc, pamantul tot trebuie
arat, recolta tot trebuie obtinuta cu orice pre^, pcntru a ajuta frontul.
Colhoznicii au gdsit pe camp o semanatoare stricata gi au reparat-o,
au luat nigte cai rataciti, fara stapan, i-au hranit gi i-au ingrijit.
Poporul muncegte sa refaca din cenuga propria lui bunastare gi fe-
ricire. 0 s3 mai apuc eu oare sa ma intorc in satul meu din regiunca
Curse, sa vad Moscova gi Institutul« Timiriazev », cu batranul lui pare?
Astfel de ganduri m3 framantau atunci cand, demoralizat din
cauza surzeniei gi a napastei ce daduse peste mine, priveam prin
cr3patura din peretele vagonului. Deasupra pamantului plutea o
cea^a laptoasa, care se contopea cu ccrul senin al dimine^ii. Trenul
inainta pe marginea unei rape. Dintr’o valcea, in care se z3rea curba-
tura unui pode|, venea o adiere dc umezeala, amestecata cu mireasma
puternica a pagunilor do toamna. Ccata so risijiea treptat. In zare,

8
soarele se Inal*! incet din culcugul lui indepartal gi straiucirea unci
dimine|i senine se revitrsa peste holdele de grdu pSrSsitc, cu spicele
at&rn&nd triste In jos, gi de floarea soarelui care putrezea neculeasa.
DeodatS, mi se paru ca aud un fognet surd gi un vuiet. Imi
incordai aten^ia. Zgomotul dcvenea din ce in ce mai puternic gi mai
limpede. Ascultam cu infrigurare fiecare sunet. Era uruitul ro^ilor
gi scarfaitul incheieturilor uzate ale vagonului. Era scragnetul tam-
poanelor gi guierul locomotivei. Imi recapatam auzul! Dar, in aceeag
clipa, ma cuprinse o nelinigte, care-mi starni un fel de spaima. Inima
mi se opri in loc. Pipaii in graba buzunarul secret pe care-l aveam
in partea dinauntru a tunicii. Degetele atinsera marginile unui obiect
mic gi tare. Era carnetul meu de comsomolist. Respirai, ugurat. Era
deci, acolo.
0 raza de soare patrunse prin crapatura gi lumina un colt al va-
gonului. D upi o clipa, disparu, dar lasa in urma ei un dor fierbinte
de via}#, ca o cliemare; far! s i vreau, incepui s i zambesc. Oamenii
posomorlti gi tacuji care gedeau alaturi de mine, mS privirl mira^i.
Ca gi to£i tovarigii mei de suferintS, nu vedeam viitorul in culori
luminoase. Dar nu voiam deloc s& m& impac cu acest g&nd.
— O sa fugim 1 — spusei cu glas tare. — lar daca n’o sa reugim,
o sa luptam. Oriunde o sa fim, ramanem to t oameni sovietici: sa
nu ne lasam ingenunchia[;i, si atunci n’o sa ne fie rusrne de noi.
Oamenii se trasera maiaproapesiincepuramsa vorbim.Si din clipa
accca, de cate ori priveam prin crapatura, nu ne mai apasa tristetea,
ci in sufletul nostru cregteau ura gi hotarirea darza de a ne redo-
bandi, cu orice pref, libertatea.
Vagonul se balansa mereu. Uneori, stationam timp indelungat
prin gari, pe linii seeundare.
La inceput, incercai sa tin socoteala timpuiui, urmarind zilele
gi noptile cgire se succedau gi numarand de cate ori ni sc dadea de
mancare: sentinela germana ne arunca in fiece zi cate o paine la
gase oameni gi ne aducea un vas cu apa; curand dupa aceea insa, ma
cuprinse un amestec de somnolen^a gi dclir.
Slabit de foame, ma taram cu greu pana la crapatura din perete,
ca sa respir pufin aer curat gi sa privesc afara. Locurile imi erau
straine. Pe un ogor ingust cu sfecia se vedeau straturi neregulate
care dovedeau ca se facusera insapi^ntari cu mana; frunzele erau
firave gi palide. Nu semana deloc cu sfecia dela noi din regiunea
Curscului. Uneori taica-meu, micgorandu-gi ochii a desfatare, se uita
la campurile acoperite cu frunzigul verde-viu al sfeclei, care se
infindoau ncsfarsile spre orizont. Din loc in loc, tragea la inlam-

9
plarc calc o radftcina din pSmiuil gi ii inccrca greulatca: desigur,
doua kilograme 1
§i cum se facea treieratul pe aici! Un faran desculf gi cu panta-
lonii rup£i, facu^i din panza de sac, dar cu palarie in cap, mana o
pereche de caluti costelivi, ceva mai inalti decat nigte vi$ei, care
trageau peste snopi o barna groasa. . . Mai incolo, o gara: doi boi
negri, inlocuiesc locomotiva de manevra gi trag pe linia ferata un
vagon de maria, pe care sta scris: « Romania ».
lata cum arata strainatatea, meleagurile straine I
Mai tarziu, am auzit un duduit surd gi ma grabii sa ma uit prin
crapatura din perete. Treceau in goana stalpii unui pod de cale
ferata; printre ei se zareau valuri verzui gi turburi, iar din depar-
tare se ridica spre nord, in trepte, un mai inalt acoperit cu paduri
care incepusera sa ingaibeneasca.
— Baie^i, mi se pare ca trecem Dunarea, — spuse unul dintre noi.
— Te pomene§ti ca nu ne due in Germania ! — igi dadu, timid,
cu parerea altul.
— Ne due in Balcani 1
— Asta u’ar fi rau 1 — zisera vecinii mei, inviorati,
— Dac’om nimeri in Balcani, — adaugai eu, — putem spune oS
am avut noroc; oricum, e mai aproape de patrie 1
Mai trecu o uoaple de zdruncinaturi gi, diminea^a, ugile vago-
uului se descliisera in cele din urma, cu un scarjait. Vazui inun}.i
impadurifi §i invaiuifi in cea^a; aerul, care ni se paru ncobignuit
de proaspat §i de curat, ne imbata. Intrebai, in nem|e§te, pe sen-
tineia, unde ne afiam. Cred ca era bine dispus, caci mormai:
— Siidsiavien I
Iugoslavia ! In compania noastra, acest cuvant era rostit tot-
deauna cu un sentiment deosebit. Inc3 de pe vremea cand ne afiam
langa Mozdoc §i citeam gLirile scurte despre lupta eroica a parti-
zanilor iugoslavi, eram cu toata inima alaturi de ei §i doream fier-
binte sa le venim cat mai repede in ajutor. Deaceea, faptul ca ni-
merisem in Iugoslavia ni s’a parut un semn bun.
Convoiul de prizonieri fu dus la Nig in sudui Serbiei. Oragul,
nu prea mare, e situat intr’o valcea, pe malurile raulefului Nigava,
un afluent al Moravei. Strazile sunt inguste §i intortochiate, iar de
jur imprejur stau de straja forturi. Munj.ii din imprejurimi, stra-
batufi de defileuri gi acoperifi cu paduri, se ridica in pante repezi
spre rasarit; varfurile golage stralucesc in soare. Ideia unci evaduri
continua sa ma stapuneasca gi deaceea imi notam in minte cel
mai mic arnSnunt.

10
Arn lost iuchigi InLr’o veche fortbreafa turccasca. Mulfi dinlre
noi gi-au gasit moartea acolo, in turnul mohorit Celc-Kula, care pS-
stra inci amintirea cruzimilor s5vslrgite de ieniceri. Nu voi uita
niciodata intalnirea cu un soldat din regimentul nostru; cand ma
recunoscu, el exclama fara voie: «Tovarase locotenent». Neinfii il
auzira gi incepura sa-1 iscodeasca: « Care e locotenentul?» Dar cum
el nu le raspunse, il supusera la torturi crunte; a murit fara sa
ma tradeze. Alfii au pierit istovifi de foame, de boli. Cei dintre noi
care se mai t.ineau pe picioare — gi printre acegtia erain gi eu —
am capatat, un timp, ceva mai multa mancare, adica mamaliga,
iar apoi am fost urcafi intr’un autocamion gi dugi in lagarul de con-
centrare « Dresden », de langa oragelul Bor. Aci am fost imparfifi
in grupe, iar Rugii au fost despurfifi cu slrictefe unul de altul.
Acum stau intins pe pat gi, incercand sa depan in minte §irul
eveniiiientelor pe care le-am trait, ma zbat sa-mi dau seama in cat
suntem astazi. Nici tovar&gii mei n’o gtiu. «Drmnul pana aici a
durat mai mult de o saptam&na, gandii eu. La Nig, am stat vreo
zece zile gi aici suntem de vreo doui sSptamani. InseamnS c& suntem
in preajma lui gaptc Noembrie. Sau, poate, a trecut? »
Din curte se auzi sdirfaitui unor rofi rostogolite de pie trig, §tiain
ca e carul negro cu cruce alba — morga pe roate — c& cineva era
dus spre «libertale», adici spre ganful din apropierea lag&rului.
Descliisei ochii. I’rin ferestrele cu gratii duble gi cu refea de
ssirma ruginita, incepu sa se iveasca albaslrul zorilor. Inca pufin
gi o s& intre soldatul neamf insof.it de un caine gi o s& strige: «Auf-
stehen l Schnell! x) Deasupra capetelor color care dorm o sa zbarnaie
soneriile, trezindu-i din somnul lor scurt gi greu. Vom fi incolonat.i
gi manafi spre mina de cupru, spre cariera de piatra sau la con-
strucfia goselei.
Alexa Musici sforaie alaturi de mine, cu gura descliisa. Igi in-
crucigase pe piept mainile-i crapate, innegrite de argifa soarelui gi
de mizerie, Firele incarlionfate ale mustatilor gi ale barbii sale
lungi se miscau din cauza respiratiei zgomotoase. Ca gi cum ar
fi fost mereu gata de plecare, el nu-gi scotea nici noaptea haina
scurta de postav de casa si opincilc de piele de bou, legate cu
nojite. Musici facea parte din aceeag grupa cu mine. Cliiar din ziua
sosirii mele in lagar, afland ca sunt Rus, cauta sa fie aproape de
mine. Ma invafa sarbegte gi prindeam ugor: multe cuvinte sarbegti
seamana cu cele rusegli. Dupa un limp, am inceput sa ne infclegem

) D estcptnrea / P.epuds/ (JV. ti-s■i.>


desLul de bine. Mi-a povestit ca a fugit de trei ori din lagarele na-
ziste. Prima data, I-au prins polit.igtii acasS la el, in satul Bela R eka;
venise sS-§i vada nevasta care era bolnava. C&nd a fugit a doua oara,
Musici a gasit, in locul cocioabei sale, numai ruini, iar langa un prun
carbonizat, o movili^a, sub care vecinii ii inmormantasera nevasta
ucisa de fiarele din SS. Poate cS de atunci s’a aprins focul aprig §i
mistuitor din ochii intuneca^i §i adanci ai lui Alexa. A fost prins
din nou, inainte de a apuca sa piece la partizani.
__Cineva tr&nti u§a §i soneriile pornirS a zbarnai. Incepea inc&
o zi de lag&r.»

«Era o zi rece §i umedi. Nori jo§i §i plumburii, inghesutyi unul


tntr’altul, ascundeau soarele. Ploua marunt §i sacaitor.
Ne-am alin ia tsin is’a datcomanda: «Drepti»; stateam in noroi,
fara a indrasni sa ne miscam, iar prin fata noastra, imbracat in tr’o
manta neagra si cu gluga ridicata, se plimba seful lagarelor orga-
nizatiei Todt din regiunea Borului, frontfuhrerul Schmolka. Acest
om mic de statura si indesat, cu ochii spalaciti si bulbucati ne ro-
stea cu rcgularitate, la fiecare trei zilc, cate un discurs educativ. Pe
el nu-1 stanjenea vremea urita. Dimpotriva, dcvenea cu atat mai
vorbarel;, cu cat timpul era mai unit, cand ploua si era frig. Ii facea
o adevarata placere sa priveasca suferin^ele oamenilor uzi pana la
piele, care tremurau in bataia vantului patrunzator. Pesemne, Schmolka
fusese candva unul din oratorii provinciali ai partidului nazist §i
avea §i acum nevoie de un auditoriu rabdator §i supus. Politi§tii
ale§i dintre « Volksdeutsche »1), imbraca^i in mantale de culoare vio-
lacee, ne supravegheau in mod special, ca nu cumva sa ascultam
pe frontI'iihrer altfel dec&t «cu cea mai mare aten|;ie». Aceasta era
o tortura suplimentara. Odata, un Italian, inghe^at de frig, i§i ri-
dica gulerul hainei §i-§i ingadui sa ca§te. Un politist il lovi pe «nea-
te n t» in burta, cu cizma lui grea. Italianul scoase un geamat scurt
§i cazu. Tovaragii facura zid in jurul lui, pentru a impiedica pe paznic
sS-1 mai loveascS. Indata venira in fugh cS^iva solda^i inarma^i cu
automate §i-i impinsera pe «rebeli» intr’o baraca, unde-i agtepta
o cumplitS rSfuiala.

J) Nemtii care Inainte do razboi locuiau in larilc din cstul si sud-cstul Eu-
ropei. (N. red. ruse).

12
Schmolka vorbea mai departe. CSuta s& ne convingS cS. suntem
soldafr ai marii armate a construc^iilor militare, condusS de multS
vreme de Fritz Todt, geniul marelui stat major german. Ca acest
«geniu » a construit, din timp, toate autostrazile strategice pe care
au inaintat armatele lui Hitler spre Apus §i spre Rasarit. Ne spunea
ca, pentru orice acjiune care ar impiedica intr’o masura cat de mici
realizarea planurilor lui Todt, vinovajai vor fi pedepsi^i cu asprime
§i fara crujare. Dar, oricat cauta el sa ne infricogeze, orient ne istovea
munca silnica din carierele de piatra §i oricat de groaznici §i farS
ie§ire parea, in unele zile, situaffa noastra din lagar, de unde nu ne
putea «elibera» decat carul negru cu crucea alba, totugi credeam
cu tarie intr’un viitor mai bun. Cand priveam mun^ii impadurifi
invaluiji in ceaja, ma gandeam adesea ca, intr’un fel sau altul, vom
reu§i sS aj ungem §i noi pe acele culmi inverzite, in mijlocul partiza-
nilor, §i ca vom lupta alaturi de ei.
Nu odata mi-a aratat Alexa Musici, in drum spre cariera, culmea
unui munte din apropiere, acoperita de jos §i pana sus de o padure
deasa cu frunza cazatoare; §i de fiecare data spunea pe un ton sem-
nificativ:
- Trni Vrh 1x)
La inceput se uita in jur §i' spunea pe ocolite ca pentru noi exists
o singura cale buna, intr’acolo, spre Varful Negru. Dar dupa ce s’a
imprietenit cu mine, mi-a spus in secret ca in padurea de pe culme
§i pe masivul Zlatovo se afla partizani, care au construit o brigadl
§i agteaptS ordinul comandamentului suprem, pentru a ataca regiunea
Borului. Un zambet u§or insenina figura posomorita a lui Alexa
cand imi povestea aceste lucruri.
Cu cata patima ura Alexa mina din Bor, care de cSnd jinea minte
nu fusese de fapt niciodata iugoslava 1 Totdeauna au stSpanit-o
strainii. Inainte de razboi erau Francezii, dar din timp in timp ve-
neau §i adevarajii stapani — Americanii. Acum navalisera §vabii.
Locul directorului francez a fost luat de un Neamj,, doctorul Krebs.
Stapanii se schimba, dar muncitorii o due la fel de greu. Ei lucreaza
in galeriiie minei, cufunda^i pana la genunchi intr’o apa otrSvitS
— de culoare albastra-inchisS, respirand un aer la fel de otravitor.
Numai dupa doi ani de munca in mina, fafa lui Sreciko, fiul lui Alexa,
devenise cenujie; o tuse neintreruptS ii mScinase plamSnii, §i, in
cele din urmS, a murit. PanS §i vegetaf.ia se ofilejte pe o razS de
cafiva kilometri, iar pamantid refuzS sS rodeasci din cauza gazelor*)

*) Varful Negru. (N, trad.)

13
sulfuroase care pignesc din cuptoarele uzinei de cupru. Pe colincle
pustii gi lipsite de vcrdeafS, se vM doar primavara, rare tafe rogietiee.
— Nicolai, la voi, in Uniunea SovieticS, sunt toate altfel, nu-i
aga? — ma iscodea Musici, gi dupa ce asculta cele ce-i povesteam,
devenea gi mai increzator, gi mai comunicativ.
El imi spuse, in mare taina, ca e comunist gi c5 are un prieten
vechi §i credincios, pe minerul Nedelko.
Se cunoscuserS. inca inainte de razboi, cand mina din Bor era
exploatata de industrial francezi gi iata in ce imprejurari. Intr’o zi
t&ranii din imprejurimi s’au inteles cu rninerii, s’au inarmat cu pari gi
cu pugti de vanatoare gi au pornit spre mina. Erau hotariti sa devasteze
birourile. Musici §i Nedelko mergeau alaturi, imbarbatandu-se unul pe
celalalt. Dar dorinta lor fierbinte de a izgoni pe stapanii veni^i de peste
hotare, nu s’a implinit. Jandarmii regelui Iugoslaviei, care aparau con-
cesiunile straine, au intampinat pe rasculati cu focuri de arma. Nedelko
fu ranit in picior §i Alexa il duse acasa la el, la Bela Reka. Din ziua aceea
se legs intre ei o stransa prietenie. Continuara sa se intalneasca
§i in timpul ocupafiei. Aceste intalniri secrete hraneau in inima lui
Alexa un sentiment de incredere in propriile lui forfe, cum nu inai
cunoscuse pana atunci §i visul neclar pana de curand, il chema
acum indraznet, spre un £el precis. Deveni §i el membru al organi-
za^iei comuniste care luase fiin^a la mina §i, impreuna cu Nedelko
§i cu al^i tovara§i, incepu pe ascuns sa savargeasca acte de sabotaj
impotriva ocupanfilor. Comunigtii erau strans uni^i §i regulile conspi-
ra^iei erau respectate cu sfinfenie. Degi isi dadeau seama pentruce
se strica atdt de des utilajul §i se intampla mereu avarii in transpor-
turi, hitlerigtii nu reugeau, cu toate silin^ele lor sa-i descopere pe
faptuitori. Dugmanul transporta din ce in ce mai greu cuprul din
Bor. Se pare insa ca la C.C. al Partidului Comunist Iugoslav nu
erau mul^umi^i de activitatea comunigtilor din Bor gi le-au trimis
un conducator nou, pe Blajo Katnici. Dar, in ciuda recomandaf;iilor
excelente, se dovedi ca nu prea avea multa experien^a in munca
conspirativa caci, dupa scurt timp Katnici a fost arestat de gestapo,
iar poli^ia a reugit sa prinda aproape intregul grup de partid din Bor.
Nedelko gi Alexa fugira la Bela Reka gi agteptarS acolo, rabda-
tori, momentul potrivit ca sa reinceapa lupta. Seara, c&nd din
cauza intunericului nu mai puteai deslugi fefele, oamenii se adunau
la marginea satului, Mnga un gard mic de piatrS peste care ugor era
S& sari. Nedelko acoperea cu poala hainei o lanternS de buzunar.
Raza 15mpii aluneca pe o foaie de hartie, luminand cuvintele: <Uniunea
SnvieticA. . . Stalin. . . »
Poporul trAia cu aeeeag speranfft cu care pe vremuri, sub jugul
turcesc, bunicii sc urcau pe deal In intAmpinarea soarelui gi, intin-
z^ind mainile spre rasarit, spuneau copiilor gi nepo^ilor: « Acolo este
strabuna noastra — Rusia 1» §i iata ca in Iunie 1941, in zile de in-
cercAri gi mai grele decat nenorocirile de pe vremea Turcilor, s’a ras-
pandit in sunet de fluier, din munte in munte gi din sat in sat gtirea:
«Hitlerigtii au atacat Rusia ! Armata Rogie gi intregul popor so-
vietic opun o rezisten^A eroicA cotropitorilor n e m |i». Vestea se ras-
pAndea ca un ecou de tunet, mobiliza oamenii gi trezea in ei puteri
noi gi dorin^a de lupta.
— SA mergem, e tiinpul — spusese Nedelko lui Alexa.
Pe drum, ei pandira doi jandarmi, ii dezarmara gi plecara in pA-
dure. Acolo li se alaturara incA opt oameni. Iar in Iulie, dupA ce
invAtara sA manuiascA armele gi explozibilele, partizanii se hotarira
sa intreprinda prima acjnuno. AruncarA in aer un tunel de pe calea
ferata Zaieciar-Paracin, alungarS garda nem^easca gi dupA ce Inara
multe trofee, se intoarsera in regiunea Zlot, unde era punctul de
adunare. Deta§amentul cregtea; pana in August ajunse sa aibA
nouAzeci de oameni.
Opera^iunile luau o amploare tot mai mare. Partizanii minarA
gi incendiara o mina din srezul1) Bolieva|, aruncara in aer douA
poduri de cale ferata gi provocara deraierea unui tren. Dupa aceea
intrara in detagament trei sute de noi ostagi. Dela C.C. a fost trimis
din nou Katnici, cunoscut pentru activitatea de partid depusa la Bor.
Acum purta un nume conspirativ — Kragui (Uliul). Po vestea cum
il torturaserA cei dela gestapo in.inchisoarea din Belgrad gi cum fu-
gisc de acolo, dorincl sa ia parte la rascoala popular! care cuprindea
acum nu numai Serbia rAsAriteanA, dar gi alte £inuturi din Iugoslavia.
Pretutindeni, rasuna lozinca: « Sa pornim la lupta impotriva hitle-
rismului, alaturi de Rusia Sovietica ».
Cupringi de panica, Scbmolka gi Krebs fugira din Bor. Partizanii
reuni^i in douA detagamente mari — Bolieva^-Bor gi Kraina — alungau
pe ocupan^i din partea de rasarit a Serbiei. Nedelko gi Alexa erau
nedesparfi^i. Ascultau cu entuziasm discursurile inflacarate ale agit.a-
torului Kragui despre lupta poporului sarb impotriva « geniului rAu »
— fascismul gi a « complicilor lu i» — oamenii lui Nedici, despre faptul
c! aceasta lupta va aduce vitejilor o glorie mai mare decat cea pe care
le-o adusese stramogilor razboiul impotriva hoardelor turcegti. Dar, in
realitate, totul s’a petrecut altfel. Regimen tele de represalii nem^egti,

) Ha.**. (N. trad.)


sprijinite de fascistii sarbi — bandele lui Nedici — incepurS ofen-
siva. Dugmanii aflarS locurile de intalnire ale partizanilor. Detaga-
mentele, unul dupa altul, erau Incercuite gi infrante. In sate, furS
arse toate casele partizanilor, iar familiile lor aruncate in inchisori.
Hitlerigtii amenin(au cu impugcarea femeilor gi a b&tranilor, dacS
sofii gi fiii lor nu se vor inapoia din pSduri.
Negtiind cum sa iasa din impas, partizanii se risipirS pe la ca-
scle lor. O parte trecura la cetnici, pe care Nem(ii nu-i persecutau.
Detagamentele se topeau vazand cu ochii, se desfSceau in grupuri
mici. §i tocmai atunci veni dela cartierul general al rSscoalei, dela
Dobrivoie Radoslavlevici (Bobi) — omul de incredere al lui Tito —
ordinul ca detagamentele de partizani sa fie dizolvate. Kragui ex­
plica aceasta prin faptul ca in Serbia de rasarit nu exists condi(ii
potrivite pentru lupta. El sfStuia pe partizani sa piece pe la casele
lor gi sa agtepte o nouS chemare a partidului. Cei care i-au urmat
sfaturile au niinerit, unii, la spanzurStoarea din Bor, al(ii aufost
impugcafi, iar al^ii, ca Alexa, au fost lua^i de jandarmi, de acasS,
gi inchigi in lagSrul lui Todt. Incapafanatul Nedelko ramase insS in
mun£i, cu ca(iva prieteni mineri.
Iarna, in timp ce lucra la cariera de piatrS, Alexa profits cS zS-
pada era mare gi fugi in pSdure. Dar il cSutS zadarnic pe Nedelko.
Nu gSsi nicSieri, nici urmS de partizani. In schimb, abia te puteai
strecura printre agenfii fascigti. Alexa se intoarse, pe furig, la Bela
Reka gi acolo aflS dela Jarani cS Nedelko nu s’a predat gi nici nu
a incetat lupta. DSdea foe la depozitele de grane pe care hitlerigtii
aveau de gSnd sS le care in Germania gi distrugea cSile ferate. Frigul
iernii silise micul detagament de mineri sS se ascundS intr’o pegterS
din mun^i; ii pandea primejdia ca dugmanul sS le descopere urmele
in zSpadS. Acolo trSiau, pesemne, gi acum, hSrtSniJi, fSra cele de
trebuin^S, hrSnindu-se numai cu ce se poate gasi iarna in pSdure.
Alexa spera sS-i gSseascS la primSvarS. Dar cineva il denun|3 gi
nimeri din nou intr’un lagSr de concentrare, de data aceasta la « Dres­
den ». Partizanii trecurS iarna ingrozitoare a anului 1941 — 1942,
se unirS gi formara o oaste. NumSrul lor crescuse aga cum spune
zicStoarea: «Dlaca po dlacu (fircu fir) beliacia (se face haina), itno
po zmo (bob cu bob) — pogacia (se face lipia), camen po camen (piatrS
cu piatrS) — palacia (se face casa), caplia po caplia (picaturS cu
picSturS) — Moracia (se face rSul Moracia) ». La fel gi cu partizanii:
viteaz cu viteaz, gi se fScu oastea. In pSdurile din Serbia se fonnS
dela sine o brigadS de partizani. Ea luS legSturS cu Tito gi acesta
o incluse in corpul de armata comandat do Kooia Popoviti.

16
Se zice ca c un comandant destept $i siret. A invajat in Franja;
se spune c5 e poet §i chiar pu^in filosof, dar lucrul principal e cA
a luptat ca voluntar in Spania, in brigada international^ §i prin
urmare e un erou §i se pricepe in arta militara.
— E un erou 1 — imi spunea Musici atunci c&nd vorbeam despre
Popovici. — Dar dece nu intreprinde nimic cu brigada lui? Dece? —
continua el oftand §i aruncandu-§i mereu privirile spre Varful Negru.
.. .Ne sileau sa lucram din zori pana seara tarziu. §oseaua care
ducea din Belgrad prin Pojarevat, pe valea Mlavei spre. Zaiecear,
§i care fusese croita pe vremuri prin padurile dese, nu le mai placea
liitlerigtilor. Se grabeau sa o largeasca. Aveau nevoie de un drum
cat mai scurt spre Bulgaria, spre Rasarit. Miisici era sigur ca par-
tizanii vor distruge aceasta §osea strategics. §tia ca transporturile
nemtegti nu vor putea trece pe langa Varful Negru. Era convins
ca §i calea ferata ingusta pe care o construiam acum, dela Bor spre
Jagubija, va fi aruncata in aer §i ca Schmolka §i Krebs nu vor reu§i
sS care cuprul pana la Dunare, in portul Kostolat- Dar partizanii
nu se mi§cau. Dece nu incep odata ofensiva impotriva Borului?
Oare a§teapta ca Nemfii sa se intareasca §i mai mult? Musici era
nedumerit, clocotea de manie. Cand i§i va razbuna poporul, pa-
mantul jefuit §i secatuit, fiii cazu^i in lupta impotriva fascismului,
sofiile ramase vaduve §i mamele omorite? Cand vor fi izgoniji in
sfar§it blestemaj.ii cotropitori?
Musici nu infelegea cauza acestei lipse de ac^iune. Era chinuit
de nerabdare. Tarnacopul ii cadea din mana. Odata 1-a vazut senti-
nela §i 1-a lovit cu crava§a. Musici il amenin^a pe furi§ cu pumnul
§i arunca o privire desnadajduita spre Varful Negru. In ultimul
timp, incepuse sa evite intrebarile mele §i tacea posomorit, ca §i
cum s’ar fi socotit vinovat ca nu ni se implineau sperantele.
Cu cateva zile in urma, Schmolka trimisese in mina cateva grupe
de detinuti dintre cei care lucrau la construirea goselei. Printre ele
era §i grupa noastra. Ni se dadu ordin sa facem cat mai grabnice
sapaturi in dealul Tilva-Mika, unde fusese descoperit minereu de
cupru. Germania avea tot mai multa nevoie de cupru.
De cand lucra in apropierea minei, Musici se uita mereu pe furi§
in jur, ca §i cum ar fi a§teptat, nerabdator, pe cineva. Intr’una din
zile, profitand de o clipa de neatenfie a sentinelelor, el schimbS cateva
cuvinte cu un om uscafiv, care purta o palSrie cu boruri largi. DupS
aceea, 1-am vazut ceva mai linijtit.
Noaptea urmatoare, m’a trezit un zgomot neobignuit. Prizonierii
se imbulzisera la ferestre, de unde se zareau valvataile unui foe.

Tragedia iugoslavi_1550 17
— Ard Nem^ii! A§a treabi mai zic §i eu I — se auzirft voci.
Musici statea §i el la fereastra. Cu un zambet de mulfumire Imi
spuse:
— Privegte, tovarage Zagorianov, ce zici, e bine? !
Ardea depozitul de materiale nem^esc de langa dealul Tilva-Mika.
Amestecandu-se cu stralucirea zgurei incinse, care era aruncata din
vagonete in rapa, valvataia se ridica deasupra Borului, ca o panza
umflata de vant. Norii cu marginile iritunecate de fum, pareau im-
biba^i cu sange.
Alexa privi multa vreme atent spre silueta intunecata a Var-
fului Negru scaldat in lumina rogie a incendiului, murmurand ceva
ca pentru el.
Imi dadui seama numaidecat: comunigtii ilegaligti incepusera din
nou sa ac^ioneze in mina. Musici §i minerul cu palaria cu boruri largi
sunt in legatura cu ei.
Nu cumva acest foe este semnalul dezlin^uirii atacului de catre
partizani?
Dar noaptea trecu §i partizanii nu se ivira ».

3
«Nu izbutii pana la urma sa sarbatoresc ziua de 7 Noembrie.
Cand, in urma rugamintii mele, Alexa a intrebat un miner cunoscut
ce data e, am aflat ca suntem la jumatatea lunii Noembrie. Cat ma
deprima faptul ca nu §tiam ce se petrece in lume, ce evenimente
se desfagoara dincolo de sarma ghimpata a lagarului nostru ! Ce
se intampla acum in Uniunea Sovietica, in regiunea Curscului atat
de draga? In satul meu natal, pe uli£a cea noua, rasuna, de buna-
seama, loviturile de barda ale dulgherilor. Dar tovaragii mei de lupta
ce vor fi facand? Compania mea unde o fi? Fara indoiala ca au lasat
departe Niprul §i poate ca la Moscova au §i rasunat salve in cinstea
diviziei noastre. §i eu ? De-a§ putea sa scap de a i d ! Dar cum sa
scap?
Venise iarna. Fulgi rari de zapada cadeau §i se topeau in noroi.
Cerul tulbure §i pamantul se contopeau intr’o singura mocirla ne-
marginita. Soarele fara vlaga se zarea printre nori, ca o pata tran-
dafirie. Batea un vant taios. Ploaia amestecata cu zapada nu mai
izbutea sa razbeasca prin zdreu^ele vestmintelor noastre imbibate
de ap5. Cizmele mele se stricasera cu totul; picioarele ude degerau
gi fiecare pas imi pricinuia dureri.

18
Coloana se indrepta spre carierS, sub paza intaritS.
In grupul nostru de de]inu]i erau §ase prieteni: eu, Musici, ac-
torul ceh Eugen Laugek — un om scund, indesat cu capul mic §i
rotund infipt pe umeri la]i §i mereu cu un zambet §uguba] pe fa]a-i
bucalata, Nicolaus Pal — un ceasornicar din Budapesta, timid §i
speriat, foarte slab, cu obrazul puhav de culoare galbuie, bolnavi-
cioasa, §i doi Italieni care refuzasera sa lupte in Iugoslavia pentru
interesele lui Mussolini, ce le erau cu totul straine: erau doi flacai
minunati, dar atat de deosebi]i ca fire, incat ramaneai uimit ca
puteau fi at&t de buni prieteni. Unul dintre ei, Enrico Marino,
era de fel din Lombardia de nord, avea parul castaniu deschis §i
palme late de plugar; era un om serios, aspru, zambea rar §i vorbea
pu]in, dar totdeauna cu chibzuiala. In ochii lui mari, de o culoare
inchisa, luceau scanteieri calde, dar pline de nelini§te, ca §i cum ar
fi ascuns cine §tie ce vis neimplinit. Celalalt — Antonio Colacione,
un pescar din Neapole, cu fa]a ingusta §i oache§a, ochi negri foco§i
§i un par ere]; care lucea ca pana corbului, se deosebea de primul
prin- firea-i vesela §i comunicativa, de un optimism neintrecut.
Putea sa-i faca pe cei din jur sa rada cu un singur gest, sau prin felul
cum intona o fraza. Uneori il imita pe Schmolka §i noi, pe ascuns,
ca sa nu ne vada paznicii, ne tavaleam de ras. Din uniforma lui,
ca §i din a lui Enrico, nu mai ramasesera demult decat zdren]e, iar
din fosta lor mare]ie de legionari, mai aveau doar palariile cu pene.
Antonio reu§ea insa sa se invaluie cu atata maestrie intr’o patura
cenusie, rupta, prinsa in jurul gatului cu buca]ele de sarma incat
parea elegant.
■ Eram foarte lega]i unii de altii §i atunci cand plecam la lucru,
sau cand ne intorceam in lagar, mergeam in coloana to]i §ase la
un loc.
La mijloc, pa§ea deobicei Nicolaus Pal. Mergea garbovit, cu un
umar mai sus §i cu nasul varit in gulerul ridicat al paltonului. A§a
mi-a §i ramas in minte. Tu§ea des, iar respira]ia ii era ca un guierat
ascu]it.
Laugek il sprijinea, ]inandu-l de bra]. Era greu sa-ti inchipui
cum ar fi putut sa traiasca Pal, la ocna, fara Lau§ek, un om puternic
§i rezistent §i care nu-§i pierdea nicio clipa optimismul. Statusera
impreuna la Budapesta, in inchisoarea fascista de pe Margit-Kerut
§i de atunci Lau§ek nu incetase sa-1 a jute. Aici, in lagar, el ii purta
uneltele §i de multe ori, in timp ce infigea tarnacopul in stancile
calcaroase, avea obiceiul sa spuna: « La urma urmei tot pentru noi
reparain §oseaua. Odata §i odata, o sa pornim pe ea, trecand prin

19
Belgrad, lu, Ja voi la Buda, iar cu, la Praga. $i o sa spunem ca
regele Richard din piesa lui Shakespeare: «Te salut, pamant
scump !»
La o r&scruce de drumuri, se afla un stalp pe care scria in
sarbegte: «Berlin-centru 1608 kilometri». Laugek imi facu cu
ochiul:
— §i dupa aceea o sa pornim impreuna asupra Berlinului...
Antonio Colacione schimba cu noi o privire plina de in£eles gi-i
facu un semn cu cotul lui Musici. Dar Alexa, adancit in gandurile
sale, nu vedea gi nu auzea nimic. Mergea cu capul in jos: nu-1 ridica
decat o singura data, cand igi arunca privirile spre varful muntelui,
spunand:
— Jrni Vrh !
— Iar Varful Negru 1 Dar cand o sa se migte odata? — spuse
enervat Enrico Marino.
— Da, ar fi timpul sa arate ca exista, sa le aduca Nem^ilor aminte
de asta 1 Toata lumea agteapta, gi ei nu fac nimic, — rosti tara-
gSnat Lau§ek.
— Inseamna cS inca n’a venit timpul, — raspunse Musici, cu
greutate.
— Suntem in plina iarna, — spuse, pe un ton amarjt, Nicolaus
Pal, varindu-gi nasul, invinetit de frig, in guler.
Ca£iva solda^i care veneau din directie opusa, rostogoleau un
sul uriag de sarma gliimpata.
— Tot timpul ridica noi intarituri, — observa ironic Antonio. —
Nu-i nimic. Curand, curand, ne va surade norocul, signori 1 — trase
el concluzia neagteptata. — Nu-^i pierde curajul, actorule 1 Partizanii
igi vor juca bine rolul 1
Se simjea ca partizanii sunt pe aproape gi ca ei ameninta Borul.
Hitlerigtii gi poli^ia lui Todt, formats din Nem£i din Banat gi din
Srem, cautau sa transforme Borul intr’o fortarea^a de necucerit.
Adanceau ganpirile din jurul baracilor, cu lemnul innegrit de vreme,
gi inconjurau intreaga agezare cu inca un baraj de sarma gliimpata.
La raspantie gi langa carierele de piatra, unde munceau prizonierii
zdrenfarogi gi infometati, se inalfau, asemeni unor tumori mon-
struoase, turnurile de beton ale cazematelor; din ambrazurile lor
iegeau Revile mitralierelor; «aricii» gi copaci doboriti stavileau al-
biile tuturor paraiagelor care coborau din mun^i. Intr’un cuvant,
hitlerigtii se pregateau serios sa se apere impotriva poporului.
— Tu cunogti drumul spre Varful Negru? — intrebai in goapta
pe Alexa.

0
El ma privi intai cercetator, iar, dupa oclipa de tact re, raspunse
— II cunosc !
In timpul nop^ii, Musici se ageza mai aproape de mine gi-mi spuse:
— Nicolai, m’ai intrebat astazi daca cunosc drumul spre VArful
Negru. Ai de gand sa fugi la partizani?
— §i dece nu? DacS muntele nu vine la Mahomed, se duce Ma­
homed la munte I — am raspuns eu in glumS.
Musici intelese.
— Dar tu nu ai de gand sa evadezi din nou? — il intrebai, fSra
inconjur.
Alexa zambi pe sub musta^S.
— Ar fi bine sS plecam toti gase... §i o putem face.
Nici nu pot sS spun cat de mult m’au bucurat cuvintele lui Alexa I
In sfargit 1
Musici se mai intalni de doua ori cu prietenul sau din mina. Parea
cS totul se aranjeaza. In cur&nd vom fi liberi gi vom ajunge la
partizani I
Nu-1 intrebam pe Musici cine ne ajuta. Nu puteau fi decat co-
munigtii ilegaligti. Cand prietenii mei au aflat de evadarea planuita,
niciunul din ei n’a §ovait, nici chiar Nicolaus Pal, care era cel mai
slab dintre noi.
— Suntem un grup bine inchegat, signori I Norocul ne surade 1 —
zise Colacione, cu convingere.
In prima noapte mai intunecoasa, ne-am pus planul in aplicare.
Vantul puternic rostogolea, cu zgomot, pe acoperi§, foile de tabla
zmulse, iar zapada patrundea guierand prin crapaturile din pere^ii
baracii.
Dupa ce toata lumea adormi §i soldatul dela intrare, inarmat
cu un pistol-mitraliera, incepu sa mo^aie, m’am ridicat §i, ascun-
zand sub o haina o piatra grea, pregatita din timpul zilei, ma apro-
piai incet de hardaul care se afla in col^ul de langa u§a. Sentinela
imi arunca o privire, dar nu spuse nimic, c&ci era un lucru obignuit...
Intre timp, Laugek se dete jos din pat gi, luand o pozifie nefi-
reasca, ^eapana, incepu sa simuleze in tacere, dar cu o adevarata
maiestrie de actor, o criza de nebunie.
Soldatul, cuprins de mirare, ramase cu ocliii pironi^i la el. Atunci,
ma apropiai de Neamf pe la spate gi-1 izbii puternic cu piatra in ceafa.
Am tras apoi soldatul ame^it, intr’un colt intunecos gi, impreuna
cu Musici, i-am scos mantaua. Totul se petrecu repede gi fara zgomot.
Dupa ce imbraca mantaua nemteasca gi igi trecu pistolul-mitra-
liera pe dupa gat, Musici iegi cu curaj in curte, iar.noi il urmaram. Chiar

21
dac5 se trezise cineva din baracSL, s’a g&ndit, desigur, ca sentinela
duce cinci de^inu^i la interogatoriu.
Noaptea era intunecoasa gi viscolea. Vantul vijelios clatina pu-
ternicele lampi electrice de pe stalpi. In curte, zapada era mereu
ridicata de rabufnelile vantului. Nu puteai deosebi nimic in aceasta
valtoare de zapada, intuneric gi lumina.
Musici gtia dela prietenii din mina ca exista un tub de beton al
canalizarii, care merge din lagar pana in rapa. In fundul cur^ii, langa
bucatarie, se afla un pu£ care avea o comunicatie cu tubul. Gura
pu^ului era inchisa cu un gratar de fonta.
N’am pierdut prea mult timp nici cu lacatul greu care-1 fereca.
Alexa il forta cu o bara de o^el pe care o pregatise dinainte.
Dupa ce am ridicat gratarul, am coborit' repede in pu£. Alexa,
care veni ultimul pe scara de fier, ageza gratarul la loc. Totul mer-
sese mult mai bine decat ne agteptasem noi, care dealtfel eram pre-
gatiti pentru orice.
Canalul se dovedi destul de larg, dar era plin aproape pana la
jumatate cu resturi dela bucatarie §i cu tot felul de murdarii. Ne
strecuraram tarig prin bezna. Panze groase de paianjen ni se lipeau
pe fata gi respiram greu. Mergeam primul. Dupa mine, innabugin-
du-se gi tugind mereu, se tara Nicolaus Pal. Tusea lui rasuna pu-
ternic in tubul de beton. Aceasta temni^a lunga gi greu mirositoare
era sinistra gi parea ca nu se mai termina. ■
In sfargit, aerul deveni mai curat gi de undeva setsimti o adiere
slaba de vant. Tubul, lipicios de parca ar fi fost uns cu sapun, era
inclinat gi alunecai pe el, aproape fara nicio sfor^are, pana ce ma
oprii intr’un ghem de sarma ghimpata care astupa iegirea. Incercai
sa ma intorc cu spatele sau piezig, dar Nicolaus impingea puternic
din urma; pe el insugi il impingeau ceilal^i gi pana la urma iegii ca
un dop din teava impreuna cu sarma ghimpata. Fata gi mainile imi
erau zdrelite pana la sange. Dar ce insemnatate avea asta 1 Eram
liberi 1
Canalul se termina intr’o rapa adanca, pe malul unui paraiag
atat de repede, incat nu inghe^a nici iarna. Ne spalaram in graba
mainile gi la\a gi ne scuturaram hainele.
— Ei, gi acum incotro ? — intreba incet Laugek.
— Veni|;i dupa mine, prieteni, — spuse Musici, grav, cu o nuan^a
de triumf in glas gi igi indrepta arma automata pe care o tinea pe
piept.
Ne conduse cu un pas zorit spre Varful Negru ».

22
4

Zagorianov §i prietf;nii s&i ajunseseri departe c&nd la Bor se


diidea alarma.
Frontfiihrerul Willy Schmolka, tot agitandu-§i pumnii In aer,
alerga ca turbat prin biroul sau din cladirea fostului hotel al Fran-
cezilor. Chema nelncetat pe ofi^erii subalterni din lagarul « Dresden »,
amenin^a, dadea ordine §i batea din picior. In sfar§it, se pravali
istovit intr’un fotoliu §i fu cuprins de ganduri negre; prin minte
i se perindau toate cate se intamplasera in ultimul timp.
Arsese depozitul. . . Din lagarul dela Maidanpek fugisera chiar din
mina, trei prizonieri ru§i §i cu ei zece sarb i.. .Nu trecusera nici doua
zile dela aceasta intamplare <§i Maidanpek, de unde se extrage dease-
meni cupru, fusese atacat de partizani.
Iar azi noapte, evadasera dintr’o baraca a lagarului «Dresden »
§ase de^inu^i 1 Sentinela fusese gasita in nesim^ire.
« §i printre ei, iara§i un Rus ! se gandi plin de furie Schmolka.
Acum ne putem a§tepta la noi neplaceri I Ce-i dc facut? Sa intarim
paza lagarelor? Sa mai aducem o haita de caini? »
Se auzi sirena unui automobil. Schmolka i§i ciuli urechile §i se
uita speriat pe fereastra.
In fa£a casei se opri un automobil blindat, galben ca nisipul pu-
stiurilor africane; in el se aflau cativa soldati cu automate, §i un
colonel cu picioare scurte, imbracat in unifo ma trupelor SS.
Un minut mai tarziu, colonelul se ivi in pragul biroului.
— Heil Hitler I — spuse el §i ridica mana, privind atat de fix
la Schmolka, incat acesta, fara sa vrea, se scula din fotoliu. — lata
actele mele, — adauga el.
Schmolka parcurse in fuga documentul impunator, prezentat de
colonelul von Goltz §i semnat de §eful serviciului de spionaj al sta-
tului major al gestapoului. Dupa aceea, aruncand pe furi§ o privire
plina de teama noului sosit, il invita sa ia loc..
Dar von Goltz i§i exprima dorin^a de a-1 vedea neintarziat pe
directorul minei, pe Krebs.
— Am o misiune deosebit de importanta, — spuse el §i arunci
frontfuhrerului o privire plina de disprej.
Schmolka simji ca i se strange inima: nu cumva zvonurile despre
unele afaceri pe care le fScuse el de curand impreuna cu Krebs au
ajuns p&na la Himmler?
Cand Krebs veni, colonelul ii ceru in primul rand situajia con-
tabila pe anul trecut. Schmolka §i Krebs, care se considerau stapani

23
absolufi ai intreprinderilor din Bor, lucrau deobicei mana in mana,
respect&ndu-gi reciproc interesele. Acum erau cum nu se poate mai
speria^i am&ndoi: nu cumva von Goltz fusese trimis de cancelaria
lui Himmler, pentru a le verifica scriptele? Intre timp, Goltz ceru
o maginS de calculat gi chiar in biroul lui Schmolka, invartind cu
calm manerul maginei, incepu s& adune coloanele de cifre pe care
le extrSgea din registre, cu abilitatea unui contabil incercat. Tot-
odata, von Goltz se arata atSt de documentat cu privire la boga-
fiile minei din Bor, incat doctorul Krebs ramase uimit.
— Aceasta mina, — spuse von Goltz, — este una dintre cele mai
importante din Europa. Uzina ei producea anual, inainte vreme,
circa patruzeci gi cinci de mii tone de cupru electrolitic de cea mai
buna calitate, adica de doua ori mai mult decat celebrele mine Rio-
Tinto din Spania. E adevarat ca aci nu exista zacaminte atat de
bogate ca in America de Nord, de pilda, sau ca in Africa—Catanga—
gi nici minereul nu este de prima calitate din punct de vedere me-
talurgic. Dar, in schimb, calcopiritele de aici au insugiri deosebite.
In primul rand sunt pure gi nu cuprind alte metale, greu de separat,
gi, mai ales, nu con^in plumb gi cositor. In al doilea rand, — sublinia
von Goltz, con tin aur gi arg in t... — Daca socotim, — continuS el,
invartind repede manivela maginii de calculat, ca calcopiritele din
Bor cuprind, dupa cum s’a stabilit cu preciziune, treizeci-patruzeci
de grame aur gi o suta de grame argint la tona gi ca exploatarea
da cel pu$in patruzeci de mii de tone pe a n . . .
— Ce spune^i 1 — exclama Krebs, agitat. — Patruzeci de m ii!
Doar nu suntem in timp de pace. Partizanii intreprind mereu ac^iuni
de diversiune. . .
— Sunteti gata sa arunca^i totul pe seama partizanilor, numai
ca sa va justifica^i inactivitatea 1 — spuse von Goltz, ridicand tonul.
— Trebuie sa in^elege^i ca noi avem neaparata nevoie de cupru;
au nevoie de el uzinele militare, frontul, lupta impotriva comunis-
mului mondial! — Obrajii vine^i ai colonelului tremurau. — Aga ca,
scoate^i-l cum gti^i, — adauga el, — pana nu-i prea tarziu. §i sa nu
face£i niciun fel de perfec|;ionari tehnice 1 Sa nu facet! niciun fel de
cheltuieli de prisos, pentru excrocii care cauta s5 se strecoare in
mina, d&ndu-se drept chimigti sau pentru altfel de garlatani savan^i 1
Krebs pali. I se paru ca aceste cuvinte sunt o aluzie la el.
— Despre ce perfec^ionari poate fi vorba? — spuse el. — In la-
boratorul minei nu exists nici macar un microscop.
— §i pentru ce vS trebuie microscop? — il intrerupse ironic von
Goltz. — Cuprul il aveti la indemana, aproape la suprafata paman-

24
tului. Vrcfi oare sS doscopcri^i dralurilc si mun|ii dc cnlcopirita
cu ajutorul microscopului?! Agadar, — arm a el punSnd din nou
mSrta pe manivela maginei de calculat, — dacS a |i trimis In Ger­
mania inScar douSzeci de mii de tone anual gi tot a^i ob|inut numai
aur, fSrS sS mai socotim argintul, in valoare de../». — §i von Goltz
rosti o cifrS impunatoare. — DupS scriptele voastre rezultS, insS,
mult mai pu^in, — adSugS el supSrat, rSsfoind cu furie registrul.
— Ati gSsit vreo gregealS? — intrebS Schmolka, privind peste
umSrul lui Goltz.
— O gregealS care costs o jumState de milion de mSrci 1 —
tipa von Goltz. — Unde le-ati bSgat? — §i bStu familiar pe Krebs,
care se zapacise de tot, peste buzunarul dela piept. — Le-ai bagat aici,
prietene?
Krebs se facu rogu ca racul.
— Desigur ca glumi^i, Herr Oberst ! Sunt convins c5 e o neinje-
legere ! 0 sa vedem imediat. . . — Apoi igi incrunta fruntea, ca gi
cum s’ar fi gandit unde ar putea fi suma care lipsea.
De fapt, Krebs voia sa cagtige timp, pentru a vedea ce se as-
cunde sub aceasta familiaritate grosolana a lui von Goltz. Dupa ce
statu pu^in pe ganduri, avu impresia cS a in^eles.
— Dece sa ne risipim degeaba energia pentru fleacuri? — zise
el, zambind servil. — Pot fi gasite totdeauna mijloace, pentru a
inlatura unele complicatii nedorite !
— Ei bine I Ajunge I M’am aprins gi eu 1 — rSspunse impS-
ciuitor von Goltz. — Hai sa discutam despre situa^ia generals.
DupS ce se instalS comod in fotoliu, fScu un semn de imbSrbStare
frontfuhrerului, care era speriat de moarte.
— Herr Schmolka, arSti ca unul pe care nu dai nici doi cen^i,
dupS cum spun dugmanii nogtri yankeii. Ce s’a intamplat? Nu vrei
sS aprinzi o ^igare? 0 sS te calmeze. Egti alarmat cumva de situa^ia
de pe frontul rusesc? Nu uita cS, in schimb, frontul italian este com-
plet stabilizat. Ati ascultat la radio? Dwight Eisenhower anun^S cS
ofensiva asupra Romei se desfSgoarS «intr’un ritm atat de incet
incat te dezamSgegte». lar pe voi nu vS supSrS nimeni aici. §i mai
sunte^i nemul^umi^i 1
— Cum nimeni? — izbucni deodatS Schmolka. — Dar partizanii i
Dar M aidan... gi se opri la jumStatea cuvantului. . .
— VS gandi^i serios cS s’ar putea sS fi^i ataca^i de sSlbaticii Sgtia
de Iugoslavi?
Schmolka se descurajS auzind tonul lui von Goltz gi se gSndi:
ce o fi asta, ironie? BatjocurS? Frontfiihrerul igi dSdu seama cS
trebuie si-gi pistreze calmul; a spune adev&rul acum, ar fi nepo-
trivit gi ar putea chiar s i Incurce lucrurile. Deaceea, incepu s& ex-
plice situa^ia, mai linigtit:
— Noi traim aid, Herr Oberst, ca intr’o fortirea^a asediata. Acegti
blestema^i de partizani ob|in din partea popula^iei mai multe in
forma^ii despre noi, decat putem avea noi despre ei. Oamenii inchigi-
in lagarele noastre fug la ei. Partizanii cunosc fiecare cotyigor. In
orice clipa te po$i agtepta sa-i vezi in fa£a portilor. Acolo, in mun$i,
e o brigada intreaga de bagibuzuci din agtia. — §i Schmolka se
intoarse cu o migcare grabita spre fereastra prin care se vedeau, in
departare, mun^ii impaduri^i: — lata, acolo 1
— Aga, aga... — spuse von Goltz, zambind sarcastic. — Deaceea
v’a^i ascuns dupa cinci randuri de sarma ghimpata. . .
— §i nu degeaba. . . — sari, nerabdator, Schmolka. — Ieri, in zori,
am reugit cu greu sa respingem atacul pe care 1-au dat impotriva
Maidanpek-ului. E in apropiere de Bor. §i daca n’ag fi fost prevenit...
— Dar cine v’a prevenit? — intreba von Goltz, gi ochii sai mici
se a^intira asupra lui Schmolka. — Cine? — repeta el intrebarea, pe
un ton insinuant.
Frontfiihrerul tacea.
— Ei? — intreba incet von Goltz. — Doar ai vazut din docu­
mented mele ce misiune am ! Cine?
— 0 persoana influenta.
— Numele?
Schmolka arunca o privire pieziga spre Krebs.
— Nu acum ... — murmura el.
— Bine, — accepta von Goltz gi continua pe acelag ton batjo-
coritor: — Orice a$i spune, la Bor trai^i destul de linigtit gi sunte^i
oarecum in siguranta. §i pe viitor va fi la fel, — repeta von Goltz,
apasand pe aceste cuvinte.
— Sunte^i convins de acest lucru ? — intreba Schmolka gi schimba
o privire cu Krebs.
Colonelul zambi din nou, sarcastic:
— Dar greu mai pricepe^i I Crede^i ca-i poate trece lui Tito prin
cap sa pricinuiasca vreo paguba Americanilor?
— Dar ce amestec au Americanii aici? — intreba Krebs, care nu
in^elesese despre ce era vorba. — Mina e a noastra.
— Deocamdata e a noastra, — recunoscu von Goltz. — Dar, din
pacate, nu suntem decat stapanii vremelnici. Mina este proprietatea
unei societal pe ac^iuni. Inainte de razboi, ac^ionarii se intruneau
la Paris, ca sa-gi imparta dividendele, insa directorul general al so-
ci.ta^ii se afla la New York; si astazi este to t acolo. Lui ii apartin
majoritatea ac^iunilor. Cred cS nu gregesc cSnd afirm c& gi azi trage
profituri din r&zboiul nostru cu Rusia. A^i in^eles? Mina e a noastra,
dar Americanii sunt ca gi mai inainte interesa^i in exploatarea ei,
iar Tito gtie foarte bine acest lucru. Aici e vorba de politics inalta.
Tito n’o sa va atinga.
— Sa dea dumnezeu I — ofta Schmolka ugurat gi nespus de bu-
curos ca discu^iunea oficiala luase sfargit.
— Herr von Goltz, va rog sa lua^i masa cu noi, — spuse doctoral
Krebs, agitat gi transpirat. O masa prieteneasca ne va intari for-
\ele dupa aceasta serioasa discu^ie de afaceri. Vom aranja totul gi vorn
fi mul^umi^i cu tofii. . . Ma due sa iau masurile cuvenite, — incheie
el gi se indrepta spre uga.
— Acum pot sa va comunic ce gtiu despre o persoana influenta
poreclita « Kobra », care are o biografie foarte interesanta, — gopti
Schmolka lui von Goltz, luandu-1 de bra$.
. . . Dupa masa, indata ce Krebs ii strecura pe f urig « ca am intire»
un saculej; greu, colonelul deveni grabit gi refuza sa ramana peste
noapte, spunand ca are treburi urgente. Schmolka iegi sa-1 conduca.
Fulgii de zapada care se invarteau incepura sa-i joace in fata ochilor
gi, din cauza alcoolului baut, i se para ca treptele dela intrare se
clatina.
Von Goltz raspunse la salutul lui ducand absent mana la gapcS.
— La Belgrad ! — striga el goferului.

La cajiva kilometri de Bor, la rascrucea drumurilor ce due unul


prin Pojarevat spre Belgrad gi celalalt spre Zlot, se afla o cafaru x)
singuratica: « La trei urgi ».
Pe vremea cand se petreceau aceste intamplari, prea pujini oa-
meni se abateau pe la han. Drumurile erau aproape pustii. Numai
arareori veneau aici £arani batrani din satele apropiate, ca sa stea de
vorba la un pahar de glivovita gi ca sa afle dela liangiu gtirile pe care
le-ar fi putut aduce vreun drained intamplator. Uneori, coborau gi
partizani din munf;i, dar numai noaptea, cSci linia de comunica{:ie
a Nem^ilor trecea pe valea Mlavei.
Automobilul blindat, vopsit in galben, ajunse la han destul de tarziu.
Von Goltz cobori din magina gi dadu ordin solda^ilor inarma^i
cu pistoale mitraliera sa nu lase pe nimeni sa intre in casS.
In han se isca agitate. *)

*) H an. (N. trad.)

27
Un taran slab, imbracat in zdrenje, pieri in tr’o clipa, lasand
paharul negolit, c&nd 11 v&zu pe colonelul german p&gind pragul.
Hangiul incepu s& tremure in spatele tejghelei. Nu mai ramase dec&t
un singur client, imbr&cat intr’un cojoc de oaie; avea fa^a rumena
gi musta^i £epoase ca o perie.
— Adu-mi apa rece din Mlava I — spuse Neamjnl dup& ce intra
gi arunca bidonul pe tejghea.
FSi’S sa scoata un cuvant, batranul carciumar plecS §chiopat&nd
spre r&u.
Ramas singur cu « f&ranul» cu fa^a rumena, von Goltz se ageza
la masa lui.
Privirile cercetatoare ale omului se indreptara spre el.
— Spune I Repcde — zise el in limba germana.
Von Goltz ii comunica imediat tot ce aflase dela Schmolka gi dela
Krebs despre starea minei gi a uzinei de prelucrare a cuprului din
Bor, ii spuse numele omului poreclit « Kobra » gi-i dadu gi unele ama-
nunte cu privire la biografia acestuia. Numai de darul primit dela
Krebs — saculepil cu lingouri de aur — nu pomeni nimic.
— Te felicit, colonele I — spuse « £aranul» batand in masa cu
degetele lui sub^iri, dar puternice. — Acesta este primul dumitale
aport la intreprinderea noastra.
— Sper, sir, — ranji von Goltz. Un zambet giret ii destinse cu-
tele adanci de pe obraz. — In cazul acesta, ag vrea sa mai fac o de-
punere gi sa maresc capitalul pe care-1 am la aceasta banca atat de
serioasa.
Scoase din buzunarul dela piept o foaie patrata de hartie gi, dupa
ce o puse pe masa, facu din ochi un semn plin de in^eles.
— Dar asta ce mai e? — intreba pe un ton absent « {aranul»
cu ochii (inta la bucata de hartie.
— Date interesante despre unii membri ai noului, aga zis guvern
iugoslav, stranse de agen^ii mei.
Da hartia incoace 1
Dar von Goltz acoperi bine M rtia cu palma. Celalalt, prefacan-
du-se ca s’a intins dupS bautura, lua sticla de §livovifa, umplu paha-
rele gi mormai printre din$i:
— Aceasta este cererea dumitale de plats?
— Da. §i are nevoie de accept *) — raspunse incet Neam^ul, la-
sand capul in jos gi privind de sub fruntea imbrobonatS de sudoare.
n
x) A ccep tul este o m enpune fiicuta pe cererea de plata prill care se atesta
ca a fost acceptata achitarca ci. (N. red. ruse).

28
— Bine, o voi trece in debilul men. E placut sa ai de-al'acc cu
un om care se pricepe In viramente.
Von Goltz impinse h&rtia spre * fSran », cu dcgetele sale scurte.
Acesta o inhatS repede.
— Asta e tot, deocamdata, — spuse colonelul; dupS aceea igi
gterse fruntea asudata, cu o batista rogie de matase gi sorbi din pa-
har. — Intre altele, si r. .. Cei dela Bor sunt nelinigtiji. . . Avioanele
dumneavoastra zboara des pe deasupra minei, in drum spre Ro­
mania, unde bombardeaza probabil ceva.
— Se p o ate...
— Exploatarile petrolifere?
Omul imbracat in haine faranegti arunca Neam{;ului o privire
scurta.
— Egti cam curios. . .
— Vroiam sa intreb dacS avioanele vor arunca bombe gi asupra
minei?
— Nu fi neliuigtit, colonele. Mina din Bor vrem s’o p&stram
pentru noi.
— Am cautat sa-1 fac pe fronti'iihrerul Schmolka s5 in^eleaga
acest lucru.
— Ei, hai sa trecem la chestiune. Data viitoare ne vom intalni
in Dalmatia, la Sin, inainte de plecarea dumitale spre Berlin, cam
pe la sfargitul lunii. Iti garantez ca o sa po$i sarbatori neturburat
revelionul la Sin. E un col^igor linigtit, — spuse omul imbracat in
cojoc.
— Aceasta veste e cu atat mai placuta, — se bucura sincer co­
lonelul, — cu cat §eful garnizoanei din Sin, care comanda un regi­
ment din divizia «Frunza de stejar», este un prieten de-al meu.
Se pregategte sa piece cu regimentul in Rusia. . . Va intereseaza
aceasta §tire?
— Nu-1 invidiez. . . Dar asta n’are nicio legatura cu treburile
noastre. Mai ave^i de facut inca o investi^ie de capital: lista agen^ilor
vogtri secre^i care lucreaza in Iugoslavia.
— Chiar acest lucru il §i fac.. . din ordinul lui Himmler, sir —
raspunse von Goltz, voind parca sa sublinieze ca activitatea sa are
§i un caracter independent.
— Nu ma intereseaza ce faci pentru 6oss-ul dumitale. DacS vrei
s5-t;i asiguri viitorul, executa insarcinSrile pe care |i le dau eu.
Von Goltz inclina capul, in semn de supunere.
— Agadar — continua celalalt — sS ramSnem oameni de afaceri,
colonele. Sa nc facem businass-ul nostril de razboi. Lista este fondul

20
dumitale de aur, valuta dumitale. §i e o valuta sigura. 0 s&-mi aduci
lista la Sin. N’o sa uitam acest serviciu, gi oricand vei avea nevoie,
vei fi bine primit la noi. Sper ca m’ai infeles?
Von Goltz dadu tacut din cap gi sc indepSrta grabit. Uga sc&r^ai
gi in prag aparu hangiul care intinse Neamjului bidonul.
Colonelul din trupele SS lua o inghi^itura gi iegi.
Automobilul blindat porni spre Belgrad.
faranul cu la\a rumena plati glivovita pe care o bause cat agtep-
tase, mutyumi hangiului pentru ospitalitate intr’o sarbeasca destul
de corecta gi, dupa ce igi indesa caciula pe cap, lua drumul spre V&rful
Negru.
In padure, la doi kilometri de hanul « La trei urgi» il a§teptau,
^inand caii, ca|iva partizani bine inarma^i.

5
« . . . Ain mers toata noaptea §i jumatate din ziua urmatoare prin
padurea deasa §i acoperita de zapada, pe carari intortochiate, oco-
lind trunchiuri groase doborite de furtuna.
Gerul ne pi§ca obrajii. In poienile insorite, zapada scanteia atat
de puternic, incat te dureau ocliii privind-o. Copacii acoperi^i de
omat stateau nemi§ca{:i §i numai rareori trosneau ugor, ca gi cum
ar fi gemut prin somn. Cand gi cand, linigtea era sfagiata de cate
o veverita care sarea deodata de pe un brad pe altul, sau de fognetul
aripilor vreunei pasari speriate.
Cateodata mi se parea ca nu sunt intr’o Jura straina, ci in pa­
durea pe care o gtiam din copilarie, in apropiere de draga mea Co-
nopelca. Numai ca acolo nu sunt mun^i. Am recunoscut matigorii
care-s la fel ca ai nogtri, tot aga de marun^i, mai mici decat vrabiile,
cenugii, cu coada de un rogu aprins, jucauge gi vesele. Saltand pe
ramurile mestecenilor ce se leganau, ei scuturau zapada gi dezghiocau
cu indemanare semintele din cercelugi. Iar in tufele de porumbe
migunau botgrogi rotofei, guierand prelung gi ciugulind boabele ra-
mase. Am mancat gi noi cu placere aceste boabe acrigoare de cu-
loare albastra inchisa. Miroseau atat de frumos gi de proaspat I
Daca scormoneam in zapada dela radacinile copacilor, gaseam
ciuperci.
— Sunt otravitoare 1 — imi spunea Musici. — Nu le mancam.
Gustii mai bine din astea — gi mi intindea nu gtiu ce rSdacina ama-
ruie care-ti strepezea din{;ii.

30
Nicolaus Pal abia igi t&ra picioarele gi se lntorcea speriat la fie-
care zgomot, ca sa vada daca nu cumva ne urmaresc Nem^ii. Cand
poposeam gi faceam foe, mormaia suparat ca vom fi descoperi^i
din cauza fumului, degi era primul care igi intindea mainile invi-
ne^ite spre valvataie. Eugen Laugek il necajea prietenegte: «Ce vrei,
frate, nu-i chiar ca o plimbare duminica pe dealul Gellert 1»
Cand ne strecuram prin tufigurile £epoase, el £inea totdeauna cu
grija crengile ca sa nu-1 loveasca pe Pal care venea in urma lui.
Italienii o luau inainte, faceau focul gi tot ei plecau ultimii de
langa carbunii care mai mocneau. Frigurogi ca to{,i oamenii din Sud,
sufereau mai mult decat noi din cauza gerului.
— Ei, mai avem mult? — intreba Laugek nerabdator.
— Inca pu£in, prietene, — raspundea Alexa.
— Zici ca sunt mul^i partizani acolo?
— Foarte mul^i. 0 brigade I
— M inunat1
— Norocul ne surade I — se bucura Colacione.
Alexa ne conduces neobosit tot mai departe gi tot mai adanc
in muntii din Homolie. Incal^at cu opincile lui ugoare, numite in
poeziile sarbegti «aripile m unteanului», Musici sarea ugor gi fara.
zgomot din piatra in piatra. Picioarele lui mugchiuloase, cu talpa
lata, se £ineau bine pe povarniguri, pe cand noi alunecam gi cadeam.
Inbre timp, ma gandisem la planul de actiune gi-1 imparlagisem
prietenilor mei. In primul rand, spuneam eu, ne vom prezenta la
comandantul brigazii de partizani gi-i vom arata amanuntit unde
se afla depozitele de armament, de explozibile gi de echipament
din Bor, unde sunt posturile de paza gi cazarmile soldatilor din SS,
cum sunt agezate cazematele, gi unde loeuiese frontfiihrerul Schmolka
gi Krebs, directorul minei. Alexa le gtia pe toate. Iar dupa aceea,
tot noi o sa-i conducem pe partizani pana la B o r...
Toata lumea fu mul^umita de planul meu.
Antonio gi Enrico incepura in limba lor un can tec aspru, dar
frumos:
E per la patria nuova noi combaterem,
Siamo Italiani ! x)
Nu in^elegeam cuvintele, dar semnificatia lor era limpede. Pana
gi Nicolaus Pal deveni mai vesel gi incepu sa margaluiasca vioi, mig-
cand mainile in ritmul cantecului.
Incepu s i se intunece, cand Musici exclama plin de bucurie:

') §i luptflm pentru o patrle nouS, suntem Italien! (N. tr«d)

31
— Ain u ju n sl— $i m: urala urmo de opinci pc zapadii.
MS cuprinse un de bucurie §i nelinijte. Indatft li voi
vedea pe oamenii la care m’ain g&ndit atilt de mult. Cum mS vor
intampina?
Colacione trase cu zgomot aerul In piept §i scoase o exclamafie
de placere.
Se sim^ea miros de fum. Urmele ne dusera pana la st&ncile de
langa Varful Negru. Aci, padurea era plina de o cea^a albastrie, din
cauza sumedeniei de focuri.
— Grozav camuflaj, nimic de zis ! — spuse Lau§ek, cl&tinand ne-
mutyumit din cap. — Parca ar fi $igani cu §atra. Nici paza n’au pus
nicaieri I Poate sa vina cine v rea...
Dar, chiar in aceea§ clipa, furam opri^i de o sentinela care statea
cu pugca in mana, sub crengile grele ale unui brad §i pe care nu o
observase niciunul dintre noi:
— Stai I Cine e?
— Oameni buni I — raspunse Alexa, cu voce hotSriti.
Explicaram cine suntem §i de unde venim. Sentinela asculta
cu interes. Apoi se apropiara inca trei partizani. Unul dintre ei era
§eful posturilor de paza. Dadu ordin sa fim pcrchizi^iona^i, ne lua
armele §i numai dupa aceea ne ingadui sa ne indreptam spre tabara.
— Ei vezi! Au totu§i straji. Nu degeaba se spune ca prima im-
presie e ingelatoare, — glumi Lau§ek mul^umit.
La marginea poienii, in partea dinspre care batea vantul, erau
ingramaditi mai mutyi copaci, acoperi^i cu ramuri de brad, iar in
mijlocul poienii trosnea un rug; nori de fum, plini de scantei, se ri-
dicau spre cerul de culoare violet-inchis, iar zapada topita cadea
de pe varfurile pinilor. Insera. Partizanii §edeau tacuji langa focuri,
fumau din pipe §i aruncau mereu lemne, a^ajand focul. Erau im-
braca^i cu haine de tot felul: mantai de diferite culori, nuance §i
croieli, pelerine din piei netabacite, scurte de postav §i §aluri, ca §i
cum aci, in incercarea grea a razboiului, aceea§ pentru tofi, se in-
talnisera locuitori pa§nici din cateva |ari. Un singur lucru le era
comun. Tofi aveau stelufe ro§ii prinse pe bonete sau pe caciulile
mitoase.
Cand ne vazura, partizanii sarira in picioare.
— Cine sunte^i? De unde venifi? — ne intrebarS ei, care mai
de care.
— Din « Dresden », — r&spunse Laugek.
— A£i fugit?
— Da.

32
— Avem §i un Rus cu noi, — spuse Musici intinzSnd mftna spre
mine, iar apoi Intreba: — Nedelko, minerul, e pe aci? II cunoagteji?
— II cunoagtem, cum sS nu, rSspunserS cSteva voci.
— Iata-1 pe Nedelko, colo langS focul acela.
Insotifi de mai mutyi partizani ne indreptarSm spre un foe care
se afla ceva mai departe.
— Nedelko I Primegte-ti oaspe(ii, — strigara partizanii. — I(i vine
gi un consatean de-al tSu I
Un ostag tanar, cu infa^igarea bolnSvicioasS, desfScu crengile
apSrStorii gi se indreptS spre noi. Era minerul Nedelko, despre care
imi vorbise Musici atat de mult. Prietenii se imbratigarS. Erau din
nou impreunS 1
§tirea sosirii noastre se gi rSspandise in tabara. To(i aflasera
cine sunt eu gi cine sunt inso^itorii mei. Partizanii ne intampinau
de pretutindeni.
— Egti Rus? Tu egti Rus? Bine ai venit, frate 1 Cum ai ajuns
pSnS aici? Kako s i 1) se auzea din toate parole.
Oamenii se uitau la mine cercetStor, imi pipaiau hainele, ca
gi cum ag fi cSzut dintr’o alta planeta, unde lucrurile sunt cu totul
altfel decat pe pamant. Se mirara oarte mult cand vazura ca purtam
o scurta nem^easca, a organiza^iei Todt, ca am cizme obignuite,
cu tocurile scalciate gi ca boneta e croita la fel cu a lor. Dar nasturii
din metal de culoare kaki cu stelute in relief, care mai ramasesera
pe tunica, ii convinsera imediat ca sunt un om din lumea socialists.
Un nasture care nu se Jinea prea bine fu numaidecat zmuls gi trecu
din mana in mana. La lumina focului il examinau cu admirafia eu
care cerceteaza numismatul o moneda antica gi rara, gasita intam-
plator. Unii il incercara chiar intre dinfi. Zambetele nu paraseau
nici o clipS fe^ele aspre gi bSrboase.
— Kako si? Kako si, brale2)? — mS intreba timid, dar insistent
un om cu fa^a slabs gi osoasS gi cu ochi luminogi gi zambitori.
— Pa dobro (bine) — ii rSspunsei in sarbegte gi faptul cS vor-
beam limba lor starni entuziasmul tuturor gi zambetele devenirS gi
mai voioase.
Cineva mS cuprinse in bra(e gi mS stranse atat de tare la piept,
incat aproape mS innSbugi, unul mS sSruta, iar altul imi prinsese
mana intr’a lui ca intr’o menghine gi nu-mi mai dSdea drumul.

*) Cum te sim p? (N. trad.)


') Frate. (N. trad.)

33
3 — Tragedla lugoslaviei, c. 12D0
Ostagul usc3 (,iv caul& intr'un sac pe care-1 purta pe um&r gi scoase
o buca^ica de brAnza noua.
— MAnanca 1 Ei, hai, manAncA, frate drags 1
Furam poftiji sS ne agezAm langa foe, pe nigte blSni de oaie
gi fiecare ne ospata cu cate ceva: azima, prune uscate, porumb copt.
Nu mai pridideam sa raspund la intrebari: cum am nimerit in Jugo­
slavia, cum am fugit din lagar, in ce sector igi desfagoara ofensiva
Armata Bogie, cum traiesc oamenii sovietici? Ma intrebau unde am
Snvafat si daca sunt casatorit.
Mi se taia respira{;ia de emojie. Cata c&ldura gi bucurie era in
aceasta primire, in aceasta curiozitate naiva, aproape copilarcasca,
cata incredere curata in tot ce avem noi mai bun, mai inaintat, mai
luminos 1
Dar nu uitai nici de planul nostru gi amintii de el tovar&gilor mci.
— Dar sunte^i Intr’adcvar mutyi pe aici 1 — spunea entuziasmat
Laugek. — Atunci de.ee stafi pe loc? Ce se intampla? Dece nu ata-
ca[.i Borul?
— Nedelko, dece nu atacaji Borul? — repeta Mus'ci cu aspr mo
intrebarea Cehului.
Minerul ridica din umeri gi spuse:
— Daca nu-i ordin, cum sa atacam?
— De o luna intreaga stani cu mainile in san, — adSugS altul.
— Ce-o mai fi gi asta? — se mira Laugek.
— Nu se poate 1 — zise Colacione, caruia nu-i venea sa creadfl
cele auzite. Ce fel de armata e asta? Ce au de gand cei dela statnl
major?
— Cine gtie?... — spuse Nedelko, incruntandu-se. — Avem de
toate, gi pugti gi mitraliere gi, iata, eu am gi o grenada. Am putea sa
pornim chiar acum la atac, dar nu avem ordin. Ce zici de asta: aga
ca-i buna?
Se intoarse spre mine gi-mi arata un cilindru de metal plin de
explozibil, care avea la capat un focos.
— Zici ca nu vi s’a dat ordin sa ataca^i? La Bor exists un depozit
intreg cu grenade in toata regula gi nu e deloc greu sa punem mana
pe e l ... Dar dece va {.in aici? — continuai eu sa intreb.
Ostagii, luAndu-gi unul altuia vorba din gura, ne explicara si-
tuajaa. Nu erau ei de vina ca nu se pornea atacul. Erau gata sa ia
cu asalt Borul oricand: ziua, seara, in zori sau chiar mai devreme
«dok zora ne pomoli li(t' »1). In noaptea c&nd au vAzut deasupra

') rnslnlp ca zorile aralc chlpnt (N. trad.)

34
minei flacSrile incendiului, era cat pc aci s i porneascS gi fSira ordin.
D a r... comandanfii i-au oprit. Li se explicase c& sunt insLrucfiuni
date de comandamentul suprem ca Borul sa nu fie atacat, deoarece
minele gi uzina, care sunt bunuri ale poporului, vor fi necesare gi
dupa razboi. Partizanii incepura, pe buna dreptate, sa murmure.
Daca bunurile lor sunt In mainile inamicului, inseamna ca trebuie
sa gi le ia inapoi cat mai repede. In acest rastimp, fugira din lagarul
dela Maidan])ek zece Sarbi gi trei Rugi — nigte flacai de treaba gi
indrazneti, care a^a^ara gi mai mult pe oameni. Ei se prezenlara
singuri la comandantul corpului de armata care sosise tocmai atunci
la brigada, gi-i cerura cu in sisten t sa treaca la ac^iunc. Acesta a
refuzat la inceput, dar, in cele din urma, a ingaduit ca doua dintre
cele mai bune batalioane sa atace mina dela Maidanpelc. Oamenii
au pornit la atac, dar chiar langa mina au nimerit intr’o capcana
intinsa de soldaja din SS gi de cetnici inarmaji cu automate. Multi
ostasi viteji, comunigti, au pierit in zadar; in aceasta lupta disperata
cu fascigtii, au murit gi cei trei Rugi viteji.
Partizanii se pHngeau ca lucrurile stau prost gi nu aveau cu ce
sa se laude. Nu le prea placea aici in Homolie. Se spunea ca in re-
giunea Krugevaj:, partizanii nu dau pace, nici ziua, nici noaptca,
fascigtilor. Generalul Nedici, tradatorul, cel care a predat Nemtilor
Belgradul gi a organizat un guvern de slugi pe placul ocupanjilor,
o jandarmerie proprie gi un gestapo sarbesc, se plUngca in manifestclc
catre populafie ca « regiunea a devenit un adcv&rat iad » gi conjura
«pe oamenii care se afla in paduri gi In munti » sa inccteze ataeu-
rile. Pe c£nd aici pe Varful Negru, stau de saptamani de zile gi, ca
haiducii din vechime, pandesc convoaiele nem^egti care tree pe drum;
sufera de boli gi de ger; a venit gi iarna, iar ei tot agteapta eeva, dar
nimeni nu gtie ce.
— §i la noi e la fel, frate, dragS — spuse, cu o voce innabugita,
ostagul care m& ospatase cu branza.
Avea o infaligare istovitS; pe fa^a lui osoasa, cu nas ascupt,
cu piele cafcnie gL intinsa, luceau febril ochii cu pupilele diiatate.
§i, frecandu-gi turburat, cu degetele, varful nasului, el ne spuse ca
a venit aci cu Corciaghin, curierul din prima brigada, care se alia
langa Livno in Bosnia apuseana. 1
— Cu Corciaghin? — intrebai eu uimit. — E un Rus?
— Nu. Aga i se spune lui Iovan Miletici, comisarul politic al co.m-
paniei noastre. Speram s3. ne in^elegem... cu privire la o aejiune
comunS, — spuse ostagul, cu voce iutretaiatS.
— §i nu v’aj;i infeles?

35
»•
— Nu, nu ne-am inLel.es.
— Ei, vede^i?
Toata lumea din jur incepu sa vorbeasca.
— M-da, situa^ia e cam proasta, — spuse ganditor Colacione.
— lata ca ti-a suras norocul! — rosti ironic Marino.
— Frate draga, —mi se adresa deodata ostagul cu infjtyigare istovita,
facand semn cu mana. — Hai sa mergem la prietenul Corciaghin.
0 sa fie bucuros sS te vada. Lui ii sunt dragi Rugii gi-ti va povesti totul.
Eram nerabdator sa aflu cat mai repede care este situa^ia pe
fronturi, ce succese noi a avut Armata Rogie, gi ce se mai petrece
in lume. Comisarul politic de companie cunogtea desigur ultimele
gtiri. L-am urmat pe partizan, impreuna cu Laugek. Ceilalti tovaragi
ai nogtri au ramas langa foe ».

«Chiar la poalele stancilor, langa un cort mare, pazit de sen-


tinele, se vedeau cateva colibe din crengi de brad. Partizanul care
ne inso^ea intra Intr’una din ele, iar dupa un minut, ne facu semn
sa-1 urmam.
Un tanSr de vreo douazeci gi trei de ani gedea chircit langa o
gramajoara de carbuni incingi gi acoperif.i cu cenuge albastruie. Cand
ne vazu, sari brusc In picioare. Nu prea inalt de statura, era zvelt
gi avea umeri la^i. Pe trupul lui bine proportionat atarna o tunica
nemleascS prea larga cu buzunarele roase. In aceeag clipa m’am
pomenit prins in brate gi am sim^it pe fa^a atingerea mustajilor
lui taiate scurt.
— Egti Rus? Da ? Dandu-se pu^in inapoi, dar strangandu-ma tare
de umeri, se uita la mine iscoditor, dorind parca sa gaseasca sem-
nele exterioare care sa-1 convinga ca sunt intr’adevar Rus. Dupa
aceea ma pofti sa ged alaturi de el gi ma intreba: — Cum te chiama?
Vorbea rusegte aproape corect.
— Nicolai Zagorianov.
— Nicolai? Pe mine ma chiama Iovan, Iovan Miletici. Ivan,
cum se spune pe la voi. Vino mai aproape. Ce bine imi pare ca ne-am
intalnit, Nicolai! .. . Tare mi-e drag acest nume. Privegte !
Scoase din port-hart o carticica facuta ferfenita. Pe coperta citii:
« Kako se kalio celik ».
— E traducerea in limba sarba a romanului « Aga s’a calit o{,elul»
scris de Ostrovschi al vostru. §i pe el il chema Nicolai. Cartea asta

;i()
mi-e tare draga gi o port totdeauna cu mine. C&nd a inceput raz-
boiul, am luat numele eroului. Poate cS e o dovadS a lipsei de mo-
d estie?... De cate ori ma apasa ceva pc suflet, deschid cartea la
intslmplare, citesc, gi ma simt ugurat parca. . . Hai sS ^i-i prezint
pe oamenii mei. Cel care te-a adus e Djuro Filippovici gi-i mul^umesc
ca a facut-o. lar acesta e Branco Cumanudi... Dormi, Branco?
Dintr’un colt intunecos se ivi un partizan care purta o manta
italieneasca pe umeri; avea infatigarca greoaie gi neindemanatica,
fa^a rotunda gi lucioasa gi capul mare acoperit cu par creL DupS
ce igi freca ochii somnorogi, imi zambi cu toata fata gi, nu gtiu dece,
spuse:
— Slava domnului!
— Tofi te iubim, — spuse Iovan Miletici cu caldurS. Iubim Busia
Sovietica din copilarie. Doresc fierbinte sa nimicim tot raul dela
noi gi sa invatam dela voi tot ce e bun.
Arunca pe jar nigte vreascuri. Focul se inteti. La lumina pe care
o rSspslndea, am putut in sfargit sa cercetez mai bine pe acest flacau
cu o fire atat de inflacarata, repezit gi iute, atat in migcari, cat §i
in vorbe. Faptul ca luase pe Corciaghin ca pilda in viata, mi-1 facu
simpatic. In toata infati§area lui, era ceva atragator, ceva care ti
se intiparea in minte. Fata-i oachega, cu trasaturi mari, era barbie-
rita cu grija, inafara de mustatile scurt taiate §i de un inceput de
favorite; avea fruntea lata §i deschisa, nasul regulat, buzele putin
iegite in aifara; sprancenele stufoase frumos arcuite, iar paru-i des
era de culoare castanie. Ochii sai caprui stralucitori erau putin mig-
dalati, iar privirea hotarita §i dreapta.
Miletici starui sa vin cu el in Bosnia, in compania lui, din ba-
talionul. §umadia, care facea parte din Prima Brigada Proletara §i,
indata dupa aceea, fara sa-mi dea ragaz sa ma gandesc, declara so­
lemn ca, de acum inainte, suntem frati. Vom trai ca pSsarile ca-
latoare, ia stol, aripa langa aripS §i ne vom ajuta in toate, spunea el.
Aceasta este stravechea dating a infratirii.
— «Bugii sunt tovarSgi viteji §i ne vor ajuta in luptS 1» — de-
clama Iovan cu caldura.
Bucuria §i emotia ce-i starni intalnirea cu mine, il facura sa nu
vada decat acum pe Laugek, care se agezase neobservat langa intrare.
— Dar tu cine egti? — intreba el, apucandu-1 de umeri. Tot Bus?
— Nu. Sunt Ceh. Ma chiama Eugen Laugek.
— Ceh? Minunat I Toti slavii sunt frati 1 Dim brigada noastra, —
continua cu insufletire Miletici, — fac parte oameni din toate na-
tionalitatile din noastra gi toti sunt oameni simpli, oameni ai

37
muncii. Deaceea se gi chiamS ea Brigada Proletara. La noi este front
popular ! Iata-1 pe Djuro, de pilda. E Sarb. T3ran gi taietor de lemne,
§tie sa are, sa scmcne, sa taie copaci gi sa facft din lemn, cani, putini,
cobze. E dintr’un sat foarte sarac — Velichi-'J'vetici. Satul e agezat pe
malul Drvarei, unde se afla acum cartierul nostru general. — II vezi
ce prapadit e? Chiaburii 11 jupuiau de piele ca sa gi-o ingroage pe
a lor. Pana la urma, 1-au jupuit de tot, aga cif a pSrasit gospodaria
gi a plecat in padure la taiat lemne. §i acum, uite-te la Branco. E
Croat sau Grec din Saraievo. Are acolo o cofetarie. S’ar parea ca
nu pot sa aiba nimic comun. Un £aran gi un cofetar. Un Sarb gi un
Croat. Inainte de razboi exista la noi un ziar liberal «Politica ».
Am vazut in el o caricatura tare caraghioasa reprezentand doi oa-
meni — un Sarb gi un Croat — care se bateau de moarte. Dedesubt
scria: «Doua popoare absolut identice vor sa-ji demonstreze unul
altuia, in aceeag limba 1), §i cu aceleagi expresii, ca sunt doua po­
poare cu totul diferite». A§a a fost. Dar acum, privegte 1 Lupta i-a
reunit. Acum sunt amandoi comunigti §i totdeauna merg « rame uz
rame» — cot la cot. In prietenia lor, in prietenia noastra, sta forfa
partidului 1 — exclama Iovan cu inflacarare.
Laugek il intrerupse:
— Frumoase §i adevarate vorbe, — spuse el, §i se uit£ nerab-
dfitor spre mine, — dar n’ar fi bine sa trecem la ac^iune I Unde este
comandamentul ?
— Despre ce e vorba? — intreba repede Miletici.
Degi era §1 el un « oaspe» la brigada, hotSrii sa ma sfatuiesc to-
tugi cu el §i ii explicai amanunfit planul nostru de atac impotriva
Borului.
— Oamenii de acolo ne agteaptS, — adSugai eu. — Daca vom ac-
|:iona energic gi prin surprindere, vom avea cu siguranta succes.
Avem o mulfime de informa^iuni, care vor putea fi folosite de co-
mandantul brigazii. Trebuie sa-i raportam totul.
La inceput, planul il entuziasma pe Miletici, dar apoi, ca gi cum
gi-ar fi amintit de ceva, paru stanjenit gi se innegura.
— De raportat, putem sa raportam, — spuse el. — Dar mcrita,
oare? Ma indoiesc. Dealtfel, comandantul brigazii nici nu e acum
aid. L-a trimis undeva comandantul corpului de armata, care a venit
la noi. Comandamentul suprem are socotelile lui in ce privegte
Borul. Probabil ca cei din comandament igi dau seama mai bine
decat noi de situa^ia de acolo, — adaugS el, ridicand din umeri.

J) In llmlia comun3 sSrbo-croatJ. (N. red. ruse)

38
T&cur&m dezamfigifi.
— Dar care e situa|ia, In general? — Intrebai gi eu In sf&rgit. —
Cftt a Inaintat Armata Rogie? Ce se mai aude cu al doilea front?
— Dar cum, nu §ti^i nimic? — rflspunse Miletici, uit&ndu-se mirat
la mine. — A ... da, binein teles... 0 sa va povestesc to tu l! T o tu l!
§ezi, Eugen.
Laugek se agezh pe o buturugS.
Iovan inchise mai bine intrarea colibei, cu o ugi^S impletita din
ramuri verzi.
— Acum putem sta de vorbS linigt.i^i. . . Al doilea front, — spuse
el facand un gest — de mahnire, nu exista incS. D a r...
Cu un zambet misterios, incepu sa scotoceasca prin port-hartul
siu plin cu tot felul de carfi, de liartii gi de taieturi din ziare.
— Aid tin toate materialele mcle de agitatie. Am tot ce-rni trebuie.
lata 1 — spuse el, gi scoase o foaie trasa la gapirograf. — Ultimele
gtiri sunt minunate I De curdnd a avut loc o conferinta la Teheran,
la care au luat parte Stalin, Roosevelt gi Churchill. Al doilea front
va- fi deschis foarte curand I S’augifixat datele operafiunii. Afara
de aceasta, a fost publicata $i o declaratie cu privire la colaborarea
pagnici de duph r&zboi a luLuror JArilor mari gi mici. Va dafi
seania ce inseamnft asta ?
— SfArgitnl razbcaielor! — exclamS Laugek, care ascullase pHn&
atunci cu sufletul la gurh. — Dar asta-i ininunat 1 SS dea dumnezeu
sa fie aga, sa dea dumnezeu, fra(ii mei dragi 1
— §i ce alte nout&ti mai sunt? — intrebai eu.
— Sst 1 Auzifi? — fScu Miletici, tragand cu urechea.
VAntul guiera printre copaci. Arborii scartaiau, iar crengile se
loveau fognind. Prin freamatul plin de nelinigte al padurii, se auzea
limpede tropotul unor cai care se apropiau.
— Asta-i ultima noutate! — spuse Miletici. — Au venit reprezen-
tanfi din partea aliatilor: un Englez gi un American. Stau de douS.
zile la comandamentul corpului de armata. Americanul a fost plecat
undeva gi probabil ca acum se iutoarce. Se spune ca ne vor ajuta.
In sfarsit gi-au adus aminte 1
— Mai bine mai tarziu, decat niciodata ! — observa Laugek, fi-
losofic.
— Dar cu ai nogtri ce se aude? — intrebai eu nerabdator. —
Unde-i Armata Rogie?
Miletici zftmbi. Principalelc gtiri le lasase la urma. Ascultam cu
nesat fiecare cuvant al sau gi inima imi batea plina de via£a, plinS
de un sentiment cald gi puternic dc bucurie. La 6 Noembrie, la ge-
din{a solemna a sovietului de deputaji ai oamenilor muncii din Mos-
cova, a vorbit tovar&§ul Stalin. El a numit anul care s’a scurs, an
al marii cotituri a razboiului. Acum razboiul merge spre deznoda-
mantul final. Armata Ro§ie a §i eliberat doui treimi din pam&ntul
sovietic. A eliberat oragele Chiev §i Crivoi Rog §i se afl2. Iang5 Vi-
tebsc §i Herson. In acest an, fascistii au pierdut peste patru
milioane solda^i §i ofi^eri, morfi, rani^i §i prizonieri, paisprezece mii
de avioane, peste douazeci §i cinci de mii de tancuri §i nu mai pu$in
de patruzeci de mii de tunuri.
— A§a stau lucrurile acolo la voi, prietene. Dup& infrangerea
dela Stalingrad, nimic nu mai poate salva Germania hitlerista. Nici
mobilizarea totala §i nici aventurile de felul celor intreprinse langa
Orel si Curse... E adevarat ca ai vo§tri o due greu, frate I Hitler
aruncS toate diviziile sale pe frontul de Rasarit, dar, cu toate greu-
ta^ile pe care le intampina, Ru§ii continua sa inainteze. §i sunt con-
vins ca o sfi le ia inainte alia^ilor no§tri apuseni. Ar fi tare bine, dacS
Oamenii Sovietici ar sosi aici inaintea Americanilor §i a Englezilor I
To^i o dorim, frate 1 To£i... Tot poporul nostru. Dar ia privi^i §i
aici, — spuse Iovan, despaturind inaintea noastra harta Iugoslaviei.
— Sunt insemnate succesele noastre.
Pe harta erau trase cu creionul ro§u o mutyime de cerculc|e.
— Sunt regiunile eliberate. Vede^i cat sunt de multe? §i aici,
§i dincoace, §i acolo. Iar aici in’am nascut eu, — spuse Miletici oftand.
La Split, pe tarmul marii. Deocamdata se afla in mainile Nem^ilor.
L-am ocupat noi, dar nu ne-am putut mentine. Ne-am intarit mai
bine in Bosnia §i Herzegovina, datorita faptului ca principalele for^e
nemZe§ti se afla pe frontul de Rasarit. MulZumita voua, frate, traim,
luptam §i nu ne pierdem speranZele. Am fi avut §i mai multe suc-
cese, daca nu ar fi fost ticalojii ceia de cetnici, oamenii lui Nedici,
usta§ii croa^i §i domobran^ii x). Ei sunt fascigtii dela noi din JarS.
Din cauza lor, ducem razboiul pc doua fronturi: unul cu ocupanjii §i
altul civil. Dugmanul e pretutindeni. Trebuie sa fim vigilenZi. De
fapt, nici nu exista o linie a frontului, nu exista un spate al frontului.
Suntem tot timpul in migeare. CerculeZele isi schimba mereu pozijia
pe harta. Atacam inamicul acolo unde este mai slab §i apoi ne in-
toarcem pe teritoriul nostru, in paduri §i in mun^i. Astazi, suntem
aici, maine, in alts parte. Ce e mai r&u e ca suntem atat de risipi^i
§i nu putem sS ne adunam forZele. Uite, aici, de pilda, am format
un intreg corp de armata §i ce folos? 0 brigada este in Sandjac,*)

*) Armata regulata a lui Pavelici. (N. trad.)

40
prima brigada, a noastra e In Bosnia apuseanS, a treia, cea noua,
s’a format singura aici in Serbia, unde mi§carea de partizani aproape
ca se stinsese §i acum am venit sa stabilim legaturi cu ea. CSt despre
comandamentul corpului de armata, nici nu se §tie unde e.
Miletici plimba distrat creionul pe harta §i, dupa ce alunga parcS
o grija care-l apasa, continua incet:
— Da, e greu. Forfele sunt faramifute; deaceea Nemtii incercuiesc
§i nimicesc unitatile izolate. A§a s’a intamplat asta toamna in Ma­
cedonia ; partizanii no§tri, impreuna cu cei albanezi, eliberasera un
teritoriu destul de mare. Erau mulfi luptatori §i aveau arme destule;
s’ar fi putut intari §i men^ine. Dar au primit ordin dela cartierul
general al partizanilor din Macedonia ca unitatile sa se impra§tie
in diferite oragele. Ordinul a fost executat. Nemtii au profitat de
acest lucru §i au jncercuit satele §i ora§ele... Foarte pu^in dintre
ai no§tri au scapat. Unii au fugit in Grecia, al£ii in Muntenegru.
Dupa aceea am aflat ca oi'dinul fusese dat personal de Vukmanovici-
Tcmpo, membru al C.C. al partidului nostru. E uimitor, cum de a
putut sa faca o gre§eala atat de grava ! Acum, Nemtii au inceput
o noua ofensiva, a §asea la numar. Se pare ca au patruns in Sandjac
§i in Bosnia rasariteana. §i noi, stam a ic i... Stam, agteptam, ne
ascundem. . . ca ni§te §oareci in gaurile lor I
In glasul lui Iovan se sim^i enervare.
— Dar dece se intampla a§a?
— Dece? De un(fe sa §tiu eu, frate? Deocamdata, avem ordin
sa imobilizam for^ele inamicului in puncte ca Borul §i Livno, sa in-
treprindem actiuni de recunoa§tere §i atat. Consideratiuni de poli­
tics inalta !
— Totu§i, nu pot sS pricep dece nu vi se da voie sS ataca^i
Borul §i sa-i impiedicafi pe Nemti sa extraga cuprul de acolo? Ce
« consideratiuni inalte » pot fi aici?
Miletici i§i mu§ca buza §i imi arunca o privire cercetatoare, ca
§i cum intrebarea mea ar fi fost ecoul gandurilor ce-1 frSmantau;
dupa aceea se ridica §i, cu o migcare brusca, i§i stranse
cureaua.
— Hai sS mergem la comandantul corpului de armatS. Popovici
te va primi, de asta sunt sigur §i o sa lamurim totul cu e l. . .
« Popovici? 0 fi poetul §i eroul din Spania, despre care povestea
M usici?... » — ma gandii cu emo^ie §i, sculandu-mS in picioare, imi
trecui instinctiv mana pe obraji §i pe barbie napadite de barbS.
Observand gestul meu, Iovan scoase din buzunar o buca^ica de oglindS
cu marginile sparte §i mi-o intinse.

41
Demult uu-rai mai vilzusem obrazul. Nu aritam prea bine. Fa|a
Imi era galbeni p&m&ntie, iar pomejii se ascufiserS. Sub ochii dugi
in fundul capului, aparuserS zMreituri. Nasul devenise gi mai earn,
iar pistruii gi mai vizibili. Parul de culoare deschisa, c£ndva carlion^at,
se netezise singur gi parcS se rarise.
— N’ar strica sa ma barbieresc, — murmurai eu. — Avej;i cumva
vreun brici pe aici?
Miletici avea de toate: gi brici gi sapun. Ma barbierii in graba,
iar el ma observa in tacere, cu ochii lui scanteietori.»

« Norii erau atilt de jos, incat aproape se contopeau cu copacii


din padure, intr’o singura massa intunecata, rcce gi umeda. Pe
cerul negru ca taciunele, nu se zarea nicio stea. Numai palele ro-
gietice ale focurilor palp3iau in Intuneric.
— E Rus I — spusese, pe un ton grav, Miletici-Corciaghin, sen-
tinelelor.
Unul dintre partizani m3, privi curios gi se duse s3 raporteze.
Dupa o clipa furam chemaji inauntru.
Intraram in cortul mare, iar Laugek se indrepta in fugi spre
focul unde ramasesera Musici, Antonio, Enrico gi Pal, pentru a le
comunica noutajile aflate dela Miletici.
Dupa intunericul din padure, lumina vie ne orbi. Cortul era bine
luminat de cateva lampi cu gaz. In foe, ardea innabugit o bucatS
de piatra de var imbibata cu smoala, care raspandea in jur caldura
gi miros placut. Masa lunga era acoperita cu haRi. In tr’un colt se
invartea, guierand, o pl ’ca de patefon.
Un om imbracat cu o liaina imblanita, purtand cizme galbene
inalte cu gireturi gi care parea strain, gedea nemigeat pe un taburet
in fa^a patefonului. Ne vazu, dar nu se clinti. Fa{,a lui cenugie gi
puhava, cu falci proeminente, obrajii ofiliti gi cu pungi sub ochi,
era ^eapana gi inexpresiva. Nu asculta melodia de jazz care repro-
ducea parea or&caitul broagtelor in timpul nopjii, ci cu capul pujin
aplecat intr’o parte, tragea cu urechea lacom la ce spunea un alt
ofij;er strain, om voinic, cu umerii laj;i, cu fa^a rogie gi cu mustaja
aspre, |epoase ca nigte ace. Acesta purta pantaloni gi bluza kaki,
la gat avea o cravati de aceeag culoare, iar pe umeri-epole];i. Se plimba
in faj;a unui -om negricios, aplecat deasupra har^ii, fuma necontenit
gi spunea ceva repede in nemfegte.

42
Nil reugii s i prind decftt c&teva cuvinte.
— Din parte-mi a fost un act de o cutezanJS nebaneasctL In
schimb, rezultatele. . . sunt mai mult dec&t minunate I. . .
In acest moment ofiterul, care purta bluza, ne observS.
Opri patefoniil gi in cort se facu linigte.
— Tovarage comandant, a venit un Rus, Nicolai Zagorianov, fugit
din lag&rul « Dresden », — anun^S cii voce inceata Miletici, adresan-
du-se omului negricios gi elegant care cerceta harta.
Comandantul nu-gi ridica indata capul. Era limpede c3. sosiserSm
intr’un moment nepotrivit. Fata lui i; sca^iva, arsa de soare, cu mu-
sta^i scurte gi negre, cu ochii maslinii, de culoare inchisS, v&rifi
ad&nc in orbite, se crispa pentru o clipa.
Infelesei ca in fa$a mea se afla Popovici.
— A, un R u s l... Mi s’a anun^at sosirea dumitale, — spuse el
gi imi stranse mana. Era mic de statura gi avea migcari repezi. —
Noroc 1 Sunt foarte bucuros ca te vad.
Vorbea cu caldurS, §i numai vocea pu^in tremur&toare trada
o nelinigte ascunsi.
— IncS un aliat 1 — spuse el, vesel. — R&ndurile noastre se in-
taresc. Acesta este reprezentantul american, locotenent-coloiielul, ier-
tafi-ma, colonelulx) Me Carver.
Americanul igi indrepta cravata care-i alunecase intr’o parte gi
apoi imi f&cu un semn amical cu mana.
— Capitanul Pinch, englez, — spuse apoi comandantul corpului
de armata, aratand spre un barbat inalt gi uscativ, imbracat intr’o
scurta de blana. Acesta igi intoarse barbia spre mine.
— Perfect 1 lata ca to$i aliaffi sunt de fa^a 1 — spuse Popovici
cu voce tare gi apoi turna in pahare dintr’un bidon. — Dumneata
e§ti soldat sau ofifer, tovarage Zagorianov? — intreba el.
— Locotenent.
— Perfect 1 Noi nu avem grade.' Nu suntem inc5 o armata re-
gulata, dar tindem sa ajungem la asla. Lupla, lupta aspra, este la
noi pe primul plan 1 Gradele gi toate celelalte vor veni mai tarziu.
Ma bucur ca ai venit 1 Vom lupta impreuna pentru libertatea po-
poarelor noastre I R&mai cu noi gi considera-te ca in propria dumi­
tale armata. — Comandantul corpului de armata incliise obosit ochii.
— Tovarage comandant, — i se adresa, hotarit, Miletici. — Am
venit cu o treabS aici, — continue el, dar dupa aceea gov&i.*)

*) In armatele din Europa Occidentals se obignuiegte ca la convorblrilc neofl-


clale ofi[erii sS lie mump cu nn grad superior celui pe care-1 au. (N. red. ruse)

43
— Vorbe§te, nu te feri, nu avem secrete fata de alia^ii no§tri I
— Zagorianov are un plan cu privire la Bor. El ne sfatuie§te...
Pe mSsuri ce continua sa vorbeasea, tonul hotarlt cu care in-
cepuse slabi §i incheie aproape timid:
— Ar fi b in e ... Ce pSrere ave^i?
Popovici tacea ji se uita intrebator la Me Carver.
MS grabii §i eu sa arat ca aceasta opera^iune era necesara.
— E limpede I — ma intrerupse comandantul corpului de armatS.—
A mai venit un om sovietic in aceasta brigada §i iata ca avem inca
un plan. Au mai fost la noitrei Ru§i care au fugit din lagar, ca §i dum-
neata, §i m’au indemnat sa atac Maidanpek. M’au convins. §i ce a
iegit? N’au avut noroc. Au pierit to£i trei. SS le fie t&rana u§oarS I
Au fost adevara^i eroi I Dar n’au pierit numai ei, — continua co­
mandantul corpului de armata, ridicand vocea sa puternicS, — ci
§i osta§i de ai mei, o suta dintre cei mai buni osta§i de ai mei. . .
Cred ca dumneata nu vrei sa se repete povestea dela Maidanpek?
Nici eu nu vreau.
Iovan se uita descumpanit la mine, ca §i cum ar fi vrut sS-mi
spuna: « Nu te-am prevenit eu ? »
— Iar dumneata, — spuse Popovici, aruncand o privire lui Mi-
letici, — ti-ai indeplinit misiunea de curier. Acum pleacS numaidecat
la Livno. Scrisoarea catre Peruci^a, comandantul brigazii, este gata.
E in legatura (u Sin-ul Iat-o — adauga el §i, sco^and dintr’o mapS
un plic subtire, il puse pe masa. — Asta-i tot 1
— Inca o intrebare, — spuse repede Miletici, luand plicul.
— Dar pe scurt 1
— Ingaduiti-ne sa luSm pe tovara§ul Zagorianov in batalionul
nostru §umadia.
— Aha! V’ati si imprietenit?
— Ne-am infratit, —raspunsc Iovan z&mbind.
— Ei, bine, bine, luati-11 Prin urmare, il iei dela noi?
— D a ...
— Ei, ce sa-i faci? Imi pare rSu cS ma despart de el, dar dacS
v’ati legat prin fratie, nu mai e nimic de facut. Da, §i uite ce am
mai vrut sa-ti spun, — adauga el cu severitate. — Corciaghin, te
sfatuiesc, in calitatea ta de comisar politic de companie, fa-i pe
osta§ii tai sa respecte disciplina. Niciun fel de fantezii! Dar dumneata
dece nu ai baut, prietene? — se intoarse deodata spre mine §i-mi
intinse paharul. — E rachiu de-al flostru. Bea, nu e mai prejos decat
votca voastra, te rog.
— Multumesc, nu beau.

44
In acelag moment, sim{.ii o ni&nS. pe umSr gi m& Intorsei.
In spate, stStea Me Carver, cu toatS fata luminatS de un zSmbet.
— Locotenente rusl Vad ca vorbegti binigor sarbegte. Sunt sigur
cS o sa ne in^elegem de minune. Curand am sa gtiu gi rusegte ! —
spuse el gi, prietenegte, ma batu pe umar. Imi place planul dumitale
de atac impotriva Borului gi !1 sprijin in totul. Toate informative
pe care le-ai adus se potr.vesc perfect cu cele pe care le am eu. §i
chiar inainte de venirea voastra, am cautat sa-1 conving pe coman-
dant ca e bine sa atacam Boiul. Dar, ce sa-i faci? Acest Maidanpek
ne-a stricat planul. Dupa cum se spune la voi: «Dupa ce te-ai fript
cu supa, sufli §i’n ia u rt». Aga-i?
Sperai, o clipa, ca Americanul ma va ajuta, poate, sa-1 conving
pe Popovici. Dar, indata ce deschisei gura ca sa-i raspund, imi in-
tinse mana, continuand sa zambeasca amical gi spuse:
— O sa ne intalnim peste pu£in timp, pe front 1 La revedere,
pe curand I <
— Pe curand 1 — spuse gi Popovici, facand un semn cu capul.
Iovan gi cu mine nu mai aveam altceva de f&cut, decat s& ne
retragem.
Ne indreptaram spre iegire.
Me Carver ne inso^i.
— Good-bye, — spuse el gi inchise bine dupa noi intrarea cortului. »

E drept ca in seara aceea, lui Kocia Popovici nu-i ardea de Za-


gorianov gi de Miletici. Avusese o zi nelinigtita gi foartegrea.. . In
ultimul timp era mereu nervos. II sacaia faptul ca ostagii gi coman-
dan^ii din aceasta brigada, care luase fiinfa in mod spontan, ii ce-
reau staruitor sa intreprinda un atac impotriva Borului, iar el tre-
buia sa-i opreasca prin toate mijloacele. Avea ordine speciale dela
Tito gi Rankovici, in ceeace privegte Borul. Deaceea gi venise aici.
Dar Popovici era nelinigtit gi de faptul ca reprezentantii oficiali ai
misiunii militare abate se aflau peVarful Negru. Ise parea curios ca
veniserS dupa el tocmai in aceasta regiune. Ce uimareau oare? §i, mai
ales, ce urmSregte acest American cu mutra stacojie? Se vara pre-
tutindeni pune intrebari, da sfaturi gi face propuneri de colabo-
rare. Monsieur sans gSne ’). Dar, nu e deloc fricos. E destul sa te

') Domnul care liu se ru?ineaz3 de nimlc. (N. trad)

45
g&ndcgti la recunoagterea Indruzneath pc care a Intreprins-o spre
Bor, «pentru a sonda apararea germana », nuinai ca sa dea parti-
zanilor, cicS, un aiutor concret. (Popovici n’avea de unde s i gtie
c& Me Carver nu se du&ese dec&t p&n5 la hanul « La trei urgi»). I
Comandantul corpului de armath fusese Ingrijorat de soarta Apie-
ricanului care se incapapma se cerceteze Borul; el cautase sa-1
convinga sa nu intreprinda aceasta acfiune, deoarece e nefolositoare,
fira rost. Dar Americanul nici nu voise sa-1 asculte, luand asupra-gi
toate riscurile. Bine ca a luat cel pu£in insofitori. «Zanatic omi—
se gandea Popovici. — Igi pune via^a in primejdie, ca gi cum -ar
ruga cineva... Englezul Badgey Pinch e un ommult mai agezat. Nu, asta
nu-gi risca viaja 1 Preocuparea lui de capetenie este sa vorbeasda
fara sfargit despre deschiderea celui de al doilea front in Balcani,
tocmai in Balcani, gi nu altundeva in Europa gi despre soarta trista
pe care ar avea-o popoarele din Peninsula Balcauica, dac5 Englezii
vor ajunge prea ta rziu ... Ifi scoate sufletul cu palSvragelile lui 1»
In orice caz, cat timp vor sta agtia doi alia|.i aici, el nu va avea
nicio clipa de linigte. Dar, oare dece se bucura Borul gi trupeie lui
de at&ta aten^ie din partea alia^ilor? Popovici era stapanit de o ne-
linigte ciudata gi apasatoare. Citi incaodata cu atenl e ordinul primit
de curand dela Tito, care arata .ca este necesar « sa se retina numele
Englezilor gi al Americanilor cupringi in lists, pentru ca, in caz de
nevoie, sa li se dea ajutorul cuvenit». Numele locotenent-colone-
lului Sherry Me Carver gi al capitanului Badgey Pinch se aflau la
loc de frunte pe lista anexata la ordin. Nu puteai sa nu {.ii seama
de asta. Binein^eles ca pe Popovici nu-1 surprindea prezen^a ofi-
terilor straini printre partizani. §tia ca pe la inceputul verii trecute,
fusesera lansafi cu paragutele in Iugoslavia, membrii unei delega^ii
engleze, in frunte cu majorul Dikin, istoriograf cunoscut, prieten per­
sonal gi colaborator al lui Winston Churchill. Delcga^ia avea apa-
rate de radioemisiune, de radiorecep^ie gi mult aur. Legatura di­
recta intre primul ministru al Marii Britanii gi Tito fusese stabilita
Inca de pe atunci prin Dikin. Dar despre acest lucru nu fusesera
inform al, firegte, decat foarte putini oameni.
Dupa aceea a sosit din Tunis inca un grup de paragutigLi englezi.
Popovici igi a min tea cuin fusesera primi^i, cu solemnitate, gi cum
fusesera adugi cu un autocarnion capturat dela Nem^i, deasupra
caruia flutura un steag rogu. Tito gedea sub un copac gi studiaharta
la lumina palidS. a unui felinar. Pregatea o operatiune military gi
nu s’a ridicat imediat ca sS-i salute pe Englezi. Pesemnc, voia sa
Is arate c i este foarte ocupal. In schimb, ce se mai agila Vlatko

46
Velebit, acest fecior de general, un dandy infumurat, care a Inl&in-
pinat oaspepi la aeroport. Ce-o fi g&sit maregalul la el §i decc gi 1-a
apropiat atkt de mult? Popovici se g&ndea furios gi cu invidie
la to p lingugitorii care migunau in jurul lui Tito. Velebit era deosebit
de prevenitor cu unul dintre Englezi, un lungan mugchiulos, inarmat
pana’n dinp. Englezul avea chiar un pumnal la cingatoare, de umar
ii atarna un aparat de fotografiat. II prezentase di'ept geful misiunii
engleze. Avea infapgarea unui aventurier romantic, dar se dovedi
a fi general de brigada, membru al camerei comunelor §i deputat
al oragului Lancaster. Era Fitzroy Me Lean. In jurul sau el parca
raspandea ceva din aei ul dogoritor al Africii de Nord, unde coman-
dase pana atunci unitatea de paragutigti cunoscuta sub numele
de — « coloana misterioasa». Spre uimirea tuturor, Me Lean in-
cepu numaidec&t o convorbire aprinsa cu Tito. El gtia csiteva
cuvinte sarbegti, iar Tito se descurca destul de bine cu unele
fraze englezegti.
De atunci, misiunea militarS anglo-americanS s’a agezat tcmeinic
pe langa comandamentul suprem al NOVI1). In toate unitaple mai
insemnate de partizani se ivira reprezentanp ai misiunii inarmap
cu aparate de radioreceppe gi emisiune. §i asta toamna, un avion
de transport american a aterizat pe micul aeroport dela Glamoci,
construit pe baza indicapilor date de englezi; el a adus un nou grup
de ofiteri de legatura. Firegte ca membrii misiunii au inccput sa
faca mai des calatorii in interes de serviciu prin pnuturile eliberate
ale pirii. ,
Cu o saptamSnS in urma, Popovici primise prin radio ordinul
de a construi in regiunea in care se afla aceasta brigada, un mic tcren
de aterizare pentru un avion de legatura. §i totugi aparifia lui Me
Carver gi Pinch pe Varful Negru fusese o adevarata surpriza pentru
Kocia. El igi dadea seama ca aliapi nu venisera aid ca simpli ob-
servatori, gi avea motive puternice sa fie ingrijorat, mai ales dupa
operapa dela Maidanpek.
Popovici ar fi dorit sa se sfatuiasca cu cineva. Dar cu cine? In
comandantul brigazii nu avea incredere gi deaceea il expediase cat
mai departe, in prima linie, spre a nu fi tot timpul in vazul a iaplor.
Nu putea fi sincer decat cu Rankovici, dar nici eventualitatea asta
nu-i facea prea mare placere. In plus, acest « prieten » era departe.
Legatura prin radio era proasta gi funepona cu mari intreruperi,
iar el nu putea sa piece, cat timp aliapi se aflau acolo.*)

*) Armata de elllierare na|ionalfl a Tugostavlel. (N. red. rn>e)

47
...Z iua aceea i se p&ruse chinuitor de lunga. Agtepta nelinigtit
Intoarcerea lui Me Carver. Pinch ins& nu parea deloc ingrijorat de
soarta colegului sau gi flecarea tot timpul, intr’o sarbeasca groaznic
de stalcita, despre tradi^ionalul interes « dezinteresat»al Anglie. fa$5
de treburile din sud-estul Europei, despre vechea lui dragoste pentru
Iugoslavia, despre dorul de linigte gi' pace de care e cuprins, cand
vede minunatele £armuri ale Dalmatiei gi ale Muntenegrului inva'luite
intr’o pacla albastruie ca in picturile lui Claude Monet, gi aga mai
departe. . .
Pe Popovici il scotea din sarite vocea lui Pinch, monotona gi
suparatoare ca scragnetul unei ragni^e de cafea. In sinea lui radea
de diploma^ia «iscusiti » a agentului « Intelligence Service »-ului, care
igi inchipuia, probabil, ca are de-aface cu un comandant oarecare
de corp de arm ata. . .
Ofta ugurat, cand, in amurg, obosit de propria-i vorbarie, En-
glezul iegi sa se plimbe prin padure.
Insa tocmai atunci se intoarse Me Carver, care dadu buzna in
cortul comandantului; faj;a-i ro§ie radia toata. DupS ce-§i scoase
cojocul, spuse tare:
— Totul e in ordine, comandante ! Am facut un business mi-
nunat 1 A fost o ac^iune de recunoa§tere cum n’a mai cunoscut istoria
razboaielor 1
— Ma bucur foarte mult ca totul s’a terminat cu bine, — ras-
punse Popovici, zambind nelinigtit.
— Cu vitejia se cuceresc oragele, dupa cum spun Rugii. Imi in-
sugesc experien^a lor.
DupS ce se incredinja ca nu mai e nimeni in cort afara de ei amandoi,
Me Carver inchise bine intrarea gi facu semn lui Popovici sa
se ageze.
— Am sa fiu scurt, — incepu el pe un ton aspru, in timp ce ochii-i
sfredelitori straluceau. — N’am vreme sa te cuceresc prin asediu in-
delungat, aga cum a incercat, probabil, partenerul meu englez. Prefer
sa tree de-a-dreptul la fondul problemei. I£i aduci aminte de Spania,
spre care te-au impins pasiunea pentru tot ce este exotic, saturafia
de milioanele babacului gi setea de senza^ii tari? Tii minte batalionul
de voluntari iugoslavi, luptele dela Madrid gi pe cele din muntii
Andaluziei? Dar de Catalonia gi de Barcelona i^i mai aduci
aminte ?
I^i amintegti de lagarul de concentrare din sudul Fran^ei, unde
aj:i fost internal, dupa aceea? De locul acela viran gi stancos dela
Saint-Ciprien, inconjurat cu trei randuri de sarma ghimpath gi de

48
Senegalezii cu fesuri rogii, care va p5zeau? Mai j;ii minte nopjile reci
cand guiera v an tu l gi cum gedeajj la rand pentru a v a umple
gamelele cu apa din p&raiagul m urdar, care curgea prin col(ul
lagarului ?
«Asta e, a inceput. . . » Popovici igi dadu seama abia acum cS
se agteptase tot timpul la aceasta discufie. Dar se stapani, §i incordsin-
du-gi toata voinja, indrepta spre American o privire naiva gi calma.
— Sigur ca-mi aduc aminte, — raspunse el. — Erau vremuri grele.
— Da. Dar de un oarecare Willy Schmolka, cel care nu gtiu prin
ce mijloace a nimerit in lagarul vostru, dupa venirea lui Petain la
putere, i£i reamintegti? De lecjiile lui de liinba germana, de prie-
tenia care se legase intre voi §i de faptul ca te-a ajutat sa ajungi
cu bine in Germania, iar de acolo la Belgrad, ifi aduci aminte?
Popovici parea nedumerit.
— Schmolka? Nu, nu-mi amintesc.
— §i nici in Germania nu te-ai intalnit cu el?
— Nu I Dealtfel n’am fost singur in Germania; am scapat din
lagar impreuna cu un grup intreg de Iugoslavi...
— Folosind toate mijloacele...
— . . . cu un grup intreg, in care 'se aflau mulfi dintre coman-
dan^ii no§tri de astazi, ca de pilda Kosta Nadj, Ivan Gogniak,
Petar Drapgin, Peko Dapcevici, Danilo Lekici...
— O adevarala cohorla de eroi 1 Nadj, Gogniak, Dapcevici, Le­
kici. .. — gi Me Carver repeta numele, scriindu-le in bloc-notes. —
Cine a ma fost cu dumneata? Mai spune odala.
Popovici amufi. Cauta sa ghiceasca gandurile abilulai locotenent-
colonel, pentru ca la nevoie sa poata para lo^itura. Nici nu se in-
doia ca lovitura va veni. Ii trecura prin minte cuvintele lui Nietzsche:
«Cine gtie sa taca atunci cand trebuie, esle un adevarat filosof».
Me Carver incepu sa se enerveze gi privi spre intrarea cortului:
Pinch se putea intoarce dintr’o clipa intr’alta.
— Ce sa mai lungim vorba, — spase el gi se apropie de coman-
dantui corpului de armata: — §tiu cine figureaza pe listele Nemfilor
sub numele de « Kobra » ...
Comandantul se apleca mult deasupra harjii gi, cu creionul in
m&na, incepu sa caute ceva pe ea.
— Nu in^eleg ce vrei sa spui 1 Ce urmaregti dumneata? — !n-
treba el cu o voce la fel de calma.
— Maidanpek, — spuse rar Me Carver. — Ei? Dumneata 1-ai pre-
venit pe Schmolka. Nu-i aga? Din cauza vechii prietenii, bineinfeles.
Dumneata egti un barbat de treaba gi un om de afaceri. . . — Colo-

49
i — Tragttrila Hi(^o9lavU*t 1V.V>
nelul il batu cu palma peste genunchi §i continua zainbind: — Ei
hai, nu te mai feri de mine ! Nu are niciun rost. Pana §i arta dumi-
tale este pe guslul nosbru §i o intelegem.
Popovici ridica mirat sprancenele §i intreba:
— Care arta?
— Pai a ia ... Am citit romanul dumitale, — minji Me Carver.
— E grozav !
— Aha, — facu Kocia nepasator. Nu-i placea sa-§i aminteasca
de volumaijul in proza, cu totul trasnit, pe care-l scrisese impreuna
cu Alexandar Vucio, milionar §i el, dar scapatat. Volumagul era
rodul fostei lor pasiuni pentru suprarealism.
— Cunosc §i versurile dumitale despre ochii verzi de pisicS pri-
vind din toate ungherele §i despre cozi. 0 tenia zguduitoare, i£i spun
cinstit. La noi in America ai fi capatat tot ce-ai fi vrut pentru ver­
surile dumitale: §i glorie §i bani. Sunt un model de realizare supreme
in domeniul poeziei. Desigur ca Sclnnolka nu le va aprecia. Dar
nu refuza nici ceeace poate el sa-^i dea. fi-a promis ca va aranja
cu gestapoul ca, in schimbul unui prizonier nearn^, sa-^i elibereze
so|ia care se afla la Belgrad. Hai, nu te mai ascunde 1 Vezi doar
efi §tiu totul 1
— Nu chiar totul I — obiecta, z&mbind ironic, Popovici §i ridicS
ochii de pe harts. — Sojia mea a refuzat sa vina aci.
— Nu s’a putut hotari. In fond, face bine ca respinge serviciile
gestapoului. Sau, poate ca are pe acolo vreun iubit? Infine, oricum
ar fi, — continua repede Me Carver, — noi avem astazi nevoie de
un colaborator de talia dumitale. Ne-ar interesa sa aflam unele ve§ti
direct dela sursa... §i baga de seama ca nu e o fapta rea. Suntem
doar alia^i 1 Nu-i a§a? Iar pentru a-mi dovedi sinceritatea dumi­
tale, vei semna pana maine diminea^a un mic angajam ent... II
voi pastra personal in cel mai mare secret. Ei, ce zici?
Comandantul corpului de armata se aplecase §i mai mult deasupra
har^ii. Tacea. «Lucreaza cu adevSrat gangsLeregte, — se g&ndea el.
— Sans prefaces inutiles »1).
— Incapat§narea dumitale nu va duce la nimic bun, — spuse Me
Carver, suparat de data asta. — Fii mai intelegator.
Pe fa£a lui Popovici nu se observS nicio tresSrire. Numai pleoa-
pele umflate de nesomn coborira u§or.
— Crezi cS vei reugi sS ma sperii? — raspunse el. — E o metodfi

) F4rS introduced inutile (N. trad.)

50
iefliinl. Un gantaj de proasta calitate, aga cum obignuiesc g-meniiJ)
vogtri.
— A-ha 1 In sfargit, ai inceput sa folosegti jargonul profesional I —
exclama Me Carver cu vocea innabugita, uitandu-se din nou spre
intrarea cortului. — Acum o sa ne vina mai ugor sa ne in^elegem.
Sunt convins ca dumneata, care ai un curaj neobignuit — aga mi-a
spus Tito — vei reugi sa supor^i aceasta lovitura a soartei. Dealtfel,
nici nu e o lovitura. Vine dela un aliat. Ar fi un non-sens 1 Nu-i aga?
§i nici n’ag vrea sa stric relatiile dumitale cu Schmolka. Deocam-
data, nu-Ji cer nimic. . . in afara de promisiunea ca in viitor ne vei
ajuta sa ne realizam programul... Nu-i aga ca-i un serviciu de nimic
pentru un aliat? Mai tarziu, tot dumneata o sa-mi muljumegti ca
te-am salvat la timp de pe nava imperiului german. Nu vezi c& a
inceput sa se scufunde? Doar egti un om prevazator. §i fii linigtit;
aceasta mica schimbare in destinul dumitale nu-ti va rapi pofta de
via^a gi nici placerile intelectuale sau fizice. Nu te mira. Iti repet
ca gtiu totul despre dumneata. Doar n’o sa ti se plateasca in marci
sau in dinari, ci in dolari. . . I^i pot da concursul gi pentru recupe-
rarea milioanelor batranului, mai ales daca vei accepta sa le plasezi,
intr’un mod avantajos pentru dumneata, la banca noastra de inve­
sted, gtii «Dillon Read and Co », al carei pregedinte este socrul
meu Clarence Dillon. Sa nu ui^i aceasta propunere. Sunt convins ca
ne vom in^elege. Sunt gata chiar sa fac prinsoare ca vei ajunge cu
timpul un om de cel pufin o suta de mii de dolari...
Apari£ia lui Badgey Pinch intrerupse acest monolog care se cam
prelungise. Englezul aruncS la inceput o privire nelinigtita in jur,
dar se stapani indata gi lua o infa^igare calmii, inchizandu-se in pla-
toga bunei cuviin^e innascute. Credincios principiului de a nu arata
prea mult interes fa|:a de nimic, saluta doar cu o ugoara inclinare a
capului pe Me Carver. Apoi se duseintr’un coital cortului, scoase din va-
liza o trusa gi incepu sS se pieptene cu grija in faj.a oglinzii, fac^n-
du-gi o carare dreapta prin parul lung, care incepea sa se rareasca.
Se parea ca Pinch este calm. In privirile pe care le arunca din
cand in cand spre Me Carver gi Popovici, se citea o nuanta de bat-
jocura, ca gi cum ar fi in^eles perfect totul gi ar fi fost convins de
propria sa superioritate asupra Americanului intrigant gi a victimei
lui. De fapt, insS Pinch era foarte suparat pe sine insugi. Igi dadea
seama ca s’a intamplat ceva in lipsa lui; prea era turburat coman-

!) Porecla pe care o au « agen^ii speciali > ai FBR (Polifia secrete ameri-


canfi). (N. red. ruse)

51
dantul 1 Petele stacojii de pe obrazul s&u §i buzele str&nse, aratau
mai bine decat vorbele, ce se petrecea in sufletul lui.
« Ce s’o fi petrecut aici? — se intreba Pinch. — Desigur ca lo-
cotenent-colonelul apucase sa schimbe vorba. Dar despre ce au vorbit?
Este limpede ca nu despre rezultatele ac^iunii de recunoa§tere dela
Bor, caci oricare ar fi fost ele, nu 1-ar fi putut turbura §i intuneca
intr’atat pe comandantui corpului de armata ».
Gandurile chinuitoare il mai framantau inca pe Pinch §i in clipa
cand Rusul care fugise din lagar, intrase pe nea§teptate in cort,
inso^it de un partizan. Pe Pinch nu-1 interesa ceeace sustinuserd
ei §i nici incercarile lor de a-1 convinge pe Popovici. Era preocupat
cu totul de altceva.

Dupa ce trase panza care acoperea intrarea cortului, in urma vi-


zitatorilor nechemap, Me Carver zambi ironic §i spuse:
— Of, Ru§ii ajtia 1 Dificili alia^i 1 Dar ce tot cauti cu atata zel
pe harta? — intreba el, apropiindu-se din nou de Popovici. — Nu
cumva locul unde se afla guvernul dumitale? Dar, in legatura cu
asta, ia spune-mi, pe cine aji ales voi, constructorii noii Iugoslavii
suverane, in P.P.P. — parlamentul mobil de camp? Capitanul §i
cu mine nu §tim inca nimic, — spuse §iret Me Carver. — Suntein
niereu pe drumuri.
Popovici i§i ridica ochii de pe harta §i-l privi lung §i ironic pe
American.
— Daca asta e tot ce vre£i sa afla^i, va pot satisface indata cu-
riozitatea, — raspunse cu voce infundata Popovici. — Ivan Ribar a
fost ales prejedinte al Adunarii antifasciste pentru eliberarea nafio-
nala a Iugoslaviei.
— Ivan Ribar? — repeta Me Carver §i scoase foaia de hartie
acoperila cu un scris marunt, pe care o primise dela von Goltz, —
doctorul R ib a r... Nu-i cumva omul politic care a prezidat Scupscina
regala acum douazeci §i cinci de ani? Era pe atunci omul de lega­
tura dintre burgliezie §i rege.
— S’ar putea, — raspunse Popovici ironic, — dar pe noi nu ne
intereseaza ce au facut oamenii in trecutul indepartat. Noi pre^uim
prezentul.

t) Ironic.. Se referil la Adunarea a n tifa sc ist penlru eliberarea na(ional3 a


iugoslaviei (N. trad.)

)
— Foarte just. Un vechi om de stat este intotdeauna folositor.
VouS va lipsesc tocmai oameni ca el, care sunt verigi de legaturS
Intre noua migcare gi vechiul regim. Dealtfel, nici nu veti putea arunca
la gunoi pe to£i politicienii burghezi. N’ar corespunde cu principiile
adevaratei democratic Nu-i asa? §i cine sunt ceilal^i?
— Moga Piade e adjunctul lui Ribar, — raspunse cu glasul inna-
bugit Popovici, care igi dadea seama ca-gi pierde echilibrul sufletesc
gi increderea in sine.
— Aha 1 Piticul acela? L-am cunoscut la 'Drvar. Mi-a facut o
impresie grozava. E mereu pe langa Tito. Se spune ca a tradus pe
Karl Marx in limba sarba, pe cand se afla la incliisoare.
Aceste intrebari il puneau pe Popovici intr’o situate neplacuta,
dar in acelag timp, il gi linigteau. Inseamna ca Americanul nu se
intereseaza numai de el, ci gi de rnembrii guvernului. Oare o face
nuinai din curiozitate, sau urmaregte un anumit scop ? Dupa ce chibzui,
un pic gi-gi aminti zicala franceza: « Le meilleur est I’ennemi du bieri »T)
Popovici hotari sa se impotriveasca pana la capat tuturor manevrelor
yankeului gi s i fie prudent.
— Da, este teoreticianul nostru in domeniul marxismului, — ras­
punse el pe un ton sec.
— §i i s’a ingaduit sa traduca in inchisoare pe Marx? E ade-
varat ca i sra organizat chiar in celula un atelier de pictura gi o ex-
pozifie a tablourilor lui?
— Asta nu gtiu.
— Hm, — continua Me Carver. — Probabil ca forta logicei sale
era atat de mare, iar peisagiile sale erau atat de impresionante, incat
a reugit sa transforme in marxigti gi arnatori de arta gi pe temniceri.
In cazul asta, Piade este un om pretios pentru guvern g i... pentru
mine. Imi plac oamenii talentaj;i.
Pinch, care cauta sa se arate nepasator gi sa para preocupat
numai de toaleta sa, spuse deodata:
— Peisagiile Iugoslaviei? Sunt minunate 1 Parca te roaga sin-
gure sa le pui pe panza.
— 0, d al Mun^ii, vaile, coasta... Te inj;eleg... Pentru a-i in-
cerca talentul de traducator, weau, intre altele, sa-i dau. sa traduca
gi nigte carji minunate de ale scriitorilor nog! ri: « Stafia blonda»
gi « Supraomul». Dealtfel, iti recomand gi dumitale sa le citegti.
J i se potrivegte stilul. Ai sa capefi indata gust de viata gi o stare
de spirit foarte sanatoasa. Acum ara|i atat de rau, ca nu da nimeni

) Mai binele es. e dugm anui binelui (N. t rad .)


nici doi bani pe dumneata. . . Dar cine a fost ales gef al guvernului
provizoriu?
— Broz Tito, — spuse Popovici printre din^i. — Inbr’o gedin^a a
cclei de a doua sesiuni a Adunarii antifasciste pentru eliberarea
na^ionala, a fost ridicat la rangul de maregal.
— Tito, maregal? Foarte bine ! Asta il va maguli. Ii lipseau toc-
mai un titlu §i o uniforma mai stralucitoare. — Me Carver arunca
o privire pieziga spre Pinch gi, coborind vocea, incepu sa vorbeasca
repede pe sarbegte: -t- L y -ix) acegtia continua sa se invarteasca in
jurul lui Tito al vostru, ca nigte musafiri lacomi in jurul unei gagte
fripte. Trebuie sa dai serios din coate ca sa poti scoate macar ceva
din gasca umpluta. — Me Carver privi cu inteles pe comandantul
corpului de armata. — Se pare ca gradul de general a fost introdus
de curand in armata dumneavoastrS.
— Da, dar deocamdata nu a fost atribuit. nimanui.
— Sunt convins ca vei objine un grad inalt. De pilda, general-
loco tenent . . .
Fara sa vrea, Popovici inalta capul.
— Vad ca temperamentul francez §i-a spus numaidecat cuvantul
la dumneata, — continua insinuant Americanul. — Dragostea pentru
minunata Franca ti-a patruns in sange §i {.i 1-a aprins de parca ai
fi un provensal. Sunt convins ca aceasta te va apara impotriva in-
grozitoarei lipse de cu’ori a Nordului. Visurile poetice ^i se vor rea-
liz a ... Voi avea eu grija de acest lu cru ... Agadar, cine mai face parte
din guvernul vostru?
Pinch se ageza mai aproape de cei care discutau gi ciuli urechile.
Deobicei vorbea pu£in. Prefera sa asculte, sa chibzuiasca gi sa traga
concluzii. Aceasta e gcoala spionajului englez.
— Vladislav Ribnikar, — spuse Popovici cu vocea unui om care
deodata simte ca pamantul i se clatina sub picioare.
Incepuse sa-gi dea seama ca nu va reugi sa reziste presiunilor
acestui American, care se parea, patrunsese pana in adancurile fiintei
sale. Cu o clipa inainte, Kocia se simtea stapan pe situate gi-gi ad-
mira hotarirea, darzenia gi invulnerabilitatea. Iar acum, cand analiza
in mint.e situafia, simti cum ii fuge terenul de sub picioare; pentru
a se men tine si pentru a nu cadea pe neagteptate, se hotari sa-gi in-
credin^eze soarta, iniamplarii oarbe. Poate ca-1 va scapa ! Ca sa se
consoleze, igi repeta necontenit in gand un citat obscur din Nietzsche:

') Porecia pe care o dan Americanii F.nplezilor. (N. red. ruse.)

54
«Dar nodul cauzelor in care sunt prins va reveni gi ma va crea din
n o u ... Eu insumi tin de cauzele reintoarcerii eterne... »
— Ribnikar? — intreba Me Carver, care nu gasise acest nume
pe lista lui von Goltz. — Cine e?
— Inainte de razboi a fost unul dintre cei mai boga}i oameni
din Belgrad, — raspunse aproape degajat Popovici. — Ziarul «Po-
litik a» a aparfinut totdeauna familiei sale. Avea un apartament
conspirativ in care ne ascundeam noi.
— Care « n o i»?
— Tito, eu gi al}ii.
— Aga? .—spuse Me Carver nolandu-gi ceva.—Mare liberal giacest
Ribnikar ! Acum pricep dece se simte printre voi ca pegtelein a p a ...
Apoi se intoarse deodata spre Pinch, care era numai urechi, gi-i
sufla fumul |.igarii in obraz.
— Capitane, cum i}i place sarbeasca pe care o vorbesc?
— Succesele dumitale, colonele, ma bucura mult, degi trebuie
sa recunosc ca in accent se simte mai curand tehnica unui magne-
tofon, decat o limba vie. Rostegti frazele sacadat, ca o magina de
calculat, — ironiza Pinch.
— Ce sa-i faci, capitane, in veacul nostru tehnica stapanegte
Iumea ! — raspunse Me Carver, glume}:, gi se adresa din nou coman-
daritului corpului de armata. — Mai departe !
— Conducatorul departamentului afaccrilor externe e ste ...
— A1 departamentului? Oho ! Lucrati pe picior mare ! Cine spu-
neai ca e?
— Iosif Smodlaka, un diplomat croat. A fost ambasador al re-
gelui pe langa Vatican.
« Va convine?» Parea sa intrebe privirea lui incordata.
«Perftct» ii raspunse Me Carver, tot cu privirea.
— Mai departe, mai departe.
— Vlado Zecevici, fost preot ortodox gi leader al partidului de­
mocrat, este ministru de interne. La inceputul razboiului, era de partea
lui Draja Mihailovici, dar apoi a trecut la noi cu tot grupul sau, —
spuse Popovici cu bucurie riiiitacioasa, vrand ]>arca sa-i dca sa in-
}eleaga lui Me Carver ca nu numai el are pete in biografie gi dease-
menea ca nu este singurul care-gi schimba convingerile gi felul de a
ac}iona dupa imprejurari.
— A fost de partea lui Mihailovici? — incepu sa rada Me Carver.
— A schimbat la timp partenerul gi a facut cariera I
Popovici socoti aceste cuvinte ale Americanului drept o incurajare.
Chinuindu-se cu autoanaliza, igi aminti inca un aforism al filoso-
fului german: « Dragostea pentru unul singur este o barbarie, c&ci e
In detrimental tuturor celorlalji ». §i fara sa mai agtepte o noua
Intrebare, pomeni de minis Lrul industriei extractive gi al silvicul-
turii, de Suleiman Filipovici.
— §i el este un vechi ofi^er, care a trecut de curand la noi, dela
Pavelici, — spuse Popovici apasand cuvintele.
— Al industriei extractive? — il intrerupse Me Carver. — Aga,
aga... gi ochi-i lucira de curiozitate. — Ajunge ! L-ai numit tocmai
pe cel de care am mai multa nevoie acum.
Apoi fncepu din nou sa-i gopteasca:
— Po£i sa-mi spui cum dau de el? Mi se pare c& e In Croatia.
Filippovici e geolog, nu? Sper ca ai sa-mi numegti gi ca^iva geologi;
ma interesez de aceasta, in scopuri stiin^ifice.
Pinch igi incorda auzul, dar nu prea in^elegea bine sarbegte, cand
cineva vorbea repede.
— Minunat 1 — spuse Me Carver gi sari in picioare, dupa ce prinse
semnul pe care i-1 facuse Popovici, gi care exprima o promisiune
sau poate chiar capitularea. — Dupa cum spune o maxima la tin a:
4 In^eleptului i-ajunge». Guvernul e minunat alcatuit, nu-i aga, ca-
pitane Pinch? Cu total democratic 1 E format din reprezentanfii
tuturor partidelor vechi gi noi gi tofi pot sa-gi man ifeste initiativa.
Democra^ia in ac^iune 1
Pinth il asculta gi se g^ndea cu ciuda: « §i doar nu e mult de
c&nd serviciul englez de spionaj se afla in fruntea tuturor. Are o
mare experien^a de munca In colonii — e destul sa ne amintim de
acjfunile lui Lawrence in Arabia — are tradiliile sale glorioase gi
metoda sa de a recruta oam eni... « Intelligcnce-Service-ul avea
demult radacini in Iugoslavia. Nu degeaba, primul ministru Churchill
a trimis aici chiar pe fiul sau, pe Randolph. Se pare ca totul fusese
prevazut gi totugi, in noul guvern iugoslav, prea putini ininigtri
vor fi in stare sa serveasca interesele engleze cu atata consecvenja
Ca generalul Draja Mihailovici gi tanarul rege Petru.
— Dar care este atiludinea guvernului iugoslav din Cairo, a gu-
vernului legal, fa^a de acest cabinet al lui Tito? — intreba pe ne-
agteptate Pinch.
— Ducem tratative cu cei din Cairo, — raspunse Popovici. — Am
trimis gi o delegate acolo.
— Sunt convins, — adauga Me Carver, — ca regele Petru va fi
destul de In^elept gi ca daca i se vor da sfaturi bune, il va recunoagte
pe Tito gi-1 va proclama conducator al luptei. Pe de alta parte, sper
efi maregalul va avea dest.m is el pentru a izbuti sa se in^eleaga atat
cu reprezentantii vechilor partide burgheze, cat gi cu acest copilandru-
rege bineinteles, fara sa-§i piarda prestigiul.
Pinch Intoarse capul. Simfise deodata ca-i e cald gi c& il strung
haina imblanita gi pantalonii ingugti. Vedea limpede ca are de-aface
cu un maestru mai priceput in intrigi decat el, cu un spion mai a b il...
§i Pinch se blestema pentru grcgeala pe care o facuse. §eful misiunii
militare anglo-arnericane, generalul de brigada Fitzroy Me Lean, il
atagase ca ofiter de legatura pe langa locotenent-colonelul american
gi ii daduse in mod confidential misiunea sa nu-1 slabeasca din ochi
gi sa afle cu orice pret ce anume il interesa pe American in Serbia.
El insa nu reugise sa-1 retina pe Me Carver dela aceasta actiune de
recunoagtere care i se paruse, ca gi lui Popovici, o bravada sau un
true gi il pierduse astfel din ochi o zi intreaga; apoi, nu fusese de
fata la inapoierea lu i; ori, era limpede ca Me Carver a obtinut anu-
mite rezultate in actiunea de recunoagtere. A §i reugit sa-1 prinda in
plasa pe comandantul corpului de armata, datorita informatiilor
culese in chip miraculos la Bor__«Numai un prost §i un gura-casc3
putea s3 procedeze astfel! — se ocara Pinch. — lata ce inseamna
sa nu faci fata misiunii pe care o ai 1» Probabil ca pan a la sfargit
nu va izbuti sa afle nimic despre planurile gi scopurile acestui yankeu
abil. Ce-i va spune lui Me Lean? Afar3 de aceasta, ii era ciuda sS
recunoasca ca noul venit vorbegte limba sarba mai bine decat el,
care traise in Iugoslavia c3tva timp gi inainte de razboi, ca director
al minelor dela Trepce. lata rezultatul disprefului fata de limba
gi de viata bagtinagilor ! Desigur c3 Me Carver cunoagte bine gi mo-
ravurile Iugoslavilor, dac3 a izbutit sa se inteleaga atat de repede
cu Popovici. Dar cum de igi ingaduie el atata li] sa dc respect fata
de regele Petru, numindu-1 copilandru? Dece are nevoie de noul
minisLru al industriei extractive? Al industriei extractive... Minereu,
m ine...
Toate aceste ganduri il facura pe Badgey Pinch s3-gi piarda obig-
nuitul echilibru sufletesc. Igi aminti de frumoasa lui viia de pe malul
raului Lim, de gradina neingrijita gi de viile care-i aduceau in trecut
venituri mari. V3zu parc3 aevea intinzandu-se spre minele dela
Trepce, spre vila lui, spre gradina gi spre vii, nigte maini hraparete
de yankeu. « Sunt bogati, diavolii, deaceea au curaj » — incheie el,
stanjenit de propria-i neputintS.
In acest timp, Me Carver igi ageza in valiza, fluierand, imbraca-
mintea de t&ran, linguafonul cu lectiile de limba sarba, bidonul cu
whisky, pachetele de tigari, carti despre istoria Serbiei, instructiu-
nile gi indreptarele, ..
— M§ine diminea^a vom pleca mai departe, — spuse el pe un
ton care nu ingaduia impotrivire.— Pregategte-te, capitane. §i, pentru
dumnezeu, fii mai vioi I IJi recomand tenisul. Dezvolta mobilitatea,
capacitatea de orientare in orice imprejurari, gi, mai ales, cere si-
guranja in lovituri.
Pinch tacea, cu ochii pierdu^i in gol. In clipa aceea il ura pe Ame­
rican.
In zori, micul avion de legatura se ridica de pe terenul de ateri-
zare de l&nga muntele Iora Mare. Dupa ce igi conduse oaspe£ii, Po-
povici ofta ugurat, dar gi cu amaraciune. Avea o senza^ie neplacuta
gi chinuitoare de dedublare, sau chiar de imparjire in trei. Se bucura
cS a scapat de acegti spioni obraznici gi regreta totodata ca a ramas
singur. Se blestema cS s’a lSsat intimidat de gantajul neruginat al
lui Me Carver gi se consola cu g&ndul ca totugi a stabilit legaturi
cu un om insemnat, cu reprezentantul S.U.A., o Jara serioasa, care
duce o minunata politica de dominare asupra intregii lumi. §i el, Kocia,
se afla pe culmile acestei inalte politici 1 El este « un om de mare
anvergura I » Soarta ii ridicase din nou din abisurile in care il trasese
Schmolka gi din care nici Hitler nu va mai scSpa, dupa cat se pare I
Numai sa se fina tare acum I Igi aminti deodata cu placere de Paris,
de taverna din Montparnasse, de freamatul vie^ii de atunci cand
totul zbura gi dispajea repede — gi timpul, gi banii, gi remugcarile
de o clipa; dupa ce se linigti spuse deodata cu glas tare, spre uimirea
escortei care-1 inso^ea:
— Fait accompli ! x)
Avionul se indrepta spre nord, spre Croatia.
Pinch era posomorit gi tacea. Avea o senza^ie de grea^a ori de
c&te ori aparatul cadea in golurile de aer. Unde o sa-1 mai care acest
yankeu, in ce vagauna?
Me Carver, dimpotriva, era plin dc voiogie, gi ingana cantecul
«Puterea rasului sanatos », la moda in Slatcle Unite. Succesul ne-
asteptat il inaripase. Popovici era in mainile lui; nu exista nicio
indoiala in aceasta privin^a.' Dar faptul nu era prea insemnat. De-ar
primi mai repede dela von Goltz lista tuturor agen^ilor secret! ai
gestapoului infiltra^i in armata gi in Parlidul Comunist Iugo-
slav! Me Carver aflase din surse sigure, ca aceasta lista exista gi
avea nevoie de ea, pentru a-gi continua misiunea neoficiala in
Iugoslavia.

’) I?apt tmplinit. (N. trad.)

F>8
10

« . . . Cand ma inapoiai impreuna cu Iovan la coliba sa, partizanul


Djuro dormea cu picioarele desculte inbinse spre carbunii care moc-
neau. Branco Cumanudi gedea intr’un coif, ca o bufnifa. Flacarile
albastrui ale jaratecului se rasfrangeau in ochii lui rotunzi.
Multa vreme nu izbutii sa adorm. Carbunii trosneau, mirosea a
fum gi mi se parea tot timpul ca Branco ma fixeaza, fara sa clipeasca
gi fara sa-gi dezlipeasca privirea dela mine. In sfargit, se culca gi el
dar eu tot ma mai gandeam la intrevederea cu comandantul corpului
de armata gi cu aliafii. In fata ochilor imi apareau cand micul gi
negriciosul Popovici, care semana cu un francez, cu mustafile lui
taiate ingrijit, cand rumenul American, plin de indrazneala gi in-
credere in sine, cand chipul capitanului englez, pe care il vedeam
ca pe o umbra palida in am urg... Ce i-a facut sa se intalneasca in
acest coif pierdut de lume?
Dis-de-dimineata parasiram tabara cu tofii. Niciunul din cei gase
fugifi din lagarul « Dresden » n’a vrut sa ramana in brigada care
nu lupta. Miletici ne lua in batalionul §umadia, care se afla in Bosnia.
Acolo, dupa cat ne spusese el, lupta nu inceta niciodata. Nedelko,
care cunogtea toate potecile din padure, se oferi s i ne calauzeasca
pana la drumul vicinal.
Alexa Musici mergea in urma posomorit.^Il amara mai ales faptul
ca nu se adeverisera sperantele pe care gi le pusese in Popovici, erou
din Spania. Era furios pe toata lumea gi dezamagit de tot ce vazuse.
— Nu-i nimic, frate, — il incuraja Laugek, care nu-gi pierduse
voiogia. — Daca n’am reugit aici, osa izbubim dincolo . . . Ce ne pasa
unde lupbam? N’am putut sa-1 prindetn pe Schmolka, o sa punem
mana pe altul. Via fa e ca luna: ba se arata toata, ba se ascunde...
— Bine, bine, — raspunse Musici, dand din cap gi un zambet
palid ii lumina fafa mohorita.
— Ce zicefi de cele ce se pebrec in Italia, tovaragi 1 — continua
aprins Laugek. — Poporul sc ridica. Noul guvern a declarat razboi
Germaniei. Asta-i bine. Un bufon degbept dintr’o piesa a lui Sha­
kespeare, spune: « Sa nu te agafi niciodata de o roata care se rosto-
golegte la vale, caci ifi vei frange gatul, dar daca o roata mare urea
dealul, apuca-te de ea, caci te va trage gi pe tine in sus ».
— Sigur ca ne va trage ! — raspunse Colacione. — Sunt inca vii
tradifiile lui Garibaldi. Capul sus, Enrico !
Cand ajunseram la o rascruce de drumuri, Nedelko se opri gi
spuse:

59
— De aci incolo, druinul dace drept, pe langS Bogovina... Acolo
s& fi mers, In loc de Maidanpek ! — exclama el deodata, fulgerat
de acest gand. — §i acolo sunt mine in care lucreazS Italienii din
lagarul Todt. Minele aprovizioneaza Borul cu carbuni gi suntagezate
chiar langa padure. Te po$i ap opia de ele fara sa fii vazut.
— La Bogovina, sunt Italieni? — intreba Colacione, devenind
atent. — Desigur ca ei nu gtiu nimic despre cele ce se petrec in Italia.
Iar noi plecam. . .
— E o rugine 1 — spuse Laugek.
To^i se uitara la mine mustrator. Era limpede ca nu doreau sa
mearga cu mine gi cu Miletici in indepartata Bosnie.
— Cam c&^i paznici sunt la Bogovina? — il intrebai pe Nedelko.
— Cel mult cincizeci-gaizeci cetnici gi polijigti.
— Tocmai bine, — se amesteca in vorba Laugek. — Un soldat
curajos face cat cinci, mai ales daca ataca pe neagteptate. Dece nu
am incerca? N’are aface c& suntem pu^ini, daca-i atacam prin sur-
prindere.
— Nu, riscul e prea mare gi nu avem dreptul s’o facem 1 — spuse
fovan Miletici, care nu era de aceeag parere.
— Dar dece? Nu avem oare dreptul la inifiativa? Cred c5 u’ar
fi c&u sa razbunam infrangerea dela Maidanpek, — spusei eu.
— Avem prea purine arme.
— Nu-i nimic, o sS Iu3.m dela ei.
Ian Ziska x) a spus: « Nu va speriaji de dugmani gi nu finefi seamS.
de faptul ca sunt mai numerogi», — rosti pe un ton solemn Laugek.
Iovan govaia.
— Nu se poate sa atacam fara ordin.
— Atunci o sa incercam singuri. Noi gase.
— §i cu mine sapte, — spuse Djuro Filippovici gi facu un pas
spre noi.
Branco Cumanudi il privi nemultumit.
— E-he, bolai-), dar grozav de curajos mai esti ! — spuse el,
uitandu-se chiorig la Djuro.
Djuro se m&nie:
— 0 sa ne descurcam gi f&ra tine. Tu n’ai arat p&mslntul gi n’ai
t&iat copaci in padure; ai facut numai bomboane. Nu ne-ai fi de
niciun folos!

*) Erou national ceh, conducStorul militar al husi'plor sec. (XV) (N. red. rnse)
fl*)**prejU f'-u « n«noror.itul<?» (N . tra d .)

HP
— Ce amestec au bomboanele !n chestia asta, boga ma ! 1) —
raspunse infuriat Branco. — Tovarage Corciaghin, ia te uita ce spune:
Dece- se leaga de mine?
Dar Miletici nu ascultase cearta lor. Era cufundat in ganduri,
govaind intre ispita puternica de a ataca Bogovina gi teama in fata
unei raspunderi atat de mari. Igi amintea, desigur, cuvintele lui
Popovici despre nevoia de a opri ostagii sa intreprinda ceva fara
ordin, igi amintea poate t'i de Maidanpek, dar in cele din urma se
hotari. Vitejia lui innascuta birui celelalte sentimente.
— Bine 1 Hai sa atacam Bogovina, tovaragi. Arata-ne drumul
Nedelko. La urma urmei, nu armele sunt totul in lupta, ci inima
viteaza a ostagului I Cu tine, frate Nicolai, sunt sigur de succes I —
exclama Iovan cu un zambet larg. Cumanudi ramase putin Jocului,
ingandurat; dar hotarindu-se, ne ajunse curand din urma.
Mohoreala care ne stapanise mai inainte se risipise. Toti vor-
beau cu vioiciune, amintindu-gi de Schmolka gi de Krebs. Chiar daca
nu atacam Borul, tot le pricinuim destul rau, atacand Bogovina.
Colacione gi Marino visau cu glas tare la clipa cand igi vor elibera
compatrio^ii din lagar.
0 cararuie stancoasa gi intortochiata ne scoase in cele din urma
intr’o vale impadurita. Stejarii ciungi, cu crengile frante, stateau
intuneca^i pe povarniguri gi semanau cu nigte pluguri de lemn. Ne
apropiam de Bogovina. Acum trebuia sa ne strecuram in sat, fara sa
fim vazu|;i.
Cu pu^in inainte zarisem, egind din pSdure, un car incarcat cu
nutrej; pentru vite — crengi de stejar, care mai pastrau inca frun-
zele lor verzi. Carul era tras de doi boi. Un batranel mic de statura
ii indemna cu o nuieluga. Ma apropiai de el, impreuna cu Miletici.
Balranul, inca viguros, cu barba carunta si fafa aramie, brazdata
de zbarcituri, scmana aidoma cu un batran Rus, numai ca must.a-
^i e lui mari erau ciudat rasucite: cu un capat in jos, iar cu altul
in sus.
« Ne-ar putea ajuta » — ne g&ndiram noi gi ne apropiaram de el.
Intraram in vorba. Batranul se bucura, cand afla ca suntem
partizani, dar nu-i venea sa creada ca sunt « pravi»2) Rus, iar nu
un emigrant. Ma tot iscodea, ma tot cerceta, iar in cele din urma,
ii dadura lacrimile gi povesti ca a vazut Rugi pentru prima datS
in timpul razboiului cu T urci.*)

*) Z5u 1 (N. trad.)


*) Adevirat. (N. trad.)
El, Jivko, avea pe atunci numai zece ani. Intr’o zi, ajuta pe
taica-sau gi pe fratii lui mai mari la seceratul graului, cand, deodata,
vazura vei^ind trei calare{i care purbau gepei gi vestoane albe gi aveau
land lungi in mana. Ei cercetara campul din preajma satului gi apoi
disparura. Seceratorii, speriati, se oprisera din lucru gi se tot intre-
ceau in presupuneri cine pot fi calaretii. Unii spuneau ca sunt Turci
din Asia Mica, iar al{ii ca sunt Arnau{i1). Dar atunci dece nu poarta
fesuri sau turbane? Abia apucasera sa se ageze ca sa manance, cand
din vale se ivira al{i cativa calareti imbracati la fel, se apropiara
de ei gi-i intrebara: « Cum o duce{i, fratilor? Liftele pagane, Turcii,
se afla prin apropiere? »
Un {Aran batrsin, care fusese in Rusia, igi dadu seama §i striga:
« Sunt Ru§i!» Cuprin§i de bucurie, fugira in sat §i aduserS cani
cu §livovita, paine, carne §i branza. Mancara §i baurS impreuna. A
doua zi veni o oaste mare ruseasca. In frunte, mergeau gorni§tii
§i tobogarii, iar dupa ei, ostagii inarma{i cu land. Clopotarul satului
tragea clopotele ca la foe. Tot satul se adunase sa intampine pe eli-
beratori. Mai tarziu, au sosit voluntari sarbi §i bulgari cu steaguri,
§i au pornit impreuna cu ostagii rugi spre Kniajeva{ §i Zaiedar ca
sa-i intampine pe Turdi care inaintau dinspre Stara-Planina. Tocmai
atunci incepura ploi toren{iale. Noroiul se prindea de roti §i caru{ele
se impotmoleau. Caii nu mai puteau sa traga tunurile. Cand vazu
ce se intampl3, tatal lui Jivko porunci fiilor sai: « Injuga{i bivolii».
Jivko §i fra{ii sai mai mari injugara bivolii la car, luara o traista
cu paine, ii ajunsera pe Rugi §i-i ajulara sa duca tunurile pana la
Zaiedar. Bucurogi, solda{ii le mul{umira: « Bravo, flacai 1 Ajutorul
vostru ne-a fost de folos. Va muljumim 1»
— Dar acum, vrei sa ne dai o mana de ajutor? — il intrebai pe
unchiag, dupa ce ii ascultai povestirea.
El insa nu se hotari dintr’odatS. Se grozavi ni{el, scoase pieptul
in afara, migea musta{ile lungi gi diibzui, vrand parca sa arate cat
de vioi gi curajos este inca. In sfargil, ne prop use un plan iscusit...
Era in amurg, cand carul cu boi trecu pe langa sentinelele din
marginea satului gi acum se indrepta spre centru. Aga cum ne in{ele-
seseram, Jivko opri ia apropiere de carciuma « La trei trandafiri»,
unde se adunau deobicei seara, paznicii lagarului de concentrare,
care nu erau de serviciu.
Dupa ce priviram cu precautie printre crengile care ne acope-
reau coboriram unul dupa altul, din car, gi prefacandu-ne ca suntem

Albanezi (N, red. ruse.)

62
ame^i^i, n3valiram in carciuma. In frunte, se aflau Musici care-gi
^inea arma automata ascunsa sub haina; dupa el, intrara Miletici
gi ceilal^i.
In sala mare gi murdara a carciumii, era atata fum, incat cei de
acolo pareau invaluiti intr’un strat subtire de vata cenugie. Nigte
oameni barbogi, imbracati in uniforme nemtegti, uzate, ciocneau
pahare, jucau carti, aruncau monezi pe masa, tropaiau gi cantau,
care cum ii venea, un cantec despre « krali Petar»1). Ca^iva barbati
jucau, absorbi^i, biliard, rostogolind de colo-colo cele trei bile. Laugek
gi cu mine ne apropiaram de acegti jucatori, pentru a ne ageza intre
ei gi pervazul de care erau sprijinite armele.
In aceasta clipa, din prag, rasuna strigatul amenint&tor al lui
Miletici:
— Moarte fascismului 1 Libertate poporului 1
Acest strigat ii speriase de multe ori pe cetnici, dar de data asta
tresarira numai o clipa, iar apoi izbucnira in ras, crezand, pesemne,
ca glumejte vreun befiv. Dar noi le §i luaseram armele. Pana §i mo§
Jivko apucase o arma care era atarnata in cuier, la intrare.
Iovan trase o salvS cu automatul §i cetnicii, speriaj:i, ridicara
m&inile in sus. Unii izbutira sS sara pe fereastra §i fugeau inspai-
mantati pe ulitS, url&nd cat ii tinea gura, ca in sat a patruns un mare
detagament de partizani. Jivko ramase in uga carciumii, ca sa-i pS-
zeascS pe prizonieri. Noi ceilalti, farS sa mai pierdem timpul, ne
repeziram spre o poarta facuta intr’un gard inalt gi, dupS ce dezar-
maram sentinela, am navalit in baracile lagSrului de concentrare.
— Sculati, Italieni! — striga Colacione. — Puneti mana pe tot
ce gasiti: topoare, lopeti, t^rnacoape 1 Veniti cu totii I
— Traiasca libertatea 1 — striga Marino.
CM ai bate din palme, Italienii igi imparfira uneltele din depozit
gi armele ramase in camera de garda.
Insufletiti de cele ce aflasera ca se petrec in patrie se repeziri
furiogi s& caute paznicii care se ascunseserS.
Focurile au inrogit toata noaptea cerul de deasupra satului. Ar-
deau constructiile minei, turnurile de paza gi baraca lagarului de
concentrare. Pretutindeni, se auzeau impugcaturi, salve de auto­
mate gi explozii de grenade. Pe alocuri, cetnicii se impotriveau cu
turbare. In clopotnita cineva tragea clopotele vestind satelor din
jur victoria; locuitorii se grabeau spre Bogovina.
Dimineata, am inmormantat pe Nicolaus Pal gi cativa Italieni*)

*) Regcle Petru — (N. trad.)

63
care cSzuseri in lupta din timpul nopjii. Le-am dat onoruri militare:
o salva trasa de peste o suta de arme §i automate zgudui vazduhul
deasupra gropii comune, sSpatS sub un stejar inalt §i frunzele in-
galbenite cazura de pe crengi, acoperind mormantul.
— Adio, Nicolaus, — spuse Laugek. — Adio, prietene, — repeta el
cu voce tremuratoare. — Odihne§te-te in pace, alaturi de Italieni,
fra^ii tai de suferinfa §i de lupta. Daca voi scapa cu via^a, vdi po-
vesti la Budapesta ca ai luptat §i ai murit ca un soldat viteaz.»

11

« Cuprins de tristete §i cu speranja c5 ii voi mai int&lni, ma des-


par^ii de prietenii mei, Alexa, Lau§ek, Colacione §i Marino.
Ei ramaneau aici, in padurile din rasaritul Serbiei. In noaptea
aceea, Colacione a fost ales comandant al deta§amentului italian
de partizani, iar Marino — comisar politic.
A§a a luat na§tere primul batalion al brigazii de partizani, « Giu­
seppe Garibaldi», care mai tarziu a dobandit o glorie nemuritoare.
Sarbii din satele invecinate au format un alt deta§ament. Ei s’au
indreptat spre Bor, calauziti de Musici. Alexa avea rafuieli vechi
cu Bond, §i voia sa le rezolve numaidecat. Reu§i sa-1 convinga pe
Lau§ek sa ia conducerea statului major al detagamentului, iar cu
Colacione se inj;elese sa alcat iasca un plan coinun de acfiune. Mica
oaste, care nu era deocamdata subordonata nimanui, hotari sa arunce
mai intai in aer, in cateva locuri, podurile de pe linia ferata ingusta
Jagubita-Pojarevaj;, pentru a impiedica pe Nemfi sa care cuprul
din Bor spre Dunare.
Imbracati in mantaile lor verzi, Italienii inar§aluiau, cant^nd:
« Ogni diriilo nostro rispettar farem, siamo proletari 1x) »
Dupa el venea, ca un val, alt cantec, sarbesc:
S Dona, s Volghe, i Urala
Visoko, ie zatreplala
Pa na na§e kape pala
Zvezda frvena ! 2)

’) Ii vom sili s3 respecte drepturile noastre, nol suntem proletari!... (N. trad.)
;) De pe, Don, de pe Volga $i Ural
S’a inaifat sus
§i a c3zut pe jepcile noastre
Steaua rojie... (N. trad.)

64
Coloana era urmata de~un convoi de caru^e/ in care Jaranii in-
earcasera muni^iile gasite in magaziile lagarului gi alimentele dela
t'abrica de produse lactate, destinate garnizoanei nem^egti din Bor.
Convoiul sc incheia cu o caru£a trasa de doi boi. Sus, pe sacii cu
porumb, gedea voinicegte, intinerit parca, mog Jivko, care-gi para-
sise casa pe jumatate daramala dela marginea satului; traise in
ea singur cue gi pleca acum cu partizanii.
Priviram convoiul, pana ce ultima caruta se facu nevazuta dupa
cotitura drum ului...
Numai Nedelko, pe deplin satisfacut de cele petrecute, gi invi-
diindu-1 pe Alexa pentru ceeace avea sa faca, se intorcea singur la
eorpul de armata al lui Popovici. Cu cata bucurie 1-ar fi urmat gi el
pe Alexa 1
Miletici, Djuro, Branco gi cu mine ne indreptaram spre Bosnia,
ealarind caii capturati dela cetnici.
Prietenii no§tri §i to^i Italienii ar fi mers cu noi, dar un grup
a t i t de mare n’ar fi putut niciodata strabatc aproape intreaga Serbie.
Eu insa hotarisem sa nu ma despart de Miletici.
Cunogteam de scurta vreme pe lovan, dar il §i indragisem
pentru inteligen^a, sinceritatea §i curajul sau. Prietenia lui imi era
pretioasa in aceasta ^ara necunoscuta. Putea sa-mi explice multe
si sa mii ajute sa ma descurc in problemele pe care nu le cunogtearn
si nu le in^elegeam. §i apoi, era de o seama cu mine §i apoi ne infra-
; isem.
Drumul nostru spre apus nu era deloc ugor. Dela Bogovina la
Livno, unde se afla Brigada Proletara, erau, in linie dreapti, cel
pujiin patru sute de kilometri. Dar noi nu puteam merge pe drumul
cel mai scurt gi trebuia sa coborim pu^in spre sud, pentru a ocoli
uragele ocupate de dugman gi sa ne strecuram prin locuri putin
populate, prin paduri, gi pe culmile aco; erite de zapada ale mun^ilor,
ferindu-ne de bandele de cetnici. Ma intrebam mereu, cu uimire,
dece sunt atat de risipite unitatile corpului de arinata. lovan dadea
din umeri: « Consideratiuni inalte I » Dar imediat dupa aceea Imi
explica: «Aga s’a intamplat. E greu sa ne unim ».
Dupa ce trecuram paraul Badovanska, zariram pe o inal$ime
un fel de fortareata. lovan cerceta harta gi ne spuse ca este mana-
stirea Crgpiceva^. Am hotarit sa cercetam daca n’am putea sa ne
odihnim pu(in acolo gi sa aflam inainte de a porni din nou, care e
drumul spre Bosnia. Manastirea fusese devastata gi jefuita de ocu-
panti. Nu se mai afla in ea decat ieromonahul Ionikie, un batr&nel
uscat de tot, cu o barba alba gi lunga, gi cu ochelari pringi cu gnur;

65
5 — Tragedia luguslavii'i — a. 12SU
era imbracat intr’o rasa cenugie, ponosita. Ne intampina cu bu-
curie gi ne ospata in trapezie cu nuci gi dovleac fiert. Dupa aceea,
ne calauzi pana la muntii impaduriji Ozren.
— Domnul sa va binecuvinteze, — spuse el la despartire. — Voi
agtepta pana cand Serbia va fi eliberata. Multumita Rusiei vom scapa
de jugul nem$esc gi de to$i nelegiuijii.
Multa vreme ne facu semne de. ramas bun cu palaria. Nu ma
agteptam ca primul calugar pe care-1 vazusem in viata sa fie un astfel
de om 1
Coboriram pe povarnigurile apusene ale mun^ilor Ozren. In fata,
se intindea valea larg deschisa a Moravei de sud. De-a-lungul raului
gerpuiau calea ferata gi goseaua Belgrad-Nig.
— Grea treaba I — exclama Miletici. — Prin valea asta e pri-
mejdios sa treci gi pejos, dar mite calare I Dar ce facem cu caii?
Doar nu putem sa-i parasim. Ei, flacaule 1 — striga el pe un baie-
tandru de vreo zece ani care tocmai trecea pe acolo cu o legatura
de vreascuri in spinare. — De unde egti?
— Dar voi de unde sunte^i? — intreba baiatul, privindu-ne ba-
nuitor.
Iovan dezdoi marginea bonetei gi ii arata stelu|;a rogie.
— §i eu sunt partizan ! — exclama bucuros baiatul gi, spre a
ne dovedi, scoase dela brau o baioneta nem^easca plata.
— Cum te chiarna?
— Timici.
— Vrei sa ne calauzegti prin vale?
— Sigur, mai intrebi? — raspunse Timici, gi pe chipul lui palid,
ocliii caprui deschigi, scaparara cu hotarire.
Igi dadu peste cap ciuful negru, arunca legatura in zapada gi igi
stranse mai tare cureaua peste hainuta-i veche, impestritata de pe-
tice. Ne spuse ca e fiul unui muncitor feroviar din Alexina^; gi ca gtie
ce are de facu t! Dela Alexina^ pana la gara Stalaci circula un tren
blindat german. Podurile sunt pazite de patrule, iar poli^igtii miguna
pretutindeni gi ucid pe oricine intalnesc in apropiere de obiectivele
militare. Cel mai nimerit lucru ar fi sa ne strecuram noaptea de-a-
lungul caii ferate inguste care duce dela linia ferata principals spre
carierele de piatra de langa Beli-Kamen. El, Timici, ne va arata
drumul. Trenurile circula pe acolo numai in timpul zilei, dar daca
la podul de peste Morava vom da de senlifiele, el numai gtie ce am
putea face.
— N’ai grija, o sa ne descurcam noi, — ii spuse Miletici.
Spre seara, ceata se lasa deasupra vaii, ca o panza alba. Se in-

66
tindea invaluind brazii intuneca^i, fumega prin frunzig gi se destrama
In inaltime. Cea^a deasa gi umeda incalzi pamantul. Din copaciv
incepu sa picure. Zapada se muiase gi nu mai scar^aia sub picioare.-
Trecuram cu bine goseaua, pagind In urma Ini Timici cu caii de d&rlogi.
In fa^a noastra, se ivi raul care parea inai larg in negura ce se-
Ingrogase jos in vale. In sfargit, se contura silueta unui pod. II lasaram
pe Branco cu caii intr’o viroagS, ne apropiaram de pod gi ne lungiram
intr’un ganf; invecinat. N’am agteptat mult. ‘Curand, se auzira pagi.
Ma aruncai, primul, asupra uneia dintre sentinele, indata ce
ajunse in dreptul meu, gi o lovii cu toata puterea in cap, cu manerul
pistolului. Cealalta sentinela a fost prinsS de Miletici gi Djuro. Ro-
stogoliram cadavrele spre rapa. Le-am luat carabinele gi actele, iar
trupurile le-am acoperit cu zapada.
Apoi am trecut repede podul. Nu mai aveam de facut decat un
pas peste calea ferata, dar, infierbanta^i de succes, nu ne puturam
stapani, scoaseram traversele, iar cu una din ele desfacuram ginele.
Undeva, la o curba, ardea o lumini^a verde: calea e libera. Ajun-
seseram departe in padure, cand in bezna nop^ii se ridica spre cerul
negru flacara unei explozii, auzindu-se in acelag timp scartaitul tam-
poanelor gi al ro^ilor, precum gi vuietul vagoanelor care se ciocneau.
Timici, care se coco^ase pe crupa calului lui Miletici, striga:
— Aga le trebuie !
— I^i mul^umesc I Acum egti un adevarat partizan I — ii spuse
Miletici, gi-1 saruta.
Baiatul se grabca sa se intoarca acasa, unde il agtepta in coliba
rece, maica-sa bolnava, iar noi porniram mai departe spre Kopaonik.
Tot restul nopfii gi ziua urmatoare ne-am catarat pe aceasta culme.
Cararea ingusta gerpuia de-a-lungul unui parau de munte, printre
bolovanii care iegeau din zapada, printre stancile de granit gi porfir
gi printre col£ii de serpentin galben-verzui, ce se intindeau spre cer.
Col$ii erau golagi gi ascuti{,i ca din^ii unui fierastrau.
Viscolea. Rafalele de vant ne aruncau zapada in obraji gi ne
orbeau, de parca ne-ar fi falfait inaintea ochilor uriage aripi albe.
Ne bizuiam pe instinctul cailor gi pe priceperea lor de a trece pie-
dicile din cale gi mergeam ^inandu-ne de coada lor, multumifi ca
pe astfel de vreme schiorii inamici nu ne puteau urmari.
Caii ne dusera pana la o pegtera sapata in stanca. Aid fusesera
pe vremuri nigte exploatari miniere. Intraram inauntru indoiti de
mijloc. Ne izbi mirosul ascu^it al gaina^ului de porumbei gi vuietul
apelor subterane.

67
5*
Branco se uita speriat in jur, aprinzand chibrit clupa chibrit.
Ochii lui rotunzi gi bulbucaji luceau ca ai unei bufni^e care privegte
suparata dintr’un col| intunecos. Djuro insa nu se pierdu cu firea.
Aprinse un foe, cauta in dreapta, in stanga, gi gasi — invelite intr’o
carpa — o roata de cag proaspSt gi paine uscata, lasate de cineva
acolo. Branco, inveselit la vederea locului gi a mancarii, se repezi
gi el sa caute, dar nu gasi decat nigte oseminte sub un morman de
pietre si de pamant.
— Aici se ascundeau pe vremuri haiducii care luptau impotriva
Turcilor, — spuse Miletici.
Mai spuse ceva, dar nu-1 auzii, caci mS cuprinse o sfargeala de
neinvins, gi adormii, ca gi cum m’ag fi cufundat intr’un culcug moale
gi cald. Avui un vis ciudat.
Eram pe malul marii. Valurile argintii se aga^au cu degete albe
de chei. Ce mare o fi asta? Marea Caspica sau Marea Neagra? Sau
poate Marea Adriatica? ZSrii un promontoriu gi un tu r n ... Mirosea
a plante marine gi a petrol. Vantul purta frunzele galbene de castan
de colo pana colo. Mergeain pe un bulevard, iar apoi pe o stradufa
ingusta si intortochiata. Am ajuns intr’o gradina. In frunzi§ul des
§i marunt ca de porumbar, al granatelor, se zSreau fructe trandafirii.
Pe cararuie se plimba un pSun tanar cu creasta de un cenugiu inchis;
semana cu o gaina; un geiran x) incepu sa se joace cu el. Acum imi
amintesc: sunt in cartierul vechi al Bacu-lui, pe strada Tvercuciasi.
Aici, intr’o casufa cu etaj, locuiegte Enver Djamil, organizatorul de
partid al batalionului meu. SS se fi intors de pe front? M’am urcat
pe scara gi am ajuns in veranda. De streagina, sus, at&rnau ciorchini
de struguri uscati gi legaturi de ardei rogii gi chimen. Mai incolo,
se afla o colivie cu un canar. Totul era aga cum imi povestise pe
vremuri Djamil. lata gi pe mama lui, o femeie cu trasaturi severe,
imbracata in negru. «Egti aici? » — mS intrebS ea gi ma privi cu
ochi plini de dor gi rogii de plans. Apoi ma conduse intr’una din ca-
mere spre masuta de bambus la care invaj:a pe vremuri Djamir,
gi-mi arata nu gtiu dece, o carte cu versuri a lui Sabir. Incepui s’o
rasfoiesc: « Dece a pierit Iranul». §i iar se auzi un glas, dar de data
asta nu era glasul femeii batr&ne, ci al altcuiva. Era o voce porunci-
toare, vocea lui Djamir: «Trebuie sa-fi ajunga puterile pentru multe
fapte, pentru viitorul indepartat». §i Djamir, prietenul meu, imi
aparu limpede in fata ochilor. Perseverent gi exigent, aga cum il

x) Animal de stepa, asem^nator caprioarei. (N. trad.)


gtiusem. Da, era el, gi. . . m’am trezit acoperit de o sudoare rece
gi cuprins de un tremur care ma istovea.
N’am mai putut adormi din cauza durerii de cap.
Cred ca m’am imbolnavit. In zori abia am putut sa ma scol.
Soarele strain cegte pe cerul albastru. Lumina lui e foarte pu-
ternica, dar razele-i sunt reci. Nu ma incalzesc — sau poate ca iar
am febra? MS simt foarte prost.
In aceasta zi senina gi geroasa, am privit departe in jur, de pe
culmea Kopaonik. Jos, se zareau, albe, casele oragului Krugevat,
iar spre rasarit, se vedea, albastrui, in departare, girul de munti
Suva-Planina. Satele rasareau, ici-colo, pe povarnigurile abrupte, ca
nigte cuiburi calde de pasari.
— lata, frate, colo e c&mpia dela Kosovo 1 — spuse Iovan gi in-
tinse mana spre sud, unde muntii inchideau o vale uriaga, acoperita
de o ceafa ugoara gi alburie. — Acolo, unde raul Lab se varsa in
Sitnita, s’a dat in 1389, vestita batalie dela Kosovo. Dupa cum spune
cantecul: « In aceasta batalie, Sarbii §i-au pierdut §i neatarnarea
§i puterea ». Turcii au zdrobit oastea noastra §i au stapanit timp
de cinci veacuri Serbia, ca pe o provincie turceasca. Pe atunci, frate.
eram singuri pe campul de batalie, fara prieteni, fara Rusia. Dar
acum to^i Slavii sunt impreuna, formeaza o singura zadruga, o mare
familie ! .. . Nu-i a§a?
Am vazut multe lucruri interesante in drum §i despre toate
vorbeam cu Miletici. Djuro ne sorbea vorbele cu nepotolita lacomie,
iar Branco ne asculta cu o curiozitate nu tocmai vie. Intr’o zi, za-
riram o stancS uriagi care semana cu o femeie. Din cutele de piatra
ale «imbracamin^ii »> ei, iegeau tufe fepoase. Iovan imi povesti ve-
chea ei legends. Stanca de forma ciudata era o bogataga impietrita,
care traise pe vremuri aici. Avusese mult pamant, vite nenumarate
gi gramezi de duca^i de aur. Intr’o zi, a venit la ea o femeie sarmana
cu un copil in brafe, ca sa-i ceara de pomana. Bogataga insa, i-a dat
o piatra in loc de paine. Femeia a inceput sa planga gi a plecat. Pagea
pe drum gi o blestema: « Piatra mi-ai dat, piatra sa te faci !» §i bo-
gStaga se facu stana de p ia tra...
Uneori ne odihneam in mici bisericufe pierdute in mun^i, unde
chipurile domnitorilor sarbi, pictate pe perefi, fusesera rase de ieni-
ceri cu cu^itele; innoptam in cate o pegtera plina de vuietul apelor
gi de o lumina albSstruie gi ascultam zgomote pe care nu le puteam
deslugi: parca era vuietul pietrelor de moara, parca sunetul unor
tobe. Altadata, agteptam in cate o coliba de pastori facuta din piatra,
pSnS ce trecea viscolul. Alteori ne opream fermecafi in fafa unui

69
« ochi de m are», un mic lac straveziu gi adanc, care nu inghej;a nici-
odata gi in care se rasfrangeau, ca intr’o oglinda, copaci impovaraji de
zapada. In alts zi, am ajuns la o stanca aproape dreapta, din tuf roz,
pe care era sapat cu litere iiriage, la mare inal^ime, numele lui Stalin,
Ma oprii uimit.
— Ia, privi^i 1 — exclamai entuziasmat.
— §i eu am sapat acest nume pe muntele Veliki §ator de lang5
satul meu, — rosti cu gravitate Djuro.
— Fiecare purtam in inima acest nume, — spuse incet gi cu man-
drie Iovan.
Am stat mult timp gi am privit numele nespus de scump, sapat
aci, pentru vecie, de un om necunoscut.
In sfargit am ajuns in defileul Ibar. Izbutiram cu greu sa coborim
panta abrupta, cufundandu-ne pana la genunchi, in zapada. Trecuram
apoi raul pe o pluta impletita din nuiele, urcaram un povarnig gi ne
opriram langa un sat. Se innopta. In case, licareau lumini. Se auzea
latratul furios al cainilor, cotcodacitul speriat al gainilor §i gui^atul
porcilor. Am socotit ca in sat sunt cetnici §i politi§ti nem^i veniti din
Kralievo ca sa jefuiasca populatia §i am hotarit sa le dam o lec{;ie.
Djuro se strecura pana la o casa din marginea satului, ca sa vad5
ce se petrece. Agteptam tacu^i langa cai intoarcerea lui, gata in orice
clipa sa deschidem focul. Mare ne-a fost insa mirarea, cand auziram
pe Filippovici fluierand §i strigand bucuros: «Ovamo I Veniti repede
incoace 1 Sunt ai nogtri! » ... Caieva clipe mai tarziu, ne imbraj;igam
cu partizanii intr’o casa calda.
Ni se spuse ca un detagament din brigada a treia a corpului no-
stru de armata venise la Lucira, ca sa rechizi^ioneze vitele, alimen-
tele gi bunurile ^aranilor care aveau o atitudine dugmanoasa fa|a
de lupta de eliberare nafionala. Kocia Popovici venise cu avionul
din Homolie aici, in regiunea Sandjac, gi daduse ordin sa i se apro-
vizioneze statul major cu toate cele necesare.
Mo^aind din cauza caldurii din casa, mai auzii pe Miletici dis-
cutand aprins cu comandantul detagamentului. Iovan il invinuia ca
jefuiegte {aranii, iar celalalt sustinea ca nu face decat sa execute
ordinul. Adormii, transpirat; din nou, ma durea capul. Dimineafa,
nu mai izbutii sa incalec singur. Sim^eam o slabiciune nemasurata,
dar repetam incapaj;anat: « Voi rezista I »
Dela Lucita porniram mai repede. Miletici se grabea, nelinigtit
de starea sanatajai mele. Strabateam acum regiuni mai pu£in pri-
mejdioase, care erau controlate de corpul de armata al lui Popovici.
Parte din trupe se afla intr’o regiune muntoasa gi impadurita dintre

70
raurile Ibar gi Drina. In timpul iernii nici Nem$ii gi nici cetnicii
nu veneau aproape deloc pe aid.
Muntii §umadia, cu culmile lor rotunde, cu pante line, ramase-
sera in urma. Se ivira alfi munti, mai salbatici gi mai intuneca^i,
brazda^i de defileuri, strapungi de prapastii, increm ent intr’o in-
gramadire haotica. Abia acum ne-au aratat caii nogtri mid gi nea-
ratogi, ce pot. Se cajarau repede pe cararile abrupte gi alunecoase,
pe mormanele de bolovani, prin zapada, ridicandu-se pe povarniguri
gi pe trepte sapate in stanca; treceau peste pode^e care abia se {;ineau
deasupra abisurilor adanci, unde nu patrund niciodata razele soa-
relui, §i treceau raurile ce goneau spumegand printre ziduri de piatra.
Gnedco al meu pa§ea cu o pruden^a uimitoare prin locurile pri­
me] dioase. finea in sus piciorul din fa£a §i nu-1 a§eza pe pamant,
decat dupa ce-§i alegea bine locul unde pa§ea, ca nu cumva sa alu-
nece. Din aceasta pricina, mersul lui era neregulat §i eu ma clatinam
cand intr’o parte, cand intr’alta, pana imi venea ame^eala.
Incepusem parca sa-mi pierd interesul pentru cele din jur. Mile-
tici imi arata Durmitorul, cel mai inalt munte din nordul Muntene-
grului. Cele doua varfuri ale sale, acoperite de zapada, straluceau ca
un far pe mare §i ne slujeau ca punct de reper in drumul nostru spre
Bosnia. Iovan imi povestea cu vioiciune ceva, dar eu nu-1 ascultam
cu aten^ie §i nu in^elegeam bine ce spunea. Aveam ame^eli §i capul
imi ardea; mi se invarteau toate in fata ochilor...
Deodata, vazui jos, in vale, un ora§ mare. Era seara §i pe strazi
sclipeau prietenos lum inile... Incepui sa strig: « IatS unde ne vom
odihni 1» §i ma trezii la auzul propriei mele voci. . . Altadata, cand
ne opriram sa ne mai odihnim, mi se paru ca vad un foe. Era foarte
aproape, intr’un crang de fagi pitici; deasupra focului atarna un
ceaun de tuci, iar imprejur §edeau oameni; sim^ii §i mirosul patrun-
zator al usturoiului gi al carnii de oaie. Nu mai era un vis ca acela
al oragului din povegti agezat printre muntii salbatici; vedeam ceva
aevea... Ma repezii spre foe, gi cazui in zap ad a... »
PARTEA A DOUA

« .. .Ma trezii, dar statui mai departe linigtit, privind pe infir-


miera Aiga Basici, o fata voinica gi indesata, care purta haina gi pan-
taloni facu£i din postav gros. §edea pe un bolovan rotund in fa|:&
unei vetre patrate ,facuta din pietre §i din care pornea pe perete in
sus, un cog; sta §i al.ata focul cu coaja de mesteacan. In sfargit, apa
din ceaun incepu sa clocoteasca. Aiga turna malai §i incepu sa ame-
stece cu o lingura mare de lemn. Dupa ce malaiul se ingroga, aruncii
in ceaun putina sare gi apoi intoarse capul spre mine; avea parul
taiat scurt.

Tl
— Nu dormi, tovarage Nicolai? Mancarea e gata, — zise ea gi
puse intr’o strachina un bo£ de mamaliga fierbinte. — Mananca, to-
varase ! Mananca sanatos I E kaciamakulx) nostru 1
Kaciamacul era gustos, mai ales cu lapte. Aiga mai gasi pentru
mine cateva prune uscate gi un pumn de alune; intre timp, se cop-
sese gi « desertul >>: doua placinte de malai fripte pe carbuni. Du pa
masa, urina «doctoria» — un ceai gros din ace de b rad ...
Mancam gi beam, iar fata ma privea necontenit ingrijorata. Sun­
beam in ochii ei o mangaiere calda, de mama. De cand n’am mai
simfit o aslfel de privire linigtitoare?
— Ce s’a intamplat? — intrebai eu stingherit. — Mi-a crescut
barba? Am imbatranit?
— Nu, cred ca duinneata n’ai sa fii niciodata batran I Ai sufletul
tanar.
— Dece crezi asta?
Se vede dupa ochi, — raspunse ganditoare Aiga. — Uite, Cor-
ciaghin are ochii, cand veseli, cand intunecati; pe cand ai dumitale
sunt totdeauna limpezi, ca gi cum n’ai fi cunoscut niciodata ne-
cazul. . .
Dupa catc imi povestise Aiga, fusesem adus la batalionul §u-
madia, legat de oblancul gelei. Eram in nesim^ire. Descoperira ca
am o boala ciudata, prea putiu cunoscuta, dar obignuita acolo in
mun^i. In batalion se declarasera mai multe cazuri, mai ales la ostagii
originari din regiunea de coasta. Boala incepea cu o slab’re brusca
a intregului organism, cu dureri de cap gi delir. Unii mureau epui-
za^i, intr’o stare de completa apatie.
Casuta de padurar, construita din barne groase, acoperite de
funingine, purta numele de infirmerie Odihna desava gita, mancaiea
buna gi ceaiul din ace de brad ma intremara in cateva zile. Cand
vrui sa ma scol, Aisa, severa, imi porunci sa ramdn in pat. Afara
de Miletici-Corciaghin, nu lasa pe niineni sa intre, degi auzisem dc
mai multe ori voci pe afara gi vazusem ostagi uitandu-se pe fereastra.
Numai unuia dintre ei ii dadu \oie sa mS priveasca prin uga abia
intredeschisa.
— Cine e? — intrebai eu.
Aiga rogi gi raspunse:
— Petkovski.
Observai ca a doua oara nu-1 mai lasa sa se apropie de usa.
§efa infirmeriei, Rujita Brkovici, o fata cu par des gi castaniu,

') Mamaliga (N. trad.)

73
impletit in doua cozi agezate cu grija sub bonetS, gi cu fa$a arsa de
soare, venea deseori pe aici. Radia sanatate gi aducea parca pros-
pe^imea padurilor gi a campiilor. Era mai tanara decat Aiga, dar
cutele de pe frunte, privirea hotarita gi darza a ochilor sai verzi gi bu-
zele totdeauna stranse li dadeau o infajigare deosebit de serioasa.
Parea mereu ingrijorata de ceva.
Aseara, Ruji£a, a venit cu o magina de scris gi cu un sul de hartie.
Am aflat ca este gi redactor al ziarului de perete « Vocea partizanului
din batalionul §umadia ». Aiga o ajuta la intocmirea ziarului, scria
la magina gi facea desenele. Traiam parca o clipa din via|:a compa-
niei mele: tot aga se aduna gi la noi colectivul de redac^ie al « Ga-
zetei de lupta » ...
Cu ochii micgora^i de placere, Ruji^a urmarea cum apareau pe
hartie de sub mana de megter a Aigei litere drepte gi frumoase, iar
langa titluri, mici desene facute cu creioane colorate. Sub un orna­
ment facut din foi de stejar, Ruji^a ageza nigte versuri la a caror ci-
tire Aiga se imbujora toata. Nici nu voi sa le scrie, dar redactoarea
starui. lata acum poezia tradusa de mine:

PARTIZANEI AI§A

Cum e tunsd bdieleste,


Peste fila s'a plccal,
Clapele ’n §ir le gonegte
Ca ’n val negru danlelat.

Lini§te-i, s’aude doara


Cum magina bale ’n rand,
Sund-un clinchet gi-apoi iara
Mana meglera batand.

Vor cili ’n curand, pe lanuri.


In paduri sub cer senin,
In colibe mici gi ’n hanuri,
Tati, chemarea lui Slalin...
(K o f e P e l k o v s k i )

— E poetul nostru, — spuse Rujifa gi arunca o privire jucauga


Aigei care se fastac'ise de tot. — Ne inai lipsegte un articol, — con­
tinue ea de data aceasta pe un ton serins, adresandu-mi-se mie. —
Ostagii ar vrea sa afle ce este un colhoz. Te-ag ruga sa ne scrii despre

74
aceasta, iar Corciaghin ne va traduce articolul. Egti de acord? Ostagii
vor sa gtie cum traiesc taranii In Uniunea Sovietica, — adauga ea,
cu timiditate. — Ne scrii? O sa tree maine.
§i iata ca astazi, dupa ce-mi dadu de mancare, Aisa Imi puse
ISnga capatai caietul si creionul pe care le lasase ieri Rujita, iar
dansa pleca la parau, sa spele ceaunul si sa aduca apa proaspata,
sau poate fiindca nu voia sa m& stinghereasca in timpul scrierii.
Stateam culcat pe rogojinile uscate, bine invelit cu un gal lat
de lana, gi ma uitam pe geam, gandindu-ma cum sa-mi incep articolul.
Prin micul geam patrat se zareau pini strambi investmantati
in dantela neagra a cetinei si stand abrupte cu forme ciudate gi fer-
mecatoare. Soarele se ridica din spatele lor §i razele lui piezi§e im-
bracau in aur copacii §i apoi loveau geamul despar^ind parca in doua
cu un palimar de lumina, intunecata casu^a a padurarului. In apro-
piere, izbuenea din fund de pe§tera, cu vuiet puternic, raul Bi-
strita. Ma obi§nuisem atat de mult cu murmurul lui, incat adesea
nid nu-1 mai auzeam.
Aiga spunea ca apa acestui rau, strecurata printre stanci gi pietre,
nu este numai curata, ci gi tamaduitoare. Bistri^a coboara muntele
gi curge spre Alpii Dinarid. §i noi o vom urma, vom trece Alpii gi
vom cobori in valea raului Jetinie. Acolo, langa oragelul Sin, lupta
un batalion de Muntenegreni care ne agteapta ca sa cucerim impreuna
localitatea. Noi insa, stam in apropiere de Livno gi agteptam ceva.
Dar c e ? ...
Ordinul ad us de Miletici-Corciaghin dela Popovid — nu schim-
base deloc situa^ia in. brigada. Iovan mi-a spus ca Perud^a, coman-
dantul brigazii, gi-a aratat fa$ig nemul^umirea, dupa ce a citit ordinul;
iar sa stam langa Livno cu mainile in san? Chipurile, suntem rezerva
strategic^ a comandamentului suprem ! §i asta in timp ce fascistii
inainteaza in Herzegovina gi in regiunea de coasta, in Bosnia ra-
sariteana gi in Sandjac I Dupa gtirile pe care le avem din partea ser-
viciului de informaZiuni, divizia intSia nemZeasca de vanStori de
munte «Frunza de stejar», care are un regiment la Sin, se prega-
tegte sa piece pe frontul sovieto-german. . . Daca nu se vor lua ma-
suri, regimentul din Sin va pleca neatins spre rasarit. §i acest lucru
nu trebuie sa se intam ple... Dupa cum spune Miletici, PeruciZa s’a
dus sa ceara lamuriri gefului statului major general Arso Iovanovici,
care, spre norocul nostru, este pe undeva prin apropiere. Cartierul
general al lui Tito se afla la nord-vest de Livno, dincolo de muntele
Veliki §ator, in regiunea paduroasa Drvar. Intregul batalion agteapta
cu nerabdare intoarcerea lui PeruciZa.

75
« Numai de m’ag insanatogi mai repede — ma gandcam eu — apoi
voi reugi, poate sa ma slrecor la ai mei. Parlizanii ma vor ajuta. . .
Dar cum sa scriu oare despre colhozuri in aga fel incat ostagii sa
intf'eaga fiecare cuvant?... »
Tema era marea^a gi incapea cu greu intr’un scurt articolag.
Despre colhoz se pot scrie foarte multe pagini. Dar nu e oare mai
simplu sa povestesc cum a trait gi cum a muncit in colhoz tatal meu?
Nu e oare mai bine sa arat ce bunuri a avut, ce gospodarie gi cat
primea pentru zilele-munca ? Cum a sadit pe lotul de langa casa
meri gi peri minunaji? Cum a aclimatizat vij,a de vie gi alunul in
regiunea Curse? §i cum a «cultivat», ca agronom al colhozului,
un soi de grau cu mare productivitate? Se intampla cateodata sa-mi
arate cu mandrie un pai bine dezvoltat, cu spic de grau, de culoare
aurie. Tinea spicul uriag intre palme ca gi cum ar fi fost o fiin^a draga,
vie, pe care a reugit sa puna mana. . .
Terminasem tocmai de scris, cand auzii pagi langa uga; cineva
ciocani incet.
— Intra 1 — strigai eu.
In uga, se ivi capul balai al lui Kote Petkovski. Cand vazu cS
Aiga nu e de fa£a, intra, iar dupa el se inghesui in casu^a un grup
de partizani, in frunte cu Djuro Filippovici.
— Noroc ! — spusera ei intr’un glas, facandu-gi fastaciti, semne
cu coatele.
— Cum te simti?
— Vrem sa te cunoagtem.
Dupa aceste cuvinte, fiecare imi stranse mana indelung gi cu
putere.
— To^i fac parte din plutonul nostru, — spuse Djuro — gi cel care
vine incoace este comandantul companiei, Kicia Iankov, — adaugk
el in goapta gi sari in picioare, facand loc cu respect unui om care
tocmai intrase.
Comandantul nu se deosebea de ostagii sai, decat prin faptul ca
purta ochelari gi avea mustaji scurte gi rasfirate. Era scund, voinic,
gi purta ca gi ceilalli partizani o haina de postav gros, stransa la
mijloc cu o curea ingusta. Intra gchiopatand ugor gi-mi zambi priete-
nos. In ochii sai, marij:i de sticlele groase ale ochelarilor, ardea o flacara
atat de vie gi care raspandea atata tinerete, incat nu bagai de
seama, la inceput, cat de aspra gi de severa ii este fata imbatranita
de timpuriu, cu fruntea brazdata gi cu cute adanci in jurul guiii.
« Probabil ca e foarte iubit de compania sa », gandii eu gi ma bucurai
ca am nimerit la el.

76
Cu ochii pe jumatate inchigi gi J;inandu-gi cu mainile piciorul
bandajat mai sus de genunchi, asculta cu aten^ie ceeace raspun-
deam la intrebarile ostasilor despre viata muncitorilor din Uniunea
Sovietica, incuvim^and mereu din cap:
— Da, asta da. Asa e. §i la noi va fi in curSnd la fel. Sunt sigur
ca va fi I
Iankov igi scoase ochelarii, gi fata lui lua deodata o expresie de
suparare.
— Mi-e rugine sa-mi amintesc cum am lucrat, supus gi pentru
o leafa de mizerie, ca lacatug la uzina de armament din Kraguieva£.
Ca un rob. Mi-e rugine 1 Avem de invatat foarte inulte lucruri dela
oamenii sovietici. Da, foarte multe lucruri, ca sa putem schimba
totul. . .
Vocea lui tremura de emojie. Tacu un timp ingandurat apoi
eontinua:
— Sunt din KraguievaJ;, tovarage Nicolai. Din stravechea capi­
tals a Serbiei. — Vorbea incet, cu voce cam surda, ca gi cum ar fi
chibzuit mereu gi gi-ar fi ales cuvintele cele mai potrivite. — Kragui
inseamna in sarbegte uliu. Oragul nostru este considerat Meca liber-
ta£ii; Sarbii din imprejurimile lui s’au rasculat cei dintai impotriva
ienicerilor. Se spune ca Kraguievaf; este leaganul revolutiei sarbegti:
in 1909 a trimis in parlament deputati social-democrati — pe mun-
citorul Draghig Lapcevici gi pe avocatul Trig Ka^lerovici. PSna nu
demult oragul nostru era socotit orag « comunist» gi « rusesc » fiindca
adevarajii oameni din Kraguieva^; nu-si ascund niciodata dragostea
pentru tot ce e rusesc, sovietic. Dar acum, Nicolai, mi-e rugine pentru
oragul meu in care igi fac mendrele cetnicii, acegti ticalogi caini ai
fascismului, care omoara oamenii cinsti^i gi batjocoresc femeile. Iar
Kragui rabda.
Auzind uga seartaind, coinandantul companiei tacu deodata.
In prag, se ivi Aiga Bagici.
— Aga ma ajutati voi sa-1 vindec pe tovaragul rus? — zise ea
cu severitate. — Are nevoie de linigte gi v o i...
— Bine, bine — spuse impaciuitor Iankov. — Numai, vezi sa nu-1
ingrijegti ca pe m ine... Am calcat peste o mina, — continua el
intorcandu-se spre mine, — iar ea a vrut sa ma trimita la spital ca
sa mi se taie piciorul.
— Nu eu, ci comisarul politic, — obiecta Aiga. — Katnici a dat
ordin. §i daca n’ar li fost menta sSlbatica, sa te vindece, ^i 1-ar fi
tSiat cu siguran^a.

77
— Katnici? Nu este oare cel care a condus lupta minerilor din
Bor, iar dupa aceea a fost agitator in regiment? — intrebai eu .—
Parca avea gi o porecla — « K ragui».
— Chiar el, — raspunse Iankov. — Ai gi auzit de el? Da, ecunoscut
in Serbia rasariteana. Dar acolo n’a avut noroc gi acum a renun^at
la vechea sa porecla: « U liul». Se trage gi el din Kraguievat gi gi-a
luat ca porecla numele oragului natal. Tatal lui Jine o carciuma acolo;
el era profesor la gcoala normala; venea deseori la noi la uzina gi ne
tinea conferinte cu subiecte din istoria Serbiei. Acolo ne-am cunoscut.
§i acum era sa ma nenoroceasca. Dadose ordin sa fiu dus la spital
ca sa mi se taie piciorul. Ce ag mai fi facut atunci? La noi e o zicala:
«Cand te doare capul, te poarta picioarele; cand te doare mana,
tot picioarele te poarta; dar daca te dor picioarele, zaci! » Iar in
ceeace privegte doctoriile tale impotriva ranilor, — menta, coada
goricelului gi patlagina, — ar fi mai bine sa taci, Aiga. Te faci de ras fata
de prietenul nostru rus I Sa mergem, tovaragi!
Iankov lasa pe ostagi sa treaca inainte gi, dupa ce se opri in uga
pentru o clipa, se intoarse.
— Ia asta dela mine, tovarage, — spuse el, — pentru mancare
gi pentru cartuge. §i, cat mai repede, la lu p ta! — incheie Iankov
gi-mi puse la capatai o desaga de forma patrata, impletita din lana
viu colorata gi cu ciucuri la col^uri. »

«Fratele meu de cruce, Miletici-Corciaghin, venea deobicei sa


ma vada seara, dupa ce se termina instructia in companie gi statea
pana la miezul noptii. Ma invata sarbegte, iar eu il invatam rusegte.
Imi placea limba colorata gi expresiva a Sarbilor, care seamana mult
cu cea rusa. Imi era totugi greu sa ma deprind cu multimea de con-
soane gi cu felul aspru gi gutural de a pronunta: (iTmi Vrh, smrt,
vrba...» . Lui lovan ii placea tare mult limba rusa, care e mai
dulce.
In iarna aceea, ningea intr’una gi viscolea mereu. Ziua imi scriam
jurnalul, iar in serile lungi de iarna fauream adesea impreuna planuri
de viitor sau ne aduceam aminte din trecut.
lovan dorea sa afle totul: copilaria mea, petrecuta pe malul
raului Seim, care curge atat de linigtit, anii de gcoala, plecarea la
Moscova, studiile facute la Academia agricola, viata pe care am dus-o
la Moscova gi aceea din timpul razboiului.

78
E cale lunga, foarte lunga, dela Lgov la Livno. li pi.vesteam lui
Miletici despre patria mea indepartata care, in timp ce vorbeam,
imi devenea gi mai draga, gi mai scum pa... In amintire mi se perin-
dau zilele dragi gi luminoase ale copilariei, apuse acum pentru
totdeauna. O rapa intunecata gi adanca, napadita de maracini gi
brusturi inalti: islazul cu rachita scorburoasa de langa fantana, unde
noi, copiii, ne jucam de-a leapga gi cu mingea; zavoiul linigtit gi
umbros al Seim-ului cu moara care-gi migca ritmic roata revarsand
a p a ... Intr’o zi, am zarit pe mai o dropie motata care se plimba
cu un aer grav, leganandu-se. Speriata, igi luase avant gi zburase
aplecandu-se cand intr’o parte, cand intr’alta. Imi amintesc ca o
priveam cu invidie gandindu-ma ca vara traiegte aici, iar iarna pleaca
tocmai in Crimeia, in Caucaz, sau poate gi mai departe...
Imi placea sa citesc despre $arile gi marile indepartate, despre
faptele gi aventurile oamenilor indrazne^i. . . Eram mandru de
Grigori §elihov, originar din £inutul nostru. Fusese primul Rus care
a vizitat £armurile Americii deNord gia cercetat insulele Aleutine.. .
Ca gi to£i ceilalti baie^i din gcoala noastra, visam sa fac descoperiri
geografice gi calatorii neobignuite. Eram mandru gi de alf;i oameni
de seama care au dus glorie regiunii Curse, ca: istoricul Golicov,
autorul car|:ii « Faptele lui Petru cel M are», poetul Fet, care cantase
peisagiile pitoregti din jurul satului Vorobievca gi raul Tuscar din
actualul raion Svobodinsc, autodidactul Ufimtev, inventatorul pri-
melor motoare ac^ionate de vant, caruia Gorchi ii facuse o vizita la
Curse, gi §cepchin, fiul unui t;aran iobag, care devenise un mare
actor. §i fiecare din acegti oameni de seama era pentru mine un exem-
plu viu. Au trecut anii gi visurile mele din copilarie s’au maturizat,
au devenit mai reale. Dar ca gi in trecut, iubeam, mai presus de orice,
natura gi astfel plecai la Moscova, spre a-i studia gi adanci legile,
la Academia agricola.
Iunie 1941. Intr’o duminica, dim ineata... Dupa ploaie, frunzigul
verde al teilor batrani din parcul Timiriazev stralucea gi mai viu,
iar aerul era plin de miresme. Barca se clatina ugor pe oglinda iazului.
§edeam la carma gi citeam romanul lui Cernagevschi « Ce-i de facu t»?
In fa^a mea, cu capul aplecat asupra unor notice de botanica, gedea
Valeria, o colega de an. Aveaitn de gana sa mergem in ziua aceea
in gradina botanica sa vedem cum a inflorit floarea raurilor tro-
picale — frumoasa Victoria-Regia, iar, seara, voiam sa mergem
la Teatrul Mare la «Boris Godunov ».
Ma simteam tare bine. Privirea Lerei era mangaetoare; in carnet
aveam cateva note de cinci, iar taica-meu fagaduise ca-mi va cumpara

79
in vara o pugca de vanatoare gi ca-mi va arSta recolta nemaivazut
de imbelgugata din graul de prima calitate «camalinca » pe care-1
cultivase el: imi scrisese ca «a crescut de minune, des gi
cu rat».
- Voiam sa fiu staruitor in atingerea telurilor, asemeni tatalui men.
Voiam sa fiu darz gi sa am vointa ca Rahmetov, din romanul lui
Cernagevschi, un om care subordoneaza toate interesele personate
unui scop maref gi nobil. Voiam sa-mi incerc puterile intr’o acfiune
grea, sa-mi calesc caracterul, sa tree printr’o incercare la fel ca Rah­
metov. Voi putea eu oare sa rezist deopotriva cu e!, sa ma pregatesc
pentru Mt&lia impotriva dusmanului, la fel cu el? E adevarat ca
traiam in alte vremuri, ca duceam o viafa fericita de munca gi inva-
fatura. Dar aveam gi eu dorinte mari gi urmaream un fel greu de
atins — sa devin savant, cercetator gi transformator al naturii, sa
fiu folositor poporului meu.
Deodata barca se elating. Lera facuse o migeare brusca; palise
gi pe fa fa ei se citea spaima.
— Asculta! — gopti ea.
In locul muzicii ugoare care se revarsa din megafonul instalat pe
aleia cu arfari, rasuna acum o voce nu prea puternica, dar hotarita
gi foarte cunoscuta. Buimaciti, ascultam cuvinte nemaiauzite pana
atunci: « Ne-au atacat perfid. . . fascigtii. . . au bombardat Chievul,
Jitomirul, Minscul...» Privii nelinigtit la fata gi in ochii ei citii con-
firmarea celor ce infelesesem gi simtisem eu: razboi!
Am plecat pe front. Langa Belaia Tercov, noi, soldafii tineri,
care pana de curand ne pregatisem pentru profesiuni pagnice, vazu-
ram pentru prima oara uriagele tancuri nemfegti. Iegeau din padure
cu un vuiet asurzitor, iar pamantul se cutremura sub greutatea lo r ...
Am incercat totul — amaraciunea retragerii, durerea de a-fi vedea
tovaragii cazand in jurul tau gi suflul rece al mortii care te privegte
in fafa. Dar nici in zilele cele mai grele, cand am fost impingi pana
in munfii Caucazului gi cand, grav ranit, am fost intins pe masa de
operafie, la spitalul de campanie, nu mi-am pierdut increderea ca,
datorita eforturilor intregului popor sovietic, razboiul se va termina
prin victoria noastra, ca se va instaura pacea intre popoare gi ca
patria noastra va inflori din nou. '
Dupa ce am pSrasit spitalul din Tbilisi, am facut o gcoala de
ofiferi timp de cateva luni gi am devenit locotenent, comandant
de companie intr’o divizie de vanatori care se forma la Bacu. Aci
mi-am facut prieteni noi Azerbaidjenii. Cu ei am inaintat navalni<
dela Mozdoc pana la Nipru.

80
Ofensiva se desfagura pe un front de o mie cinci sute de kilometri
- ■dela Vladicavcaz la Voronej gi in acelag timp spre nord-vest —
in direc^ia Rjev, Gjatsc, Viazma.
Divizia noastra ii izgonea pe hitlerigtii care apucasera sa bea
apa din Volga.
Acum prefaceam tancurile nemjegti care ma speriasera la Belaia
Tercov in mormane de fier vechi ars.
Loviturile Armatei Rogii se impleteau cu faptele eroice ale parti-
zanilor din £arile ocupate ale Europei. Era un front comun de lupta
al tuturor popoarelor iubitoare de libertate, impotriva fascismului.
Organizatorul de par Lid al batalionului, Enver Djamil, ne-a vorbit
deseori cu deosebita caldura despre succesele partizanilor iugoslavi.
Toti eram entuziasmafi de barba£ia gi de darzenia lor. Visam sa ne
intalnim cu ei.
Eram comunist cand am trecut Niprul. Inca nu primisem carnetul
de candidat, dar cuvintele lui Djamil patrunsesera adanc in congtiinta
mea: « Mai avem inca un drum lung de facu t... Trebuie sa-j:i ajunga
puterile pentru multe fapte, pentru viitorul indepartat...»
§i totugi, daca n’ag avea alaturi de mine pe Iovan, un om cu
sufletul curat, m’ag aimji singuratic printre straini. Dar cu el sunt
legat prin fra^ie, printr’un tel comun gi noi pagim alaturi umar langa
umar, inima langa inima. Este inceputul marii noastre prietenii de
lupta.
Iovan statea langa ferestruica gi urmarea fulgii de zapada care ca-
deau piezig; ciocanind in geamul verzui, el sorbea cu nesaj; fiecare
cuvant al meu. Sprancenele lui negre gi groase se apropiasera, iar
ochii ii straluceau.
— Gandurile noastre se indreapta numai spre patrie — spuse
Amandoi ne gandim la acelag lucru.
§i incepu sa cante incet:
Tamo, daleko, daleko u mora
Tamo e selo moe, tamo e liubov m oia.. .^i
Privea brazii care se caj;arau pe culmea de munte pana sub nori.
— Patria mea e Dalmatia! Mi-e tare draga. E minunat de fru-
moasa. Dar nici Serbia gi Muntenegru, Croatia gi Macedonia nu sunt
cu nimic mai prejos. Pretutindeni, intalnim tovaragi. Pretutindeni,
avem prieteni! Vreau ca toate popoarele noastre sa traiasca infra-

j) Acolo departe, departe la n g i mare,


Acolo-i satul meu, acolo-i dragostea me a . . . (N. trad).

81
6 — Tragedia iugoslavi —ic. 1250
late, intr’o mare familie units, aga cum traiesc popoarele din'Uniunea
Sovietica. O vreau cu ardoare, din toata inima, gi gtiu ca aga va fi!
Da, aga va fi. Dar atunci, ma gandii eu, dece este Iovan adesea
mohorit, ingandurat gi abatut, dece umbla nervos dintr’un coll in
altul al camerei gi dece se desprinde tristele din cantecele pe care
le fredoneaza? Cateodata li se pare ca-gi pierde puterea gi in ochii
lui mari gi negri se citesc teama gi nesiguranta.
Incercai sa gasesc raspuns la aceste intrebSri, citind jurnalul
pe care mi-1 incredinlase. Tot cautand s5-i descifrez scrisul gi trecSnd
peste cuvintele pe care nu le inlelegeam, citeam absorbit insemna-
rile scrise in graba cu creionul. Nu notase decat evenimentele cele
mai importante. . .
« . . . Mergem pe un drum plin de glod, care se pierde tot mai
adanc prin haliguri, ca pana la urma, spre ziua s5 se ascunda cu totul
in ele. « Marseieza ». Prin acest vechi cantec, preamarim pe eroicii
rasculafi de astSzi din Marsilia. Dupa ultimele gtiri, artileria germana
ii bombardeaza, fSra incetare, de o zi gi o noapte, dar ei continua
sa reziste I Rezista ! Franla pagegte alaturi de noi, pe aceeag cale.
Numai de nu s’ar int&mpla ca tradatori de teapa lui Nedici gi a lui
Pavelici, s’o abata din drum I »
« .. .La Seculici nu mai exista niciun locuitor. Toli sunt in la-
garul de concentrare. Mulli dintre ei au fost ucigi. Casele sunt arse.
Nu ratacesc prin sat decat copii rasleli. Cetnicii «au curatat satul
de comunigti». Cali prieteni de ai nogtri au pierit 1 Simfim intreaga
grozavie a razboiului. Urim nemasurat de mult pe acei care 1-au pus
la cale. Ura aceasta nu poate fi stinsa de nimic... Acum simlim deo-
sebit de putemic cat de scump ne este partidul. Toate gandurile,
bucuriile si dorinlele noastre sunt legate de el. Pentru el vom jertfi
tot ce avem pe lume: mama, fata iubita, casa gi tinerelea, toate
acestea s’au contopit intr’un singur gand: partidul comunist!»
« . . . Iar ne retragem. Amaraciunea gi tristelea blestemata ni se
cuibaresc in suflet. CSnd vom izbuti oare sa iegim pe drumul larg,
deschis gi sa mergem inainte, fara sa ne mai oprim? Cand ni se vor
indeplini visurile gi cand se vor deschide perspective mai luminoase
in fala larii noastre?»
« .. .Mergem pe malul unui paraiag, prin padure. Urcam cu greu
muntele. Dar astazi sforlarile nu ni se mai par grele. Nu ni se mai
par 1 Fralii rugi au ajuns la Harcov. A inceput eliberarea Crimeii... »
« ...N u urmSm drumul just. Nimeni nu ne conduce. Caii cad,
dar nu avem dreptul sa ne oprim. Jelul e limpede! Inainte I ...
Cine gtie cSte campanii gi lupte vom mai duce. Dar in cele din urma
82
vom fi invingatori I Partizanii sunt doar oameni deosebi^i, cei mai
buni fii ai poporului. Suntem alia^i cu Armata Rogie alaturi de care
luptSm gi noi. Eh, cat de veseli vom canta dupa ce vom invinge,
ce via$a noua gi buna vom avea !»
Rasfoiam ingandurat paginile ingalbcnite de soare din caietele
albastre. Dureri, infrangeri, succese, bucurii scurte, instructie ho-
tarita, gi luptS neobosita. §i prin toate acestea, ca un refren care
se repeta de nenumarate ori, tree planurile de viitor, insufletite gi
arzatoa e . .. Dar n’am gSsit !n jurnal explicajia starii lui sufletegti
de acum.
ZSpada incepu sa cada mai deasfi, gi acoperi cu totul brazil.
Iovan se plimba prin coliba. Dupa ce puse mana pc fruntca mea
fierbinte, z&mbi incurajator si igi reluS plimbarea.
In seara aceea, imi povesti viata lui.
...A flase Inca din frageda copilarie, ascultand cantecele vechi
ale bunicului sau, pescar din Split, ca Ru§ii sunt oamenii ce: mai
viteji, ca nu se tern de nimic pe lume §i cS l;ara lor straluce§te, ca
soarele printre toate celelalte. Bunicul trSise cea mai frumoasa zi
din viata lui atunci cand vazuse pentru prima oara solda^ii ru§i,
veni£i in Bulgaria ca sa apere pe Slavii din Balcani, pe fra^ii lor de
aceeag credin^a impotriva « mun^ilor de land §i a mulfimii de sabii »
turcegti. Era in 1877. Bunicului ii placea sa-§i aduca aminte de drumul
greu dela Split pana la Kiustendil, unde se dusese pe jos, pcste rauri
§i mun^i inal^i, manat doar de o singura dorin^a: sa-i vada pe Rugi
§i sa dea mana cu ei. Ii lasa cu limba de moarte fiului sau, care era
tot pescar, §i nepotului Iovan, sa pastreze cu sfintenie poruncile tre-
cutului §i sa ramana credinciogi Rusiei, sora mai mare in familia
slava.
Tatal lui Iovan dorea ca fiul sau sa aiba o soarta mai buna gi
sa nu mai munceasca din greu, ca pescar. In timp ce baiatul cregtea,
taica-sau strangea anevoie ban cu ban; mul^umita acestei agoniseli,
Iovan a putut urma liceul.
Tanarul voia sa devina geograf, s5 cSlatoreasca, sa cunoasca
intreaga lume gi in primul rand Uniunea Sovietica. Reugi sa ajungS
la Belgrad, unde locuia un unchi al sau gi chiar sa se inscrie la Uni-
versitate. Dar dupa un an, avu o crunta dezamagire. Un fiu de pescar
nu avea destule mijloace sa urmeze o gcoala superioara. Sa se in-
toarca acasa cu mainile goale? Nu, asta nu se potrivea cu.firea lui.
Hotari sa rSmani la Belgrad. Unchiul Vuk, care era portar la casa
bogatagului Vlado Dedier, ii facu rost prin protec^ie de o slujba de
curier la libraria lui Fischer. Miletici avu noroc; batranul Fischer

83
era un om cu vederi ceva mai largi, ii ingaduia sa citeasca in timpul
liber. Asbfel putu sa cunoasca comorile gtiintei, ca sa zicem asa,
prin metode indirecte. Sorbea cu nesa£ carfile in care erau
descrise calatoriile, marile descoperiri, expedi^iile, eruptiile vul-
canilor gi tainele din adancurile oceanelor. Studia cu deosebiti
ravna tot ce era in legatura cu intinderile nemarginite ale Uniunii
Sovietice, cu savanfii, cercetatorii gi eroii ei. In magazin se
gaseau gi carti rusegti; cu ajutorul lor, Iovan invata sa citeasca
gi sa vorbeasca limba rusa. Ori de cate ori rula un film sovietic la
Belgrad, se ducea sa-1 vada de doua-trei sau chiar de patru ori. II
bucura foarte mult faptul ca guvernul Iugoslaviei, degi regal, pro-
ceda in mod intelept, cautand sa se apropie de Uniunea Sovietica.
In sfargit, la Belgrad se aflau reprezentanji diplomatici gi comer -
ciali din Moscova; in magazine aparuia marfuri rusegti de buna ca-
litate; in ziare se publicau articole despre legaturile de rudenie dintre
Iugoslavi ?i Ru§i; pe strazi §i pe estrade, rasunau cantecele emo-
tionante ale lui Vuk Karadjici, din care razbatea adanca incredere
a poporului sarb in Rusia — protectoarea §i aparatoarea indepen-
dentei na^ionale §i politice a Slavilor din Balcani. Editurile scoteau
in tiraje mari, traducerile romanelor ruse§ti, clasice §i sovietice. In
libraria lui Fischer, aparu culegerea completa a operelor lui Gorchi.
Odatii, printre ni§te carti noi, descoperi un exemplar din romanul
lui Nicolai Ostrovschi « Aga s’a calit o^elul », tradus in limba sarba.
Tanarul auzise cum vorbeau cumparatorii despre acest roman. II
citi si il reciti simtind cum se trezesc gi se intaresc in el idei noi §i
indrazne^e.
Cu cartea sub braj; se ducea seara in parcul Kalemegdan. Ce
frumos era cand apunea soarele, invesmantand in aur Dunarea gi
Sava, care se uneau aici, gi cand cobora dincolo de limbul de nisip
Bejanisk, in timp ce plopii de pe £arm se topeau in ceafa amurgului.
Se intuneca. Literele carjii se contopeau incetul cu incetul in nigte
dungulife cenugii dar chipul lui Corciaghin, acfiunile, gandurile,
inflacararea, vointa gi visurile lui continuau sa-1 stapdneasca pe
Iovan. Privea ganditor valurile. Apele Savei erau turburi gi cafenii,
iar ale Dunarii erau albastre. Toate la un loc gi cele din munti gi cele
din vai, se unesc intr’un guvoi gi alearga spre Marea Neagra, unde
se intalnesc, pe intinsurile nemarginite, cu alte r&uri slave. . .
Dar in primavara anului 1941, Iovan nu se mai duse in pare.
Nu se mai gandea la plimbare. Banca de langa amfora de piatra,
imbraligata de tulpina unei vite, ramase goala. Belgradul era cu-
prins de nelinigte. In Europa se petreceau evenimente grave. In-

84
cepuse razboiul. Pe strazile orasului se pliinbau Englezi gravi, cu
pipa intre dinfi, invartindu-gi in maini bastoanele cu manere de chi-
limbar. Uneori, intrau in magazinul lui Fischer gi cereau carti sau
ghiduri despre asprul Muntenegru gi despre minunat de frumoasa
Dalmafte. Mai rar, treceau pe acolo gi Nemfi care pareau dupa in-
f&£igare, negustori cumsecade, cu inceput de chelie, profesori sau
turigti. Salutand zgomotos unirea popoarelor balcanice, ei spuneau
tuturor celor care voiau sa-i asculte ca Hitler a recunoscut grani-
tele Iugoslaviei gi-i va respecta neutralitatea.
Intre timp, trupele hitleriste ocupasera Ungaria, Bulgaria gi Ro­
mania, incercuind treptat Iugoslavia. Evenimentele se desfagurau
cu o iu^eala ametitoare.
La 25 Martie, Fischer intra suparat §i nervos in librarie, moto-
toli ziarul « Politika» gi il arunca pe tejghea. Pe prima pagina era
publicata, cu litere mari, gtirea ca guvernul lui fvetkovici semnase
la Viena acordul prin care Iugoslavia adera la pactul celor trei pu-
teri fasciste. Jara era lasata prada lui Hitler.
Muncitorii, meseriagii gi funcflonarii, umplura strazile, indigna^i
gi plini de manie. In ultimul an se obignuisera cu ideia ca guvernul
cauta o apropiere cu Uniunea Sovietica, bucurandu-se de reluarea
stravechilor legaturi cu marele popor rus. §i acum se facea alian^a
cu fascigtii. Poporul se aduna in coloane gi porni spre parlament
strigand: « Jos pactul cu Hitler 1» «Traiasca uniunea Moscova-
Belgrad 1» « Moscova-Belgrad 1» « Moscova-Belgrad! » scandau cu gla-
suri puternice manifestan^ii. In vuietul glasurilor, rasuna gi vocea
lui Iovan Miletici.
— Dar unde se afla Tito in acea vreme? — il intrebai pe Iovan.
Ma privi mirat gi raspunse:
— Tito? Despre el se gtia inca prea putin pe atunci. Poporul s’a
ridicat singur. Ma in|;elegi? S in g u rl...
. . . Au fost chemate trupele ca sa innabuge migcarea masselor,
dar soldatii au trecut de partea poporului. Aceasta aducea cu o in-
surec^ie generala. Atunci, cercurile conducatoare care se temeau ca vor
pierde puterea, organizara in noaptea dinspre 27 Martie o lovitura
de stat, izgonira regentul, pe prinpil Paul, partizan al ^arilor axei,
gi agezara pe tron pe Petru II, un tanar de optsprezece ani. Acesta
«il insarcina » pe generalul Simovici, om politic cu vederi proengleze,
sa formeze guvernul. Noul cabinet, cedand voin^ei hotarite a po­
poarelor iugoslave, care doreau sa lege o prietenie trainica cu Uniunea
Sovietica, trimise la Moscova o delegate pentru inclieierea unui
tratat de prietenie gi neagresiune. In noaptea dinspre 6 Aprilie,

85
Iovan auzi la radio ca la Moscova a fost semaat un tratat prin care
ambele parti se obligau sa respecte reciproc suveranitatea gi integri-
tatea teritoriala.
In noaptea aceea, Miletici nu izbuti mult timp sa adoarma. I
se parea ca sperantele bunicului sau despre o prietenie trainica cu
poporul sovietic incep sa se realizeze.
In zori, locuitorii Belgradului au fost trezi^i de un vuiet neobig-
nuit gi de explozii puternice. Pe cer se roteau sute de avioane. Iovan
se repezi in strada gi auzi gtirea inspaimantatoare ca Iugoslavia a
fost atacata migelegte, fara declarable de razboi, de fascigtii germani... »

«Vuiegte, vuiegte, vuiegte... E zgomotul maginilor care gonegc


in'noapte. E cu neputinba s& adormi. Groaznic. Sunt fascigtii! BSzaie
ca nigte viespi gi pagesc banb°§*> tinandu-gi sus nasurile lor ariene.
In fond, nigte condamnabi, la fel ca mulbi dintre noi, doar ca au gi
congtiinta patata. In suflet au o senzatie de scarba gi de teamS. Pe
cine o s& mai impugte gi pe cine o sa mai striveasca cu autocamioa-
nele gi cu motocicletele lor? »
Miletici insemnase aceste cuvinte in jurnalul sau in Iunie 1941.
Era foarte abatut de cele ce se petreceau. Fire simbitoare gi inze-
strata cu mult spirit de observabie, Iovan vedea gi-gi dadea seama
de multe. Observase, de pildS, ca se petrecea ceva ciudat cu un-
chiul Vuk.
Ca orice vechi lacheu, batrdnul Vuk, binea la postul sau, dintre
uga de intrare gi scara, gi la livreaua impodobita cu galoane de aur.
Cauta sa fie mereu la vedere gi vorbea cu entuziasm despre stipanul
sau — «velico-sarbul» Vlado Dedier. Batranul pretindea ca gi el
e « velico-sarb » gi disprebuia pe Croabi, pe Macedoneni, pe Albanezi,
pe Bulgari gi celelalte <ctriburi m arunte». Pe Iovan il amuzau adesea
prosteasca lui infumurare govina gi mania grandoarei, pe care le im-
prumutase vadit dela stapanii sai. Dar iata ca intr’o buna zi, c&nd
Iovan i-a amintit in glum£L, ca face parte din « rasa superioara »,
s’a suparat foe.
Aceasta insemna ca Vuk incepuse din nou sa se maimutareasca
gi-1 imita pe Vlado Dedier. Curentul « velico-sarb » nu mai era la moda
din clipa in care hitlerigtii ii declarasera pe Sarbi «nabiune de com-
plotigti », « nabiune inferioarS ». Iar « cercurile inalte » din Belgrad,
nabionaligtii infocabi de pana mai ieri s’au grabit s5 admits ca Sarbii

86
nil sunt na^iunea de frunte a Iugoslaviei, c& discu^iile despre ma-
rele regat faurit de Dugan*) in Balcani, nu sunt decat flecareli de
ale baie^ilor de pravalie, utopii. Ei indemnau poporul, in pagi-
nile ziarelor « Obnova » si «Novo Vreme», « sa-gi uite trecutul na­
tional ». Tot ei au creat gi un guvern pe placul Nemtilor, in frunte
cu generalul Nedici. Acest guvern era mai degraba un aparat poli-
tienesc, cu ajutorul caruia, Neuchhausen, gauleiterul Serbiei, trans-
formase |ara intr’o baza de aprovizionare a Reichului.
In Croatia au venit la putere terorigtii ustagi. §eful lor, Ante
Pavelici, a proclamat, cu binecuvantarea lui Mussolini gi a lui Hitler,
statul Croat « independent» gi i-a anexat Bosnia, Hertegovina gi
jumatate din Dalmatia. A copiat gi « ideile » patronilor sai, gi a pro-
mulgat, in regiunile controlate de el, legi de discriminare rasiala.
Pe tramvaiele gi autobuzele care strabateau strazile, aparura inscriptii
ca aceasta: « S&rbii, Evreii §i tiganii nu au acces ». Sarbii au fost
sco§i de sub ocrotirea legii. Usta§ii §i popii lor, incurajati de Vatican,
mScelareau, impu§cau §i ardeau de vii pe oamenii saraci, pe t^rani
§i megtegugari, dupS ce avusesera grije mai inainte sa-i boteze,
sa-i spovedeasca gi sa-i impartageasca. Au ucis peste cinci sute de
mii de Sarbi, alimentand astfel din belgug purgatoriul cu schismatici
pocSiti, au persecutat crunt pe preotii ortodoxi gi au devastat
biserici. §i li se pSrea ca in felul acesta, se razbuna pe Sarbi atat
pentru ca detinusera in trecut hegemonia, cat gi pentru cenlia-
lismul gi trufia lor. Visau la o mare « Croatie alpina » cum nu mai
vSzuse inca lumea, care sa cuprinda Serbia, Bosnia, Dalmatia gi
Hertegovina, indiferent daca puterea suprema ar fi fost in mainile
Germaniei sau Italiei.
Muntenegrul a fost inghitit de imperiul italian pe temeiul
«legal » cS in 1896, Elena, fiica lui Nicolae, printul Muntenegrului,
a trecut la catolicism gi s’a casatorit cu printul de Neapole. Dar
darzii Muntenegreni nu recunogteau puterea fascista. Atunci, guver-
natorul lui Mussolini, fascistul Pirzzio Biroli, a dezlantuit o teroare
atat de crunta impotriva acestui popor iubitor de libertate, incat
in fata ei au palit toate grozaviile gi bestialitatile savargite de Turci
In trecut.
Hitler a dSruit Voevodina gi Bacika fascigtilor lui Horthy,
drept rasplata pentruca participau la razboiul impotriva Iugoslaviei1

1) Regele Du$an a fost un cuceritor, care in sec. X IV a lirg it granifele


statului sarb p in i la golful Corintului 5I pftnS la muntele Atlios. (N. red. ruse)

87
gi a U.R.S.S. Dupa vechiul lor obicei, horthigtii incepura sa exter-
mine cu zel « elementul sarb » din regiunea pe care o alipisera.
Ocuparea Macedoniei a fost deasemenea proclamata ca o « eli-
berare din sclavia sarba ». Hitler a insarcinat pe govinigtii bulgari
« sa faca ordine in Macedonia ». li convenea de minune sa foloseasca
vechile certuri nationaliste dintre Bulgari gi Macedoneni.
Slovenia cea «greu de supus » a fost gi ea impartita. Mussolini
a anexat partea de sud la provincia Vene£ia-Giulia a Italiei de
nord gi a dat ordin sa fie cat mai grabnic «latinizata ». Partea de
nord a fost cotropita de Germania gi hitlerigtii au inceput sa « recon-
stituie caracterul german al ^inutului».
Vechiul stat — regatul Iugoslaviei — se prabugea gi se fara-
mi£a cu o iuteala amefitoare. Hitlerigtii asmuteau popoarele, unul
impotriva altuia gi le inrobeau pe fiecare in parte dupa pr ncipiul
« divide et impera ». Se infaptuia vechiul plan al lui Hitler gi Mus­
solini cu privire la transformarea £arilor balcanice in posesiuni colo-
niale, in uriaga baza militara in vederea agresiunii, in granar gi in
rezervS de carne de tun. Slavii din Balcani, ca gi Grecii, Romanii
gi Ungurii, ajunsera argali ai «rasei germane superioare». Toti
nimerisera sub cizma fascismului, dar tocmai aceasta asmu^ire
reciproca gi aceasta umilire au facut ca in Iugoslavia sa se dezvolte
mai puternic ca niciodata in trecut, govinismul, ajungand chiar
p&na la lupta intre triburi.
In casa lui Dedier incepu sa se vorbeasca din nou despre regatul
lui Dugan. Generalul Nedici propovaduia fa^ig, cu aprobarea Nem^ilor
ideologia velico-sarba.
CSnd Iovan deschidea vorba, in gluma, despre aceastS meta-
morfozS, unchiul Vuk se posomora, nu raspundea, sau schimba
vorba, incepand sa se planga de greuta^ile vie^ii gi facand parada
cu cuvintele fran^uzegti pe care le re^inuse intamplator. Intr’o zi
insa bStranul injura fara ocol gi pe §vabii lui Hitler gi pe Nedici.
Insemna ca vantul batea din alta parte in casa lui Dedier. Oaspetii
care veneau vorbeau din ce in ce mai des sarbegte.
Se purtau discu^ii pe teme demult uitate, ca de pildS, virtu^ile
deosebite ale najiunii sarbe, se spunea ca Serbia este Piemontul
Balcanilor gi are menirea sa adune laolalta toate statele din aceasta
parte a Europei, tot aga cum inainte vreme dinastia de Savoia unise
Italia. Se vorbea deasemenea despre tradi^ionala prietenie dintre
Iugoslavi gi Anglo-Saxoni. . .
Dedier se imprietenise cu unii dintre Englezii care nu apucasera
sa fuga din Belgrad gi se ascundeau acum dandu-se drept localnici.

88
OdatS, cand ramase la Vuk pana seara, Iovan zart in gradina un
gentleman englez travestit, care trecea adesea pe la libraria lui Fischer
gi cerea mai ales ghiduri ale Iugoslaviei. Dedier se plimba impreuna
cu el pe aleie, vorbind cand englezegte, cand sarbegte. Iovan prinse
unele franturi din discufia lor. Gazda se plangea de timpurile grele,
iar Englezul care rostea cu greu cuvintele sarbegti, igi arata simpatia
faf;a de poporul inrobit gi oferea ajutor acestui « antifascist asu p rit»
gi prietenilor sai. Se pare ca a promis chiar bani gi arme, — dealtfel
in schimbul unor anumite servicii...
Toate acestea erau tare ciudate 1 ...
Miletici, dezorientat gi amarit, se intreba ce se va intampla de
aci incolo cu el gi cu £ara lui.
In libraria in care lucrase, Nem^ii organizara un post de police.
Cartile fusesera, unele furate, iar altele arse. Batranul Evreu Fischer
fusese aruncat de gestapo intr’un lagar de concentrare din Banina;
de$inu£ii de acolo erau dugi la locul de execute, intr’o duba neagrS
denumita « Marina ».
Fiecaruia i se putea intampla ceva neagteptat gi inspaimantator.
Iovan sarea deseori noaptea din somn, cu fa£a scaldata in sudoare
rece: visa ca «Marina » s’a oprit in fata casei sale.
Ar fi plecat la Split, la tatSl sSu, dar nu se putea hotari sa para-
seasca ora§ul. In textul ordonan^elor afi§ate pe strazi §i in comuni-
catele biroului german de informa^iuni se vorbea mereu de arestarea
gi impugcarea persoanelor suspecte, care aveau legSturi cu « rebelii»
§i cu « cuiburile de ta lh a ri» din satefe de munte ale Serbiei.
Unul din ordinele date de generalul-Iocotenent Schroder, coman-
dantul german al Belgradului, cuprindea urmatoarele: « Noaptea
trecuta un grup de sarbi necunoscuti au ucis la Belgrad doi solda^i
germani. Diminea^a, au fost impugcati din ordinul meu o suta de
oameni din randurile popula^iei locale. De azi inainte, pentru fiecare
soldat german ucis, vor fi impugca^i o suta de Sarbi ». In dimineata
urm5toare, Iovan citi pe perete, chiar sub ordin: « TraiascS Uniunea
SovieticS 1 » « Jos Hitler gi banda lui 1».
Cand v&zu aceasta inscrip^ie, Miletici se sim^i ca un om care
e pe cale sa se innece, dar izbutegte sa iasa la suprafa^a gi sa traga
aer proaspSt in piept. Incepu sa-i bata inima debucurie: poporul
nu s’a supus ocupan^ilor ! Poporul lupta I Fu cuprins de o rugine
arzatoare cand igi aminti sfaturile lui Vuk: « Stai linigtit, nu te
baga in va'toare, pazegte-ti capul gi fii mul^umit cu soarta t a ; egti
inca viu, in timp ce mul^i al£ii au pierit 1 ... » Eri, aceste sfaturi
i se pareau bune, azi, in s a ... Azi i se in51$a in fa];! chipul lui Pavel

89
Corciaghin, in feoata puterea gi frumuse^ea sa gi sim^i in sinea lui
cum Corciaghin il invinge pe V u k ...
Hotari sa piece la partizani gi-gi pregati totul: un rucsac, in
care puse cartea lui Ostrovschi atSt de iubita, boneta, tunica peti-
cita gi chiar un ac cu ata groasa... »

« La inceput nu puteai sa intelegi mare lucru din povestirea


lui Iovan. Dar cand imi amintii cuvintele lui Lenin despre slSbiciunea
proletariatului din Balcani, incepui sa inteleg dece aici partidul
comunist nu reugise sa lupte cu succes impotriva agenturii capita-
lismului international gi a burgheziei govine, gi dece in Iugoslavia
nationalismul izbutise sa o ia inaintea ideii de colaborare demo-
cratica dintre tarile balcanice gi dunarene, gi a ideii tradi^ionale
a fra^iei slave. Nu exista nimeni care sS ridice poporul la lupt&
impotriva cotropitorilor, care sS salveze statul dela distrugere. §i
daca nu ar fi fost pilda poporului sovietic, care s’a ridicat ca un
zid impotriva fascismului, nu ar fi putut sa existe nicio migcare de
partizani organizata. §tiam dela Musici cum incepuse r&scoala
intregului popor. Ma interesa, in mod deosebit, via^a de lupta a
partizanului Iovan gi istoria batalionului §umadia.
In Iulie 1941, intr’o duminica, Iovan hotarise sa paraseasca
Belgradul. Oragul r&suna de ecourile amenintStoare ale rascoalei
poporului impotriva ocupantilor. DupS douazeci gi doui Iunie,
nimeni nu mai putea sa stea acasa cu bra^ele incrucigate. « Acum
lupta gi fra|;ii nogtri rugi; suntem mul^i », spuneau oamenii gi cautau
sa-gi facS rost de arme. In vechea Serbie, in jurul localitatilor Novi-
Pazar, cinci mii de tarani igi parasiseri gospod5riile, se unisera gi
izgonisera pe fascigti de pe p5manturile lor. La grani^a dintre Mun-
tenegru gi Herzegovina, in regiunea muntoasa Trebinia, luase
fiin{;a un centru teritorial al migcSrii de partizani, iar in muntii
salbatici gi in masivele paduroase din nordul Serbiei, se ascundeau,
crutandu-gi fortele, grupuri de soldati gi ofiteri din armata regala
iugoslava care se destrSmase. Igi ziceau « cetnici», dela cuvantul
sarb « ceta », cum se numeau in evul mediu detagamentele care lup-
tau impotriva Turcilor. Erau comandati de colonclul Draja Mihai-
lovici din statul major general. Mihailovici declara, in mani-
festele sale, ca este sprijinit de Anglia gi de regele Petru al
lugoslaviei care fugise in Egipt.

90
Oamenii simpli nu se duceau insa la « comandantul suprem
regal». Jaranii gi muncitorii se inrolau in detagamentele de partizani
conduse de comunigti. Rascoala se intindea to t mai m ult; numai
cuprindea sate izolate, un « cuib » sau altul, ci regiune dupa, regiune
gi se apropia de Belgrad gi de alte orage. Partizanii purtau pretu-
tindeni lupte crancene cu trupele fasciste. In Muntenegru, actionau
cu at&ta vigoare incat « camagile negre » gi legionarii lui Mussolini
fura sili^i sa ceara ajutor dela Nemfi. Arsenalul dela Smederevo
fusese aruncat in aer, pretutindeni deraiau trenuri, se prabugeau
poduri, iar depozitele inamice de benzina, munifii gi alimente erau
cuprinse de flac&ri.
Partizanii din regiunea Valievo izbutiserS chiar sa tipareasc5
discursul rostit la radio de tovaragul Stalin in ziua de 3 Iulie, gi
textul se raspandise cu iu^eala fulgerului in toata |:ara. Iovan igi
aducea aminte de ziua c&nd se apropiase de un mare grup de tineri
adunaji pe una din strazile Belgradului. Un tanar inalt, imbracat
in tr’o salopeta, £inea in mana o foaie de hartie gi citea. Era cuv&n-
tarea lui Stalin. Fa^a lui Iovan se lumina de un zambet c&nd igi
aminti de aceasta int&mplare. Cata bucurie vSzuse atunci pe fe^ele
celor care ascultau gi cum li se inclegtaserS tuturor pumnii 1 « Ei,
acum le-a venit gi fascigtilor sfargitul I » — exclamase cineva. « E
tiinpul sa punem gi noi mana pe arme » — hotarisera apoi cu to^ii.
Cuvintele lui Stalin: « In acest razboi de eliberare, noi nu vom fi
singuri. In acest mare razboi noi vom avea aliaji credinciogi in
popoarele Europei... Toate for^ele poporului — pentru zdrobirea
dugmanului 1» — erau repetate de fiecare Iugoslav cinstit, ca o
chemare la lupta.
Inainte de a pleca din orag, Miletici voi sa-gi ia ramas bun dela
Vuk.
Agen^ii gestapoului gi poli^i§tii foiau nelinigti^i prin Belgrad.
Automobilele lor goneau nebunegte, in vuetul sirenelor ca gi cum
s’ar fi gr&bit spre un incendiu. Iovan porni intr’adins pe drumul
cel mai lung, pe strada regele Alexandru, trecu prin Terazie gi prin
pia£a Slavia. Privea cercetator fe^ele trecatorilor. In ochii unora,
zarea luciri de speran^a, iar in ai altora — te a m a ...
Vlado Dedier locuia in cel mai aristocratic cartier al Belgradului
— Dedinie, pe dealul unde se afla gi Palatul alb, regedinfci prin-
fului Paul. Unchiului Vuk ii placea sa palavrageasca gi povestea
adesea lui Iovan diferite lucruri despre stapanul sau, pe care ii
lSuda in fel gi chip. II numea, cu mandrie, aristocrat gi milionar,
sportiv gi ziarist. Ultima data, spusese chiar ca e «revolufionar »,

91
degi acest lucru era greu de crezut; infa^igarea lui Dedier amintea
mai curand caricatura unui boer american. Bogatagul purta un
costum pestri£ ultrasportiv, care sta sa plesneasca pe faptura lui
voluminoasa. Pe fa^a-i rogie, s&natoasa, luceau nigte ochi micr
cufundati in grasime, iar ceafa parea mai lata»decat capul.
Iovan aflase tot dela Vuk gi unele amanunte din biografia
lui Dedier. Mama sa facea parte din cercurile apropiate de regina
Maria gi conducea asociatia femenina « Cercul surorilor sarb e»,
in care erau primite numai persoanele sus puse. Afara de aceasta,
Milica Dedier-Kiceva£ avea misiunea sa inso^easca pe turigtii stra-
ini cand vizitau Palatul alb de pe Dedinie. Se pare ca ii placeau mai
mult bravii Americani. Unul dintre ei era tatal celor doi fii ai sai,
Steva gi Vlado. Steva, primul nascut, ocuise dela varsta de doi ani
in Italia, fusese crescut acolo intr’un colegiu american, iar mai tar-
ziu plecase in America. Vlado invaf;ase la Belgrad, igi zicea « adevarat
Sarb » gi ducea o via£a mondena, uguratica. Mai tarziu se casato-
rise din interes cu Olga Popovici, fiica ministrului de interne din
guvernul regalist gi averea ii sporise cu noi case, vile gi vii.
Iovan se apropie de locuin^a imprejmuita cu gard inalt de fieiv
complet acoperit cu plante agatatoare; casa semana cu un mic
castel medieval. Cand ajunse la poarta, apasa cu putere pe butonul
soneriei.
— Dece suni aga tare? Sperii toata lumea I — il dojeni unchiul
Vuk, in timp ce tragea zavorul.
—E rascoala, unchiule 1 — strig5 vesel Iovan. — Plec gi eu.
Ramai cu bine 1
— Unde pleci?
— La partizani, unchiule.
— La partizani? — intreba Vuk gi se incruntS. — Bine, bine f
— adaugaelgi, apoi, dupa ce tacu un timp, spuse: — To^i pleaca
acum. §i stapanul meu se pregategte. la vino incoace 1
Batranul lua o infatigare misterioasa gi il conduse in gradina;
se apropiara incet de o fereastra inchisa cu un oblon verde.
— Ia te uita cine e la noi I — spuse Vuk.
P rintr’o crapatura a oblonului, Iovan zari o incapere mare,
luminata de razele soarelui, care strabateau prin acoperigul de
sticla; in camera se aflau cativa oameni. Dedier sprijinea o scarita,
pe care era cocojat un om mic de statura, cu parul lung gi cu nasul
mare gi coroiat. Omule^ul scotea car^i din rafturile de sus ale biblio-
tecii gi le cerceta. «E Moga Piadeo ii spuse Vuk. Iovan recunoscu
gi pe Milovan Djilas, cu chica lui deasa gi zburlita gi in gura cu

92
nedespSrt ta lui pipa. II vazuse de mai multe ori cu Dedier, cand
in aulomobilul de curse al acestuia, cand langa restaurantul « Za-
natski Dom », impreuna cu un om lat in spete, cu trupul drept gi
cu trasaturi regulate, care se afla gi el acum in camera. Dedier
se purta deosebit de po.iticos cu el; il sprijini chiar de cot cand
se rMica din fotoliu.
— Dar a ,ta cine e? — intreba Iovan.
Vuk zambi giret §i-gi migca degetul. pe langa nasu-i liliachiu,
care semana cu o pruna coapta.
— Hai, spune odata, cine-i asta?
— Mai incet, — gopti manios Vuk. — Nu tipa aga. Asta-i cel
mai mare dintre ei, e Tito. Locuiegte prin apropiere, la Ribnikar,
proprietarul ziarului « Politika », gi vine aproape in fiecare zi la
noi la masa. Azi a venit cu prietenii sai; au fost invita^i special,
fiindca avem la masa supa de gaina. Dar, vezi, ai grija sa taci.
Sa nu spui nimanui ! Ai injcles?
— Am infeles — raspunse Iovan §i privi atent prin fereastra.
— Dar cel de langa masa, cel mic §i intunecat ca o cucuvea, cine-i?
— E Rankovici. Un viteaz I A scapat din ghiarele gestapoului 1
To£i cei care erau cu el, au fost impugca^i. El insa, s’a prefacut
bolnav, Nem$L 1-au trimis la spital gi de acolo a fugit. E grozav
de degtept 1 — spuse Vuk gi facu din nou semn cu degetul. —
Grozav de degtept 1 Asta e in stare sa potcoveascS gi o
musca !
— Dar ce a f5cut? §i nu mai invarti tot timpul degetul! Ce
obicei mai e gi asta?
— Juri c& n’o sa spui nimanui?
— Sigur, n’am sS spun I
— Are o gtampili nem^easca, — §opti repede batranul, — gi a
fftcut tuturor prietenilor sSi documente nem^egti, cu ajutorul carora
se pot duce liberi ori unde vor. Stai un pic, — spuse deodata Vuk,
caruia ii venise o ideie. — Agteapta pana maine gi o sa-£i faca rost
gi ^ie de un permis, ca sa po^i iegi mai ugor din orag.
Batranul se $inu de cuvant.
O zi mai tarziu, Miletici parasi Belgradul. Mergea fara nicio
grija gi de cate ori il oprea vreun om de-ai lui Nedici, ii arata cu
nepasare permisul nemjcsc pe care i-1 daduse unchiu’ sau. Iovan
trecu de ultimul post politienesc alaturandu-se unui gir de carute
faranegti, care adusesera la comandamentul nemtesc alimente
confiscate.
Spre seara, c§nd ajunse la muntele Kosmai, distrusese preva-

93
zStor permisul gi nici in ziua aceea, nici mai tarziu, nu povesti
partizanilor cum a pSrSsit oragul.
— Dar dece ai ascuns acest lucru?
— Vezi, N icolai... — spuse el ridicand ochii spre mine gi, dupS
o clipS de tScere, mS intrebS: — tu ai fi crezut povestea asta?
RSmSsei pe ganduri. Documentul nem ^esc... Tito in vizitS la
capitalistul D edier...
Intr’adevSr, minerii gi £Sranii din detagamentul §umadia nu
1-ar fi crezut pe flScSul de nouSsprezece ani, venit din Belgrad
cu un permis nem^esc; nu ar fi crezut cS 1-a vSzut pe Tito, al cSrui
nume incepuse sS fie pomenit ca numele conducStorului.
Ostagii 1-ar fi intrebat pe buna dreptate: Cum se poate ca un
fruntag atat de insemnat al partidului sa trSiascS la Belgrad,
aproape in vSzul lumii, cSnd lupta cu ocupan^ii este in toi, cum
se poate sa locuiascS in casa lui Ribnikar, la doi pagi de regedin^a
lui Schroder gi alSturi de o cazarmS nem^eascS ? Cum poate el sa
se plimbe liber pe strSzile Belgradului, sS-i facS vizite lui Dedier,
cand gestapoul aruncS in inchisoare comunigti, sute de oameni
nevinova^i, numai pentrucS sunt bSnui^i ca simpatizeazS cu par-
tizanii? Iovan igi pusese de multe ori aceste intrebSri, dar nu avu-
sese timp sS le deslugeascS, deoarece noua via^S pusese stSpanire
pe el...»

« — A fost o perioada minunatS, — igi continuS Miletici poves-


tirea. — Din micile detagamente locale care se uneau, cregtea gi
se intarea for^a poporului rSsculat, intocmai ca un torent puternic
care ia nagtere din mai multe paraie. Ocupan^ii fuseserS izgoni^i
aproape din toatS Serbia de sud-vest. Partizanii instauraserS pu-
terea popularS in Lozni^a, Ciaciak gi Uji{;e. Aci luase fiinfS prima
republics intr’adevar libera, prima republics « SovieticS », dupS
cum au numit-o ei. La Uji^e, partizanii ocupaserS o uzinS militarS
gi o puseserS in func^iune. Muncitorii fabricau zilnic cate patru sute
douSzeci de pugti gi cate gaizeci de mii de cartuge.
Detagamentul din §umadia, in care lupta Corciaghin, era coman­
dat de Ilia Peruci^a, un tSnSr de douSzeci gi trei de ani, sudor la
uzina electrics din Smederevo. Perucifa era un om intreprinzStor
gi neinfricat; luase parte la distrugerea arsenalului din Smederevo.
Slobodan Miloevici, un om mai in varstS, care muncise mul^i ani

94
ia mina, era comisar politic. El fabrica « ma§inile infernale »
primitive, cu care partizanii aruncau in aer trenurile fascigtilor;
odata izbutisera sa arunce in aer chiar §i trenul blindat « Cap de
mort ». Gloria deta§amentului §umadia se raspandise in toata Jara.
Deta§amentele §i micile grupuri care luptau in diferite locuri,
intrara in legatura. Lupta devenea din ce in ce mai organizata.
Singurul lucru care mai lipsea era o conducere unica. A fost un
timp cand orice om intreprinzator putea sa devina comandant.
Poporul, care se ridicase spontan la luptS, avea incredere in oricine
mergea alaturi de el, in oricine i§i asuma rSspunderea.
§i tocmai atunci, pe teritoriul eliberat a aparut Tito, impreuna
cu ajutoarele sale cele mai apropiate. In jurul lui auinceput sase
adune deta§amentele razle^e de partizani. To$i 1-au urmat. Cum
ar fi putut sa nu-1 urmeze, cand pe steagul pe care-1 purta, pe
steagul rascoalei, era scris: «Alian^a §i prietenie cu Rusia Sovie-
tica ». A luat fiin^a §i un stat major general, in frunte cu Arso
Iovanovici. Prietenii din Belgrad ai lui Tito, s’au grabit §i ei sa
vina §i Vlado Dedier se declara partizan. Sosise intr’un vagon
de lux, cu acte nemj:e§ti in buzunar. Cur&nd dupS aceea, alese in
locul vie^ii aspre de campanie, o func^ie linigtitS pe l&nga statul
major general: era cronicar al luptelor. Acum scrie « Jurnalul unui
partizan ».
— Interesant I — spusei eu. — A devenit §i el comunist?
— Firegte 1 Acum in tri in partid multi oameni. Doar numarul
vechilor membri de partid, cei dinainte de razboi, ie§i^i din randu-
rile muncitorilor, scade mereu. Unii sunt uci§i in lagarele de con-
centrare §i in inchisori, altii pier in lupte. . .
— Nu-i bine ca intr’un partid al proletarilor, — adaugai eu, —
sa fie primi^i oameni ca Dedier.
Dar Miletici incerca sa-mi explice aceasta situaj:ie prin « con-
ditiile locale speciale », prin dorin^a conducerii Partidului Comu­
nist Iugoslav de a crea in j;ara un fel de unitate deasupra claselor.
Repetand in mod vadit cuvintele altora, el sus^inea ca oameni ca
Dedier sunt primiji in partid, pentru ca ei sa nu treaca la Mihailo-
vici.
— N’au decat s i treaca I
— Gre§e§ti, — zise Miletici. — Ui^i ca la noi e front popular. —
Dupa un timp continue: — §i totu§i, oricat de ciudat s’ar parea,
de cand a venit Tito, succesele militare devin to t mai rare.
In timp ce imi povestea toate acestea, Iovan pomenea mereu de
cetnici.«Dece dracu’ ne-am incurcat atslta vreme cu ei ? » se intreba

95
el suparat. La inceput luptau §i ei impotriva Nemtilor, mai ales
pe raul Drina, in raionul §aba£, dar, dupa un timp, au incetat
operatiunile. Draja Mihailovici a ordonat comandantilor sai « sS
nu ri§te, ci sa ocroteasca viaj;a pre^ioasa a Sarbilor», intrucat
«vreinea noastra n’a venit inca ». Cu toate acestea Englezii le tri-
meteau numai lor ajutoare pe calea aerului, de§i postul de radio
Londra anun£ase oficial ca « Anglia si Statele Unite vor sprijini
orice grup care lupta efectiv impotriva Nem^ilor ». Dar astea nu
erau decat vorbe goale, caci de fapt Englezii se bizuiau in Jugo­
slavia, numai pe Mihailovici, reprezentantul rcgelui §i nicidecum
pe Tito. Pe acesta nici nu-1 recuno§teau pe atunci. Pe Mihailovici
insa il facusera general de armata §i ministru de razboi in guvernul
iugoslav din exil. Capitanul englez Hudson conducea statul major
general al cetnicilor. Fire§te ca Mihailovici era atat de sigur de
sine, incat spera sa adune tofi partizanii sub comanda sa. Se
spune chiar ca §i Tito s’ar fi intalnit cu el pentru tratative intr’o
coliba {araneasca, undeva pe langa Uji^e.
Iovan i§i inchipuia cu greu aceasta intalnire. Despre ce ar fi putut
vorbi Tito cu ministrul de razboi din guvernul regelui? Desigur
ca acesta il tratase de sus §i cautase sa-1 convinga sa i se supunS.
Se vede insa ca Mihailovici ii pusese lui Tito condijai pe care acesta
nu le-a putut accepta §i pana la urma s’au desparjat.
Hankovici s’a dus apoi la cartierul general al cetnicilor de pe
Ravna-Gora. Dupa inapoierea sa, armele fabricate de muncitorii
dela uzina din Uji£e pentru partizani, au fost predate cetnicilor.
Probabil c& Rankovici ajunsese la o injelegere cu Mihailovici.
Pu£in mai tarziu, s’a zvonit cS Churchill, primul ministru al Angliei,
ar fi trimis telegrame de salut ambilor conducatori — Tito §i Mihai­
lovici — « cu prilejul acordului la care au ajuns ».
Dar Mihailovici i-a ingelat pe to£i. Dupa ce a primit arme §i
munifii dela Englezi §i dela partizani, s’a dat de partea Nemjdlor
§i, impreuna cu ei, a lovit pe partizani, din spate. In urma acestei
tradari perfide, « republica» libera din raionul Ujij;e-Ciaciak a
incetat sa mai existe, iar mi§carea de eliberare din Serbia a inceput
sa dea inapoi. Partizanii au primit ordin sa se raspslndeascS pe la
casele lor §i sa agtepte noi dispozij:iuni. Cei care au ascultat au
avut o soarta groaznica. Gestapoul avea gata intocmita lista par-
tizanilor §i a comuni§tilor vechi §i aproape to^i au fost impu§caj:i.
Dar multe deta§amente au refuzat sa se autodizolve §i au inceput
sa se retragS prin Zlatibor spre Bosnia, urmand comandamentul
suprem.

96
Detagamentul lui Peruci£a, plecase ultimiil, pSrSsind pSdurile
gi muntii dragi, unde cunogtea fiecare cSrare §i fiecare bolovan.
Minerii pSrSseau populafia, minele, oragele gi satele, cu un senti­
ment de rugine, ca gi cum ar fi fost viuovati de ceva. Locuitorii
ii urmSreau din priviri cu nedumerire gi teamS: li se spulberau
sperantele.
Partizanii din §umadia poposirS la Nova-Varog. Aici, Slobodan
Miloevici trebui sS asculte la adunarea de partid, cuvinte pline de
amSrSciune gi de mSnie. Comunigtii condamnau conducerea pentru
cS ii obligase sS-gi pSrSseasca fra^ii gi surorile din Serbia, ISsSndu-i
la bunul plac al ocupantilor. Comisarul politic tScea posomorit.
Se vedea limpede cS e fndurerat din pricina InfrSngerii gi a
retragerii.
InfruntSnd viscolul de Decembrie gi purtSnd in spinare armele
gi echipamentul, partizanii trecurS rSul Lim printr’un vad. Serbia
rSmase in urma. Ostagii simjeau ca ii apasS ceva pe suflet. Doispre-
zece dintre ei hotSrirS sS se intoarcS in regiunea Uji^ei gi la Ciaciak,
pentru a aprinde din nou acolo flacSra rSscoalei. Miloevici gi Peru-
ci£a nici nu incercara sS-i opreascS. Dar cSnd Tito aflS de acest
lucru, dSdu ordin ca grupul de indrSzneti'sS fie urmSrit gi oprit.
Mai tSrziu, cSnd veni odatS cu cartierul sSu general in tSrgugorul
Rudo, unde erau incartirui$i partizanii din §umadia, Tito ii spuse
lui Perucija ca anumi^i oameni vor trebui sS rSspundS pentru
incercarea de dezertare. §i intr’adevSr, pu|;in timp dupS aceea,
c^^iva dintre cei doisprezece mineri furS impugca^i in baza unei
sentin^e a tribunalului militar. Iovan igi amintea de numele lor:
Krtinici, Katoman, Ivagevici, Braevici gi « §krba ». Fusesera acu-
za\\ ca le-ar fi luat bani unora dintre cei care lucrau la cartierul
general.
La 22 Decembrie 1941, a fost formats la Rudo, Prima BrigadS
ProletarS. Detagamentul §umadia a fost incadrat in ea ca batalion.
Se creau gi alte unitS£i mari de partizani. Se vorbea despre intS-
rirea rolului de conducStor al partidului in lupta de eliberare natio­
nals, despre subordonare gi despre intSrirea disciplinei. . .
Centrul migcSrii de eliberare se mutase spre vest, in Bosnia
gi in Dalmatia, in Alpii Dinarici, spre t&rmurile Adriaticei. Se
spunea cS acolo va fi mai ugor sS se stabileascS leg&tura strategics
cu aliatii din O ccident...
In acest timp, aproape intreaga Serbie, mai pu^in regiunile
nordice, devenise mogia oamenilor lui Nedici gi a cetnicilor. DupS
cum spunea chiar generalul Nedici, in ziarul «Novo Vreme»,

97
7 T r\gndla rugeslavlel, c. I *2fj0
«oamenii lui gi eetnicii lupta col la col, ca ni§Le frapi». Nedici il
lauda pe tradatorul Mihailovici penlru ca nu crupa parbizanii luali
prizonicri, gi se intrecea cu ustagii croapi gi cu popii catolici In repre-
salii bestiale impotriva populatiei lip site de aparare. Pentru a-gi
<(justifica» intr’un fel oarecare tradarea, Mihailovici sustinea in
manifcstele sale ca apara pe Sarbi de nimicire, pentru ca cei din
SS impugca, pentru fiecare Neamt ucis, cate o suta de locuitori.
Deci nu Nempii trebuiesc omoriti, ci acei care lupta impotriva
ocupantilor, pricinuind astfel moartea a mii de locuitori. Un ade-
varat iezuit 1
- Dand cetnicilor puterea la sate, Nemtii au dezlanpuit cu ajutorul
lor o teroare nemaivazuta in Serbia. Numeroase sate au fost arse
pana in temelii, fiindca erau socotite « cuiburi de partizani»; mii
de. oameni au fost executati, iar trei sute de mii, mai cu seama
rude ale partizanilor, au fost trimigi de guvernul Nedici la munca
fortata in Germania. Asa a «a p a ra t» Mihailovici poporul sarb !. ..
Ocupa cu forpele sale numai vreo zece petice razlepe din Serbia
de sud, Nempii nu-1 atacau, iar el ii ajuta sa lupte impotriva parti­
zanilor. Cu toate acestea, patronii lui englezi strigau sus gi tare ca
«Mihailovici stapanegte regiuni intregi din lugoslavia » gi ca
«trupele sale lupta cu succes impotriva hitlerigtilor ».
Anglia mai da gi astazi un ajutor insemnat cetnicilor.
— Dar mai este ceva ciudat, — spunea Iovan. — Inca de pe
vremea cand Hudson conducea pe cetnicii care macelareau in Serbia
si in Muntenegru pe comunigti, la cartierul general al lui Tito au
sosit alpi Englezi — generalul Me Lean cu misiunea lui. Chiar din
prima zi ei au declarat zgomotos ca se simt demult legati de comu-
nigtii iugoslavi, printr’o dragoste puternica. Asta ar fi ca gi cum
dreapta nu gtie ce face stan g a.. .
— Cum trebuie sa inteleg acest lucru?
— Inpelege-1 cum vrei ! — raspunse Iovan, dand din urneri. —
Dar asculta ce s’a intamplat in Muntenegru.
Toamna anului 1941 a fost o perioada inspaimantator de grea
mai ales pentru Muntenegru. Acolo totul mersese bine numai la
inceput. Poporul rasculat izgonise pe fascigtii italieni din acele
tinuturi, iar garnizoanele din Jetinie, Podgorita gi Nikgici fusesera
incercuite. Muntenegrenii luptau sub lozinca: « Libertate sau moarte,
cu arma in mana 1» Tito le-a trimis ca « sprijin moral » doi delegapi
ai C.C. al partidului, pe Milovan Djilas gi Moga Piade. Acegtia au
primit imputernicirea speciala ca « sa ridice moralul gi sa inta-
reasca disciplina partizanilor ». In acest scop, Djilas cerceta cazurile

98
de nesupunere fata de conducere. Multi partizani au lost impugcaji.
Piade pnca in detagamentele de partizani conferinte cu tema:
« Trecerea la o noua faza a revolu^iei, la revolutia proletara».
Faptul era cu totul neagteptat, deoarece pana de curand Piade
vorbise mereu numai despre largirea bazei de massa a migcarii de
eliberare gi deodata. . . acest « stangism », aceasta, s’ar putea zice,
aceasta demagogie! Poate ca voia sa ridice moralul Muntenegrenilor cu
ajutorul acestei lozinci? Dar rezultatele. au fost cu totul neagtep-
tate. In randurile partizanilor se iscara neintelegeri. In scurt timp
izbucni gi vecbea dugmanie dintre triburi. Ca pe vremea duelurilor
gi a vendetei, incepura ciocniri intre detagamente, alcatuite fiecare
din oameni dintr’o anumita regiune. Disciplina scazu gi mai mult.
Oamenii prinsera sa piece pe la casele lor. In mintile partizanilor
se starni confuzie gi din pricina unui zvon pornit, nu se gtie de unde,
dar nedezmintit de Djilas gi Piade, cum ca in Bulgaria ar fi izbucnit
revolutia gi ca Englezii ar fi debarcat in portul Dubrovnik, lgi
zicea : dece sa mai lupte? Italienii au sa se retraga singuri. Dar
fascigtii italieni nu s’au retras, ci, dimpotriva, folosind dezordinea
gi dezbinarile dintre partizani, au inceput aga numita prima ofen-
siva in Muntenegru.
Atunci Djilas gi Piade au dat ordin detagamentelor sa se retraga
in grupe mici de cate doi-trei oameni, sau sa ramana in spatele
liniilor dugmane gi sa intre in legalitate. Dar poporul muntene-
grean, care in trecut rezistase Turcilor gi lui Napoleon, nu a privit
cu ochi buni aceasta situate. Partizanii care lasasera armele au
fost stigmatizaji cu numele ruginos de «tra d a to ri», iar locuitorii
nu i-au ajutat sa se ascunda. Fascigtii i-au prins gi i-au nimicit pe
cei care au ascultat ordinele delega^ilor lui Tito. N’au scapat decat
detagamentele care, impotriva directivei, au ramas organizate, au
inaintat luptand, spre Bosnia rasariteana gi s’au unit acolo cu
partizanii sarbi gi croati.
Dar nici in Bosnia lucrurile nu mergeau mai bine. In Ianuarie
1942, ocupantii incepura cea de-a doua ofensiva gi partizanii fura
sili^i sa se retraga din raionul Saraievo, caprandu-se pe un munte
inalt gi paduros, muntele Igm an; mergeau prin zapada adanca,
pe un ger care atingea douazeci de grade sub zero, purtand in
spinare pe raniti gi pe bolnavi. Partizanei Milica Iovanovici, sora
lui Arso Iovanovici geful statului major, ii degerara amandoua
picioarele, iar bolnavii de tifos exantematic din spitalele de
campanie murira de ger. In zilele acelea au pierit foarte multi
partizani.

99
In Mai, pe vremea celei de a treia ofensive fasciste, partizanii
s’au retras §i mai ad£nc, in inima Hertegovinei. Acolo in apropiere
de oragul Ga£ko, au suferit din nou pierderi grele §i fara rost. Coman-
dantul corpului de armata a dat ordin ca oragul sa fie atacat in
plina zi, de§i nu existau pe acolo nici tufi§uri §i nici cel pu$in bolo-
vani dupS care sa te poj;i ascunde. Oamenii inaintau tslrl§ pe cdmpie,
8ub focul direct al inamicului, ^inand pietre deasupra capului, ca
sa se apere de gloan^e. . .
Batalionul §umadia §i-a irosit in aceastS luptS aproape intregul
efectiv. In locul vechilor partizani, revolufionari cali^i, au venit
in brigada ostaji tineri. Dar farS sfaturile §i farS ajutorul ostagilor
cSli|i in lupte, ei nu puteau sa dea intotdeauna lovituri hotaritoare
inamicului. Nu degeaba spune zicala muntenegreanS: « Bez starfa,
nema udarfat)1). Tinerilor le lipsea experien^a. . . Totugi, §i acejti
partizani, care nu primiserS inca botezul focului, erau obligati sa
rezolve mereu probleme grele chiar §i pentru ostagii bine instrui^i
dintr’o armata regulata.
In gloriosul batalion se petrecuserS multe schimbari. Ilia Peru-
cij;a fusese numit comandant al brigazii I-a in locul celui care cSzuse
l^nga Gaj,ko. II avansase chiar Arso Iovanovici, §eful statului major
general. Comandant de batalion, deveni ziaristul muntenegrean
Toma§ Vucetin, fostul secretar al grupei de partid din detagamentul
Lovcen din Muntenegru. El comandS §i astSzi batalionul
nostru.
CSzuse §i eroul popular Slobodan Miloevici. Iovan nu-1 va uita
niciodatS. Miloevici luase obiceiul sS povesteascS ostagilor despre
Uniunea SovieticS §i despre Armata Ro§ie; era cu tot sufletul
devotat luptei care se ducea §i critica necru$ator gre§elile condu-
cerii; se ridicase mai ales impotriva dizolvarii deta§amentelor care
luptau la Kralievo, Ciaciak §i Uji^e §i a schimbarii premature a
tacticii partizanilor.
Slobodan Miloevici a fost ucis in imprejurari ciudate, lovit de
un glonte ratad t, intr’o trecatoare din mun$i, dlnd in jur nu erau
nici Nemj:i §i nici cetnici...
Imediat sosi in batalion un nou comisar po itic: Bla’o Katnici.
Acesta avea instrucjiiuni speciale; el cerea cea mai stiicta disci-
plina §i urmarea cu atenjie purtarea osta§ilor. Fusese trimis dela
C.C. al partidului pentru a «intari de jos armata » ...

1) F4r3 bStrSni nu poli da o lovitura bun-3 (N. trad.)

100
6

« ... Imi dfidui seama c& sfftrjitul povestirii fusese scurtat. Mile-
tici nu voi sS vorbeasci despre felul cum luptase batalionul dupi
aceea. Spuse doar at&t:
— O sS-Zi povestesc altSdatS. . .
Apoi se innegurS §i t&cu.
Sim^eam cS-mi ascunde ceva. Dece oare? Atacul dela Bogo-
vina §i drumul lung §i greu din Homolie prin Serbia §i Herzegovina
ne apropiaserS foarte mult. Acum ii §tiam viata §i aflasem multe
despre el. Se ridicase repede in deta§ament; la inceput, simplu
osta§, apoi desetar1), membru al Uniunii tineretului comunist,
membru de parlid, iar ast&zi comisar politic de companie. §tiam
cu c&ta tarie crede intr’o viaZ& noua, mai bun5, a ZSrii sale, in
libertatea §i fericirea ei. DacS i s’ar lua aceasta credinZ&, n’ar mai
putea trai. Dar, in acela§ timp, era macinat de o indoiali grea.
Desigur c& in sufletul lui se d& o luptS addncS.
MS gandii toata dimineaZa la el.
Gandurile imi fura intrerupte de venirea RujiZei Brkovici,
care intrS grSbita in odaie, raspunzand cuiva: \
— Indata, indata 1 Aici Zinem bandajele. J
Un om mic de staturS §i indesat, incins cu o curea latS, cu
diagonale peste mantaua nou5, englezeascS, intrS cu greu dupil
d&nsa, prin u§a ingusta.
— Fir’ar al dracului, sS te inZepi at&t de rSu cu o peniZ& I — mor-
mSia el §i, stramb£ndu-se de durere, migca mereu o manS.
C&nd mS vazu, ridic& sprancene e b onde spalacite §i zise cu
voce tare §i ascuZitS:
— Tu e§ti Rusul? Hai, noroc !
Pe faZa lui ofilita §i puhavS, rniji un fel de z&mbet.
— Tovara§e comisar politic, — il chemS RujiZa. — Vino aici,
la luminS !
« Comisarul politic Blajo Katnici? Va sS zica a§a a ra tS ? »
II cercetai cu multS curiozitate. RujiZa ii bandajS cu grija degetul
arat&tor, care sangera.
— Va sa zica tu e§ti Zagorianov? — intreba el, apropiindu-se
de mine. — Mi s’a spus ca-Zi merge mai bine. Ai s& te poZi scula
curand din pat? Minunat 1 Ei, multa sanatate I D a ... — continua
el §i se opri, amintindu-§i ceva. — Tovaraga Brkovici, — zise el pe*)

*) C om andant de grupii (N. red. ruse)

101
un ton sever, adresandu-se Rujitei. — Parca mi-ai vorbit ceva despre
un articol scris de tovaragul Zagorianov?
— Da, un articol despre via£a taranilor sovietici. E gata.
— Bine. Da-mi-1 sa-1 vad. Despre colhozuri? E un subiect foarte
interesant pentru ostagii nogtri.
Katnici gi Rujifa iegira.
— Chiar acum a plecat de aici comisarul politic Katnici, — ii
spusei eu Aigei, cand fata veni cu un brat de lemne pe care le
puse pe vatra.
Ma privi speriata.
— A venit la Rujita sa-1 panseze. S’a ranit la un deget,—adaugai eu.
— Aha, — spuse Aiga. — E foarte aspru. . .
— Probabil ca deaceea avea Rujita o infatigare atat de speriata.
Dar Aiga parea ca nu injelesese gluma gi raspunse serioasa gi
posomorita:
— A avut o via£a tare grea. Tatal ei e o adevarata bestie. E rau
gi grosolan. Mama ei era o femeie foarte buna gi linigtita. Robotea
de diminea£a pana’n noapte pentru barbatul ei. II slujea in fel gi
chip, il descal^a, il spala pe picioare, nu indraznea niciodata sa
gada in fata lui, iar el o b a te a .. . Pana la urma, a m u rit... Batranul
igi batea joc gi de Rujita ; cand a intrat in Skoix) el n’o lasa la adunari.
Dar ea este o fire incapatanata gi a fugit la noi. E o fata buna gi
curajoasa, numai de Katnici se teme. E suparat pe ea fiindca nu
vtea sa-gi taie cozile. Comisarul nostru e foarte sever. Spune ca
pentru ideie trebuie sa sacrificam totul, sa renuntam la tot ce este
personal. Discipline. . .
Vantul guiera in cog. Cand j;iuia ugor, cand vuia amenin^ator
gi prelung, cand scancea parca, plangandu-se de frig. Mazarichea
batea in geam. Copacii padurii trosneau cu zgomot. Am ramas
uimit vazand ca in odaie se facuse aproape intuneric. Florile de
ghiata de pe geam, care putin mai inainte scanteiasera in razele
soarelui, erau acum albastre, reci gi gterse.
Ce scurta e ziua de iarna in munj:i 1
Lemnele ude ardeau greu. Aiga aprinse opaitul.
Miletici intra atat de incet, incat nici nu-1 sim^ii. Il vazui abia
mai tarziu langa fereastra, sau, mai bine zis, il auzii batand dara-
bana cu degetele in geam gi cantand incet:
Tamo, daleco, daleco, u mora
Tamo c selo moe, tamo c liabov m o ia ...
J') Uniunca tinarclului comunist din Jugoslavia. (N. trad.)

102
Tacuram mult timp.
— Curand se va lasa noaptea, — spuse Iovan. — De-ai vedea
ce-i in padure !
Timpul se schimba dintr’odata. Incepu din nou sa cada zapada
amestecata cu ploaie; parea o perdea deasa de ceafa, pe care o
sfagiau fulgere albe. Tunetul bubuia surd.
— Furtuna in Decembrie? !
— La noi se intampla deseori aga. Auzi cum guiera?
— E vantul?
Iovan zambi, ciudat.
— Canta zduhacii.
— Cine? — intrebai eu neinfelegand nimic.
— Batranii nogtri spun ca zduhaciul este sufletul care iese 'din
corpul omului, in timpul somnului. Lumea crede ca sunt sufletele
bune care lupta pentru tinutul lor, pentru bogafia lui, pentru recolta
gi pentru fericire. . .
Iovan conteni gi un timp nu mai spuse nimic. Apoi ciocani iar
cu degetele in geam gi, fara sa se intoarcS spre mine, spuse incet:
— Sunt atat de framantat astazi incat imi vine gi mie sa urlu
ca vantul gi sa-mi iau zborul ! .. . dracu’gtie unde !
— Ce-i cu tine, Iovan?
Nu raspunse gi arunca o privire Aigei.
— Du-te gi ajut’o pe Ruji^a sa faca ziarul de perete. Am sa-£i
fin eu locul, — spuse el.
Dupa ce inchise bine uga, in urina fetei, incepu sa se plimbe
tacut prin camera.
— Perucifa s’a intors dela cartiei^il general. A venit impreuna
cu Marko, — rupse el, in sfargit, tacerea.
— Care Marko?
Mi s’a parut ca vrea sa spuna ceva urat, dar se stapani gi, dupa
ce se gandi o clipa, rosti parea in sila:
— Rankovici. Membru in biroul politic. E poreclit «Marko »,
iar uneori i se mai zice g i« cel groaznic ». A venit impreuna cu Grom-
bat, pregedintele tribunalului diviziei noastre.
In chip vadit, il nelinigtea ceva, degi cauta sa-gi ascunda fra-
mantarea, prefacandu-se ca nu-1 intereseaza nimic, ca nu-1 privegte
cine a venit gi ce se intampla. Ba se ageza, luandu-gi un aer nepa-
sator, ba sarea in picioare, speriat parea de un gand ce-1 strafulgera,
iar fafa ii era palida. Nu-1 mai vazusem niciodata atat de
lurburat.
— Iovan, — il intrebai eu privindu-1 Linta. — Dece te temi?

1 0 .1
— Rankovici gi Gromba£, nu vin degeaba, —r&spunse el taios.—
Probabil ca au aflat de Bogovina.
— Ei, gi ce-i daca au a fla t? ... — d&dui eu s4 vorbesc, dar
Iovan mS intrerupse.
— Ai fost bolnav, — relua el enervat, — gi fi-am ascuns unele
lucruri. Cand am sosit aid, din Homolie, Katnici a £ipat la mine
ca gi cum nu am fi invins la Bogovina, ci am fi fost batu^i. Despre
Maidanpek n’a pomenit niciun cuv&nt, de parcS totul ar fi mers
de minune acolo, dar despre Bogovina a spus: « Asta-i o porcSrie I
Cine dracu’ v’a pus sa ataca^i fara ordin? O s i fii pedepsit pentru
asta I Dealtfel nici prietenul tau rus n’o s& scape fSrS rasplatS ».
lata cum s’au intors lucrurile 1
— Am atacat fara ordin. . . Dar nu eram dec&t zece impotriva a
cincizeci, puteam sa pierim cu to^ii acolo gi cu toate acestea am invins
gi am pricinuit dugmanului pierderi mari. Au fost organizate gi
doua detagamente noi departizani. Oareaceasta nu justifies ac^iunea
noastra? Nu suntem cliiar atat de criminali, — incercai eu sa glumesc.
Iovan se incrunta, indudat, §i spuse oftand:
— Eh, Nicolai, multe lucruri nu in^elegi tu din cele ce se petrec
la noi. Disciplina noastra. . . Asculta. lata cateva fapte: Coman-
dantul batalionului al treilea din brigada noastra a fost impugcat
fiindca « arata prea multa initiative ». A aruncat in aer un pod,
fara sa mai agtepte ordinul. Un altul a fost impugcat fiindca spusese
ca lupta de langa Sutieska a fost o infrangere §i o rugine. 0 sa-^i
mai povestesc eu despre Sutieska. . . Fetele sunt luate in r&s §i
pedepsite, daca nu vor sa poarte pantaloni in loc de fuste, sau daca
nu vor sa-§i taie cozile. Este destul sa cald cat de puj;in disciplina
§i, gata — impugcarea I Gromba£ nu cunoagte alta pedeapsa. Un
mitralior din compania noastra a fost condamnat la moarte de tri-
bunalul revolu^ionar al diviziei gi impugcat in fa|:a frontului, fiindca a
rupt cateva prune din livada unui precupe£. Un tanar activist
politic a fost condamnat de GrombaJ la moarte pentru «atitudine
imoralS ». Indraznise sS se indragosteascS. . .
IVIiletici tacu deodata gi asculta cu luare aminte,
Cineva se indrepta repede spre casu^a.
Aiga intra in fuga, uda de zapada gi ploaie gi, rasufland greu,
II striga pe Iovan:
— Tovarage Corciaghin I
— Ce s’a intamplat? — intreba Iovan privind-o fix.
— VS chiama Marko ! — spuse Aiga gafaind. — A venit cineva
sa va ia 1

104
In ug& apSru un partizan necunoscut, cu fa^a ciupitS de vSrsat.
— Hai 1 Ne agteaptS geful 1 — rosti el rSgugit gi puse m&na pe
un mauser uriag care-i atarna pe curea.
Miletici igi indreptS pieptul, igi trase tunica gi, uitSnd sS-gi
mai imbrace mantaua, porni spre ugS.
Din prag se intoarse spre mine gi mS privi de parcS gi-ar fi luat
rSmas bun pentru totdeauna. Incercai sS zambesc, ca sS-1 imbSr-
batez. Dar sim^eam cS gi pe mine ma apasS ceva pe inimS.
MS gSndii mult timp la lucrurile ciudate pe care le vSzusem
in aceastS |:arS. Ce sa insemne, oare, aceste metode sSlbatice de
teroare pentru pSstrarea disciplinei in randurile partizanilor?
Dece e nevoie de acest ascetism dus pSnS la absurd gi men^inut cu
for$a? Ceva nu-i in ordine aici.
II agteptai pe Iovan panS noaptea tarziu, dar el nu se inapoie.
Cautam sa stau nemigcat cu fata spre perete, ca sa n’o nelinigtesc
pe Aiga, care gi aga era destul de speriata. Motaia cuibarita langa
vatra. Gandurile mi se indreptara spre patrie gi inima mi se stranse
dureros. Ah, de i-ag vedea pe ai m e i... MS ridicai gi ma apropiai
incetigor de uga. Ce-ar fi sa ies din coliba? Aiga nu va observa.
§i-apoi, la drum, prin padurile gi prin mun^ii Serbiei, prin Romania
ocupata, spre Ucraina, iar de acolo se poate ajunge gi tarig pana
la linia frontului gi apoi ag trece la ai m e i... La ai mei 1
MS uitai la Aiga. Dormea dusS, cu capul pe umSr. SS p le c?.. .
Dar ce voi spune tovarSgilor mei de regiment cand ma vor intreba
de unde viu? Din prizonierat? Dar prin ce mi-am rSscumpSrat
oare ruginea? S’a intSmplat fSrS voia mea, dar e totugi o rugine I
Nu ! hotSrii eu. Mai intai trebuie sS realizez ceva aici, sS-i ajut pe
partizani in lupta lor, gi sS-mi am t fratele, pe Iovan; avem doar
acelag dugman — fascigtii. Tot fascigti sunt gi in Ucraina gi in
Iugoslavia ! Trebuie sS cagtig increderea partizanilor prin faptele
mele gi atunci mS vor ajuta gi ei singuri sS ajung la ai mei. DupS
aceste gSnduri, imi simtii inima mai ugoara. De-ag incepe mai repede
via^a de campanie, lupta 1. . .
Vantul guiera prelung prin pSdure; aveai impresia cS un cSrd
de pSsSri zboarS tot mai sus, mereu mai sus, batand, zgomotos,
aerul cu aripile ».

7
. . . Rankovici sosise la Livno cu garda sa personals, alcStuitS
dintr’un detagament intreg de cSlSre^i, inarmati panS’n din^i,

105
zgomotogi gi obraznici. El mersese calare alaturi de comandantul
de brigada Peruci^a gi nu rostise niciun cuvant tot drumul. Acum
se afla la comandamentul brigazii gi continua sa taca.
Perucita nu gtia pentruce venise Rankovici gi era nelinigtit.
Afara de aceasta, i se ivise pe neagteptate o grija noua: radiotele-
grafistul adusese o radiograma prin care se anun^ase ca locotenent-
colonelul american Me Carver pleaca cu avionul spre Glamoci gi cere
sa i se pregateasca terenul de aterizaj. Acest teren, care se afla
la treizeci de kilometri de Livno gi care fusese amenajat inca de
anul trecut de locuitorii din satul Glamoci, sub conducerea capi-
tanului englez Farish, era acum complet acoperit de zapada. Va fi
nevoie de mul^i oameni pentru cura^irea lui.
Rankovici sta nemigeat ca o statuie, sprijinindu-gi pe genunchi
mainile mari gi rogii gi, cu ochii intredeschigi, se uita Zinta la Peru-
ci£a. Fa£a sa grasa, cu trasaturi mari gi greoaie, cu nasul lung, era
aspra gi incruntata. Se gandea la ceva.
Dobrivoe Magdici, comisarul brigazii, care in trecut fusese geolog,
deschise uga cu zgomot gi intra repede. Sosise In clipa aceea dela un
batalion gi inca nu-1 vazuse pe Perucita.
— Ei, ce-ai facut? — intreba el cu vioiciune pe comandantul
brigazii; cand il vazu insa pe Rankovici se fastaci, gi, in loc sa salute
militaregte, se inclina.
— Totul e in ordine ! — spuse Perucita- — Plecam in Herze­
govina, spre Sin. §eful statului major general e de acord.
— Dar ce se intampla cu ordinul lui Popovici?
— E anulat.
— Asta-i bine ! — se adresa Magdici lui Rankovici. — Pentru
noi, cei de aici, situajia e mult mai clara decat pentru comandantul
corpului de armata, care se afla acolo, la Sandjac... — Privirea
rece din ochii mici gi ascutiji ai lui Rankovici, il fastaci; cobori
tonul gi continua, ceva mai retinut: — Dupa cum gtiZi, batalionul
nostru muntenegrean se afla in regiunea oragului Sin. A taiat princi-
palele drumuri care due spre Sin gi controleaza goseaua spre Livno.
Degi in batalion sunt muRi eroi, are un efectiv prea slab gi armament
prea putin pentru a-i putea opri pe fascigti, in cazul cand acegtia
ar voi sa piece. Regimentul german poate lesne sa strapunga blo-
cada gi sa paraseasca Sinul. In acest caz el va fi trimis spre rasarit
impotriva Armatei Rogii. Nu trebuie sa ingaduim acest lucru. Arso
Iovanovici a procedat just cand a dat ordin sa conccntram forZele
gi sa lovim regimentul inamic.

10(i
— Just, — mormai Rankovici cu raceala. — Dar, ce inseamna
aceasta grija marunta pentru Armata Rogie; n’are ea nevoie de
ajutorul nostru. Arc sarcinile ei, iar noi pe ale noastre. §i dece v’aji
dus cu chestia asta la geful statului major general, peste capul lui
Popovici? Poate socotiti ca e mai bine sa desfiinjam statele majore
ale diviziilor gi ale corpurilor de armata? Vreti sa va conduce^
numai dupa capul vostru !. .. Ei, o sa mai stai mult pe ganduri? —
se ratoi el deodata la Perucij,a.
Cand era nervos sau cand se infuria, Rankovici nu ridica tonul,
ci vorbea incet: cuvintele i se opreau parca in gat, limba nu i se
supunea, parea peltic.
— Vreau sa ma sfatuiesc cu duinneata, — spuse Perucita calm
lui Magdici. — Reprezentantii misiunii anglo-americane au de gand
sa vina a ic i,. .
— Nu mai pierdeti timpul gi satisfaceti-le cererea ! — il intre-
rupse, nerabdator, Rankovici, uitandu-se la ceasul de aur, de cel
mai nou model elvetian, pe care-1 purta la mana. — Dati ajutorul
necesar alia^ilor.
Magdici nu intelegea despre ce e vorba §i se uita nedumerit
la amandoi. Perucij;a ii explica rcpede ca, ttebuie sa trimita cel
putin un batalion sa curete zapada de pe terenul de atcrizaj. Deci,
impotriva Sinului nu va putea sa piece decat un singur batalion
§i anume batalionul §umadia, care este cel mai bun, intrucat
batalionul patru trebuia sa ramana langa Livno.
Comisarul incepu sa se plimbe suparat prin odaie.
— Nu ne putem risipi astfel fortele, inainte de o opera^iune
importanta, — spuse el cu tarie. — Probabil ca reprezentantii
misiunii abate nu se grabesc. Ar fi bine sa vina dupa terminarea
atacului. Dealtfel ce folos avem de pe urma lor? Doar nu sunt
Rugi ca sa ne putem bizui intr’adevar pe ei 1
— Nu-j:i dai seama ce vorbe§ti! — il intrerupse Rankovici §i
lovi u§or in speteaza scaunului.
Magdici tresari fara voie §i se indrepta spre fereastra.
— Va trebui sa aman operaj;ia, — spuse cu amaraciune Perucita
§i faj;a lui supta se intuneca. — Numai Muntenegrenii gi cei din
batalionul §umadia impotriva unui regiment in treg ... gi bine
inarmat.
— Destul ! — spuse Rankovici, ridicandu-se gi privind j;inta
in ochii coinandantului de brigada, care era inalt gi voinic. — Am
incredere in ostagii tai, Perucita. Sunt baieti de isprava. Adevarati
cro i! Vreau sa aratam aliatilor ce suntem in stare sa facem ! Actio-

107
neaz3 neintarziat 1 Trimite un batalion la Sin, iar un altul 16ng&
Glamoci. Muntenegrenii ne agteapta, iar prietenii no§tri din misiunea
anglo-americana vin sa ne a jute. Grabe§te-te, —spuse el ?i, glume j:,
il impinse pe Peruci$a spre u§a.
— Magdici, avem nevoie de prieteni care ne pot trimite alimente,
arme, munijii §i altele, — spuse el comisarului, dupa ce comandantul
brigazii ie§i din odaie. — Ru§ii nu ne pot ajuta deocamdata I
Au destule griji §i fara noi. Ma infelegi? Dar, ia s ta i... — continue
el schimband tonul, — am auzit ca a venit un Rus la voi 1
— Da, am avut noroc.
— Noroc? — intreba Rankovici, §i-l cerceta pe Magdici cu pri-
virea, din cap pana in picioare, de parca il vedea pentru prima data
pe acest om bun §i naiv, cu figura de tan3r visator. — Asculta,
comisare, ifi cer sa fii la inai£imea misiunii tale ! Sa spui ca am avut
noroc §i c3 putem avea incredere deplina in acest om, numai fiindca
este Rus, nu inseamna oare sa ne pierdem vigilen^a? — Rankovici
se incrunta, i§i gterse fruntea prelungita in chelie §i rosti mai incet: —
E uimitor cat de greu pricepi uneori, comisare I Da, noi ii iubim
pe Ru§i, inva^am dela ei §i sunt gata sa lovesc in public pe oricine
ar indrazni sa spuna ceva rau despre oamenii sovietici, — dar omul
acesta a fost prizonier la Nemti. Prizonier, ma in^elegi? A fugit
Intr’un chip miraculos din lagarul « Dresden », §i dumneata e§ti gata
sa-^i deschizi sufletul in faj;a lui. S3 fugi din lag3r? Nu-i chiar a§a
de sim plu!
— §tim c3 a fost prizonier, — raspunse Magdici, — §i c3 a fugit
din lag3r. Prizonieratul este o ru§ine chiar dac3 un om cade in
mdinile inamicului, in stare de incon§tienja. — Dar nu to$i prizo-
nierii devin tradatori. Dealtfel ce sa mai vorbim ! Au fost §i cazuri
c3nd tovara§i de-ai nogtri au fugit chiar §i din inchisorile gesta-
poului §i totugi nu avem nicio banuiaia impotriva lor.
— D a ... — spuse Rankovici, care se uita ciudat la comisar
§i deodata intoarse privirea. — Poate ca ai dreptate: e un act
de eroism s3 fugi dela Nem£i §i faptul nu trebuie s3 ne trezeasca
banuieli deosebite.
, Rankovici incepu iar sa bata din picior, — f3r3 s3-§i ia privirea
dela Magdici.
— §i Corciaghin 3sta al vostru e prieten cu Rusul?
— Sunt infra^i^i.
— S’au §i infra tit?
— Da.
Se facu iar tacere. Numai cizma lui Rankovici scarfaia incet.

108
— Pot sS plec? — IntrebS Magdici cu voce surdS.
— Mai stai nitel. 0 clipS. . .
Rankovici se cufundS din nou in gSndurile sale. Magdici voia
sS piece §i sS chibzuiascS la schimbSrile care se iviserS in planurile
brigSzii din cauza sosirii lui Rankovici §i a radiogramei alia^ilor.
Dar agteptS totugi cu rSbdare.
DeodatS, fSrS zgomot, apSru in u§S un partizan cu ia\a
ro§catS; pSrul sSu lung §i zburlit, ie§ea de sub cSciulS. Ochii
mici §i pStrunzStori ardeau ca ni§te cSrbuni sub sprSncenele
stufoase.
Noul venit tugi incet, ca sS atragS atenjda lui Rankovici, §i
spuse, cu o voce de bas ragugitS:
— L-am adus pc Corciaghin.
— Stai pu£in 1 — spuse Rankovici §i incruntS §i mai mult
fruntea. Dupa aceea, se ridicS in picioare §i facu un semn cu m&na. —
Las’o baltS, Grombat. N’avem nevoie de asta 1 Sa ISsSm chestia
cu Corciaghin 1
— Bine, s’o lSsSm 1 — rSspunse mirat §i dezamagit pre§edintele
tribunalului corpului de arm atS; luS mana de pe mauser §i ie§i.
— Uite ce e, comisare, — zise Rankovici, facand semn lui
Magdici sS se apropie. — Tribunalul revolu^ionar ar fi vrut sa
ia oarecare mSsuri de aparare sociala. . . Mi s’a vorbit despre Miletici.
Faptele lui submineazS intr’o oarecare masura disciplina revolu-
tionarS §i prestigiul comandamentului. . . Exists dovezi in dosar
care aratS cS a facut abuz de p u te re ... Dar, cum il chiamS pe Rusul
fista, prietenul lui Corciaghin al vostru?
— Zagorianov. . .
— M d a ... Desigur cS I-a influenjat §i e l ... Toate acestea
schimbS intreaga chestiune. . .
— Sper cS ve|;i aprecia just acj:iunile amSndurora, — dSdu
sS spunS Magdici.
Rankovici izbi cu palma In masS.
— Am hotSrit 1 — exclamS el deodatS. — Anun^ati in numele
meu cS-i multumesc lui Zagorianov pentru inijiativa de care a dat
dovadS la Bogovina §i pentru curajul sSu. Iar lui Corciaghin, ii
m ultum esc... pentru cS a §tiut sS urmeze aceastS inijiativS. Vom
recurge §i de acum inainte, cand vom avea prilejul, la sfaturile §i
la experien^a bogatS dobanditS de Zagorianov, in randurile Armatei
Ro§ii, fSrS sS uitSm insS prudenj:a... S’a in^eles?
Faj;a lui Magdici se-luminS §i o mare greutate i se luS de pe
suflet.

109
— Erain sigur ca hotarirea dumneavoaslra va fi dreapla, — spuse
cl oftand ugurat. — E bine sa anuntam public mul(umirile. Corcia-
ghin gi Zagorianov, cu o mana de ostagi au facut intr’o noapte
mai mult decat a facut in ultima luna intreaga brigada care, in
sfargit, s’a organizat in Serbia.
Rankovici arunca din nou lui Magdici aceeag privire iscoditoare
gi fixa.
— Am de discutat ceva personal cu dumneata, comisare, —
spuse el deodata pe tonul cel mai prietenos.
— Despre ce e vorba, tovarage Marko?
— Mi se pare ca egti geolog miner?
— Inginer de mine gi geolog, — il indrepta Magdici.
Rankovici tugi.
— Uite, am primit o scrisoare dela Suleiman Filipovici, minis-
trul industrici extractive. II cunosti?
— Nu.
— Intre noi fie vorba, el nu-i geolog, ci pur gi simplu un ofiter
bun gi devotat cauzei.. . Dar dumitale iji place geologia?
— Inca de pe cand eram student, am luat parte la prospec^iuni,
in cautarea minereurilor gi a metalelor — raspunse Magdici.
Vorbind despre subiectul care-1 pasiona cel mai mult, se inviora
gi se sim£i in largul lui. — In tara noastra exista mine cunoscute
inca de pe timpul stapanirii romane, ca, de pilda, cea dela Mai-
danpek, de pe raul Malai Pek. Dar, mai exista gi multe zacaminte
nedescoperite in adancurile pSmantului. Am strabatut sute de
kilometri pe urmele lor, am gasit carbuni, ghidandu-ne dupa pietrele
negre pe care le ducea un paraiag. Imi place aceasta munca gi visez
s’o reiau dupa razboi. De altfel, nici acum nu tree nepasator, cand
vad semne care arata ca sunt minereuri in sol. Ca sa zic aga, ma pre-
gatesc pentru v iito r.. .
— Asta-i foarte laudabil, — spuse Rankovici, gi fata sa lata
lua o expresie multumita. — Tocmai asta ne treb u ie... Asculta,
Magdici 1 Dumneata, ca geolog, ca om de gtiinta, ne egti necesar
n o u a ... alia^ilor nogtri americani.
— Americani? 1 Ce au ei cu mine? — se mira Magdici.
— Mister Me Carver o sa-ti explice totul gi sper ca o sa te
convinga. S’a intalnit cu Filipovici gi acesta te-a recomandat
pe dumneata ca specialist. Statele Unite se intereseaza de bogatiile
subsolului nostru, pentru ca sa zicem aga, o mai stransa colaborare,
atat in timpul razboiului cat gi dupa aceea. Sa-i dai tot sprijinul
lui Me Carver gi sa-1 informezi despre tot ceeace vrea sa gtie

110
Trebuie sa intarim gi sa iinbunatatim, prin toate raijloacele, lega-
turile noastre cu alia^ii occidentali. Avern nevoie de ele astazi gi
vom avea nevoie gi in viitor.
— Numai cu cei occidentali? — intreba, timid, Magdici.
— Pai, cu Rugii, — spuse vesel Rankovici, — avem gi fara asta
legaturi minunate ! De d em ult! Din totdeauna 1 Doar suntem frati,
frati slavi ! Nu-ti face nicio grija in aceasta privin^a, comisare I Asta-i
totul deocamdata. . . Daca vei reugi sa stabilegti cu Americanii o
legatura gtiin^ifica stransa, iti vei asigura gi in viitor posibilitatea sa
te ocupi pe o scara mult mai mare de activitatea care te pasioneaza.
Rankovici zambi cu condescendenta gi stranse puternic mana
liii Magdici.
Comisarul iegi abatut dela comandament. Sim^ea inca privirea
iscoditoare a lui Rankovici gi igi amintea, fara placere, zambetul
la care nu se agteptase gi propunerea, ai zice, magulitoare. « Ame­
ricanii. .. legaturi stiintifice... » In fata lui Magdici se deschideau
drumuri noi, atragatoare, dar care totugi, il speriau, pentru ca
nu le in^elegea. In cuvintele lui Rankovici gi in expresia ochilor
sai, parca se ascundea ceva ce nu fusese rostit, ceva perfid, care
te indemna sa savargegti fapte oarecum necinstite. .. « Ciudat om —
se gandea Magdici. — Parca iti aluneca printre degete. Cu asta
nu poti vorbi niciodata deschis.. . »

Grombat, pregedintele tribunalului revolutionar, il urmari cu


privirea pe Magdici pana ce acesta ajunse la liziera padurii, unde
Peruci^a aduna batalioanele pentru a le trimite unul, la Glamoci,
iar altul, spre Sin. Apoi, facu semn lui Blajo Katnici sa intre.
Comisarul politic al batalionului §umadia fusese chemat de
Rankovici gi agtepta demult, stapanit de teama, in tr’un col|: in-
tunecos al coridorului. Credea ca i se va cere socoteala pentru ac-
tiunea samavolnica a lui Corciaghin la Bogovina gi pentru cele-
lalte incalcari asemanatoare ale disciplinei in batalion. Impotriva
agteptarilor insa, membrul biroului politic gi secretarul organiza-
toric al Comitetului Central il intampina prietenos. Il pofti sa ia
loc alaturi de dansul, il intreba de sanatate, ii oferi o tigara gi,
in sfargit, incepu sa vorbeasca despre situa^ia generala. Rankovici
spunea ca razboiul se apropie de sfargit, ca Hitler va fi infrant
gi ca Uniunea Sovietica va invinge, chiar daca nu va fi deschis
cel de al doilea front.Il

Ill
— Binein^eles ca va invinge, — repcta supus Katnici.
— §i ce se va intSmpla dupS aceea? Ce parere ai? Doar ejti
specialist in istorie. Ai studii superioare, pe cSnd eu n’am fost dec&t
croitor la sat. Ia explica-mi, care va fi situa$ia in Balcani, cSnd
va veni Armata Ro§ie. Nu crezi ca influenta sovietica va prinde
teren chiar §i numai in virtutea tradi^iilor istorice?
— Acest lucru este neindoielnic.
— Bun. §i ce se va intSmpla apoi? Incotro o vom apuca? —
lntreba Rankovici, uit&ndu-se la comisarul politic, cu un z&mbet
nu tocmai vesel.
— Spre socialism, — raspunse Katnici, fara convingere §i, dup§
ce §ovSi pu^in, adauga: — e o lozinca foarbe popular!! in r&ndurile
masselor.
— Bine. Cu alte cuvinte, soco£i ca noi, cei dela conducere, va trebui
sa ne tarim in coada masselor, indeplinindu-le docili dorin^ele?
— Dece s& ne tarim? — intreba Katnici; — ridica spr&ncenele
ji fruntea i se incrunta. — Putem merge in pas cu ele.
— Nu crezi, Katnici, cS aceste masse pot s& ne duel prea de-
parte? At&t de departe, incat acest lu c ru ... sS supere pe aliatii
nojtri occidentali? Ce s’ar intampla atunci?
— H m ... E greu de sp u s... — raspunse Katnici, plec&nd ochii.
— Trage concluzia, nu cauta sa scapi, giretule. In^elegi de mi-
nune ca nici Anglia §i nici Statele Unite nu vor admite, av&nd in
vedere pozi^ia strategics a lugoslaviei in Balcani, sS le intoarcem
spatele §i sS ne indreptam privirile numai spre Uniunea SovieticS,
a§a cum vor massele tale. Dealtfel §i pentru noi e mai bine sS privim
§i spre Apus §i spre RasSrit, sa sugem la douS oi, ca sS zicem a§a.
— In^eleg, — spuse gSnditor Katnici.
— Iar dacS este a§a, trebuie sa prevedem de pe acum eveni-
mentele §i sS ne g&ndim la viitor. Sunt sincer cu tine, Blajo —
trebuie sS ne pregatim din timp pentru rolul independent pe care-1
vor juca Iugoslavia §i poporul nostru sarb, alaturi de prietenii
no§tri sovietici §i de cei din Occident, dupa terminarea rSzboiului.
E adevarat cS suntem mai aproape de Apus din punct de vedere
geografic. . . §i in general nu ne sta bine sa ne tarim in coada mas­
selor §i nici sa mergem in pas cu ele dintr’o direc^ie unilateralS.
Dimpotriva, poporul este dator sa mearga in direefia pe care i-o
vom indica n o i...
Katnici asculta cu gura cascata marturisirile lui Rankovici §i
clStina din cap a incuviinfare, foarte mirat de neajteptata pofti
de vorba a acestuia.

112
— Sunt intru totul de a cord cu parerea filosofului care spune
cS poporul nu este decat un anim al; e crud gi salbatic, doar a crescut
in robie, gi deaceea, daca va fi dintr’odatS pus in libertate nu va
gti sS-gi gaseascS nici pagune, nici adapost- si va deveni ugor pradS
oricSrei fiare care ar vrea sS puna stSpanire pe el. Desigur ca aceste
cuvinte sunt puj;in cam brutale, dar in linii generale sunt juste.
Si pentru ca poporului nostru sa nu i se intample acest lucru, tre-
buie sa stSvilim in oamenii nogtri, panS nu e prea tarziu, aceastS
nSzuinj;S oarbS de a imita tot ce este sovietic gi atitudinea mult
prea increzStoare fata de orice Rus. Aceasta dragoste orbeascS
merge atat de departe, incat pana gi temujli Muntenegreni numesc
cel mai bun soi de cartofi pe care-1 cultivS « Rusianca »! Ei? Ce
pSrere ai despre asta ?
Katnici nu se grabi sa raspundS. « Oare nu-i o provocare? Nu
vrea oare sa mS prindS ? » — se gandi el.
— Trebuie sa inj:elegi, — continua sccretarul organizatoric al
C.C., coborind din ce in ce mai mult vocea, — ca a venit timpul
sa trecem la organizarea forfelor noastre interne din partid gi din
arm ata. . . pentru ca sa putem duce cu succes, mai tarziu, o poli­
tics independent:!. Este vorba de cinstea gi de demnitatea noastra
nationals.
— Deci calea socialists de dezvoltare, — spuse Katnici ridicSnd
ochii spre Rankovici, — Jinand seama, bineinteles de specificul
national.
— Da, da, da I — intSri Rankovici. — Aga este. . . Aleg tocmai
un grup de oameni de incredere, cu ajutorul cSrora voi lucra in
aceastS direcj:ie. Am nevoie de cadre verificate. Cred c& n’ai avea
nimic impotrivS dacS ar fi sS ocupi un post de conducere in apa-
ratul de stat, sau de partid. Ce zici?
— Concret. Ce trebuie sS fac pentru asta?
— In primul rand, egti dator, ca istoric — asta-i sarcina pe
care £i-o dau, sarcinS de partid — ca pornind dela cele ce £i-am
spus, sS pregategti in mod corespunzStor, un fel de referat gtiinji-
fico-politic, sau, cum ii zicej.i v o i...
— Tratat, — se grSbi sS-1 ajute Katnici.
— IncearcS sS gSsegti fapte cu privire la neintelegerile istorice
dintre popoarele noastre gi Rusia. Doar au existat astfel de nein-
t.elegeri, nu-i aga?
— Da, cu Ecaterina cea Mare, de pilda.
— Ei tocmai. Trebuie sa scoa.tem din inima poporului aceasta
dragoste excesiva pentru Rusia gi, pe cat se poate, sS-1 invSj:Sm

113
R - Tragcdla fu^oslavlcl c.
s& priveasca spre Ap'us. Apoi, intr’un fel oarecare, trebuie sa abatem
dela U.R.S.S. aten^ia ostagilor, aratandu-le mScar indirect meritele
prietenilor nogtri din Occident. E adevarat ca, deocamdata, nu sunt
prea multe, dar trebuie sa accentuezi, sa umfli ceeace exista. lata
metoda pe care e bine s’o folosegti in educa^ia politica a ostagilor.
Aceasta va fi, ca sa zicem aga, lucrarea ta de diploma, ea ifi va
deschide calea spre sfera politicii inalte.
— 0 s’o fac cu placere. Voi cauta sa gasesc materialele potri-
vite. Toate prelegerile pe care le-am tinut la Institut au lost in-
temeiate pe concep^ia ca. . .
— In al doilea rand, — il intrerupse Rankovici, lovind masa
cu palma-i lata, — trebuie sa trecem la ac^iune 1 Astfel, toata teoria
ta nu face doi bani. Vrei sa-ti vorbesc pe fa£a? Poftim ! Zagorianov
gi Corciaghin al v o stru ... Sunt ca drojdia in aluat. F r a ti... Cor-
ciaghin... Numai numele a s ta ... Chiar acum i-am dat ordin lui
Magdici sa-i citeze pe amandoi pentru lupta dela Bogovina. Lasa
batalionul sa creada ca au fost rasplatiti. Dar pentru tine, Blajo,
trebuie sa fie clar ca nu e vorba de nicio citare. Niciun fel de in-
gaduin^a gi de crutare fafa de cei nedisciplinati! Dimpotriva ! Dar,
ia spune-mi, Corciaghin e demult in batalion?
— Dela inceputul migcarii.
— Prin urmare, a luat parte la luptele dela Igman, la cele dela
Sutieska gi a scapat cu viata langa Gatko? 1 In acest caz, a vazut
prea multe gi cunoagte toate paginile triste din istoria luptei noastre,
— spuse Rankovici mai incet.
Se facu tacere.
— Pagini triste. . . — murmura el gi in ochi i se ivi o expresie de
mahnire. — Sunt oarecum nelalocul lor pe fondul succeselor noastre.
— Da, sunt cam ciudate, — intari Katnici, servil.
— Ai dreptate, — spuse Rankovici, zambind pe sub mustata. —
Prestigiul nostru in Uniunea Sovietica se va clatina daca se vor
afla aceste pagini triste, fie chiar gi dela Zagorianov, caruia Cor­
ciaghin poate sa-i povesteasca cine gtie c e ... Pana una-alta, tre­
buie sa pastram linia politica obignuita, facand declaratii de sim-
patie pentru Uniunea Sovietica. Este limpede? Sovieticii trebuie,
binein^eles, sa fie iubi^i gi primi^i cu bra^ele deschise, dar nu tre­
buie sa-i lasam sa ne cunoasca bucataria. Zagorianov a patruns,
dupa cum vezi, chiar in mijlocul armatei, iar Corciaghin e tot timpul
cu el. Dar ce parere ai despre Corciaghin, e flecar?
— Te po^i agtepta la orice dela el. Ma cunoagte^i bine. Am
fost intotdeauna patriot sarb gi ma supara, de pilda, porecla straina

114
pe care §i-a ales-o « Corciaghin». Miletici nu respects tradi^iile
noastre na^ionale. Ii este mai draga Uniunea SovieticS gi e gata
oricand sa ia exemplu dela Rugi. Daca n’ar fi decSt samavolnicia
dela Bogovina. . . E nestapanit gi nedisciplinat. MS mir ca Peru-
ci^a gi Vucetin, comandantul batalionului, ii incredin^eazS misiuni
de rSspundere.
— In ceeace-1 privegte pe Vucetin, vom vedea mai tarziu. Pe-
ruci^a. . . cu Perucita o sa stam de vorba altfel. Cat despre Zago-
rianov gi Corciaghin, daca j;i se vor opri ca un os in gat, nu voi fi
nici mirat gi nici prea intristat, in cazul cand vei gasi un mijloc
ca sa scapi de ei. MS’ntelegi?
— Am in^eles, — rSspunse Katnici cu vocea innSbugitS. — Dar,
tovarage Marko, eu nu folosesc aceasta metoda ! E u ...
Sub privirea fixa §i grea, care se a^intise asupra lui, Katnici
se intrerupse.
— Yei hotari singur; te prive§te. Trebuie sa-ti imboga^egti §i
sa-^i variezi metodele. Dar fii prevazator. Procedeaza a§a cum ai
facut pe vrem uri. . . K ragui. . .
Ochii lui Rankovici patrunsera parca in adancul fiintei lui
Katnici, ii incatugara voin^a gi-i innabugira dela inceput orice in-
cercare de a se feri de primejdioasa misiune. Rankovici avea te-
meiuri serioase sa-i vorbeasca astfel lui Katnici, cu deplina since-
ritate gi fara teama gi nici nu se indoia ca acesta va indeplini orice
ordin i-ar da, caci Rankovici gtia totul despre Katnici.
— Grombat ifi va da sprijin din partea OZN-ei1), — incheie
el, gi, lasandu-se pe speteaza scaunului, igi aprinse o j:igara.
— Dar, ia asculta, ai citit cartea lui Machiavelli« Principele »? —
intreba el.
Katnici inclina afirmativ capul.
— E cartea de capatai a lui Tito. Cuprinde multe lucruri in-
teresante, pe care merita sS le inveti. Toate mijloacele sunt ingS-
duite. Scopul scuzS mijloacele ! Sper ca gi tu egti de aceeag parere?...
Dar, era cat pe-aci sa uit: j:i-am adus un dar.
Rankovici incepu sS caute prin buzunarul elegantei sale
tunici.
— IatS: un £igaret din corn de ren. Renii trSiesc in R u sia...
E ca un simbol I . .. Ai inj:eles?
§i Rankovici zambi ironic.

') A$a num itul serviciu de ap&rare a poporului — serviciu titoist de spi-
onaj din timpul r&zboiului. (N . red. ruse).

115
8*
Katnici primi darul in tacere, fara sa aratc nicio bucurie.

9
« . . . Valca muntoasS. Livansko Pole, brazdata de canaie gi
Alpii Dinarici stancogi, acoperi^i de zapacla, ranmsesera deparbe in
urnia. Dupa ce coboriram coasta repede a masivului Kamegnik,
ne intampina o vreme de toamna. Picioarele se afundau pana la
glezne in noroiul clisos gi alunecau pe pietrcle rotunde gi ude razle-
lite de-a-lungul drumului. Ogoare pustii cenugii, se intindeau in jur.
Cand gi c&nd ochiul se bucura de verdele viu al semanaturilor
incotyite; fagiile inguste cu pornmb nestrans, aveau o culoare tran-
dafirie dulce, in bataia soarelui; vantul rosbogolea pe c&mp tufe
de porumbar gi vigini de stepa zmulsi din radacini.
Locurile erau triste, dar strigatele gi cantecele vesele rasunau
din plin. Treceam pe sub arcuri de triumf impletite in cinstea noastra
din ramuri de brad gi din vrejuri de vi^a. Femeile, batranii §i copiii
ne salutau cu caldura gi mandrie — « Oastea noastra !»« Traiasca
Partizanii din §umadia ! » §tiau ca mergem in ajutorul Muntene-
grenilor gi din toata inima ne urau izbanda.
Moralul batalionului era ridicat, aproape sarbatoresc. Siin-
team gi eu cum imi sporesc for^ele gi imi cregte dorin^a de lupta.
Refuzai cu hotarire calul pe care mi-1 oferise Tomag Vucetin, coman-
dantul batalionului. Acesb Muntenegrean inalt, cu fata supta gi cu
buzele sub^iri, totdeauna stranse, era rezervat, chiar aspru cu mine,
numai in ochii lui uimitor de linigtiti gi adanciti in orbite, licarea
un sentiment cajd, in timp ce staruia sa ma convinga ca ar fi bine
sa ma urc pe cal.
Iovan Miletici era vesel gi vioi ca toti ceilalti gi parea sa-gi fi
uitat pe de-a-intregul temerile. Eram gi eu cat pe-aci sa cred ca
nelinigtea lui din ultimele zile se datora tendintei sale de a exagera
totul. Dealtfel, dupa cum am gi presupus, nu i se intamplase nimic
rSu. Rankovici nu 1-a primit personal, dar ne-a citat pe amandoi
prin comisarul brigazii. Totugi cand Iovan a venit dimineata la
mine, era palid, iar mugchii fe^ei ii erau cupringi de un tremur nervos.
« Am avut noroc ca ai fost cu noi la Bogovina gi c§ ai ramas aici 1 »
— mi-a spus el pe un ton ca gi cum daca n’ag fi fost eu, ar fi fost cu
siguran|;a pedepsit cu asprime. lata ce inseamna s& exagerezi I
Acum insa, Iovan era fericit. Totul se terminase cu bine gi bata-
lionul pornise in sfargit la lupta. Ne indreptam spre Split, oragul
s&u natal. I se parca de pe acum ca vantul ne aduce mirosul amarui

116
de alg3, de pe coasta Dalma^iei. Povestea cum ratilcea cu baie^li
pe plajele nisipoase ale peninsulei, cum cauta racii care dormitau
pe pietrele incalzite de soare sau cum culegea plante acvatice, folo-
site in Dalmatia pentru ingra§at,ul campurilor de cartofi.
lovan era sigur ca voi fi entuziasmat de Dalmatia, de natUra
ei, de frumoasele ei case din piatra alba, in vechiul stil Venetian, de
bazilicele §i manastirile stravcchi §i de primitoarele catune de pescari,
pline de verdeata §i de trandafiri, care infloresc de trei ori pe an.
— Daca voi scapa cu viat:a, — spunea el, — voi ajuta poporul
meu sa faca din Dalmatia nu numai o tara frumoasa, ci §i fericita,
ca Georgia Sovietica de pilda. Nu-i a§a, Kicio?
Comandantul companiei se intoarse §i zambi.
— Desigur I — intari el. — Iar Baio §i cu mine ne vom intoarce
la uzina §i votn cauta sa traim §i sa muncim, a§a cum se traie§te
§i se muncegte in Uniunea Sovietica. Ce parere ai,' Baio?
In loc sa raspundii, Baio, comandantul plutonului nostru, incepu
sS cante « Hei, caruta din Rostov ».
Fusese strungar la aceea§ uzina din Kraguieva£, unde lucrase
§i Iankov. I se intiparisera bine in minte cele spuse de mine in zilele
petrecute in coliba din padure, despre via^a oamenilor sovietici
§i i§i exprima sentimentele ce-1 stapaneau in cantecul despre caruta
din Rostov, pe care-1 indragise... Baio imi placuse dela prima vedere.
De§i era inalt §i voinic te uimea prin iu^eala §i indemanarea mi§-
carilor. Pe fata prelunga, cu fruntea inalla §i frumoasa, straluceau
luminosi ni§te ochi alba§tri larg cleschi§i, ca de copil.
In plutonul nostru erau mul|i muncitori. F ra|ii Radislav gi
Tomislav Stankov, venisera in detagament direct din mina. Fefele
lor erau inca intunecate din cauza prafului de carbune care le
patrunsese in piele. Radislav, un fiacau cu parul negru carlion^at,
pe care abia se J,inea boneta, parea mai voinic gi mai rezistent decat
fratele sau mai mic. Dar Tomislav nu ramanea cu nimic in urma,
degi parea mai slabut. El purta £eava unui aruncator de mine,
iar Radislav — placa de susfinere facuta din o£el, atarnata de o
curea pe spinare, Ei cucerisera aruncatorul dela Nem£i, gasisera
nigte l&zi cu mine gi inva^asera sa traga.
Aveam gi o arma antitanc sovietica. Tanarul poet, partizanul
Ko^e Petkovschi, o gasise de cur&nd in padure; Era convins c5 arma
fusese trimisa partizanilor chiar de tovarSgul Stalin gi o pazea ca
pe ocliii din cap.
Alaturi de mine p&geau gi vechii mei cunoscu^i din Homolie
— Djuro Filippovj.ci gi Franco Cwnnnudi. .Djuro IScea ,gi din cand
In c&nd se uita z&mbind la mine, purta cu mandrie bariacul —
steagul batalionului — o bucata mica de panza pe care era brodata
o stea rogie. Steagul era decolorat, cu marginile zdrentuite gi ciuruit
de gloan^e. Sub el, se adunas ra primii partizani pe muntele Kosmai.
Filippovici il inatyase de multe ori pe pozifiile cucepite dela
inamic.
Branco cauta sa nu ramana in urma gi mergea cu pagi marun^i;
din cauza grasimii, era rotund ca o minge gi parea ca se rostogo-
legte dupa noi. Tragea cu urechea la tot ce vorbeam cu Iovan.
— IatS valea raului Jetinie I — spuse Miletici, arat&nd cu m&na
in zare gi zambind fericit. — Dincolo e Dalmatia !
Ne apropiam de satul Trnova Poliana unde urma sa petrecem
noaptea, cand, deodata se auzira strigate:
— Pazea 1
Ne daduram repede la o parte.
Printre noi trecura in galop, impingandu-ne spre ganjul drumului
gi improgcandu-ne cu noroi, nigte calareji inalti §i voinici, tot unul
§i unul. Faceau loc unui om indesat care purta o manta noua, cu
gulerul ridicat, iar de gat ii atarna prins cu o curea, un par^bellum1)
uriag. Cu o mana lipsita de vlaga, ^inea darlogii. Era « Marko »
— Rankovici. Apucasem sa-i vad fa^a mare, cu nas lung, gi privirea-i
iscoditoare care pornea de sub sprancenele incruntate. Calul sau
de rasa, cu capul ingust ca de gtiuca, mergea intr’un pas marunt,
dezordonat, leganandu-se cand intr’o parte, cand intr’alta.
Ostagii refacura randurile gi incepura un cantec. Miletici tacea.
Crezuse ca temutul Rankovici parasise!batalionul.
In urma calare^ilor, intraram gi noi in satul Trnova Poliana,
spre care pornise mai inainte, calare, Blajo Katnici, comisarul politic
al batalionului. Satul avea ceva care mi se parea cunoscut gi drag.
Aproape i e fiecare zid vazui lozinci de lupta gi inscrip^ii scrise in
rogu, ca: « Uniunea SovieticS » gi « Traiasca Armata Sovietica 1»
Vechile steme ale regatului iugoslav gi cuvintele italienegti fusesera
gterse cugrija sau acoperite cu var.
O multime de tarani ne intampinara in fata unei cladiri de piatra
impodobitS cu ghirlande facute din ramuri de ienupar. In clipa
cand calare^ii oprira caii, un batran inalt gi plin la trup, imbracat
intr’o haina de culoarea lutului gi cu o funda rogie la cheutoare,
facu un semn solemn cu mana. Rankovici iegi inainte, iar £&ranii
strigara cu putere:

l) Pistol automat tntrebuintat in armata germanS (N. trad.)

118
—Traiasca Tito I Traiasca Marko I Ti-to 1Ti-to ! Marko I Marko I
Ti-to I Ti-to ! Mar-ko 1 Mar-ko !
Strigau aceste nume panS la ragugeala, scandand, cu fe^ele inro-
gite de efort; aveai impresia ca sunt sunete scoase de o placS de
patefon stricata. Katnici privea totul stand de-o parte, ca un
regisor satisfacut de munca sa. Fa$a lui ofilita se imbujorase cliiar
de mul^umire. Ba igi scotea boneta, pe care avea o stea din tabla
vopsita gi igi trecea m£na pe cap, in dreptul inceputului de chelie,
ba igi vara mainile in buzunarele pantalonilor bufanti gi se legana
pe varfurile cizmelor, jucand in dinji un £igaret de os. Tot batalionul
aflase ca ^igaretul, facut din corn de ren, ii fusese daruit de Ran-
kovici.
De indata ce Rankovici se apropie, Katnici dadu fuga sa-1
ajute sa coboare de pe c a l...
Ne raspandiram, ca sa ne odihnim, prin casele gi curdle mici,
imprejmuite cu garduri de piatra. Ruji^a gi Aiga afigara numaidec&t,
la loc vizibil, ultimul numar al gazetei de perete. Acesta cuprindea
fragmente din raportul prezentat de tovaragul Stalin cu prilejul
celei de a douazeci gi gasea aniversari a Marii Revolu^ii Socialiste
din Octombrie. Intregul raport fusese recep^ionat prin radio de
sectia politica a brigazii; comisarul Magdici il multiplicase gi era
folosit de Miletici gi de ceilal^i comisari politic! ai companiilor, ca
subiect principal in discu^ii la gedintele de studii politice.
Urmatoarele cuvinte ale lui Stalin, care fusesera scrise cu carac-
tere mari gi subliniate de Rujita, iegeau in eviden^a:
1. (i...V a trebui: sa dezrobim popoarele Europei de sub jugul
cotropitorilor fascigti gi sa le acordam ajutor in vederea refacerii
statelor lor na^ionale, desmembrate de asupritorii fascigti. Popoarele
Frantei, Belgiei, Jugoslaviei, Cehoslovaciei, Poloniei, Greciei gi ale
altor state, care se gasesc sub jugul german, trebuie sa devina din
nou libere gi independente... »
Apoi, mai era articolul meu despre colhozuri.
In faj;a gazetei de perete se opreau tot mai rnulji ogteni. In ciuda
oboselii, ei nu se indepSrtau pana ce nu ispraveau de citit totul.
Unii citeau lesne, iar aljii silabiseau; dupa aceea, povesteau ce
aflasera, celor care nu gtiau carte. In inimile acestor oameni care
de felul lor, igi aratau cu sgarcenie sentimentele, se ascundea o
dragoste fierbinte pentru patria mea gi o incredere ne$armuritii
in Armata Rogie eliberatoare. Mi-e peste putin^S sa redau mslndria
gi emoj;ia pe care o simj;eam, ascult&nd spusele lor gi int&lnindu-le
privirile pline de caldurS. Atunci am in teles cu adevirat pentru

119
prima datfi cat do mare e raspunderea de a reprezenta cu deinnitate
in aceastS $ara, marea mea patrie.
Intendentul batalionului, Rakici, ne pofti sS mslncam ciorba
— supa cu rantag gros de faina. Ostajii flamanzi se napustira cu
lacomie asupra mancarii. Branco Cumanudi avea cea mai mare
lingura; el o purta totdeauna prinsa de curea, ca pe o grenada.
— O sa-j,i rupi gura cu linguroiul tau 1 — glumea Djuro.
— N’ai grija 1 — ras'punse Branco §i se inneca. — Eb, daca a?
fi acasa, a§ manca slanina §i colaci. Nu ciorba asta, — continua
el §i, cu o mutra disprejniitoare, mai arunca inca o lingura in gura. —
Cam prost, pentru ajunul craciunului !
— Da, e adevarat, azi e ajunul craciunului, — intari Petkovschi.
— Cum sa-1 sarbatorim?
— Sa-1 sarbatorim cucerind Sinul — spuse Baio. — §i sunt
sigur cb 11 vom cuceri! Trebuie sa-1 cucerim. . . A£i citit ce a spus
tovaragul Stalin; acum, Nemtilor nu le mai arde de slanina. Se
gandesc cum sa scape cu via£a.
— Da’ parca noua ne arde de slanina? — zise Branco cu o voce
tanguitoare §i incepu sa c&nte un cantec de craciun.
x) Bojici*2) zo e s Lima
« Donesiie me vina »
Bojici zove s planine:
« Donesiie me slanine »
Bojici zcvc s i\,chiip :
« Donesite me rachis »
Ostagii zambira ironic:
— Agteapta mult §i bine I
— Vezi, nu cumva sa-^i aduca I
— Ei, uits ca a §i adus ! — striga Branco, facand un semn spre
Ai§a care se apropiase. — Basici bojiciu! — spusc el si izbucni in
ras, inveselit de propriu-i calambur.
Ai§a aducea in boneta cateva buca|.i de turta da miiiai. Le
imparfi ostagilor pe care-i vindecase de rani si .mu dado $i mie o
bucata; ultima o intinse, rogind. Ini Petkovski.
*) Bojici str!g& dcla Lima:
« Aducep-m i v in ! *
Bojici striga de pe munp:
« Aducep-mi stand I »
Bojici strigd de pe o rachitd:
« Aducep-mi rachiu! o (N. tr«d >
2) B ojici — criciu n (N . trad.)

120
— lubitului Kofe 1 — rase ironic Branco. — Pentru versuri 1
— Inceteaza 1 — i-o reteza Iovan. — TovarSgi pregSti$i-va sS
ascultati ultimele gtiri, — continua el gi, intorc&ndu-se spre mine,
iini gopti: — e secretarul biroului nostru de partid, Matie
Macek.
Un om lung gi degirat, cam de vreo treizeci de ani, se apropie de
noi. Jinea In m&na o foaie de hartie. Mergea pu£in aplecat inainte
gi nu-ti puteai da scama daca voia sa salute, sau daca aga ii era
mersul.
In sfargit, iata ca se ivise gi organizatorul de partid. Pana
acum imi fusese dat sa aud numai discutii despre p artid ; ramaspse
o taina pentru mine daca in batalion eXista sau nu o organiza^ie
de partid gi care dintre ostagi sunt comunigti. La intrebarea: « Egti
comunist? » pana?v gi Djuro, care deoljicei era atat de sincer cu
mine, mi-a raspuns govaind gi jenat: « Nu ». Era limpede ca nu
spusese adevarul. Acest lucru m;i mira foarte mult, dar Iovan ma
lamuri ca deocamdata partidul nu activeaza pe fata.
Toata lumea se agtepta ca secretarul biroului de partid sa ne
impartageasca o stire importanta primita prin radio. Dar, vaz&nd
ziarul de perete, il strabatu repede cu privirea, ridica mirat spran-
cenele sub^iri, se intoarse, gi se indrepta spre casa mare de piatra.
Batranul corpolent cu funda rogie pe piept, Raukovici gi Katnici
stateau pe treptele dela intrare. Dupa ce-gi scoase gapca vatuita,
Macek, mangaindu-gi nervos capul chel, spuse ceva lui Katnici.
Acesta ii l’aporta lui Rankovici. Deveniram atenti. Raukovici gi
Katnici se apropiara de gazeta de perete gi incepura s’o citeasca. 11
auziram pe Rankovici spunand cu glas tare: « Minunat 1 E tocmai
ceeace trebuie 1 » Dupa aceea • porni inapoi spre casa, lovind cu
cravaga in carambul cizmei. Katnici continua sa cerceteze cu atenjie
gazeta de perete.
Intre timp, Macek se apropie de noi gi, cu o voce gtearsa gi
monotonS, ingira numele celor poftiti la masa de pregedintele comi-
tetului popular lo c al... ».

(0

« Casa avea o veranda gi era acoperitS cu olane; cogul ei mare


era frurnos impodobit. Parea un palat pe langa casu^ele din jur.
CSnd ne apropiaram Katnici ne int-impinS, pe mine, gi pe Miletici,
in prag. I.,uandu-m5 cle bra^, spuse:

121
— Ast5zi e ajunul cr&ciunului. — Binein^eles cS noi nu recunoag-
tem aceste sarbStori; religia este, dupa cum a spes Marx, opiu
pentru popor §i sunt in totul de acord cu aceasta. Noi, Sarbii, nu
suntem deloc religiogi, dar respectam tradi^iile. Dece sa nu folosim
prilejul pentru a manca mai bine? Cred ca ai dus-o cam prost cu
mancarea? — continua el pipaindu-mi cu familiaritate goldul. —Vai,
ce slab egti!
Intraram intr’o camera impodobita cu ramuri de stejar de pe
care nu cazusera inca frunzele ruginii.
— lata, §ezi aici, la loc de cinste, ca un prieten §i frate bun §i
scump. A ! sa nu uit, — zise Katnici coborand vocea gi facand un
semn spre Rankovici, — i-a placut articolul tau. E bine scris !
Ac^iunea dela Bogovina §i talentul de publicist, sunt o minunata
carte de vizita pentru tine.
Ma sim^ii stanjenit, sub privirea cercetatoare a ochilor sai galben-
verzui. Dece aceasta fa^arnicie? §tiam dela Iovan adevarata lui
parere despre atacul dela Bogovina. Dealtfel, el ingaduise, fara
prea multa placere, publicarea articolului meu in gazeta de perete
§i ii spusese cu acest prilej, Ruji^ei, ca articolul nu e prea folositor
deocamdatS pentru ostagi. ,§i acum, ia te uita cum ma lauda.
Oftai ugurat cand ma agezai alaturi de Iovan, de Iankov gi de
Baio, la capatul mesei lungi, mai aproape de iegire. Dintre ofi-
^erii gi activigtii politici din batalion, lipsea numai Tomag Vucetin.
Refuzase sa vina la masa, motivand ca e ocupat.
Dupa obignuita noastra ciorba solda^easca, ne pierduram pu^in
cumpatul cand vazuram aparand in fa^a noastra, pe tavi uriage,
carne de berbec fripta, gaini gi pegte. Intre tavi se aflau sticle cu vin,
agezate in cogule|;e gi ulcioare cu rachiu. Pe masa mai erau farfurii
cu prune uscate, cu nuci gi cu placinte rumene sau, cum le zicea
Iovan, cesnite. x) Erau gi cozonaci. Intr’un cuvant, toate bucatele
obignuite de craciun!
Rankovici gedea in capul mesei. Rau cladit, parea gi mai nein-
semnat decat pe cal. Fa^a lui mare gi falcoasa, cu fruntea-i prelun-
gita in chelie gi cu barbia ingusta, avea forma gi culoarea unui as
de cupS.
Katnici amesteca pentru el, intr’o carafa, vin rogu cu rachiu.
PSrea foarte absorbit de aceastS treabS.
— A dracului chestie gi cocktail-ul I — spuse el, plescSind din
buze.

) P15cintS specials de cr&clun fSoutfi cu nuci, mere, etc. (N. trad)

122
Dup& ce inchise un ochi, Rankovici luS, z&mbind, b&utura gi,
distrandu-se parca, se uita la mine prin paharul plin cu lichidul
rogiatic gi straveziu. Privirea-i rece ca ghiaja era apasatoare. Ma
sim£ii stanjenit gi ma uitai in alta parte.
— Tovarage Zagorianov 1 — mi se adresa deodata, peste masS,
Katnici. — Unde ti-e ciokanul1) 1! Cum? Nu bei? E-he, — ma ame-
ninta el cu degetul. — Nici noi nu bem deobicei. E oprit cu desa-
vargire. Dar acum . . . intre prieteni . . . gi in cinstea, — se scula
gi, dupa ce se uita la Rankovici, ridica vocea, — eliberarii Chievului
de catre glorioasa Armata Rogie gi pentru conferin^a dela Teheran,
adunati aci in jurul acestei mese simple, ridicam p ah aru l. . . —
Katnici se opri, sim^ind privirea lui Rankovici. — Intr’un cuvant,
Corciaghin, toarna-i prepeceni}a2), e mai tare decat votca, —incheie el.
Rankovici agtepta pana ce Miletici imi umplu paharul.
— Tovaragi gi f r a ti! — incepu el cu o voce ragugita de bariton.
— S& bem cu to^ii pentru tovaragul nostru, maregalul Tito, care . . .
§i incepu sa-1 laude cu patos pe Tito. Vorbea nu prea tare, cu
glas monoton, rostind greu cuvintele, oprindu-se des gi trecand la
o bolborosire de neinteles. In schimb incheierea o rosti cu glas tare,
aproape £ipand cu provocare:
— Traiasca T ito !
Toata lumea repeta strigatul. Numai un batran, caruia ii tremura
capul ras din fa£a gi pana in cregtet, tacu, ca gi cum nu ar fi auzit
urarea. §edea de o parte, pe o mica banca; nici nu bea, nici nu
manca. In ochii sai de un albastru spalacit, se citea spaima. Prezenta
unui mare gef, belgugul de mancare in aceste vremuri grele de razboi,
urarile zgomotoase gi toata aceasta zarva il tulburau gi nu mai gtia,
pesemne, unde sa se ascunda cu cobza lui, care semana cu una
ucrainiana.
Pregedintele comitetului popular ii gopti ceva lui Rankovici,
aratand spre batran.
— A-ha, bine! — spuse Rankovici, dand binevoitor din cap.
— E un vechi obicei al nostru sa cantam faptele eroilor poporului.
Spui ca mogul mai £ine minte jugul turcesc? Nu-i nimic. Cu atat
mai bine I Ei, sa ne cante ceva . . .
— Despre Marko Kraliej/ici 1 — striga Katnici, sarind in picioare.
— Despre viteazul Sarb ! Spiritul lui este gi azi viu in oastea noastrS 1
In acelag timp, el privi cu talc la Rankovici, care avea acelag
nume cu eroul legendar.
J) Un fel de pocal (N. trad.)
a) Un rachiu de prune distilat de trei ori. (N. trad.)

123
Rankovici Igi bomba pieptul §i se pregati sS asculte.
Batranul i§i potrivi intre genunchi cobza lunga, impodobita cu o
pasare sculptata §i apuca arcu§ul facut dintr’o craca indoit5 cu o
coarda din par de cal.
Se facu linigte . . .
Arcu§ul, pe care sunau ni§te inele de fier, scoase din cobza un
geamat prelung §i grav. Purbat pe coarde, el isca sunete cand scilr-
taitoare, cand jalnice §i tanguitoare. Deodata, batranul incepu sa
cante cu o voce taraganata:
Cat pe cer luci-vor soare, lund,
Marko n’o pieri din amintire . . .
Canta in ritm lent, monoton de recitativ, despre viteazul, pu-
ternicul Marko Kralievici, eroul Balcanilor §i despre faptele lui
glorioase in luptele impotriva Turcilor. Trecand dela notele dc sus,
la cele de jos, §i facsind uneori pauze spre a se odihni, el se schimba
la fa£a pe masura ce canta, iar vocea lui rasuna din ce in ce mai
puternic, mai infocat. Ochii, la inceput stin§i, se aprinsera §i priveau
acum cu sememe de sub sprancenele stufoase.
Iovan batea tactul in masa §i repeta incet de tot unele strofe.
In fa|;a mea, reinviau vechile legende eroice; imi amintii de Ilia
Muromet al nosiru, trecutul legandu-se parca de prezent... Simjeam
o vibrare apropiata §i scumpa in aria cobzarului.
Dupa ce cantecul se sfai §i, toata lumca ramase un timp ta cu ta;
apoi, cineva intreba:
— §i cum a murit Marko?
— N’a murit, copiii mei, — raspunse pe un ton grav batranul.
— Doarme intr’o pe§tera; spada lui este infipta in piatra, iar calul
sau, §arat, pa§te in apropiere. Marko se va trezi indata ce piatra
se va faramiba §i spada va fi descatugata. Atunci va incaleca pe
Sarat §i va veni sa salveze poporul.
— A. §i v en it! — striga Katnici, ridicandu-se cu paharul in
mana. — In sanatatea lui Marko al nostru 1 — sbriga el, uitan-
du-sela Rankovici. —Iar acum, —spuse el, adresandu-se cobzarului,
— cantS-ne despre cel pe care U iubegte intreg poporul nostru.
M’auzi batrane?
Mogneagul r&mase cu ochii in gol ingandurat, zambi apoi gan-
durilor sale. Fa£a i se luminJL In&lltpcu mandrie capul §i incepu sa
cante o melodie tremur&toare, cristsalircit, armonioasa 5! solemna.
Coarda c&nta ca §i glasul omulul. In c-Aatec se Impleteau cheraareu,
implorarca §i bucuria.

124
In vocea batranului razbatea multa emo$ie, iar vorbele lui
vibrau de dragoste curata gi adanca fata de Stalin, de incredere in
victoria cauzei lui drepte. Ofiierii §i activigtii politici sorbeau fiecare
cuvant gi fiecare sunet al corzii. Uitasera de mancare gi lasasera
{igarile gi pipele sa fumege pe masa.
Cand batr&nul sfargi cantecul, rasunara strigate puternice:
«Traiasca Armata Rogie 1» Aplauzele erau atat de furtunoase,
incat frunzele de pe crengile de stejar, care impodobeau perejii,
incepura sa cada.
Deodata vazui pe fa£a lui Miletici o expresie de uimire. Ii urmarii
privirea. Rankovici se uita la batran, incruntandu-gi sprancenele
si strangand atat de tare paharul gol, incat incheieturile degetelor
i se albisera.
Pentru o clipa ii s.urprinsei expresia ochilor: era plina de rautate.
Dar, deodata, zambi vesel, §i incepu sa strige §i el cu noi, iar dupa
ce toata lumea tacu, spuse:
— Bravo, batrane! Ai cantat tocmai ce trebuia. Ceeace avem
in sange. Merisi toate laudele. Bravo ! — incheie el §i, intorcandu-se
spre cobzar, batu inca de cateva ori din palme.
Iovan mil trase incet de maneca §i ie§iram in strada impreuna,
din camera incarcata de fum.
Mergea cu pa?i mari, adancit in ganduri §i privea tinta inainte.
In sfar§it, vorbi, dar se vedca ca spusele lui nu aveau legatura cu
cele ce gandea.
— Ce chef au organizat in acest sat mic §i nenorocit! De unde or
fi putut sa adune toate bunata^ile astea? . . . » 1

11

« De o parte §i de alta a drumurilor, langa stancile dealurilor


din preajma muntilor, se aflau razletite ni§te colibe mici, acopcrite
cu paie pe juihatate putrede. Petecele de pamant, imprejmuite cu
ziduri de piatra pe care erau aruncate crengi tepoase, semanau
mai mult cu nigte co§uri uriage pline cu pamant, decat cu ogoare.
Agezarile acestea erau aidoma machetei unui sat din vremuri stra-
vechi, pe care o vazusem candva intr’un muzeu!
Miletici se uita cu triste^e in jur.
— Sa intram in coliba asta, frate ! — spuse el. — Sa vezi cum
traiesc (aranii nogtri. Mi se pare ca aici a tras Vucetin. Cu prilejul
asta, o sa «flam cand plecam.

125
Intraram in tinda in care mirosea a gainaj;, iar de acolo in ti’o
camaru£a innegritS de fum, care avea o fereastra micu^a acoperita
cu ba§icS de bou, in loc de geam.
In semiintunericul care domnea in odaita, cu priviri hamesite,
trei copila§i, pe jumatate goi, cu picioarele subjlri §i strambe, se
jucau jos, pe pamantul gol, intr’un maldar de paie. Ei se apropiara
§i se uitara la noi pe sub sprancene; pe obrajorii lor vineji, era inti-
parita o expresie sumbra §i rugatoare.
A1 patrulea copil, un baiejag de vreo treisprezece ani, adusese
pesemne chiar atunci din padure un badniac — un stejar mic §i sub£ire
cu frunze inca verzi. Dupa tradijde, urma sa fie pus pe foe, deoarece
flacarile lui simbolizau aureola care ar fi aparut pe cer in momentul
nagterii lui Hristos. Stejarul era agezat intr’un colt §i baietagul
se desfata privindu-1, nehotarindu-se sa-1 arda, a§a cum cerea obi-
ceiul. Cand ne vazu, se ru§ina §i incerca sa-§i acopere corpul pe jum a­
tate gol, cu zdrenjele in care era imbracat.
— Dobar danx) — ne saluta cu voce trista, un barbat co-
carjit §i paros, ridicandu-se de langa vatra. — A£i venit la
comandant? Nu-i aid. S’a dus sa ia ciorba pentru gazele astea.
Stati jos 1
Ne a§ezaram chircifi, langa foe. Sub un ceaun plin cu porumb,
aga£at de o §ipca din tavan, ardeau slab buruieni umede.
Ma uitai in jur. In coliba nu erau nici banci, nici masa. Poate ca
laranul nu avea astfel de lucruri, sau poate ca le luase de acolo,
intrucat, dupa cuvintele lui Iovan, « Sfanta fecioara §i cuviosul
Iosif nu folosisera mobila in aceasta zi ». De ni§te stinghii prinse
in perete, atarnau funii de ceapa §i de ardei, o desaga §i cateva straie.
Pe police, se aflau vase saracacioase de lut. Intr’un coll Pe ni§te
j;aru§i, erau batute scanduri acoperite cu o cerga — un singur
pat pentru toata familia. Altceva, nimic.
— Cum te chiama? — intreba Iovan.
— Vuia Hristici.
Stapanul casei incepu sa se scuze §i sa se framante,
spunand ca nu poate sa ne ospateze cu nimic, inafara de
porumb fiert.
Dupa aceea, ne pofti sa ne spalam pe maini. Scoase de
undeva un mar mare, ro§u, §i-l cufunda intr’un lighean cu
apa curata.

') Bun5 ziua (N. trad.)

126
— M&nca^i-l ca sS fi^i tot atat de sSnStogi, de puternici gi de
rumeni, ca el — ne spuse dansul.
Apoi, Vuia Hristici scotoci iaragi sub pat, gi-mi intinse, grijuliu,
un gtergar nou de panza, cusut pe margini cu rogie. Pe fondul
unui turn crenelat, citiram « Stalin », intr’o clipa umila cocioaba
ni se paru frumoasa gi plina de lumina.
— §tergarul e cusut de so£ia ta, nu-i aga? — intreba Iovan,
luminandu-se la fata. — Dar unde-i?
— Au omorlt-o cetnicii, — raspunse Hristici, cu vocea inna-
bugita. ^
— Dece?
— Pentru gtergarul asta. Aveam douS la fel: unul era ascuns
—cel cu care va gtergeti, iar celalalt atarna pe perete. Cand il vazura,
il zmulsera gi incepura sa strige: «A-ha, aici sunt comunigti I »
— Au omorit-o cu cutitele, bestiile I Fascigtii I — striga cu glas
sub^re, baiatul mai mare.
Era inspahnantator de slab. Prin urechile lui stravezii, depar-
tate de cap, razbatea lumina focului.
— Cand am sa mS fac mare, am sa le arSt eu 1 — adauga el
intunecandu-se la fata.
—Bine ai sa faci 1 — spuse Iovan. — Ce ar fi sa aprindem bad-
niacul^
— Sa-1 aprindem — se invoi baiatul.
Luaram impreuna stejarul din colt agezarSm cu migcari
solemne pe foe. Un snop de scantei izbueni gi se ridica spre acoperigul
negru ce parea carbonizat. Stratul gros de funingine de pe tavan,
incepu sa se migte.
Copiii scoasera exclamatii de uimire si de bucurie.
— La mulfi a n i! — spune emotionat Miletici. — Cate scantei
sunt, atata fericire, atata bine gi atata recolta va doresc in anul
viitor ! Aga sa fie I
— Amin 1 Hrislos se rodi ! x) — murmura cu evlavie Hristici gi
se grabi sa intinda in fata noastrS un covorag impletit din par de
capra, pe care ageza porumb fiert, castane gi alune, modestul sau
ospat-
— Vaistinu se rodi I Vaislinu se rodi! *2) incepura sa strige copiii
gi se rostogolira prin paie, cautand moneda aruncata de Iovan.
Radeau gi strigau in fel gi chip, cu vocile lor subtiri: Piu-piu 1 Cvot-
evot! Piu-piu ! Cvot-cvot!
] ) Hristos s'a nascut (N. trad.)
2) Adcv3rat s’a nascut. (N. trad.)

127
Astfel urau ei casei sa aiba parte de mai multe gaini gi gagte
in anul viitor.
— S& dea dumnezeu I Sa dea dumnezeu I — repeta ganditor Vuia
Hristici, gi, deodata, adauga: — Numai dumnezeu gi Rugii ne mai
pot mantui!
— Dumnezeu n’are nimic de aface cu asta . . . Dar oamenii sovie-
tici, ca el, — spuse Iovan aratand spre mine, — ne aju tain tr’adevar.
Ei ne vor aduce fericirea !
Hristici se fastaci gi zambi timid.
— Egti Rus? — Rus adevarat? — intreba el'.
Nu crezuse, — se pare — ca sunt Rus. Dar curiozitatea gi spe-
ranja ii lucira in ochii adanciji sub pleoapele umflate. In schiinb,
baiatul cel mai mare igi pironi privirile asupra mea.
— Sa gtii, tatuca, — continua Iovan, — ca gi sarbatoarea noa-
stra va veni. E aproape. Dar nu vine singura. §tii ce a spus tova-
ragul Stalin? « Victoria nu vine fara lupta gi incordare. Ea se cuce-
regte prin lupta.» §i noi o vom cuceri prin lupta, tatuca, £i-o jur !
Aga e, frate Nicolai? Vom cuceri impreuna victoria I
In aceasta clipa, se deschise uga gi intra Vucetin, comandantul
batalionului. Puse pe covorag o gamela cu ciorba fierbinte gi spuse:
— Ei, foarte bine ! Vacl ca masa e pusa. Ageza^i-va, puigorilor I
Copiii se repezira numaidecat cu gurile deschise, la gamela. Numai
baiatul mai mare ramase nemigcat, fara sa ma slabeasca din ochi.
— Iar tu Corciaghin, — spuse Vucetin cand ne zari, — nu-|i
irosi timpul de pomana. Poniim maine in zori. Ai grija ca armele
ostagilor sa fie curatite gi unse. Ca in Armata Rogie. Ia-1 gi pe
Zagorianov sa-fi ajute, — continua comandantul, uitandu-se cu
simpatie la mine. — Ati inteles?
Ne pregatiram toata seara pentru lupta mult agteptata. Fratii
Stankov, rnegtereau la aruncatorul lor de mine. Kote Petkovski
ungea inchizatorul pugtii antitanc, murmurand un cantec. Ceilal^i
partizani igi curatau cu grija pistoalele mitraliere cucerite dela
inamic gi carabinele; cele mai multe din ele erau roase de rugina
gi aveau paturile scorojite. Visau cu glas tare la armele mai bune
pe care le vor captura la Sin.
Prin satul scaldat in lumina albicioasa a lunei, treceau, din
casa in casa, flacai gi fete, imbracaj;i ca apostoli gi pastori, cu scurte
imblanite intoarse pe dos, cu cozi de oaie prinse de caciuli gi cu
mustafi gi barbi facute din lana de capra. Purtau icoane care infa-
^igau un prune in iesle, gi cantau prelung: « Oj, Koledo, Koledo 1 ».
NavalirS gi la noi in gopron, sunand din clopoteii cusu^i de manugi.
■i
128
— Sanatale gi veselie !
Partizanii raspunsera stapani^i. Nu le ardea de colinde.
— §edeti, — ii invita Iovan pe cei abia sosi^i. — Avem vegti bune.
Le povesti ca fra^ii rugi bat pe toate fronturile pe Nem^i §i-i
alunga, ca se apropie tot mai mult de Balcani gi ca nu mai e departe
ziua intalnirii 1 Icoana nimeri intr’un colt, iar oaspe^ii igi dezlipira
mustajile gi barbile gi ascultara gtirile cu sufletul la gura; apoi
vocile tinere gi rasunatoare incepura sa cante:
S Dona, s Volghe, i U r a la ...*

12
Katnici era Inciudat gi descurajat. Hotarit lucru, n’avea noroc.
Se zbatuse atata ca sa organizeze masa gi, deodata, totul se daduse
peste cap. Dupa plecarea oaspe^ilor, se repezi la pregedintele comi-
tetului popular.
— Egti un dobitoc 1 — £ipa el guierator, zmulgandu-i funda
rogie de pe reverul hainei. — Unde dracu’ ai gasit cobzarul asta?
Pune-1 numaidecat sa faca un cantec despre conducatorul nostru
Tito, la fel ca despre Marko Kralievici ! Sa gtii ca vei raspunde
de asta 1 Ai in^eles?
Pregedintele parasi in goana casa, rogu la fa£a gi speriat de
moarte.
Intre timp, ordonanta lui Katnici, un partizan cu pSrul crej;
gi cu ochii gireji, poreclit « Pantera », ragni repede nigte boabe de
cafea, — intr’o ragni^a mica de alama, asemanatoare cu o grenadS,
pe care, impreuna cu djiezva1) gi cu o cegcufa de porjelan le purta
pretutindeni in desaga dupa comandantul sau, — pregati la
iujeala cafeaua.
Dar nici scandalul facut pregedintelui comitetului, de catre
Katnici, nici cafeaua, aromata gi cu caimac oferita, nu reugiri
sa risipeasca gandurile negre ale lui Rankovici. Continua sa stea
nemigcat gi tacut in fotoliu. Mania, care era aproape de neobservat
cand il priveai, i se potolea greu.
In sfargit, mormai ceva. Katnici, cuprins de spaima, se repezi
spre el, dupa ce facu semn « P anterei» sa iasS din odaie.
— Fii calm, — spuse ironic Rankovici.
Privirea rece a ochilor sai plini de rautate il f5cea pe Katnici
s5 tremure.*i,
!) Vas tu care kp fare cafea lurceascfl. (N. trad.)

I 2y
i, i
— Sunt mulpimit de munca ta, comisare I
Katnici tresari.
— Nu pot decat sa-ti mul^umesc pentru ca ai educat oamenii
in spiritul dragostei nemarginite pentru U.R.S.S., in spiritul prie-
teniei vegnice cu Uniunea Sovietica gi in spiritul inf;elegerii rolului
maret al acesteia, — continua sarcastic Rankovici. — Egti un edu­
cator la fel de bun ca Slobodan Miloevici, cel care a pierit din
intamplare . .. Nu credeam ca seminjele sem&nate de el au gasit
un teren atat de prielnic gi au dat un rod atat de bogat. Bine-
infeles c3 gi tu ai un oarecare merit in asta . . .
Katnici statea cu privirile in pamant. Banuia cS moartea
«intamplatoare » a comisarului politic Miloevici, predecesorul lui,
se datora tocmai incercarilor de a critica gi de a analiza ac^iunile
conducerii. Rankovici se scula, se duse repede spre intrare gi impinse
cu piciorul uga. Aceasta se deschise, cu zgomot. Dupa ce se con-
vinse ca nu asculta nimeni gi ca oamenii de paza sunt pe coridor,
se intoarse gi se ageza din nou in jil^.
— AceastS gazeta de perete . . .
— Am s’o distrug I — se repezi Katnici.
— Sa nu cumva s’o faci I N’ai reugi decat sa te tradezi I — spuse
Rankovici, aplecandu-se spre el. — Nu se vorbegte in ea decat despre
Uniunea Sovietica. E pur gi simplu induiogator. Acum in^eleg dece
se simte Zagorianov asta ca la el acasa !
Katnici facu un gest de impotrivire, care arata disperare gi
hotarire.
— Ai gasit vreo solute? — intreba goptit, Rankovici.
— Nu inca, dar . . .
— Fii linigtit. 0 sa ma ocup chiar eu de batalionul tau. Lupta
pentru Sin . . . Cred ca rusofilii tai nu-gi vor cru£a vie^ile gi vor
cauta sa impiedice prin toate mijloacele plecarea vanatorilor de
munte din divizia « Frunza de s te ja r» spre Rasarit, spre
Rusia.
In ochii lui Katnici se ivi o strafulgerare de spaima. Acum in|:e-
lese dece a plecat un singur batalion gi nu doua, in ajutorul Mun-
tenegrenilor. Era limpede ca a fost trimis la pieire 1 Ca gi cum i-ar
fi citit gandurile, Rankovici rase sec gi spuse:
— Ifi dau voie s5 mai int&rzii puj;in pe aci. Po^i sa rSmai deo-
camdata . . .
Totul se aranjase. IncepurS sa-gi soarbi cafeaua gi s& discute
cu vioicigne multumifi unul de celalalt. Katnici ii expuse lui Ran­
kovici planul tratatului sau gtiinfifico-politic despre rela^iile ruso-

130
sarbegti din trecut. Jura ca va apara in mod stralucit demnitatca
na^ionala a Jugoslavilor, ca va sublinia rolul conducator al na[.i-
unii sarbe §i ca va prezenta opera istorica a Rusiei, In ceeace pri-
ve§te eliberarea Serbiei de sub jugul barbariei turcegti, drept o
fa^arnicie . . .
— Dece trebuie sane luam mereu dupa al^ii? — spunea el. —
Trebuie sa facem in a§a fel incat ceilal^i sa se potriveasca dupa noi.
De pilda, vecina noastra, Bulgaria . . . Am dreptate?
Rankovici inclina distrat capul. Se gandea la ale lui.

13

De-afara, se auzira tropote de cai, iar apoi cuvinte rostite in


limba engleza.
— Aliajii I — spuse Rankovici *ridicandu-se. — Repede Blajo, fa
ordine pe masa 1
In timp ce Rankovici ii intampina pe oaspe^i in pragul casei,
Katnici aduna in graba buca^ile de carne §i placintele ramase dela
cei care plecara, punandu-le pe farfurii lungi; scutura apoi fara-
miturile de pe fa^a de masa §i §terse cu o batista mare, cu patra-
lele, cateva farfurii, cutite §i furculi^e.
U§a se deschise.
— Am onoare I Ma bucur foarte mult ca va vad 1 — zise Ran­
kovici, poftind in camera pe locotenent-colonelul Me Carver, pe
capitanul Pinch §i pe Dobrivoe Magdici, comisarul brigazii.
— Alia^ii 1 Scumpii no§tri alia^i 1 — exclama Katnici §i se repezi
in intampinarea lor, cu un zambet cordial.
— Hallo 1 Noroc 1 — spusc Me Carver §i scutura cu putere
mana lui Katnici. — Cine e§ti dumneata?
— Blajo Katnici, comisarul politic al batalionului §umadia.
— Al batalionului §umadia? Foarte bine 1
— Poftiji la masa, prieteni 1 — zise Rankovici.
— Ce placut e sa ie§i dintre zapezi §i dintre muntii posomorijl
§i sa dai de asemenea bunata^i I — spuse cu glas tare Me Carver,
privind rama§ij:ele ospajnlui. — Prietene Magdici, a§eaza-te in fa^a
m ea; voi avea in curand nevoie de dumneata. Dar deocamdata,
sa imbucam ceva. Cea mai buna lauda pentru o mancare este sa
nu ramaie nimic pe farfurie, cum spun Englezii.
— Nu vreji sa gustaj;i? — intreba Katnici, aplecandu-se peste
masS. — E fabricate proprie 1

131
u1
— Ce-i asba? Cocktail? ! — exclamS Me Carver uimib. — Foarte
drSgu£. VSd cS egti un bSiat priceput. AgeazS-te, Badgey Pinch,
pe unde tot umbli? DupS cum vezi, eram agtepta^i aici.
Englezul nu raspunse. Se agezase pe o bancS mica, langS foe;
igi intindea mainile sub^iri, inrogite de frig, spre flacSra albSstruie
gi se incrunta cu disprej:. II supSra purtarea familiars a lui Me Carver.
Cat de vulgar plescSie gi se aruncS asupra mancSrii ! Pinch era obosit
de pe urma cSIStoriei gi-gi ascundea cu greu dezgustul fa^S de tot
ce-1 inconjura. Iar va trebui sS rSmanS peste noapte intr’o carciumS
oarecare.
— A inghe{:at, sSracul I — spuse Me Carver compStimitor,
clStinand din cap.— Uite unde duce lipsa de antrenament I Cole-
gul meu nu s’a urcat pe Mont Blanc ca mine, nu s’a cS$Srat pe
Ararat in cSutarea rSmSgi$elor arcei lui Noe gi nici n’a cutreierat
Pirineii. Ai plecat demult din Drvar, mister Rankovici? Cum se
simte maregalul? Nu se plictisegte in pegtera sa? In societatea cui
prefers sS stea?
— A maiorului Randolph Churchill, — raspunse Rankovici.
— A venit dela Teheran.
Se auzi, in sfargit, gi vocea lui Pinch:
— Asta-i interesant I Ar trebui sa ne grSbim sa aj ungem la car-
tierul general, colonele. Mister Randolph a adus probabil dela con-
ferin^a « Celor Trei M ari» o multime de gtiri gi de zvonuri din culise.
Mi s’a facut dor de anecdotele lui gi de jocurile de cuvinte.
— Care au mai multa spuma decat fond, ca gi gampania, — ob-
serva Me Carver in limba engleza.
— Gregi^i, sir. Randolph e un adevarat gentleman. Vesel gi
spiritual. In compania lui, maregalul nu se va plictisi niciodata.
Convorbiri interesante, gahul...
— Cat privegte gahul, am renuntat la acest joc, — zise Me
Carver zambind ironic gi indreptandu-gi cravata, — pentru ca
dezvolta o orientare abstracts a gandurilor gi i^i sclerozeazS cre-
ierul. Aceste stSri nu te ajutS deloc sS apreciezi lucid gi practic
lucrurile. AfarS de asta, jucStorii se bagS singuri in situa^ii com­
plicate gi in finaluri periculoase, din care nu gtiu cum sS iasS 1
— continuS, uitandu-se semnificativ la Pinch. — Prefer tenisul.
Acest sport cSlegte organism ul... Gentlemeni, aj:i auzit de ac^iunea
de recunoagtere pe care am intreprins-o la Bor?
— Am fost inform al de Popovici, — spuse Rankovici. — VS
felicit 1 Tito a promis sS VS confere ordinul « FrStie gi unitate »,
pe care il va institui in curind.

132
— Ca alia^i, avem datoria sa v3 ajutfim, — spuse Me Carver,
plec&nd capul cu modestie. — Din Homolie, am plecat in Croatia,
unde se afla parlamentul dumneavoastrS mobil de camp. Am reugit
cu greu sa-1 descopar pe Filippovici intr’o coliba... Pentru chestiu-
nea despre care am vorbit odata, va aminti^i, nu-i aga, domnule
Rankovici? Ministrul mi 1-a recomandat pe Magdici.
— In ceeace ma prive§te, am stat de vorbd cu el, — ii gopti Ran­
kovici.
Me Carver se ridica dela locul sau gi se ageza alaturi de Magdici.
— Servegte-te, s i r ! Sunt cele mai bune Jigari ale noastre,
« Camel»1 — spuse , el, imbiind cu port-^igaretul pe comisarul
brigazii.
Magdici era incruntat gi furios. Batalionul care cura|;ase terenul
de aterizaj dela Glamociko-Pole, ramasese acolo ca sa pazeased
avionul alia^ilor gi sa curefe din nou terenul pentru decolare, in
cazul cand va cadea alta zapada. Deci nu se §tie cat timp va
in tarzia... §i ei nu mai puteau a§tepta.
Peruci^a il trimisese la Sin spre a ajuta pe Vucetin §i pe Rado-
vici, comandantul batalionului muntenegrean, sa organizeze in
comun ac^iunea, dar aliatii il oprisera in drum. Magdici era gata
sa fie grosolan cu toata lumea.
— Nu fumez, — raspunse el sec.
— Aha ! Ascetism de partizan ! — spuse Me Carver razand. —
In cazul acesta, gusta^i cocktail-u\. E m inunat! 0 bautura divind 1
— Va rog, servi^i! — spuse Katnici §i umplu doua pahare.
— Parca ar fi apa de gura ! — spuse Me Carver, in engl^ze§te,
lui Pinch.
Deodata, se ridica §i lua o infa{:i§are solemna.
— In cursul peregrinarilor mele, gentlemeni, am faurit planul
unei noi actiuni de recunoa§tere, de asta data la Sin. Indraznesc
sa vd cer sprijinul, domnule Rankovici.
Mana mare §i ro§ie a lui Rankovici, cu degetele rdsfirate, cdzu
greu pe masa.
— Prea tarziu. Maine doua batalioane de ale noastre vor incepe
lupta pentru Sin, — spuse el.
— Lupta? Fara o acfiune prealabild de recunoagtere? Fara sd
fie sondata apararea inamicului? Asta-i imposibil 1 Sper cd egti
de aceeag parere cu mine, capitane Pinch 1
Pinch ridica nehotarit din umeri. Igi propuse sd nu-gi slabeasca
din ochi nicio clipa partenerul, dar nu avea pofta sa mearga
la Sin.

133
— Nu exists niciun motiv de nelinigte. Acjiunea de recunoagtere
s’a gi fScut I — spuse Magdici.
Me Carver fScu un gest de ciudS, izbutind cu greu s5-gi ascundS
nemultumirea. La Sin, il agtepta von Goltz.
— Da^i-mi v o ie ... — zise el deodatS, sco^Snd din porthart
un bloc-notes pe care il rasfoi. Prima brigade trebuie sa ramanS
in raionul Livno gi planurile ei nu prevSd operajiunea dela Sin.
— Planurile au fost schimbate, din ordinul lui Arso Iovanovici,
— spuse incet Rankovici.
— D a r... asculta-ma, domnule Marko, — zise Americanul pri-
vindu-1 fix. — Nu s’ar putea oare, in interesul cauzei sa intarzii
operajiunea?
— Nu pot. Ocuparea cat mai grabnica a Sinului are o deosebita
important^ pentru noi, — raspunse raspicat Rankovici, spre mul-
tumirea lui Magdici. — Acest orag este un punct-cheie in liniile
de comunicatie ale inamicului din regiunea coastei. Este situat
pe singurul drum care leaga Croatia de Muntenegru. Dela Sin nu
mai e decat un pas p&na la Split, care este un port maritim destul
de important. Daca vom ocupa Sinul, vom avea iegire la mare, la
Adriatica, gi vom face deci legatura cu lumea din afara, cu voi,
prietenii gi aliatii nogtri I
— D a ... — spuse Me Carver, mugcandu-gi buzele. — Argu-
mentele sunt juste. Dar ca aliat, sunt dator sa te previn ca avem
absoluta nevoie de inca o ac^iune de recunoagtere. Am unele infor-
matii secrete pe care trebuie sa le controlez, personal.
— §i cum le vej;i controla?
— Foarte simplu. Ma voi duce la Sin, travestit. Am intotdeauna
la mine un costum sarbesc. Sunt gata sa fac orice sacrificiu pentru
prietenia noastra gi pentru victoria maretei noastre cauze. §i apoi
imi place riscul. E un lucru nobil, domnilor 1 — spuse Me Carver,
rasucindu-gi semet mustatile gi privind intrebator spre Rankovici.
— Va asigur ca totul va fi O.K. 1 Dupa aceea vom da lupta gi de
data aceasba vom merge la sigur.
Rankovici statu putin pe ganduri.
— Nu vad ce ag putea face, — zise el imbufnat. — Eu nu conduc
direct operatiunile militare gi nu am dreptul sa modific planul de
lupta. Nu-mi ramane decat sa va sfatuiesc sa nu va grabiji. Poate
ca se va intampla ceva care va schimba situatia.
— M inunat! Intamplarea este zeul razboiului I — raspufise
Me Carver gi incepu sa pufaie satisfacut din ^igara. — Dar deo-
camdata domnule Marko, da-mi voie sa ma retrag cu Magdici

134
intr’o c&m&ruj.&, ca s§ discutim anumite chestiuni gtiinpfice__
Ar fi dc dorit s& fii gi dumneata de fafti. MS intereseazS vechile
roci cristaline gi diferitele fenomene geologice.
Zambind mieros, Me Carver luS pe Magdici de braf gi trecu cu el,
urin&ndu-l pe Rankovici in cealalta jum&tate a casei.
Badgey Pinch incerca gi el sa-i urmeze, dar Me Carver ii tranti
uga in nas. Englezul dadu din umeri gi zambi inciudat: incS o lipsS
de tact I Iegi in cerdac ca sa ia pu^in aer; apoi se intoarse in camera,
unde ramasese numai Katnici, gi incepu sa-i explice «in taina »,
cu voce monotona, ca Marea Britanie va deschide in curand aici,
in Balcani, cel de al doilea front. Afirma ca planurile de invadare
a Europei prin mun^ii Balcani sunt invaluite intr’un secret tot
at&t de nepatruns ca gi pregatirile facute acum catSva vreme de
alia^i pentru debarcarea din Africa de nord. Spunea ca vasele
engleze au gi sosit in Italia, gi ca feldmaregalul Wilson nu agteapta
decat armata poloneza a lui Anders care ratacegte pe undeva prin
Orientul Mijlociu. Anders doregte, pesemne, sa aefioneze impreuna
cu Englezii in Balcani, pentru a ajunge in Polonia, inainte ca ea
sa fie eliberata de Armata Rogie.
Katnici asculta atent, magulit de faptul c i i se impartagesc
secretele diploma^iei gi strategiei inalte.
— Intelege^i, firegte, — spuse Pinch cu un zambet fin, — ce
acfiune de mari propor^ii a planuit primul ministru domnul Chur­
chill. Noi urmarim cu multa prietenie gi fara niciun fel de ganduri
egoiste, politica £arilor din Europa de sud-est gi din Europa Cen-
tra la . . . Pagim cot la cot cu voi, ca alia^i credinciogi, spre cele
mai frumoase perspective pe care le-a intrezarit vreodata omenirea.
Noi socotim ca datoria noastra este sa slujim lumea, iar nu s’o
dominam. Insulele britanice — Britanicilor. Balcanii — Balcanicilor.
Va rog sa ma credef;i...
Katnici incuviinf;a mereu, bucurandu-se in sinea lui ca viitoarea
sa lucrare va fi, fara nicio indoiala, bine primita de prietenii apu-
seni. Pinch era gi el mulpimit de interlocutorul sau. «Nu-i nimic
— se gandi el la Me Carver, cu o furie ascunsS — o sa-i trantesc gi
eu candva in nas uga Jugoslaviei ! »

14

In noaptea aceea, in satul Obrova^ de langa Sin, se celebra o


nunta. Mireasa se imbracase de dimineala intr’o rochie alba cu

135
fluturi, !§i prinsese pe piept un dinar s&rbesc casut intr’un saculef
de celuloid, dar rSm&sese descul^a. Petrecuse toata ziua intr’o a§tep-
tare plina de fericire. Prietenele ii dSdeau in cSr^i §i cantau cu
intona^ii prelungi §i oarecum triste. Doua dintre ele stateau la u§S
§i nu lasau pe nimeni sa intre. Nu-i dadura drumul decat na§ului
§i numai dupS ce plati ca^iva dinari, ca sa « rascumpere » mireasa.
Na§ul, care asudase de atatea griji, incal^a pe Radmila cu ni§te
opinci noi §i ie§i cu ea din casa. Din clipa aceea era dator s’o p&-
zeasca, iar daca s’ar fi intamplat s’o piarda din oclii, ar fi primit
ca pedeapsa o m atura. . .
Mireasa fu intampinata in prispa cu felicitari, cu rasete pline
de veselie §i cu strigaturi glume^e. 0 vioara §i un flaut cantau ne-
contenit. Mica Radmila, aproape un copil, cu cozi negre §i grele
impletite cu panglici, sta tacuta §i speriata. Era atat de tulburata,
incat o podidira lacrimile. Nici macar fericirea nu reu§ea sa-i alunge
negura din ochi. Parintii ei fusesera uci§i de curand de cetnicii
voevodului Giurici, care venisera dela Split ca sa rechizipioneze
alimente. Ramasese orfana. Niciun om din sat nu se purtase atat
de bine cu ea, ca Velko, un flacau inalt §i puternic, lipsit insa de
braful stang care ii fusese taiat din cot, in spitalul partizanilor. Dar
Radmilei, i se parea mai frumos decat toti ceilalpi. Ii placea sa
se uite in ochii lui, care sclipeau plini de manie cand ii vorbea
despre setea lui nemarginita de. razbunare §i despre ura lui fapa
de ocupanti §i fapa de cetnici, dugmanii poporului. II indragise
pentru ca ura lui impotriva asasinilor parintilor ei, era neostoita,
§i fiindca numele lui Velko Matici, ca §i al tovara§ului sau de lupta,
Muntenegreanul Stanko Turici, era vestit in tot pinutul. Despre
acesta din urma se spunea ca §tie sa se camufleze atat de bine,
inc&t inamicul trece pe langa el §i nu-1 vede decat dupa ce Stanko
«ii pune genunchiul in p ie p t».
Radmila privi in jur. Velko nu se afla in mul^ime. I§i a§tepta
viitoarea so^ie, in casa tatalui sau. Un obicei stravechi nu-i inga-
duia sa-§i vada mireasa in ziua casatoriei ei. Tot era bine ca sca-
pasera fara slujba religioasa. Hotarisera s& se lipseasca de ea, ca
sa nu piece la Sin unde se aflau Nem^ii §i pentru ca Velko nu mai
voise sa amane nunta. Dorea ca prietenul sau Stanko din batalionul
mufttenegrean, care se afla acum langa Sin, sa fie de fa^a.
Calul mergea incet, tragand gareta, impodobita cu flori de
hartie §i cu §tergare, cusute frumos, in care na§ul o urease pe Rad­
mila. Un $igaii, care mergea pe langa roata §aretei, scotea din
fluierul sau de'salcie sunete ascufite. Ochii ii clipeau vesel pe fa|a
ce str&lucea de mulfuinire. Radmila le auzea gi nu le auzea; un sen­
timent ciudat de nelinigte ii str&ngea inim a; sim^ea gi bucurie,
dar ii era gi teama de viitor.
Privi din nou in jur.
Vantul rece ii gfichiuia obrajii apringi ca para focului. Dinspre
rau gi dinspre crangurile de arini venea o mireasma in^epatoare
de frunze cazute, prinse de ger. Fulgi rari se rostogoleau in aer
gi se lipeau de genele grele de nea.
Deasupra Alpilor Dinarici stralucea orbitor cerul albastru, iar
razele soarelui care se ascundeau dincolo de culmi aureau stancile de
pe povarniguri gi lefaceau sa sclipeasca. Inima Radmilei incepu sa
bata mai repede gi mai puternic, raspandind cSldurS in toata fap-
tura-i. Era gata parca sa sara afara din piept, ca sS zboare mai
repede spre Velko, pe aripile adierii care destrama nelinigtea ascunsa
in suflete.
lata gi casa mirelui.
Nagul, un batran puternic, cu palmele mari de muncitor, o lua
binigor in bra£e gi o ridica din gareta. Soacra, o femeie in varsta,
cu fa^a marunta, uscata ca o stafida, igi intampina nora la uga
gi ii intinse, cu mainile tremuratoare, de parca i-ar fi fost teama sa
incredin^eze gospodaria casei acestei copile fara experien^a, o sita
cu grau. Radmila igi aduse aminte ce-i spusese nagu’ sau gi risipi
graun^ele prin curte, iar sita o arunca pe acoperig. Dupa aceea
impinsera un copil spre ea gi fata il saruta cu caldura, semn ca tot
astfel igi va iubi gi ingriji copiii.
Apoi, pagind pe o panza intinsa, mireasa intra in prima odaie,
impodobita cu crengi de stejar. Agtepta cu nerabdare ca aceasta
veche ceremonie sa se termine cat mai curand gi nagul sa-i ingaduie
sa se ageze alaturi de mire, la masa intinsa. De-ar incepe mai de-
graba veselia — jocul 1
In sfargit, ajunse langa cel carc-i era drag.
— Uite-1 pe Stanko, — spuse Velko. — E cel mai bun prieten
al meu. Ti-am vorbit de el.
In vocea lui se sim^ea mandria.
Radmila ridica ochii. Iata-1 gi pe viteazul Stanko Turici. Un
flacau cu umeri la^i, ars de soare, cu fa^a daltuita parca gi ochii
albagtri-cenugii. Ce frumos e 1 Venise la nunta impreuna cu tova-
ragul sau de lupta Stoian Potkozara^, un tanar voinic, dar sfios
ca o fata. Pe fa£a lui Stoian ramasese intiparita o expresie de naiva
uimire, ca gi cum nu s’ar fi agteptat sa nimereasca intr’o casa cu
atata veselie, c^ntec, mancare gi bautura. Mainile lui atat de iscu-
site s& poarte armele, nu-gi g&seau locul gi tot sc&pau cufitul gi
furculi^a. C&nd i se oferi un pahar de rachiu In cinstea tinerilor
cSsatori^i, se rogi pdnS In albul ochilor.
— Nu beau — murmura el. — N ’avein voie.
Nici Stanko nu bau. Jurase c& p§nS la victorie s& nu bea nici
vin, nici rachiu, gi nici §livovifd, sS-gi inn&buge orice dorm^S care
1-ar putea abate, m&car pentru o clipa, dela ^elul rnSret pentru
care traia, in aceste zile de lupta crunta impotriva dugmanului.
Cei doi partizani nu-gi impletira vocile cu ale celorlal^i nuntagi
in cantecele de nunta, dar le ascultau cu placere.
In schimb jucara cu foe. O prindeau pe Radmila de mijloc gi o
ridicau ca pe un fulg.
Un scripcar batran, cu plete lungi gi carunte, plimba arcugul
pe coarde, cand incet, cu un aer grav, cand repede, inso^ind melodia
cu chiote.
Sudoarea curgea giroaie de pe fruntea lui brazdata adanc. Ii
dadura vin. El prinse paharul in din^i gi bau, dand capul pe spate,
farS sa intrerupa cantecul.
Stoian gi Stanko jucau bora de parca li se aprinsesera calcaiele.
Deseori li se intamplase sa joace gi pe pozifii, in bataia vantului
inghe^at, ca sa se mai incalzeasca, gi nu odata uitaserS, in val-
toarea horei, viscolul cumplit.
Deodata Neda, o prietena a Radmilei, o fata vioaie gi indema-
natica, zvelta ca trestia, atrase privirile lui Stoian. Ochii ei negri
care luceau pe fa£a imbujorata il lacura sa se fastaceasca gi sa iasa
din hora.
Neda se apropie de el gi impreuna se agezara intr’un ungher,
pe o lada.
— Ai obosit? — il intreba fata cu simpatie.
— Da, — raspunse Stoian, degi ar fi fost in stare sa treaca Alpii
Dinarici fara sa se opreasca macar o clipa ca sa rasufle.
— Am auzit ca in curand ve£i goni pe §vabi din Sin?
— Da, curand, — raspunse Stoian, devenind din nou serios.
— §tii, cS am o sora acolo.
El tScea, z&mbind stingherit.
— Ia spune-mi, iubegti vreo fata?
Stoian ii arunca lui Tuiici o privire prin care ii cerea parca
sa-1 scape.
— Cum o cheama? Ji-e dor de ea? — il iscodea Neda, privindu-1
cu admirable gi invidiind f3ra sS vrea pe aleasa inimii lui.
Stoian Potkozaraf se ridicS.

138
— Deocamdata nu am pe niineni, — spuse el Incet, cu ubrajii
In flac&ri. Apoi ad&ug&: — S& ne fie cu iertSciune, dar a venit
timpul s5 plecam.
§i se indrepta spre Stanko.
Curand dupa aceea, amandoi Muntenegrenii urara din inima
fericire deplina gi senina tinerilor cSsStori^i, gi pornira spre batalion.
Petrecerea £inu panS diminea^a in casa lui Obren Matici. Nagul
dansa cu matura, iar diminea^a, t&nara stapana a casei, Radmila,
ii oferi lui intaiul pahar de rachiu fie r t...
15
« ... Coloana noastra sporise. Se alcatuise o sectie intreaga de
noi partizani, tineri gi batrani. Printre ei se afla gi batranul Ali
Fethi, care purta un fes rogu, o scurta de oaie gi pantaloni bufan$i
de postav. Nu uitase ca in 1914 §i chiar mai de curand, Sarbii §i
Croatii macelarisera pe musulmani. La inceput a crezuL ca §i parti-
zanii vor porni pe aceeag cale — «impotriva Turcilor ». Dar acum,
cand vedea acegti oameni inarma^i care aveau stelute rogii la
boneta, il cuprindea un sentiment de linigte §i de siguranf;a.
Erau printre ei §i fete imbracate cu pantaloni croi£i in graba
din mantai italienegti, si cu haine §i scurte imblanite. Erau §i fla-
caiandri tineri de tot, unii cu ghete, al^ii cu opinci §i cu haine de
moda veche, cu maneci inguste, tivite pe margine cu un gnur
albastru, gros, cu haine vatuite sau cu mantai de dimie. La brau
purtau cu^ite incovoiate, ca acelea cu care se taie tufele pentru
hrana vitelor, baionete nemfegti, iatagane de-ale bunicilor §i
pistoale batute cu argint. Un flacau, mic de. statura gi slab, purta
mandru pe umSr o pugca lunga de arnaut, rogie de rugina, pe care
se mai vedeau inca incrusta£iile de fildeg.
Aga aratau pe semne gi ostagii din militia populara din secolul
trecut, care se ridicasera impotriva asupritorilor turci.
Un baiat, fiul lui Hristici, ramas in pragul cocioabei, in vreme
ce ne aliniam, se uita lung la noi, cu o privire ingandurata, visa-
toare; apoi, se apropie hotarit de Vucetin:
— Vreau sa merg cu voi, tovarage comandant. Se poate?
Taica-sau nu cauta sa-1 opreasca.
— Mi-au pierit doi fii mai mari in razboiul asta, —ii spuse el lui
Vucetin. — Dar mai cresc alti patru. De n’ar fi ei, ag merge gi eu la
lupta. Luaf;i-1 pe Vasko cu voi. Numai de s’ar termina odata raz­
boiul. . . Sa va pazeasca sfantul Sava cel iubit de dumnezeu gi
sfanta fecioara, — spuse el tuturor ostagilor, facandu-gi cruce. —

1.19
Sa dea sanitate gi rabdare tuturor vitejilor, care lupta pentru
libertatea de aur, stau in zSpadi gi sufera de frig gi de foame. S i
nu-i lase si piari de mana dugmanului. Iar daca vreunul va muri,
sa moara vitejegte, ca un e ro u ... Sa-i zdrobi^i pe fascigti, vitejilor 1
Nu-gi lua ramas bun dela fiul sau, ci dela to^i ostagii. Nu-1
petrecea numai pe el, ci pe to^i, petrecea oastea lui draga.
— Inainte marg ! — se auzi comanda.
Tomag Vucetin jiorni cu batalionul, fara sa-1 mai agtepte pe
Katnici. Acesta trimisese vorba comandan^ilor de companie ca a
trebuit sa ram ani cu Rankovici pentru nigte chestiuni urgente
gi ne va ajunge din urma.
Plutonul nostru mergea din nou in fruntea coloanei. Micul
drapel decolorat, care nu cunoscuse niciodata odihna, purtat de
mainile lui Djuro Filippovici, falfaia pe lemnul scurt ca o flacarS
in vant.
— Vezi? Vezi, prietene? — spunea emojdonat Miletici, pagind
alaturi de mine. — Astazi suntem mai mulfi decat ieri, iar maine
vom fi mai mulj;i decat astazi. Vezi ce inseamna oastea poporului 1
Toj;i merg cu noi, au incredere in noi 1 Dar gi noi, mai curand am
vrea sa pierim, decat sa ingelam speran£ele lui Vuia Hristici, care
ne-a dat pe cel de-al treilea fiu al sau.
— Drapelul nostru a fost mai purpuriu gi mai mare pe vremea
cand flutura deasupra muntelui Kosmai gi la Ujite unde ne-am
deschis aripile, — continua Iovan. — Dar acum ne este mai scump.
Pentru el, frate, vom trece prin foe gi prin apa. Inca dela inceputul
migearii, sub acest steag a adunat pe mineri Slobodan Miloevici,
primul nostru comisar politic. Primul stegar a cazut la Lozni^a,
iar al doilea langa Gaj:ko. De atunci, a luat Djuro drapelul gito£i
il urmeaza. Uita-te cum il privegte baiej;andrul acela I §i el se simte
partizan !
Vasko Hristici mergea, aprbape alergand, in tr’o parte a coloanei
gi, cu capul ridicat, cu ochii miegora^i din cauza soarelui, z&mbea
gi se uita la panza rogie care flutura deasupra lui. Nu intorsese
niciodata capul de cand pornise batalionul din sat. Pagea seme$,
ca un om care-gi cunoagte insemnatatea, iar ochii lui caprui, de
culoarea miezului de nuca prajita, luceau triumfatori pe fa^a lui
palida, cu nasul earn.
— Inca unul care lupta pentru viitorul sau I O sa le arate el
fascigtilor gi, mai ales, cetnicilor 1 Dar gtii dece ne-a urmat? Fiindca
egti gi tu cu noi, frate Nicolai. Ai auzit ce a spus tatal sau, Vuia?
« Numai dumnezeu gi Rugii ne pot salva ! » Faptul ca 1-a amestecat
gi pe dumnezeu nu c chiar a ta t de important. A facut-o dintr'un
vechi obicei. Cat despre Rugi, la noi toata lumea gandegte la fel.
Xii minte stanca aceea inalta, pe care e sapat numele lui Stalin?
Acum 1-am gasit brodat gi pe gtergarul lui Vuia. To$i il purtam in
inima. Aga e, Baio?
— Aga e. Stalin ne-a ridicat la lupta, — intari comandantul
plutonului.
— El e departe, dar le gtie pe toate gi ne ajuta, — spuse Petkov-
ski, uitandu-se cu dragoste la pugca sa antitanc. — Asta e sigur I
— Eu am sa-1 vad neaparat pe Stalin ! — striga Vasko cu o
voce rasunatoare, care i se franse de emotie.
Se uita la mine cu ochii luminati gi obrajii i se aprinsera.
— Nicolai, vrei sa ma iei la Moscova dupa terminarea razboiului?
— intreba el.
Se parea ca in aceasta intrebare, rostita cu glas incet, erau
cuprinse cele mai tainice visuri ale baiatului. II imbra^igai gi-i
spusei:
— Am sa te iau, gi ai sa-1 vezi pe Stalin in ziua marii sarbatori,
cand vom defila impreuna in Pia^a Rogie, prin fa£a tribunei.
Fe^ele aspre ale partizanilor stralucira, de parea le-ar fi luminat
o raza de primavara, trimeasa de soarele fierbinte care stralucegte
deasupra intinderilor albastre ale campiilor rusegti. Grabiram
pasul, gi ne alaturaram cu to£ii cantecului inceput de Baio.
Cantecul acesta compus nu demult de Petkovski, vorbea despre
Armata Rogie, despre felul cum ii bate pe Nem$i in nord gi in vest,
gi despre vitejii Muntenegreni gi Bosniaci din sud care sunt siguri
ca ostagii sovietici le vor veni curand in ajutor.
— Avem o oaste minunata ! Nu-i aga? — zise cu insufle^ire
Miletici. — Gandegte-te ca n’a instruit-o nimeni gi ca nu prea are
arm am ent; cat privegte bazele de aprovizionare gi spatele frontului,
nici nu poate fi vorba despre aga ceva. §i totugi, uita-te cum lupta !
Cregte gi invinge, in ciuda tuturor piedicilor 1 Oricat de m ultindura,
oricat sufera gi oricat sangereaza, e totdeauna viteaza, vesela gi
agera ! §i toate astea, fiindca avem incredere in voi, in Rugi, in
Moscova, in prietenul poporului nostru, S talin ... Ai sa vezi maine
pe cei din Muntenegru; viteji ca ei mai rar I II vom intalni gi pe
Potkozara^:. Nu fi-am vorbit inca de el? 0, e eroul nostru ! Vucetin
o sa se bucure grozav 1 Sunt prieteni, au luptat impreuna in deta-
gamentul Lovcen. Primii partizani din Muntenegru 1
II rugai pe Iovan sa-mi povesteasca mai multe despre Vucetin.
Doar nu gtiam aproape nimic despre el.

U1
. . . Tomag Vucetin, fiul unui profesor din Rieka farnoevicia,
inva^ase incS de copil limba rusa, dela tatal sau. Reugise sa termine
facultatea de filologie slava din Belgrad; sub influenza literaturii
ruse gi mai ales a operelor lui Necrasov gi §cedrin, incepu sa scrie.
Ziarul liberal « Politika » publicase des articole gi schi^e de-ale lui,
in care era zugravita adevarata via£a, aspra gi saraca, a poporului
muntenegrean. Dar pesemne ca ele nu placusera cuiva gi Vucetin
fu concediat dela « Politika ». Ar fi putut sa scrie ce i se cerea, sa-gi
petreaca fara nicio grija timpul in tavernele indragite de poeti ca
«Tri gegira », Dva elena »1) sau « Vadul husarilor » — o vila de langa
orag, care avea forma unei corabii gi unde totul era aranjat ca pe
un vas de pira^i. . . Dar nu, Vucetin nu facea parte dintre cei care
beau gi petreceau acolo. Nu era niciodata vazut in societatea poe-
£ilor de felul lui Kocia Popovici gi Dedina. Locuia intr’o camaruja
igrasioasa, la subsol, gi o ducea tare greu. Dadea medita^ii, transcria
roluri pentru actori gi ducea pe la diferite case lapte gi chifle proaspete.
Traducea in limba sarba operele lui Lermontov, Gorchi givFadeev.
Uneori mai aparea c§te un articol de-al lui in revista « Ariciul tu n s »
numita astfel pentru ca cenzura o taia farajmila. Pe cat se putea, ea
impungea fara crutare cu acele sale satirice, pe birocra^i, fa^arnici
gi reactionari. Tot aci publica Vucetin gi traducerile sale din revista
sovietica « Crocodil ». El era autorul scrisorilor semnate «Todor,
tatal vostru din popor»; in aceste scrisori era ironizata activitatea
lui Todor Topici, reprezentantul « poporului» in parlament, din
partea oragului Leskova^:, un om gras, cu pantecele mare gi cu
picioare scurte.
Via|:a grea, de mizerie, ii submina sanatatea. Imbolnavindu-se
de tuberculoza, Vucetin hotari sa se intoarca in patria sa, in mij-
locul poporului sau, la via£a aspra gi simpla din pagunile de munte,
prin care strabatea briza calda a Marii Adriatice. Acolo, aerul e
totdeauna curat gi sanatos. Incepu sa mearga din sat in sat gi pre-
tutindeni, ori de cate ori sta de vorba cu oamenii, le citea de pe foi
batute la magina fragmente din poemul lui Necrasov « Cine traiegte
bine in Rusia ». In suferinjele oamenilor rugi — eroii poemului lui
Necrasov — Muntenegrenii igi recunogteau propriile lor suferinte.
Le arata fotografia unei combaine sovietice care mergea pe un nes-
fargit lan auriu de grau. Fotografia ii fusese daruita, ca amintire,
de corespondentul agenf;iei Tass, pe care-1 cunogtea. Privind foto-

■) «Trei piilSrii *, « Dol cerbi • (N. trad.)

142
grafia combainei, oamenii cautau sa-§i inchipuic cum s’a schimbat
via^a in Rusia sub Puterea Sovietica.
Vucetin igi facu mul^i prieteni devotafi. Unul dintre ei, Stoian
Potkozara}:, elev la gcoala medie tehnica din Tetinie, venise in fiecare
duminica la el la Rieka Tarnoevicia sa stea de vorM. Tot impreuna
au plecat in mun^ii Lovcen, indata ce rasuna acolo primul foe tras
de partizani. Cu prilejul organizarii marelui detagament Lovcen,
Vucetin a fost ales conducator al grupei de partid. ToatS lumea il
iubea, in afara de comandantul detagamentului, Peko Dapcevici,
din pricina caruia Vucetin trebui|sa paraseascS Muntenegrul.
Intrebai dece. Ma mira ca un om atat de calm gi de modest
ca Vucetin, poate sa nu se in^eleaga cu cineva. Iovan imi explica.
Dapcevici e un mare erou gi deaceea e autoritar gi foarte ambi$ios.
Acum comanda un corp de armata gi toate trupele NOVI din Mun-
tenegru. E in raporturi intime cu Tito. Popovici, comandantul corpu-
lui de armata, e cel mai bun prieten al sau. Au fost impreuna in
Spania. Dapcevici s’a inapoiat insa mai tarziu decat el in Jugoslavia,
abia in Iulie 1941. Din lagarul de concentrare din Franca, a nimerit
in Germania, unde a lucrat catava vreme la fabrica de armament
din Steyr §i, se zice ca a stat un timp intr’o inchisoare fascista.
Apoi a fugit de acolo §i s’a strecurat cu greu in Muntenegru. Tito
1-a numit imediat membru al comitetului regional de partid din
’J'etinie- §i comandant al mi§carii de eliberare. Tot atunci s’a raspandit
zvonul ca Dapcevici e un om de o vitejie nemaivazuta, erou din
Spania.
Totu§i, Vucetin nu se in^elegea cu el §i se ridica adeseori impo-
triva hotaririlor sale. Odata, de pilda, partizanii au capturat vaporul
italian « Scander-beg» incarcat cu alimente. Dapcevici, insa, in
loc sa foloseasca alimentele capturate, a continuat, ca §i inainte, sa
rechizi^ioneze grane §i carne dela ^aranii care sufereau de foame.
Partizanii erau indignati. El dadu atunci ordin ca tofi cei care vor
indrazni sa critice ac^iunile conducerii, sa fie impu§cati. In timp
ce la noi se purtau discu^ii §i se dadeau tot felul de ordine, vaporul
nimeri in mainile cetnicilor, cu incarcatura cu tot.
Alta data, Dapcevici n’a vrut sa ajute un grup de trei sute
de partizani care duceau o lupta inegala in sectorul Leganskanahia
impotriva a cinci mii de Italieni . . .
Vucetin se certa de fiecare data cu Dapcevici, in asemenea cazuri.
In cele din urma, Dapcevici il puse la dispozi^ia sec^iei de cadre a Co­
mitetului Central al partidului. Stoian PotkozaraJ; plecS cu el in Bosnia,
peste prapastiile §i st&ncile mun^ilor Komi. Rankovici ii propuse
lui Vucetin sa raman& la Comitetul Central, pentru munci de birou,
dar el prefera sa intre ca simplu ostag in Brigada Proletara, unde
erau cei mai multi comunigti. Stoian nu se desparti de el. Amandoi
au inva^at dela Slobodan Miloevici sa fabrice mine. Au aruncat in
aer o mul^ime de poduri gi au provocat deraieri de trenuri; apoi,
Stoian trecu din batalionul §umadia in cel muntenegrean, unde
nu exista niciun specialist in plantari de mine. Astazi e un vestit
plantator de mine gi are o faima de erou.
— Sa vezi cat o sa se bucure Vucetin cand l-o vedea pe’ Stoian,
— imi repeta Miletici. — II iubegte ca pe propriul sau fiu. Toata
familia lui Vucetin a fost omorita de fascigti. Acum familie ii suntem
noi, batalionul nostru. E ca un tata care are o droaie de copii. Ii
iubegte pe to^i, are grija de toji gi se gandegte la toji. Pare cam aspru
gi cam rece, dar inima lui e plina de duiogie gi caldura. Un adevarat
comunist! Tare ag vrea sa fiu gi eu ca e l . . .
Merseram catava vreme in tacere.
— Ce zi minunata e a sta z i! — imi spuse din nou Iovan plin
de voiogie.
§i eu uitai gandurile care ma framantau de cand ii ascultasem
povestirea . . .
Totul ne incanta: cerul albastru din acea zi geroasa, soarele stra-
lucitor, intalnirea mult agteptata cu Muntenegrenii §i faptul ca ne
aflam aproape de Sin.
Oamenii din batalion calcau cu pas mare, de parca ar fizburat,
invioraji de lumina soarelui, de bocanitul pagilor pe drumul inghe^at
peste noapte §i de steagul rogu, ciuruit, dar nebiruit in lupta §i
negrait de scump, pe care Djuro il desfagurase gi-1 tinea in sus cu
deosebita mandrie.
Pana la Sin, nu mai era mult. Se auzea bubuitul sec gi rar al
tunurilor.
Dupa un timp, ma chema Vucetin. Mergeam unul langa altul,
pe marginea drumului. Privirea lui era severa gi calma.
— Tovarage Zagorianov, — imi spuse el, — vreau sa iei parte
asta seara la consfatuirea militara. Xin sa discut in prezenta dumitale
cu Todor Radovici, comandantul batalionului muntenegrean, despre
operatiunea pe care urmeaza s’o intreprindem. Vreau sa-ti explic
care este tactica noastra de partizani gi sa aflu dela dumneata cum
ar fi actionat un ofiter sovietic in conditiile luptei deschise pentru
orag.
— Bine, — rSspunsei eu.
— La popasul pc care-i vom face la ObrovaJ. tyi voi spunc cam sc
prezinta situafua, — adSugS el gi dupa ce imi strsinse m&na, dadu
ordin comandanjilor de companie sa rupa rsindurile.
In zare unde un norulej: liliachiu se contopea cu desigul cafeniu-in-
chis al unei padurici, la poalele muntelui Visok se ivira casu^ele
albe ale unui oragcl, cu acoperiguri de Jigla gi turnul gotic al unei
biserici. Era Sinul! In fa$a noastra se intindca o vale neteda cu
tufiguri gi copaci rari.
Ne apropiam de satul ObrovaL cilnd, pc neagteptate, dintr’o
padurice de stejari acopcrita de chiciura, ne iegira in intampinare,
cantand, Muntenegrenii. Mariram paaul, iar ei incepura sa fugS spre
noi. Ne intalniram la o rascruce de drumuri. Muntenegrenii, cu fejele
de culoare inchisa, arse de soare, cu parul negru, cu ochii caprui sau
albagtri, aspri, dar bucurogi gi ferici^i, se repezira sa ne imbra^igeze.
— Bine a$i venit, fra£i din §umadia!
— Noroc ! Salutam pe vitejii Muntelui Negru t
— Ce intalnire fericita !
— Cum o mai duci, Pero?
— Slava domnului! Dar lu, Mirko?
Ostagii din ambele batalioanc se salutau zgomotos gi cu caldura.
— M’am grabit sa ajung la tine, Todor ! — spuse Vucctin gi-1
imbra^iga pe comandantul Muntenegrenilor, un om inalt gi
usca^iv, cu sprancenele dese gi negre ca taciunele, imbracat intr’o
manta uzata.
— Luptele ne-au despar},it I — raspunse emojionat Radovici,
sarutand steaua de pe boneta lui Vucetin, — dar tot ele ne unesc.
N’are aface ca suntem pujini la numar. §i aga o sa le venim de hac
ocupantilor din Sin.
— Acum suntem mulji ! — striga Milctici, mainland prin mul-
Jimea Muntenegrenilor.
— ImpreunS cu Rugii suntem doua sube de milioane i — ras-
punse cu voce tare un flacau chipeg, cu ochi albagtri gi cu statura
de atlet.
— Stoian, Stoian J — striga Iovan giil imbr&Jiga. — Cum o duci?
Egti sanatos? Ce vitejie ai mai facut?
— De cursind am aruncat in aer Inca un tren blindat. Venea
dela Knin spre Sin. Dar pe la voi ce se aude? Dc ce aji stat atata
amar de vremc langa Livno?
— Nu mil mai intreba. Hai mai bine sS contain.
Miletici gi PotkozaraJ intonara un cantcc muntenegrean «La
bine gi la ran ». Cantecul vorbea dcspie prietenia trainica dintre

14f>
in - T ra jfM h in yng lnvl - o ftftn
toate popoarelc slave, care sunt LoLdeamia impreuna, u til la bucuric,
c£kt gi la necaz.
Iovan tacu deodata gi se apropie de mine. C&ntecul ainuji, stin-
g&ndu-se incet, ca gi cum ar fi fost innabugit. Ostagii intorceau ca-
petele. Dinspre mun£i, se apropia, navalnic, o ceata de cSlare^i.
— Iar au venit 1 — spuse incet Iovan. Ce-or mai fi vrand?
Calare^ii se oprira in fa£a noastra. Pregedintele tribunalului cor-
pului de armata, un om cu fa£a ciupita de varsat gi cu capul mare,
al carui par aspru iegea de sub boneta ca o bidinea de zugrav, des-
caleca incet, igi indrepta mauserul uriag care-i atarna de curea gi se
apropie, cu pagi masura^i, de Radovici.
— A^i fost ieri in satul Obrova^? — intreba el.
— Am fost cantonafi langa sat intr’o padurice, — raspunse
Radovici, infruntand calm privirea lui sfredelitoare.
— Este printre voi u n u l. . . Stanko Turici?
— Este.
— Dar Stoian Potkozara£?
— Sunt eroii nogtri.
— §i unde se afla ace§ti vulturi?
Cei doi partizani se apropiara de calaretul cu obrazul ciupit de
varsat, uitandu-se curiogi la el. Gromba£ le arunca o privire repede,
apuca port-hartul care-i atarna de umar, se uita la o h&rtie prinsa
pe el sub o foaie de celofan, gi intreba cu voce sparta:
— A^i petrecut la nunta taranului Obren Matici, din ObrovaJ?
— Am petrecut, dar ce-i cu asta? — intreba zambind Stoian.
— A£i baut rachiu? A£i jucat? A£i sarutat femeile?
Flacaii se uitara unul la altul, stanjeni^i.
— Aceste fapte au fost judecate ieri de tribunalul militar, — urma
apasat ciupitul, uitandu-se la hartia de pe port-hart. —V’aji imbatat,
a£i comis fapte neruginate gi mai ales a£i flecarit despre unele lucruri
care sunt un secret militar. Prin aceasta a$i calcat disciplina revo­
lutionary. Am venit sa va comunicam sentin^a: In numele poporului...
Nu apuca sa termine, cand al^i doi calareji, care descalecasera
mai inainte, se gi agezara in spatele lui Turici gi Potkozarat, scoa-
sera revolverele din buzunarele mantalelor gi impugcara pe parti­
zani, in ceafa.
Turici cSzu farS un cuvant, cu mainile intinse, iar PotkozaraJ;
se clatina. Se sprijinea, tacut, de arma, de parca ar fi vrut sa arate
tuturor cum trebuie sa moara un viteaz. In ochii sai larg deschigi se
stingea o lucire de ne^armurita uimire.Se prabugi cu fa^a in zapada nu-
mai dup5 ce cSlare^ii carc-1 impugcasera, il izbira cu pumnii in spate.

146
"Toalo sc pctrecusera neincliipuit de repedc §i uimirea a fost
a tab de mare, incat ne-am revenit numai cand grupul de calS-
re£i porni in galop spre munfi, cu chiote, §i strigate, dupa ce ne
aruncase priviri amenintatoare. Plecasera in goana, lasand in urma
lor, pe campul acoperit de zapada §i inro§it de soarele care apunea,
unde cu cateva clipe inainte domnise atata voio§ie §i zarva, o tacere
grea, nelini§titoare ».

16

« Mergeam cu Iovan prin tabara, ascultand uneori vorbele


spuse in §oapta prin corturi. Oamenii erau indignaf-i §i abatuji de
cele ce se petrecusera. Numele lui Stoian §ial lui Stanko erau rostite
incet, cu emo^ie. §i se parea ca in aceste §oapte, intocmai ca in
rafalele de vant ce prevestesc furtuna, se ascunde ceva amenin^ator.
« Dece nu protesteaza oare, dece rabda? » — ma intrebam eu. Nu-mi
placea nici starea de spirit a lui Iovan. De dimineaj.a, fusese plin
de voio§ie, iar acum era abatut. Parea ca simte din nou o amenin^are
in jurul lui, parea a§tepta ca grupul de calarei-i, imbraca^i in §ube
de oaie, sa vina iar cu o sentin^a a tribunalului militar, de data
aceasta privind « ini^iativa »lui dela Bogovina. Ii reprojai ca e pasiv
§i-i propusei sa-i scrie lui Rankovici despre toate.
— Asta n’o sa duca la nimic, — spuse el pe un ton deznadajduit.
— Dar dece? — insistai eu. — Dece? Spui ca e neputincios
Katnici, §i nici comisarul brigazii, Magdici, nu poate face nimic...
Dar Rankovici care e membru in biroul politic? . . .
Cautai cu tot dinadinsul sa-1 conving pe Iovan ca avea datoria
sa lupte impotriva exceselor, ca nu e bine sa tacem §i ca nu tre-
buie sa induram totul, cu supunere. El ma contrazise §i chiar incerca
sa-mi explice ca masurile aspre sunt necesare, deoarece armata e
inca prost organizata.
— In^elege ca lui Rankovici nu-i arde acum de asta — spuse
Iovan. — Dealtfel, nici n’o sa vrea _sa discute. Are incredere in
oamenii sai §i e sigur ca ace§tia nu fac gregeli. Afara de asta,
e tarziu §i maine avem sa dam lupta. Acum nu mai po^i face
nimic.
0 greutate imi apasa inima. Vazusem cu proprii~mei ochi ca
Miletici nu exagera cand vorbea de asprimea scntinf;elor date de
tribunale §i de iuteala cu care erau executate. Sim{eam ca totul
se revolta in mine impotriva acestei discipline salbatice, ce nu se

147
Intemeia pe infelegerea congtienta a factorilor care ajuta la ob-
^inerea victoriei, ci pe teama de pedeapsa aspra.
§i eu, gi Iovan, aveam nervii atat de incorda^i Incat tresariram
amandoi cand auziram un foe de arma prin apropierc. Ca raspuns'
rasuna o rafala scurta de mitraliera. Cerculefelc galbene gi verzi
ale gloanfelor trasoare se profilara pe cerul intunecat, ca un lan-
j,igor. La marginea oragului se ridica In ceafa cupola de lumina
palidS a unei rachete.
Pe cerul albastru-cenugiu, aparu cornul ingust, de culoare por-
tocalie, al lunei noi, inconjurata de o aureolS palida. Deasupra
pamantului, plutea o cea|:a cenugic, care cuprindea tot mai mult
oragul gi, odata cu el, departSrile. Nofiunea de spa^iu disparu. Copacii
parca erau suspendafi in negura.
Tomas Vucetin igi intinsese cortul langa liziera unei padurici
de stejar. De acolo oragul Sin se vedea bine in timpul zilei. Se des-
lugeau limpede casele mici de piatra, cu acoperiguri tuguiate, inghe-
suite in jurul unei biserici catolice inalte gi al alteia ortodoxe, scunda
asemanatoare unui cub cu care se joaca copiii; se zarea gi casa
guvernatorului oragului, cu turnul ei rotund, pe care flutura steagul
fascist, ca o pasare de prada cu aripile intinse.
Intraram in cortul lui Vucctin.
. . .Deasupra masu^ei de campanie, palpaia lumina slaba a
unei lumanari. Rabufnirile vantului patrundeau in cort gi migeau
flacara ce se zbatea, cand intr’o partea, cand intr’alta, gata-gata sa sc
stinga. Flacara tremuratoare a lumanarii lumina deslugit numaifata
lui Vucetin, agezat langa masuta pe care erau intinse hartile sale
topografice. Ai fi zis cS afara de el nu mai este nimeni in cort. Dar
gtiam ca prin ungherele intunecoase ged comandantii gi comisarii
politici ai companiilor din amandoua batalioanele. Auzeam langd
mine tnsea seaca a lui Todor Radovici, iar in fafa zaream silueta
lui Kicia Iankov.
Consfatuirea militara incepuse.
— Deobicei, atacam pe ascuns, — spuse Vucctin, uilandu-se la
mine. — Ne pitim pe dupa copaci sau pe dupa bolovani gi agtep-
tam inamicul in tacere, in locurile unde el nu poate folosi impotriva
noastra, nici tancurile gi nici artileria. II lasam sa se apropie cat
mai mult, tragem dela cea mai mica distan^a, iar apoi ne avantam
.in lupta, corp la corp. Mun$ii, padurca, vremea rea gi intunericul
ne ajuta. Sunt cei mai credinciogi aliaf;i ai nogtri . . . Aproape toate
oragele le-am cucerit in timpul noptii. Am gi elaborat principii ope­
rative gi tactice destul de limpezi, reguli gi metode cu privire la
felul in care sc poartS r&zboiul popular. Ostagii nogtri sunt energici,
rezistenji gi hot&riji. Au insugiri militare, lucru dc care s’au con-
vins, nu odatS, frajii rugi cand am luptat cot la cot in multe raz-
boaie: impotriva Turcilor, impotriva lui Napoleon gi impotriva
Nem^ilor — gi dacS nu le incatugezi inifiativa gi voin^a, sau dacS
nu le inmlbugi energia, sunt in stare s& conceapS o manevra inde-
manatica, rapida gi precisa gi s’o execute eroic.
Vucetin tugi ca sa-gi dreaga glasul gi tacu un timp, uitandu-se
la ofi^eri cu o privire obosita.
— Ai sa vezi, o sa ne spuna acum ca opera$iunea nu va mai
avea loc, — imi gopti Miletici.
Dar cu sim^eam ca nu asta urma sa ne spuna Vucetin. Infele-
geam gi starea de spirit a lui Iovan. Nici cu nu puteam uita fa£a
arsa de soare a lui Stoian Potkozaraf gi ochii lui albagtri-luminogi.
StSpanirea de sine a lui Vucetin parea uimitoare, dupa toate c&te
se intamplascra.
Comandantul asculta eftteva clipe freamatul plin dc nelinigte
al paduricii de stejar gi continua, cliibzuit gi calm:
— Dar, tovarasi, noi nu gtim incS sa luam cu asalt un orag. Ne
lipsesc fermitatea, perseveren^a in atingerea ^elului gi spiritul de
organizare. Nu in^clegem inca destul dc limpede principiile fun-
damentale ale razboiului modern. Nu putem inca sa luptam, ca o
armata adevarata, in afara mun^ilor nogtri gi nu suntem in stare
sa dam batalii mari, organizate, sa ducem campanii in altc parfi
gi sS intreprindem opera^iuni de durata. De pilda, noua ne este
foarte greu sa ocupam o pozific gi sa o aparam cu indarjire. De
celc mai multe ori, sau ne napustim asupra inamicului, sau fugim
de el. Vorbesc intenfionat despre aceste lucruri, pentru ca Zagorianov
s3 ne afle atat calita^ile, cat si lipsurilc. Dcaltfel, cred ca igi da singur
seama ca nu fonnam inca o armata in adcvaratul in^cles al cuvan-
tului. Deocamdata, suntem «§tetibrazda », cum e numit la noi jun-
canul, care nu gtie sa mearga de-a-lungul brazdei gi o strica mereu.
Vrem sa invafam sa luptam ca sovieticii, in mod stalinist, pentru
a lovi pe inamic la sigur, nu la voia intamplarii. Am irosit gi aga
prea multe forfe in lupta inegala gi neorganizata. §i aceasta, nu
numai fiindca suntem prost inai-ma^i, prost cchipaji gi nu gtim
sa luptam cum trebuic; uneori, suntem infr&nft chiar atunci cand
avem armament gi cand condijiile operative gi tactice sunt mai mult
decat favorabile pentru noi. Se intampla ca gi cum dugmanul
ar sta in spalcle nostru in timp cc claboram o opera^iune
sau alta.

149
Comandantii se privirS In t&cere. Vuietul crftngului care st&rnea
nelini§te, umplu cortul §i il simtirSm aproape ca pe o senza^ie fizicS.
Vucetin continue coborind vocea:
— Numai afluxul neintrerupt al poporului In armata noastra
§i in deta§amentele de partizani, numai succesele Armatei Ro§ii
care tintuie§te in loc hoardele nem^ejti §i le distruge, numai padurile
§i mun^ii, iata ce salveaza mi§carea noastra de o zdrobire totala
§i pe noi de pieire. Pierdem foarte des §i deosebit de mul^i comu-
nijti, proletari, — cele mai bune cadre ale noastre. De pilda, in fa{:a
ochilor no§tri, Brigada Proletara inceteaza, treptat, de a mai fi
proletara, prin compozi^ia ei. Este timpul sa inva^am s i ne crujam
for^ele. Pentru noi, fiecare soldat este pre^ios, pentru ca vedem
in toti, viitorii constructor! ai noii Iugoslavii. Trebuie s& inva^Sm
sa invingem cu pierderi cat mai mici . . . In lumina celor ce v’am
spus, sa discutam acum planul atacului, cu chibzuin^a §i am anun^it...
Ia poveste§te-ne, tovarage Zagorianov, — mi se adrcsa Vucetin,
— cum ar actiona un ofi£er de-al vostru, care ar avea misiunea sa
ia cu asalt Sinul, unde fiecare casa cu ziduri groase de piatra, poate
fi transformata intr’o cazemata? In ora§ se afla un regiment din
divizia de vanatori de munte « Frunza de stejar ».
— La Sin e un regiment? Dar noi n’avem decat doua batalioane,
— spuse cu voce innabu§ita cineva dintr’un col£ intunecat al cor-
tului. — Nu va fi u§or sa-i pornim pe osta§i la o asemenea lupta,
dupa cele intamplate azi. Trebuie sa chibzuim bine.
— A devarat! §i afara de asta, dupa regulile tacticii, trebuie
sa ai for^e de cel pu£in trei ori mai mari, cand ataci un inamic
care se apara, — adauga altul.
Pentru o clipa se facu tacere.
— Dar nu ne-a ingaduit nimeni sa amanam atacul, — spuse de-
odata Radovici, suparat.
— Daji-mi voie sa-mi spun §i eu parerea, — zise Kicia Iankov,
ridicandu-se §i sprijinindu-se de o lada.
Cutele adanci din jurul gurii, umbrite de lumina tremuratS a
lumanarii, dadeau fe^ei sale o expresie de amaraciune.
— N’ar fi oarc mai bine s&a§teptam pe comisarul nostru? A intar-
ziat la Rankovici §i poate ca ne va adnce ceva instructiuni noi.
Problema luarii cu asalt a ora§ului Sin este prea complicate §i
de prea mare raspundere, in imprejurarile de ast&zi, ca sa putem
hotari singuri. Asta-i parerea mea.
— A§a-i! — intari Miletici spusele comandantului companiei §i,
intoreandu-sc spre Vucetin, adaug&: — Nu putero sa nu luara in

150
seamS celc petrecutc. DacS a^i auzi ce spun Muiitenegiemi I — in-
cheie el cu vocea sugrumata de emotie.
— Ce spun? — intrebS Vucetin incet, cu un zambct amar.
— Spun cS Sarbii prea §i-au luat nasul la purtare gi omoara
cu tot dinadinsul pe Muntenegreni. lata ce spun i — rosti brutal
Iovan. — Nu mai putem ataca impreuna oragul.
— Radovici, — Intreba Vucetin, ridicandu-gi vocea, — oare in
fa£a inamicului, in ajunul luptei, mai poate fi vorba de ncin^elegeri
intre ostagii nogtri? Oamenii nogtri nu au oare cugetul curat? Pot
fi infricoga£i? Nu suntem oare fra£i din aceeag familie unita a
popoarelor iugoslave? E atat de ugor sa se semene neincredere,
dezbinare gi dugmaniein randurile noastre? Suntem impotriva ama-
narii sau a anularii ordinului de lupta !
— La fel spun gi eu ! — raspunsc cu tarie Radovici.
El fu sus^inut §i de al^i ofi^eri §i comisari politici.
— Con§tiinta noastra e curata 1
— Nimeni nu va reu§i sa bage zazanie intre noi.
— §i nici s& ne infrico§eze !
Din toate col^urile rasunau voci. Multi dintre comandan^i se
apropiara de Vucetin §i il inconjurara. Atunci observai cS in cort
este foarte multa lume.
Kicia Iankov, care dupa cum se vede nu mai §ovaia, se apropie
de mine §i-mi spuse cu hotarire:
— Daca-i a§a, te ascultam, tovarage Zagorianov I
Se sim^a, dupa voce, ca e nerabdator: in ochi i se aprinsese
dorin^a arzatoare de lupta.
— Care sunt informa^iile culese de recunoagtere? — intrebai in-
curajat de privirea lui Vucetin.
Radovici ne explica amanun|;it. Aflase dela locuitori ca Nem'tii
se pregatesc, fara nicio grija, pentru sarbatorirea noului an. Se
simt stapani absolu^i §i cauta sa petreaca din plin ultimile zile
linigtite inainte de a pleca pe frontul de Rasarit. Patrularea sau
serviciul de garda sunt pentru ei adevarata pedeapsa. Regimentul
a avut pierderi mari §i probabil ca va fi trecut in refacere. Dar e
bine inarmat: are mitraliere grele §i ugoare, aruncatoare de mine,
cateva tunuri de munte gi unu sau doua automobile blindate pentru
transportul coresponden^ei gi pentru paza ofi];erilor care se due la
Split sau la Knin. Ei ocupa casele cele mai mari din orag. Postul
de comandant al regimcntului se afla in casa cu turn din pia^a.
Nu exista linie neintrerupta de aparare in jurul oragului gi nu mai
sunt avanposturi inainlatc din ziua cand partizanii au nimicit un

151
astfel tie post. Nera^ii se inulluincsc si puaft posluri gi sa Irimcala
patrule numai pcntru paza gi observa^ie. Mai bine apSrate sunt strS-
zile care se termina in rip e gi in ogoarele de porumb. In orag nusunt
nici baricade gi nici cazemate. Numai la iegirile din orag se afla
bunkere fScute din caramizi gi lut. Cimpul din jurul goselei era
minat. Noaptea se agezau mine gi de-a-lungul goselei.
Mi uitai pe harta:
— Este important sa patrundem fara zgomot gi pe neagteptate
in centrul oragului. Care e drumul cel mai scurt? — intrebai eu.
— Pe gosea.
— §i desigur ca inamicul nu se agtcapta dcloc ca noi sa atacSm
pe acolo. Dar ce facem cu minele?
— N’avem spccialigti care sa le scoata, — spuse Radovici. —
Avem insa oi gi capre. Putem sa le manam pe campul de mine.
— Foarte bine, tovarage. Vad ca egti prevazator, — incuviin^a
Vucetin, cu un zambet. "
— Nu putem folosi oile gi eaprele, — ma impotrivii eu. — Acesta
nu este un mijloc modern de lupta. 0 sa faca zgomot gi, trezind
pe Nem^i, vor zadarnici opera^iunea. Cum arata cdmpul de mine?
Radovici imi explicit, aratandu-mi pe harta ca adancimea cdm-
pului de mine nu trece de zece metri gi ca primcle randuri sunt
agezate cam la o suta de metri departare de marginea de nord
a oragului; adiiuga ca sunt mine cu ac^iune im ed iata...
In mintca mea incotyea o hotarire, cea mai nimerita, cred, in
astfel de imprejurari. In urma celor auzite dela Vucetin gi Rado­
vici, era limpede ca nu ne puteani agtepta sS avem succes intr’o
luptS deschisa. Imi amintii de bataliile la care luasem parte cu
compania mea gi in care inamicul avusese superioritate numerica.
MS gandii la tactica noastra staliriista incercata — lovitura napras-
nica prin surprindere.
lata cum se prezenta situafia. Era limpede ca moralul Nem-
filor nu este prea ridicat. Urmau sS fie trimigi la moarte in Rusia.
Desigur ca in ajunul anului nou se vor imbata gi nu vor fi in stare
sa se oricnteze repede gi sa organizeze rezistenfa.
Planul meu de luptS pentru cucerirea Sinului gi nimicirea re-
gimentului german era simplu. Batalionul muntenegrean, spusei
eu aratand cu rigla pe harta, va ocupa povarnigurile dinspre nord-
est ale muntelui Visok, care domina regiunea din jur gi, dupa ce
igi va asigura flancul drept inspre rapa Muha, va da o lovitura
prin surprindere asupra satului Budimir gi in direcjia bisericii ca-
lolirc din oras. 0 compnnic va organize o ambuscada pcnlru cnzul

m
cftiul Nem^ii ar inccica sa Ueaca lApa $i, de acolo, priii cmtea
morii de apS, spre satul Pavici. Batalionul §umadia, f&rii s i fie
observat, va ocupa pozi^ie pe linia Suhaci-furline §i dupa ce-§i
va asigura flancul stang, va da dinspre Milanovici o loviturS dela
nord-est, asupra centrului oragului, folosind pentru aceasta pote-
cile curSfate de mine, de-a-Iungul soselei Sin-Vrlik.
Luai asupra mea sarcina de a cura^i de mine locul de trecere.
Sosise clipa c&nd cea de a doua speeialitate militara a mea — cu-
ra^irea campurilor de mine — pe care o invatasem in cursul inain-
tSrii spre Nipru, putea sa-mi fie de folos.
— Aruncatoarele de mine ale batalionului, — continuai eu, —
vor ac^iona impreuna cu companiile lor. Ko^e Petkovski va inso^i
cu pu§ca sa antitanc grupul de §oc al batalionului §umadia
pentru cazul cand pe §osea ar aparea un automobil blindat al
inamicului.
Dupa ce vom patrunde in ora§, ficcare pluton va porni la asalt
asupra obiectivelor dinainte stabilite. Comisarii politici ai compa-
niei vor intra deindata in legatura cu locuitorii, care desigur ca
ne vor ajuta. Daca Nem^ii vor reu§i totu§i sa-§i injghebeze apa-
rarea, undeva intr’o casa, vom bloca aceste puncte de sprijin §i
le vom ataca din toate parfile cu grenade. In caz extrem, cladirea
va fi aruncatft in aer sau incendiata. Trebuic sa se ac^ionezc cu
curaj §i cu hotarire.
Dupa co terminai, cineva spuse cu mandrie:
— Asta da ! Se vede ca e din Armata Ro§ie I
Sim^eam cum imi cresc forfelc si energia; eram fericit cS pol
fi de folos partizanilor.
Planul meu a fost adoptat. Vucetin §i Radovici incepura de-
indata sa intocmeasca ordinul de lu p ta. . . »

17

« In timpul nopfii, pamantul fu prins in zaua unui strat de ghia^a.


Batea un vftnt puternic, care spulbera zapada din rape §i o arunca
§uierand, pe campul inghe^at. Era intuneric bezna §i nu se vedea
nimic, nici nmcar la trei pa§i.
Ma taram incet, pipaind cu prudenfa fiecare movili^a de jf5-
mant inghefat, puna cand degctele mcle intepenite de ger, dadeau
peste o sarma. Dupa ce o taiam cu foarfecele, scoteam mina §i
dpsurubam focosnl. Astfel. distrugeam mina dupa mina. Din fe-
ricire, nu erau agezate prca des; fusescra puse In ordine, ca intr'o
form ate de gah gi le puteam gSsi mai ugor.
Baio, comandantul plutonului gi ca$iva ostagi, se furigau dupa
mine fSrS zgomot.
DupS doua ore de muncS incordatS, am reugit sa facem in stanga
goselei o brega de cinci metri prin campul de mine.
In sfargit, terminaram cu minele gi ne adapostir&m in gan{.,
langa bariera. Se auzeau sunetele unei muzicu^e. Sentinela veni
pana in dreptul nostru gi apoi se intoarse. Atunci Baio ii infipse
un cu£it in spate. Hitleristul se prabugi cu un geamat surd.
Inaintaram tarig pana la cazemata. Cand am ajuns, un soldat
incepu sa se migte nelinigtit, dar a fost ultima lui migcare.. .
Drumul spre orag era deschis in partea dinspre nord-est.
Ma intorsei la Vucetin gi-i raportai.
— Tovarag drag 1 — atat spuse el gi ma imbrajaga cu cSldurS.
Pe marginea stanga a goselei Sin-Vriik, prin intunericul care
incepuse sa se destrame, trecea companie dupa companie. Ostagii
inergeau in tacere, fara sa descliida focul.
Garnizoana din Sin, care se bizuise pe campurile de mine, pe
ambuscadele agezate in punctele primejdioase gi pe barajele con-
struite in fa$a rapelor, a fost luata prin surprindere. Semnalele
de alarma, vuietul sirenei, fluieraturile ascu^ite gi strigatele sen-
tinelclor — au fost date prea tarziu. Dupa ce navalira in orag,
partizanii se repezira deindata spre cladirile mari, le inconjurara
gi incepura asaltul. Ostagii aruncau grenade pe ferestre, apoi nava-
leau in case gi luptau impotriva dugmanului, dupa metoda lor pre-
ferata, corp la corp. Fiecare pluton avea un obiectiv dinainte
stabilit. Garnizoana se vazu farami^ata in grupule^e gi nu fu in
masura sa opuna nicio rezisten^a organizata.
Compania lui lankov, care ajunsese repede in pia£a din centrul
oragului, ataca cladirea cu trei etaje gi cu turn, unde se afla co-
mandamentul. Nem£ii nu reugira sa organizeze apararea nici aici.
Ocuparam, din goanS, primul cat, alungand pe scari in sus oa-
menii din garda care mai scapasera. La ferestrele camerelor, in care
se aprinsese lumina, zaream ofi^eri pe jum&tate dezbr&ca];i, care
cu pu$in inainte sarbStorisera zgomotogi anul nou.
Nu reugiram dela inceput sa patrundem in etajul de sus. Pe o
platforms a scarii se instalase un Neam^ cu mitraliera gi tragea
ca un dement de-a-lungul treptelor. Djuro Filippovici cobori in
spinare trei rani^i, fara s5 lase drapelul din mana. Al^i doi parti-
zani fura ucisi.
Vasko Hristici se apropie de mine larig. I'ined? In ndnS o ariiiS
pe care nu gtiu unde o g&sise.
— Vreau s& stau langa tine. Imi dai voie? Cu tine nu mi-e
frici.
— Ei, gi acum ce faccm? — IntreM cu glas tare Baio, coman-
dantul plutonului nostru, lipindu-se de parapetul scarii gi privind
in sus.
0 noua salva de mitraliera ii acoperi graiul. Un nor de praf
de var in^epator se ridica In sus. Tencuiala cadea uruind. Mitra-
liorul continua sa traga.
— Cum sa-1 scoatem din lupta? — se intrebau ostagii.
— Din curte, prin fereastra 1 — spuse unul.
, Ideia era buna.
— Dar cum sa aj ungem la fereastr5?
— Din pom 1 — spuse Baio. — In curte sunt nigte pomi, chiar
l&ng& zid.
Unul dintre ostagi cobori scara in goana. Crengile artarilor
batrslni ajungeau pana la acoperig. Dupa ce se urea in copacul aflat
chiar in fa£a ferestrelor care dadeau spre scara, ostagul agtepta
pana cand palpairile mitralierei il luminara pe hitieristul care statea
culcat pe platforma gi trase de doua ori. Mitraliera amufi.
De pe scara, ostagii se napustira cu pumnalele in maini, pe
coridor. Nem^ii incercara sS intre inapoi in camera, dar fura iz-
goni£i de exploziile grenadelor aruncate d n strada. Daduram ul-
timele lupte, corp la corp.
— Hande hoch ! — se auzi vocea triumfatoare a lui Kicia Iankov.
Djuro Filippovici fugi tropaind pe o scari^a spre turn, iar Vasko
gi cu mine il urmaram.
Djuro rupse gi calca in picioare steagul cu svastica neagra gi
cu frunza galbena de stejar, inal^and in locul lui micul nostru drapel,
care stralucea viu in lumina zorilor.
— Victorie 1 Victorie ! — rasuna deasupra pie^ei glasul lui Fi­
lippovici.
Ostagii care trageau inca pe strada, ridicara capetele gi strigara:
« Ura I»
O clipa mi se paru ca ma aflu din nou in mijlocul plutonului
meu, printre tovaragi, ca am venit impreuna cu ei aid, pana aproape
de Marea Adriatica, poate la ultima linie de lupta, in drum spre pace.
Bucuria victoriei nu poate fi cuprinsa in vorbe 1
Vasko, care cu bucurie igi flutura gapea, ma trase deodatS de
jpaoeca gi striga speriat:

155
— Privcgle I
De dupa gardul bisericii catolice, apftru un aulomubil blindat,
de culoare galbenS, pesemne unul din cele folositc de armata lui
Rommel in Africa. Dup5 el veneau Nemfii, unul langS altul, trS-
gslnd in toate pSr^ile, cu automate.
PiaJ;a incepu sS se goleascS. Partizanii se retraserS, c&ut&nd
adapost in cur|:i gi in fundaturi.
Numai fra^ii Stankov ramasera la cap&tul strazii, cu arunci-
torul de mine. Vucetin scoase capul pe poarta unei case gi lecomanda
scurt:
— Foe i
Radislav baga o mina pe teavS gi se apleca. Se auzi un sunet
guier&tor. Mina porni vajaind; dupa ea urmS alta. Licaririle
albe-galbui ale exploziilor izbuenira departe, in spatele grupului
de Nem£i. Tomislav muta repede parghia de ochire gi ridied ^eava
mai mult.
Kofe Petkovski, pitulat dupa o borna pe care se inseamnS
kilometrajul, tragea cu pugca sa antitanc asupra maginii.
Vasko, inviorat, puse mana pe arma. Dupa ce inchise un ochi,
apas5 pe tragaci. Reculul il facu sa dea pu$in inapoi. Se fastaci
gi-mi arunca o privire rugatoare. Era prima lui impugcSturS. Ii
strigai:
— Bravo 1 Ai omorit un fascist! II vezi? Uite-1 intins colo I
Mai trage, ca altfel au sa fuga 1
Copilul apuca din nou arma.
Randurile solda^ilor dugmani se rSicau. Partizanii trSgeau in
fascigti, dela ferestre, de dupa col^uri, gi din por$ile caselor.
Deodata magina blindata tresSri, facu un viraj scurt gi se propti
in colful unui zid de piatra. Vazui cum se deschide uga cabinei,
din care se prabugi goferul mort. Apoi, iegi un soldat mic de statura,
imbracat intr’o manta mototolita gi incal^at cu cizme mari. Ducea
sub bra£ 0 servieta voluminoasa. Incepu sa se ca^ere pe gard. Trasei
in el, dar nu-1 nimerii gi Neamtul disparu in gradina.
Lipsifi de pavaza automobilului blindat, Nem^ii, trag&nd la
intamplare, pornira in goanS pe strada cea mai apropiata, care nu
fusese ocupata de partizani. Strada se infunda intr’o rapa ad^ncS,
ndpadita de tufiguri. . .
— Nu-i urmarim? — intreba Vasko, ridicandu-se aproape p an i
la br&u peste ambrazura turnului. — la 1e uita unde fug 1 Spre
rapa 1
— Las’ ea n’o sii ajunga departe 1
§tiam cS in rdp3 sla la panda o companie comandata de
Radovici. »

18
«La fereslrele caselor mari atarnau ceargafuri albe. Pe strazi,
cai cu picioarele groase rataceau scuturandu-gi harnagamentelc.
Intenden^i ii prindeau gi ii inhamau la caru^ele pe care le incarcau.
In jurul tunurilor ugoare de munte, pe care erau desenate frunze
de stejar, se isca o cearta.
— Sunt tunurile noastre 1 — strigau ostagii din compania lui
lankov.
Dar Muntenegrenii se agezasera pe t evi §i pe afeturi, gi nu
vroiau sa cedeze trofeele.
— Pe din doua I — ii impaca Petkovski. — Fra^ii impart totul
intre ei.
El statea langS tunuri, invartea manivelele, umbla mcreu la
inchizatori gi cerceta parghiile de tragere. Artileria, ca gi tot c.e
avea legatura cu tehnica,. II pasiona.
— 0 sa po$i inva^a s3 tragi? — il intreba Vucetin, care se apro-
piase de ,el.
— In v a t ... Sa incerc? Ia te uita cate obuze sunt pe aci I
Gata 1 §i acum, foe I
— Ajunge, — ii spuse, zambind, Vucetin. — O sa tot tragi cand
vei fi comandant de baterie 1
Comandantul cerceta tunurile §i spuse:
— Trei lui Radovici, §i trei noua. Sa nu ramana nimeni nemul-
tumit. Acum suntem o adevarata unitate, in toata regula, nu numai
cu numele, ci §i cu armament.
— Vede^i ce inseamna sa luptam impreuna? — spuneau Mun­
tenegrenii.
— A§a-i. Nu cu degetele rasfirate, ci cu mana stransa — purnn,
ca sovieticii. . . Auziji?
Dinspre rapa, rasuna o salva, apoi se auzira impugcaturi razlefe
§i dupa aceea, totul se linigti.
Vucetin imi stranse cu putere mana §i zise:
— Acum e gata. Totul s’a^petrecut aga cum am p la n u it...
— Incotro mergem? — intrebau ostagii.
Succesul le starnise dorinta de a porni numaidecat mai departc.
— Spre Split. I — insista Miletici. — Spre marea cea rtlbaslni.
Era cuprins de un avail t razboinic.
— Spre Split 1 Spre Split I — rcpeta el, voind parca s3 ruscum-
pere, printr’un curaj nemasurat, disperarea §i nehotarirea din ziua
precedents. — De aici drumul e drept. Treizeci §i §ase de kilometri.
Ne atragea mult ideia de a da ajutor partizanilor din Dalmatia,
in lupta darza pe care o duceau demult, §i nu intotdeauna cu
succes, pentru portul Split §i pentru marile insule din fa^a acestuia.
S3 intrerupem comunica^iile inamice in zona de coasta §i sa ie§im
la m a re ...
Dar, deocamdata, trebuia sa adunam trofeele §i sa hotarim
incotro vom trimite prizonierii pe care partizanii ii aduceau din
toate cotyurile oragului. Muntenegrenii adusera din rapa o coloana
intreaga. Vanatorii de munte abia i§i tarau picioarele, mergand cu
gulerele mantalelor §i ale hainelor verzi ridicate, cil mainile trase
in maneci. Pageau posomoriti aruncand din cand in cand in jur
priviri pline de teama. In fruntea §irului, pa§ea Neam^ul mic de
statura, imbracat in manta solda^easca §i incal^at cu cizme mari,
asupra c3ruia trasesem cand se ca^ara pe gard. Radovici, el insu§i,
il scosese din rapa.
— E o prada de soi, — spuse el lui Vucetin. — lata servieta lui.
In servieta groasa — de fapt ea fcsese £inta lui Radovici —
au fost gasite tot felul de documente, caiete groase, harti, scrisori
§i o cruce de fier prinsa pe o bucata de tunica.
Toate acestea trebuiau cercetate. Vucetin il ruga pe Radovici
sa ia comanda ora§ului, s3 randuiasca paza pe drumuri §i sa asigure
apararea sta^iunii de telegraf, a centralei telefonice, a bancii §i a
altor cladiri importante. In lipsa lui Katnici, Corciaghin primi
misiunea sa organizeze in ora§ un meeting, cu participarea popu-
latiei.
— Hai sa ne plimbam pu^in, — spuse Vucetin, luandu-ma de
bra^:. — Sunt frant de oboseala. . . §i, afara de aceasta, vreau sa
stau de vorba cu dumneata.
Porniram pe strada.
— Il recunoa§te|;i ? — intrebai eu deodata.
In intampinarea noastra venea Vasko Hristici. Conducea un
grup de prizonieri. Avea un aer tare mandru §i, in acela§ timp pu|;in
stingherit. Purta o tunica nem^easca, cu patru buzunare mari, care
ii ajungea pana aproape de genunchis in picioare, in locul opincilor,
avea ni§te bocanci de piele uria§i. Vasko suflecase manecile lungi
ale tunicii. Era ciudat sa vezi in mainile lui mici, de copil, pu§ca
mare pe care abia o putea £ine in cumpanire.

158
— S& fie, oare, Vasko? la vino incoa' I
Dupa ce opri pe prizonieri cu un gest poruncitor, Vasko se
apropie de comandant §i lua pozi^ia de drep^i, stand pe varfuri
ca sa para mai inalt. Se uita cu teama la Vucetin: daca-i ia arma
§i-l trimite acasa?
Dar Vucetin il trase spre el §i-l sSruta pe frunte. Vasko, tul-
burat, smiorcai stingherit §i, clipind din genele-i lungi, se uita in
jur ca sa vada daca nu cumva gestul comandantului i-a scazut
prestigiul de militar.
— Pacat ca nu sunt cetnici pe aici 1 — spuse el cu indraziieala.
— Le-a§ fi aratat eu lor I §ti$i ca ei au ucis-o pe mama?
Dupa ce saluta, Vasko pleca sa duca prizonierii la punctul
de adunare.
— Am avut §i eu un fiu de o seama cu e l . .. — spuse ganditor,
Vucetin, uitandu-se in urma lui cu un zambet trist.
In cur|:i se aprinsesera focurile §i flacarile conturau marginile
drepte ale cazanelor de campanie. Rakici, intendentul nostru,
impar^ea cu darnicie bucatarilor provizii din depozitele nem{:e§ti.
Muntenegrenii §i cei din batalionul §umadia §edeau impreuna in
jurul focurilor, a§teptand masa. Setea lor de lupta nu se potolise
inca §i cate n’aveau sa-§i spuna ! Nici nu pridideai sa-i ascul^i pe
cei care voiau sa povesteasca despre faptele savar§ite: cum au
omorit trei Nem^i, cum au prins al^i cinci. Langa un foe, ostagii
cantau cu insufle^ire un cantec compus in primul an al luptei:
Fiti gata cu coasa, granele-s coapte,
Fi(i gata cu coasa, ’nainte. ..
Pe langa noi trecura, alergand, Ruji^a Brkovici §i Ai§a Ba§ici,
cardnd maldare de bandaje §i tot felul de medicamente dela uni-
tatea sanitara nemjeasca. In urma lor venea trufa§ Cumanudi,
purtand o multime de trofee: un port-hart de artilerist, un bidon
prins in curele, un binoclu §i un aparat de fotografiat.
— Hei, grasunule I Mai pune §i o §ea pe tine ! — strigh Djuro,
in urma lui.
Dar Cumanudi nu raspunse. Se indrepta grabit spre cazan,
agitand lingura.
0 toba bubuia solemn, chemand lumea. Un flacau, care-§i
prinsese o panglica ro§ie la palarie, batea cu pumnii in toba atat
de puternic, incat te asurzea. Din satul ObrovaJ, aflat aproape de
ora§, venira lautari. Un scripcar batran, cu plete lungi §i carunte,
plimba cu patos arcusul pe coarde, facand vesel cu ochiul unui

159
[.ainbalagiu, care lovea §i el cu sele in pl&cu^ele de metal, lar un
tigan cu pantaloni verzi gi cu bunds, scotea sunete subfari gi
ascu^ite, dintr’un fluier facut din lemn de salcie.
Oamcnii se prinsera de maini, facurS doi pagi mici spre stanga,
apoi unul spre dreapta; tot rotindu-se spre stanga, incepurS sS
framante pamantul din ce in ce mai repede, sarind ugor in sus,
apoi indoindu-gi genunchii gi leganandu-se, se indemnau unul pe
altul strigand: « Hai, liai 1 »
— Kolo, kolo ! J) — strigS Miletici. — In cinstea dragostei gi a
increderii dintre noi !
Cercul se marea; alj.i gi al£i ostagi gi localnici fara alegere, tineri
gi batrani, ;ntrau in joc.
Iovan, care conducea hora, facea cele mai neagteptate figuri:
ba pagi care starneau liaz, ba rasuciri nesfargite de ni se parea
cd va cadea de fiecare d a ta ; ba se salta strigand: « Ha-ha 1 A-ah 1
I-ha I » Cu atata ugurin^a gi agilitate juca, incat parea ca pamantul
il zvarlea in sus. Cu to^ii cantau in tact aceleagi cuvinte:
Oj, Staline, druje, druje,
Oj, Staline, druje, d r u je ...2)
Era cu neputin^a sa nu te cuprindd gi pe tine voiogia jocului
gi a cantecelor !
Vasko ma apuca de mana gi mS trase dupS el, in cere. Jucai cu
multa voie buna, uitand de orice grija, mandru ca numelc lui
Stalin este cel mai iubit nume din Balcani.
Cercul cregtea mercu, cuprinzand intreaga piala gi intinzan-
du-se pana la zidurile caselor gi pana la garduri.
— E greu sa nu joci dar iata ca eu nu pot. Sa ne plimb&m
pufin ! — imi spuse din nou Vucetin, dupa ce iegi din cere. »

19

« ...U n vant aspru dinspre Nord ne lovea in faJ-S. Zapada


uscatS, in^epStoare, ca sticla pisata, ne izbea obrajii infierbantati.
Vucetin pagea ganditor, cu capul varit intre umeri. Depar-
tarea gi vantul inghifira, tncetul cu incet.ul, sunetele muzicii.*)

*) H or5 (N. trad)


■') Oi, Stalin, tovar&$e, luvari§e,
Ol, Stalin, lovnrfl 5e, 1ovnrS?e... (N. trad)
Curarid nu se mai auzira nici b&t&ile sonore ale lobei. C&inpiile
desgolite gi negre, de pe care vantul spulberase z5pada, erau mo-
horite, triste. Soarele, care stralucise in cursul diminej-ii, parea
acam o pata galbenS, gt.earsS, pe cerul tulbure. Pe colilia cenugie,
pe tufele de porumbar, care fogneau in gan^urile dela marginea
drumului, gi pe cainpiile cu brazde acoperite de zSpada, rSscolite
parea de un pieptene uriag, se agternea o paclii ca de scrum.
Iegiram din orag.
Vucetin incetini pasul gi m& intreba:
— Fumezi, tovarage? Nu? Eu fumez u n eo ri...
Scoase punga cu tutun, stranstl sul, o desfacu cu grija gi igi
urnplu pipa scurta.
Vucelin tinea foarte mult la aceasta punga veche gi roasS, pe
care o primise dcla tatal sau. Acesta o avea dela un soldat rus,
•Stepan, care trecusc pe aici inca in secolul trecut, in timpul raz-
boiului cu Turcii. Era singura amintire care ii ramasese lui Vucetin,
dela familia lui gi dela casa parinteasca diu Rieka, Tarnoevicia.
— Sa ne agezam aci, tovarage 1
Chircindu-se din cauza unui putcrnic acces de tuse, coman-
dantul se tranti pe o banca aflata in dreptul unei troije de piatra.
— rfi-e rau? — il intrebai. — Poate ar i'i bine sa ne intoarceni!
— Nu-i n im ic... 0 sa Irenca acugi... Cand se va termina
riizboiul, voi pleca din non in munti si voi trai prin colibele
pastorilor. Acolo, am sa ma indrept.
Uascoli cu picioriil frunzeie galbcuc intinse ca un covorag sub
stejarul scorburos gi, miegorand ochii, privi indelung la madona
de ghips, ce sta aplecata la picioarele troitei. Vantul lovea cu furie
in cununa de flori dc hartie logic din jurul cainilui ei. Ploaia spa-
lasc vopseaua, care cursesc pe fapa madonci, de parea ar fi lost
sangc.
Pe social troifei, zarii o inscripl-ic latiueasca, aproape gtearsa,
acopcrita de niucegai verdc. Crucea gi inscripj.ia de pe c.a ifi cople-
geau inima de o triste[.c de luoarte.
— E gliiara Vaticanului infipta in pamantul noslru, -- spuse
Vucetin. Sb intorcandu se spre mine, continua: — Iat& dece te-am
cliemat. Iu prirnul rind, vreau sa-fi inulfumesc, — ma imbrafiga
gi ma privi cu duiogie in ochi. — Sh-^i muljumesc din toata inima.
Ne-ai ajutat foarte mult, Nicolai, la cucerirea Sinului.
— Mi-am facut datoria, tovarage comandant, — spusei eu. —
X&rile noasLrc an ace.lag dugman — fascisrnul, aga c3 lupt aici si
pentru patria mea.1
11 — Tri^t'diii iugnshxvfl — c. r.’fio . M
— Aga e. lar acum '. . .
Vucetin se uitajin jur gi apoi spuse:
— Suntem singuri. Ain sa-fi vorbesc deschis . . . Stoian Potko-
zaraj;. . . Nici nu apucasem sa stau de vorba cu el. Mi-a fost elev,
gi-1 iubeam ca pe fiul meu. Inainte de luptS, am facut un uriag efort
de voin£& sa nu ma gandesc la salbabicia care se petrecuse, caci
dac& Radovici gi cu mine ne-am fi lSsat cupringi de starea de spirit
generala, operajdunea nu ne-ar fi reugit. Poate cS tribunalul revo-
lujionar, oamenii lui Rankovici, aveau motive serioase sS pronunfe
o sentin^a atat de aspra impotriva acestor doi Muntenegreni. A o
executa, chiar inainte de lupta gi inca de cStre Sarbi, inseamna a
turna gaz peste foe. La noi, dugmania nafionala nu se stinge, inbocmai
ca un c&rbune care mocnegte sub cenuga. Din fericire, operatiunea
a reugit, dar executia ne-a tulburat pe boti. Cred ca in armata
voastra nu se intampla aga ceva.
— §i nici nu se poate intam pla! — rSspunsei pe un ton taios.
— Firegte, la fel gandeam gi eu. Oaineni aparpnand unor popoare
diferite colaboreaza fra^egte. Aga gi trebuie sa fie; spVe asta ne in-
dreptam gi noi. Brigada noastra este alcatuita din ostagi din randu-
rile tuturor naponalitatilor din pira, sbrans legati intre ei prin lupta
comunS. Din nenorocire insa, izbuenese uneori certuri, cu sau far3
voie.
— Inseamna ca exista motive, — observai eu,
Vucetin zambi cu amaraciune:
— Da, dar cine le starnegte?
Tacu pupn, adunandu-gi gandurile.
— Ai auzit desigur, vorba: « Balcanii sunt un butoi cu praf
de pugcS ». Poate ca e adevSrat. Certurile gi macelurile, dezbinarea
gi dugmania dintre popoare gi triburi nu inceteaza niciodata. Niciun
rege, indiferent din ce dinastie facea parbe, niciun guvern, indiferent
de partidul care-l formase, nu a reugib vreodata sa adune pe toti
fiii accluiag popor iugoslav intr o fainilie frafeasca, mare gi unita.
Unii istorici ne acuza ca nu suntem in stare sa traim uni{:i in tr’un
stat, ca ne-am obignuit cu viapi izolata de trib, ca nu am avea insu-
girile Bulgarilor, de pilda, perseverent-a gi dragoste de munca, gi
ca nu exista alt popor mai nepasator decat Sarbii. Zic ei ca Sarbii
se mulfumesc sa cante gi sa declame despre gloria strchnogilor, despre
Dugan cel Puternic gi despre Marko Kralicvici; la atat se marginegte
dragosbea lor de patrie. Toate spusele acestea sunt fleacuri Daca
ar fi addvSrate, am fi fost demult striviti gi maturati din peninsula
Balcanicil. Dar am rabdat jugul sclaviei turcegti cinci secole siam

162
rezistat impotriva intrigilor Vene^iei catolice gi ale Austriei imperiale.
Cand \ara noastra era amenin^atS sa piarS, ne ridicam cu to£ii, uni^i
gi crun^i. Sute de ani am dus un nesfargit razboi sfant pentru padu-
rile gi raurile noastre, pentru muntii nostri goi gi reci, « za krst ciasni
i slobodu zlatnu &1), pentru drepturile noastre nationale, care sunt
mai vechi gi mai legitime decat drepturile multor state de azi.
Fiecare stanca din muntii nogtri e stropita cu sangele eroilor. Iar
daca au fost unii care ne-au tradat, unii care au preferat sa cante
cu vocea altora, sa mearga frumos cu pasul altora gi sa poarte zgarda
Europei apusene, nu au fost oameni simpli din popor, ci renegati.
Erau Karagheorghevicii gi Obrenovicii, minigtrii, deputa^ii,
politicienii vandu^i gi alta pleava de acest soi . . .
Vucetin rosti cu manie ultimele cuvinte gi se opri sa-gi mai traga
rasuflarea. Se grabea parca sa spuna tot ce-1 apasa pe suflet. Vocea
ii era intretaiata gi emo^ionata. Ochii ii scaparau, iar obrajii ii ardeau
ca para focului.
Intelegeam ca acest om suferind, care a indurat mult, dar care
e inca puternic, sufletegte e sincer cu mine, ca gi Iovan, fiindca
sunt rus, fiindca sunt cetacean al Uniunii Sovietice.
— Acegti renegati, — continua Vucetin, — igi freaca mainile
bucurogi gi ranjesc cand Sarbul spune: « Bosnia e a mea », iar Croatul
raspunde: « Ba e a mea ! » Trebuie sa recunoagtem ca pana azi Sarbii
gi Croatii n’au fost inca in stare sa spuna impreuna: « Bosnia e a
noastra ». Bosnia este inima Iugoslaviei gi avem o singura patrie
— pamantul iugoslav. Ne certam, ne macelarim, iar cei carora le
convine acest lucru stau de o parte, rad gi spun: «Progtilor! Lucrul
pentru care va certa^i nu e nici al unora, nici al altora, ci va fi al
nostru ! »
Comparam in minte cele ce-mi spunea, cu cele povestite de
Iovan.
— Aga ceva e foarte primejdios, — spusei eu, — gi nu poate
decat sa dea apa la moara imperialigtilor. Ca de obicei, ei a{:a{:a
prin toate mijloacele dugmania na^ionala, mai ales in paturile ne-
luminate ale poporului, pe care, astfel, il dezarmeaza . . .
— Da, aga e! — intari cu aprindere Vucetin. — Ma bucur
foarte mult ca ai in^eles situa^ia. Chiar asta gi vreau, tovarage
Zagorianov, ca dumneata, care egti de curand printre noi, sa infelcgi
problema nationala din ^ara noastra. Da, ai dreptate. Imperialigtii
sunt cei care seamana desbinarea in randurile noastre gi astfel*)

*) Pentru libertatea credlnfei. gi cea nationala. (N. trad.)

!!■
163
he slabcsc. lar cand au prilejul, nip pur gi simplu bucfifi din trupul
Zarii noastre. Sa luam de pilda, Istvia, Triestul, Bosnia gi Herzego­
vina. Cali nu le-au ocupat? §i Austriacii, gi Ungurii gi Italienii,
fara sa jnai vorbim de Turci. E adevarat cii dupa primal razboi
mondial, nc-am unit din punct de vcdere tc.ritorial, dar din punct
de vedere economic, am fost imparfiZi intre Anglia, FranZa, Ger­
mania gi America, care ncercau fiecare sa apuce cat mai mult.
Tof.i cautau sa smulga poporului iugoslav ultima bucaZica de phine,
sa varc. zazanii inlre noi, si sa tulbure aprele, spre a nu li se vedea
uneltirde margavc. §i pe deasupra, mai faceau din carid in cand,
gi declaraZii despre interesele lor strategice in aceasta parte a lumii
gi su&Zineau ca au de gand sa gi le apere aici. Dumnezeu gtie ce!
Astazi, in general, nu mai poZi inZelege nimic din ce se petrece.
Din punct de vedere istoric gi psihologic, tindcm cu toZ-ii spre Rusia.
Mai ales acum. Noi, toZi, Sarbii, CroaZii, Muntenegrenii, Slovenii,
Macedonenii, Bosniacii gi ceilalZi, vrem sa traim intr’o singura
familie unita a popoarelor, sa traim aga cum traiesc popoarele la
voi, in Uniunca Sovictica, sa traim fericiti gi pagnic, fara dezbinari
naZionale. Dar o mana straina, dinafara gi dinauntru, organizeaza
mcrcu ciocniri intre popoarele noastre. Faptul ca fascigtii gi sfantul
papa dcla Roma au organiznt in 1941 un macel intre Sarbi'si Croa{i
nu este deloe surprinzfdor. Dar cine manevreaza gi aZaZa acum aceasta
dugmanie? Nemtii? Nu nurnai ei. lata, in CroaZia de pilda, exista
pana la doua sute de mii de domobranji. Idcologul lor, Macck, are
legaturi, dupa cum se gtie, nu nurnai cu Nemtii, dar gi cu Americanii
gi cu Englezii. Or, §Lim bine ca bagibuzucii lui sunt asmuZiZi impo-
triva SSrbilov gi a Mimtenegrenilor. Cine ii incita oare? Draja Mihai-
lovici are in oastea lui catcva zeci de mii de Sarbi, iar pe langa car-
tierul lui general exista o misiune militara engleza gi totugi cet-
nieii casupesc pe Croali, pe Muntenegreni gi pe Macedoneni. Iar
se pune intrebarea: Cine? Sau sa luam situaZia din armata noastra.
Ce inseamna lozincile ca « Sarbii sunt prima naZiune din Iugoslavia »
sau «Toji Macedonenii sunt iugoslavi? » Doar exista gi Macedoneni
greci gi bulgari. E uimitor cat dc neprevazatori suntem. In loc sS
ne blindam punctul slab, sa-1 aparam, in loc sa cautam sa atenuam
incordarea rclaZiilor dintre popoarele noastre, le agravam noi insine,
gi le ar&tarn dezgolite intregii lumi, in forma lor cea mai uratS.
$i tocmai de acest lucru profits dugmanii. Cu prilejul irnpugc&rii
celor doi Muntenegreni s’a vadit tocmai acest punct slab al nostru.
Locul cel mai vuinerabil. Butoiul cu praf de. pugca . . .

164
Vucetin se opri dcodatS. Fara sS vrcau, mtorsd gi eu capul
In partea in care privea el.
Dinspre nmnpi, se- aprnpiau niste c:\lSre|.i.
Vucetin se ridica de pe banca si, dupa ce fScu un semi) cu niana,
de parcS ar fi dat de o parte o problems de nerezolvat, inc.heie
convorbirea, spunand repedc:
— Nu-i nimic i In curand or sa vinS ai vogtri, o sa vSrsSm pralnl
de pugcS din butoiul Balcanilor gi « uitand dezbinSrile, popoarele
se vor uni .intr’o singurS fam ilie», cum a spus marele vostru
Pugchin. La urma urmei, — adSugS el, raspunzandu-gi parcS
unui gaud, — Sava, Drava, Drina gi Pvutul se varsa in acelag
fluviu . . .
CSISretii se oprirS langa troipS. Unul dintre ei era loco-
tenent-colonelul american. Cela’alt, era cSpitanu! englez. li recu-
noscui indatS. Aliapii erau insopipi de o escorts §i de comisarul nostru
politic, Blajo Katnici. '
— Sunt reprezentantii misiunii aliate, — ii spusei incet lui Vu­
cetin. — I-am vSzut la comandantul corpului de armatS din Iiomolie.
— Au picat tocmai bine! Au dece se bucura ! — spuse Vucetin,
polrivindu-gi mantaua veche, uzatS.
FSra sS dcscalece, Katnici ne faeu semn sa ne apropiem. Ne
indreptaram spre el.
— Noroc! — spuse, eu un zambet fortat, comisarul politic;
indatS dupS aceca IntrcbS nemulpurnit: — Dece va plimbapi? Nu
mai avepi nimic de facut? V’api pierdut cumpStul? Nu disperati.
0 sS ocupSm ora§ul Sin. §i nu numai Sinul. Aliapii ne-au v en itjn
ajutor gi, aplecandu-se spre American, spuse coborind vocca: —
E Vucetin, comandantul batalionului §umadia, iar celalalt e un Bus.
Me Carver duse neglijent niana la beneta cu slelula alba, iar
Englczul nu facu decal sa-gi ridicc gi mai sus barbia.
— RaportcazS care e situapia, tovarage! — zise Katnici, luand
un ton oficial.
— Oragul Sin a lost cucerit, — raspunse calm Vucetin. — BS-
tulia s’a sfargit.
— Cum, s’a terminat? 1 Glumegti I — exdainS uimit Katnici,
ridicandu-se in scari.
Aliapii se uitara ncincrezatori in dirccpia oragului, deasupra
cSruia se ridicau coloane subpiri de fum.
— Agadar, nu e fumul cogurilor, — boinbani Americanul. — Si
inie mi se pSrea cS oragul are o infSpigare pagnicS . . . Par de umle-i
fumul? Incendii?
— E fumul focurilor f&cute de partizani. Osta§ii l§i pregStesc
masa! — raspunse Vucetin.
— A-ha 1 — facu Americanul §i fluierS.
0 umbrS u§oara ii trecu pe fa^a, dar se st&p£ni imediat §i striga
cu veselie:
— Minunat 1 Va felicit! Dar Imi pare rau ca am int&rziat. De-
sigur ca a^i avut pierderi mari. A£i venit aci la troika ca sa le plangeti,
prietene Vucetin? — se informa el compatimitor.
— Nu, pierderile sunt mici. Am atacat inamicul pe nea§teptate.
— Ei, §i cum? I-ati nimicit? Tot regimentul? Nemaipomenit I
Dar prizonieri? A£i capturat ceva prizonieri?
— Intreba^i comandantul garnizoanei din Sin, — raspunse sec
Vucetin.
Se vedea ca Americanul nu-i placuse.
— A§a, a§a. . . — zise locotenent-colonelul §i se uitS spre mine.
Desigur ca ma recunoscuse dela ’nceput, dar nu voise, dupa cat se
pare, sa arate acest lucru. — A-ha, aliatul nostru rus I — ma saluta
el cu intarziere. — Intr’adevSr, lumea e mica. Soarta face sS ne
intalnim pentru a doua oara. Se vede ca suntem alia^i! Totdeauna
§i pretutindeni impreuna 1
II privii drept in ochi. El intoarse privirea §i schimba tonul.
— Ei, daca-i a§a, hai sa mergem, prieteni, §i sa sarbatorim
victoria, — spuse el.
Vucetin §i cu mine porniram dup& cSlarefi.
In piaja ora§ului, in fa$a casei cu turn, se desfa§ura meetingul.
In jurul lazii de munitii, pe care statea Miletici, se ingramadea
o multime de locuitori §i osta§i.
Americanul i§i mana calul spre tribuna, prin mul^imea care-i
facea loc in sila.
Iovan vorbea cu caldura §i cu avant despre mareyia §i eroismul
Armatei Ro§ii, care, infrangand cr&ncena rezistenta a dugmanului,
se apropia din zi in zi, tot mai mult, de Balcani §i de Carpa^i, adu-
cand popoarelor din Europa Centrala §i sud-estica eliberarea de
sub jugul hitlerisinului. Spunea ca partizanii iugoslavi lu&nd exemplu
dela osta§ii sovietici §i imbarbata^i de speran^a ca se vor intalni
in cursind cu ace§tia, lupta din zi in zi cu mai multa hotarire §i mai
uniti.
Americanul se opri, ascult&nd atent.
Todor Radovici se apropie de el.
— lata comandantul garnizoanei, — spuse Vucetin,

166
— Zdravo! — saluLa Americana! cu un zhinbel larg, iutinzftud
m&na lui Radovici. — MS numesc Sherry Me Carver gi sunt repre-
zentantul misiunii anglo-americane. I|i prezint pe capitanul Badgey
Pinch, ofi^er de legaturS al majestatii sale britanice. Nu vorbegte
atat de bine ca mine limba s&rba gi deaceea m’a rugat sa salut
gi in numele sau pe ostagii gi ofi^erii gloriogi ai Armatei populare de
eliberare, care au repurtat aceasta minunata victorie I
— Ostagii gi ofiterii sunt bucurogi sa auda salutul dumneavoastra,
— raspunse Radovici cu demnitate.
Intre timp la tribuna se urcau unul c&te unul locuitorii din Sin,
purtand fiecare pe piept fie o funda fie o stea de carton. Vorbeau
despre dragostea lor faj,a de Armata populara de eliberare, fa^S
de Uniunea Sovietica gi faf;a de marele Stalin. Fagaduiau ca vor
sprijini, prin toate mijloacele, pe partizani. Pe case gi chiar pe
zidurile bisericii catolice, impodobita cu dantele de piatra, aparura
steaguri rogii gi tricolore, cu stea la mijloc. Pe perefi gi pe garduri,
se ivira lozinci noi din care nu lipseau cuvintele: « Uniunea Sovietica »,
« Stalin », « Armata Rogie »,« Partidul Comunist»,« Armata popular?!
de eliberare a Iugoslaviei». In scurt timp nu mai ramasese niciuna
din vechile inscrip^ii nem^egti, din afigele care faceau reclama fil-
mului « Sunt fermecat de tine », gi din siluetele negre aplecate inainte
care avertizau: « Taci, dugmanul asculta! ».
Me Carver gi Pinch se uitau in jur cu uimire, chiar pu^in descum-
paniti. Americanul spuse ceva lui Katnici, care-1 chema pe Cor-
ciaghin gi se napusti asupra lui strecurand printre din^i:
— Ce inseamna asta? N’ai vazut cine a venit cu mine? Sunt
aliafii nogtri apuseni. Dece nu ai spus nimic despre Anglia gi Ame­
rica in cuvantarea ta? Vad ca nici ceilalfi n’au pomenit de asta !
J i o porcarie 1 §i nu exista nici lozinci corespunzatoare. Dece?
lovan cauta sa se justifice, spunand ca poporul gi fiecare orator
in parte exprima ceeace simte . . .
— Dar unde sunt prizonierii? — intreba Me Carver, ingrijorat,
pe Radovici. — A£i capturat gi ofi^eri?
— Greu de spus. Mul£i au fost pringi pe cand erau dezbrii-
ca£i. . .
— Nostim! — zise Me Carver, z£mbind gi lovind nervos cu
palma in crupa calului. Se vedea ca este preocupat gi nervos gi
acest lucru nu se potrivea deloc cu tonul lui glume^. — Sunte^i
nigte oameni unul gi unul ! Sunt entuziasmat de eroismul vostru I
Muntenegrenii in general sunt bfiie^i buni gi ostagi minuna^i ! L-au
batut gi pe Napoleon 1

t«7
— Mulitenegrul esle o J.arA Inlloriluare I — adAugA Pinch mi-
laacolic gi cu totul nepotrivit. — I,a Utyin gi la Kotor, trandafirii
infloresc gi iarna.
— Da, da I Trandafirii sunt frumogi, firegte, InsA faptul cA numai
golful dela Kotor poate cuprinde o Intreaga escadrA de distrugatoare,
este mult mai important . . . Spuneti-mi, va rog, — se adresA din
nou Me Carver lui Radovici, — nu afi rcugit sA capturaji iliei mAcar
caj-iva ofi^eri? Ei ne-ar fi putut da informatii pretioase.
— Cercetez chiar acum pe unul care, judecand dupa doeu-
mente, e colonel, — spuse Radovici, aratand servieta pe care o tinea
in manS.
— Cum il clieama? - exelama, nerAbdator, Me Carver.
Ochii Americanului sclipira hrapAre£. Surprinsei aceasta. Dar,
dupa o clipA, igi recapatara privirea nepAsAtoare dela inceput.
— Goltz. Von Goltz . . . Are nigte hartii ciudate, cu tot felul
de semne matemalice . . . Cred eA sunt cifrat.e. Am gAsit gi o radio-
gramA trimisA dela Berlin.
— Vre^i sA mi-o arAta^i? E intcresant, — spuse Me Carver,
complet calm de data aceasta.
Radovici scoase din servietA un formulae de telegramA moto-
tolit. Me Carver citi repede:
— Aga.« Felicitari cu prilejul anului nou gi al decorArii cu « Frunza
de stejar » la ordinul « Crucea de Tier ». Colonelului SS. von Goltz.»
la te uitA, chiar dela Himmler! Spcr cA o sA ne ingAdui^i, mie gi
cApitanului Pinch, sa asistam la cercetarca acestui prizonier gi sA
vA ajutAm la descifrarea docurnenlelor, — spuse Me Carver cu o
voce mieroasA.
— Bineinteles! — zise Katnici, fare sa mai agtepte raspunsul lui
Radovici. — IndatA aranjAm totul. Dar deocamdata, dati-mi voie
sA rostesc un discurs.
Comisarul politic se urcA cu greu pe lada de munifii.
Me Carver gi Pinch care nu descalecasera, ii faces u semne prie-
tenegti gi zambeau . . . »

20

Piaf;a gi strAzile orAgelului ah vuit pAnA seara tArziu, de strigate


Insufle^ite gi de cAntece. Locuitorii gi partizanii — cei din §umadia,
Muntenegrenii gi, ImpreunA cu ei, Zagorianov — sArbAtoreau vic­
toria. Dar zgomotelc. pline de veselie patrundeau numai ca un ecou
slab, prin ferestrele bine zAvorile gi iiieaise cu ■jaluzele, ale uneia
din camerele casei cu douA etaje din piatA.
In aceastA inrApere mica, unde mai zaceau Inca aruncate pe
sofale gi pc jos bains §i lucruri ce nparfinusera fogtilor ei locatari,
era cercetat colonclul german von Goltz.
Fladovici ii punea intrebari intr’o limba germana slalcita. Me
Carver gi Pinch erau de fata.
Von Goltz reugi cu greu sa-gi ascunda bucuria, cand vazu pe
neagteptate, pe Me Carver. InLr’o elipa, se inviora gi-gi indrepta
finuta, tragand, cu un g'est disprejuitor, mantaua soldafeascA pe
care o imbracase, spre a nu fi recimoscut, cand incercase sa 1'uga
din Sin.
Me Carver insa niei mi clipi cand isi vazu prolcjatul, sc ageza
la masS gi Incepu sa rAsfoiascA liartiile scoase din scrvicla prizo-
nierului.
RaspunzAnd la intrebarile lui Radovici, von Goltz dcclara ca
la ineeputul campaniei din iarna anului 1913 —1914, coinandantul
trupclor germane, generalul von Weichs, a planuit pentru a sasea
oara sa incercuiasca, sa faramifeze gi sa nimiceasca principalele
forte ale Armatei popularc de eliberare. Trupele sale, care cuprindeau
gi formafii de cetnic.i gi ustagi, au atacat prin surprindere gi au rcugil
sa inainteze in diferite punc.Lc, ocupand, la ineeputul lunii Dccembrie,
un intins tcritoriu in Bosnia rasaritcana gi in Sandjak. Dar partizanii
reugesc mereu sA scape de distrugere, iar uneori inlreprind contra-
atacuri neagteptate, ca, de pildn, cel dela Sin, care pana acum
fusese un. coif, linigtit.
In acest timp, von Goltz arunca pc fur is o privire plina de ama-
raciune spre spatele lui Me Carver, care sta aplecat deasupra har-
tiilor.
— S’ar putea crede, continua prizonierul cu voce innabugita,
cA partizanii au fost. comandafi azi de Arso Iovanovici, personal.
— l)a, am aefionat polrivit ordinelor sale! — raspunse Radovici
cu mftndrie.
Von Goltz oftA.
— Treburile noastre merg prost, Herr Komanditr 1 Am pierdut
Niprul, Italia ne-a scapat printre degete. Pana gi Indienii din Bolivia
ne-au declarat razboi. Cat Limp am fost puternici, eram de temul.
Celui puternio i se supune toata lumea, pc cand in cel slab arunca
toti cu pictre. Am ajuns sA fim bfvtufi gi aid. lata, am pierdut
Sinul. . . E greu sa ai de-aface cu un dugman care-fi luneca din
tnaini. ca un fipar, se feregte de rapcanelti pe care i b'agezi, ocolegte

169
bfitaliile mari §i te silegte sa lupfi dup& tactica lu i. . . Trebuie s3
va marturisesc ca aji f3cut un mare progres. Sunt uimit de mSestria
tacticii dumneavoastrS, — adaugS, lingugitor, von Golt.z.
Pinch il asculta pe NeamJ:, cu un dispre£ politicos. Interogatoriul
il interesa prca putin. Privea cu o expresie de agteptare rSbdatoare
o fotografie in culori, prinsa Intr’o rama aurita, care atarna strdmb pe
perete. Imaginea infati§a un colt din parcul Vincennes din Paris:
un chiogc, agezat langa un iaz, printre plopi de culoarea smarag-
dului. Inscrip^ia nemteasca spunea ca lui Napoleon li placea sa
viseze acolo. Deodata, insa, privire.a sa distrata cazu asupra port-
hartului aga^at de speteaza scaunului pe care §edea Me Carver
adancit in cercetarea hartiilor lui von Goltz. Din port-hart, ie§ea
col^ul unei harti topografice, bine cunoscuta lui Pinch.
Prefacandu-.se ca se gande§te la ceva, Pinch trecu pe langa
scaun §i scoase liarta fara ca Americanul sa observe.
— Va rog sa ma ierta^i, gentlemeni, — spuse el, — va parasesc
pentru cateva minute.
§i iegi fara graba pe coridor.
Me Carver se ridica §i el.
— Nu gasesc nimic de seama in informa^iile acestui prizonier,
— se adresa el lui Radovici, in sarbegte.
— Il vom trimite la statul major al brigazii. Cred ca acolo o
sa raspunda cum trebuie! — spuse comandantul garnizoanei.
— Da, da, — confirma Me Carver §i casca. — Chiar va sfatuiesc
sa-1 trimite^i la cartierul general. Individul pare sa aiba totugi o
oarecare insemnatate. Oricum, e omul lui Himmler §i, dupa cat se
pare, e un teoretician destul de bun in arta militara. Fara indoialS
ca cei dela cartierul general se vor interesa de el.
— Bine. Asa voi face, — spuse Radovici.
— Totul e in ordine. Dar acum e timpui s3 pornim. Tovar5ge
comandant al garnizoanei, te rog sa dai ordinele necesare. Am
vazut zacand colo, pe o strada, o rnagina blindata. Pune sa fie cer-
cetata §i dac3 motorul e in buna stare, poate ca reugim sa ajungem
cu ea pana la aeroport.
— Bine! Imediat. Numai ca . . . — Radovici se opri §i facu semn
spre prizonier.
— Fii f3ra grija! N’o s§ fuga, — spuse Me Carver §i puse o arma
automata pe masa. — 0 s3-l pazesc eu. Am un pistol-mitraliera
sistem Thomson: gase 'sute de gloan^e pe minut.
Radovici iegi grabit din camera.

170
IndatS ce sgomotul pagilor sii se pierdu In fundul coridorului,
Americanul se ridicS gi inchise uga. Apoi se intoarse.
Fa^a lui von Goltz se inrogi de emofie. Buzele-i groase
tremurau.
— Ma bucur foarte mult, — spuse el gi, intinz^nd mana prletenos,
dadu sa se apropie de Me Carver. Americanul il opri cu un gest:
— Te rog, fara emofii!— spuse el, incruntandu-se. — Sa trecem
la fapte. Clipele sunt numarate, — continua el gi flutura in fata
nasului lui von Goltz niste hartii. — Care din ele Cuprinde lista
de care am nevoie? — intreba Me Carver grabit.
— Dar inainte de toate, ag vrea sa am garanfia, sir . . . aji
promis . . . Doar tinefi minte . . . La « Trei U rgi» I
— Iji repet ca suntem oameni de afaceri. Actiunile dumitale
la noi n’au scazut deloc din pricina ca egti prizonier.
— Sper, sir . . .
— Ai toate motivele sa consideri c& sperantele dumitale se rea-
lizeazd. Vrei sa vii la noi?
— Da, doar mi-afi promis . . .
— Bine. Totul e in ordine. Unde-i lista?
— Iat’o ! — spuse Goltz, aratand una din hartii.
— Ii cuprinde pe to£i?
— Da.
Me Carver se uita din nou spre uga gi apoi spuse:
— Foarte bine. Descifreaz’o. Repede I
— Doar asta e valuta mea . . . Fondul de aur, — goptea von
Goltz, cercetand tabela cifrului gi trecand in dreptul semnelor
conventionale, porcclele gi numelc agenUlor iugoslavi ai gesta-
poului.
— Fii linigtit. J i se va plati pana la ultimul cent, — il asigura
Me Carver, care statea in spatele sau gi citea, cu un zambet de triumf,
numele cunoscute . . .

21

Harta topografica a Iugoslaviei, pe care Badgey Pinch o cerceta


cu atentie in camera alaturata, era plina de insemnari. Langa loca-
litatea Diakovat, era scris, cu litere mari, cuvantul « crom », lang3
Istria — « hauxita », l^ngS Idria — « mina de mercur, a doua ca
marime in Europa », langa Kutino, Mejdumurie gi pe valea Dravei,
— < petrol *, pe Kopaonik — « uraniu » gi aga mai departe. Erau

171
nutate si z&cAmiuleJt' tie zinc, a ram.4, man.gan, wolfram, fosfaji,
cositor gi c.Srbuni. Mina gi combinatul da plumb din raionul Trepce,
unde Pinch fusese director inaiute de rSzboi, se aflau insemnatc
cu un cerculefc. Pe margiuile harjii, erau sense nigte eifre, care nu
puteau fi decslt iudicafii cu privire la rezultatele exploariirilor
geologice gi prospec[.iuni!or miniere. Pinch nu avea asemenea date
arrianunjite despre minereurile, sau, mai exact, despre matcriile
prime strategice din subsolul Iugoslaviei, cu toate ca locuise
aici, timp de un an Inca inainte de razboi.
Deci asta a fost discu(ia gtiin^ifica din! re yankcu gi comisarul
Magdici, fost ingincr de mine gi geolog!
Pinch fu zguduit de descoperirea neagteptata pe care o Meuse.
Era cuprins de o puternicu invidie in fa^a suceeseior partenerului
sau. 15 adevarat ca nici el nu se da inlaturi, earn! se. ivea vreo ocazie
sa dep&geasca limitcle insarcuMrilor obignuite pentru un ofijer de
legatura al misiunii abate. Dar, judec&nd dupa ccle ce vazuse.
Me Carver se ocupa de frusi/icss-ul sau, cu mult mai inulta energie
gi pe o scara mult mai mare.
Pinch impinse cu hotarire uga care daden in camera unde
era interogat Neamf.nl. Ea ii rezista insa. Era incuiata pe
dinaunt.ru.
Cuprius de banuiala gi de nelinislo, batu nervos in uga. Me Carver
it lasa sa intre, numai dupa un minut de asleptare.
— Mister von Goltz va cere scare! — spuse cl, z:\mbind. —
S'a schimbat.
Intr’adevar Neanif ul lepadase mantaua soldafeasca gi-gi imbra-
case o manta ofifereasca cu guler de catifea, care-i ajungea pana la
cfdcaie.
Pinch arunca mieului von Goltz o priviro. cevcctuloare.
— Cesa-ifaci, - soarta ! — spuse acesta zambind cu amaruciune,
in timp ce so privea in oglinda spavtfi de schijele unei grenade, de
parca nu s’ar fi intamplat nimic. — Au cazut frunzcle de stejar.
Bietui Paul Bitzius 1 Prietenul men, comandantul regimentului, la
care am fost oaspe aici a trccut intr’alta lume, poate mai
buna . . .
Me Carver scoase capui pe fereastra gi sl.riga ceva ostagilor care-gi
faceau de lucru pe langa automobilul blindot. Pinch prinse momcntul
gi bfiga harta la loc, fara sa fie observat.
— In cat.eva cJipe magina va fi rtparata gi vom pleca la Gla-
m oci! — spuse Me Carver, indep3rMndii-.se de fcn-asfrS. — Agadar,
la drum, capitanel

172
Pinch dada supdrat din cap. Jar sc iuUlmplase ecva in lipsa
lui, ca gi atunci, Ja Popovici, pe Varful Negru.
Katnici se ivi in usa.
— Mngina c gata 1 Ain reparal-c I — ariunJA oJ. — Dar dece v i
grdbif.i aga, donmilor? Am dat ordin s i ni se pregSteasea masa.
A fost descoperita o pivnifa plina cu vinuri de soi. Noi nu bem
deobicoi, dar cu priJejul vizitei dumneavoastra . . .
— Nu, nu. Nu avem timp. Treburile! — refuzi cu hotarire
Americanu). — Capitane, se adresa el lui Pinch in englezegte. — la
pilda dela acest flacau. E dezghej.at gi istef,, lotdeauna vesel gi plin
de via [A.
— I mi daji voie sd vS pun o lddiJS cu sticle de vin in magina?
— intreba Katnici.
— Cum sa n u ! — raspunsc Me Carver §i-l batu amical pe umar.
— Iti inutyumesc, prietene. Egti un baint bun. Sunt sigur ca ne vom
mai intaini. Dealtfel, egti gi un orator destul de priceput. Am avut
prilejul sa ma conving personal. Discuvsul pe care 1-ai rostit dela
tribuna improvizata a fost m inunat! Dar cine vorbea la inceput,
cand ne-am apropiat noi de tribuna?
— Corciaghin, comisarul politic al unci companii.
— E Rus ?
— Nu, Sarb. Corciaghin e numai porecla.
— Aga? Sa gtii ca discursul lui nu mi-a placut defel. Prea era
tendencies. Daca lauzi numai pe unul din cei trei aliafi, inseamna
ca ceilalti doi nu sunt buni. lata concluzia care se impunea cand
il ascultai pe Corciaghin al dumitale.
— Sunt de aceeag parere, — spuse Katnici. — I-am gi facut
observapie.
— Dar ce materiale a folosit? — intreba din nou Me Carver.
— Cred ca ultimele gtiri primite prin radio.
Amcricanul ridicii sprancencle, se uita atent la Katnici gi
spuse:
— Ast.a nu-i o meted.! buna. §tirile trebuiesc controlate.
Dumncata egti comisarul batalionului gi ai aceasta indatorire. Dar,
— spuse Me Carver, care dupfi ce caut! prin port-hart, scoase o
brogura, — iatS un indreptar cu privire la folosirea inaterialelor
informative. E adevarat ci a fost editat pentru aa’inaLa noastra
dar, dupa cum vedeti, 1-am trades gi in limbs sarbh. V.i-l recomand,
caci noi avem o experien[a bogatS in cceacc privegte prelucraiea
politics.
— Voi folosi sl'alid dumneavoaslrS.
— Vom paslra o legatura stransi cu dumneata, comisare. Eu,
personal, te voi ajuta intotdeauna, bucuros. — Dar fiindca veni
vorba . . . — spuse Me Carver in goapta, — ag vrea sa am gi eu ceva
din trofeele cucerite, ca amintire a intalnirii gi luptei noastre dela
Sin. Am o mul£ime de amintiri stranse din toata lumea in coliba
mea din New-York.
— Inteleg si va stau cu placere la dispozifie, — zise Katnici
cu tristete pipaind in buzunar ceasul de aur zmuls de pe mana
colonelului din SS. — Ce dori£i? Un aparat fotografic? Un
binoclu?
— Nu, sunt mult prea voluminoase.
— Atunci poate o bra^ara sau un ceas?
* — Da, da 1 Ceva de acest fel.
Tot vorbind astfcl, Me Carver gi Katnici iegira din odaie. Intre
tiinp, sosi gi Radovici insof.it de cativa ostagi care-1 luara pe von
Goltz. Pinch continua sa se plimbe dintr’un coif intr’altul al cainerei,
tot gandindu-se la purtarea ciudata a lui Me Carver. Yankeul cautase
sa ajunga cu orice pref la Sin, intrebase de prizonieri, dar in timpul
interogatoriului nu aratase niciun interes pentru colonclul german.
Insa, ce au facut cand au ramas singuri? Fara indoiala ca aici se
ascunde ceva. Apucasera, desigur, sa discute unele lucruri. Faptul
ca are legaturi cu inamicul e ceva obijnuit. Spionajul e spionaj . . .
Dar despre ce anume au vorbit?
Jos, in strada, se auzi sunetul insistent al sirenei. Capitanul
i§i arunca privirile pe fereastra. Me Carver se a§ezase la volanul
automobilului blindat, iar cativa osta§i care trebuiau sa-i inso^easca,
se urcau in spate. Pinch cobori scara in goana §i sari in magina care
tocmai pornise.
Me Carver demara cu toata viteza.
Statea aplecat pe volan. Boneta ii alunecase pe ceafa, iar intre
din ^i £inea o ^.igara. Conducea automobilul parca in sila, abia atin-
gand volanul, cu aerul unui om care nu e atent la ceeace face, gi
totugi magina gonca cu o viteza, salt&nd peste hartoape.
Pinch era furios pe sine insugi. Nu-i iegea din cap harta topo-
grafica a Americanului. Acest yankeu reugegte sa-gi faca business-ul
pretutindeni.
— lncotro mergem? — intreba el deodata, nervos. — M’am sa-
turat sa tot ealatorese fara o ^inta precisa.
— Mergem la Drvar, capitane. La cartierul general. Acasi!
— In sfargit! In cazul acesta, hai sa precizam drumul.
— N’ai nicio grija, sir, cu mine n’ai sa te r&tacegti niciodatS.
Aratafi-mi itinerariui pe harta dumneavoastra.
— PSi, ai gi dumneata una.
— Am pierdut-o. Dafi-mi voie sa ma uit pe harta dumnea­
voastra.
Infa^igarea nelinigtita gi nerabdatoare a lui Pinch il inveseli
pe Me Carver.
— Poftim, capitane I Faptul nu schimba cu nimic situa^ia I—
spuse el, intinzandu-i harta gi apasand in acelag timp pe acce­
lerator.
Magina blindata zvacni inainte. Harta incepu sa joace in fata
ochilor lui Pinch, care nu putea deslugi nimic pe ea. Dar, dealtfel,
nici nu-1 interesa.
— Aga . . . Vre^i sa inergem de-a-dreptul? N’ar fi oare mai bine
s’o luam pe coasta marii? Sunt nigte priveligti m inunatel Am ocoli
putin, dar in schimb . . . Dar ce fel de insemnari sunt astca? Nu
prezintS niciun interes militar. Bauxita, crom . . . ce inseamnS
asta?
— Zici ca nu prezintS interes din punct de vedere militar? —
intreba Me Carver razand. — Egti la fel de naiv ca gi Candide al
lui Voltaire ! Ag vrea sa gtiu cum ar lucra uzinele voastre militare din
Birmingham gi Sheffield fara aceste minereuri nemilitare? Dealtfel
pot sa-f.i satisfac curiozitatea. Studiez condi^iile geologice ale regiu-
nilor prin care trecem. Nu am niciun fel de secrete fa^a de dumneata,
capitane.
— Sper, — spuse Pinch, dand vocii sale sub^iri, un accent
sever. — Altfel, nu a£i proceda ca un gentleman gi a$i incalca o da-
torie elementara de aliat . . . Dar nu iu^eleg dece ave^i nevoie sa
studia^i acum geologia?
— Dar dumneata dece vrei sa sudiezi coasta iugoslava, porturile,
golfurile gi insulele? Dece ti-ai umplut carnetul cu to t felul de in­
semnari geografice?
— Nu e niciun mister in asta. Noi, Englezii, socotim ca e mai bine
sa invadam Europa prin Balcani, nu prin Vest. §i pentru a debarca
aici, trebuie, firegte, sa pregatim in primul rand porturi gi baze
pentru avia^ie.
— Da, da, zise Me Carver, inclin&nd capul. — Primul ministru
al Angliei clocegte de doi ani acest plan.
— Pentru a patrunde in locul cel mai vulherabil in pantecele
E u ro p ei. . .
— §tiu, gtiu ce se ascunde in spatele acestei teorii 1 Vre£i sa
n jungeti aici inaintea Rugilor, cu ajutorul tehnicii noastre. Planul
e. bine licluit, nimic de zis. V9 recuuosc nicritele. ^ti^i sa va alcgeli
bine alia^ii.
— Vreau sa fiu §i eu sincer cu dumneavo&stra, colonele. Suntem
datori sa eliberam ^irile din sud-estul Europci, — incheie Pinch
cu voce monot.ona.
— PoJ;i sa adaugi: §i sd ocupam iubijiii nogtri Balcani I Dour
nu ascundem nimic, unii dc alfii I — incheie el, izbucnind intr’un
ras zgomotos.
Pinch voi sa mai spuna ceva, dar se razgandi §i tacu morfolindu-§i
buzele cu un aer dispretuitor.
Automobilul alerga in zig-zag-uri, ca §i cum ar fi voit ji el s5
faca haz impreuna cu cel carc-I conducea.
— Ei, capitane, capitane I E§ti un baiat bun, dar cam miop I
Nu va duce capul mai departe de « pantecele E uropei» cum ii ziceti
voi, — incepu Me Carver sa vorbeasca din nou in timp ce ma§ina
urea incet la deal, dupa ce trecuse in plina viteza prin Trnova
Poliana. — Aveti dreptate; Balcanii trebuie pregatij.i ca baza de
atac, dar nu a tat de repede cum o dprifi voi §i nu pentru accst razboi,
ci pentru cel care va fi. Pentru razboiul cel mai greu §i hotaritor.
Planurile marunte inseamna business-uri lipsite de importanfa,
iar planurile mareje inseamna business-uri m ari; ele ne atrag pc
noi . . .
§i apasand pe clacson, Me Carver suna atat de prelung, incat
Pinch fu nevoit sa-§i astupe urechile. Indata ce clacsonul tacu,
Englezul mormai, uitandu-se piezi§ la locotcnent-colonel:
— Facefi specula^ii primejdioase, sir ! Britanicii sunt mult mai
rationali §i mai practici.
— Imi pare ran, dragul ineu ! Daca ar fi si judecam dupa rezul-
latele pe care 3e-ai objinut in calaloria noastra comuna, s’arparea
ca la dumneata s’a gandit Schopenhauer cind a spus ca: «E§li
tot atat de bun pentru via{.a practice cat c tele.scopul pentru
teatru 1 »
Era o insulta §i, in atari de aceasta, cuvintele Amcricanului
confirmau banuielile lui Pinch, dar el nu raspunse, pentru a nn-§i
pierde ultima furamu de demnitate. Fa^a lui, cu nasul mare, i se
Lieu din nou verzuie. li era rau din cauza zdruncinaturilor, a miro-
sului de benz'ini §i a uruitului motorului.
Deodata, Pinch fu repezit inainte, se lovi de blindajul ma.ginii.
Conducatorul franS, coti brusc intr’o ]>arte $i opri la marginea
§an£ului, care desparpa drumul de o vilcea adanci, plinS de
zapadii.

17(1
Fa^a lui Me Carver palise, iar mainile Incle§tate pe volan se in-
vinejisera din cauza sforjarii. Cu capul intre umeri, ca §i cum s’ar
fi aparat de vreo primejdie, cobori din niagina §i se uita speriat
inapoi.
Ostagii care-i inso^eau zambira cu infeles. In drum z&cea o sfecla;
de departe ea semana cu o m ici mina nem^easca de felul celor
folosite impotriva infanteriei . . .
PAKTEA A TREJA 1

« . . . Viscolul mi apucase Inca sa §tearg5 urrnele lasate de au-


tomobilul blindat, c&nd ostagul trimis de Katnici la Rankovici,
ca s& anun^e victoria, se Intoarse la batalion. El aducea un ordin
care schimba cu totul planul lui Vucetin. Acesta se gandise s& echi-
peze bine batalionul cu materialul capturat §i sS-1 doteze cu artilerie
§i cu mitralierele grele. Ne pregatiram repede de plecare §i parasiram
oragul Sin chiar in seara aceea, cu acelag armament cu care
venisem.
Ko^e Petkovski §i fra^ii Stankov erau gata-gata sa plangii,
csind 3e desp&r£ir5 de cele trei tunuri de rnunte. Nu luaram decat
ceeace puteam duce pe umeri gi in desagi. Muntenegrenii rSmaserii
in orag cu trofeele, cn armele capturate gi cu prizonicrii. Noi por-
niram in marg format peste girul muirbilor Dinarici.
Am mers toata noaptea. Yremca era umeda, iar bezna gi frigul
ne inconjurau din toate parole. Noroiul lipicios pe jumatate inghe^at,
se prindca de incatyaminte gi cu greu ne puteam desprinde de pam&nt
picioarele. Vantul aspru ne arunca in fata zap ad a spulberatS de
pe culmile munjilor gi ne taia rasuflarea. Fiecare pas era un chin.
Cand ne opream la comanda « odmor 1)», oamenii se tranteau numai-
decat in tufigurile ^epoase de pe marginea drumului gi adormeau
somn greu, vecin cu leginul.
Nimeni nu gtia incotro mergem gi pentruce. Executam ordinul
lui Rankovici. Ne inchipuiam insa ca misiunea e foarbe insemnata
gi cS trebuie indeplinita foarte grabnic.
Miletici cauta sa explice osba§ilor rostul mar§ului nostru format:
— Trebuie sa ne obignuiin cu toate, tovaragi. Sa ne calim ca
o|;elul. Suntem o armata mobila si rapida. Trccem inca un munte,
inca o vale. Trebuie sa executam ordinele, asta-i misiunea noastra.
Nu e nevoie sa §tim unde ne vom opri. Cei dela cartierul general
gandesc §i botarasc pentru noi.
Cineva ofta .si spuse:
— Oare? Crezi ca se §tie pe acolo ca plecam in goana din Sin,
fara sa fi luat aproape nimic cu noi?
— §i incotro? Se pare ca inapoi, spre Livno.
— §i, fara tunuri, — adauga cu voce puternica §i manioasa
Petkovski.
— De-am §ti, cel pu^in, incotro mergem I Tot ar fi mai u§or 1
— Oamenii bodoganeau incet, in intuneric.
—Au dreptate, — imi §opti Miletici, pa§ind alaturi de mine.
— Sigur ca e mai bine cand soldatul int.elege manevra pe care o
face. Dar, daca e vorba de un secret? Daca . . .
Fara sa termine, Iovan ramase din nou in urma §i-i auzii iar
vocca plina de vioiciune, la sfarjitul coloanei.
— Sa nu ramanem in urma, tovaragi I Sa respecbam alinierea 1
SS arabam inciiodaba ca noi, cei din batalionul 1 §umadia, suntem
mai tari ca piatra §i ca rezistam la toate, gi pe ploaie gi pe zapada 1
Un csintec vechi spune: « Vitejii plang, dar lupta; pugtile le poarta
pe umerii goi, pistoalele pe pieptul gol, iar desagii cu praf de pugca
pe goldurile goalc. » Aga trebuie sa fim gi n o i. . . Sa trecem prin
foe gi prin apa, dar sa dobandim ceeace vrem. Suntem doar alia^ii

’ ) Popa? (N. Irad.)

IV* 179
neinvinsei Armate Rogii. Al&turi de ea, puterea noastrS este lunga
gi latS *).
Se auzirS iaragi vorbe de-a-lungul coloanei, dar acum sunau
altfel. Corciaghin gasise cuvintele potrivite gi gtiuse sa-i Incurajeze
pe ostagi, sa le insufle puteri noi.
Partizanii incepurS sa-gi depenc cu glas tare amintirile despre
victoria dela Sin.
Cum era gi firesc, entuziasmul gi av&ntul tuturor se revarsS
in c&ntecul lor drag pe care-1 porni Baio:
S Dona, Volghe, i Urala . . .
C&ntai gi eu din toatS inima. Succesul luptei ma inaripase parcS.
Prieteni dragi, tovaragi de luptS din indepartata mea divizie!
Sunt din nou cu voi 1M’am regSsit gi mi-am aflat iar&gi locul printre
ostagii care luptS pentru o cauzS dreaptS. Acum, m j gandeam eu,
nu-mi va fi rugine sS mS uit in ochii tovaragilor.
DeodatS, se auzi un tropot de copite ; in acelag timp, rSsunar5
strig&tele furioase ale lui Katnici:
— TScere ! Unde-i comandantul?
— A venit unttul 1 — mormai Baio. — Nu mai cantaji, Mie£i I...
— Tovarage Iankov 1 — strigS enervat Katnici. — Nu ma ag-
teptam ca in compania ta sa se cante ca la opera. Ce dracu’ inseamnS
asta? Ai uitat vigilen^a? Cerceteaza cine a inceput cantecul gi
raporteaza-mi I
C&ntecul se stinse.
Kicia continua sS meargS in fruntea companiei, fSrS sa se uite
indSrat. Nu voia sa cerceteze cine incepuse cantecul.
Drumul se ingusta gi intrS intr’o padure intunecoasa de brazi.
Mergeam impiedic&ndu-ne de cioturi gi zg&riindu-ne de crengile
uscate ale copacilor. Auzeam cum p&raie hainele, sfagiindu-se.
Cineva urla de durere gi gioazS: « Ochiul meu! Ochiul meu I »
Aiga, care venise alergand, bandajS la repezeala fa$a ostagului gi-1
conduse mai departe, $inandu-l de bra£. Ca gi cum ar fi vrut sS se
justifice, ea ii spuse ca nu i-a ingaduit Katnici sa ia o duba sanitarS
dela Sin gi ca deaceea bolnavii trebuie s& meargS pe jos, in orice stare
s’ar afla. Iegind din padure dadurSm de un defileu. Trecuram un
p&raiag repede de munte, apoi urcaram, alunec&nd pe ghiaf;a, un
pov&rnig abrupt, batut de viscol. Moletierele ude se intSreau gi
ne rodeau picioarele p&n& la s&nge.

’) Zkitoare sarbcasciS. Tn srnsnl: neasemulta (N. Inul)


Incepea s j se lumineze. Un strat de cea£a se inai agtemea Inc5
deasupra pSm&ntului, dar v&rfurile stejarilor se colorari In roz;
frunzele cafenii gi uscate fogneau. Spre rSsarit, intr’o despicaturS
de munte, se zarea pata portocalie a soarelui, acoperit In parte de
un nor. IndL pu^in gi norul dispSru^ca o bucatS de vata infSguratii
pe un carbune aprins. Soarele lumina orbitor culmile acoperite de
zSpada ale mun^ilor Dinarici.
F3curam un popas.
§i aici pe culme, in bataia vantului p&trunzator care le arunca
In fa^a zapada intarita, oamenii, prost Imbraca^i §i t'ran^i de oboseaia,
glumeau gi radeau, imbarbatandu-se unii pe al^ii; incercau sa se
incalzeasca, jucandu-se cu o minge facuta din c&rpe.
Trecuram pe langa Livno, c&ut.and sa nu ne intalnim cu cetnicii.
Catre amiaza, ne aparu in fa^a uriaga campie Duvan, imprejmuita
de mun^i abrupti, acoperi^i pe alocuri de paduri desfrunzite.
Drumul acesta ne ducea in inima Bosnici. Cat e de mandra in
toata frumuse^ea ei salbatica ! Daca in Serbia, satele mici, cu li-
vezile lor de pomi fructiferi, aminteau catunele ucrainiene, iar
Herzegovina, cu peisajul ei aspru gi majestuos amintea Caucazul,
aici simZii puternic, in tot ce intalneam, vechea Buliara. Satele
nu erau decat giruri de pere^i cenugii-galbui, iar casele mici gi joase,
f3ra nicio fereastra spre strada, stateau rezemate unele de altele.
Toate porfile erauinchise; nu vedeai decat foarte pufine gradini gi
ici colo cate un copac. Severitatea preceptelor musulmane crease o
viata lipsita de. bucurii. Totugi gi aici ni se alaturara noi ostagi,
care purtau fesuri infagurate in galuri. Se adunau in jurul batranului
Ali Fethi, care luptase vitejegte la Sin gi venea cu noi, tocmai
dela Trnova Poiiana.
Dupa ce lasaram in urma un astfel de sat, agezat 1a. poaiele
inunZilor, unde incepea campia Duvan, Katnici porni caiare inainte,
insoZit de ordonanZa sa.
— PleacS in recunoagtere 1 Comisarul politic vrea sS vadS cu
ochii lui cum se prezintS situafia I — ne strigS Pantera gi pocni
voinicegte din biciugca.
Iata-i c& au gi trecut de capul coloanei gi au dispJirut.
Branco Cumanudi ii spuse lui Filippovici, sufl&nd din greu:
— Ia te uita ce viteaz e comisarul nostru politic I Zau, tare e
viteaz 1 Sa-1 pazeasca sfanta fecioarS I Dar dece taci? Pesemne
ca Zi~e tot atat de greu sa-Zi migti limba, pe cat Zi-e de anevoios
sS rastorni un bolovan 1 Eh, lipsa de cultura ! Niciun sentiment,
nicio intelegere !
Djuro tacea, mohorit. Steagul ii at&rna pe spate, ltidica mereu
capul, privind nelini§tit spre cerul limpede.
Razele soarelui incalzeau puternic. Luciriie lui orbitoare se risi-
peau pe camp §i prin valcelele pline de zapada moale, sub^iata
de ploi. Nu se putea gasi un timp mai potrivit pentru zbor.
Toti simteam ca se apropie o primejdie. Coloana rnergea incet,
rasfirata pe drum. Ostagii i§i tarau cu greu picioarele.
Ma apropiai de Vucetin. §i el era nelinigtit. Ochii lui adanci^i
in orbite luceau febril. Ar fi putut sa incalece pe unul dintre caii
dela trenul regimentar, dar nu o facea niciodata in timpul
margului.
Ii spusei cu o oarecare rezerva ceeace gandeam.
— Dcce am gonit nebun'e§te in timpul nop£ii prin paduri §i
prin rape, ca acurn, abia sa ne tarim? Nu ar fi fost oarc mai bine
sa mergem in a§a fel, incat sa trecem prin padure §i mun^i in cursul
zilei, iar noaptea pe caompie deschisa? A tat timp cat ziua exista
pericolul unui atac aerian, trebue sa mergem pe furi§ §i raspandit,
iar noaptea sa crufam puterile osta§ilor.
— E adevarat, — incepu stanjenit Vucetin. — Am spus §i eu
acest lucru, d a r ... — §i se opri la jumatatea frazei, facand cu mana
un semn de ciuda.
In^elesei ca fusese silit de Katnici sa grabcasca mar§ul §i-l sfatuii
ca, pentru orice eventualitate, sa imparta batalionul in plutoane
§i sa inainteze pe marginea drumului. Vucetin se grabi sa dea ordi-
nele necesare.
Drumul trecea printr’o vale neteda, deschisa in toate partile
§i plina de bolovani. Pe alocuri era mla§tinoasa, strabatuta de o
mul£ime de paraie. Ah, de-am ajunge mai repede la poalele muntelui
impadurit Vran !
Dar vai, Vranul era inca departe, cand la orizont aparura trei
avioane. Zburara de-a-lungul masivului indreptandu-se spre varful
cel mai inalt, se rotirif deasupra lui, cercetand, pesemne, trecatorile;
apoi se indreptara spre campia Duvan. Zburau de-a-lungul drumului,
drept spre noi.
— Avioane 1 C ulcat! — strigara comandan^ii.
Osta§ii se risipira, ascunzandu-se dupa cele mai mici cute ale
terenului §i in §anturi; se acoperira cu mantalele. lntre timp, avioa-
nele dupa ce facura un viraj, intorcarid spatele soarelui, incepura
sa coboare.
Imi dadui cu ugurinta seama ca erau de tipul « Hanschel 126 »,
avioane inici de recunoajtere, cu varful bont, « picioare » lungi si

182
aripile ugor iudoite la capete. Hitlerigtii to foioseau deubicei pentni
ccrcetarea drumurilor.
Nu era de mirare ca pilofii no descoporisera.
Avioanele incepurA sS coboare in picaj. Bombe ugoare gi albe,
stralucind in soare, se desprinserS. din ele. CSdeau cu un guierat
din ce in ce mai puternic. PAmshvtul vui gi sc clatina parcA, acope-
rindn-se cu nori de fum negru-cSrAmizin, innec&cios. Bulgarii de
pamant cAdeau in jur cu zgomot innabugib, pietrelc zburau in sus,
iar schijele tAiau vazduhul sfarAind gi guicrand.
Auzii un strigAt disperat. MA aruncai, prin fumul gros, in partea
de unde venea, crezand cA a fost ranit cineva. In urma- inea fugea
Vasko, tarindu-gi pugca dupA el. Nimerise langa mine cand ne adA-
postiseram de avioane. Era speriat gi palid, dar destul de curajos
pentru a se ridica gi a ma urma.
MS trantii la pamant cand avioanele se intoarserA gi aruncarii
al doilea rand de bombe. Vasko se fAcu una cu pamantul gi se lipi
de mine.
Cred cA numai Ali Febhi nu se trantise la pam ant; stabea in
genunchi, cu bra^ele inal^ate spre cer, de parca s’ar fi rugat, sau ar
fi blestemat in tacere... In sfargit, ajunseram la omul care striga
cab il tinea gura. Era Cumanudi. Zacea cu capul ascuns sub mana
indoitA, intins in mijlocul drumulni, gemAnd gi strigand: « Scapa-ne,
sfanta fecioara ! FA-le sA treacA pe langA noi 1 Nu suntem decat un
pumn de oameni, iar avioanele sunt o suta ! » Umerii lui se cutre-
murau.
Ii pipaii corpul gras, dar nu gasii nici urma de rana. Atunci ii
strigai in ureche:
— Avioanele au plecat I
Branco inalta capul. Faf;a lui rotunda era murdarA de noroi;
deodata, privirile incepura sa-i alerge in toatc parjdle: vazuse
zambctnl ironic al lui Vasko.
— Nu-fi fie teama! — spuse acesta. — ScoalA-t.e 1 Nu-s decAt
trei avioane 1
li ajutii sa se ridice gi sa se scuture de prat.
Branco il dete la-o-parte gi mormAi:
— Nu sunt orb ! VAd cate avioane s u n t! — Apoi igi gberse
mustaja.
Comandantii adunara coloana.
i, — Trebuie sa plecam cat mai repede de aici 1 — spuse Vucetin.
— In aceasta vale blestematA, suntem ca pc sccnA, — ohscrvA,
sarcastic, Kicia Tankov.
Bombardamenlul lie Meuse siii uilfim tie uboscalS gi am li putut.
merge mai repetle, dar ranitii ne intarziau. Dandu-le primul ajutor,
Aiga gi Ruji{;a aproape cadeau din picioare, de oboseal5. Ostagii
musulmani inconjurara strigand pe Ali Fethi, batr^nul in^elept
pe care-1 urmau ca pe un profet. Era strSpuns de schije. Cand igi
dadu seama cS e mort, Aiga izbucni In hohote de plans. Apoi, cu
lacrimi in oclxi, bandaja bratul gi umarul unui flac&u grav r&nit.
Era unul dintre cei veniji in ultima vreme gi, pentru a-1 mangaia,
ea ii goptea intr’una:
— Ag vrea sa-J-i iau durcrea cu mana !
Flacaul rabda cu curaj gi facea sforJ,ari sa zambeasca. « Numai
sa nu ma parasi^i 1 » spunea parca privirea lui.
In acest timp, se intoarsera Katnici gi ordonanta lui. Caii erau
inspuma^i gi suflau greu. Ma gandii, fard sa vreau: « lata cine a
avut intr’adevar noroc. A plecat la timp in recunoagtere ». Comi-
sarul politic se ridica in scari §i privi in jur, dc parca ar fi vrut sa-gi
dea scama de urm&rile bombardamentului.
— Tovar&ge comisar, — ii spuse Aiga, cu hotarire, — da^i-mi
caii dumneavoastra pentru rani^i.
— Rani];i? — intreba Katnici distrat. — Parca nu sunt chiar
a tat de mul£i, din fericire. Dar mor^i? . . .
— Au fost ucigi gase ostagi. DaJ.i-mi caii mai repcde, — zise
Aiga nerabdatoare gi trase de darlogi.
Dupa ce descaleca, Katnici o apuca de barbie cu un gest destul
de grosolan.
— Grozava fetigcanh ! Haiduc, nu alta I Imi place 1 Aga sa
faci intotdeauna. Salvarea ranitilor e o datorie sfan ta.. .
Dupa aceea se apropie de mine gi-mi spuse:
— Vezi ce fete minunate avem, tovardge Zagorianov? I Adevarate
patriote I
Katnici zainbea, dar ochii ii rfxmaneau reci.
— Am fost nelinigtit pentru tine, — continua el prietenos. —
Acest atac neagteptat... Nu gliu dcce se int3mpl5 intotdeauna aga:
c destul s& plec, fie chiar pentru cateva clipe, gi trebuie sa se petreac&
ceva in batalion. Dar ai observat ca ne pricepem totugi foarte bine
sa folosim terenul in timpul bombardamentelor?
— Mai avem mult de mers pana la obiectivul nostru? — intrebai
eu.
— Pana la obiectiv? — repeta Katnici gi in ochi ii aparu ,p
licarire de rautat.c. — E un secret militar, nu te sfatuiesc sa caufi
sa-1 afli. . . Dar, intre noi, ca unui frate, i!i voi spune numai Vic. —
continue el gi se aplecS spre urechea luea: — mai avem ua marg
format de o zi gi o noapte.
Nu apucai sS-i rSspund cSnd, izbucni deodatS in ras gi exclamS:
— Crezi c5 n’o sa rezist&m? Ag l . . . Nu-i cunogti pe ostagii
nogtri, pe vitejii nogtri I »

« In a patra zi de marg format, am strabStut cu greu inca o tre-


catoare acoperita cu zapada gi ghia^a din mun^ii Raduga. Incor-
dandu-ne toatc puterile, gi fara sa ne gandim la nimic altceva in
afarS de marg, am ajuns in sfargit pe culmile imp&durite din apro-
piere de Gorni Vakuf.
O carare ingustS gerpuia printre stancile acoperite cu zapada
de pe marginea pr&pastiei. Coloana se lungise intr’un gir nesfargit.
Cineva aluneca. . . Strigatul lui slab se pierdu in zgomotul ava-
langei de zapada. Apele iu^i ale raului Volina inghijarS trupul
ost.agului cazut. Timp de o clipS ne oprir&m pe marginea prapastiei.
Pulberea de nea care se ridica ne lovi in fata.
— A pierit, a scapat de suferinfS 1 — zise Djuro.
Inca o sfor^are, ultima, gi ne trantiram sub copaci.
Am ajuns, am rezistat.
Katnici abia acum ne explica misiunea de lupta. Era mult
mai pujin insemnata gi mai simpla dccat credeam noi. Trebuia
s& ocupam oragelul Gorni Vakuf §i sa-i eliberam pe partizanii rani^i
gi pe bolnavii lasa^i cu douS saptamani in urma, in spitalul din
orag, de unitajile corpului III, care se retrasesera pe neagteptate
din regiune.
Eram cu totii tare obosij:i. Batalionul nu putea sa atace numai-
decat. Dealtfel, nimeni nu mai cerea sa se acj:ioneze in grabs.
Poposiram in pSdure, la poalele muntelui Podovi. Fiecare se cuibari
cum putu mai bine. Ostagii drScuiau, iar unul murmurs pe un ton
plangarej;:
— Dece era nevoie sa ocolim a t a t ! Ar fi fost mai simplu sS fi
mers noaptca, pe drumul bun, prin Livno spre §ui$a. Demult am
fi fost aici, avioanele nu ne-ar fi surprins gi nici prietenul meu Stanici
nu ar fi fost ucis de bombe.
Spre norocul nostru, se incSlzise. Cea^a se ridicase din vale gi
invaluise padurea intr’o panza subtire de apa. Ostagii aprinserS
focuri nu'ci, aga cum fac vanalorii in Nord, gi agezara tmpletituri
dc crengi, ca sfi sc apere de vant. Frigul gi umezeala ne razbisera
pe toj:i p£na in maduva oaselor. Opincile inghe^ate bocna se maia-
sera la foe, de puteai stoarce apa din ele. Ne-am descal^at gi am pus
la uscat ciorapii gi obielele. ImbracSmiutea udil, din care ume­
zeala iegea In aburi, era ca un fel de compresa gi a ferit pe mulfi
dintre noi de reumatism.
Baio incepu sa cante. Se auzira glume gi rasete; pSrea ca toate
greutajile au fost uitate. Rujija gi Aiga, suflandu-gi mereu In degetele
inghetate, pregateau un numar nou al gazetei de perete. Cum nu
mai aveam magina de scris capturata dela Nemti, deoarece Katnici o
trimisese la statul major al brigazii, fetele scriau cu un creion chimic.
De data aceasta, articolele erau foarte scurte. Unul era intitulat:
« Ce sa mancam In padure », iar altul « Cum sa ne ferim picioarele
de ro satu ri». In notita « Scene de lupta », in care se vorbea despre
cucerirea Sinului, erau numeroase gtersaturi. Katnici taiase frazele
in care era criticata « fuga » noastra inexplicabila din Sin. Dar
Ruji£a reugise totugi sa salveze un cat.ren al lui Petkovski:
Neamtul m o{el s'arata,
Dar prin el izbim cumplit,
Caci o pu§ca minunatd
Chiar Stalin ne-a daruit!
La rubrica « In m arg», aparea o lozinca in versuri facutii de
mine gi scrisa cu grija in rusegte:
Vra§ma§ul sa nu iraga ’n tine,
De camuflaj mereu sd vezi,
Terenul folose$te-l bine,
Victoriei, via(a sa-(i pastrezi. . .
Gazeta de perete fu atdrnata de trunchiul unui ulm gi i se facu o
aparatoare din crengi de mesteacan. Dupa pu^in timp, zapada din
dreptul ei era batatorita de picioarele cititorilor.
Ma adapostii, impreuna cu Iovan, sub o bolta de zSpadi spri-
jinita pe crengi de brad. Mancaram ultimele conserve nemj;egti
gi cate un pumn de seminte cazute din conurile de brad, care se des-
cliisesera din pricina caldurii focului. Apoi adormiram numaidec&t,
strans lipi^i unul de altul.
Ma trezira nigte ghionturi. Deschisei ocliii gi vazui in fa£a rnea
pe Katnici.
— Buna diinineaja I — striga el. — la te uita unde v’ati b a g a t!
Nu va jioatc gasi omul cu una cu doua 1 — Dupa aceea, se uita
ironic in jur gi Impinse cu piciorul sbrabul cenusiu de bradeb uscat
din care ne facuserSm culcugul. — Dar nu v’afi facub agternub
rau I Ei, te-ai odihnit?
— Multumesc, am dormit bine I — raspunsci eu scurt.
— Dar dece egbi aga de nemulbumib? — inbreba Katnici punand
£igarebul in gura. — ji-e greu probabil la noi. Desigur ca nici ar-
mata voasbra gi nici inbreaga voasbra isborie milibara nu cunosc
marguri ca astea pe care le facem n o i ! Nu crezi? Ia be uiba aid,
bovarage I Ce inseamna asba?
Desfacu in fa£a mea gazeba de perebe moboboliba.
— Ce vrea sa zica lozinca asba a ba: «Vicboriei, viaba sa-bi p5s-
brezi »? Ia gandegbe-be bine. Daca o sa incepem to[i sa ne pasbram
via£a, cine va mai lupba in primejdie, fa£a in faba cu moartea?
Care nu va dori sa se i'ereasca de ea, « sa foloseasca berenul bine »,
dupa cum scrii tu? Ei, ce zici? Ieri mi-a scapab lucrul asba. Am
avub incredere in aubor. Dar azi, cand am cibit cu minbea limpede,
am vazub ca lozinca ta dezorienteaza ostagii din punch de vedcre
polibic. Ai sarib pesbe cal, frabe ! Tobdeauna se inbampla aga: oridecabe-
ori nu conbrolezi, iese c§be un bocluc ! Sau, de pilda, versurile asbea
ale lui Pebkovski I De unde a scos el ca pugca anbibanc ne-a brimis-o
bovaragul Sbalin? Ce-s liberbaf.ile asbea poebice!? Dar ia sbai !
Uibasem sa be inbreb . . . Incredere copilareasca 1 Egbi membru de
parbid?
— Da. Inca la brecerea Niprului eram comunisb.
— Comunisb? Aga . . . Dar dupa cabe gbiu eu, priebene, comu-
nigbii nu se predau. Cel pu^in la noi nu se obignuiegbe. Ia araba-mi
carnebul bau de parbid. Sau, poabe nu-1 mai ai? — inbreba Kabnici,
uibandu-se babjocoribor in ochii mei. — Aha, in^eleg . . .
Primii aluzia lui jigniboare ca pe o lovibura.
— N’am apucat sa capab carnebul de candidab, — raspunsei
eu cu raceala. Dar carnebul de comsomolisb il am bobdeauna la
mine. Iaba-1 !
Kabnici inboarse carne^elul pe boabe parole:
— De comsomolisb . . . — Tacu pu^in, gandindu-se la ceva. —
Ei, bine ! Egbi Hus, gi penbru mine asba-i desbul 1 Dar sa J:ii minbe
ca la noi exisbS gi OZN-a . . . Nu uiba ca ai fosb prizonier la Nemfi.
§biu ca egbi vibcaz gi devobab cauzei noasbre, gi vreau ca boaba lumea
sa se convinga incaodaba de acesb lucru. Avem de gand sa pornim
o ac^iune . . . Vrei sa iei parbe la ea?
Pleca, dupa ce ma incredinba, in fel gi chip, ca are o dragosbe
fra^easca penbru mine. Simf.eam insa ceva fals in vorbele lui gi nu
pricepeam dece se poarta cu mine altfel decdl se purta Vucetin.
ApSsat de g&nduri grele, plecai !n padure ca sa culeg afine pentru
mine gi pentru Iovan.
Miletici in i ajunse din urmS. Parea foarte nelinigtit.
— Aici erai? Ai vorbit cu Katnici?
—Da.
— In leg&tura cu misiunea?
Iovan dadu jos, cu pumnul zSpada de pe o rainura de brad,
descarcandu-gi astfel nervii.
— Dar dece tocmai tu ? — spuse el incet. — §tii c& misiunea e
foarte grea gi tare primejdioasa, gi in plus, dupS pSrerea mea, fSrS
rost. Vucetin s’a impotrivit, dar Katnici nu s’a lasat. Spune ca nu
se poate altfel 1
Iovan m& prinse de brat pornir&m, cu pas rar, spre tabSrS. »

« Gorni Vakuf e agezat in valea unui rau. De sus, de pe culme,


vedeam bine casutele albe cu acoperiguri de ^igla, strazile inguste
§i intortochiate, strajuite de plopi inalti, turnurile ascutite ale
bisericilor §i minaretele albe. Langa drum se zareau, ca nigte pot-
coave negre, ganturile posturilor de paza iar in cealalta parte se vedea
un cot al raului Vrbas.
Comandamentul batalionului hotarise ca oragul sa fie cucerit,
ca deobicei, noaptea. Situatia nu era prea limpede. Vucetin aflase
inca din timpul margului, dela localnici, ca garnizoana din Gorni
Vakuf este formata din cetnici gi dintr’o mica unitate germanS;
agadar, fascigtii bagtinagi gi fascigtii straini se unisera definitiv
impotriva noastrS.
Se hotarise sa se trimita in orag un grup diversionist compus
din cat-iva soldati gi un ofil.er, dintre cei care cunogteau bine loca-
litatea. Dar, dupfi cum am aflat mai tarziu, Katnici numise singur
pe cei care, spunea el, se poate bizui gi, printre ei, pe mine.
§edeam to^i patru pe povarnigul impadurit, agtept^nd sS se lase
amurgul: Rujita Brkovici, Aiga Bagici, Kote Petkovski gi cu mine.
Trebuia sS patrundem in orag, ocolind trangeele gi posturile de sen-
tinele gi sa provocam panica, pentru a ugura atacul de noapte al
batalionului impotriva garnizoanei dugmane. Petkovski gi cu mine
ne imbracaseram in uniforme de caporali nemti, iar Rujita gi Aiga,
ca doua fete cam uguratice, de prih partea locului. Aiga purta o

IBS
fustS neagrS gi o vests verde de postav, cu reverele impodobite
cu nasturi mici gi luciogi, iar R uji|a se imbrScase cu un palton
de un albastru viu gi se legase la cap cu o basma portocalie cu pS-
tratele albastre. Fetele pSslrau aceastS imbrScSminte in traistele
lor gi o folosisera deseori in misiuni de recunoagtere. Petkovski
gi cu mine luaserSm uniformele de caporali nemj;i din echipamentul
capturat la Sin.
CSnd aflai pe cine a ales Katnici pentru grupa mea de diver-
siune, m l intrebai uimit, dece hotarise sS trimitS in tr’o misi-
une plinS de primejdii pe cele douS sanitare, de care batalionul
avea atSta nevoie. Oare numai din pricinS cS fetele erau socotite
«vinovate»? Se zvonea ca Aiga ar fi incSlcat morala partizanilor.
Dar, nu putea fi indoialS ca rela^iile dintre ea gi Petkovski sunt
eurate gi cS prictenia lor este clSditS numai pe visuri de viitor.
Iovan iir.i spusese odata despre Ko^e, ca nu este vorba atat de in-
calcarea moralei, cat de gregelile politice pe care le fScea mereu in
versurile sale. Iar Rujija era « vinovatS »>de « indisciplina », deoarece
nu-gi taiase cozile.
MS gandeam la toate acestea gi imi dSdeam seama cS noi patru
aveam ceva comun in aprecierea lui Katnici. DupS pSrerea sa, fie-
care dintre noi incSlcase, intr’o mSsurS sau alta, disciplina.
Ruji|:a gedea langS mine gi-gi impletea, ganditoare, capStul cozii
care se rasfirase.
— Dece nu-^i tai cozile, ca Aiga? Doar e greu sS le ingrijegti
in via^a de campanie 1 — ii spusei eu.
— Dece? — intrebS ea, ridicand din umeri. — M’am obignuit
cu ele. Nu mS suparS, ci dimpotrivS, mS ajutS. IatS, de pildS acum
cand o sS intru in orag, nimeni n’o sS mS ia drept partizanS. . . Nu-mi
place sS fiu silitS sS fac ceva. UrSsc violen^a de cand eram copilS.
Probabil fiindcS tatSl meu a vrut intotdeauna sS mS supunS puterii
lui. Nu voia sS mS due la gcoalS, nu mS ISsa la adunSrile Uniunii
tineretului comunist — gi imi poruncea sS lucrez, din zori gi panS
noaptea tarziu, la moara lui. Dar mie nu mi-a plScut sa trSiesc aga
cum voia el sS mS sileascS s’o fac gi am plecat la partizani. Aci am
fost intrebatS: « Impotriva cui vrei sS lup$i ? » Am rSspuns: « Im-
potriva tuturor oamenilor necinsti£i, rSi gi brutali, impotriva fas-
cigtilor ». §i am fost primitS in batalion. Aiga a dus-o gi mai rSu decat
mine, — zise Ruji^a dupS un timp. — Cei de acasS o sileau sS-gi
acopere fa^a cu un vSl, cum nu se mai poartS nici chiar in Turcia.
In Herzegovina asta, oamenii au fost cu totul lipsi^i de drepturi,
au trfiit ca nigte cergetori.

189
Ocliii verzui ai fctci aveau scaparari red gi pline de manie. Ea
facea bulgari mici din zapada lipicioasa, gi apoi ii arunca. Dar,
deodata zftmbi gi incepu sa asculte cu aten^ie.
Petkovski ii citea versuri Aigei:
Langd soare, spre lumina,
Ea sa gust vreau fericirea . . .
— Frumoase versuri, — spuse Ruji^a incet. —Daca ati gti cat
de mult dorim to^i sft vizitam £ara v o astra! Am merge gi pe jos,
daca ni s’ar da voie. In^elegem insa ca trebuie sa ne cagtigam aceasta
fericire, ca trebuie sS facem mult, mult bine, eft trebuie sa ne facem
l'olositori §i sa luptam . . .
Ultimele raze ale soarelui se stinsera dinco’o de crestele muntelui
§i in vale se facu intuneric de tot. Era timpul cand plimbarea celor-.
doi caporali cu prietenele lor, prin imprejurimile pitoregti ale oragului,
nu mai putea starni banuieli. Controlaram incaodata grenadele §i,
dupa ce puseram piedicile la arme, coboriram de pe povarnig pe
drumul care ducea din orag spre padure. Doua perechi la mica dis-
tan£a una de alta. Ruji^a gi cu mine intai, iar Ko$e cu Aiga in urma
noastra.
Cautam sa iau infa|igarea unui ocupant care se lauda cu succesele
in dragoste gi caruia ii merge totul din plin.
Incepui sa cant, nu prea tare:
Geh weiler
Geh weiler
Du bisl dock
Nur Gefreiter ! 1)
Era o incercare disperatft, dar nu gasiseram alt mijloc mai po-
trivit pentru a pfttrunde in orag.
Din trangee, se ridicara doua siluete imbracate in mantale
lungi cenugii. Razand scurt, una din sentinele intreba:
— Ei, ce zice£i? Nu-i aga ca fetigcanclc noastre sunt ispititoare?
Erau cetnici. Rasuflaram ugurati.
— In unele privin^e, chiar mai igpititoare decat ale noastre 1 —
raspunsei eu in nem^egte.
Cetnicii se pornira pe ras.
Panft la marginea oragului nu mai erau decat vreo cincizeci de
pagi. I-am facut in cateva m inute; pftream nepftsatori, dar eram pre-

') Troci mai deyiarte. tree! mai ilcpnrte, mi esli dneftt caporal. (N. Irad.)

190
gatiti pentru oricc. Acestc clipe mi se parura o vegnicie. Trccuram
pe langa primele cladiri dc pe strada principals. Din gangul unei
case boicregti, iegi un NeamJ; cu gapca, pesemne ofiter. finea o fe-
meie la braf gi inclinat spre ea trecu pe langa noi fara sa ne vada.
Am pornit cu mai mult curaj in urma lui.
Se intuneca repede. Pe trotuare, din loc in loc, aparura ffigii
ingnste de luminS, care rSzbateau prin obloanele lasate. Neam^ul
gi fcmeia se oprira in dreptul unei firme viu luminate: « Hotel gi
restaurant « Veselia ». Micgorar&m pasul. El ii vorbea in goapta
gi cauta s’o convinga de ceva; apoi descliise deodata uga gi aproape
cu forfa o trase inauntru. Sunetele sacadate ale jazzului rabufnira
p£n§ in strada.
— Sa acjionam aici, cu muzica! — goptii inso^itorilor mei.
Peste drum de locul unde se afla restaurantul, de cealalta parte a
strazii, in colt, se ingrainadeau ruinele unei case mari. Grinzilede
beton armat gi scSndurile care atarnau de ramagitele zidurilor,
dadeau ruinelor o infatigare fantastica.
Pandiram clipa in care nu se afla niciun trecator prin apropiere
gi ne ascunserSm, repede sub bolta unde fusese uga casei
daramate.
Olanele sparte trosnirS sub picioare. Ne lipiram strans unii de
al|:ii, stand aten£i la panda. Era linigte. In bataia vantului, se auzea
fognetul unei buca^i de tapet desprinsa de pe perete gi scartaitul
unui candelabru atarnat de tavanul ramas intreg.
Ne strecuraram incet pe treptele de piatra pana la primul cat
gi intraram intr’o camera plina de caramizi gi de mobila sfaramata.
Nu se mai pastrase intreg decat peretele dinspre strada. Pe el atarna
o fotografie. Kote o cerceta atent, in lumina slaba a inserarii.
— 0 fata imbracata mireasa I — gopti el, prinzandu-ma de mana.
— Vezi? Cate speran|;e au fost sfaramate I Blestematii fascigti 1
— Speran^ele vor reinvia, Ko^e, — r&spunsei eu incct, ascul-
tand batSile unui ceas de pe o cladire inalta.
Avcam impresia ca intre batai sunt pauze nesfargit de lungi.
lata gase . . . In sfargit auzii a gaptea bataie, a opta . . .
Trebuia sS incepem opera^iunea de diversiune la orele noua fix.
Semnalul nostru — exploziile consecutive a doua grenade — era
agteptat de observatori posta^ila cota 785, situata la trei sute me-
tri sud de orag. Dupa cum se stabilise, batalionul care agtepta gata
pregatit., trebuia sa navaleasc& fulgerator in orag, pornind din spa-
tele accstei inal^imi, indata dupa semnal, cat timp panica era in toi.
O companie avca misiunea sii rSzbata cu hotarire spre cladirea spi-

191
talului gi s& o ocupe, inainte ca fascigtii sa poata oniori partizanii
rani^i gi bolnavi.
Ora noua! B&tSile puternice gi rare trezira ecouri ia inima
mea.
— AruncS tu prima grenada, — ii ordonai, in goapta, lui Koje.
El o aruncS, indarjit. Grenada patrunse drept prin fereastra
restaurantului. Aruncai gi eu una, intr’alta fereastra. Exploziile
rasunarS, una dupS alta. Luminile se stinserS in restaurant, iar
strada ramase deodatS in intuneric. Se auzirS strigate. Chcfliii
fugeau insp&imantafi. 0 motocicleta trecu in plini vitezS. De undeva,
se ivi un automobil. Neam^ul care s&ri dinSuntru, trase in primul
trec&tor pe care-1 zari, un om cu barbS. Se auzira impugcaturi gi pe
str&zile invecinate, apoi strigate:
— Partizanii sunt in orag I
Batalionul nostru trebuia sa navaleascS, cu hotarire gi curaj,
chiar acum, cand dugmanul nu gtia incS ce se intamplase. Vucetin
pricepuse ca succesul accstei opera^iuni depinde de caracterul ei
de surpriza gi ca un atac de noapte se executa direct spre tints,
farS niciun fel de manevre complicate gi fSra intarziere. Eram sigur
ca nu vom fi lasa^i farS ajutor in aceasta situ a te grea.
Dar minutele treceau; pe cerul intunecat sclipira luminile gal-
bene-gterse ale rachetelor, iar gloantele trasoare pornira incct, ca
nigte stele agezate la rand; ai nogtri, insa tot nu veneau.
— Nu inteleg, — gopti Aiga, lipindu-gi obrazul de fereastra. —
Dece nu vin?
— Daca s’a intamplat ceva? Cate grenade mai a vein? Vorn
izbuti oare sa iegim de aci? — intreba Ruji^a, nelinigtita.
— Mi se pare cS am nimerit in capcana.
— StapSnegte-te, Ruja, — ii spuse, aspru, Aiga.
— Nu m& tern, dar unde-s ai nogtri?
— Vucetin o sa vina I — spusei cu tarie, dar simteam cS inima
imi bate tot mai puternic.
Nu puteam face altceva decat sa agtcptam.
Intre timp insa, Nem^ii igi dadura seama ca grenadele au fost
aruncate in restaurant, din dreptul ruinelor. Ii auzeam, vorbind jos
in strada. Molozul scartaia tare sub cizmele lor grele. F&giile de
lumina ale lampilor de buzunar pipaiau dSramSturile gi se ridicau
din ce in ce mai sus.
Imi amintii cuvintele pline de nelinigte pe care mi le spusese
lovan, inainte de plecare, gi mS gandii fSra sS vreau: « SS fi aval
dreptate cSnd a spus c3 suntem trimigi la moarte sigurS ?»

192
Pagii se auzeau pe scara aproape daramatS. Nemtii se urcau
indemnandu-se unul pe altul.
— Veni^i repede dupa mine 1 — goptii eu, facand semn fetelor
gi lui Kofe. — Trebuie sa plecam de aci I
Camera alaturata era distrusa. Uga se deschidea in gol. Sarii
jos gi ma pomenii pe o gramada de moloz. Dupa ce pusei cateva
caramizi langa zid, izbutii sa ajung la podeaua camerei de sus gi
luai in bra£e, intai, pe Ruji^a, iar apoi pe Aiga. In aceeag clipa,
blocurile de piatra fura scrijelite de o salva de arma automata.
Petkovski, care statea in uga gata sa sara, se intoarse deodata gi
arunca o grenada. Dupa o clipa izbucni flacara scurta a explozieiv
§i, in lumina ei, vazui pe Ko^e Jinandu-se cu o manS de perete §i
lasandu-se u§or in jos. II prinsei in bra£e. Era mort. Pesemne ca grenada
o aruncase cu ultima licarire a voin^ei si a congtiinjei sale.
Intinsei corpul lui neinsufletit la picioarele Ai§ei. Ea se arunca
asupra lui, uitand detoate. Ma indrfeptai gi aruncai ultima grenada pe
care o aveam, in mul^imea hitlerigtilor care se risipeau, in goana. Nu le
mai ardea de noi. Vuietul luptei care se apropia cregtea cu fiecare clipS.
— Ce se aude? — intreba Aiga, pe fa^a careia se prelingeau
giroaie de lacrimi.
— Sunt ai nogtri 1 — raspunse triumfator Rujita.

Batalionul navalise in orag, dar pierduse momentul cand ar fi


putut ataca pe neagteptate. Se incinse o lupta invergunata ».

4
«Lumanarile galbene, infipte in pamant la marginea marelui
mormant comun, ardeau cS o horbota tremuratoare de foe. Era
darul indurerat al femeilor din orag; fiecare aprinsese atatea lum§-
nari, cate rude ii pierisera in acest razboi.
— Fiului meu, fiului meu, fiului meu 1 — bocea o batr&nii,
plangand gi s3rutand pamantul langa mormant.
Fiul sau fusese ucis undeva, departe, dar durerea ei era durerea
tuturor mamelor din lugoslavia care-gi pierdusera copiii, era durerea
intregului popor.
II plangea gi pe Ko^e Petkovski, uitandu-se cu tristete la fa|;a
lui tanara gi la fruntea lui, pe care se lipise o guvi^a balaie, gi pe
Radislav Stancov, a carui mana, cu pumnul strans, zacea pe pieptul
lui Baio — eroul atacului de noapte. Ii plangea pe to^i partizanii,
care fusesera ucigi in lupta din cursul nop^ii gi pe cei care fuseserS

193
13 — Tragedla lugoslayS — c. 1250
mAcelArifi de fascigti, la spital. Printre acegtia din urmA era gi bAtrA-
nul Jivko, cel care ne ajutase la Bogovina.
Nu 1-ag fi recunoscut pe unchiag, privind scheletul acoperit
cu piele neagrA care se stravedea printre zdren^ele imbrScSmin^ii,
dacA nu mi 1-ar fi aratat Eugen Laugek. Acesta se ivise alAturi de
mine, la marginea mormantului. Fusese o Intalnire neagteptatA gi
zguduitoare 1 Laugek avea parul rAvAgit, era inspaimantator de
slab, mainile ii tremurau, iar pe fa£A i se citeau suferin^ele prici-
nuite de rani, de foame gi de umilire. Nu apucase sA-mi spunA decAt
cA detagamentul organizat de Musici la Bogovina fusese distrus gi
cA Alexa dispAruse din Gorni Vakuf fArA sA se gtie unde se aflA.
— 0 tragedie... I£i voi povesti pe urmA to tul,— imi gopti el.
Nu-mi puteam desprinde privirea de mormAnt gi in^elegeam cu
greu ce spunea Blajo Katnici. Vocea lui jalnicA semAna cu tujbali-
tele1) tAnguitoare ale femeilor.
Vorbea despre jertfele aduse in noaptea trecutA pe altarnl
libertA^ii. . . « Treizeci gi doi de mor^i, treizeci gi doi, — aceste
cuvinte mi se invArteau tot timpul prin cap. Iar la Sin, unde garni-
zoana inamicA era aproape de trei ori mai puternicA, pierduserAm
numai douAzeci de oameni ». Congtiin^a mea nu voia, cu niciun
chip, sA se impace cu acest gAnd. Katnici vorbea despre « crucea
de m artir pe care o poartA poporul » despre « exoi cum n’a cunoscul
nici Sparta ».
— Noi, — spunea el, — partidul nostru a crescut aeegti viteji,
a aprins in inimile lor flacAra impotrivirii gi a luptei. Noi i-am invA^at
ecum sA stea in fa£a nemuririi », noi i-am invA^at «sA inoarA cu
glorie dacA trebuie sA moara. »2) Noi suntem ecoul poporului I
DupA ce Katnici incheie discursul gi-gi duse la ochi batists
cu carouri, se auzi vocea puternicA a, lui Tomag Vucetin. DupS
tAnguirile dinainte, ea suna ca o goarnA:
— Ne vom rAzbuna tovarAgi I Vom dobAndi ceeace dorim, von
dobAndi, — in ciuda ranilor grele, deoarece credem gi gtim cA oameni)
sovietici vor veni sa ne ajute in lupta noastrA inegalA cu dugmamd.
Vom rAzbuna miile gi miile de morminte risipite pe tot pAmAntu‘
uostru plin de suferin^e, pAmAntul celor ce muncesc, pAmAntrd
eroiior!
La auzul acestor vorbe, Aiga, care stAtea in fafa mea, igi tndrepf f
bustul, iar ochii ei uscafi gi plini de durere, se aprinserA

6) Bocete (N. trad.)


*) Din < Cununa de m unte * de P. Petrovicl N ’egog. (N. trad.)

194
— Razbunare 1 — gopti ea, ca gi cum ar fi f&cut un jur§m^nt.
— Razbunare I
Rujij;a fScu un semn cu m&na gi corul batalionului, pe care-1
organizase in pripa, incepu sS cante « Glorie lor ».
Femeile gi batranii aruncara in mormdnt pdinigoare mici, bam,
f cate-o manS de zapada sau de pam^nt.
Ultima salva, ultimul ramas bun. . .
Pornii incet spre companie, impreunS cu MiletieL
MS gdndeam tot timpul la Ko|e, tanSrul poet, pSstorul visitor,
SndrSgostit de viitorul fericit al minunatei sale patrii, Nu cunog-
team Macedonia, dar aflasem dela KoJ;e cS seamina cu Caucazul
aostru. Totul este variat gi pitoresc acolo — oragele si satele cu
case zugr&vite in culori vii, |aranii in haine colorate, cantecele
minunate, melodiile gi legendele cele mai fermecStoare din to{.i
Balcanii i Paduri de fag, de nestrabatut, iar in munjl lacuri — Ohrid,
Prespan gi Doiran — adanci gi limpezi ca nigte ochi uriagi ai piimsln-
tului. Pegtele din aceste lacuri se prinde ca in vremurile str&vechi,
cu pari gi cu ajutorul pasarilor care vin dinspre Nord. lata cum
procedeazS pescarii: taie pu^in aripile pSsarilor gi apoi le arunci
In ap5, iar ele gonesc pegtele spre mal, drept in gardurile impletite
din trestie. E interesant gi frumos. Dar Koje nu-i invidiase niciodatS
pe pescari, deoarece traiesc in mizerie, in nigte colibe de stuf coco-
tate pe piloni deasupra apei, ca oamenii primitivi. §i ^Sranii sunt
iotdeauna posomoriji, vegnic incovoia^i deasupra plugului de lemn,
bu toata imbracamintea lor pitoreasca. Dar minerii din minele
Zletovo o due cel mai greu. In general, intreaga Macedonie este o
far! a chinurilor, a necazurilor §i a amaraciunilor, sfdgiata in buca^i
de trei state. Strainii stapanesc minele de crom, plumb gi mangan ;
sunt mii de argali gi de ^arani fara pam ant. . . Kofe se gflndea adeset
:a soarta trista a tarii lui gi-i dorea un viitor mai bun. Privind Var-
darul inspumat, visa la podurile de oj:el aruncate peste rauri, la
hidrocentrale care sa lumineze viu satele de munte, la colhozuri,
*a tractoare care sa brazdeze adanc cdmpiile, la o via^a ca in Uniu-
aea Sovietica. . .
Deslugeam totugi in cuvintele lui Koj;e nelinigtea gi nesiguranfa
in viitor gi imi veneau in minte alte povestiri, povestirile prietenului
meu Djamil despre patria lui, Azerbaidjanul... Despre navalnicu'j
fi tumultuosul rau Cura, stavilit de un baraj in defileul Boz-Dag,
eare se va revarsa in curand, formand o mare Idnga Mingheciaur,
va iriga stepele pustii gi le va da viajA prin verdeafa ogoarelor
gi a livezilor. Despre animalele gi pasarile care se vor ivi acolo gi

195
despre satele care vor cregte ca din pamant. Despre aceea ,ca peste
prapSstiile din Dagchesanul de sus se vor avanta cu indrazneala
arcuri de o£el gi viaductele goselei. Despre pompele negre cu botul
lung, inclinate adanc ca sa pompeze petrol din fundul marii, despre
razoarele de flori din fa£a caselor cu mai multe etaje, ale munci-
torilor din Novaie-Surahan, despre flotilele de galupe ale pescarilor,
pline de nisetri trandafirii, despre parcurile de rezerva^ie naturals
peste care plutegte puful pasarilor, despre padurile de munte din
Carabah, cufundate in intuneric verde, despre planta^iile de ceai,
campurile de bumbac, crangurile de mandarini gi lamai, despre
$ara focurilor vegnice — Azerbaidjanul. Coltul cel mai fericit de pe
pamant, unde traiesc pagnic, activ gi in buna intelegere douazeci gi
gase de nationalita].i diferite, care impreuna cu intreaga Uniune a
Republicilor Sovietice Socialiste construiegte cu avant societatea
eomunista.
Cat de departe sunt de asta Macedonia §i intreaga Iugoslavie I
Dar Vucetin are dreptate: « Sava, Drava, Drina §i Prutul — toate
se varsa in acelagi fluviu. . . »
Mergeam tacu^i.
Miletici era §i el adancit in gandurile lui.
In spatele nostru se auzira pagi. Intorsei capul gi vazui pe Macekr
care ne ajungea din urma.
— Minunat discurs a ^inut K atn ici! — zise el. — E un agitatos
stragnic 1
— Da, nu scapa niciun prilej ca sa-gi arate talentul oratoric,
— raspunse posomorit Iovan.
— Cat de frumos a vorbit despre partid : «Noi suntem ecoul
poporului 1 »
— Pai, sigur 1 — spuse Iovan cu sarcasm. — «Noi ». « Noi am
invins, noi am organizat, noi am educat, noi am inva^at». Dar
unde eram « n o i» ieri? §tii, frate, — continua el indignat, intor-
candu-se spre mine. — Era ora noua fara zece cand lui Katnici
ii veni deodata in gand sa organizeze o convorbire cu ostagii, despre
felul cumtrebue saac^ionezeinopera^iunile de noapte. §i cand trebuia
sa inceapa atacul, el continua sa vorbeasca. Abia terminase, cSnd
s’au inaltat rachetele. In^elegi? Daca n’ar fi fost Baio cu plutonul
lui — el a patruns primul in orag — ar fi intarziat de tot.
— Ei, asta e buna 1 — exclama Macek. — Din ceeace spuir
tovarage Corciaghin, nu s’ar putea deduce cS nutregti respect fa fi
de partidul nostru.
In vocea lui se sim^ea o ameninfare.

196
Miletici i§i mu§c5, inciudat, buzele.
— Te rog sa ne ier^i, — mormai el. — Noi o luam intr’acolo.
Ma trase intr’o ulicioara §i ofta, u§urat, cand ramaseram singuri.
— A rostit un discurs minunat I Grozav mai e ! Iarta-ma, frate,
dar sunt furios pe toata lumea, — imi spuse Iovan §i incerca sa-§i
aprinda Jfgara.
Inainte nu fuma, dar In ultimul timp, 11 vedeam din ce in ce mai
des cu tigara in gura. Degetele-i tremurau §i chibriturile se stingeau
din cauza vantului care §uera, ca intr’un horn, printre casu^ele
din ulicioara.
Katnici §i Vucetin erau in pia^a oragului, unde osta§ii aduceau
trofeele. Tot acolo i§i facea de lucru §i Rakici, intendentul batalio-
nului, inregistrand bunurile parasite de garnizoana nem^easca §i
de cetnicii care fugisera din ora§.
— Pe unde umbla^i, vagabonzilor ! — exclami Katnici cand
ne vazu. — Frate draga, — imi spuse el, apucandu-ma de un n; sture
dela manta, — te felicit pentru succesul pe care 1-ai avut. §tiam
ca vei fi la inal^imea increderii pe care ^i-am acordat-o. Totul s’a
term inat cu bine. Vezi cate materiale am capturat? Am spus eu
ca vom gasi aici to t ce ne trebuie 1 N’ar fi fost pacat sa car§m to t
felul de lucr.uri din Sin? Orice s’ar zice, nu gre§esc prea des.
— Ai fost numit vodnik1) in locul lui Baio, — spuse Vucetin,
strangandu-mi mana.
— Da, da, — intari Katnici. — Sunt cu totul de acord sii fii
vodnik. Ai sa ajungi departe la noi, prietene I Ce-ar fi sa sarbatorim
acest eveniment la restaurant, band o cea§ca de cafea?
Porniram pe strada principals Imi taram picioarele cu greu.
Marea incordare nervoasa din ultimele douazeci §i patru de ore
incepea sa se faca simfita.
Katnici mergea incet §i se uita mSndru in jur. Locuitorii sc
dadeau cu respect inlaturi §i-l urmareau cu priviri pline de admi-
ra^ie, incredinla^i ca el a condus atacul partizanilor in cursul
nop^ii.
— Pe aid trebue sft fie ! — zise Katnici, ridicand capul ca sS
citeasca firma. — Da, chiar aici c « Veselia ». Dar nu-1 mai recunosc.
Intuneric §i gol, iar geamurile sparte. Eram sigur ca o sa fie a§a.
Restaurantele sunt cele care o pa^esc mai rau. F a ri ele, ora§ele
par triste. La dracu ! Noi triurnfam §i ne bucuram, iar aici parcS
ar fi la morga !

D Comandant de pluton (N. trad.).

197
Era inciudat; Incepu s5 cerceteze distrugerile pricinuite de schi-
jele grenadelor gi nici nu b&ga de seam§ c&nd il lasaram singur.
Eugen Laugek ne agtepta in cladirea gimnaziului, in care era
tncartiruitS coinpania lui Iankov. Mirosea a iodoform, din pricina
pansamentului pe care-1 avea la umarul stang. Aiga il ingrijise
Se sim^ea mai bine §i, in urma intrebarilor noastre pline de nerSbdare
ne povesti ce s’a intamplat cu detagamentele formate la Bogovina,
Dup5 desp&rfirea din diminea^a care a urmat victoriei, Ita-
lienii §i Sarbii se indreptasera spre calea ferata ingusta dintre Petro-
vat §i Pojareva^ §i scosesera ginele pe o mare distanja. Dup§ aceea,
atacasera Maidanpekul, nimicisera pe Nem^ii din SS care se aflau
acolo §i aruncaserS mina in aer. Mersese vestea in toata Serbia
despre cele dou& detagamente, cel sarbesc §i cel italian. De pretu-
tindeni, veneau noi partizani. Minerul Nedelko devenise comisa?
in detagamentul lui Musici. Unita^ile se int§reau gi se completau
mereu cu for^e proaspete. Se parea ca totul merge bine. Dar, intr’o
zi, in ajunul unui atac planuit impotriva Borului, sosise dela statu!
major al brigazii de pe Varful Negru, reprezentantul OZN-ei, inso(il
de un grup dc cSlSre^i inarmajl cu pistoale mitraliera, acuz£L pe
Nedelko de dezertare gi-1 condamna la moarte prin impugcare
Musici gi Colacione au fost tragi la raspundere pentruca au acj;io-
nat fara ordin. Detagamentele au fost despar^ite. Italienii au trecui
sub comanda brigSzii « Garibaldi», care ac^iona in Dalmatia, iar
detagamentul lui Musici a fost trimis in Bosnia, in ajutorul uni-
t§tilor din corpul trei de arinata gi a nimerit in incercuire aici, la
Gorni Vakuf. Laugek il vazuse pe Musici ultima oara, in clipa c&nd
tnnota prin raul Vrbas, sub ploaia de gloan^e a cetnicilor.
Yocea melodioasS a Cehului era stinsa gi obosita. Ochii lui cSprui
gi alungi^i, luceau nelinigti^i pe chipul tras. Se opri deodata la jumS-
tatea vorbii, inchise ochii gi, sprijinindu-gi obrazul de umarul meu,
adormi istovit de durerea pe care i-o pricinuiau ranile, darlinigtit.
tntrucatva, de intalnirea cu noi.
— Tot acolo, pe podea, in colj;ul clasei, cazuram §i noi intr’un
somn greu ca de moarte.
Cand m’am trezit, trecuse demult miezul nopj;ii. Pe peretelr
alb, in lumina palid3 a lunei, se contura nemigcata umbra proiec-
tats de cerceveaua ferestrei §i juGau nigte linii frante, intunecate.
Ghicii ca sunt crengile plopului care se leagan§ dincolo de ferestre.
Nu-mi d§dui dintr’odata seama unde sunt. Gandurile despre
Laugek, Nedelko gi Musici igi faceau cu greu loc in mintea mea.
Ce forfS inspaim&nt&toare, necru^ator de crud&, care nu cunoagte

198
nici ingiduin^a §i nici dreptate, ii urmaregte pe prietenii mei?
Laugek respira sacadat langS mine §i murmura ceva fari §ir. MS
cuprinse dorin^a de a-1 strange la piept, de a-1 imbrajiga, de a-1
acoperi cu mantaua.
§i Iovan, care era culcat alaturi, Incepu sS se mi§te.
— Dormi, frate? ~ IntrebS el cu o voce infundata.
—Nu, nu mi-e somn . . .
Miletici se ridicS pu^in §i asculta zgomotele din jur. Se auzea
sfor&itul osta§ilor, iar dinspre strada, razbateau cherrtarile senti-
nelelor. Cu toate acestea, impresia de linigte §i de siguranj# era
tot atat de jovaitoare, ca §i umbra crengilor plopului de pe pere-
tele alb.
Miletici se trase mai aproape.
— Se pare c§ iar incepe ceva de nein^eles. Ca anul trecut, c&nd
era c&t p’aci s5 pierim cu to£ii. . . A fost o iarna inspaimantStoare.
Am sS-fi povestesc, ca s& §tii totul, — spuse Iovan, cu vocea §i
mai scSzutS. — La noi exista un parazit, un vierme caruia ii zice
md.il. Se cuibare§te in ficatul oaiei care m&nanca iarba grasS de pe
p5§une, indatS dupS desghet. Timp de trei luni, oaia nu suferS
deloc, ba chiar se ingra§§, dar dupa aceea incepe deodata sS slS-
beascS §i moare curand. Un lucru asemanator se petrece §i cu noi.
Un vierme roade pe dinSuntru organismul armatei noastre, care
pare at&t de puternic §i de sinatos.
«Are dreptate » — imi spusei eu, ascultandu-1. Dela o vremt
tncoace ma gandeam to t mai des ca scdr^aie ceva in armata parti-
sanilor».

( Noembrie, una mie nouS sute patruzeci §i doi. In ora§ul eli-


berat Bihaci . . .
lata ce insemnase Iovan in jupnalul sSu:
« Am aflat aici atatea lucruri interesante §i m’am bucurat atSt
de mult, incat cred cS to t ce e frumos, tot ceeace visez ast&zi, se
va implini. Inaintea mea se deschide o cale larga §i luminoasS . . . *
Tineretul iugoslav s’a adunat la Bihaci, la primul congres anti­
fascist. Incapatoarea said de teatru e plina de osta§i tineri, st&p&ni
pe ei §i gravi. Pe scena mare, impodobita cu covoare §i cu un por-
tret uria§ al lui Stalin,, stau la masa prezidiului tineri eroi,
bSie(i §i fete, iar printre ei, Lola Ribar, vestitul erou national,

199
secretarul general al Uniunii tineretului comunist iugoslav, membru
in C.C. al Partidului Comunist, sufletul tineretului revolu^ionar
din Iugoslavia.
Iovan li va £ine minte, totdeauna, discursul. Sprijinit de masa
cu amandoua mainile, av&ntandu-se inainte, Lola povestea cu cal-
dura despre lupta dusa de oamenii muncii din Jugoslavia impo-
triva hitleri§tilor. Chema pe tineri si tinere sa inve^e dela comso-
moli§tii sovietici cum sa invinga pe du§mani. Lola vorbea cu
dragoste §i cu mandrie de Uniunea Sovietica §i de Armata Ro§ie,
care, tocmai in acea vreme, incercuia §i nimicea armatele germano-
fasciste langa Stalingrad, atacand totodata §i in sectorul central
al frontului.
— Infruntand intreaga forfa a armatelor fasciste, ostagii so­
vietici ne ingadue s i respiram liber pe acest petec de pamant. Hitler
i§i aduna diviziile din ^arile ocupate, inclusiv pe cele din Balcani,
§i le trimite in Rusia, ca sa-§i salveze trupele de langa Stalingrad.
$i tocmai acest lucru,— spunea Lola Ribar, — ne ingaduie sa ne
men^inem aici §i s i dezvoltim migcarea de eliberare nationals.
Aceasta n’o vom uita niciodata, tinerii mei prieteni I — incheie el.
To^i delega^ii la congres se ridicari §i strigara, cupringi de acela§
av in t:
— TraiascS Armata Ro§ie I Traiasca Stalin!
§i ce cantece frumoase s’au c&ntat in pauzele dintre §edinte I
« Nemarginita e§ti, ^ara mea iubita », « Cahovca », « Pe vai §i pe
coline » §i versurile lui Petar Niego§, scrise cu mai mult de o suta
de ani in urmi. In ele rasuna §i astazi increderea plina de mandrie
c5. poporul care lu p ti impotriva tiraniei va reu§i si apere «legea
sf&nti a vitejiilor, numele de Sarb §i lumina liberta^ii»:

. . .Va disparea tn bezna cumplit de oarba, oare,


Puterea cea de aur a falnicului soared
Din razele-(i sorbi-vor Sarbii a viefii flacara biruitoare,
Ce straluci-va mai puternic pe cerul veacurilor viitoare.
Pe drum, la intoarcere spre batalion, Miletici repeta mereu,
sub impresia celor auzite §i trSite la congres, aceste versuri din
« Cununa de munte ».
Aduse osta§ilor ve§ti incurajatoare. Eroii sovietici dela Stalin­
grad §i de pe alte fronturi, trecand la o ofensiva energica, atraseseri
in lu p ti atatea trupe fasciste, incat Anglo-Americanii putuserS
s i desfa§oare in cele mai bune condi^iuni opera^iunile din Egipt,

200
Alger, Africa de Nord, gi Marea Mediterana. In Jugoslavia, dupa
ce nu izbutisera sa faca nimic in cele trei ofensive dezlan^uite, ocu-
pan^ii parea se mai potolisera gi gedeau cumin^i in oragele pe care
le mai stapaneau. Teritoriile libere nu mai erau indicate pe har£i
prin cerculete risipite, ci prin por£iuni mari, intinse pe suprafe^e
insemnate, dela marea Adriatica pana la raul Sava, dela Alpii Slo-
veniei pana in regiuniie din sudul Muntenegrului. Luase fiin^a Armata
populara de eliberare gi fusesera formate divizii gi corpuri noi de
armata.
— Divizii, corpuri I — spuse Iovan cu ironie. — In felul acesta
gi o cioata poate fi numita copac.
Toata nenorocirea venea dela faptul ca aceste mari unita^i,
ca gi simplele detagamente dinainte, nu aveau nici depozite de apro-
vizionare, nici rezerve de arme, §i nici o baza materials d&
lupta. Nu aveau decat numele de corpuri de armata. Se spunea
In §oapta cS funcj;iunile mai insemnate din statele majore sunt
ocupate de intelectuali, to t felul de invartiti, care i-au facut
nu se §tie ce servicii lui Tito, dar care se pricep t o t ‘atat in arta
militara, cat se pricep §i in scrierea chineza. Poporul ii numea, in
b&taie de joc «radoliubi»J), fiindca reugeau sa traiasca de
minune §i linigtit in spatele frontului sus^inut de ostagi. Totugi
partizanii credeau in atragatoarea perspectiva de a lupta in
sfargit in forma^iuni mari, pe un front larg. Se gandeau ca vor ii
condugi la batalii mari gi hotaritoare. §i se parea, ca intr’adevar,
cartierul general pregategte o asemenea batalie. La inceputul lunii
Ianuarie 1943, principalele for^e ale Armatei populare de eliberare au
fost concentrate in Bosnia. E adevarat ca din cauza foametei, a mur^.
dariei gi a afluen^ei de trupe, a izbucnit o epidemie de tifos, dar,
in ciuda greutatilor, oamenii aveau moralul ridicat, fiind convingi
ca aceasta concentrare de for^e prevestegte o operafiune de mare
amploare.
— Dar chiar atunci s’a intamplat ceva la care nimeni nu se
agteptase . . .
Iovan tScu gi lasa capul in jos. Cand incepu din nou sS vor-
beasca, vocea ii era stinsa. Probabil ca revazuse in minte tabloul
inspaimantator al celor indurate.
La 18 Ianuarie, Nem^ii, impreunS cu Italienii, ustagii, domo-
bran^ii gi cetnicii, atacara prin surprindere pe partizani. Era ca
gi cum te-ai fi pomenit cu ninsoare in mijlocul verii. Se parea ca

!) Patrio^i, (N. trad.)

20 i
diviziile Armatei populare de eliberare se bigaseri Inadins in valea
inchisi intre mun^ii Dinarici §i mun^ii din Bosnia §i intre rdurils
Vrbas §i Sava, pentru a fi incercuite acolo.
— §i dece s’a intamplat asta? — intrebai pe Iovan, uitindu-ms
cercetator la el. — Ce ficeau statele majore cu serviciile lor d*
informa^ii ? Oare nu adunau §i nu studiau informative despra
inamic? E doar limpede ci timp de citeva saptimani inamicul
concentrase trupe §i ocupase ie§irile din « punga » in care se aflan
nnita^ile Armatei populare?
— Cred ca « patrio^ii » nu §i-au dat seama ce se petrece, —.
spuse Miletici §i apoi continua: — Cercul se inchidea tot mai strins.
Nemtii inaintau dinspre Saraievo, urmirind s i taie retragerea parti-
zanilor spre Herzegovina §i Muntenegru. In direc^ia aceea ma!
rim isese o ie§ire peste Neretva §i mai departe, in sus, pe cursul
ei dintre mun^i. Podurile peste rau erau inca intregi. Dar ordinu'
de retragere nu venea §i ostagii continuari, cu ultimele lor forte,
si retina pe duginani, pani in Martie. Gloantele §i tifosul ii dobo
rau. Bolnavii §i ranitii nu piriseau pozitiile troienite de zipadi
Situatia era catastrofali.
Deodati, se intim pli din nou ceva nea§teptat: in Martie, hit'
lerigtii i§i intrerupseseri atacurile. S’a aflat apoi ca locotenent-
colonelul Vlatko Velebit, om de incredere al lui Tito, se intilnist
undeva, pe valea Ramei, cu reprezentantii comandamentului ger
man §i, dupa tratative, a acceptat propunerea de armistitiu. Vuce
tin, Iankov §i multi osta§i din batalionul §umadia au fost mirafi
§i nelinigtiti cand au aflat aceasta §tire. Vucetin spunea eg orict
fel de pace cu Nemtii, atata timp c it ei se afli in Iugoslavia, estc
o jignire pentru oamenii cinstifi, ca, in cazul cel mai rau, este verbs
de o provocare, iar in cazul cel mai bun, de o simpli prostie r
lui Velebit, care nu cunoagte pesemne zicala populara: « Daci semem
bostani impreuna cu diigmanul, iti sparge capul cu ei ». Katnici
tnsi, ciuta si convinga pe to a ti lumea ca Tito are de gand s i in-
gele pe Nemti. Aceasta a fost §i explicatia oficiali care s’a da’
tratativelor purtate cu inamicul.
Mai tarziu, s’a aflat ci Velebit obfinuse, in cursul acestor tra-
tative, ca familiile catorva membri ai biroului politic s i tre a d
din teritoriul ocupat in zona controlati de partizani. Astfel, Nemtii
au dat drumul celei de a doua sotii a lui Tito, o Sloveni care loeui*
la Zagreb §i sotiei lui Djilas-Mitra. Afara de aceasta, Velebit s’*
inteles cu ei in privinta unui schirnb de prizonieri, acceptind s§
elibereze mai multi ofiteri germani §i agenti ai gestapoului care

202
fusesera capturafi de partizani, in schimbul persoanelor de care
aveau nevoie Tito gi Rankovici. Apoi, ca rSsplata pentru aits obli­
g a ti speciale pe care gi le luase Velebit, Nem^ii au promis eS nw.
vor ataca un anumit timp trupele de partizani. §i intr’adevSr, iiit-
terigtii n’au Intreprins nicio ac(iune dupa terminarea tratativelo?
-k. Inceput o perioada de acalmie.
Atnnci sosi in brigade gi Lola Riba?, Miletici !1 intalni iistSm-
piator la Peruci^a. Se imbri^igara cu cSlduri. Igi am intiri apoi de
congresul tineretului. Vai, cite speran|;e s'au spulberat de atn n c i;
t Nenorocirea este, spuse Lola, c i Arso Iovanovici nu e la cartie*
ml general. Tito 1-a trimis parcS iatenfionat sa conduci opera^iu-
aile din Slovenia. §i tocmai cSnd e atata nevoie de el a ic i! » Iovac
ti vorbi deschis lui Ribar despre starea de spirit a ostagilor: ei simi
taraganelile sunt prielnice dugmanului, gi 11 infiereaza pe Vele-
b it; oricum « e fiu de general din arm&t a regain », tl binuiesc gi
de trddare.
— Nici mie nu-mi place 1 — zise, in treac&t Lola Ribar, dup5
ce ascultase incruntat cele spu3e de Corciaghin.
In timpul nop^ii, el se sfatui indelung cu Peruci^a, iar a dou*
d intreaga brigade atacS pe hitlerigti, violdnd voit armistitiu]
La fel au fdcut gi alte uniti^i. Luptele crdncene reincepura,
Partizanii se indrcptara spre Neretva. Dar vechile poduri nu
tnai existau pe raul lat de munte, cu malurlie abrupte gi st&ncoase
ji fSrii vaduri. Fusesera distruse din ordinal lui Tito. Se socotea c&
uiisura se luase pentru a ingela inamicul gi a i ascunde direc^ia
retragerii. Dar nu inamicul avu de suferit, ci partizanii. Cai gi oameni
ie ingrdmddiserS pe malul rdului ca tntr’un mormdnt de piatrS.
Atunci venird « Junkers »-urile . . . Numai norocogii au sefipat din
acest mdcel. . . In cele din urm3, r&ul a fost format in regiunea labia
ai^a, trecandu-se peste un pod distrus,
Dupa ce au zdrobit armata cetnicilor, I4nga Glavaticevo intr’o
iu p ti corp la corp, care a durat trei zile, gi dupa ce au str&puns
i punga » in pUnctul cel mai slab, unitfijile Armatei populare au
tnceput sa ias3 una cate una din incercuire. Marsul peste st&ndlf
de pe cursul superior al Neretvei, inaintarea pe potecile alune-
coase, purtand in spate pe bolnavi gi pe r&nit gi forfarea Drinei
aavalnice, sub atacurile neincetate ale avla$iei dugmane, sunt
f&pte cum nu s’au mai v§zut.
lata ce am citit in jurnalul lui lovau despre aceste zile grele.
«Ne retragem. « Junkers »-urile arunca bombe grele, iar arti-
Seria trage neincetat. Numarul ranijilor cregte mereu. Situafia e

203
grea. Ne retragem degapte zile. R am ie’ tovaragilor nogtri sunt
foarte grave, dar nu se aud gemete gi nimeni nu se plange. To£i
au fruntile fncruntate, dar zambesc ca sa ne imbarbateze. Suntcm
gata sa sacrificam orice, afara de rani^i.
In fata noastra vuiegte clocotitoare, Drina. Trebuie sa trecem
dincolo. Ne-am oprit. Stancile atarna deasupra torentului. Incotro?
— Suntem pierdu^i, — spun In goapta unii.
E intr’adevar inspaimantator. Avioanele ne bombardeazi f§r5
rSgaz.
Totugi Drina a fost trecuta. Ne aflam pe celalalt mal.
. . .Trebuie sa ne odihnim un timp pentru a ne putea indeplini
apoi noile misiuni aga cum se cuvine.
Obosi^i de moarte, am adormit somn greu, In prima casa Intal-
nita in drum. Nu ne mai puteam migca. N’am fost In stare sa exe-
cutam ordinul de a parasi imediat satul pentru a ne pune la ada-
post de un eventual atac aerian. Am plecat abia la ora trei noaptea,
cu jum atate din batalion. To^i erau posomoriti gi somnorogi.
— Duinnezeule 1 Prieteni, cand se vor termina oare toate aces-
tea? Cand? — ne intreba gazda noastra Iozo, indurerat de nesfar-
gitele noastre suferinte. Oricum ar fi, numai sa se sfargeasca odata t
Dar noi nu dorim orice fel de sfargit. Sfargitul trebuie sa fie
victorios gi sa aduca fericire intregului popor, noua gi genera^iilor
viitoare. Sfargitul va fi invaluit In lumina liberta^ii gi merita jcrt-
fele pe care le-am facut, le facein gi le vom face In aceasta lupta 1 ...»
— §i ce ciudat mi s’a parut dupa toate astea, s£ citesc in ziar
gi sa aud la radio comunicatele statelor majore 1 — spunea Iovan.
Aceiag « p atrio t » care iegisera din incercuire, tarindu-se in coa-
da unita^ilor, anuntau in cuvinte pompoase nereugita celei de a
patra ofensive a inamicului gi vorbeau despre bataliile clasice gi
istorice de pe Neretva gi Drina, care ocupau, dupa spusele lor, un
loc de cinste in istoria razboiului de eliberare, gi despre curajoasele
manevre operative efectuate dupa planul gi sub conducerea directa a
« comandantului suprem », adica a lui Tito 1
A fost mare zarva. Au venit chiar gi nigte Englezi din Cairo,
ca sa-1 felicite pe Tito. Intre timp insa, Nemtii gi-au adunat forjcle
gi au pornit cea de a cincea ofensiva. De fapt, insa, nu faceau decat
s’o continue pe cea de a patra, care fusese doar intrerupta catva
timp.
Incepea luna Mai a anului 1943. Dupa catastrofa de langa Sta­
lingrad, Hitler, pregatind o noua aventura in regiunea Curscului
gi a Orelului, se grabea sa nimiceasca mai intai partizanii din Bal-

204
cani. In inaintarea lor, bestiile hitleriste incendiau pe rand satele
gi ucideau pe to^i locuitorii care le iegeau in cale; igi dadeau seama
ca s’ar mai putea intelege cu conducerea Armatei populare, dar
ca partizanii nu pot fi nimiciZi fara sa fie exterminata gi popula^ia,
dupa cum nu po^i face sa dispara flacara insagi, fara sa stingi focul.
Avioanele bombardau gi mitraliau fiecare coliba din paduri gi se
roteau necontenit deasupra drumuriior gi cararilor. Partizanii erau
urmari^i indeaproape de diviziile de vanatori alpini, antrenate pen-
tru luptele in munti.
Brigada lui Peruci^a se retragea in adancul padurilor din Herze­
govina, unde gi cararile pe care pot trece caii sunt rare.
Oamenii abia igi tarau picioarele. Omorau caii slabiti gi le man-
cau carnea cruda, fara sare, rodeau scoar^a copacilor gi mancau
mu§chii §i iarba aspra care cregtea printre stanci. Nu aveam nici
macar apa. Rezervele infime luate din rau se iroseau repede §i tre-
buiam sa sugem zapada pamantie, ca’n primavara, care mai rama-
sese prin unele locuri umbrite, sau in prapastiile adanci. Popula^ia,
extrem de saraca, din aceste Zinut ul-i> dadea partizanilor tot ce
avea. Poporul imparZea suferinZele cu armata sa §i completa ran-
durile ei rarite.
Intr’una din aceste zile, neinchipuit de grele, ale retragerii, in
tim p ce ostagii care mai scapasera cu via£a din « victoriile istorice »
zaceau istovi^i pe nigte stanci, se auzi deodata ropotul grabit de
copite al mai multor cai. Sentinela anunta ca vine Tito. Katnici
incepu sa alerge §i sa se framante. Voia sa-i organizeze o primire
sarbatoreasca, cu o manifestare zgomotoasa de sentimente. Dar
nu reugi. Ostagii obosiZi se ridicau incet gi fara entuziasm.
Matie Macek, actualul secretar al biroului de partid al bata-
lionului, care raspundea totdeauna la prima chemare a superio-
rilor, se ridica cel mai repede. El a fost primul care a strigat cat
I-a Zinut gura cuvintele de salut gi Tito i-a zambit binevoitor numai
lui gi 1-a numit « viteazul meu ». Din acea zi a inceput ascensiunea
lui Macek.
Comandantul suprem calarea Z^nZog pe o iapa mare alba, cuno-
scuta sub numele de MiZa. Era imbracat intr’o manta simpla, ingal-
benita de vreme gi de ploi; purta nigte cizme scalciate, cu carSm-
bul inalt, iar de cureaua lata, care-i incingea mijlocul, atarna un
revolver, legat cu un gnur verde italienesc petrecut peste gat. Un
dulau ciobanesc, viguros, de rasa nemZeasca, cu blana cenugie inchis§
pe care-1 chema Tigar mflrEkia cu r§utate gi se uita atent la parti-
zani, aratandu-gi colZii, de parca s’ar fi intrebat daca-i poate lasa

205
aft se apropie de st&p&nul s&u. Garda personal^ a lui Tito — Bogko
fi Trlia am^ndoi voinici — se uitau gi ei b&nuitori in jur.
Peste umarul lui Tito privea, clatinand dezaprobator din cap,
an Englez imbr&cat in uniform^ cenugie. Ceva mai in fa£a era Velebit,
mcruntat, se uita peste ramele ocbelarilor, observand cat de pu{;inS
grabs gi cat de pufin entuziasm puneau oamenii in alinierea lo r
In numeroasa suits a comandantului suprem, Miletici zSri gi
c&fiva dintre cei pe care-i vSzuse, printre storurile ISsate, in casa
lui Dedier, la Belgrad: posomoritul Hankovici, pSrosul Djilas, gi
Piade, piticul cu fruntea ingustS. Mai era aici gi stap&nul casei.
Dedier, voinic, ca un taur, cu un aparat de iotografiat atarnat pe
umSr gi cu mai multe stilouri prinse in buzunarul de sus al tunicii.
El cobor! greoi de pe catSrul sSu vSnjos gi incepu s& alerge, cSutSnd
a pozifie mai bunS pentru a fotografia.
DupS ce s’au aliniat, ostagii au devenit oarecum mai vioi. lr
inimile lor mijea speran(a cS Tito n’a venit degeaba.
Tito incepu s& vorbeascS fSrS s& coboare de pe cal. Discursul
s&u suna. monoton. Vorbea to t despre marea « victorie » de pe
Neretva gi despre trecerea clasicS a r&ului Drina . . . In acest timp,
ochil sai albagtri priveau dincolo de oamenii c&rora li se adresa
ca gi cum s’ar fi g&ndit cu totul la altceva.
— Vitejii mei partizani I Eroii mei credinciogi! Dragii me;
lupt&tori din §umadia i — exclama el cu glas ascu^it, intorcSn
du-se c&nd cu profilul, e&nd cu toatS fata spre obiectivui aparatului
totografic indreptat spte el. — Sunt gata sa v& conduc gi in viitoa-
?ele bitSlii pe care le vom da gi care, nu v& ascund, vor fi foarte
grele . . . Dar vS voi conduce spre victorie, asta-i sigur. . . San
poafcs cS afi ostenit atSt de tare, luc&t vrefi sS vS odihniti pu^in?
Bineiu|eles c& toti exclamarS;
— Borbu ! Dole faglzaird ‘)
Probabil efi Dediei se agtepta ka alt r&spuns. Igi puse de o pavtr
sparatul fotografic §i cu a exprc&ie de nedumerire pe fapS incepu
sent repede intr’un caiet gros. Era, dear, cronicar al faptelo*
de arms ale lui Tito S
Tito descftlecS gi trecu trufag di-a-lungul rSndului de ostag*
aliniap, BStu prietenegte pe umSr ostagii gi le imp5r£i figSri engle
regti. Dul&ul se Jinea scai de el, ca un paznic. Apoi strigS; « Tigar i
flaide S» Dedier gi Velebit il ajutard sS incalece gi plecarS cu to$ii

*) La lupt&l Jos faacumnll (N. trad.)

206
Comandantul suprem mai Intoarse de cSteva ori capul §i, coche-
tftnd parca, fScu partizanilor semne cu mana.
Iovan privi mult timp In urma lui, cuprins de nedumerire g*
uiste^e. Dece este atat de lugamfat cu ostagii istovi^i? §i dece ne
vorbegte tot timpul numai despre el, gi nici nu pomenegte de popor?
Miletici era cuprins de sentimente ciudate gi contradictorii.
Lndoiala care i se cuibSrise In suflet, cand II vazuse pentru prima
oarS pe Tito la Dedier, se trezi cu mai multa tarie. Parerea sa per­
sonals, subiectivS, despre Tito, se bStea cap in cap cu pSrerea gene­
rals, pSrere In care se obignuise sa aiba incredere . . .
— Asta-i,.frate 1 — Incheie Miletici povestirea. — In toamna anului
1942 aveam speran^e gi perspective imbucuratoare, iar in primS-
vara anului 1943 piffttusem to tu l. . .
Unde este Lola Ribar? Nu mai e printre cei vii 1 Adunarea
popularS antifascists II InsSrcineaza sS duca tratative cu puterile
apusene. Trebuia sa piece peste grani^a. Un batalion de partizani
din regiune a lucrat. o lunS Intreaga sa construiascS un aeroport
pe Glamociko Pole. Un pluton din compania lui Iankov pSzea
drumul pe care a venit Lola din oragul Iai£e. Ostagii aveau ordin
meargS numai pSnS la dealul Mlinigte, de unde se vede aero-
portul. Dar inainte ca avionul Croat, capturat dela inamic, s§ deco-
leze, se ivi deodatS de dupS munte un avion de vanatoare german
;are aruncS bombele gi mitralie dela mic§ Inal^ime avionul aflat
pe sol, fSrS sa rigte nimic. Avionul luS foe, Lola fu ucis, iar al doilea
membru al delega^iei — Miloe Miloevici — rSnit. Oficial, s’a anuiv
tat cS Lola Ribar a pierit «In urma unui accident fa ta l». In locul
iui a fost trimis la Cairo, Dedier.
Mai tSrafiu, au circulat tot felul de zvonuri despre moartea lui
Lola. S’a spus ca momentul decolarii de pe aeroportul din Glamoci
sra cunoscut de Velebit, care vroia sS duca numai el singur tra-
tativele cu alia^ii in numele lui Tito. I-ar fi plScut lui sa stea o lunS-
douS departe de rSzbci gi sS sc distreze prin barurile din Cairo,
s'a afirmat cS Velebit, care era certat cu Lola, a trSdat Nem^ilor
ra aecolSrii. §i aceasta cu atat mai mult, cu cat tocmai atunci
jiscuta cu ei In privinja armisti^iului. ToatS lumea a observat c&
□to n’a venit la inmormantarea lui l.ola. Poate cS nu uitase vechile
lOccteli pe care le avusese cu el gi nu-i putuse ierta, nici mort, faptul
■fi s’a opus hotarlrilor luate de el Intr’o serie intreaga de probleme.
istfel, Lola fusese impotriva acordului Incheiat cu cetnicii pe Ravna-
Gora precum gi Impotriva dizolvSrii detagamentelor de parti­
san] din Serbia gi a retragerii In Bosnia. Lola venea rar la cartierul

207
general al lui Tito, gi statea aproape intotdeauna cu ostagii. In
timpul retragerii dela Ujite prin Zlatibor, a vazut la Kralieve Vode
numcrogi partizani rani^i gi un maldarde echipament prestos. Atunci
s’a gr§bit sa-1 ajunga din urma pe Tito gi 1-a rugat sa apere Kralieve
Vode pana se vor fi evacuat ranitii gi echipamentul, dar Tito a
refuzat. Doua zile mai tarziu, Nemtii au ocupat localitatea gi au
impugcat pe to£i ranitii, printre care gi pe Predraja Vijmakovici,
fost invatator din Ragka organizatorul primului detagament de parti-
zani de pe Kopaonik. Nein^elegerile dintre Lola gi Tito se adanceau
mereu, adesea ajungand la certuri. Cu toate acestea Lola, care
avea un caracter ferm gi era un om incantator, modest gi simplu,
se bucura de mult prestigiu gi de mare influenta in armata mai
ales printre partizanii tineri care il iubeau ca pe ochii din cap. El
credea fierbinte in cauza lui Lenin-Stalin, in victoria Uniunii Sovie-
tice asupra fascismului, intr’un viitor mai bun al Jugoslaviei . . .
— Asta-i, frate draga 1 Tineretul nostru n’are noroc. Am plans
cu to^ii cand am aflat ca nu-1 vom mai vedea niciodata pe Lola
gi ca nu va mai canta cu noi:
Va disprlrea in bezna cumplit de oarba, oare,
Puierea cea de aur a falnicului soared
Dece, la noi, oamenii buni mor atat de ciudat gi de misterios?
Dar asta nu-i inca totul, frate. 0 sa-^i povestesc candva despre
lucrul cel mai infiorator, despre Sutieska . . . Dar acum, e aproape
diminea^a . . . Curand va fi iar primavara. Ce ne va aduce? De-am
rezista pana ce vor veni ai vogtri . . .
In clasa in care eram culca^i, se facuse lumina. 0 raza de soare
arunca o lucire galbena pe marginea sobei de teracota. Da, era
diminea^a. Deodata tresarii auzind pe neagteptate vocea vesela
a lui Vasko Hristici:
— Buna diminea^a druje vodnice 1
Era primul care ma felicita pentru noua mea func^ie de coman-
dant de pluton . . . »

G
Zagorianov gi Miletici-Corciaghin, care erau fram^ntati, fara
voie, de aceste indoieli, ar fi in^eles multe lucruri daca i-ar fi putut
urma pe Me Carver gi pe Pinch la cartierul general al lui Tito gi
daca ar fi putut patrunde in tainele misiunii militare anglo-americane.

:208
. . .Dupa ce descrise un cere larg deasupra satului Drvar, avio-
nul de leg&tura ateriza la zece kilometri sud-vest de acest punct,
pe un aeroport agezat la poalele muntelui. Aici li agtepta un ofi];er
dela cartierul general.
— Maresalul Tito m’a insarcinat sa v& urez bun venit gi
sS v§ felicit pentru ca v’afi inapoiat cu bine, spuse el noilor veniti,
salutand.
Ostagii care pazeau aeroportul ridicara pe umeri lucrurile lui
Pinch gi ladi^a cu vin, gi voira sa ia gi valiza grea a lui Me Carver.
— Nu, mutyumesc, nu e nevoie, — ii opri el cu bunavointS.
— Sunt om ca gi voi, pot sa mi-o due gi singur.
Apoi, ofi^erul ii conduse la un jeep camuflat intr’un tufig.
Un sergent englez deschise, politicos, ugi^a automobilului nou-
nouf.
— A cui e magina asta? — intreba Me Carver, mirat.
Cand plecase din Drvar nu exista pe acolo nici urma de auto-
inobil.
— Este jeep-ul personal al maregalului Tito. Un dar din partea
feld-maregalului Wilson, — raspunse sergentul.
— A-lia ! Henry Wilson x) al nostru, — exclama Pinch zambitor,
in timp ce incerca sa-gi dezmorteasci picioarele.
Ca intotdeauna dupa zbor, Pinch avea ame^eli, gre^uri gi dureri
la ficat, dar incerca un sentiment placut de ugurare, ca gi cum ar
li pagit in sfargit, pe pamantul fagaduin^ii gi s’ar fi pomenit acasa,
intre ai lui.
— Foarte draguj; 1 Foarte dragu^l — exclama el cu satisfaefie
gi se instala in jeep. — I a ti ce inseamn§ sa ai cu adev§rat grij§
de maregal 1 Magina e fabricate de voi, — se adresa el lui Me Carver,
— dar atentia e a noastra 1
Insa Americanul nu raspunse nimic la veninoasa observafie
a lui Pinch, prefacandu-se ca n’o injelege.
Magina joasa, de culoare verde inchisa, care sem§na cu o ca-
puga uriaga, o lua pe gosea, spre Drvar. Strab&tu, in viteza, o mica
trecatoare din mun^ii impaduri^i gi cobori in valea raului Una^i.
In fa^a se ivi satul. Pe jumatate ruinat, Drvarul parea un orag stra-
vechi, scos la iveala cu prilejul unor sapaturi arheologice. Intr’o
parte se zarea o prSpastie, pe povarnigul careia o carare intorto-
chiata ducea spre pegtera izolati a lui Tito. Inainte de a ajunge*)

*) Comandantul suprem al tealrului de operations din Marea Medilcrana


(N. red. ruse)

209
H — Tragedia iugoslavS — c. 1250
la podul de peste Unati jeep-ul coti spre ni§te casu^e singuratice,
care se aflau aproape de liziera padurii. Acolo se instalasera membrii
misiunii militare anglo-americane.
Ma§ina se opri. Me Carver §i Pinch coborira §i se indreptara
spre casu^e. Englezul nici nu-si cauta valiza, fiind convins ca ofi-
ferul iugoslav i-o va aduce, §i pa§i semet spre «regedinfa » gefului
sau, generalul de brigada Me Lean, comandantul misiunii militare
anglo-americane.
Me Carver lasa geamantanul din mana cu un oftat de ugurare
§i b§tu tncet la u§a casu^ei in care locuia colonelul american Ilantin-
gton, adjunctul lui Me Lean.
Ii deschise chiar acesta. Era un om inalt, cu parul negru §i cu
musta^i subtiri, englezegti, parca lipite pe buza.
—A-ha, dumneata e§ti, dragul meu 1 — exclama el §i-l imbra-
fi§a pe Me Carver. — Te agteptam cu nerabdare, cu multa nerab-
dare . . . Instaleaza-te deocamdata aici, cu toate lucrurile dumitale.
Ma intorc peste cateva minute. II invat pe mister Djilas sa joace
bridge. Terminam imediat partida . . .
Camaru^a era tapetata cu matase alba de paraguta, iar caminul
improvizat, in care ardeau cu flacari galbene cateva calupuri de
trotil impr§§tia o caldura placuta.
Milovan Djilas se ridica grabit dela masuta de joe §i saluta,
dupa ce scoase din gura o ^igara de foi flegcaita. Parul sau negru
§i carlion^at statea Jeapan ca o perie.
Me Carver ii stranse mana in tacere. Omul asta ii placuse in-
totdeauna . . . Tunica cu gulerul slinos §i presarat cu matreata,
ca §i cizmele scalciate ale lui Djilas aminteau un politician ameri­
can standard, un om de afaceri care se ocupa cu politica, din insar-
cinarea patronului §i care intra in legatura cu poporul, imbinand
cu iste^ime purtarea de gentleman cu infa^igarea democratica. Cu
un om ca Djilas se putea face un business §i Me Carver i§i dadu
seama ca nu degeaba §eful sau joaca carj;i §i bea cu el whisky and
soda.
— Ai sa pierzi, sirl — spuse Hantington. — Ai a<ou/-uri slabe.
— A§a se pare, — raspunse Djilas, incruntandu-se. — Din pacate
acest joc e prea puj;in raspandit pe aici. Are reguli prea complicate I
— Dar golful i^i place?
— Golful e altceva. M’a pasionat inca de pe vremea cand eram
la universitate.
— Foarte bine ! lata, Sherry, ai un partener. In cel mai rau
caz un caddy.

210
— Caddy? — raspunse locotenent-colonelul, zambind gi con-
tinuand sa-gi desfaca valiza. — Asia mai curand.
— Va rog sa ina iertati, dar ce inseainna « caddy »? — in.-
treba Djilas. — Nu cunosc acest cuvant.
— Caddy inseamna jucator incepator. In Limp ce invata, ser-
vegte mingile pe teren, — ii explicit Hantington.
Djilas se inneca deodata cu fumul jlgarii de foi.
— Gata. Am pierdut, — spuse el gi ageza cartile pe masa.
— Agtept cu nerabdare partida urmatoare, mister Djilas; o
vom juca in patru, aga cum se cuvine. Vom invita gi pc Kardeli . . .
Ma bucur ca ai invajut sa vorbegti limba engleza, mergand cu curaj
inainle, fara sa $ii seama de gregeli. Faci bine ca nu te lagi intimi-
dat de asemenea fleacuri, — igi lauda Hantington cu condescen-
denj;a oaspele, deschizandu-i uga.
— E unul dintre primii pe lista, — spuse Me Carver, facand
un semn in urma lui Djilas; intinse apoi triumfator colonelului
cateva foi de hartie.
Hantington le manca din ochi.
— Te-ai intrecut pe tine insu^i, Sherry I—exclama el, entuziasmat.
— §i mai am ceva 1 — spuse Me Carver desfacand harta Iugos-
laviei, pe care erau insemnate zacamintele de minereuri.
Hantington arunca o privire fugara pe ea.
— Sa lasam asta pentru mai tarziu . , . o sa avem destul timp
ca sa ne ocupam de geologie 1 — spuse el gi, zambind, il batu pe
Me Carver pe umar. — Ma bucur, Sherry, ca inj;elegi atat de bine
datoria fata de aceasta \ara. Vrei whisky? Mi-a sosit un transport
pe calea aerului.
Sorbind mereu din paharul cu whisky, Me Carver expuse lui
Hantington latura militara a « ac^iunii sale de recunoagterc » dela
Bor gi opera^ia stralucita dela Sin, infaptuita, chipurile, «cu parti-
ciparea lui »; la sfargit, puse o vorba buna pentru von Goltz.
Hantington era gi el de parere ca prizonierul neamt poate fi
folosit la cartierul general al Armatei populare, in calitate de con-
silier militar.
— In felul acesta se va intari conducerea operativa, — spuse
el gi reciti lista.
Pe faj;a lui se vedea atata muifumire, incat Me Carver nu mai
avea nicio indoiala ca de aci incolo va fi vioara intaia in toate tre-
burile misiunii aliate. « Prietenul gi tovaragul meu de drum Badgey
Pinch nu va fi prea bucuros de aceasta » — se gandi el gi rase ironic
in sinea lui.

211
14
— In timpul acestei calatorii, am ramas In urma cu evenimen-
tele, — se adresa Me Carver lui Hantington, care continua sa citeasci
lista. — Ce se aude cu planul lui Churchill? Judecand dupa atenfcia
pe care capitanul Pinch a acordat-o zonei de coasta, banuiesc ca
Englezii n’au renuufat Inca la el.
— Fleacuri! Partenerii nogtri mai mici s’au incurcat aga de
mult in faimoasa lor sfera de influenza din Mediterana, incat nu
mai vad nimic, afara de Balcani. Insa o debarcare in Balcani are prea
pu^ini sor^i de izbanda. Armata Sovietica inainteazS prea repede 1
— raspunse Hantington, in timp ce facea semne pe lista in dreptul
numelor cunoscute. — Interesele noastre pe globule^ul pamantesc
sunt vaste, atotcuprinzatoare, §i nu putem face totul in acelag
timp, pretutindeni. Din fericire, firma in afacerile careia suntem
gi noi amandoi pu^in interesati, a inceput s i lucreze din plin §i fabrics
atatea bombardiere pe luna, incat se va ^ine cont de n o i. . .
— Inseamna ca dividendele cresc? — intreba Me Carver cu
re.spira|;ia intretaiatS gi cu o lucire lacoma in ochi, f§cSnd totodata
gestul proiesional al negustorului care numara dolari.
— Egti un acaparator incorigibil, — il certi Hantington. — Aceste
cagtiguri marunte ale noastre nu sunt decat un fleac in com-
paratie cu cele care ne agteapta gi care au gi inceput sa ne suradii.
— Intr’un cuvant, Sherry, devenim stapani pe situatie. Ike x) al
nostru va comanda invazia armatelor abate.
— Invazie? Cand gi unde?
— In Apus, in Franca. Opera^iunea « overlord. ». Dar ea se va
face numai atunci cand deschiderea celui de al doilea front va fi
de neinlaturat.
— In^eleg. §i ce se va intampla aici?
— Totul la timpul sau. Acum n’are niciun rost sa luptSm in
Iugoslavia, ca sa trecem girurile de munfi gi sa cheltuim banii gi
materialele de razboi atat de necesare in alte locuri. Aceasta lista,
Sherry, — continua Hantington cu patos re^inut, — face c&t o
batalie cagtigata . . . Dupa cum spune o zicala de pe aici, este butu-
ruga care va rasturna carul. Dar nu-1 va rasturna acum, ci mult
mai tarziu, la momentul potrivit pentru noi. Politica de perspec­
tive indepartate, este politica cea mai infeleapta, Sherry. Dar deo-
camdata sa studiem situafia de aici gi mai ales oamenii, aga cum
studiaza un adevarat businessman contul dela banci al clientului
sau, inainte de a incepe o afacere cu el. Vino mai aproape. CA^iva

x) Dwight Eisenhower.

212
oameni de pe aceasta lista ma intereseazii in mod deosebit. Sa ince-
pem, de pildS, cu Mo§a Piade. Cine este el, dupa informatiile pe
care le ai?
Me Carver se uita in adnotariJe care-i fusesera date de von Goltz.
— A avut legaluri cu organiza^iile muncitoresti . . .
— Mai precis, Sherry. A fost provocator?
— Da, cam a§a cevu. A Inceput inainte ..de razboi.
—Interesant 1 Dar pentru noi este mai important faptul ca e
teoretician. Incercarile lui de a «!mboga^i» si de a «adanci» marxis-
mul, merits sa fie incurajate. E in stare sa prezinte orice lueru
de care avem noi nevoie, drept un pas inainte in dezvoltarea doc-
trinei comuniste. Ce-i drept, e pitic, iar tocurile de-o §chioapa
pe care le poarta nu-1 ajuta sa-ji ridice filosofia la un nivel mai
inalt. Dar, cu toate acestea, sau, mai bine zis, tocmai datorita acestui
lueru, Piade este, ca agitator §i propagandist, o adevSrata comoara
pentru Tito § i. . . pentru noi. Intre altele, face §i versuri de dra-
goste, iar pe furi§ picteaza tablouri cu subiecte luate din propriile
sale poezii. Ia privegte!
Me Carver se uita la desenul pe care i-1 intinse.se colonelul §i
fluiera uimit.
— Picant 1 Nimic de zis !
— Hai sa trecem mai departe! Ce-i cu Milovan Djilas?
— Inca de cand era student, facea xnici servicii politic! iugos-
lave, ca « observator m u t». E un informator congtiincios, — ras-
punse Me Carver.
— Seamana cu tatal sSu. Dupa informatiile mele, e fiul unui
cSpitan de jandarmi din Muntenegru. A fost ziarist. Sper ca va
§ti sa-§i foloseasca talentul, facand propaganda filosofiei lui Piade.
Din Djilas poate sa iasa cu timpul un Goebbels al Iugoslaviei. Nil
te mira, Sherry ! Acest oin va ajunge departe !
— Dar nu e. prea simplu?
— Nu-i nimic, -■ spuse Hantington cu convingere. — Tocmai
deaceea e bun: pare un om din popor ! E pe gustul nostru. Cagtiga
in ochii mulj:imii prin faptul ca se imbraca asemeni unui vaga­
bond, dar, in acela§ timp, vorbegte ca un oin cu idei inalte, adica
taio in carne vie, fara sa |.ina seama de nimic. In faj,a lui Tito si
Rankovici sta sluj §i ii lingugegte, de§i nu-1 poate suferi pe Ramkor
vici, care est.e burlac, din cauza sotiei sale Mitra Mitrovici.
— Doar ea a fost de curand eliberata de gestapo.
— §i cred ca nu pe degeaba. Se spune ca Mitra este tot atat
de abila cand i§i in^eala ^otul, ca §i el cand in§eala poporul cu dis-

213
cursurile gi cu toata atitudinea lui. Dar asta numai in treacat. Sa
nu uiti, Sherry, ca orice amanunt poate t'i esential pentru noi . . .
Djilas sau Djido, cum ii spun intimii, mai are gi calitatea ca
poate face, cu ugurinja unui scamator, din ^an^ar armasar si din
elefant, musca. Dar in primul rand e un om simplu, dintr’o bucata
— asta este principala lui insugire. Din pacate, nu se poate spune
acelag lucru despre Eduard Kardeli. E prea politicos, zambegte gi
saluta pe toata lumea. Un adevarat diplomat. Intre altele, e gi el
teoretician, ca sa zicem aga. A1 doilea secretar al Comitetului Central
gi membru in biroul politic. Mana dreapta a lui Tito. Doarme in
acelag pat cu el. Un fricos. Cred ca ai bagat de seama gi dum-
neata ! Are totdeauna in ochi expresia trista a unci oi condamnate
la taiere gi iti face impresia ca acugi, acugi, va incepe sa behaie
jalnic. Faptul ca gtie bine limba rusa il ajuta uneori sa se
descurce.
— Cum sa nu gtie 1 — intari Me Carver. — Doar a trait la Mos-
cova. A inva^at acolo gi mi se pare ca a gi predat ceva.
— Bravo !
— A fost trimis de Gorkici, fostul secretar al Partidului Comu­
ni st Iugoslav.
—Aha, de trofchistul acela. Trojchiglii, Sherry, sunt oameni
cu aceeag orientare ca gi noi. Agadar, are legaturi cu G orkici.’. .
— A avut in trecut, — raspunse Me Carver, zambind. — lar
acum are legaturi cu geful gestapoului din tinutul de coasta alSlo-
veniei, cunoscut sub numele de « Iojita »: 1-a gi ajutat sa descopere
gi sa nimiceasca trei state majore de partizani.
— Buna bucafica ! In trecut, a fost, pare-se anarho-sindicalist.
E foarte firesc, dar cu toate acestea sunt uimit.
— Sotia si copiii lui Kardeli se afla intr’un lagar de concentrare
de langa Belgrad. Nemtii il an in mana.
— Ma mir cum de nu s’a ocupat inca Bankovici de el !
— Pai gi Bankovici e pe lista !
— Toc^iai deaceea ar trebui sa descopere gi sa pedepseasca,
deosebit de. aspru, pe tradatori, — spuse Hantington cu satisfac^ie.
— Alexandra Bankovici, poreclil: Marko eel groaznic, Cons[)irativul,
e o perla in felul sau.
- b E in solda politiei din 1935.
— Aga, aga.
— A ajutat-o pe vremuri sa nimiceasca aproape o suta dintre
eonducatorii partidului, ca sa curete drumul spre conducere pentru el
si Tito, in nonl Comit.et Central a inceput sa se ocupe de cadrele

214
de partid §i de latura tehnica; deaceea cunoagte dosarele tuturor
celor care se afla aici.
— Totul e limpede ! — exclama Ilantington §i, dupa o scurta
pauza, continue: — §tie el, Tito, cu cine are deaface. Un singur
lueru nu infeleg. Dece tolereaza el astazi dictatura aproape abso­
lute a lui Rankovici? Cand te gandegti ca acest croitor croiegte
pe masura lui armata, partidul §i dispune de cadre fara niciun con­
trol . . . E de presupus ca se ascunde ceva aici.
Colonelul facu din nou o pauza semnificativa.
— Probabil ca Tito are §i el un sceleton *) pe care 1-a aflat Ran­
kovici. Este o chestiune importanta pentru noi §i o urm§resc de
multa vreme. Aparent, Rankovici este un om foarte modest, care
se fine de o parte, in spatele altora. Ai observat? In realitate insa
este §iret, incapafanat, §i cred ca nu va crufa pe nimeni pentru
a-§i atinge scopurile. Din el ar putea sa iasa in viitor un destul
de bun Thiers al Iugoslaviei. Ce legaturi are cu gestapoul?
— Din convorbirile cu von Goltz am stabilit precis ca evadarea
lui Rankovici, in vara anului 1941, din spitalul inchisorii din Bel-
grad, unde fusese adus, chipurile, pentru tratament, a fost orga-
nizata de gestapo, — raspunse Me Carver, raspicat,, accentuand
fiecare cuvant.
— Bravo, Sherry! E§ti un superman -) ! E§ti «marele ciclop
al Ku-Klux-Klanului care sta de straja steagului nostru cu dungi
§i stele ! Ai pus mana pe un rechin mare ! Cred ca in calitatea sa de
al treilea secretar al C.C., de membru al Biroului Politic, §i mai
ales, de conducator al seefiei organizatorice a C.C., ne va ajuta
sa alegem voinicii de care avem nevoie.
— Fara discufie ! — intari Me Carver. — M’am infeles repede
cu el.
— Bine, vom mai reveni asupra lui. Mai departe ! Cine urmeaza?
Vlado Dedier?
— A fost trimis la Tito de gestapoul din Belgrad.
— Acum se afla in Egipt, in calitate de reprezentant neoficial
al maregalului. Se invartegte pe acolo printre Englezi §i bea cu ei
cherry-brandy. Cred ca Intelligence Service-ul nu va lasa sa-i scape!
un om atat de dibaci. Inseamna ca nici noua nu trebuie sa ne scape.
— Oare nu-i prea mult ca unul singur sa lucreze pentru
trei ?

') Par^i intunecoase in biografie. (N . trad.)


2) Supraom. (N. trad.)

215
— Nu-i nimic, o sa reziste. E de categorie grea. Dealtfel, §i fra-
tele lui mai mare, Steva, se afia la noi. A term inat de curand cursu-
rile de para§uti§ti §i a fast incadrat in armata europeana a lui Ike.
Curand va ateriza poate aid. Tito are nevoie de translatori . . .
Urmatorul e K oda Popovici.
— Cu asta m’am §i infeles. E un Sarb fran^uzit, amator de inalte
placed spirituale §i de senzafii tari, §i care imparta§e§te intotul filo
sofia lui Niezsche, cum ca « omul este o fiara care se schimba mereu,
are o mul^ime de chipuri, este flamanda si ascunsa ». In plus, e §i
poet. Pe vremuri canta lumile supraastrale §i « protuberantele din
ochii de pisica » Acum intreaga lui poczie s’a trnnsformat in online
d decizii, — spuse Me Carver.
— Inseamna ca ne putem bizui pe cl?
— Fara nicio grija.
— Perfect. Iti mul^umesc Sherry. Ai adus unele informatii noi
care confirma pe ale mele.
Hantington i§i aruncS din nou privirile pe lista.
— Mai departe nu sunt decat oameni marunfi: Dapccvici, Gos-
niak, Nadj, Lekici §i a§a mai departe. A§a zisii eroi din Spania.
Gestapoul i-a recrutat probabil inca din Franca, pe cand se aflau
in lagarele de internare. Aproape to^i au astazi posturi de con-
ducere. Fiecare in parte, nu inseamna nimic. Dar o suta de oainen i
din a^tia formeaza totu!?i un grup impunator.

Hantington se plimba fara astampar prin camera, fredonuud


melodia imnului « Stelele §i dungile in vedi vecilor ». Arunca un
calup de trotil in focul din cumin §i se opri langa u^a, tragand cu
urechea. Din casu|.a invecinata se auzeau ca dintr’un bar. zgomote,
strigate §i cantece.
— Capitanul Pinch bea cu §eful sau Me Lean §i cu Randolph
Churchill, vinul pe care 1-am adus noi, zise Me Carver.
— N’au d eca t! — raspunse Hantington si inchisc. mai bine
usa. — Iar acum, Sherry, sa vorbim despre. maestrul acestui an-
samblu iugoslav, mare§alul Tito.
— Ei, de Ssta ce poti sa spui? — zise Me Carver, dcsfacandu-5i
bra^ele intr’un gest de nedumerire. — Numele lui nu figureaza
pe aceasta lista. §tiin prea putine lucruri despre el. Poate, doar faptul
ca pe ascuns e prieten cu laburistii, care, dealtfel, i-au tras de mult

216
un goal in poarta, iar pe l'a[.i\ jura dragoste §i devotament Uniunii
Sovietice.
— Dar ce ai fi vrut sa faca? — raspunse Hantington, zambind
ironic. — Numai sa fi incercat sa procedeze altfel, adica sa fie devo-
tat pe ascuns Uniunii Sovietice, iar pe fa^a sa faca declarafii de
dragoste Angliei, ca nu s’ar fi men^inut, in calitatea de conducator,
nici macar douazeci §i patru de ore. Se teme de popor, dar se pri-
cepe al dracului de bine sa speculeze pasiunile §i simpatiile acestuia.
Insa gre§e§ti, Sherry, crez&nd ca §tim prea purine lucruri desprc
el. §tiu acum aproape tot. Tito are locuri vulnerabile, chiar mor-
tale, un fel de cSIcai al lui Ahile.
— Interesant I — spuse Me Carver §i ochii i se aprinsera. — Dar
ce stii despre el, colonele?
Hantington se a§ez& la masa §i deschise un carnet cu insemnari.
— Asculta, Sherry, — zise el. — l£i incredintez aceste atout-uri
nu din intainplare. Fii atent §i intipare§te-{i bine in minte ce-ti
spun. Sa incepem cu biografia lui Tito. E fiul unui faran instirit
din Croatia, sau, dupi terminologia marxista, al unui chiabur.
Caporal in armata austriaca, a servit pe Frantz-Iosef. A luptat pe
frontul din Carpa^i. Deci, a tras §i in Ru§i, §i in Sarbi. Odata, pe
cand erain la un pahar de whisky i-au scapat chiar lui cateva vorbe
despre asta. A izbutit foarte repede sa cada prizonier. Mai bine zis,
pur §i simplu, a dezertat, g3ndindu-se ca prizonieratul era mijlocul
cel mai bun pentru a-§i salva via^a. A ratacit undeva, prin Siberia
apuseani sau prin Cazahstan, ca sa scape de primejdiile din acea
vreme. A lucrat ca mecanic la o inoara cu aburi, iar in timpul liber
cre§tea gaini la ferma sa. Asta s’a intamplat in timpul interven^iei,
pe vremea lui Colceac, cu care cochetau pe atunci Englezii, dupa
cum §tii. Tito mi-a spus printre altele ca s’a intalnit pe acolo si
cu flacai de-ai no§tri, probabil cu cei din corpul expeditionar al
lui Graves, §i ca i-au placut foarte mult. Este un element important.
Dupa razboiul civil din Rusia, losip Broz nu s’a intors imediat in
patrie; a ramas la bolgevici, a intrat in partidul lor §i §i-a facut
studiile la Moscova. Dar am uitat, sa mai spun ceva: s’a casatorit
acolo §i a avut un fiu, Jarko. Activitatea lui de mai tarziu imi este
cu totul necunoscuta. E limpede numai un singur lucru, §i anume,
ca la Moscova a avut stranse legaturi cu tro^chigtii §i mai ales cu
Bela Kun. Cu ajutorul lui, §i-a inceput Broz cariera de. i'unc{;io-
nar in aparatul Cominternului. Mai tarziu sprijinit de el, sau poate
chiar din insarcinarea lui, s’a intors in Iugoslavia. Acolo s’a impric-
tenit cu Alexandru Rankovici §i, dupa scurt timp, in 1937, a devenit
secretar al C.C. al Partidului Comunist Iugoslav. Pe atunci Tito
purta inca numele conspirativ « Walter ». Urmeaza iar o perioada
despre care nu gtim nimic. Broz era cand in Iugoslavia, cand in
emigrate, ba la inchisoare, ba liber. Dealtfel, reugea intotdeauna
sa scape repede din inchisoare. Traia pe picior mare gi era deseori
vazut in restaurante, chiar cand fotografiile lui erau publicate in
revistele poli^iei. Mi-a aratat odata una din revistele astea cu por-
tretul sau.
— Dupa cum vSd, n’are secrete fata de dumneavoastra? !
— N’ag putea spune, cel putin deocamdata. Daca am fi pus
mana pe el, la noi, in America, i-am fi putut injecta scopolamine,
amestecata cu cloroform — minunatul nostru« ser al adevarului »—
gi n’ar mai fi putut sa minta. Dar aici . . . eu stau de o parte. Ii
intocmesc numai un dosar, aga pentru orice eventualitate. Dar sa
revenim la subiect, Sherry I E sigur ca partidul avea unele banuieli
cu privire la Tito, banuieli care mergeau pana acolo, incat se credea
ca el ar fi tradat un batalion de voluntari iugoslavi care plecasera
in Spania pe un vas . . . Se mai presupune ca, pe vremea cand se
afla la Paris, Tito a trimis oameni de-ai lui la republicani, gi ca
acegtia ar fi facut servicii de nepre^uit lui Franco. Se zice ca tot
acolo, in Franta, ar fi alcatuit gi noul C.C. al Partidului Comunist
Iugoslav, din oameni devota^i lui. Apoi a fost inlaturat pentru
un timp dela conducere gi s’a ocupat cu traducerea « Istoriei P.C.
(b) al U.R.S.S» in limba sarbo-croata. Trebuie sa spun ca tradu­
cerea e destul de libera . . .
— A^i citit-o? 1 — intreba Me Carver, uimit.
— Da, gi te sfatuiesc gi pe dumneata s’o faci. Pentru a lupta
impotriva marxigtilor trebue sa le cunogti doctrina . . . Dar, te rog,
nu ma intrerupe, Sherry. Asculta-ma cu aten^ie. Broz s’a dovedit
a fi un organizator destul de bun. Dar nu era popular, nu prea era
cunoscut. Abia in vara anului 1941 a iegit la iveala. §i crezi ca a
fost o intamplare? Nu. A gtiut sa profite de imprejurari, de conjunc­
ture. Marele lui merit — gi accentuez acest lucru Sherry — este ca
gtie sa foloseasca cu abilitate starea de spirit a poporului, simpa-
tiile lui pentru Uniunea SovieticS. A gtiut sa formuleze la timp lo-
zincile care erau pe placul masselor, iar massele 1-au urinat, firegte.
Din cele ce Li-am spus trebuie sa tragi concluzia ca Tito este un
om care ne convine cum nu se poate mai bine. Demagog, poseur,
om care apreciaza mult placerile vietii, — nu lasa nimic de dorit.
Ag spune ca seamana cu Cherenschi al Rugilor. E, desigur, un epi-
gon al acestnia, dar an aceiag fire. Aga d ar. . .

218
Colonelul scoase pipa, o umplu, si o aprinse cu grija.
— Ascult, ascult, — zise, nerabdator, Me Carver, suparat de
intrerupere.
— Ai rabdare, Sherry. Tree acuin la concluziile pe care le-am
tras din informative mele directe. Gusturile §i obiceiurile domnului
Tito, nu sunt nicidecuin ascetice. Am o lista intreaga. Ii plac chefu-
rile, bautura §i femeile. Secretara lui, Olga Nincici . . .
— Faina bucatica I — intari Me Carver.
— E numai una dintre ele, fara sa mai punem la socoteaja
nevestele.
— Are §i neveste?
— Pai, dar cum? Una in Riisia, a doua in Croatia §i a treia
in Slovenia.
— Nu mai spune^i I Cum ati reugit sa aflati toate acestea?
— Am eu serviciul meu strategic de informatii I In clipa de fa£a
ne intereseaza pasiunea lui pentru Olga Nincici. E o fata de familie
buna, fiica lui Momcilo Nincici, ministru pe vremea regalitafdi; cel
care, ascultandu-ne sfaturile, a aranjal. casatoria dintre Alexandru
Karagheorgbevici gi mama actualului rege Petru, fosta principesa
romana.
— A-ha, petrolul !
— Da, da . . . Nincici asta e un pion destul de inseranat.
— Foarte bine 1
— Olga e omul nostru, dar, in acela§ timp, este §i agenta lui
Me Lean §i omul de incredere al lui Rankovici pe langa Tito.
La maregal nu se poate patrunde decat prin intermediul ei. Se
spune ca atunci cand a venit sotia, de origina croata, a lui Tito,
ca sa-1 vada, Olga s’a culcat noaptea intre ei . . . Apara moralitatea
mare§alului! — adauga Hantington razand pofticios. —Incearca sa-fi
imaginezi acest episod picant. Se intampla adeseori ca nu-1 lasa
nici pe Arso Iovanovici sa intre la Tito. Dar fiindca veni vorba.
nn §tii nimic despre Arso asta?
— Nimic.
— Pacat, — spuse incruntat colonelul. — E greu sa lucrezi cu
el. N’are incredere in noi §i nici nu ne simpatizeaza. Ma tern ca n’o
sa ne intelegem prea bine . . . Dar sa ne intoarcem la Tito. Ii place
puterea §i e orgolios. Cauta totdeauna sa atraga atentia asupra
lui §i e obsedat de imbracaminte §i de infa^igare. Ai observat? Igi
zmulge stufoasele sprancene balane, ca sa le sub^ieze. Igi inchipuie
ca profilul lui e foarte potrivit pentru a fi batut pe monede. Ii place
luxul, aurul §i bijuteriile . . .

219
— Asta inseamna ca are un gust sanatos pentru v ia p , — observa
Me Carver.
— E foarte lacom.
— Deci, dupa cum spun Sarbii, se’ntinde dupa o mana sarata *)
— Ba bine ca nu. In pegtera lui sunt covoare persane §i fotolii
moi, tot felul de bibelouri §i pocale de cristal fumuriu, — continua
Hantington cu aprindere. — Zilele trecute, ini-a aratat cateva din
trofeele lui: inele, bra^ad, briliante. §i daca i-ai fi vazut ochii in
clipa aceea ! I^i marturisesc, Sherry, ca nicicand n’am vSzut o
privire mai lacoma ca a lui. §i acesta-i un amanunt important pentru
noi. Dar, sa trecem mai departe. Caporalul e captivat de elucubra-
^iile lui Nicolo Machiavelli. Cartea i-a fost strecurata de Olga
Nincici.
— Prin unnare, nu are prejudecati §i va face orice pentru a
pune mana pe putere.
— Face demult totul pentru aceasta. Are doua fe^e, ca Ianus.
E un om cu mare talent actoricesc. Probabil ca tocmai asta il ajuta
sa manevreze atat de dibaci §i sa reziste la schimbarile politice sau
la loviturile destinului. Este increzut peste masura. Sc crede un
Bonaparte al Balcanilor. In general, cauta sa imite pe monarhi
§i pe oamenii mari: in unele privin],e pe Iuliu Cezar, iar in altele,
pe Napoleon . . . Acest pigineu jalnic le imita obiceiurile, mersul
si ^inuta. Cara cu el in valiza un bust mic al lui Napoleon §i oricand
are prilejul, il ageaza pe masa sa de lucru. E o trasatura care merits
sa fie incurajatS, ca §i pasiunea pentru marxism a lui Piade. Intre
altele, ieri am vazut, in cuierul lui Tito, o manta rupta, iar intr’un
colp, ni§te. cizme vechi §i scalciate. Inchipuie-ti Sherry ca n’am
gre§it cand am presupus ca sunt amintiri ale. propriilor lui « fapte
de arm e». Le pastreaza pentru viitorul muzeu national.
— Vorbesti serios?
— Sigui-, — sj)use Hantington cu tarie. — Din tot ce am aflat
despre Tito rezulta liinpede cS trebuie sa ne purtam cu el ca §i
cum ar fi intr’adevar eroul Balcanilor, un genial conducator de
o§ti de felul romanului Titus §i un in^elept om de stat. Trebuie
sS-i sugeram §i sa-1 convingem ca el este in stare sa elibereze singur
atat Iugoslavia, cat §i ^arile invecinate, iar apol| sa cree -,e o intinsa
federate balcanico-dunareanS, dela Marea Nea'gra pana la Marea
Adriatica.

O expresie populara care i'acc aluzie la mitS: oaia vine du pa pastor,


dacS acesta o tmhie, intinzandu-i m ana m u iata In saramurS. (N. red, ruse)

220
— GrozavS ideie I — exclamS Me Carver. — Desigur ca ea s’a
nSscut in Statele Unite?
— Nu chiar — rSspunse Hantington zambind ironic. — Ideia
asta e veche; §i Metternich s’a gandit la ea, dar nu vad dece n’am
folosi-o gi noi.
—far el, Tito al nostru, va fi in fruntea acestei federa^ii?
— Da. Prin aceasta, vom institui conducerea noastra poli­
tics gi militara in viitoarea federate, care va avea, bineinteles,
centrul politic la Belgrad. Cautand sa fundamenteze acest lucru
din punct de vedere teoretic, Piade numegte, intre intimi, viitorul
stat « Iugoslavia integrals » gi, in cercuri mai largi, « Federa^ia
liberS a Slavilor din sud ». In orice caz, avem tot interesul sS spri-
jinim aceste planuri vechi ale aga nunii{ilor na^ionaligti burghezi
sSrbi, indiferent de noua forms in care ar fi prezentate. Noi vom
avea probabil nevoie de teritorii intinse pentru solu^ionarea
problemelor mondiale gi este important ca aceste spatii sS nu fie
brSzdate de tot felul de bariere gi granite.
— CSnd mS gandesc ce mutrS vor face ly-ii. spuse Me Carver
rSzand, — cand Tito o sS arate deodatS cS intelege cum nu se poate
mai bine planurile noastre grandioase.
— InclinS de pe acum sS in^eleagS. In America, omul lui de
incredere este Kosanovici, ambasadorul regelui Petru. Maregalul
pSstreazS prin el legSturi stranse dar discrete cu departamentul
nostru de stat. Cred cS §i dupS rSzboi cand va lua puterea in ^arS,
Tito il va ISsa to t pe acest ambasador al regelui ca reprezentant al
Iugoslaviei la Washington. Dealtfel, Kosanovici este un vechi
prieten de-al lui Popovici.
— Aha I — exclamS bucuros Me C,arver. — Inca o pedals pe
care trebuie sS apSsSm.
— Amandoi sunt poeti suprarealigti. Au chefuit impreunS in
cabaretele din Paris §i Belgrad. Sper ca in viitor Vor gSsi la noi,
la New-York, locuri §i mai plScute pentru intalniri §i distrac^ii.
— Mai ales la « Potcoava de briliante »:) degi Popovici face pe
sfantul. Este supSrat pe toate femeile, fiindcS so^ia lui nu a vrut
sS pSrSseascS Belgradul ca sS vie la e l; se spune ca este o Dalmata
focoasS . . .
—Hai sS revenim la Tito, — il intrerupse Hantington, privindu-1
mustrStor §i, in acelag tiinp, gSgalnic. — Cred cS n’ar fi rSu — ca o
completare a celor ce fi-am spus — sS cunogti gi pSrerea generalului*)

*) Una dintre cele mai mari taverne din NTew-York.


de brigada Me Lean despre Tito. — Hantington scoase dintr’un ser-
tar al mesei nigte foi scrise marunt.
Me Carver ciuli urechile. Fitzroy Me Lean ! Acest extravagant
om de afaceri englez reprezenta cu totul altceva decat Badgey
Pinch. Putea si dea cateva lungimi inainte oricarui spion american.
Sherry auzise despre unele aventuri pe care le avusese Me I.ean
gi la Moscova in 1937, pe vremea cand lucra la ambasada engleza de
acolo. Mare gmecher 1 Cutreera travestit prin pie^e gi prin unghere
culegand tot felul de zvonuri gi fotografiind felurite « grozavii », de
parca ar fi fost califul din Bagdad. §i calatoria lui incognito prin
oragele Uniunii Sovietice a fost extraordinary ! A gtiut sa se stre-
coare cu abilitate la Novosibirsc dintr’un vagon al expresului trans-
siberian gi sa treaca in trenul care merge spre Alma-Ata. Dupa
aceasta performan^a, a fost avansat la gradul de al doilea secretar
de ambasada. Apoi, in Persia, Me Lean, a rapit, din mijlocul Ispa-
hanului, pe generalul iranian Zahidi, care nu era pe placul Angliei.
In sfargit, a aparut sub alta infatigare gi in tr’un domeniu cu totul
diferit: a deVenit locotenent intr’o unitate de vanatori sco^ieni
din Africa de Nord, iar apoi comandant al unei companii de para-
gutigti. « Coloana misterioasa »! Numai numele asta §i e deajuns.
Nu degeaba 1-a insarcinat Churchill sa stabileasca contactul cu
Tito. Me Lean a aterizat in «junglele »> Bosniei abia acum un an,
inarmat cu «kodak », o pipa §i un dic^ionar anglo-croat §i iata-1
la treizeci §i §apte de ani general de brigada, §ef al misiunii mili-
tare anglo-americane §i tovarag de chefuri al lui Tito. Are deplina
libertate de actiune in Iugoslavia I
Me Carver invidia tare mult pe acest aventurier, care cauta
aventuri neobignuite gi glorie militara in J,ari indepartate. Aven-
turile lui Me Lean in Iugoslavia, calatoriile lui repetate in insulele
Korciula gi Hvar de pe coasta Dalma^iei, care dovedeau ca Anglia
poarta un deosebit interes Marii Adriatice gi, in sfargit, prietenia
lui stransa gi intima cu Tito gi cu Vlatko Velebit, trezeau in Me Carver
sentimentul unui sportiv intrecut de rival la concurs. . .
— Foarte interesant, — mormai el, aplecandu-se deasupra foi-
lor de hartie.
— lata, de pilda ce scrie Me Lean in raportul despre situa^ia
din Iugoslavia pe care 1-a trimis lui Churchill.
— Ati gi izbutit sa puneti mana pe rapoartele lui secrete? — in-
treba, mirat Me Carver.
— Da, avem legaturi mult mai stranse cu sir Me Lean, decat
i^i inchipui dumneata, Sherry. In orice caz, mai bune decat ale

222
dumitale cu Pinch, — observa in treacat Hantington gi apoi citi
un pasagiu subliniat cu creionul rogu:
« . . .Ipoteza ca Tito gi cei din jurul lui ar putea sa ajunga cu
timpul ceva mai mult decat sunt astazi, mi se pare o eventuali-
tate prea indepartata pentru a ne putea bizui pe ea in infaptuirea
planurilor noastre . . . Totugi, se poate ca in cele din urma, in viitor,
nationalism^ s’o ia inaintea comunismului . . . In Balcani s’au
mai intamplat lucruri gi mai ciudate . . . ».
— Ei, ce zici, e limpede? — intreba Hantington zambind cu
viclenie. — Auzi, eventualitate indepartata I Daca noi vom lua
taurul de coarne gi vom profita de faptul ca Englezii nu-1 prea pre-
fuiesc pe Tito, o vom transforma intr’o realitate foarte apropiata.
Londra este locul de refugiu al regilor. Englezii il prefera pe regele
Petru, pe care, dealtfel, il gi intretin deocamdata la Cairo, in umbra
piramidelor. Pentru primul ministru al Angliei, Tito nu este decat
maurul care-gi va face datoria gi apoi va pleca.
— Iar noi, ca adevarat.i dem ocrat, vom prefera, bineinteles,
pe maur, regelui, — adaugS cu vioiciune Me Carver
— Chiar aga ! — raspunse colonelul, gi in col£ul buzelor sale
subtiri inflori un zambet. — Cred ca gi Tito incepe sa inteleaga
ca Churchill incurca lucrurile, vrand sa alieze pe rege cu fostul
caporal. Dealtfel, intr’un trecut nu prea indepartat, premierul
englez a incercat sa organizeze chiar un trium virat: Petru, Tito
§i Draja Mihailovici. Britanicii mizeaza pe trei carti deodata,
agteptand sa vada care dintre ele va ca§tiga. Ii ajuta pe to^i
trei, le iinpuiaza capul, le promit cate toate, ii recunosc §i-i in-
curajeaza. Dupa parerea lor, cei trei fruntagi Iugoslavi sunt cu
totul in mana lor, ca ni§te gandaci ingira^i pe o a£a. Dar degi
cocheteaza cu to^i trei, Englezii prefera numai pe unul din ei
§i anume pe rege.
— Dece oare?
— O I Vulpoiul acela batran, Churchill, a in^eles bine situa^ia.
Constitu^ia Iugoslaviei conferea regelui drepturi largi. E mai ugor
sa-1 conduci pe rege gi, prin el, intreaga Iugoslavie. In cazul cand
ar ajunge Tito la conducere, va trebui sa ^ina seama, pana lgi va
consolida pozitia, de membrii Biroului Politic gi de guvern. Asta
inseamna cheltuieli mari gi multa bataie de cap.
— Aga-a I — r§spunse Me Carver taraganat. — Dar Tito este
destul de giret gi igi da, desigur, seama ca dupa razboi, Anglia igi
va indrepta dragostea numai spre unul din cei trei gi anume spre
cel din dinastia Karagheorghevici.

223
— Sunt convins ca in^e-lege §i cred ca aluziile mele au contri-
buit si ele la aceasta . . . Dar fiindca veni vorba, ai observat, cat
il enerveaza in ultimul timp acejti Britanici plicticogi? Se adunS
aci ca mugtele la miere §i fiecare cauti sa apuce cate ceva. Febra
aurului 1 Ca in primele zile ale Clondyke-ului I Bietul Tito injelege
fara indoiala, ca e un balon de sapun, care se va dezumfla indata
ce Englezii vor inceta si-1 umfle §i-l vor lasa sa pluteasca la voia
intamplarii. lata dece i§i caut& alt sprijin, mai puternic, care sa-1
ajute sa se matye pe orizontul Balcanilor ca o stea noua. De Ru§i
se fereste. In schimb, &oss-ii nostri, Sherry, il vor ajuta cu pla-
cere sa faca aceasta ascensiune grea; apoi il vor umfla mai mult
decat au facut-o Englezii pana acum. E adevarat ca invelisul e
cam slabu{;. . .
Dupa ce tacu un timp, tacticos Hantington i§i umplu cu tutun
pipa stinsa §i o aprinse din nou. Degetele lui uscate §i ingalbenite
tremurau u§or. Privi distrat pe fereastra; afara incepea sa se intu-
nece. In cele din urma repet§, oftand:
— Cam slabu^.
Se ridicS dela mas&, facu cafiva pasi prin camera, ca s&-§i dezmor-
Leasca picioarele, se opri la geam, Lrase de cateva ori adanc din pipi
si apoi spuse:
— Din pacate, Tito are §i unele defecte care pot deveni primej-
dioase pentru noi. Este neurastenic, aproape bolnav de nervi. Ade-
seori zbiara la subalterni, i§i iese din fire §i amenin^a. In felul acesta
isi indeparteaza oamenii. Afara de asta e la§ si inca ce las 1 Se teme
sa iasa in mijlocul armatei, al poporului, §i ii e frica sa calatoreasca
prin teritoriul eliberat. Se infunda luni de zile in aceea§ vagauna: ba
in fort&reata dela Iai^e, ba in pegtera asta de aici, ca acum. Destul
de des actiunile lui sunt nechibzuite §i contradictorii. De pilda,
a trecut partidul comunist in ilegalitate §i 1-a dizolvat in frontul
popular. Asta e bine, ne convine. Dar in acela§ timp se bate cu
pumnii in piept ca se conduce in to t ceeace face dupa exemplul
Ru§ilor. Apoi adunii in jurul lui, fara perdea §i prea de timpuriu,
tot felul de dezertori dela cetnici §i este prea servil cu ofiferii nostri.
Face dealtfel si multe gre§eli politice. Jaranii sarbi nu prea il sprijina.
— Asta e adevSrat, — intari Me Carver.
— Igi strica singur bunul renume §i faptul asta nu corespunde
deloc intereselor noastre. Va trebui sa ne ocupam indeaproape de
el, Sherry. Vom fi nevoi^i sa umflam acest balon, care s’a dezum-
flat cam mult, dar in a§a fel ca sa nu crape, ci s& straluceasca in
toatc culorile curcubeului, — spuse Hantington §i, dupa ce arunca

224
o privire serioasS lui Me Carver, incheie: — Agadar, la lucru i Ji-ain
dat cele mai bune atout-uri, acum po^i juca «banco »!
— Eu? — intreba Me Carver umflandu-gi pieptul.
— Dumneata. Egti insSrcinat, Sherry, sa vorbegti deschis mare-
galului, intre patru ochi. Ca adjunct al misiunii aliate de sub comanda
lui sir Me Lean, e mai potrivit pentru mine sa stau deoparte. Din
punct de vedere oficial, noi nu avem niciun interes, nici in Iugos-
lavia gi, in general, nici pentru treburile din Balcani. Nu facem
decat sS-1 ajutam pe Tito ca aliat. Agadar . . .
— Sunt gata 1 — rSspunse Me Carver, fSrS sa-gi trSdeze entu-
ziasmul, dar gandindu-se in sinea lui: « Uite c’am ajuns vioara
intaia in treburile misiunii ».'
— Ac^ioneaza deindatS I — zise Hantington, dup3”ce tScu un
timp. — Misiunea sovieticS poate sosi dintr’o clipa intr’alta.
Me Carver deveni atent, iar z&mbetul dispSru de pe faja lui
rumenS:
— Misiunea sovieticS?
— Da. E la Bari. CautSm s’o re^inem acolo sub diferite pre-
texte. Ba le spunem cS vremea e nefavorabilS pentru zbor, ba cS
aeroporturile sunt inzapezite gi nu se poate ateriza, ba ca nu se fac
operatiuni aeriene sub a caror acoperire sa se poata intreprinde zborul.
Arso Iovanovici a gi inceput s§ spunS cS noi re^inem inten^ionat
misiunea sovieticS, a inceput sS facS aluzii la sabotajul capitalist...
TSrSgSnim lucrurile de trei saptSmani, dar acum nu mai putem
sS-i oprim. Rugii amenin^S cS se vor lansa cu paragutele sau vor
ateriza cu ajutorul planoarelor.
Catva timp tScurS amandoi, ganditori.
Focul din cSmin era pe sfargite. Palpairile galbene ale flScSrilfir
care se rSsfrangeau pe tapetul alb de matase, incepusera sS paleascS
gi incSperea se cufunda incet, incet in intuneric.
Me Carver fu cuprins de un sentiment de nelinigte. Nu se mai
simf;ea in apele lui. Misiunea sovieticS ! Dar ce se va intampla dacS
aceastS vestitoare a puterii de temut a Rugilor va incurca toate
sforile trase de Americani, aici in Balcani, gi mai ales pe cele pe care
mizeazS el, ca om de afaceri gi de finance? §i cand te gandegti
cS acum o clips i se perindau prin fa^S perspective^ unui succes
ame^itor, ii suradea « bonanza »x) . . .
— Misiunea sovieticS? —repetS el, descumpSuit. —Momentul nu-i
deloc potrivit I

') Mlnfi de diam ante. (N. trad)

225
15 — TratcediH In g n s la v i -- e. 1-»5n
— N’are im p o rta n t I Nil cred eft vin incoace ca si scotoceascd
prin rufeie murdare ale conducatorilor locali. Rusii vor cu tot dina-
dinsul sa-i ajute pe partizaui §i, in chestia asta, nu vrem si-i con-
curam catugi de pufin.
— Da, dar ei p o t. . .
Hantington se ridiei §i spuse:
— Asculti, Sherry I Nu uita ca suntem amandoi din Missouri.1)
Lasa §ov5iala 1 Timpul nu este inci pierdut. Ac^ioneaza ! Cauta
sa pitrunzi la Tito chiar azi §i amintegte-i, intre altele, de posturile
de radio spaniole; ele afirm i c§ Tito, care joaca azi rolul de prie-
ten al Uniunii Sovietice, este numai o dublura, iar adevaratnl Iosip
Broz este un nationalist gi un element antisovietic, un mare aven-
turier gi un dugman al puterii populare. Vorbegte-i gi de unele fapte
din biografia sa, despre care ti-am povestit adineaori. Nu te da
inapoi dela nimic. Fa-1 sa infeleaga ca in noi va gasi un patron mai
darnic §i un sprijin mai puternic decat in Englezi gi Rugi. Nu umbla
cu manugi gi strange-l bine cu uga. Uite-aga !
§i Hantington stranse cu atata putere pumnul, in c it vinele
albastre ale mainii pareau gata sa plezneasci de incordare.
D upi o ultima palpaire vie, flacara din camin se stinse.
Vocea lui Me Carver risuna surd in intunericul adanc:
— 0. K. 1

« . . . De o luni intreagi ningea aproape neintrerupt.


Padurea de un vanat-inchis de deasupra raului, era investman-
tata to a ti in zapada.
Brazii, im bricati parci in halate de camuflaj, stateau piti^i
la liziera padurii, lasandu-gi in jos bra£ele grele, pe care-gi trisesera
manecute de zapada. Mestecenii acoperifi de nea gi de cristale
ascutite ca nigte ace pareau pictaji in linii fine. Iar cioturile rimase
dela copacii mai demult taia£i, igi trasesera voinicegte caciuli albe,
pe cregtetele lor pleguve, parca ar fi la noi in crangul de langS Lgov.
Crengile plecate ale castanilor de pe aleea din dreptul feres-
trelor gcolii in care iocuiam igi pierdusera aproape toate frunzele
rogietice-cafenii, Numai cele mai puternice, cele care-gi mai pastrau

Dupii p&rerca unanim rceunoscuti <n S.U.A, oamenii original! din stotol
Missouri se disting printr’o perseverentS neobisnuitfl. (N. red. mss).
inca un colorit verde-palid pe langS nervuri, se aga^au de ramuri,
tremurfmd in bataia vantului.
De-a-lungul strazilor se ridicau valuri de n&meti, iar pervazu-
rile ferestrelor erau incondeiate cu linii albe, drepte; coloanele care
impodobeau teraselc se reliefau inai bine, iar geamurile colorate ale
ferestrelor straluceau parca mai viu.
Oragelul arata luminos, innoit. Zapada acoperise ranile, pricinuite
de razboi cladirilor, gi ne indepSrtase parca gi gandurile dela groza-
viile lui. Ni se parea ca traim zile linigtite de pace. Dealtfel, aveam
intr’adevar un ragaz. Zapada gi viscolul oprisera transporturile gi
opera+iunile militare de ambele pir^i. Profit&nd de aceasta acalmie,
batalionul nostru, care era incartiruit la Gorni Vakuf, incepu instrui-
rea ostagilor.
Instruc^ia se facea regulat, dupa un program intocmit de Vucetin,
cu ajutorul meu. Daca inainte pregatirea se marginea la convor-
biri politice, acum ostagii inva^au metodele de lucru ale unilati-
lor de geniu, camuflajul gi topografia, bineinteles, numai in linii
generate. Cautam sa-mi aduc aminte principiile din regulamentele
militare, din manualele gi din indreptarele sovietice. La lec^iile pe
care le fineam, se aduna deobicei aproape toata compania.
Vasko Hristici se ageza intotdeauna in banca intaia, chiar langa
tabla. Toate il interesau; igi intiparea cu lacomie in minte fiecare
ideie noua gi adesea intreba, copilaros:« Dar asta ce e? » Alaturi
de el gedea Tomislav Stankov. Era inca trist din pricina mor£ii
fratelui sau mai mare, dar migeatoarea prietenie care se legase
intre el gi Vasko in ultima vreme, ii alinase intrucatva durerea
Visau amandoi sa inve^e sa traga cu toate felurile de arme, ca sa
nu le fie rugine cand vor pagi alaturi de solda^ii rugi spre Berlin.
Foloseau impreuna acelag abecedar gi ajunsesera sa scrie cu mandrie.
pe tab la: « Uniunea Sovietica », « Moscova » gi « Armata Rosie»
Literele nu erau prea frumoase, dar nici chiar un carturar ca Branco
Cumanudi nu reugea sa le gaseasca vreun cusur. Succesele prietenilor
sai trezirS gi in Djuro Filippovici dorinta de a inva^a sa scrie gi
sa citeasca. Nu se despar^ea niciodata de caiet gi de creionul gros
cu trei culori, pe care-1 luase dela Nem£i.
La 23 Februarie, ziua celei de a douazeci gi gasea aniversari
a Armatei Rogii, venira in sala unde pinctm lec^ia, pe langa cei obig-
nui|i, gi ostagi gi comandanfi din alte companii. Starea de spirit
sSrbatoreasci a oamenilor se manifesta prin ^inuta lor deosebit
de ingrijita gi prin aten£ia cu care se uitau la mine, agteptind s&
audS ceva neobignuit.

227
15'
A douSzeci gi gasea aniversare a Armatei Rogii! A1 treilea an
de rSzboi I « Pe unde o fi oare divizia mea — ma gSndeam e u ; — ce
pozijii ale inamicului o mai fi cucerit? Care sunt pozifiile noi de
care se apropie? §i cand ne vom intalni oare? »
Toate gSndurile mi se indreptau spre tovarSgii mei de luptS din
regiment. Intr’o zi ca aceasta nu puteam sa vorbesc numai despre
devierile acului magnetic al busolei sau despre metodele de camu-
flaj. Dealtfel, nu pentru asta se adunase atata lume I Am vorbit
cu emo£ie despre calea lungs gi glorioasS parcursS de Armata Sovie-
tica, din ziua infim^Srii ei — 23 Februarie 1918, cSnd tinerele deta-
gamente ale gSrzilor rogii care primiserS atunci botezul focului,
au zdrobit ISngS Pscov gi Narva pe cotropitorii germani, gi pSnS
la recentele victorii de im p o rta n t istorico-mondialS cSgtigate la
Stalingrad gi Curse. Am povestit despre marea batalie de ISngS
Moscova cand a fost spulberatS legenda invincibilitafii armatei
germano-fasciste; am vorbit despre eroii din detagamentul gene-
ralului Panfilov, despre Nicolai Gastello gi Zoia Cosmodemianscaia
despre inaltele calitS^i morale ale oamenilor sovietici, despre voin^a
lor neclintita gi despre neinfricarea lor in lu p ta ; am aratat parti-
cularitatile armatei noastre, educata in spiritul internationalis-
mului, in spiritul dragostei gi al respectului fa{a de oamenii muncii
din toate ^arile, in spiritul men^inerii gi intaririi pacii intre popoare.
Cand am terminat, toata lumea a aplaudat, iar Branco Cumanudi
mai vartos decat ceilal^i.
— Slava, slavS, mare slava Rugilor 1 — striga el cSutand s&
rSzbata spre mine. — Intotdeauna am spus ca alaturi de voi n’o
sa pierim. Cand am trecut muntele Igman, cSnd era frig gi dormeam
in zSpadS, ni se parea ca-i mai ugor ori de cate ori ne aminteam
de Rugi. ZSu, parcS era mai ugor!
— Ia stai un pic, — il intrerupse Filippovici. — Ce totindrugi
aici? Nici nu erai cu noi atunci 1
— N’am -fost, dar gtiu 1 Ce mare era zapada in iarna aceea I
Imi amintesc ca la Saraievo vedeai, pe dreapta casele, iar in stanga
un zid de zapada; parea nici n’ar fi existat cealalta parte a strazii.
— Da’ mai taci odata I — strigara ostagii lui Branco, dar el, furat
de amintiri, il trase pe Filippovici langS fereastrS gi continua s§-i
povesteasca cu patos.
In class incepuse sa se intunece gi oamenii aprinsera ISmpile.
Se apropia ora solemnS.
Miletici gi Laugek aduserS un aparat de radio gi il agezarS pe
o mSsuJa in fa^a tablei. Apoi fixarS antena gi fScurS legStura cu

228
pSmftntul. Lau§ek care i§i revenise complet depe urma r&nilor
§i a tuturor celor Indurate, era ca §i Inainte, vioi, vesel §i
glumej;.
— Vorbi^i mai incet, mai Incet I — spunea el mereu, ridic&ndu-se
pe v&rfuri In fa^a aparatului de radio. — Nu face^i at&ta sgomot I
Aten^ie 1
Nerabdarea ostagilor adunafi cre§tea In fiece clipi.
In sfSr§it: « Vorbegte Moscova . . . »
Se f&cu o linigte at&t de desaviirgM, Inc&t i£i venea greu s i
crezi c§ toata clasa e plin§ de oameni.
Vocea limpede §i cunoscutS a crainicului dela Moscova rSsuna
emo^ionat§ §i s&rbatoreasca.
Fiecare cuvant din ordinul comandantului suprem sovietic tre-
zea In oameni sentimentul de bucurie pentru victoria apropiati.
« Ostagii soVietici desSvargesc izgonirea mongtrilor fasci§ti din
regiunile Leningrad si Calinin; ei au pajit acum pe p&mantul Esto-
niei Sovietice.
« Cotropitorii sunt alunga^i in massS din Bielorusia Sovietice . . .
« . . .Germania hitlerista se apropie in mod inevitabil de catas-
tro fi '».:
Iar cand risunli puternic: « Ordon » — ostagii §i comandan^ii se
stransera §i mai tare, cu rasuflarea IntretaiatS, in jurul aparatului
de radio.
« . . .Partizanilor §i partizanelor . . . »
— Asta e pentru noi I Pentru n o i! — exclamara toji Intr’un
glas.
«. . .s& atace statele-majore §i garnizoanele dugrnanului, sa-i
zdrobeasca forma^iile din spatele frontului, sa-i distruga comuni-
ca^iile §i legaturiie, sS-i ia orice posibilitate de a-§i aduce
rezerve».
Ultimele cuvinte ale ordinului: «Moarte cotropitorilor ger-
mani 1 » se contopirS cu strigitul solemn ca un jurSmant al intregii
s31i: « Moartea fascismului, libertatea poporului !»
Iar cele douSzeci de salve de tun dela Moscova s’au infract
In inimile noastre cu bubuitul victorios al bateriilor sovietice de
pe fronturi §i cu impu§caturile trase din armele partizanilor, in
muntii §i In pSdurile Iugoslaviei.
D eodati ma Imbriitigil cineva. Era comandantul Vucetin 1 Imi
spuse cu cSlduri, cu ochii strSlucitori:
— Mul^umim poporului vostru, dragul meu ! Mulfumim pen­
tru toate 1 »

229
9

CStre sfSrgitul lunii Februarie, viscolul se mai potoli dupS ce


agternuse un strat de z&pada pufoasa gi scanteietoare, prin care
oainenii croira din nou car3ri, in locul celor troenite.
Arso Iovanovici, geful statului major, gi Rankovici, membru in
Biroul Politic, inso^ijl de o escorta, se grabeau ca sa ajunga pe
luminS la Gorni Vakuf, pentru a petrece cu partizanii, seara gi
ziua urmatoare. Apoi voiau sa-gi urmeze calea spre regiunea
Konif., unde fusese concentratS brigada lui Perucifa, care cantonase
pana atunci langa Livno.
Dupa ce iegi pe un drum care trecea pe malul raului Yrbas,
Arso, care mergea in frunte, opri calul gi se uita inapoi. Rankovici,
care calarea in urma, ii intalni privirea gi ii zambi prietenos.
« Dece o fi venit cu mine? » — se intreba Arso.
— Avem acelag drum, tovarage, gi o sa ni se para calea mai
scurta daca mergem impreuna. Vreau sa stau putin in mijlocul
poporului, in mijlocul ostagilor, — spusese Rankovici gefului de
stat major, inainle de plecare.
In ultimul tiinp, Marko facea staruitor parada de sentimente
calde gi prietenegti fata de oamenii din jur gi, mai ales, fa$;a de
Arso. Dar Iovanovici nu se prea bucura de aceasta schimbare.
Nu uitase atitudinea dugmanoasa pc care o avusese in trecut Ran­
kovici fa^a de el. E adevSrat ca acest lucru s’ar fi putut explica
destul de simplu: geful tribunalelor militare gi al politiei secrete,
omul care apara cu o strictete de puritan cura^enia randurilor
partidului, nu avea, pesemne, prea multa incredere in fostul ofit-er
din armata regala. Dar iata ca a venit misiunea militara sovietic&
gi Rankovici s’a transformat cu totul. Devenise mai comunicativ
gi nu mai era atat de inchis in sine gi de sever.
In ultimele zile gi Tito se schimbase pu^in in bine, degi trufia
gi irascibilitatea care-1 caracterizau ramasesera neatinse. Arso nu
se simj;ea demult in largul sau cand era impreunS cu el. Uneori
ii venea greu sa gi vorbeasca cu Tito pe tonul lui obignuit, serios
gi calm.
Raceala dintre ei cregtea din zi in zi. Lucrul acesta incepuse
sa se vada deosebit de limpede in clipa cand Me Carver gi Pinch,
membrii inisiunii anglo-americane, se intorsesera la cartierul general,
dupa calatoria lor prin Homolie. Tito il primise atunci cu placere
pe Me Carver gi statuse indelung de vorba cu el. Dupa aceea, in
toate ac£iunile maregalului incepuse sa se simta un fel de nesiguran^S

230
gi irain&utaie. h c&uta pricing ]ui Arsu gi nu aproba ordinele date
de el; adesea dadea dispozijiuni contradictorii gi c&nd gefui statului
major !i atr&gea prudent atenj;ia, igi iegea din fire de parc& era
apucat de turbare. Odat£, li spuse din senin lui lovanovici
s?. asculte mai atent parerile lui Rankovici gi Kardeli in chestiunile
militare — ca sunt doar fruntagi ai partidului — gi sfaturile Ameri-
canilor, care sunt ofijeri cu experienja. li spuse, deasemenea, ci
trebuie s§ j;ina seama de unele interese politice gi strategice speciale
ale S.U.A. in Balcani gi s5 le aprecieze in mod lucid.
Arso fusese uimit de aceastS declara^ie a lui T ito ; doar Ameri-
canii afirma ei ingigi ca nu-i intereseazS deloc treburile din Balcani
gi Cti nu fac decat s5 ajute in mod dezinteresat Iugoslavia in
lupta impotriva fascismului. §i acum poftim — interese speciale 1
Dar ce fel de interese sunt gi prin ce se deosebesc ele de aga zisa
«atracjie tradif.ionala » a Angliei spre bazinul Marii Mediterane
gi al Marii Adriatice? La aceastS intrebare, Tito nu-i raspunsese
deceit c a :« Ai sa vezi gi ai si in^elegi totul la timp I »Apoi, pe ncagtep-
tate, vorbise cu dispret despre Englezi, spunand c£i gi-au jucat rolul
gi ca, mai devreme, sau mai ttirziu, trebuie sa lase drum liber
Americii.
« Interese speciale! Politice gi strategice ! — continua sa
gandeascii Arso lovanovici, fara sa bage de seama c5 armasarul
sau mergea la pas. — Ce se ascunde in spatele acestor cuvinte?
Nu cumva sunt in legatura cu planul englez denumit in mod conven­
tional « Ratwick » plan sprijinit de colonelul Hantington gi care
prevede distrugerea tuturor cailor principale de comunicatie?
Executarea, cu prea mult zel, a acestui plan nu poate duce
decat la subminarea economiei t&rii. Si asta in ajunul eliber3rii!
Ce inseamn3 aceste discufii ciudate despre harti geologice gi despre
profiluri? Sau cele despre « covoarele » de bombe pe care alia^ii
apuseni promit sa le agtearna, in cadrul ajutorului militar, peste
oragele iugoslave ocupate gi, in primul rand, peste Belgrad? Apoi,
ce este cu prizonierul neamt, colonelul SS von Goltz, pe care Me
Carver 1-a recomandat aproape drept consilier pe langa statul
major I Acum, acest individ din SS preamaregte talentele de coman-
dant de ogti ale lui Tito gi, lingugind pe Americani, flecSregte despre
o strategic intercontinentalS, mondialS, despre por^ile spre lumea
largS pe care le vor deschide yankeii, imbog&tind vechile tradipi
prusace cu teoria timpurilor noi 1 »
Arso lovanovici era mult mai linigtit de cMid sosiserS repre-
zenlantii rugi: pnrea se curiijiso aerul gi la rartjeml general. §i
acum aimte cum li create inima cind igi amintegte de acegti oameni
sinceri, siritori gi viteji. Iovanovici agtepta de m ulti vreme, gi cu
neribdare, intilnirea cu ofi^erii sovietici. In d ati dupi sosirea lor
la Bari gi dupi stabilirea contactului cu cartierul general al Armatei
populare de eliberare, Arso a luat leg itu ri cu ei prin radio gi s’a
ocupat personal de curS^irea terenului de aterizaj de lin g i Bosanski
Petrova^;. C it de mult se frim intase el in zilele acelea 1 Totul era
gata pentru primirea avioanelor, dar misiunea sovietici nu putea
veni, fie din pricina timpului nefavorabil din Italia, fie din cauzi
ci se Inzapezea aeroportul din Iugoslavia. Totugi, Rugii au gisit
o solute. La 23 Februarie, avioanele aduseri planoare din Bari
gi misiunea sovietici aterizi cu ele pe campul Inzapezit dela Medeno.
Sosise chiar in ziua aniversirii Armatei Rogii.
Ce sirbitoare a fost atunci la Petrova^ 1 Poporul a intampinat
cu calduri gi simpatie pe Rugi. Seara s’a £inut o gedin^i solemni,
iar a doua zi s’a organizat la Drvar, in clidirea cartierului general,
o recep^ie oficiali, la care au asistat gi membrii misiunii anglo-
americane, in frunte cu Me Lean. Acesta a citit o telegrami de
salut din partea lui Churchill. Premierul scria c i «Minunatele
armate ale Statelor Unite, care se afli aici sau care sunt pe cale
si soseasca gi propriile noastre trupe, alese dintre cele mai bine
pregitite gi echipate din cate am avut vreodati, stau cot la cot,
egale ca num ir gi unite printr’o ad ev irati prietenie ». S ta u ! ...
De acelag spirit a fost patruns gi discursul lung pe care 1-a rostit
Me Lean in timpul banchetului.
In schimb, geful misiunii militare sovietice a vorbit scurt, dar
temeinic: « Am venit aci pentru a ajuta Armata populari de eli­
berare a Iugoslaviei in lupta ei eroica ! »
§i intr’adevar, munca operativi a cartierului general a luat de
indati mai multa amploare, imbogitindu-se cu baze teoretice gi
cip itan d mai m ulti profunzime. Au inceput si se schi^eze opera-
^iuni mai active ale marilor uniti^i. Acum, intreaga desfigurare a
Iuptei partizanilor urm irea ^eluri strategice precise.
Arso zambi cand igi aminti de toate acestea gi indemni calul
si meargi in trap regulat. Dar gandurile ii reveneau mereu la planul
« Ratwick » gi la tactica anglo-americani a bombardirii centrelor
administrative gi industriale. Se gandea, cu duiogie gi nelinigte,
la Belgradul in care triise ataxia ani. Ii erau dragi strazile largi
gi drepte, primitoare, cu chiogcurile lor impodobite, cu vile fru-
moase acoperite de vi£i silbatici gi iederi ca de nigte velin^e verzi
agitate vara pe pere^i; razele soarelui le im bricau cind in tonuri

232
galbene, cfind in portocalii. Inainte de rSzboi aceste strSzi erau
pline de zgomot gi veselie. Lui Iovanovici ii placea s& se plimbe
seara, pe langa operfi, sS intre In cladirea cu linii severe a bisericii
Alexandr Nevschi, construitS pe locul unde in 1876 fusese bisericu^a
de campanie a voluntarilor rugi care luptaserS impotriva Turcilor.
Cu un sentiment inal^Stor privea vechile drapele de lupta rusegti,
care erau ingirate de-a-lungul pere^ilor ca nigte prapuri. Dupa
aceea, cobora spre DunSre, deasupra careia domnea o linigte desS-
vargita. Fluviul, care sorbise parca ultimele raze ale soarelui, gerpuia
ca o panglica aurie intre malurile cenugii acoperite de s&lcii plan-
gatoare gi de plopi. Culorile vii se stingeau, una cate una, intunericul
invaluia zidurile vechi ale ceta^ii, iar in parcul romantic se iveau
una cate una perechi de indragosti^i fericiji gi plini de sperante.
Pe vremuri, in anii de studen|;ie, to t aici rostise gi Arso pentru
prima data: « Te iubesC 1» §i oare acum Belgradul luiiubit gi scmnp
va fi bombardat conform planului « Ratwick »? §i de cine? De
alia£i, de americani 1 Pentruce? Ce avantagii tactice sau strategice
pot decurge din aceasta distrugere? La Belgrad nu sunt decat foarte
purine trupe nemtegti gi nu exista nicio intreprindere industrials
de im p o rtan t militara. Poate numai fabricile de caramida din
Zemun. In cel mai rau caz, sa le bombardeze numai pe ele. Dar
sa bombardezi Belgradul, oragul, ar fi insemnat pur gi simplu sa
omori popula^ia pagnica. . .
— Stai 1 Agteapta-ma pu£in, sS schimb calul ! — auzi Arso,
deodata, o voce enervatS.
Intoarse capul.
Rankovici, care se £inea prost in gea rosese crupa calului atat
de rau, incat nu-1 mai putea folosi.
— 0 sa merg la pas ca sa ma ajungi din urma, — raspunse
Iovanovici, facand semn cu mana.
Drumul suia. Cand gi cand cadea cate un fulg de zapada. Sub
tufele mari de corn mierlele ciuguleau poamele de un rogu
aprins.
Arso asculta cu plScere ciripitul pSsSrelelor gi se sim^ea cuprins
de ganduri noi gi de dorin^e demult uitate. I se facu dor de bSl^ile
acoperite cu trestie inalta, auric, gi cu rogoz. Acolo, printre tulpinele
de trestie care-gi impragtiaserS o parte din semin^ele lor pufoase
in vant, pe apa care nu inghea^a aproape niciodata, foiesc gi £ipa,
pe diferite tonuri, cormorani, ra£e salbatice, cufundari gi batlani.
Sa fii acolo cu pugca in mana I Sa uifi rnScar pentru un ceas de
toate grijile !

233
Also trase cu nesaj. In piept aerul proaspfit gi rcce. In dreapta
drumului, pe povarnig, se intindea o pfidure care, sob bruma, pStrea
albastra-cenugie. V&ntul izbucnit din trecStoare, suiera arar printre
vftrfui’ilc copacilor. In st&nga, acoperit de o pcrdea de p^e-S, mur*
mura surd, r&ul Vrbas. Cerui era gi el inv&Iuit intr’o c e a t u l b u r e . ..
Iovanovici urea meet pe podis, urmat de o rd o n a n ^ ... DeodatS,
ostagul incepu sa ingiiiie un c&ntec despre Tito, intitulat « Garoafa
alba ». C&ntecul fusese mult raspandit printre partizani de propa­
gandists lui Djilas. G&nduri pline de nelinigte pusesera iar stapanire
pe Arso, cand auzi c&ntecul. Inainte de a pleca din Drvar avusese
o discujie violenta cu Tito. Abia izbutise sa patrunda pana la el.
Secretara aceea isterica, Olga Nincici, il pazegte pe maregal ca un
caine; cere sa i se dea onorurile cuvenite gi ii silegte pe oameni sa
agtepte ore intregi pana cand sunt primiti. Tito era in toane rele.
Tocmai pierduse partida de gah jucata cu tanarul Churchill. Arso
incepu prin a-1 sfatui sa aprecieze cu toata seriozitatea dezvoltarea
migearii de eliberare populara din Serbia gi sa trimita acolo o parte
din trupele din Muutenegru gi Bosnia. Maregalul il asculta, dar
clatina negativ din cap. Se gandea la altceva.
Atunci Arso se apropie de harta fronturilor gi cu rabdare ii
explica situa^ia. Spuse ca Armata Rogie se apropie, ca a strapuns
liniile de aparare ale Nemtilor pe to t cursul Niprului, dela Jlobin
la Herson gi ca a organizat un nou Stalingrad pe malul drept al
fluviului, langa Corsun-§evcencovschi. In curand vor incepe opera-
tiunile de primavara gi de vara. Este foarte probabil ca Armata
Rogie va ajunge intr’un viitor aproriat la granifele Iugoslaviei.
— Dar suntem oare gata s’o intampinam aga cum se cuvine,
suntem in masura s’o ajutain cel putin prin opera^iunile care au
fost proiectate dupa sfaturile reprezentan^ilor rugi? — intrebase
Iovanovici. — Misiunea militara sovietica trebuie sa se convingS
ca la noi vorbele sunt aidoma cu faptele. §eful misiunii va comunica
desigur comandantului sau suprem tot ce se petrece aici.
Tito cazu pe ganduri. Fa^a i se intunecase. Masura cu pagi
repezi pegtera, azvarlind la o parte cu varful cizmei figurile de gab
imprSgtiate pe jos. Apoi se opri brusc gi lovi cu palma in masa.
— Fie cum zici. Ai dreptate. Nu avem voie gi nici nu are rest
sa subminam increderea nemarginita pe care ne-o acorda oamenii
sovietici, — declara el cu emfaza. — Am dobandit aceastS incre-
dere prin munca cinstita gi plina de abnegate, prin lupta pentru
o cauza dreapta, iar vechii gi dragii mci prieteni ne-au venit in
ajutor. Da, ai dreptate, Arso. Aprob propunerea ta. Pleach la cor-

234
purile I gi H de arinata gi stai de vorba cu Kocia gi cu Peko, indicfi
diviziile pe care le putem trimite pentru intSrirea trupelor noastre
din Serbia. Acjioneaza. Dar baga de seama. . . — Incheie Tito gi-gi
agita pumnul in fa£a gefului de stat major.
Iovanovici gliici semnificajia acestui gest, dar nu putu sa
cuprinda tot intelesul acelui «baga de seama » gi deaceea riimase cu
o senza^ie suparatoare de nelinigte. Dupa o ora afla ca Marko gi cu
suita sa il vor insofi in cal&toria spre rasaritul Bosniei gi spre
Muntenegru.
« Tito nu mai are incredere in mine — iata gandul care-1 frS-
manta necontenit pe Iovanovici. Privi incaodata inapoi. Rankovici,
care-gi schimbase calul, se apropia agitand biciugca.—Dealtfel, poate
ca e mai bine ca a venit cu mine §i Marko — se gandi Arso. — Ca
membru al Biroului Politic ma va ajuta sa-1 conving pe Peko Dapce-
vici. E sigur ca acest mic Napoleon de proportii rurale, plin
de sine, se va opune din rasputeri ca o parte din trupele lui sa fie
trimise in Serbia. Iar daca va executa ordinul gi va da o divizie,
ii va schimba com ponent in aga fel, incat nu va mai avea cine
gtie ce capacitate de lupta. Probabil ca gi prietenul lu i,«filosoful»
Popovici, va face la fel. Trebuie sa fii foarte prudent cu acegti doi
«feudali», pentru a putea trimite in Serbia trupe bune, fara sa
starnegti furtuna gi scandal. Doar vor trebui sa inainteze spre
Belgrad alaturi de Armata Rogie ! Trebuie sa-i lamureasca in sfargit
cum urmeaza sa sc execute acel plan « Ratwick » impus intr’o forma
aproape ultimativa de alia^i gi care trebuie indeplinit cu chibzuinj:a,
conform necesita^ilor militare gi in aga fel incat sa nu fie pagubita
mult economia Iugoslaviei».
— La ce te gandegti, Arso?
Iovanovici tresari gi stranse darlogii.
Rankovici se afla alaturi de el.
— Aga, la m u lte... la fam ilie...
— A-ha. . . — Rankovici il strapunse cu privirea. « Se eschi-
veaza...»
f r Igi aminti de insarcinarea pe care i-o daduse Tito, inainte de
plecare: « Sa ajute » pe Iovanovici in munca, sa aleaga gi sa repar-
tizeze oameni de incredere in diviziile care vor pleca in Serbia gi
sa-i dea sa in^eleaga lui Kocia Popovici ca s’ar putea sa fie numit
in curand gef al statului major general din Serbia. Apoi il intrebase
ce parere are. Gasea oare potrivita aceasta numire? Marko raspun-
sese cS, desigur Kocia este un om pe care te po£i bizui. Afara de
asta, Tito ii mai spusese sa supravegheze ca planul « Ratwick »
s& fie executat intocmai gi far& nicio discuf.ie, gi-1 sfatuise s i nu
spuna deocamdata nimic ostagilor despre sosirea misiunii militare
sovietice.
« Ai grija —spusese Tito —ca Arso sa nu sarS peste cal. Po^i da In
numele meu ordinele corespunzStoare gi po£i Indrepta totul pe loc ».
Acum, In timp ce cSldrea In urma lui Iovanovici, Rankovici
ar fi vrut sS afle cat mai precis care sunt inten^iile acestuia, pentru
a chibzui, din vreme, cum sa-1 impiedice mai bine gi mai neobservat
sS facil unele lucruri pe care Tito nu le aprobS. Ilintreba din nou:
— Ce parere ai, Arso: cu ce ar fi mai bine sa incepem cand vom
ajunge la corpul unu, la Popovici?
— 0 sii incepem, — raspunse zambind Iovanovici, — prin a
anunta noutatea imbucuratoare a sosirii ofi^erilor sovietici !
— Cum adica, vrei sS dezvalui un secret militar? — IntrebS
Rankovici, incruntandu-se amenin^ator.
In prima clipa, Arso igi pierdu cumpatul gi scapa dariogii din maini.
— Dar ce, e un secret?
— Deocamdata, da. Fii atent 1 Te sfatuiesc sa fii p ru d e n t...
Din nou acest « fii a te n t», care suna a avertisment 1 Arso sim£i
ca i se strange inima. O fta gi-gi indemna calul.
De ambele parfi ale goselei se clatinau ugor, in bataia vantului,
duzi inaljd acoperi^i de zapada. f i se parea ca au fost cufunda^i
in ceara alba. In zare, drumul se ingusta gi la capatul lui se zarea,
ca prin cea^a, marginea oragelului Gorni Vakuf, ascunsa de perdeaua
fulgilor care cadeau domol.

10

«.. . Instrucfia din ziua aceea luase sfargit. Ostagii Incepusera


o discujie, sub impresia prelegerii mele.
— Am venit in partid cu ochii inchigi, — spuse Djuro, incrun-
tandu-gi, ganditor, fruntea. — Dar acum, incep, puj-in c&te pu£in,
sa pricep unele lucruri, — adauga el. Se uita la tovar3gii din jur
gi facu un semn viguros cu mana. — Acum, gtim ce via$a vom
avea dupa razboi. Via^a sovietica I Am dreptate?
— Aga-i, aga-i, — intarira ostagii, uimi^i ca Djuro, care era
totdeauna tacut, exprimase atat de bine gandul tuturor.
— Am doi fii, — adauga el zambind, — care vor putea sa in-
ve^e. .. Pentru fericirea lor ne-am facut noi partizani. Pentru asta
am luat topoarele, cu^itele, gi am pornit.

236
— Dar despre bate gi furci ai uitat? — intreba Cumanudi,
ridiciindii-se din ungherul unde motaise, — Ai uitat, ai? Cap sec
ce egti I
— Da’tu de unde tii minte lucrurile astea? — intreba Djuro,
supiirat. — Doar n’ai fost dela inceput cu noi. §edeai la Saraievo
gi ficeai a le a ... bomboane.
— Maici precista 1 la te uita ce spune I §i sMnta fecioara a dat
suflet unei buturugi ca asta 1 — stiga Branco; ochii sai galbeni se
holbasera de uimire. — Cum mai puteam face bomboane, omule,
ciind Nem^ii imi luasera totul — gi pravalia, gi zahSrul — iar pe
mine m§ bagasera la Inchisoare?
Deodata, Iovan imi f§cu semn cu cotul gi-mi arStS cu privirea
spre uga. In prag era Vucetin, iar alaturi de el un ofi£er inalt, uscativ,
imbrScat cu o 'scurta de blana, care-i ajungea pdna la genunchi;
in picioare purta opinci.
— Drepti I — comanda Miletici ostagilor. — E geful statului
major general, — spuse el incet celor din jur, dar mulfi il gi recuno-
scuserS pe Arso Iovanovici.
— Noroc, tovar§si I — ne saluti Iovanovici, cu voce inceata.
Partizanii r§spunser§ intr’un glas:
— Noroc I
II privii cu aten|;ie, in timp ce se apropia de noi. Era imbr&cat
ingrijit, se £inea drept gi ca infatigare semana a caucazian. Parul
lui negru era presSrat cu fire c&runte. In ochii mari gi intuneca^i,
care luceau pe chipu-i prelung gi parlit de vant, licarea un zSmbet
oarecum timid.
— Despre ce vorbea^i? — intreba el, uit^ndu-se cu curiozitate
la Cumanudi. — Adica, ti-au luat pravalia gi te-sju bagat la inchi­
soare?
— Da, — r&spunse Branco, fastacindu-se.
— §i ai reugit, binein^eles, sa fugi din inchisoare gi sS vii la noi,
nu-i aga1? §i acum, pentruce lup£i?
— Cum adica, pentruce? — intreba Branco, uitandu-se de data
aceasta curajos gi, dupa obiceiul lui, pu£in obraznic. — Binein^eles
ca tofi luptam pentru socialism, iar pe langa asta fiecare se gandegte
gi la ale lui. Eu, de pilda, am la Saraievo o pravalioara, o cofetarie.
— A fost negustor, a ingelat poporul 1 — zise cineva.
Faj:a strSlucitoare a lui Cumanudi se facu stacojie.
— Am f&cut negoj; cinstit, dar sigur Ctl am avut grija gi de
c&gtigul meu. Altfel pentruce ag mai fi f&cut corner!? — obiecta
el suparat.

237
-- E limpede, - zise lovanovici. — Dar tu pentruce lupfi?
— gi se intoarse spre Filippovici.
Djuro isi freca nasul acvilin gi, dupa o clipa de gSndire, raspunse:
— Pentru pamantul meu, tovarage lovanovici 1 Vreau, daca va
da dumnezeu, sa ar pamantul meu, nu pe al cliiaburilor.
— Dar dece ai nevoie de pamant? — se amesteca ironic
Branco. — Egti doar taietor de lemne. §i apoi, ia spune-mi ce-ai
facut cu pamantul tau, daca ai avut candva? L-ai baut?
— N’am avut pamant, ci o pacoste amestecata cu pietre, dar
gi pe acela mi 1-a luat chiaburul pentru datorii, intr’un an secetos I
— Sigur. Totdeauna vorbi^i aga, voi agtia, golacii. s) §i tatal
meu e £aran, dar in^elept, grijuliu gi econom, a gtiut sa adune bani
albi pentru zile negre. M’a facut gi pe mine om gi nici el nu se plange
de viata pe care o duce. Nu are pamant prea mult, numai optspre-
zece ral “), dar caprele lui au unde sa pasca gi are si un petec de
padure.
— Optsprezece rail — intrebara uimi^i ostagii. — Pai nici intr’o
saptamana nu-1 poate ara ! Dar ca£i argali are tatal tau, ia
spune?
— Nu i-am numarat, dar se intampla sa aiba cativa vara, la
culesul granelor sau al prunelor din livada.
— Bine ! Dar ce are de gand sa faca taica-tau dupa razboi, in
Iugoslavia noua — intreba Filippovici.
— Cum ce sa faca? Sa traiasca gi mai bine decat inainte,
— Cum adica, gi mai bine?
— Tovarugul Tito va da fiecarui gospodar, cate trei-patru Nem^i
prizonieri ca argati. Binein^eles ca nu va trebui sa-i plateasca.
— Dar ce-o s& faca cu argajdi cand i se va lua pamantul pe
care-1 are in plus?
— Cine-1 va lua? Tu, poate? — intreba Branco, uitandu-se cu
ur& la Filippovici. — Maica precista 1 Ai trantit-o de te-ai speriat
singur I Ai uitat ce spunea Katnici, comisarul politic? Daca-mi
Ingaduifi, ii voi aminti eu, — se adresa el lui lovanovici, facand
parada de polite^ea sa. — Doar tu gi cu mine Djuro, suntem una:
gi tatal tau gi tatal meu sunt ^arani. Astazi ^aranii, saraci gi boga^i,
fac parte cu to^ii din frontul popular gi luptg. impotriva Nem^Hor.
Atunci cum vrei sa iei pamantul tatalui meu? Doar e gi pamantul
meu 1

J). Gelanli (?>. trad.)


'). Cam 3,275 hectare (N. trad.)

238
Djurc nu giisi cuvintele potrivitc peutiu a r&spunde la acesle
argumente gi pentru a-gi sus^ine punctulsau devedere; dezorientat
se uita la lovanovici.
Acesta impreuna cu Vucetin veni mai aproape.
— Cum ii cheama? — intreba el, intunecandu-se la fa^S.
Vucetin spuse numele partizanilor care se certau.
Ostagii il inconjurara pe Arso, agteptand ca el sS-i lainureasca
cum stau lucrurile.
— Va voi povesti o intSmplare, — Incepu el dup& o scurtS
pauza. — La Belgrad era un fabricant de oale. Nem^ii. i-au luat
atelierul gi au inceput sa monteze in el aruncatoare de mine. Afara
de asta, au necinstit-o gi pe fiica lui. In sf&rgit, i-au facut mult
rau gi, de suparare, omul a plecat la partizani. Sau alta int&mplare.
Un negustor il iubea pe rege gi il respecta pe Hitler. Dar Nem^ii
n’au ^iuut seama de aceasta gi i-au luat pe cei doi fii ai lui ca osta-
teci, iar apoi i-au impugcat. §i el a trecut la noi. In felul acesta,
atat fabricantul cat si negustorul lupta intr’adevar acum impotriva
fascigtilor, alaturi de muncitori gi de argali, dar lupta mai curand
din rSzbunare personals sau, in cel mai bun caz, din nationalism.
Ca partizani, au intrat chiar gi in partidul comunist. Dar eu cred
ca partidul n’a cagtigat mare lucru din asta. Asemenea oameni
pot fi ostagi buni, dar ma indoiesc ca vor deveni adevara^i comunigfci.
S’ar putea intampla ca in viitor partidul nostru sa fie nevoit sa-i
inlSture ca-pe un balast, sau poate chiar sa lupte impotriva lor.
Acum nu e rSu ca, sunt alaturi de noi. Trebuie insa sa fim aten^i,
ca nu cumva sa atragS dupa ei oamenii simpli, nepricepufi in politics.
Dar asta nu se va intampla. Oamenii simpli din satele noastre,
arga^ii gi taranii saraci, au incredere numai in partidul comunist,
care le apara consecvent interesele.
— Aga-i, — intari cu convingere Djuro.
— §i numai in aliant.a cu clasa muncitoare. . .
— Cu tine, Tomislav 1 — exclamS Djuro zSmbind lui Stankov.
— . . . §i sub conducerea partidului comunist, — continua Arso,
aruncand o privire calda lui Filippovici, — vom construi, dupa
razboi, urmand exemplul oamenilor sovietici, societatea cea mai
dreapta din luine — societatea socialists. Nu cste adevSrat ca
faranimea formeaza un to t unic. Unii dintre ^arani, ca Filippovici,
nu rezistS la concuren^S, se ruineaza gi pSrSsesc pSmSntul, plecand
sa lucreze ca argali sau in intreprinderi, gi astfel ingroage randurile
proletariatului. Iar al£ii adunS pamant, se imbogajesc to t mai mult
gi, cu ajutorui banilor. eautS sS-gi strecoare fiii in randurile bur-

239
gheziei. Ei se*agaf,& tie proprietatea lor, ca racul de carnea putreda.
Da-a, — spuse el ganditor. — §i tu, Cumanudi, §i tu Filippovici,
mai ave£i multe de inva^at. Foarte m ulte. . . E pacat cS educafia
politics se face prost la voi in batalion.
— Dar atunci, cum? InseamnS ca nu putem fi membri de
partid? — intreba Branco cu ironie ascunsS, ridicand privirea.
— Nu spun asta. Dar acum, ca am aflat ca egti membru de
partid, ia spune-mi cum ai nimerit In partid?
— Eu? — intreba Branco §i se uitS in jur. — Mi s’a propus
sS ma inscriu.
— §i binein^eles ca ai acceptat. Aga. Am in^eles. Ca §i cei doi
de care v’am povestit, — spuse Arso §i, dupa ce tacu un timp,
continue. — Ar fi gregit sS se creada ca partidul primegte in rSndu-
rile lui numai oameni cu insugiri de comunigti gata formate. Aceste
insugiri trebuiesc educate. Intreaga via^a a, partidului, intreaga sa
munca, este o mare gcoala marxist-leninista gi mul^i dintrc noi
sunt abia in anul preparator. E greu sS inve^i, dar nu trebuie sS
v§ temeji de greutaji, tovar&gi, nu trebuie sa va teme^i de insuc-
cese, — spuse Arso, raspunzand parca gandurilor sale. — Cauta^i
numai sa fie cat mai purine. Fi^i cinstifi gi drepti, rabdatori gi per-
severenti. Cantari£i fiecare fapta pe care o sSvargifi gi fiecare cuvant
pe care-l rosti^i...
— lata, aici, — continue Iovanovici, sco^and un ziar din port-
hart, este un articol in care scrie cum trebuie sS fie un membru
al partidului comunist. Lucrul cel mai important din acest articol
sunt cuvintele lui Stalin, pe care le-am subliniat. Po^i sa citegti
Filippovici?
— Nu gtiu carte, — murmura Djuro, ruginat. — Branco gtie, e
carturar. . .
Cumanudi dadu sa ia ziarul, dar Tomislav Stankov i-o lu§
inainte.
— Pot sa citesc eu?
— « Noi, comunigtii, — citi Stankov cu emofie in glas, — suntem
oameni de o structura deosebita. Suntem fauri^i diutr’un material
deosebit. Noi suntem cei care formam armata marelui strateg pro-
letar, armata tovaragului L en in ... Nimic nu este mai presus de
titlul de membru ai partidului al carui intemeietor §i conducStor
este tovarSgul L en in ... Nu-i este dat oricui s§ reziste greutafilor
gi furtunilor legate de apartenen^a la acest partid ».
Dupa ce citi aceste cuvinte, Tomislav igi trecu mana peste
frunte §i in ocbii sai luci o exprcsie de m&ndrie; Djuro ii luS ziarul
din maiici, se duse la fereastrfi si Incepu sa-i nelezuasci inimos pe
pervaz. C&t de ran ti pirea ca nu gtie sa eiteasci ! »

11

« . . . In marea sali de fe s tiv ity a gimnaziului, lumina soarelui


de Martie pitrundea din plin prin vitralii. Cerul era a tit de limpede
gi atat de albastru, de parci zipada gi viscolele nu ficuseri altceva,
intreaga luna Februarie, decat sa-1 curebe pina la stralucire.
Soarele gi cerul erau pe masura entuziasmului gi starii de spirit
sirbatoregti care nu-i parasise pe oarneni din ajun, cand avusesera
prilejul si-1 vadi pe Arso Iovanovici gi sa stea de vorba cu el. Nici
chiar ordinul de a se strange la ora hotarita, pe furig, unul cate
unul, gi nici controlul sever ce se facea la ugi, unde statea amenin-
{.Stor, Pantera, ordonan^a lui Katnici, nu putura sa innabuge veselia
celor care luau parte la adunarea de partid. Cand a plecat la aceasti
adunare, Iovan mi-a spus ca trebuie sa se urce in turla bisericii,
unde aveam un post de observable. Filippovici, Cumanudi,
Stankov, gi alti ostagi disparusera gi ei, invocand diferite pretexte.
Pe neagteptate veni Vucetin sa ma cheme gi pe mine, spunan-
du-mi cu mare bucurie, ca binandu-se seama de faptul ci sunt
comunist rus, mi se ingaduie sa iau parte la adunarea de partid,
convocata, conspiraiiv. Eram gi inainte destul de mirat ca organi-
zabia de partid avea o componenba sccreta gi c5 nu existau carnete
de membri. Era greu sa deosebegti un ostag membru de partid de
unul fara de partid. Erai nevoit sa-i crezi pe cuv&nt. Abia acurn
am aflat care dintre oamenii plutonului meu sunt comunigti.
Katnici agezase in primul rand doua fotolii mari plugate, pentru
Iovanovici gi Rankovici. Dupa ce arunca o privire spre Miletici
gi spre mine, comisaru! se apleca la ureehea lui Rankovici gi incepu
si-i spuni ceva in goapta, cu o infSbigare vinovata; celalalt ius«
il indeparti cu un gest de dezgust.
— lar e Marko la n o i! — imi gopti Miletici. — De data aceasta
parci prea e linigtit...
Dupa ce membrii parliduiui Isi ocupari locurile la o masa.
ingusta gi lunga, Maeek arata printr’un gest lui Iovanovici catedra
acoperiti cu un covor gi anunbi pe un ton solemn:
— Are cuvintul geful statului major general al Armatei popu-
lare de eliberare gi al detagamentelor de partizani din Jugoslavia,
tovaragul Arso Iovanovici.
j Uf
241
Katnici fu priruul care bdlu din palme gi schijft un zdinbel
cam acru.
— Va rugdm, pofti^i 1
Ostagii il ascultau pe Iovanovici cu entuziasm. El vorbea despre
situa^ia international^, despre situa^ia de pe fronturi gi despre
faptul ca Armata Rogie inainteaza neincetat spre nord, spre vest
gi spre sud-vest, in direc^ia Balcanilor.
— Dar alia^ii nogtri apuseni? — observa In treacat Rankovici,
indreptandu-se putin in fotoliu. — §i ei lupta cu eroism, ca sa
cucereasca Roma 1
— Voi vorbi acum gi despre ei, despre zelul lor eroic, — ras-
punse Arso, incruntandu-gi sprancenele groase. — Pentru exacti-
tate, voi cita ultimele declara^ii ale generalului Eisenhower. lata
cuvintele rostite de el la o conferin^a de presa la Londra, — zise
Arso, rasfoind un carnetel. « In fond, opinia publica e aceea care
cagtiga razboaiele. far daca voi — s’a adresat Piisenhower cores-
pondenj.ilor — sunte^i tot atat de nerabdatori ca gi mine sa cagtiga^i
acest razboi, gi sa-i pune^i capat cat mai curand, nu mai avem
dece sa fim nelinigti^i».
— Ia te uita 1 — observa ironic Vucetin. — Iar noi, ca nigte
caraghiogi ce suntein, nu ne gasim locul de nelinigte 1
Ostagii zambira.
Djuro igi freca jenat nasul. Urcchile ii ardeau. Se vedea ca nu
se simte la largul sau in prezidiu. Kicia Iankov igi scotea mereu
ochelarii, ca sa-i gtearga. Numai Aiga se sim^ea bine gi rasul ei
cristalin se auzi in toata sala. Cred ca radea pentru prima datS
dela moartea lui Petkovski.
Rankovici nu-gi lua ochii dela Iovanovici. In privirea lui se
citea uimire gi parca o intrebare, iar pe buze ii incremenisc un
zambet ciudat, lipsit de veselie.
— Agadar, — continua grav Arso, — Einsenhower, care doregte
cu nerabdare sa lupte, nu este deocamdata nelinigtit de nimic.
Sa cercetam acum ultimul comunicat de pe front. Iata-1: « Car-
tierul general al trupelor abate din Italia anun(a: « In toate sectoa-
rele frontului acfioneaza patrule gi se intreprind ac^iuni de recunoa-
gtere. . . Ne rugam lui dumnezeu ca timpul sa fie favorabil pentru
a putea efectua opera^iunile militare gi aeriene ».
— II roagg. pe dumnezeu 1 — spuse cineva din salS, razand.
— Stau pe malul marii cu bra^ele incrucigate gi agteaptS vreme
favorabilS I
— lata cum «lupta ei cu eroism ca sd cucereasca Roma »1
Katnici intoarse capul, cautand sa vada cine anume intrerup-
sese.
— T erm inal odatS cu exclama^iile ! 0 sa luati cuvantul dupa
terminarea raportului I — striga el suparat. — Linigte !
— Cred, — continua Arso zambind ugor, — ca alia^ii nogtri
apuseni vor avea in curand vreme favorabila. Este limpede de pe
acum, tovaragi, ca Uniunea Sovietica are destule for^e pentru ca
gi fara cel de al doilea front, sa cagtige razboiul, sa zdrobeasca Ger­
mania, sa elibereze Europa chiar daca timpul va fi nefavorabil.
Acelagi Eisenhower, in salutul adresat ieri Armatei Rogii, a
numit ofensiva ei uriaga « o mareafa epopee militara ». §i atunci,
tovaragi, da^i-mi voie sa ma inclin in faf;a tovaragului Stalin, si in
fa£a soldatului rus, care gi in trecut a eliberat nu odata, gi cu totul
dezinteresat, pamanturile gi marile cotropite. . .
Sala talazui. Toata lumea se ridica in picioare gi striga: «Tra-
iasca Stalin I »
Miletici striga gi el cu glas puternic:
— Soarele victoriei se ridica acum deasupra lum ii! Soarele
sovietic I
— Se ridica 1 — intari cu ardoare Arso Iovanovici gi, dupa ce
zgomotul din sala se potoli pufin, continua sa vorbeasca stapanit
de o convingere calma: — Avem incredere cu tofii in Armata
Rogie. Sunt sigur ca nu este departe ziua cand marele nostru frate
Slav se va ivi la Dunare gi ne va intinde o mana de ajutor. To^i
credem ca orice lupta purtata alaturi de Uniunea Sovietica trebuie
neaparat sa se sfargeasca prin victorie. Pentru fericirea noastra,
pentru fericirea intregii lumi, ostagii sovietici igi varsa sangele pe
nenumarate fronturi. §i aici, pe pamantul nostru sfant, curge sangele
fra^esc al Rugilor, care au venit la noi, fugind din lagarele germane.
Cred cu tarie ca se va nagte o Iugoslavie noua gi ca fra^ia gi unitatea
de nezdruncinat vor inflori nu numai intre popoarele iugoslave,
ci gi intre to^i Slavii din sud, intre toate popoarele balcanice. Aceasta
frafie gi unitate vor ramane vegnice, caci ele sunt chezagia libertaf:ii
noastre, a independen^ii gi a unui viitor mai bun. Nu poti sa-fi
inchipui altfel Iugoslavia libera decat in colaborare frateasca gi
in prietenie cu popoarele vecine gi cu Uniunea Sovietica. Datorita
luptei Uniunii Sovietice, noi am putut crea o Armata populara,
care numara astazi aproape trei sute de mii de ostagi. Datorita
victoriilor obMinute de ostagii sovietici, am putut gi noi sa realizam
unele succese. Am zadarnicit a gasea ofensiva a inamicului, am

243
I#
trecut la contraofensiva, gi am oeupat in Bosnia gapte orage. Unita-
file noastre lupti acum pe un front care se intinde de-a-lungul
intregului lan^ muntos, din Slovenia pana la grani^a cu Albania.
Drapelele noastre fluturi pe o treime din teritoriul ^Srii. Dar oare
asta-i deajuns? Putem noi oare, acum, in lunile hotiritoare ale
rizboiului, s i stim gi sa agteptim ajutorul Armatei Rosii, s i ne
mirginim doar la apirare, la pastrarea teritoriilor eliberate gi la
opera^iuni rizle^e, nesubordouate unei idei strategice unice, de
mari proporjii?
— N u ! Nu gi nu I — izbucniri voci din toate col^urile
silii.
— Atunci, — ridici Iovanovici glasul, — nu v i voi ascunde
aceasti ideie gi nici nu socot necesar s’o ascund. Nu este un secret.
Ea triiegte in inimile noastre. 0 va intelege fiecare ostag. — Arso
vorbea cu vocea intretiiata, framantat, gribindu-se parca si spuni,
in sf&rgit, ceeace il adusese aici. — Tovaragi! Frati gi surori 1 Liniile
de comunica^ie ale inamicului tree prin £ara noastra. Trebuie si
facem totul pentru ca nicio unitate germani sa nu scape de sub
loviturile Armatei Rogii care-gi desfigoari ofensiva. Ia ti care este
aceasti ideie strategics !
Toata lumea din sala izbueni:
— Nu-i vom lasa I Ii vom nimici pe fascist!!
Rankovici ticea gi didea aprobator din cap.
— Este prea pu^in numai si o spunem, tovarigi, — continui
Arso. — Trebuie si lovim c it mai puternic in dugman, sa-1 lovim,
aga cum o fac gloriogii ostagi sovietici, sa-1 lovim dupa toate reguiile
gtiin^ei militare moderne. In anul care a trecut ne-am pregatit mul-
{umitor pentru lupti, ne-am ridicat cu inca o treap ti in arta m ilitari.
Cred, gi vreau sa nu m i ingel, ci nu se vor mai repeta cele petrecute
lin g i Sutieska, unde vitejia partizanilor a cizut jertfi nepriceperii
noastre In lu p ti. . .
Iovan m i apuci de m ani §i-mi spuse:
— Sutieska 1 Auzi? I E lucrul cel mai ingiozitor. . .
— Da, da, neprlceperea noastri in lu pti, — repeti Arso.
Vucetin nu mai rezista.
— Aceasti nepricepere s’a manifestat, intre altele, gi la noi
foarte de cur&nd, la cucerirea oragului Gorni Vakuf, — spuse el. —
lar la Sin s’ar fi putut intim pla gi mai r i u . . .
— Ce vrei s i spui despre Sin? — intrebi taios Rankovici,
sfiltindu-se pu^in din fotoliu.
— Vreau s i verbeso despre cazul celor doi Muntenegreni, —
rSspunse Vncelln. — Era c&t p'aci sg fie compromise -ifitiunea
comiinS a bataliormlui noatru gi a celui muntenegresn.
— H m . . . — spuse Rankovici ridicand din umeri. — DacS de
asta-i vorba, apoi voi sunteji vinovafi. Dece afi ing&duit sg fie
Impuica^i?
— Cu-um? — intrehg Vuceiin ridicandu-se dela mas5. — Cine a
Inggduit? Fusese pronunfatg o sentin^S... in numele poporului...
§i a fost executata atat de fulgerator, incat nu numai eg nu am
apucat sa intreprindein ceva, dar nici nu ne-am venit bine in fire.
Rankovici facu un gest de ciudg.
— A fost o gregealg. 0 gregeala groaznieg. Secretarul tribunalului
a uitat sg treacg in sentinjg cuvintele « cu suspendarea executgrii».
A fost pedepsit pentru aceastg gregealg criminalg. Iar Grombat,
pregedintele tribunalului corpului de armatg, a fost destituit de
mine gi numit gef al OZN-ei la voi in brigade. Imi paje foarte rau
eg nu aji reugit sg impiedica^i impugcarea, dacg vi s’a pgrut
liedreaptg, — adgugg Rankovici, sprijinindu-se din nou de spe-
teaza fotoliului.
Pe fa];a lui Vucetin se ivi o paloare de moarte. In salg domnea
aceeag tgeere ca atunci, pe campul de langg Sin...»

12

t Trecu cdtva timp pang sg ne revenim din uimirea si amgrS-


ciunea ce ne euprinseserg.
Arso intgri cele spuse de Rankovici.
— Lupta pentru Sin, — adgugg el, — a argtat dugmanului eg
suntem puternici in unitateu noastrg nafionalg, care nu poate fi
distrusg. Dar ce s’a petrecut apoi? Dece la atacul impotriva
oragului Gorni Vakuf a|i alergat cu tojii ca o turmg, gi v’ati asezat
in bataia bombelor?
Arso numi lupta de noapte pentru orag o acliune haotieg gi
prost organizatg, iar diversiunea dinaintea ei, ngscocire nefolo-
sitoare gi prosteascg a comisarului politic.
— Suntem intr’o adunare de partid §i nu avem dece sg ne
ascundem, — spuse el lui Katnici, care-gi varise posomoiit nasui
in caraet. — 0 sa-ji niai cer eu socoteala §i pentru altele. In bata-
iionul vostru nu se ducc o munc§ bine organizatg de agitafie gi de
indrumarc culturala. 'fine cineva leefii c-u comunigtii'? Dec® nu
ciinow; ei niei dementele tnv&JgtnAntoiloi politic? D»v, aial mult
decSt at&t, li se insufli §i no^iuni cu totul gregite, care contrazic
teoria marxist-leninistS. Dar scocvtii *) ce fac? Nici nu auzi de
e i ! Dece nu ave^i cercuri politice? Dece nu ^ine^i regulat cursuri
cu analfabe^ii? Dece nu organiza^i lec^ii de culturS generala? Nu
organiza^i niciun fel de convorbiri asupra problemei na^ionale,
degi ea are pentru noi o im p o rtan t deosebita. Cele petrecute lang&
Sin confirma acest lucru. §i, insfargit, dece a|i instituit un control
gi o cenzura atat de aspra asupra gazetei de perete incat aceasta
abia de-gi mai trage sufletul.
— Ce-1 mai spala 1
— Ehei, Arso vede departe ! — se auzira goapte in sal§.
La iiecare intrebare a lui Iovanovici, Katnici se ridica §i schimba
priviri pline de nelinigte cu Macek, care se framanta pe scaun;
din cand in cand, igi trecea palma peste frunte, se ridica in picioare,
vrand parca sa spuna ceva, dar nu rostea niciun cuvant gi se ageza
la loc.
— Viata batalionului, — spuse Arso, — trebuie s& fie intere-
santa, bogata in con^inut gi clocotitoare, deopotriva, in timpul
margului gi cat dureaza cantonamentul in sate. Pentru aceasta
nu aveti nevoie decat de ini^iativa. Fara ea, orice masura folosi-
toare devine oficiala, plicticoasa gi se stinge. Amintiji-va cuvintele
minunatului nostru poet muntenegrean Petar Petrovici Niegog:
« Iar lovitura ar fi fost zadarnica, daca n’ar gasi scanteie in piatra ».
Dragoste de via^a, entuziasm, gi moral ridicat, — iata ce ne trebuie
pentru a indeplini cu cinste marea misiune de lupta care sta in
fa|,a noastra.
— Aga-i 1 — se auzi g'lasul Ruji^ei.
— Am terminat, tovaragi, gi acum sunt gata sa va ascult, —spuse
Iovanovici, uitandu-se la ea.
— Noi cei din Uniunea tineretului comunist, vrem sa lucram
cat inai mult, insa ne vine gr eu. .. — spuse Rujifa, gi se opri deo-
data, fastacita.
— Vorbcgte pe fata, nu te teme, — o ipcuraja Aiga.
— Voi vorbi. Dece nu ni se da voie, de. pilda, sa aveni o armonica?
Oare cantecele gi muzica ne pot face sa uitam misiunile serioase?
§i mai e ceva.. . — continua Rujita, apropiindu-se" de Arso gi
vorbindu-i aproape in goapta de parca ar fi vrut s5-i incredin$;eze
spusele numai lui. — E oare o crimS sa nu-^i tai cozile sau s5 te
indragostesti ?

Menibrij U.niunii tineretului comunist din Iugoslavta, (N , trad.)

246
Cind terrniui, Hujij-a se agezi, f ir i s i inai agtepte vreun
rispuns.
— Dece afi bagat frica In toj;i? — Intrebi Arso, intorcindu-se
spre Katnici. — Asta nu-i o metodi de educate morala. §i de unde
a£i scos-o ci In timpul rizboiului, ostagul trebuie si renun^e la
toate obiceiurile gi inclinable sale, ci trebuie si-gi innabuge senti-
mentele absolut firegti gi si se transforme intr’o virtute am bulanti?
Chiar daci a£i primit oarecare instruc^iuni in aceasti privin^i,
e limpede ca le-ati in^eles gregit, — adauga Arso, vizandu-1 pe K at­
nici ca se to t u iti la Rankovici, ca gi cum i-ar cere sprijinul. —
Tovarige Katnici, n’ai vrea sa iei cuvantul gi sa explici?
— Sunt gata s’o fac, — rispunse Katnici ^ i se urea ab itu t pe
platforma catedrei.
Ostagii il priveau cu m ulti curiozitate. D upi ce igi vari in buzunar
^igaretul, in care se afla o £igari stinsa neterminati, zimbi bland,
pagnic gi, spre uimirea tuturor, incepu si-gi recunoasci sincer toate
gregelile gi lipsurile. Discursul lui era incircat de expresii ca «n’am
finut seama », « mi-a scipat din vedere », « n’am studiat chestiunea
cum trebuie » gi « m’am p rip it». Acest fel de a vorbi nu semina
deloc cu frazele lui liudiroase obignuite: « gtiam ca va fi aga », « eu
gregesc foarte rar » gi « v’am spus eu 1 »
— Critica dumneavoaslra justa ne va ajuta foarte mult, tova-
rige Iovanovici, — declari el, cautand sa se stipaneasca gi trecand
dela tonul pociit, la cel obignuit, de mentor. — Vom ciuta s i nu
repetim gregelile, degi, din picate, nimeni nu este ferit de ele, — con-
tin u i Katnici, f ir i a-gi lua ochii dela Rankovici. — In acelag timp,
ag vrea sa avertizez pe unii. . .
Se opri, ca un orator nepregitit, care gi-a pierdut foile cu
insemniri.
Mi uitai la Rankovici, care gedea aproape de mine. Ochii lui
erau pe jum itate inchigi. Igi indreptase fafa spre o razi de soare
care pitrundea prin geamul rogu, desfitandu-se in caldura ei; se
pirea ci m o^ie putin. Dar, deodati, inclini ugor capul. Nu-Ji
puteai da seama daci e un semn aprobativ sau simpla m otiiali.
Dar Katnici se indrepti deodati, provocator. Era limpede ci sim-
tise o incurajare.
— Vreau si previn pe tovarigii membri de partid, — repeti
el cu o voce mai puternica de a s ti dati, ca trebuie sa foloseasci
critica cu pricepere gi cu pruden^i. Cred ci v i da^i seama ci printre
noi pot fi gi agen+i secreft ai imperialigtilor, care sunt gata s i se
bueure nt.unci cam) autnril^tea parHdului nost.ru este subminat.i.
laI couduc&torii uogtn sunt cuionmiati.. . Da, da, calomnia}); priii
aceasta ne vor slSbi §i ne vor dezarma.
lovanovici se inerunta din ce in ce mai tare, pe m3sur3 ce-1
asculta. El §edea incovoiai prinire cstagi gi observase desigur cum
s’a stins entuziasmul in cchii lor. Bup-3 Katnici, nil mai dori nimeni
sa ia cuvAutul, iar Macek se grSbi s3 anua£e c3 adunarea a luat
sf3r§it.
La plecare, Vucetin ma opri §i-mi spuse c3 lovanovici vrea
s3 stea de vorba cu mine.

Arso lovanovici m3 agtepta intr’o c.lasa mica. Iini f3cu semn


sS m3 a§ez lang3 el §i-mi puse m3na pe umar.
~ Vucetin mi-a vorbit despre dumneata, tovar3§e Zagorianov,
— Incepu el z3mbind prietenos. — Te-am chemat pentru c a . ..
Se auzira pa§i moi §i in pragul u§ii apSru Rankovici.
— Egti neprevSzator, Arso, — spuse el pe un ton glumeL —
Fereastra d3 in curte 1 Vezi, ai grij3 I Conspirajie, conspiratie 1
Rankovici inchise obloanele §i se agez5 lang§ fereastra, ca un
paznic.
— Pentru c a . . . — reluS lovanovici, dupa o scurta pauz§,
oarecum incurcat, — s3 stau de vorbd cu dumneata, ca dela
om la om.
— Bine c3 mi-am adus am in te... Iart3-m3 te rog — spuse
Rankovici lui Arso. — Zagorianov, n’ai vrea s3 treci in compania
form ali din prizonierii de razboi ru§i care au fugit la noi din lag3-
rele de concentrare? Ai fi printre ai dumitale.
— Nu te sfatuiesc, — imi spuse lovanovici, apoi continu3,
intorcandu-se spre Rankovici: — pentruce sa-i adunam pe toti
intr’o unitate? Dimpotriva, eu i-a§ impar^i prin toate companiile.
S3 imp3rta§easc3 pretutindeni experienpa lor de lupt§, oamenilor
nogtri. . .
— Tu uiti, Arso, ca exista tot feiul de Rugi. Nu i-am verificat incS
pc to^i, — ii spuse incet Rankovici. — Bar dac3 nu vrei, Zagorianov,
nu stSrui. Avem toat3 increderea in dumneata.
Hotarii s3 folosesc imprejurarca §i intrebai:
— Dar nu s’ar putea face ceva ca s3 se afle §i in Uniunea ScvieticS
c3 prizonierii rusi care au ajuns in Iugoslavia lupt3 in randurile
armatei dumneavoastrii si sunt in viat3?
— VrcR sa va linigtiji familiile? — ghici Also dorio^a meu
ascunsil. — Se puate, - continue el. — 0 sg cautam s’o facem.
Ape? pe gfiadr.ri
imi amintii cele auzite desprt acest cm minimas. Prictes ban
p cald al partizanilor, om ndnfricat §i sfrateg pricsput, S’a nftscut
in 1906, in satul Piperi din Muntenegru, d in lro iamilie de p ran i
sSraci. A absolvit liccul la Podgorija. Ta'iontnl lui miliiar s’& mani-
festat din tincrep. FarS protecpe si numai prin rcunca darzd, Arso
a reu§it, in ciuda pieaicelor de tot felul pe care i le punea regimul
profascist pe atunci la putere in Iugoslavia, sS termine gcoala rnili-
tara, iar apoi cursurile pentru ofipri de pe langj statul major gene­
ral. Capacitatea lui excepponaia, caracterul hot&rit, curajul §i
devotamentul fa p de popor au fost observate inc& de pe vremea
cand facea parte din cadrele vechii armate iugoslave. A fost perse-
cutat §i impiedicat in fel §i chip sa invep. In 1935, capitaaul Arso
Iovanovici comanda o companie la Saraievo. Intr’o zi generalu)
H agici*) i-a facut observape, spunandu-i c5 are o pnuta « p ra-
neasca » In front. Arso i-a raspuns indignat: « Sunt mandru c&
sunt fiu de p ra n sdrac §i snnt gata in fiece clipa sa-ini dau viata
pentru poporul men, lucru pe care dumneavoastrfi, domnule general,
nu-1 vep face niciodata, deoarece mi suntep fiu de m unci tor sail
de fSran ».
A fost pedepsit pentru indr&zneala lui §i n’a mai fost avansat
timp de doi ani. Arso Iovanovici este eunoseut §i ca teoretician
militar de frunte. A scris cateva carp de gtiinp miiitara, printre
care §i lucrarea « Tactica batalionului». Cand in 1911, armata
regala capituia in fa p agrcsorului german, Iovanovici pleca in
padure, dar nu la Draja Miha.ilovici, ca mulp alp ofipri activi,
ci la oamenii simpii, la partizani. In perioada grea dela inceputul
Iuptei, intrase in partidul comunist. Incepuse ca simnlu osta§, apoi
ajunse comandant de companie. In scurt timp deveni cel mai de
seama comandant al detagamentelor de partizani din Muntenegru,
iar apoi §ef al statului major general. Din detagamentele razlep
de partizani, el formase Armata populara de eliberare a lugoslavici.
Tot el a elaborat §i tactica Iuptei de partizani, a introdus opera-
punile de noapte §i a propus constituirea unor unitap mobile de
§oc, care sa nu fie legate de un aimmit teritoriu. Toate operapunile
Annatei populare de eliberare, care au fost Incummate de succes,
§i toate aepunile ei ofensive au fost organizate §i couduse de Also.
El e omul de baz5 la statul major. Este inima creerul lui. De
elite ori nu s’a int&mplat ca Arso sfi opreasea pe comamlanpi de
unitap §i uneori eftiar pe Tito sa ia hotSrfri p ip ite si nechibzuitc i

*i U lterior trSdotor. (N. re d h u p ..)


Se spune eft cinstea gi principialilatea lai, 1-au fftcut de nesufeiit
pentru anumifi oameni influenti din armatft, despre care se gtie
de mult eft sunt carierigti inrfti^i. Cum gtiu eft Arso nu poate
fi atras in nieiun fel de maginaf-iuni, il silesc adesea sft piece dela
cartierul general, pentru a conduce opera^iunile din regiunile
periferne.
Mft uitam la fa^a lui deschisft, bronzatft, la ochii lui vii gi inte-
ligenfi, gi agteptam cu nerabdare sa-mi vorbeasca.
— Am auzit ca egti din Moscova, tovarage? — mft fntrebft el.
— Da, acolo am fnva^at.
Fa{a lui Iovanovici se luminft.
— Visul meu e sa vizitez Moscova, sa ma inscriu la Academia
militara, sau macar la o simpla gcoala militarft. . . — zise el. — Sa
pftgesc intr’o coloana de oameni ferici^i prin Pia^a Rogie gi sa-1
vftd pe tovaragul Stalin. ..
— Da, — spuse Rankovici, dand din cap. — 0 sa introducem gi
la noi la Belgrad acest obieei: salve de salut gi jocuri de artificii;
o sa construim gi o tribuna pe Terazic*).
Arso zambi ugor, cu ironie.
— Cel mai insemnat lucru este sa invefi, — continuft el gan-
ditor. — Ostagilor le plac lectiile duinitale, — mi se adresa el
din nou. — l£i multumesc pentru ele. Noi inva^am cu bucurie dela
oamenii sovietici gtiin^a stalinista de a invinge. Rusia a fost dintot-
deauna o mare putere militara, cave a dat lumii conducatori de
ogti neintrccu^i. Iar Armata noastrft populara trebuie sa inve^e
cu atat mai mult, cu cat soldafii gi ofiterii ei au fost panft mai ieri
taietori de lemne, mineri, Iftrani gi studen^i. Ei tree prin gcoala
aspra a luptei, ob£in victorii prin barba^ia lor, dar sufera adesea
pierderi mari din cauza nepriceperii. — Rostind aceste vorbe,
Iovanovici se adanci in gandurile sale gi se incovoie pe scaun. — Ne-
priceperea o platim foarte scump. Mult.e intamplafi din lupta
noastrft, ca batalia dela Sutieska, de pilda, nu pot fi justificate
in nieiun chip gi nu pot fi ui t at e. ..
— Sutieska? Am auzit de aceasta bfttalie, — spusei eu.
— Dela cine? — intreba repede Rankovici, sarind cu ugurinja jos
de pe pervazul ferestrei.
— Astftzi la adunarc, — rftspunsei eu, fftrft sa pomenesc de
Miletici, mai curand instinctiv, decat cu bunft gtiinfft. — Mi se
pare eft dumneavoastrft, tovarftge Iovanovici, a£i spus ca la Sutieska

') Pia^S din control Belgradului. (N. rod. ruse.)

2SO
vitejia partizanilor a cazut jertfa nepriceperii In luptft, iar aevm
a^i repetat acelag lucru.
— Nepricepere, da ! Poate sa fie gi a s ta ...
Cuta de am&raciune dintre spriincenele lui Arso se ad&nci gi
mai mult.
Rankovici batu cu palma pe pervaz.
— Ar trebui sS ne grabim, — spuse el.
Dupa ce-i arunca o privire pieziga, Iovanovici se ridici:
— Ei, iata cS am stat gi de vorbii, — spuse el cu un z&mbet
trist. — Sa-mi scrii dacS ai nevoie de ceva, iar daca ne vom intalni
la Moscova, vom sta de vorba pe’ndelete. Ne-am in^eles?
Imi stranse puternic mana gi iegi; Rankovici il urma alene ».

13

« ... Stiteam cu Miletici in clopotni^a bisericii §i priveam pe


sub bolt§ lanlul de calare^i care disparea in tufigurilc de pe inal,
indreptandu-se spre sud, de-a-lungul raului Vrbas. Ramas bun,
Arso I
— Maine plecam §i noi ! — spuse Iovaii. — Vakuful e un ora§
frumos ! Am prins puteri noi aici I Acum putem indeplini orice
misiune. lata, ne-a venit §i schiinbul. Cred ca sunt din corpul trei.
In pia^a se ivise o coloana lunga de pedestragi.
— Da, adio Gorni Vakuf, adio Ko^e ! .. . — spusei ingandurat
§i apoi ma intorsei spre Iovan. — Asculta, frate, poveste§te-mi
acum despre Sutieska.
— Despre ce? — intreba el, ca §i cum n’ar fi in^eles.
— Despre Sutieska ! Doar mi-ai fagaduit.
— A-ha, — muimura el, intorcandu-se gi privind in jur.
Nimeni nu putca sa auda ce vorbim. Numai ciorile zburau in
jurul clopotni^ei, croncanind gutural.
Totugi Miletici incepu sa povesteasc§ aproape in goapta.
...E r a in vara anului 1943. Unit&tile Armatei populare de
eliberare trecusera peste Neretva gi Drina, reugisera sa iasa din
Bosnia gi ajunsesera in nordul Muntenegrului. Era o vreme minunata.
Ierburile pagunilor de munte crescusera de un stat de om ; erau
neatinse gi dese, ca un covor de pasl£. Fructele salbatice se coceau.
GSseam zmeura, mure gi afine, cate voiam. Vanatul pe care-1
impugcam nimerea de-a-dreptul in frigare sau in cazan. Mun^ii
ptldurogi Pjvske Planine erau atat de sAlbaiici gi de nestraM tut,
inc&i dujoumui im putaa 3& vail* t&berdte d« partizani nici ciuar
din « Picatcllo »1) care r&zMieau peace tot. Ostaoii se bucurau:
puteau in sf&rgit, sa se odihneasc& gi sS prindif puteri. Mulji erau
rfini$i gi bolnavi de tiros, jar rai sansriosi abla se ^ineau pe picioare,
din cauza istovirii gi a lipsci de mancare. Oamenii doreau macar
o zi — douS de odihnii. Dar nu s’a putut. Comanda « inainte 1 »
ridicS din nou pe partizanii istovi^i de « marele marg ». Se spunea
ca in felul acesta Tito il pacSlegte cu abilitate pe Weichs, coman-
dantul Nem^ilor.
Trecuram Sutieska in dreptul vSrsSrii ei, lupt&nd din greu,
iar apoi Piva cea tumultoasa, pe un pod suspendat pe franghii.
Podul, care at&rna, la mare in§ltime deasupra raului, ca un uriag
leagSn lung gi ingust, se cl£tina puternic sub pagii nogtri. N’a fost
deloc ugor pentru arm ata noastrS de mai multe mii de oameni,
cu trenuri de lupta gi cu spitale de campanii, si treacS pe acest
drum. Mulj;i ostagi obosi^i au c&zut de pe acel pod diavolesc in
prapastia clocotitoare. Dar cu toate greut^ile, armata a trecut.
Abia atunci s’a aflat c i nu Tito il p&c&lise pe Weichs, ci cSl dim-
potriva, Weichs a prins pe partizani intr’o capcaniS a morfii, aga
cum incol^esc gonacii fiara, indreptand-o spre v&natorii care stau
la panda. . .
Principalele forfe ale Armatei populace de eliberare au fost
incercuite intr’un triunghiu inchis pe dou& laturi de defileurile
abrupte, prin care curg raurile Piva gi Tara, iar cea de a treia, de
un masiv muntos greu de trecut, din care face parte gi varful cel
mai inalt din Muntenegru — Durmitor.
SeSpaseram dintro capcana gi nimeriseram in alta.
Era un lucru care te punea pe g an d u ri...
J i se pSrea c5 ocupan^ii gtiuserii dinainte c& Tito va aduce
tocmai aici pe partizani gi apucasera s i se int&reasca in cele mai
insemnate puncte din Muntenegrul de nord, unde concentraserS
cateva divizii. Italienii ocupau inal^imiie de pe malul r&siiritean
al Tarei, iar Nem^ii impreuna cu cetnicii gi ustagii inchideau inelul
uicercuirii dincolo de Piva.
Intreaga armatii de partizani, in numdr de treizeci de mii de
oameni, se ingramidise pe platoul go!as gi pietros Rudine, care era
aproape cu totul despadurit. Acolo e frig si bate vautul chiar gi
in mijiocul verii. Nu cresc dedrt copacii de standi, invgfafi sft
imbrft|igeze gi sa sfarroe piatra cu r&dhdniie lor puternic^gi tufele
(cpoase dc lemn cdmc-se, splnul dracului gi sun&toare, iar la paalck
munfilor fosnesc posuci bvazi gi pini. Nu exists, dec at catunc inici,
cu colibe de piatra, in care jaranii loeuiese vara cand igi adne caprcle
§1 oile la paseut.
In acest triunghi — de dou&zeci pe zece kiiometri — ocupan^ii
Incepuri macelarirea unor oameni aproape complet- lipsifi de apS-
rare. Partizanii erau bombardajl de av iate gi de artileria agezata
pe InSltimile de Ifingit rauri, gi n’aveau unde sa se ad&postenscS.
Piereau cu sutele. Numarul rftaiplor se ridica la peste cinci mii
de oameni.
Cartierul general se alia atunei la poalele muntelui Durmitor,
Intr’o padure batran§ de brazi, pe malulLacului Negru, unde nu
ajungeau nici bombele, nici obuzele. De acolo, veneau gtiri pline de
speran^e: aliafii ne vor trimite in curand ajutor, gi vor sosi avioane
de transport, care vor duce pe cei grav r§ni^i intr’un spital englez
din Bari, in sudul Italiei.
In sfargit, avionul sosi. Dar nu era de transport, ci de legaturS.
Din el coborira, pe campul Ezero, doi ofi|eri britanici gi un loco-
tenent iugoslav din suita regelui Petru. Oaspe^ii erau insotifi de
Velebit, care spunea mereu partizanilor sa salute cu mai multa
vioiciune gi veselie pe Englezi, deoarece sunt cei mai buni prieteui
ai nogtri. Oaspe^ii intrebara pe ostagi dacS due lipsS de ceva gi,
zambind compatimitor, promisera ca in curSnd lucrurile se vor
sebimba in bine. Dupa ce petrecura calva. timp la Tito, trimigii
primului ministru Churchill plecara. Ostagii credeau cu tarie ca
Tito s’a injeles cu ei in ceeace privegte ajutorul. Tofi agteptau cu
nerabdare schimbarea care le fusese fagaduita.
In acele zile, Miletici avu prilejul sa treaci pe la cartierul general.
Trebuia sa duca lui Arso Iovanovici o scrisoare a comandantului
brigazii. Peiucifa scria ca moralul ostagilor este foarte bun gi ca
sunt gata s& atace numaidecilt ca s& str§pung& incercuirea, far3
s& mai agtepte ajutorul. Comaiidantul spunea c5 nu e bine sS se
bizuic pe ajutorul altora, c&se pierde timpul de pomanS, iar situaj;ia
e ameninjiatoare.
Dar Arso nu era la cartierul general.
Un ofiter din statul major*, Niko llici, care iuase gi el parte !a
congresul tineretului dela Bihaci gi pe care Miletici il cunogtea
demult, ii spuse, cu sincera parere de ran, ca Iovanovici se aflil to t
in Slovenia, unde conduce ofensiva partizanilor. Se spunea ca e
|in u t dinadins departe de cartierul general, filndci nu se injelege
totdeauna cu Tito in ceeace privegte problemele militare. Niko ii

55?
povesti despre un plan operativ intocmit de Tito impreuna cu
Djilas gi cu Rankovici. Toata lumea dela statul major vorbea de
el gi nu inai era pentru nimeni un secret. I se da o insemnatate
deosebita. Se spunea ca a fost aleasa singura solute strategics gi
tactica justa, intemeiata pe principiul lui Napoleon: « Cat mai
rnulte forte pe direcjia de atac ». Dar, se fntreba Niko, poate fi oare
aplicat acest principiu in munfi, unde uneori e greu sa treaca ingi-
raji unul cate unul ostagii? Totugi lumea se agtepta ca operatiunea
planuita sa adauge o noua glorie « stralucitelor » batfdii care se
daduscra, in primavara, pe Neretva gi Drina. Se spunea, dease-
menea, ca planul operajaunii fusese alcatuit in deplina injelegere
cu Englezii gi ca a fost aprobat de e i ... Pe scurt, iata ce cuprindea
planul: principala grupa operativa urma sa atace inamicul in sec-
torul raului Sutieska, sa strapunga frontul, iar apoi sa continue
o ofensiva energica in direcjda Kalinovik — Focia §i mai departe
spre Nord, pentru a ajunge in Bosnia apuseana.
In timp ce-i povestea aceste lucruri lui Iovan, Niko observa,
cu un suras plin de amaraciune:
— To fi zicand plan napoleonian, dar pare mai curand donchi-
jotesc; ar trebui sa ne gandim, in primul rand, cum sa ie§im din
incercuire. . .
Langa Lacul Negru, priveligtea era mohorita. Stancile cenugii
§i golage coborau pana deasupra apei. Varful Medved, inconjurat
de culmi abrupte §i crenelate, se inal^a amenin^ator in zare. Pe
pamant zaceau trunchiuri de copaci seculari cazuti de batranej:e,
care raspandeau un miros dulceag §i innabugitor de putregai. In
acest loc salbatic, domnea o linigte apasatoare. Se auzea numai
un fel de vuiet: era aerul care vajaia prin frunzigul brazilor inal^i,
acoperi^i de mugchi carunt ca de o panza de paianjen. Sub o stanca
roasa de ploi gi de vant se zarea, ca un felinar in intuneric, cortul
mare gi pazit cu grija a lui Tito.
« In ce barlog s’a bagat Tito » — se gandi Iovan. §tia cS local-
nicii ocolesc cu teama supersti];ioasa Lacul Negru din pricina unei
legende, dupa care acest loc ar fi «n ecu rat».
Se intorsese la brigada cu mainile goale. Velebit ii spusese:
« Comunica-i comandantului sa nu se" fram ante; are cine sa gan-
deasca pentru e l ». Iovan se apropia de muntele Pirlitor, unde se
afla brigada, cand fu ajuns pe neagteptaite din urma de un calarej:.
Era Niko Ilici. Faj:a lui energica gi trasa, cu buzele stranse, exprima
o botarire de neclintit.
— Hai mai repede, prietene, dupa mine ! — ii strigaellui Iovan.
Curand se ivira printre copaci, primele corluri ale taberei. Palid,
dar calm in aparen£f, Ilici sari de pe cal §i se duse la Peruci^a.
Nu statura mult timp de vorba. Cuvintele §i argumentele lui Ilici
erau simple §i limpezi. Aducea vestea ca una dintre divizii, coman-
data de eroul popular Sava Kovacevici, reugise sa strabata incer-
cuirea spre sud, spre Muntenegru.
— In numele viitorului, va sfatuiesc sa pleca^i §i voi, — spuse
Niko. — Urmafi-l pe Kovacevici. Astazi inca nu e prea tarziu.
Peruci^a se hotari sa-1 asculte, iar comisarul Magdici il sprijini.
In intunericul de nepatruns al noptii, intreaga brigada se strecura
prin padurea deasa. Trecura pe sub nasul Nem^ilor, printr’un
defileu stramt, intre Durmitor §i raul Piva. Luara prin surprindere
pe inainic §i capturara chiar prizonieri §i trofee. Intre timp, Ilici
pleca mai departe, la comandantul corpului de armata, Kocia
Popovici, dar acesta nu-1 asculta, nu trecu prin trecatoarea deschisa
de Kovacevici §i ramase pe loc cu celelalte doua brigazi. Dupa
aceea, Ilici disparu fara urm a. . .
Abia peste cateva zile, dupa ce ajteptara zadarnic avioanele
sanitare §i ajutorul englez, unita^ile de partizani pornira, dupa
planul lui Tito, inapoi, peste Piva. Dar inelul incercuirii fusese
inchis §i pe malul apusean al acestui rau. Nemfii ocupasera toate
inalfimile.
Doua brigazi sarbe§ti pornira la atac, sparsera frontul inamic
§i, parasind la fiecare pas osta§i mor^i din pricina ranilor §i a obo-
sclii, ajunsera la Sutieska. Ar fi trebuit ca forfele principale sa
porneasca imediat dupa ele §i sa treaca raul in cursul noptii. Pentru
un timp foarte scurt situa^ia era favorabila pentru partizani. Reu§i-
sera sa strapunga frontul inamic in doua locuri. Kovacevici §i Peru-
cij;a in sud, iar brigazile sarbegti in nord-vest. Fara indoiala c i
Nem£ii nu §tiau incotro se vor indrepta principalele forfe ale Armatei
populare. Daca s’ar fi ac^ionat cu iuteala §i curaj, s’ar fi putut
trece prin oricare din cele doua sparturi ale frontului.
Dar prilejul favorabil a fost pierdut. Tito a ordonat intregii
armate sa poposeasca peste noapte in valea Sutieskai. Cartierul
general, care avea un tren de lupta foarte mare, nu a izbutit sS
paraseasca destul de repede locul de langa muntele Durmitor;
avea nevoie de timp ca sa adune lucrurile §i sa porneasca. Toata
armata dela cartierul general dormi in fo§netult pinilor, in timp ce
Nem^ii i§i regrupara forfele in cursul noptii, inchisera cercul str&-
puns §i ocupara pozi^ii bune pentru ofensiva. Spre dimineat§,
partizanii se aflau din nou intr’o situ ate tactica nefavorabila.
Sutieska, striinsa Intre gr&mezi uriuge de st&nci abrupte, se
vdrsa in Driim cca verae, strapung&ndu-Ie pared. Dar, aga cum
stancile strdug in c-Iegte Sutieska, de pared n’ar voi s’o lase s i se
verse in Drina, lot aga au fost strangi gi partizanii, intre nialurile
stdneease ale rauriior Sutieska gi Piva de trupele hitleriste gi de
hoardele de cetnici gi ustagi. Incepu panica. Unii partizani s’au
sinueis . . .
Cateva unita^i dddurd contraatacuri disperate gi igi croird drum
spre Liubinia gi Boria, cu baionetele gi cu grenadele.
Pescmne cd gi la cartierul general domnea acceag panicd. Tito
trimise curieri la Sava Kovacevici cu ordinul sa se intoarcd cu divizia,
pentru a forma ariergarda armatei. Sava se intoarse in « triunghiul
m o r|ii», dar nil mai gasi pe nimeni dintre cei dela conducere. N’au
stat sad agtepte. Fiecare se gandea numai la pielea lui. Djilas disparu
intr’o direc^ie necunoscula, iar Tito gi Rankovici, impreund cu
garda lor, reugira sa strapunga incercuirea dugmana. In ce fel?
Acest lucru a ramas o taina pentru partizani.
Brigada lui Perucija, care iegise din incercuire la timp gi fard
pierderi, a alacat din spate pe inamic gi a reugit si salveze o micd
parte dintre ostagii pringi in clegte. Celelalte divizii gi brigdzi, care
fusesera lasate de Tito in ariergarda, sau, mai bine zis, in voia
soartei, au pornit in frunte cu comandan^ii lor, atacand pieptig
pozi[aiie inamice, fiindcd nu mai aveau ce face, gi au pierit cu to ^ ii...
Astfel, in acest ioc stram t dintre Piva gi Tara, au murit peste
zece mii dintre cei mai buni fii gi cele mai bune fiice ale Iugoslaviei,
inclusiv tofi ranifii gi bolnavii. Au pierit gi mul^i eroi ai poporului,
ostagi cStll^i, adevara^i proletari, vechi comunigti, care luasera parte
la primele lupte impotriva ocupantilor. Printre acegti eroi, cel mai
glories era Sava Kovacevici, comandantul celei de a treia divizii
de soc. Era cu adevarat. un om de un curaj nemaipomenit, degtept gi
hotarit. Ostagii il urmau cu incredere oriunde li ducea. Succesul
il inso^ea pretutindeni. Poporul fdcuse cdntece gi legende despre
faptele lui eroice, gi-1 numea « Ceapaev al Muntenegrului». Dealtfel,
semdna pu^in cu Ceapaev. Dupd spusele unora, Kovacevici nu
prea era iubit la cartierul general. Poate ca erau unii care il invi-*
diau pentru popularitatea sa? Cine s tie ... Apardnd pe bolnavi
gi spitalele cu rdnif.i, cea de a treia divizie de goc se hotarise sd
reziste pand la ultimul om. La sfargit, Sava Kovacevici li indemna
pe ostagii sSi sa moara cu cinste gi a fost primul care s’a aruncal
asupra dugmauului...
. . . — lata tragedia del a Sutieska, — incheie Iovan intune.cai.
Vazand cSl nu-mi vine sa cred cele ce-mi povestise, scotoci in
port-hart §i scoase un num§r din ziarul « P ro leter». Sub titlul
« Insemnarile unui partizan», erau publicate fragmente din jur-
nalul lui Vlado Dedier, care infa^igau intamplarile petrecute cu
un an in urma, intre raurile Tara §i Piva.
« Luni, 23 Mai. Batranul *) m’a insarcinat sii preg&tesc intal-
nirea cu Englezii. Voi fi translator. Cika Ianko -) trebuie sa orga-
nizeze solemnitatea primirii. Batranul spune c§ ar fi bine s&
plecam cat mai repede de langa Durmitor, dar intarziem a§teptand
ajutorul englez. Daca nu 1-am fi agteptat, am fi plecat de-acum
cateva zile.
Mar(i, 23 Iunie. Popa Vlado Zecevici3) povestegte ca atunci
ciind a ie§it din incercuire, a calcat pe cadavrele tovar5§ilor no§tri.
Aproape to^i morjii erau desfigura£i. Nemjiii ucisera ostagii no§tri
slei^i de puteri §i rani^ii. In tr’o padure, daduse de un medic cunoscut
din Nikgici, care §edea nemigcat pe o buturuga; avea parul valvoi
$i se uita in jos. Innebunise din cauza foamei §i a oboselii... Dupa
primele §tiri, avem doua mii de mor^i. ..
Luni, 9 August. La cartierul general e mare bucurie. Au sosit,
in sfar§it, doua avioane «L iberator». Englezii ne-au aruncat cu
paragutele §ase pu§ti antitanc. Sunt ni§te arme excelente, dar
avem prea putine muni^ii, abia cateva cartu§e. In locul celor patru
sute de haine pe care le promisesera, nu au aruncat decat §apte-
zeci. Ne-au mai aruncat cu paragutele §i cinci posturi de radio,
dintre care unul s’a stricat. Englezii din Cairo ne-au pus doua con-
dtyii pentru folosirea acestor posturi de radio: a) sa fie repar-
tizate la unita^ile care cuprind mai mult de 3.000 osta§i; b) s5
se intrebuin^eze numai cifrul englez. Ambele condi^ii au fost
accep tate...
« Ciudate condign. Seamina a ultim atum ... » — m5 gandii eu,
stapanit de cele mai incurcate ganduri in leg&tura cu cele auzite
dela Iovan. Imboldit de dorinta de a lamuri intr’un fel cele aflate,
atat pentru mine, cat §i pentru Iovan, spusei:
— Dar se intampla sa ai §i insuccese... Probabxl cS v’a trifdat
cineva §i a comunicat statului major german pe ce drum vef;i
apuca.

*) Tito — (N. red. ruse)


2) Unchia$ul Ianko; numele conspirativ de partizan ai lui Mo§a Piade. —
(N . red. ruse)
3) Foat cetnic, iar apoi minis1.ru de interne in guvem ui Tito. (N , red. ruse)

257
17 — Tragedia lugoslavS — c 1250
— Se poate . . .
— Sutieska a ramas in trecut. Nu se va mai rep eta...
— In trecut? — repeta Iovan, zambind cu amaraciune.
— Aga am crezut gi eu, frate, ca a trecut gi nu se va mai in-
t^mpia. Dar Maidanpek? Dar povestea cu Bond?
— Dar Bogovina? Dar Sin? Dar Gorni Vakuf? Dece vorbegti
nuinai de infrangeri?
— Bogovina? Gorni Vakuf ?
Iovan invalui cu privirea oragelul pe care batalionul nostru
urma sa-1 paraseasca maine gi care pirea atat de curat in vest-
mantul alb de zapada, marginit de padure gi de rau; el spuse cu
amaraciune:
— Da, dar toate victoriile se ob^in de cele mai multe ori, atunci
cand lu§m noi singuri inijiativa. §i atunci, care este rolul planu-
rilor strategice gi al celor care le intocmesc, care este rolul condu-
cerii? Cum de se fac tot felul de scamatorii in aceasta chestiune?
Dece se spune ca ce e negru, e alb? Ia citegte gi asta.
Irni arata articolul de fond din « Proleter ».
Citii urmatoarele:
« Maiestria operativa a cartierului general §i-a gSsit cea mai
inalta expresie in aceasta lupta decisiva. Perspicacitatea §i price-
perea comandantului nostru, eroismul armatei noastre §i insuji-
rile ei morale, ne-au adus inca o victorie istorica ».
— In^elegi? Asta-i despre S utieska...
Tacui multa vreme. Agadar, iata ce s’a intam platla Sutieska.
In minte mi se invarteau cuvintele lui Iovanovici: « . . . Unde
vitejia partizanilor a cazut jertfa nepriceperii noastre in lu p tS ... »
Dar poate c§ infrangerea a fost provocata §i de infumurarea a§a
zigilor « strategi», de nesocotirea uguratica a imprejurarilor realef
Pi obabil ca asta explica §i incercarile unora de a ascunde viciile
§i slabiciunile unei asemenea « strategii» sub masca unei « victorii
istorice », pentru a scapa de raspundere.
Toate aceste presupuneri mi se pareau atat de departe de adevSr,
incat nu ma putui hotari sa vorbesc de ele nici chiar cu Miletici,
degi sim^eam ca gandegte la fel ca mine . . .
— Asculta-ma, — ii spusei eu in sfargit. — Ce crezi c3 se va
intampla acum? Vom reugi sa indeplinim misiunea de lupta despre
care ne-a vorbit ieri Arso Iovanovici?
— Da, — raspunse, simplu, Miletici. — Acum e Arso cu noi.
§i, cu un zambet de bucurie intoarse fata in b5taia v^ntului
puternic, care aducea primele miresme sfioase ale prim averii».

258
14

« . . . Dupa ce iegea din paduricile de pe valea raului, poteca,


Intortochiata, acoperita cu zapadii gi ghia^§, gerpuia pe la poalele
mun^ilor Bosniei, boga£i in minereuri, strabatand o padure desfrun-
zita. Uneori se ascundea prin defileurile stancoase, unde vantul
t§ios ne patrundea pana la oase gi unde ne izbeau stropii reci cand
ai r&ului Vrbas, iute la izvoare, cand ai navalnicei Neretvi^ei.
R§zbateam cu greu prin zapada, ne poticneam de pietrele din
albiile paraielor, alunecam gi cadeam pe blocurile de calcar, acope-
rite cu o pojghifa de ghia^a.
Ne mai ca£aram pe un munte, mai strabateam o vale; £i se p&rea
ca acuin va incepe drumul drept, dar gi mai departe era la fel:
un munte gi o vale, un coborig gi un urcug. Ingelatoare sunt
cifrarile gi stancile Impadurite din Bosnia.
Dar ostagilor nu le pasa de greut§file drumului. C^ntecele lor
erau acum mai vesele gi rasunau mai puternic decSt inainte. Intam-
pinaram cu entuziasm gi prima raza de soare strecurata in defi-
leul sumbru de munte, prin care gerpuia poteca, gi cornul alb al
lunei noi, conturat pe cerul albastru de deasupra varfului inzi-
pezit. Chiar daca muntii ar fi fost de zece ori mai abrupfi, raurile
gi pripastiile mai late gi mai adanci, iar padurile mai de nepatruns,
oamenii ar fi biruit, oricum, toate piedicile gi greut§file.
Tofi erau incantafi de felul limpede al margului. Batalionul
tnergea sa-gi intalneasca brigada. Se indrepta direct spre raionul
Ivan-Planina1) pentru a lu ta in cadrul brigazii, pe liniile de
eomunicafie ale inamicului, intre Sarajevo gi Mostar. Pe calea feratii
tngusta, care lega aceste doua orage, Nemfii manevrau uneori rezer-
vele gi trimiteau intariri din Croatia gi Serbia, in Herzegovina gi
Dalmatia. Firegte ca nu aceasta era principala misiune de luptS
despre care vorbise Arso Iovanovici, dar era totugi primul pas
spre indeplinirea ei. ■
Ne aminteam cu caldura de Arso. Ne cucerise zambetul lui, iar
fafa lui batuta de vant, cu trasaturi fine, ochii negri, cu un luciu
ca de smoala, care priveau, cand prietenos gi atent, cand scapar^nd
plini de manie, ni se intiparise in minte.
Ni se parea ca el inso£egte nevazut batalionul, asculta glasu-
rile gi cantecele pline de vioiciune, vede cum ostagii, in^eleg^ndu-i
planul, biruie greutafile intampinate . . . Gandindu-ma la plan.*)

*) Mnnpii lui Ivan. (N. trad.)

259
17'
imi ziceam: voi lupta gi mai departe, farS sa-mi crut via£a, pentru
ca, intr’o masura cat de mica, dupa puterea mea, sa-mi ajut tova-
ragii din divizie, care poate ca se indreapta incoace...
In cea de a doua zi a margului, Vucetin luase, Inca dis-de-dimi-
neat&, masuri severe de siguran^a: intarise capul coloanei gi trimi-
sese inainte oameni in recunoagtere. Inaintam fara zgomot, gat.a
in fiece clipa sa ne desfaguram pentru lupta. Cand ceata se lass
jos de pe culmi, vSzuram in fafa noastra un masiv impadurit gi
scobit in forma de gea.
— E Ivan-Sedlo *), — spuse Miletici, aratandu-mi-1. — Ivan-Pla-
nina. Au fost numi^i aga, nu se gtie de cand, in cinstea Rusului Ivan.
Ne apropiem ... Mi se pare ca egti de pe aici, Branco?
— Da, raspunse Cumanudi. — Dar dece?
— 0 sa ne poftegti acasa la tine?
— Firegte ca am sa va chem 1 0 sa fie o mare bucurie pentru
tata. 0 sa ne ospateze p e ...
Ca gi cum s’ar fi innecat cu ultimul cuvant, Branco ramase cu
gura deschisa. Sprancenele lui care semanau cu nigte virgule, se
ridicara pe fruntea-i inalta, bombata iar din gatlej porni un vaiet
prelungit.
— Avioane 1
Se repezi intr’o parte; dupa dansul, mai fugira cativa ostagi.
MS uitai spre cer. La mare inaltime, pluteau alene doi ulii cu
cozile lungi desfacute.
— Nu sunt avioane! Sunt pasari I — strigai eu cat putui de tare.
Ostasii, care dadusera sa fug3., se uitara gi ei in sus gi rugina^i,
se inapoiara la coloana, iar Branco scuipa inciudat.
— Le-am incurcat, fir’ar ale dracului!
Cand afla pricina panicii, Vucetin se uita furios la fa£a rotundS
gi lucioasa a lui Branco, in care clipeau ochii galbui, care nu pri-
veau niciodata drept in fa^a, si spuse cu manie:
— Cand o sa ajungem la destinatie, ai sa stai trei zile la arest I
Katnici, care auzise toate acestea, trecu nepasator mai departe.
De cand avusese loc adunarea de partid la care luase parte Iovanovici,
nu se mai amesteca in ordinele comandantului, de parca ele nid
nu-1 mai priveau. Dupa ce intrecu coloana, descalecS gi se agezS
sub un copac.
II auzii chemandu-1 pe Branco, care mergea am arit in coada
plutonulul. « 0 sa-i faca o m orala!» ma g&ndii eu . . .1

1) §eaua lui Ivan. (N. trad.)

260
Zagorianov plecase inainte cu coloana, iar Branco se oprise,
tremurand de spaima, In fa^a comisarului politic.
— Ai pa^it-o tovarage I — zise Katnici. — §i cu Arso ai pS^it-o I
— Am pa^it-o. Sa ma apere sfanta fecioara, — raspunse
pl^ngaret Branco, lasand ochii in jos gi agteptandu-se la o
morala aspra.
— Da, n’ai noroc, — spuse Katnici gi, spre uimirea lui Branco,
clatina din cap cu o simpatie vadita. — Nu sunt pre£ui$i ostagii.. ..
Uite, tu lupji, i|i vergi sangele. . .
— Da.
— Ifi jertfegti v ia^a...
— I-hi, intari Branco, d&nd din cap.
— Suferi de foam e...
— I-h i... intari din nou celalalt gi, convingandu-se in sfargit,
c& nu e vorba de un perdaf, incepu cu mai mult curaj gi repede:
— Totdeauna am fost persecutat. Am vrut chiar sa vin la dumnea-
voastra sa ma plang, tovarage comisar politic.
— Hai, spune.
— Eri, de pilda, mi s’a dat cea mai mic5 porf ie de p^ine, iar
jumarile n’au fost nici ele cinstit impar^ite 1 Zau ca nu ! Laugek
e mare pungag . . .
— A-ha 1 Vorbegti de Cehul acela? Ia, stai ni^el, stai ni^el . . .
spuse Katnici gi se opri, concentrandu-se asupra unei idei care-i
venise. — Cehul? Pungag... Aga-a... gi Zagorianov e prieten cu
el? L-a facut chiar comandant de pluton? Uite ce e . .. Suprave-
gheaz§-l pe Ceh. Cauta sa vezi cum imparte mancarea gi despre ce
vorbegte cu Zagorianov. §i, in general, cand ai vreo nevoie, vino
la mine.
— La dumneavoastra ? — intreba Branco, holband ochii.
— Ei, da, la mine ! Ce, te miri? N um aisaai grija sa n u te vad&
nimeni. Asculta-1 pe Zagorianov gi nu mai starni panica. . . Se vor
intampla lucruri mai insemnate. Ai in^eles?
— Am inteles totul. Va mul^umesc tare mult I Nici nu gtiam c&
sunte^i atat de bun, — murmura Branco. — Zagorianov §sta se
tot leaga de mine ca nu am Jinuta militarii gi ma obliga sa-mi spill
rufele. Dar rufele se rup mai repede din cauza spalatului.
— Ei, in privin^a rufelor, cred ca are dreptate. Prea egti negli-
jent, ca sa-^i spun drept, iar de iubit nu te iubegte fiindca egti negus-
tor, burghez. La ei, in Uniunea Sovietica, au lichidat clasa celor
ca tine. Ai inteles?
— Adica aga va fi gi la noi? intreba, alannat, Branco.

261
— 0 sa vedem atunci, — raspunse evaziv Katnici. — Tu egti
un baiat bun, iste£. Avem nevoie de oameni ca tine. lata pentrucc
te-am chemat, — spuse Katnici §i trecu la un ton serios. — Voiam
sa te imbarbatez. Asta-i datoria mea, sa imbarbatez oamenii §i sS
le ridic moralul. Tu imi placi. Egti un flacau de incredere. Vucetin
a vrut sa te trimita pe tine in recunoagtere la Gorni Vakuf in locul
lui Petkovski, dar te-am scapat eu. Nici acum n’o sa ingadui s&
fii persecutat. Numai sa st.ai mai mult pe langa mine. De Vucetin
insa sa te feregti. El uragte pe Croa^i §i pe Greci, ca toji Munte-
negrenii.
— Uf I Blestema^ii 1 — exclama Branco. — Trebuia sa le fi
t£iat gatul la to^i.
— Taci prostule 1 — ii spuse Katnici, amenint&ndu-l cu degetul.
— Fugi gi ajunge^i din urma compania. §i nu uita sa spui, daca
vei fi intrebat, ca facut morala pentru ca ai starnit panicd.
Compunandu-gi expresia amarita, Branco fugi sa-gi ocupe
locul, iar Katnici, dupa ce dadu calul in seama Panterei, porni mai
departe pe jos.
« Drace 1 se gfindi el, mergand alaturi de ostagii care pageau in
coada companiei. — Rankovici are totugi dreptate. Trebuie sa
cobori in mijlocul poporului §i sa-i studiezi sufletul ca sa ca§ igi
autoritatea necesara unui conducator. Pentru ca oamenii sa ne
urmeze, trebuie sa aiba incredere in noi, sa ne iubeasca. §i nu-i
ehiar atat de greu sa cuceregti increderea §i dragostea lor: putin&
bunavoinl.a, un cuvant prietenos sau de lauda, promisiunea de a
indeplini o dorin^a personala §i, gata 1 Egti popular ! Da, totul ar
fi bine, daca n’ar fi aceste misiuni primejdioase. .. »
Katnici ofta din greu amintindu-§i de ultima convorbire cu
Rankovici la Gorni Vakuf. Dimineata, in timp ce Iovanovici states
de vorba cu ostagii, la liceu, Rankovici igi arata dorinta de a vedea
din clopotnifa imprejurimile oragului. §i acolo sus, uitandu-se
ganditor in zare, spusese: «Agadar, dragul meu Blajo, situatia
devine din Ce in ce mai incordata. Se ivesc factori noi. Deasupra
noastra atarna o amenintare d irec la... Iar tu, tot de teorii te
ocupi? E oare totul in ordine in batalionul tan? Drojdia tot se mai
afla in aluat,?... §tii la cine ma gandesc? — Apoi puse mainile-i
ro;ii pe parapetul de piatra, se uita cu luare-aminte in zare, spre
Rasarit, §i continua cu vocea inceata: — Grabegte-te ! AcRoneaza I Cat
mai e timp. Trebuie sa mobilizam cat mai repede toate forlele noastre
na^ionale. Daca unii dintre ofi^erii cetnici sau ustagi, care au trecut
de partea noastra, vor fi trimigi in batalion, sa le creezi conditii

262
corespunzatoare gradului. Am gi adus ordinul in aceasta privin|.i.
In acelag timp, nu uita de legatura cu poporul. Jine-te cat mai
aproape de ostagi... §i, in general, imbinS insugirile leului cu ale
vulpii, ac^ioneaza cu giretenie, dar indraznet gi hotarit. Ji-am dat
o sarcinS gi voi urmiri cum o indeplinegti». Cu ochii sai patrunzS-
tori Rankovici privi in aga fel in ochii comisarului, inc&t Katnici
se infiora . . .
« Da, — se gandea el, impiedicandu-se in gropile de pe cirare.
— Nu-i de glumit. Va urm§ri, fara doar gi poate I Binein^eles are
in batalion un om de incredere, din OZN-a. Dar cine o fi? Pe cine
s5 b§nuiesc? Ce bine-i p§strat secretu l... Te tree fiorii 1 Sim^i
parci, la fiecare pas, ca este cineva care vede to t ce se petrece in
tine. Dupa cat se pare, n’o sS reugesc sa scap numai cu tr a ta tu l».
Dar in aceasta intimitate apasatoare cu Rankovici exista gi ceva
care-i dadea sperante gi il inaripa. Marko vorbise cu el cum nu
mai vorbise cu nimeni. §i e lesne de in^eles. Au aceleagi pareri.
Sunt ingrijorati de viitorul Iugoslaviei: hbertatea de orientare. . .
Rolul conducalor al na^iunii sarbe . . . Posturi de comanda . . .
Conduc§torii poporului . . . Toate aceslea sunt, foarte ispititoare.
Ce m&rete orizonturi se deschid in B alcani... Dar numai sS nu
le intunece cei care trebuie sa fie cat mai curand indeparta^i din
d ru m ... Dar cum s§-i indep§rtezi? E mai ugor, parca, sa inneci
un pegte in ap a. . .
Firul gandurilor lui Katnici se intrerupse. Facu un semn prie-
tenos, din cap, ostagului pe care-1 calcase pe calcai gi care se intor-
sese uimit spre el.
— Dar unde-i calul dumneavoastra? — intreba ostagul.
— La ce-mi trebuie? — raspunse cu modestie Katnici. — Datoria
mea e sa impart cu voi greutatile rnargului.
§i igi grabi pasul, transpirat din cauza efortului. — E grea,
tare grea, calea spre inima poporului! lata ca. acum trebuie sa
meargi gi pe jos, aiaturi de e l ...

15

« . . . Dupa ce asculta raportul ostagilor trimigi in recunoagtere,


Vucetin anun^a- ca misiune de lupta ocuparea localitafii Ragte-
li^a, agezata in apropierea caii ferate Koni^-Saraievo.
Inaintam in deplinS tacere prin padurea deasa. Branco s’a
« evidential,» gi aici. Razbatand ca un urs prin tufele uscate, rupea

263
cu zgomot crengile. Ii fScui observa^ie. Dupa ce mormai o scuza,
Incepu sa-mi spuna ca vrea sa ajunga mai repede la Ragtelita. E
doar satul in care locuiegte tatal sau, Micos Cumanudi. Adauga
c§ va fi foarte bucuros, daca voi veni la ei la masa . . .
Inamicul se retrase din Ragtelita cu o graba neobignuita, fara
sa opuna aproapc niciun fel de rezisten^a. Insufle^iti de succes,
ii urmariram o bucata buna de loc pe cetnici gi pe Nem^i pe drumul
spre Tarcina, apoi ne intoarseram in sat, unde trebuia sa facem
jonctiunea cu brigada.
Intre timp, satenii se gi pregatisera sa ne primeasca. 0 mul^ime
de locuitori ne iegira in intampinare, in dangatul clopotului, pur-
tand steagul tricolor Jugoslav ^inut de copii la un capat ca sa nu
se tarasca pe jos, gi o placards cu urmatoarea lozinca: « TraiascS
lupta de eliberare a poporului I » Un om slab §i incovoiat, ca un
ciomag indoit, in varsta cam de cincizeci de ani, cu paltonul desche-
iat incat i se vedeau vesta alba §i lan^ul dela ceas, purta o tav§
de lemn sculptat pe care erau agezate paine §i sare.
— Sa trai^i, l'ra];i partizani 1 — spuse el solemn, IntinzSndu-i
tava lui Vucetin.
Mul^imea striga, cuprinsa de bucurie: « Ura » §i apoi to^i oamenii
se repezira sa-i ospateze pe osta§i cu fructe uscate, ou§ fierte, lipii
§i tutun. Oamenii, care mai de care, ne pofteau sa venim la ei acasS.
Miletici ma lu§ de mans §i ma duse spre omul care primise pe
Vucetin cu paine §i cu sare.
— Hai sa te prezint I E Marko Petrovici, inva^atorul. Ne vom
opri la e l; il cunosc din anul trecut.
— Bine ai venit in casa mea, tovara§e 1 Imi faci o mare cinste,
— spuse Petrovici, gi deodata igi descoperi capul carunt, cu pSrul
tuns scurt, inclinandu-se adanc in fa^a mea.
Pesemne ca Iovan ii gi spusese ca sunt Rus.
— Inva^atorul locuia impreuna cu so^ia sa, Zorina, in tr’o casa
mica de lemn, spoita cu var. Felul cum erau mobilate cele trei
cSmaru^e imi paru cunoscut gi drag; pretutindeni erau covorage
impletite din fagii viu colorate, fete de masa, brodate gi cu dantele,
ficugi agezati in ghivece, iar pe pereti reproduced dupa tablourile
lui §igchin gi Aivazovschi. Intr’un colt, Pe 0 etajera, puteai s§
admiri chiar gi un samovar, pe care tatal lui Petrovici il adusese
din Rusia, unde invatase. Petrovici avusese gi o mica bibliotecS
ruseasca, pe care o stransese cu stradanie in curs de multi ani gi
care cuprindea colectiile revistelor « Niva » gi « Rodina », dar nu
demult o arsesera cetnicii, ca fiind « suspecta ». Era cat pe-aci sa-1

264
omoare gi pe invafator, crezand c5 lira de metal pe care o purta la
butoniera, ca dirijor al cercului coral din sat, e o insigna comu-
nista.
Trecura cateva zile. Vucetin agtepla online dela Perucita, in
legatura cu jonc^iunea batalioanelor gi cu misiunile de luptiL Intre
timp, duceam viata obignuita de garnizoana.
Chiar in seara primei duminici, cand totul era linigtit in jur,
Zorina, so^ia lui Petrovici, pofti la ceai pe ostagii din plutonul meu.
Ne adunaram cu to^ii, ca o familie, in jurul mesei mari, pe care
era agezat samovarul pantecos. Aburii Jagneau prin deschizatura
din capac.
— Tii, grozav lucru 1 — exclama din cand in cand Vasko, entu-
ziasmat.
Vedea pentru prima oara un samovar. Dealtfel, gi pentru cei-
lal£i, ceaiul tare gi aromat era lucru rar. Chiar daca-1 beau gi inainte,
il socoteau numai ca o doctorie scumpa, pentru raceala.
Zorina mai ageza pe masa gi papricag — carne innabugita cu
ardei gi sos de bulion — gi o paine rotunda, proaspata, care ras-
pandea miros de frunza de varza arsa. Cunogteam mirosul din
copilarie. Branco plescai din gura cu pofta. Buzele lui groase luceau
de grasime. Probabil c§ apucase sa mai mSnance odata gi pe la
taica-sau.
— Prieteni, pune];i toJ.i mana pe painea asta, — spuse Petro­
vici, gi hai s’o frangem pentru fra^ia noastra cu Rugii. Pentru
prietenie 1 — repeta el cu tarie. — E un obicei din popor: dac§
vom frange impreuna painea, vom rainane prieteni credinciogi
pe via^a.
Toata lumea intinse rnainile spre paine.
Dupa ce painea fu rupt§, Petrovici igi indrepta pieptul gi
spuse emojaonat:
— Traiasca poporul rus I
— Tr&iascS 1 — raspunsera in cor ostagii.
— Glorie gi cinste oamenilor sovietici I — continua inva^atorul,
fSr§ a-gi lua privirile pline de entuziasm dela mine. — Lor li se
cuvin primul nostru salut gi toata recunogtin^a noastra. Ja ra lor
se intinde uriaga pe globul pamantesc. Cand pe tSrmul Balticei
se lasa amurgul, in Extremul Orient mijesc zorile. Deasupra p r ii
voastre, tovarage Zagorianov, soarele nu apune niciodata. Acest
soare rusesc lumineaza intreaga lume gi ne lumineaza gi pe n o i...
— Bravo, bravo 1 — se auzi deodata langa ug§.

265
Camera era slab luminata, cu opai£e, gi nimeni nu~ observase
ciind intrase Katnici inso^it de cineva.
— Am vazut lumina gi am intrat. Buna seara!
SalutAnd pe cei de fa£a, comisarul politic igi scoase boneta gi
haina groasa pe care o purta gi, dupi ce igi netezi parul rar, se
lntoar;e spre insojitorul s§u necunoscut care era imbiacat in tr’o
manta englezeasca.
— Dar de ce nu te apropii? Poftim incoace. To^i sunt de-ai
nogtri I
Omul inainta, nehotSrit.
Era mic de statura iar fa^a-i mare gi bine barbieriti era br&z-
data de o cicatrice, care se intindea pe to t obrazul. Pe gapca lui
lucea o stea mare, t§iata din tabl£ alba.
— Noroc, prieteni I — spuse el, ridicand mana in semn de salut.
Avea o voce groasa, de bas.
— Treceam pe drum gi deodata auziram larma. Ce-o fi aici?
ne gandiram noi, — spuse Katnici, privind fara sfiala in jur.
— Pofti^i, va rog ! — zise Petrovici §i aduse repede un scaun.
Iovan, care gedea alaturi de mine gi care pana atunci fusese
vesel gi zambitor, se intuneca la fats gi stinse nervos mucul ^igarii
in scrumiera de lemn in fo ma de stea.
Toata lumea tacea gi agtepta. Se auzea cum crengile desfrun-
zite, migcate de vant, loveau acoperigul de Jigla al casei.
— Vai de mine, tovaragi ! — spuse Katnici amintindu-gi de
ceva. — Am uitat sa va prezint. Capitanul Vulo Kugtrinovici,
ofi^er al vechii noastre a mate. L-a parasit pe Mihailovici gi acum
a fost numil. la noi in func^ia de gef de stat major al batalionului.
— Imi dati voie? — intreba Kugtrinovici, care igi scoase gapca
gi se ageza la un col£ de masa.
Simjea, probabil, ci picase intr’un moment nepotrivit. Cica-
tricea i se invineti din pricina sangelui care se urease in obraz.
Ochii sai negri ca nigte masline cercetau cu incordare fet.ele osta-
gjlor.
— Cetnic I — imi gopti lovan, destul de tare ca sa auda toatS
lumea.
Ostagii se uitara fix la Kugtrinovici gi, fara s§ se fi injjeles intre
ei, incepura sa se scoale dela masa, unul cSte unul. Djuro lovi,
demonstrativ, paharul de farfurie. Zambind stanjenita, Zorina,
turna ceai noilor oaspeti.
— Minunat de gustoasa bautur§ I Pacat numai ca-i f§ra zah§r,
— spuse Katnici, neobservand parca linigtea incordata care se

266
lasase. — In^eleg dece place ata t de mult Rugilor. Dar dumitale
i£i place, capitane?
Ku§trinovici dadu din umeri gi, fftstacit, lasS ochii in jos. Cu
un z&mbet nepSsator, Katnici continua s& amestece ceaiul din
pahar, cu lingurijn.
— Dar ce-a^i pajit? — intrebfi el cu o mirare prefacuta. —
Dece v’aJJ sculat dela masa gi dece t&cefi? A-ha, in^eleg 1 A venit
un capitan gi ostagii nu indriznesc s i gad& in fa£a lui. Capitane,
le dai voie sa gada?
— Dar e un cetnic I — striga plin de m&nie Vasko. — A omorit-o
pe mama I
Mana baiejagului cauta firS voie o armS. F a ri s i se sfiasci de
prezenfa lui Katnici, ostagii incepuri sa murmure, amenin^ator:
— Ce neruginare ! — spuse destul de tare Laugek. — De necre-
zut 1 Sac inters, tradator I
Fa^a lui Kugtrinovici fu cuprinsi de un tremur nervos. Cu o
indignare vadit exagerata, el spuse:
— Sunt capitan gi geful statului vostru major ! Cer sa fiu res-
pectat 1
— Ei, ei 1 — il intrerupse cu asprime Iovan. — Prea devreme
j;i-ai pus steaua !
— Aga? — spuse Kugtrinovici gi se ridica cu greutate. — Nu
avej;i incredere in mine? In acest caz, sunt nevoit sa ma retrag.
VS rog sa md ierta^i 1 — se adresa el pe un ton sec lui Katnici gi
se repezi spre iesire tr&ntind uga.
Profitand de momentul de turburare, Branco se ospata cu mare
poft§. Dupa ce inghiti o bucatfi de came, se apleca la urechea lui
Katnici §i spuse:
— Ce scandal 1 Din nou Laugek 3 s ta ...
— Da, neplacut, — raspunse comisarul politic. — Cum de nu
te-ai putut stapani, Corciaghin? — se adresa lui Miletici, uitan-
du-se urit. — 0 sa rSspunzi pentru asta. E adevarat ca Kugtrino-
vici a facut parte din detagamentul lui Djnrici, dar apoi a trecut
la noi gi a cagtigat increderea alor nogtri. Are o misiune oficiala gi
nimeni nu are dreptul sa-1 jigneasci. Mi se pare ca v’am citit ordinul
lui Tito: « To£i ofi^erii din tormatiile dugmane, care tree de partea
noastra, igi pastreaza vechile grade gi functiuni».
Iovan tacea posomorit
§tia ca detagamentul lui Radoslav Djurici a fost cea mai bestial^
banda a lui Mihailovici. Aceast§ capetenie de bandi^i folosea tortu-
rile cele mai rafinate gi nimicea cu cruzime pe partizani gi, mai

267
ales, familiile lor, lipsite de aparare. Acum insa, sim^ind, pesemne,
ca zilele lui Mihailovici sunt numarate, Djurici impreuna cu o mie
de cetnici trecuse de partea Armatei populare de eliberare gi fusese
numit, pentru inceput, gef de stat major la corpul I, comandat
de Popovici. Cetnicii in randurile partizanilor 1 Kugtrinovici repar-
tizat la n o i! .. .
Cautam sa ma stapanesc, deoarece tineam minte avertismentul
lui Katnici de a nu ma amesteca in treburile altora, dar sim^eam
c§ fierb. Dece-1 adusese Katnici pe cetnic in mijlocul nostru, tocmai
cand ne simteam atat de bine gi de linigti^i?
In cele din urma, nemaiputandu-ma stapani, zisei chiar mai
multe decat Iovan. Spusei ca degeaba cauta fogtii quislingi locali
s i intre in randurile luptatorilor pentru libertate, fiindca tot nu
va uita nimeni crimele pe care le-au savargit. Au mers atat de departe
alaturi de dugman, incat niciun om nu va crede in schimbarea lor
la faj;a.
— N iciunul! — strigara ostagii. — Sunt caini cu barbi de apos-
toli.
Katnici igi dete seama ca a facut o gregeala, aducandu-1 pe
cetnic printre noi. Dupa ce-mi arunca o privire furioasa, facu un
gest, de parca gi-ar fi pierdut rabdarea, gi incerca sa sus^ina ca
nu am dreptate, gi ca pur gi simplu, nu gtiu unele lucruri. Dup3
pSrerea lui, cei dela cartierul general cunogteau mai bine situa^ia...
— Nu avem dreptul sa discutam actiunile comandamentului.
La noi nu se obignuiegte acest lucru, — spuse el apasat. Apoi dadu
ca exemplu pe preotul Vlado, care fusese gi el ofiter la Mihailovici,
iar acum era ministru de interne in guvernul lui Tito. S’ar putea
ca in curand cetnicii sa se incadreze to^i in migcarea de eliberare
nationals, intrucat protectorii lor — guvernul regelui Petru dela
Cairo gi Iugoslavii dela Londra — incep sa tina seama de Tito
gi-gi arata dorinj.a de a ajunge la o intelegere c.u el, primind toate
conditiile pe care acesta le va pune. Sa nu fi^i uimi^i daca intr’o
buna zi va ateriza in Iugoslavia insugi regele Petru pentru ca, in
sfargit, sa lupte alaturi de partizani, sub comanda lui Tito 1
— Sa indrazneasca numai 1—spuse indignat Miletici.—Nu-1 vom
primi, il vom inapoia Englezilor.
— Firegte, — aproba Katnici. — Dar se poate totugi intampla.
§i asemenea lucruri nu se pot petrece decat la noi, in Balcani, unde
unitatea na^iunii sarbe deasupra claselor este mai presus de orice,
— incheie el cu un sentiment de mandrie. — E firesc ca dumncata,
tovarage Zagorianov, sa nu te descurci in toate acestea.

268
Da, intr’adevar era greu de intoles to t acest atnestec de riva-
lit&ti gi intrigi, de transformari ca de cameleon gi de trecere dintr’o
tabira in alta, de dugmanie politica gi de tradare. Imi amintii cuvin-
tele lui Vucetin despre butoiul cu praf de pugca din B alcani... Dar
gtie oare Rankovici, ma gandii eu, de sosirea lui Kugtrinovici?
Poate ca numirea cetnicului in batalion se va dovedi a fi o gregal§,
ca gi impugcarea celor doi Muntenegreni la Sin?
In camera se lasa o tacere apasatoare.
Abia reugind sa-gi stapaneasca turburarea, Petrovici incercS
sil-gi faca datoria de gazda gi sa impacc lucrurile:
— Hai sa ne bem ceaiul, tovaragi. Doar nu s’a intamplat nimic
deosebit... Poate ca acest capitan a in^eles ca a gregit, atunci
cand a jurat sa nu se tunda gi sa nu se barbiereasca pana cand
Mihailovici nu-i va invinge pe comunigti. Acum gi-a dat seama
c& mai curand se vor transforma cetnicii in salbatici, decat sa se
intample acest lucru. §i uite-1 ca acum se rade cu perdaf.
Petrovici incerca sa glumeasca.
— Ei, hai prieteni 1 la masa I Zorina, toarna-ne la toj;i ceai mai
tare.
Dar nimeni nu se mai atinse de ceai. Seara noastra igi pierduse
tot farmecul. . . »

16

« . . . Paraiagele care la inceput se migcaserS govaielnic sub


pojghi£a sub^ire de ghiaj.a, se revarsau acum in torente inspumate,
din ce in ce mai largi, gi se rostogoleau cu zgomot, spre Neretva.
Cerul devenea din zi in zi mai albastru. Triunghiurile de cocori
pornira spre Nord-Est Strigatele prelungi ale pasarilor rasunau
ca nigte chemari de goarne la lupta. Petreceam cu priviri lungi
cocorii, cu o triste^e apasatoare in suflet: iata-i ca zboara spre
cuiburile lor dragi, intr’acolo departe, poate spre locurile mele
natale, la Curse, spre crangurile linigtite de pe Seim gi P sio la...
Ne aflam tot la Ragtelija. Cand se intalnea cu mine, Vucetin
igi mijea ganditor ochii care-i luceau febril gi mo maia nemul^umit.
Totul se intampla altfel decat crezuse el. Nu facusem joncj:iune cu
brigada care acjiona undeva, la sud de Koni£ gi nu dadeam lupte
insemnate pentru linia de comunicatie Mostar-Saraievo. Ne margi-
neam doar la scurte incursiuni impotriva inamicului, care, se afla
la Tarcina, gi la distrugerea caii ferate dintre Konij; gi Saraievo.

269
Nem^ii insa, sub acoperirea unui tren blindat, refaceau numai-
decat calea distrusa. Intr’un cuvant dup& cum spune Vucetin,
ridicasem mana sa doborim un stejar §i nu fransesem decat o cren-
gu^a 1 §i toate astea, din pricina ca dela statul major al corpului,
care se afla acum undeva langii Drvar, sosise urmatorul ordin
seinnat de Popovici:
« In vederea coordonarii acfiunilor §i in legatura cu ajutorul
in alimente, arme, muni^ii §i mai ales in materiale explosive pentru
lupta impotriva cailor de comunica^ii, ajutor pe care-1 a§teptSm
din partea Angliei §i a Statelor Unite, interzic cu desavar§ire orice
deplasare a unitdfilor fari gtirea m e a ... Comandanfii de unitajd
sunt raspunzatori de executarea acestui ordin. . . Orice nesupunere
va fi pedepsita fara crujtare. Moarte lascismului, libertate popo-
ru lu i!

Kocia Popovici »

Dupa un astfel de ordin, nu mai putea fi vorba de ini^iativft,


Totugi, nu pierdeam timpul zadarnic. Ostajii lucrau toata ziua.
FSceau trageri, instrucjie, mar^uri, studiau tactica §i inva^au in
cercurile de studii politice.
Noul nostru §ef de stat major, Kugtrinovici, lucra cu zel la
intocmirea a tot felul de programe §i orare de studiu. El urmarea
personal instrucjda §i corecta mereu pe comandanfi, f&lindu-se cu
faptul ca §tie regulamentele franceze. Cauta sa se poarte priete-
uegte cu toata lumea, dar nimeni nu-i spunea «druje »1). Ku§tri-
novici era intampinat cu vrajmigie de to|i, §i poate ca aceastS
atitudine a osta§ilor §i a ofij:erilor ne-a scapat, pe Iovan §i pe mine,
de neplScerile pe care le-am fi putut avea din pricina celor petre-
cute in casa lui Petrovici. Dar nu s’a Intamplat nimic. In cele din
urmi, interesul pentru Ku§trinovici a scazut. Venisera alte griji,
alte supSrari.
. . . Incepuse luna Aprilie. Crengile golage ale knslelei 2) de pe
culmi mai tremurau infrigurate in vantul rece, in timp ce pe valea
Neretvei nucul i§i intinsese cerceii verzi, carpenul §i arf;arul cu
frunza ascujdta, se impodobisera cu flori, iar macegul se invest-
mantase in roz. Infloriseri §i livezile de pruni inconjurate de dunga
albi a porumbarului; p4na §i stejarul, care nu se trezise incS pe

x) TovarS?. (N. trad.)


a) P lants de munte. (N. trad.)

270
deplin la v ia p gi care nu mai avea crengi, caci fuseserd taiate pentru
hrana vitelor, parea un cliiparos vegnic verde, din pricina c5 era
Investmantat pana sus in verdele iederei.
Cum treceai de casa lui Petrovici, piciorul se afunda in covoa-
rele galbene de bukvif x), de iarba proaspata gi matasoasa. Totul
invia incet, prindea sevS gi putere. Ostagii insa flamanzeau. CSutau
printre pietre gomulita 2) pentru ca sa faca din tuberculele acestei
plante un fel de pasat. Radeau de pe copad mugchiul de Islanda.
care se putea manca, impugcau grauri sau scotoceau in gradiniie
de zarzavat, cautand legume ramase de anul trecut. Instruc^ie nu
se mai facea. Oamenii istovi^i, adormeau la lec^ii.
"Parana impar^eau cu noi tot ce aveau dar gi ultimele lor provizii
secasera. Petrovici nu le putea da la masa dec&t cate o farfurioarii
de kaciamac. Pana gi intendentul nostru, Bogdan Rakici, care
fdcea deobicei minuni in ceeace privegte aprovizionarea, igi pier-
duse curajul. Fu nevoit sa taie aproape tof.i caii batalionului; in
fcimpul din urina cea mai stralucita prada a lui a fost o piele de
bivol. A fript-o pe carbuni gi a imparfit oamenilor porpii de « frip-
tu ri ».
In fiecare diminea^i, ne trezeam cu speranta ca poate astazi va
veni ajutorul care ni se promisese, iar seara adormeam dezam&gij.i
eft a trecut inca o zi fara sa se schimbe nimic.
— Stam cam prost, imi spuse odata Djuro Filippovici.
Fa^a lui prelunga gi palida era neobignuit de trasa, i se vedeau
imsele prin piele, iar in ochii-i dugi in fundul capului avea o seli-
pire de foame.
— Prost e cd £i-ai pierdut curajul, — ii raspunsei eu.
§i cu acest prilej vorbiram despre felul cum trebuie sA fie un
eomunist, despre oamenii darji, care nu se pleaca nu se plang, ci
lupta inainte ca sa-gi atinga ^elul.
— Privegte 1 — Tulpina lunga a unei patlagine pe care calcasem
gi o afundasem aproape de tot in noroi, se ridicase gi statea ca gi
inainte, dreapta gi mandra. — Exista gi oameni de acest fel. Nimic
nu-i poate frange, nimic nu-i poate face sa dea inapoi. . .
Filippovici se uita ganditor la mine.
— E limpede. Numai ca vezi, tovarage... — spuse el, arat&n-
du-mi un numar din ziarul « P roleter» facut aproape ferfenij;a,
numdrul pe care ni-1 adusese Arso Iovanovici la Gorni Vakuf gi

M Plants de munte (N. trad.)


a) Ibidem (N. trad.)

271
pe care el II pastrase de atunci cu grija in rani£a. — Citesc mereu
ziarul asta.Putin cate putin am invafat sa citesc. §tiu cum trebue sa
fie un comunist. Trebuie sa indure toate greutafile gi toate furtu-
n ile ... Dar gi Branco e comunist, nu-i aga? Pai atunci, dece e ca
un prasatx)? Toata ziua se plange ca de foame i s’a lipit stomacul
de spinare, iar noaptea, mesteca, sub patura. §i ce nu mananc§?
Iar diminea^a, e primul care se repede la ridichea veche gi se ceartS
mereu cu Laugek. Ne e scarba sa avem de-aface cu oameni ca el.
Despre asta voiam sa vorbesc, tovarage...
Cazui pe ganduri. Intr’adevar, Branco turbura destul de mult
viata plutonului, iar pe mine ma tot sacaia cu staruinta lui de nein-
feles de a mi se baga in suflet. Cum incepeam sa vorbesc cu cineva,
se ivea gi el alaturi. Ochii lui rotunzi gi fiegi imi urmareau fiecare
pas. II intalneam in toate locurile unde ma agteptam mai pu£in
sa-1 vad. Odata dadui peste el chiar gi intr’o padurice de castani,
unde credeam ca sunt singur. Dar aflai ca gi lui Branco ii placeau
primele flori de primavara. Avea in mana un buchet de ghiocei.
Adesea disparea din pluton gi apoi se balbaia cand explica dece a
Upsit. . .
Cautam sa gonesc gandul ca sunt supraveghiat. « De cine? Nu
cumva de OZN-a? Prostii, nu se poate ! » ma gandeam eu.
Din curiozitate, hotarii odata sa primesc invitafia lui Branco,
care ma pofti acasa la taica-sau »

17

« — Multumim, multumim. Mul^umim foarte mult ca v’a^i


ostenit sa veniti la noi 1 — ne intampina, salutandu-ne lingugitor,
in pragul casei de carainida, un taran voinic, imbracat in haine negre
de postav gi cu o vesta de catifea. — Poftiji, intra^i I Daca a^i gti
ce bine ne pare ca ati venit 1Va multumesc I — repeta el cu voce
puternica gi ma pofti sa ma agez la o masa joasa gi rotunda. §edeti,
va rog 1 Hei, nevasta ! Da-i oaspelui cafea, iar mie pipa 1 Nu vezi
cine a venit la noi?
Cu fa^a impietrita ca o masca, o femeie imbracata intr’o fust5
larga, plisata, gi pe al carei piept zanganeau to t felul de duca|;i,
imperiali, ^echini gi medjidii, trecu dupa paravanul aflat intr’un
col^ al odaii. Probabil ca Branco apucase sa-i ingtiinteze ca voi

!) Pore. (N. trad)

272
veni. Maic5-sa era ingrijit ImbrScatii §i eafeaua, I&tSl de care un
iugoslav nu sta niciodati de vorbi cu un oaspete, era gata fiarta.
Mi se d&du o cegcufii, iar batranul igi aprinse pipa-i scurtiL Laudci
in fel.gi chip pe Rugi gi Uniunea Sovietici, impestri^ndu-gi vorbirea
cu cuvinte ca « socialism » gi « progres». Baui dintr’o inghi^iturii
fiertura groash de ghinda. St&pana casei imi umplu din nou ceagca.
Era gata sa mi-o umple a treia oarS, semn pentru oaspe c& trebuie
s i piece, cand Branco se nelinigti.
— Cafeaua asta nu e veritabilS. Ajunge 1 — zise el, priviud
cu injeles la taic3-sau. Dar vaziind ca acesta nu pricepe, spuse pe
fa^S: — N’ai putea sa ne dai ceva mai sa^ios?
— dum sa nu? Pentru un Rus nu-mi pare r&u de nimic. Cere
ce vrei.
— Caimac ai?
— Vai, asta n’am I De toate am, numai caimac nu 1
— Dar carne?
— Carne? Doar §tii cS nu Jinem carne. Partizanii sunt cea mai
buna armata, dar azi vin unii gi cer sa le dai, maine alfii. De unde
sa tot iei?
— Dar atunci ce ai? — intrebi supirat Branco. — Cred cS
ai putea sa ne dai ceva de mancare in schimbul aparatului de foto-
grafiat pe care J,i 1-am adus.
— Am tot ce vrei, — se muie batranul. — Hei, nevast§ ! Adu
supa incoace 1
Gazda puse pe masufca o tava cositoritS, pe care se afla o stra-
china mare. Monezile de aur sunau la fiece migcare a ei. Scoase apoi
dintr’o lada incuiati cu lacat, o bucata de paine veche.
— Supa asta e f&cuta din legumele rnele. Am pregatit-o anume
pentru voi, — ne spuse batranul.
Branco baga lingura in lichidul albicios in care pluteau nigte
stelu^e cafenii.
— Dar unde-i carnea? — intreb§ el, suparat. — Doar ai carne
in pod, tata.
— A ! Aga-i I Mi se pare ca mai e pu^inS, — r&spunse Micos
Cumanudi gi, aruncand o privire furioasa fiului sau, se urc§ pe
scifricica gi scoase o gunca mare din afumatoare.
Rupse carnea afumata cu degetele-i paroase, ne dadu buc§tele
din ea gi spuse:
— Sfanta fecioarh mi-e m artori c i spun adevirul, eu n’am
m&ncat gi nici fiului meu nu i-am .dat. Am pastrat-o pentru oaspefi.
Aga sunt eu, ospitalier. TatSl meu era Grec din Salonic dar eu m&

273
IS — Trsicedla Itjgoslavlei ~ 0 i2Hi
socotesc Croat. Croajii sunt cea mai inzestrati na^iune din Balcani.
§i Tito Croat, pizeasci-1 maica domnului 1 II cunosc bine.
— Ia povestegte-ne ceva despre ista, — zise Branco, intorcin-
du-se mandru la mine, ca gi cum ar fi vrut si-mi spuna; vezi ce
legituri are tata 1
— Da, da. Am slujit impreuni cu Iosip Broz acelag im pirat,
pe Frantz Iosef. Tito era caporal, iar eu pandur, — spuse batranul
aruncand o privire plini de satisfac^ie spre o fotografie agezati
Intr’o ram i auriti, in care aparea el in to a ti seme^ia jandarmului
din trecut. — M’am intalnit cu maregalul la Viena.
— Unde? — il intrebai eu.
— Intr’un cabaret. Cigtigase pe atunci preiniul al doilea la
scrimi. Tare mult ii placeau onorurile, tare mult 1Poate o si-gi aduca
aminte ci 1-am cinstit la cabaret cu un pahar de mastici gi o si
ne ridice, pe mine gi pe Branco in randul oamenilor. Mie mi-ar mai
trebui pu^in p im in t, iar biiatului o cofetirie la Belgrad. Si-i dea
dumnezeu sin itate. Pofti^i, mincafi 1 Dece nu lua^i?
Imi amintii de Vuia Hristici, de coliba gi de siricia lui, de ospi-
talitatea-i modesti gi de dragostea lui sinceri pentru Rugi. §i acum,
iati-1 pe Micos Cumanudi. . . §i dupa teoria lui Katnici, m i gindii
eu, acegti oameni formeazi « un to t unic »? Cum poate fi aga, daci
sunt tot a t it de deosebij,i prin firea lor ca gi fiii lor, Vasko gi Branco?
Cum vor putea fi impicate interesele gi nizuin^ele opuse ale acestor
oameni, dupi rizboi, cind vor incepe si construiasci impreuni
socialismul in £ara lor? §i ce fel de socialism va fi acela? « Socia-
lismul » bitrinului Cumanudi insemna mai mult pim ant, « socia­
lismul » lui Katnici — Serbia mai presus de orice gi « socialismul»
lui Branco — o cofetirie la Belgrad. Iar «socialismul» lui Macek,
este « mif pomi’»1), adica s i t e strecori incet spre culmile carierei
gi cine gtie, poate gi o nevasti bogati cu o casi pe Terazie. §i cetnicul
Kugtrinovici igi are « visurile lui despre socialism » ... §i-mi amintii
cuvintele lui Arso Iovanovici, care spusese ca partidul va trebui
mai tirziu si-gi cure^e randurile sau poate chiar si lupte impotrivn
multora din comunistii de astazi, inscrigi in partid, in cadrul acti-
unii de «lirgire a bazei sociale». Da, acest lucru va fi de ne
in litu ra t...
Adincit in gindurile mele, nu auzii vuietul motoarelor care
cregtea din ce in ce mai tare. Scosei capul pe fereastri. Citeva

l) Tlntar. (N. trad.)

274
avioane americane de transport, de tipul « Dakota », se roteau In
jurul muntelui Ivan-Planina, deasupra Ragt-eli^ei.
In sat, se stirni zarvi. Se auzeau voci neincrezatoare:
— Au venit? Aliajii?
Katnici alerga siltand pe uli^i, cu un binoclu In m in i.
— Americanii! Ajutorul 1 In sfargit I — strigi el.
Iegii in fugi din casi, iar Branco m i urma.
Ostagii se uitau bucurogi unii la al^ii gi priveau avioanele.
§i ia ti ca din fuselajele lor s’au desprins paragutele cu incar-
caturi.
Dar ce-i asta? Vantul impingea paragutele prea departe de noi,
spre Tarcina, unde se aflau cetnicii.
— Vantul lucreazi pentru inamic, — spuse posomorit Laugek.
— Influien^a perfida a corpurilor ceregti. . .
— E o simpla intimplare, — cauta sa ne asigure Katnici. —
0 si vede^i ci acum o s i ne arunce noui. Iar tu, Iasi glumele astea,
— striga el lui Laugek.
Avioanele facura inci un cere gi, din nou, paragutele de care
erau prinse baloturi mari, plutira spre Tarcina.
Iankov, mohorit gi ginditor, igi zmulse ochelarii de pe nas gi
spuse:
— Ce, sunt copii de J;i£i, nu gtiu cum s i arunce paragutele?!
— Doar n’o fac dinadins 1— rispunse Katnici, tiios. — Iati,
ia ti I Uite-te I Pune-^i ochelarii gi o si vezi ca to t cu am dreptate.
Triumfa. Cateva dintre avioanele de transport, insojdte de un
avion de legaturi, care se ivise nu se gtie de unde, se indepartaseri
pu^in gi cateva paragute cu incircituri cizuri aproape de marginea
satului. Ne repezirim, in goani, intr’acolo.
— Nu le atingejd I — spuse Vucetin. — Intendent, vino incoace
gi intocmegte un proces verbal. Si £ii socoteala baloturilor gi sa nu
le risipegti !
Bogdan Rakici veni cu o ciru^i la care inhimase ultimul siu
cal. Igi scoase pumnalul, gi cu o expresie de multumire se apropie
de balot. Tiia sforile paragutei gi, cu nespusi bucurie, incepu si
desfaca foaia de cort.
Stiteam linigti^i in jurul lui, siguri ci vom vedea cutii cu
gunci conservati, bocanci cu talpi groase, pistoale mitralieri gi
cartuge.
— Simt miros de slinini 1 — gopti Branco, care cu miini tremu-
ritoare m ingiia mitasea de paraguta. — Slavi, slavi alia^ilor I
Apere-i sfinta fecioari 1

275
— Ei, ia sa vedem ce-i aid — snuse Katnici, frccandu-gi inainile.
— Ce ne-au trimis prietenii noglri? Mai incct, Rakici, cu mai multS
grij§. Vezi sa nu vergi ceva pe jos I
Foaia de cort pocni cu un sunet sec gi balotul se desfacu In mai
multe pachete. In fiecare dintre ele nu gasiram decat obiele...
Obiele bune, de panza, cate un metru pentru fiecare picior, impa-
chetate cu grija gi legate cu sfoara de hartie. Rakici scotoci cu inver-
gunare prin balot, dar nu gasi nimic altceva.
— 0 sa ne prinda bine gi astea 1 — baigui fastacit Katnici. —
Dar ce-i dincolo, in sacii aceia?
§i in al doilea, gi in al treilea balot, se aflau tot obiele. In al
patrulea, Rakici descoperi borcane cu marina ta, de dovleci, iar in
al cincilea ceva care nu prea gtiam ce e. Cu greu in^eleseram c§ e
vorba de nigte pocnitori perfec^ionate, care se Intrebuinfeaza pe
vremea calda pentru omorarea mugtelor. In al gaselea balot era o
lada cu obuze. . . pentru tunurile pe care nu le aveam; pe ele era
scris: « Made in S UA ».
— §arlatanii I — exclama Rakici gi aruncil o privire atat de
plinS de ur3 avioanelor care se departau, de parca ar fi voit sa le
prefaca in scrum.
Ostagii stateau posomori^i, fara sa in^elcaga ce s’a petrecut.
Numai Branco taie pe furig o bucata de matase din parasuta de un
albastvu cum e cerul.
Se lasa o lunga tacere. Comandantii se fereau sa se uite unii la
al^ii, incercand, pare-se, un sentiment de stanjenire gi de rugine
in i'a£a ostagilor, a caror indelunga agteptare fusese atat de crunt
ingelata.
Numai Katnici, cu ochii plini de speran^i disperatS, urmarea
manevrele avionului de legatura. Dupa ce zbura de-a-lungul caii
ferate spre Sarajevo, avionul se roti deasupra muntelui Ivan Gora
gi se intoarse spre Ragteli^a. Se pregatea pentru aterizare. Stri-
gand: « Acum am sa lamuresc to tu l», comisarul politic alferga spre
locul unde ateriza avionul. II urmaram.
Pilotul, un tanar cu base negru pe cap, deschise cu polite^e
slugarnica ugita cabinei gi voi sa ajute pe pasager sa coboare dar
acesta sari cu ugurinta, fara ajutorul lui.
II recunoscui numaidecat. Era locotenent-colonelul american
Me Carver. Dupa el, din cabina iegi tan^og Popovici, comandantul
corpului nostru. Purta o uniforma noua, de culoare albastra-cenugie.
D upi ce-gi trecu degetcle peste musta^ile-i negre gi scurte, se exa­
mine, igi indrepta tunica gi ne arunca o privire aspra. Alaturi de el,

276
Me Carver, care purta o bluzfi kaki, desfacutS la piept, eu o cravata
de aceeagi culoare, gi pantaloni mototoliti, parea o ordonanj:a nu
prea ingrijitiS.
— Salut pe alia^i! — striga Me Carver gi ne facu semne priete-
negti cu mana.
— Salut I — r&spimse Katnici, alergand de colo p&na colo. —
Triiiasca I
Dar niineni nu repeta salutul gi nu arata o bucurie deosebilS,
cu toate semnele pe care le f&cea Katnici. St&njenit, sc apropie
mai mult de American gi, aruncand o privire pieziga spre Popovici,
spuse cu jum atate de voce:
— Sunt eu I Ma recunoagte^i?
— A-ha I Noroc, dragul meu I Noroc, noroc ! — spuse Me Carver,
scuturand energic mana lui Katnici. — Pe baiejii buni li recunosc
din zbor de pasare gi cobor imediat la ei. Cum o duce^i?
Popovici, nevazand pe fe^de ostagilor gi ale comandan^ilor poli-
tc£ea cuvenita, ii-f5cu semn cu degetul lui Vucetin sa se apropie
gi-1 intreba aspru:
— Ce s’a intamplat?
— SS vede^i, tovarage comandant, — incepu Vucetin, dupS ce-1
salutS. — Am executat ordinul dumneavoastra. Am stat in Ragte-
li^a asta, cu bra^ele incrucigate, agteptand arme gi munifii, dar am
cdpatat marinata de dovleci, obiele, obuze pe care nu le putem
folosi gi pocnitori pentrii mugte.
— Da, da, — intari Katnici, adresftndu-se lui Me Carver. —
Ca sii fiu cinstit, e o situ ate foarte neplacuta. . . Ei, obielele gi
dovleceii o sa le folosim. Va mul^umim din tot sufletul pentru ele.
D a r... pocnitorile pentru mugte? ! Doar nu ne aflam in Africa.
Nu suntem trupe coloniale ca sa avem nevoie de pocnitori. Ne
uimegte lucrul acesta ! — incheie el cu glasul ridicat gi uit^ndu-se
la ostagi.
— Nu inteleg nim ic... — zise comandantul corpului privind
spre American. — Ce poveste mai e gi asta !
— Nici eu nu inteleg himic din to t ce spuneti, — raspunse
Me Carver, cu ochii mariti de uimire. — Am facut tot ce am putut.
Am aratat avioanelor de transport cea mai buna pozi^ie pentru
lansarea paragutelor. Am datoria sa va dau tot sprijinul. Sunt
acum detagat chiar la corpul vostru de armata. Deaceea fac tot
ce p o t... Dar obiele gi pocnitori... — Se opri deodata, ca gi c&nd
s’ar fi luminat: — e limpede ca e o neintelegere I Oil, lij-ii agtia !
Totdeauna i[,i joaca cate o festa I E limpede, asta e prostia inten-

277
den^ei engleze I Au incurcat materialele ! S5-i ia naiba 1 Stau la
Bari, ca ni§te gobolani in spatele frontului I -- continue el, dSnd
apoi dovada ca §tie cele mai fndr&cite injuraturi sarbe§ti. — Nu am
sa las lucrurile a§a 1 — striga el indignat. — Vom g£si pe vinovat
la cartierul general al for^elor aeriene pentru Balcani. Vice-mare-
galul de av iate Elliot a spus intotdeauna ca e gata sa se ocupe de
treburile voastre §i sa va vina in ajutor cand avefi nevoie. El ras-
punde pentru programarea §i coordonarea intregii aprovizionari.
§i acum, ia te uita I Ne-a f&cut-o 1 Dar nu v& pierde^i curajul, baie^i,
— continue el, indreptandu-se spre osta§i. — Capul sus 1 Noi,
Americanii, v ’am pregatit lucruri mai bune §i mai folositoare. Avem
ni§te mine cu care poate fi distrus orice, ni§te material exploziv §i
ni§te amestecuri de amonit §i melinit atat de grozave, incat o sa
pute^i arunca pe Nemt-i in aer, cu mun£i cu tot I
Trecea dela un osta§ la altul, ii batea pe umiir, le bSga tigari
« Camel » in maini, iar pe Vaslco il gSdila chiar. — Fiti mai veseli,
baie^i I Totul va fi O.K. 1 Tovarage comisar politic 1
Katnici se repezi indata spre el.
— §tii ca chestia asta trebuie sii ne-o restitui^i. Da dumneata
dispozi|ii, — spuse Me Carver §i atinse cu piciorul para§uta intinsa
pe pam^nt. Deodata vazu ca varful pantofului patrunde in tes§-
tura rupti.
- Se apleca repede, intinse matasea §i descoperi o gaura uria§a.
Branco, care il observa pe furi§, disparu grabit in mul^ime.
— Ce inseamna asta? — intreba, manios, Americanul.
— Nu §tiu, nu § tiu ... Nu eu am grija paragutelor, — bolborosi
Katnici.
— Sa cercetezi I — ii spuse Me Carver, cu asprime. — §i sa-i
pedepse§ti pe vinovati a§a cum se cuvine.
— Am in^eles . . . A§a voi face.
— Nu e nimic, pleaca, — spuse Me Carver, zambind. — Cui
nu i se ’ntampla ! Nu v3 pierdeti cu firea, baieti 1
— Hai sa mergem, — zise Popovici, tragandu-1 de maneca.
Dupa ce ziimbi cat mai fermecator §i facu un semn de salut cu
mana, Me Carver porni dupa comandantul corpului, spre casa in
care locuia Katnici. Din buzunarul dela spate al pantalonilor lui
Me Carver ie§ea gatul unui bidon. Osta§ii se uitau dupa el inciuda^i
ca n’au ob^inut nimic, dar voind sa spere ca totul va fi bine ! Insa
nu le mai venea sa creada 1 De cate ori nu s’au mangaiat numai cu
speran^ele 1 »

278
18

Katnici statea in cea mai bunS cas& dia sat. Deasupra acoperi-
gului de se ridica un cog care seinSna cu tura de gah. Cladirea
era inconjurata cu ua zid de piatrfi, iar deasupra portifei era o
emblema pc care se vedea un mistret cu o pani de giisca infipta In
spate. Sub emblema sta scris cu vopsea albastrS: « Casa lui Dugan
J itm il». Deasupra inscripfiei, era desenat, pe fond purpuriu, un
vultur alb cu doua capcte gi cu o coroana — simbolul na^ionalig-
tilor s9rbi.
Dupa ce lasa pe Me Carver §i pe Popovici s& treacd inainte,
Katnici arunca o privire ostagilor adunafi ceva mai departe, printre
care se afla gi Zagorianov, gi dadu ordin Panterei sa ram^nd la porti^a.
Ordonan£a saluta, In semn ca a in^eles.
Popovici se opri langa un alun incovoiat, frcca in tred eg ete
frunzele tinere, rogietice, §i le mirosi.
— St5m mult aici? — il intreba el meet, pe American. — S’ar
putea intampla s5 ne bombardeze...
' Me Carver il privi drept in ochi §i-l intreba:
— Egti chiar atat de bine informat?
— Te rog, f5ra aluzii I — raspunse comandantul corpului, §i
fr&nse ramura pe care o tinea in m^nd. — Doar §tii cd tot ce a fost
inainte s’a terminat. Este pur §i simplu o presimtire.
— Fii linigtit, Kobra, — spuse Americanul, apropiiiidu-§i obrazul
gi s§getSndu4 cu privirea. — Cbiar daca nu s’a terminat to tu l. . .
Te infeleg foarte bine. Un om care trece in galupa noastri, lasa,
firegte, pe corabia care se inneaci, o parte din b ag aje... Voin pleca
de aici, indata ce vei fi indeplinit inicile mele insarcinari.
Me Carver se intoarse spre Katnici, care tocmai se apropia.
— Sper ca o sd ne dai o ceagca de cafea, prietene? Am vrea sa
ne odihnim vreo jum atate de ora. fi-am adus in dar cafea verita-
biia. Braziliana I
— Va multumesc din suflet, — raspunse Katnici, care dup§ ce
apued grabit saculetul il lua pe oaspe de braf;. — Dealtfel, gazda
mea sarbatoregte astazi Slava, ziua sfantului, ocrotitor al familiei,
ca s§ zicem a§a. Este o veche sdrbatoare siirbeasca.
* — A 1 asta-i interesant, — zise Me Carver, aruncand pe furig
o privire spre gan^ul adanc pe care stapanii casei, prevazatori il
sipasera sub copaci.
— Noi, Sarbii, suntem foarte legafi de vechile obiceiuri. Exista
gi o zicaia: « Unde c Slava e gi un Sdrb », — spuse Katnici.

27!)
— Popossrele noastre an wulte ir&s&turi comune, prietene.
— Imi pare foarte bine. Pofti^i, v3 rog, mister Me Carver, —
zise Katnici, deschizfind uga; apoi 11 pofti §i pe comandantul corpu-
3ui de annatS.
Acesta, ius&, refuz& clStinand din cap gi zise printre dinfi:
— 0 s3 m3 plimb nibel pe afara. Trebue s3 ma gandese la ceva.
Popovici voia sS rSm&na singur, cu gandurile sale. . .
Dugan 'J'ibmil, un om cu fa^a rogie, cu ochii bulbuca^i, semSn&nd
a rac fiert, se repezi In intampinarea Americanului, incheindu-gi
In graM haina.
— Pofti^i, v5 rog I Cine vine astizi la noi e oaspe dorit I — spuse
el, gi se inclina.
— E taran? — intreba Me Carver.
— Da, ^3ran sadea, — raspunse Katnici. — Dar cu o mic5
Inclinable spre comert. Ca s3 zicem aga, e partizan al ini^iativei
libere. Conduce comitetul local pentru eliberarea poporului. Iar
aceasta-i so^ia lui.
0 bruneta inaltS, usc3fiv3, ImbracatS intr’o rochie liliachie,
Incinsa cu un cordon Impodobit cu pietre rogii-portocalii care aveau
luciri de sticla, facu o migeare ce semana a reverenti.
—Vai 1 — spuse Me Carver, indreptandu-gi cravata. — V3 rog
sa m3 iertabi. §tibi, ca la razboi, far3 preten^ii... Soldat 1
Gazda ii intinse pe o tava de arama un fel de coliva cu stafide
gi nuci gi o cana cu ap3 curata, in care crau puse linguribe.
— Gustabi din asta, — gopti Katnici. — Aga e datina.
Apoi lua cu linguriba o bucSbica de prajitura gi o bag3 In gur3,
pun3nd dup3 aceea, linguriba inapoi, in cana cu ap3.
Inainte de a lua linguriba, Me Carver ridica smerit ochii spre
cer, rosti rugaciunea « Silni vo spasenie »1) gi mulbumi lui dumnezeu
pentru ospatarea trimisa calatorilor. Dupa aceea, potrivit obiceiului
s^rbesc, zise « Sretna vam slava »2) cucerind astfel cu totul gazdelc,
gusl3 din prajitura gi se uit§ cu mulbumire in jur.
In odaie era aproape intuneric gi mirosea a tim aie gi smirnS.
In mijlocul mesei, langa un cozonac rotund, cu un desen ca o floare,
ardea o lumfinare groasS de cearS, impodobita cu flori de h&rtie.
Prin obloanele trase, patrundeau raze subbiri de soare, in bataia
carora tremurau firicele aurii de praf. Pe perebi se vedeau to t felul
defotografii in culori: vederi din Venebia, Genua. Iar mai sus erau

•j Suntem tari In mdntuirea noastrS. (N. trad.)


s) VS dorese prsznlc feririt. (N. trad.)
fngirate desene fScute st&ngaci, ca de o m&nS de copil: un leu cu
coam& mare, juc&ndu-se cu miugea, o veveritS roz&nd o nucS, un
cSlSr6| cu o lance groasa ca o Mrna, o pasare care finea In cioc
o scrisoare adresatS lui Dugan Ji^mil gi, In sfarsit viteazul sarb
Marko Kralievici In mana cu un buzdugan, luptflndu-se cu Turcul
Musa Kesedji, dupSi cum expiicau cuvintele scrise dedesubt.
— Sunt motive nationale, cu adevilrat sarbegti, spuse Katnici,
Americanului.
Gazda intra din nou cu tava. Pe ea se aflau pahare de vin, praji-
turi gi dulcea^a. Apoi urmara pahare cu §livovi}a gi pastram i.
Me Carver gusta din toate, cu pi&cere. Se lingea pe buze gi liyida
obiceiul popular de a serba ziua sfin^ilor, in cazul de fa^a a sfan-
tului Gheorghe, compara ospitalitatea sarbeasca cu miiiunata
ospitalitatri a vechiului Sud american; facea mereu reverence in
fafa sofiei lui Dugan, asigurand-o ca este nespus de bucuros ca a
avut prilejul sa cunoasca via^a gi obiceiurile satenilor, gi ca gi el
este un om simplu, un dem ocrat...
In acest timp, Popovici se plimba de colo pana colo pe poteca
din grSdina, agternuta cu nisip rogietic, gi rupea nervos frunze din
tufiguri, gandindu-se cu incordare la situatia generala.
« Armata Rogie se apropie 1 A gi ajuns pe Prut, in locul de unde
au inceput Nem^ii atacul impotriva Uniunii Sovietice. In Italia
insS, judecand dupa comunicate, aliaifii actioneaza numai cu patrule
gi cu artileria, respingand unita^ile de recunoagtere ale inamicului,
iar Eisenhower igi continua inspectiile in Anglia. Cam taraganeazi
prietenii din Apus. . . Intre timp, misiunea militara sovietica din
Iugoslavia a inceput sa lucreze. Cine gtie ce se va intampla, cand
vor afla ostagii despre a s ta ... Te pomenegti cS se vor duce la repre-
zentanjii rugi cu to t felul de rugamin^i, plangeri gi reejamatii. Te
izbegte faptul ca Rankovici e din ce in ce mai nervos. E vadit neli-
nigtit de prezenfa misiunii sovietice. Se ^ine cu grija in umbril, c&t
mai departe de ea; se conduce dupa regular « oricine e in vizul
lumii, este cercetat». Totugi e probabil ca oamenii sovietici se vor
interesa de unii oameni din jurul lui Tito gi vor cerceta, desigur,
gi biografia ciudat& a lui Rankovici. Vor intreba unde a fost
gi ce a facut inainte de razboi gi cum a reugit sa fuga din
spitalul inchisorii gestapoului. Poate ca-i vor impune gi un ofi^er
de legatura de-al lo r ... Cel pu^in, e bine ca am organizat in aga
fel lucrurile, incat nu e posibil ca vreun nemul^umit sa poata ajunge
pana la Rugi gi nici ca vreo hartiuta suspecta sa scape ochilor mei
vigilen^i. Dar, pof,i oare sa te aperi de cei care vad gi gtiu mai mult
deceit ar trebui? Prevederea, conspirafia trebuie s3 fie In orice caz,
intreite, Jnzecite ».
— Tovarage comandant, — auzi el, deodata. — Sunte^i poftit.
Popovici refuzi cu un gest plictisit, gi Katnici disp3ru dupi
u§&, In^elegand ca generalul-locotenent se gandegte la ceva foarte
important.
« . . . Perucifa trebue inlaturat. Nu po^i s& te in£elegi cu el.
E favoritul lui Arso Iovanovici. Ce-ar fi sa-1 trim it la nigte cursuri?
— continue sa gandeasca Popovici. — Incet-incet trebuiesc inlo-
cui£i gi comandan^ii, cum e Vucetin, de pilda. In locul lor trebuie
pugj oameni mai in^elegatori gi credinciogi, pe care s i te pofi bizui
In viitoarele transformari in tern e... Ultimele ipstruefiuni date de
Ranltovici in aceasta privin^a sunt aspre, categorice. Ostagii gi
comandantii batalioanelor trebuie finufi din scurt. Orice incercari
de ini^iativa sa fie nimicite; Rankovici are destule mijloace gi destule
for£e pentru asta. Da 1 OZN-ei nu-i place sa glumeasca I In general,
poate c<3 nici n’ar avea dece sS se nelinigteasca, d a r ... pesemne
ca dracul i 1-a adus atunci langa Bor pe acest American insolent,
care nu-i mai da pace. La Vrbovo, in acel colt pierdut de lume, era
bine: aveai de rnancare gi era linigte. Puteai sa te ocupi chiar si de
poezie, bineinfeles de adevarata poezie, nu de cea pe care o cultivi
acel Zogovicix) degi pe fa£a trebuiesc laudate gi versurile lui groso-
lane in care il imita pe Maiacovschi. Parca pot neisprdvi^ii Sgtia
dela noi s i in^eleaga versuri mai rafinate? Cu Francezii e altceva.
Poezia lui Rimbaud e intr’adevar ceva subtil. §tie s& scrie poetic
chiar §i despre cozile de pisica. «Kecia al meu, codi^a de pisici »
— igi aminti Popovici cum il alinta frumoasa Lucie. . . — Dar
dacS se int^mpla chiar s§ nimereasca in coada evenimentelor? »
—se intoarse la gandurile care il framantau mereu.
Ce nevoie avea, de pilda, Americanul s3-l care cu avionul in
regiunea Koni^ei ? Il tot bate la cap cu aga zisul plan « R at wick »,
care a fost elaborat pan i in cele mai mici amSnunte la cartierul
general al misiunii anglo-americane din Bari. Planul prevedea
distrugerea liniei de cale ferata Scoplie-Nig — Belgrad gi a altor
artere de comunicafii importante ale inamicului.
Dar afar§ de aceasta, Me Carver vrea s i distrugi p&nS la temelie,
podurile, viaductele, tunelurile gi nodurile de cale ferati de pe
linia Mostar-Saraievo. E adevarat c&, din punct de vedere militar
nu e cine gtie ce nevoie de asta. Nem£ii folosesc prea pufin acest

J) R adovan Z o g o v ic i Mare poet sflrb, persecutat de titol$tl (N. red. ruse)

282
drum, dar ce si-i faci ? T oati Iugoslavia a fost i m p i r t t i In sectoare,
potrivit planului alia^ilor apuseni cu acordul lui Tito, iar coman-
dan^ii detagamentelor de partizani §i ofi^erii de leg itu ri ai misiunii
aliate, care sunt ata§ at pe langi ei, raspund de distrugerea obiec-
tivelor din fiecare sector. Cate griji §i nepliceri ai cu toate acestea I
Au aterizat la Rasteii^a, convin§i c i acolo vor fi lansate alimente,
dinam iti §i mine; §i cind colo, au gSsit numai fleacuri — ni§te
obiele... Ce situ a te neplicuti in fa£a ostagilor... Ei, planul
« Ratwick » mai merge cum mai merge 1 N’au dec&t s& arunce In
aer toate construcfiile ^ in caramida, piatri, beton §i l)eton armat.
Tot Americanii le vor reface dupa rizboi. Ca a d e v ira t businessmeni,
yankeii se gandesc de pe acum la Investifiile de capital in timp de
pace. N’au decit si se imboga^easci 1 Numai s i nu-1 impiedice pe
el si-§i atingi ^elul. Me Carver nu plategte in dinari sau in marci,
ci in dolari. Apoi poate ci-i vor da §i un portofoliu de ministru.
« Iar mai tirziu, se vor intoarce, probabil, §i milioanele din tre c u t...
M’am plictisit s i tot fac pe dezinteresatul! Mi-e sili de toate I »
— se gindi Popovici, aceasti odrasli a unui plutocrat sarb care,
neavand ce face, se pasionase mai in tii pentru suprarealism, iar
apoi hotirise si faci pe eroul in Spania §i, « din intimplare », nime-
rise la gestapo.
Judecindu-se fari cru^are In aceasti autoanalizi, ca un om
dedublat liuntric §i nu prea sigur de sine, el se §i speria de noile
§i complicatele sale obligati fa^i de Me Carver, dar se §i agi^a de
acesta ca de un colac de salvare.
Adincit In ganduri, generalul-locotenent pi§ea tot mai Incet,
f ir i si-§i dea seama c i nu mai merge pe cirare §i c i strivejte florile
timpurii de prim ivari.
Dar, care este, In.fond, pozi^ia lui Tito? El nu este In legituri
to t atat de stranse cu maregalul, cum este Marko, dar, dupi unele
vorbe ale lui Rankovici, e limpede ca Tito impirti§e§te dorinfa
cercului de oameni de afaceri din Serbia, §i vrea si creeze un mare
stat balcanic sub egida Americii.
Popovici i§i amintea ci pe cand era in Franca interuat in lagar,
Willy Schmolka scipase o vorbi cum ca in cercurile naziste se
vintura idea creirii unei confedera^ii balcanice sau dunirene, in
frunte cu Iugoslavia. Aceasti confederate urma si fie alipiti la
o mare Germanic Federativi, in .cadrul noii organiziri de stat §i
industriale a Europei, pe baza spatildr m a ri,..
Se pare ci Tito a §i im b rit§ at acest plan. Printre oamenii mai
apropiat de el, se zvonea chiar ci in timp ce Vlatko Velebit ducea

283
tratative de armistiiiu cu Nem^ii in valea Ramei, Tito ar fi spsu
c5 ar primi sS Inceteze lupta, dacS Hitler 1-ar lisa in pace §i i-ar
ing&dui sa-§i formeze un guvern propriu in Iugoslavia. care s& cola-
boreze cu guvernul Reich-ului. Dupa cat se pare, cu aceea§ ideie
§i nu fSra succes e ispitit Tito §i de Anglo-American!. « Minunat 1
Este limpede ca mare§alul vrea s& devina fiihrerul Balcanilor. Acest
fanfaron semidoct i§iminchipuie ca e un conductor din gcoala lui
Machiavelli. Ii trebuie un fotoliu aurit §i cat mai multe onoruri. . . »
Popovici se gandea cu invidie §i cu ur& la cei care ii.luaserS
inainte pe drumul gloriei.
« Totu§i, cu unul ca Tito se poate trai ! Corb la corb nu-§i scoate
ochii 1 Dealtfel, Rankovici ii §i promisese, in numele lui Tito, ca-i
va incredin^a in curand o armatS, iar mai tSrziu, poate §i postul
de §ef al statului major general. E foarte pu£in probabil ca Tito
sS se inj:eleaga cu Arso Iovanovici... M-da, cu Tito se poate trai.
Numai ca trebuie sa fii foarte prevSzator §i abil. E bine sa iei exein-
plu chiar dela Americani. lata, Me Carver,de pilda. Face pe demo-
cratul, cauta sa se apropie de popor §i sa parii complet dezinte-
resat: chipurile nu vrea decat sa ajute. Dar pe ascuns, se bag§ in
toate treburile, pana §i in geologie... Zice ca e am ator de poezie
§i de filozofie. Insa 1-a citit oare vreodata pe Schopenhauer sau pe
Nietzsche? Idiotul! »
Popovici scuipa, sup&rat. Ii plScea s&-§i bats joc de to^i oa-
menii, fiind un adept al preceptelor lui Confucius: « Prietenia nu
trebuie s§ te opreasca sa vezi lipsurile prietenului §i nici ura sS
nu te impiedice sa cuno§ti calitaj;ile dugmanului». Dar pSna la urma
ce-o sS se intample cu el, Popovici? Sa nu i se intample dupa vorba
lui Goethe: «Crezi cS tu mi§ti ceva, dar de fapt tu e§ti cel impins
din spate I » Popovici pescuia cu abilitate in memorie tot felul de
idei ale oamenilor mari din trecut.
§i acum ca §i la Varful Negru, trebuie sS manevreze intre
ordine contradictor^; pe de o parte, acelea ale lui Arso Iovanovici,
care se potrivesc uimitor de bine cu dorin^ele ostagilor, iar pe de
alta parte acelea ale lui Rankovici, de care el, Popovici, se teme,
dar ale c§rui idei se potrivesc cu propriile lui dorinfe. Mai mult,
trebuie sa-i fac§ pe plac §i lui Me Carver, care cere din ce in ce
mai des §i mai stiruitor « mici servicii pentru aliaj;i». E greu sS
fii slugs la trei stapani, dar nu se poate altfel. . . Iovanovici venise
de curand pe la statul major al corpului de armata §i-i daduse o
serie de dispozitiuni. Ordonase sa fie pregatitS cat mai repede
o divizie cu efective complete pentru a pleca in Serbia, §i precizase
ci in posturiie de eomanai trebuiesc pugi oameni de ineredere §1
bine instruifi. Dar Rankovici, care !1 inso^ea pe Arso, ingirase cate.va
fraze nebuloase, spunand ca deocamdati nu-i nevoie s i se gribeasci
degi pana la unna, va trebui totugi si trimita divizia. Apoi indicase
chiar el pe comandan^ii gi activigtii politic! care trebuiesc pugi in
posturiie de raspundere. Ce s i faci? Marko adiugase ci divizia
urma s i fie inzestrati in asa fel cu armament, in cit sa nu sli-
beasci celelalte unita^i ate corpului. Ce inseamni a s ta ? ... Pe-
semne ci divizia nu trebuie inarm ati aga cum spunea Arso. . .
Iar in privin^a oamenilor, o si-i aleagi dintre cei devota^i lui.
Pentru a-gi mai goni gandurile supiritoare, Popovici repeti cu
glas tare versurile pe care nu izbutise.in nici un chip si le continue:
Sunt c&lduros primit orivnde,
In Montparnasse §i tn dumbravi
§i chiar pana la Saturn pdtrunde
Intinsa-mi stralucire 'n s la v i...
Nu reugea deloc si giseasci rima la cuvintul « fenomen ». « Ete-
rogen », « desen », «tren» — le lua pe rand p o etu l... « Nu, nu
merge. Nu sunt inspirat». Ficu un gest inciudat. Dar parci ii mai
aide de versuri acum cand trebuie si se gandeasca la felul cum
va combina viitoarele lui opera^iuni militare din Serbia cu ale
lui Dapcevici 1 Prose I x) Arso plecase ca sa ia dela Dapcevici o
divizie sau doui. Dar acela nu se va lisa u§or. Kocia il cunogtea
bine inci de pe vremea cand fuseseri in Spania. Un egoist, un lag
gi un carierist; de cate ori ca si-gi cioiasci drum, n’a sacrificat el
oameni 1 §i in Spania fugea mereu de prima linie, preferand si
priveasci dansatoarele goale dintr’un club al anarhigtilor din Bar­
celona. Cand stai s i te gandegti, e ciudat ci acest Peko, ieri.vegnic
student, im bricat intr’o haini virgata de culoarea mazirei, ca un
agent poli^ienesc al vechiului regim, astizi a ajuns general-loco-
tenent. Cum de 1-au inil^at a t i t de sus I Au niscocit c i e un erou
al rizboiului civil din Spania, aparatorul neinfricat al unui deal
de pe tarmul Mirii Mediterane, pe care Spaniolii 1-ar fi numit Monte­
negro, in cinstea lui. S’a mai niscocit ci atunci cand a fugit din
inchisoarea din Germania a reugit si nimiceasci doui fabrici nem-
fegti gi a.m.d. gi a.m.d. Obignuitele «gogogi » ale lui Tito I Dar
tocmai aceste gogogi ii ingaduie acum lui Dapcevici si ^inteasci
a ajunge un mare conducitor de o g ti...

l) P rozi. (N. trad.)

2B5
— Sapristi 12) — exclam3. Popovici oprindu-se In fa^a unui
tufig cu crengile risfirate. — Nu cumva Rankovici i-o fi promis
gi lui postul de gef al statului major general? E adevirat c i mi
1-a fagaduit, dar poate ca gi lui Peko i-o fi spus la fel? Ce mi-e
Marko, ce mi-e Peko 1 Amandoi sunt corcituri de vulpe, cu garpe.
Cu ei trebuie sa fii cu ochii in patru.
« Lasi, nici eu nu sunt mai prost ca e i » — igi spuse Popovici,
mangaindu-gi musta^a gi amintindu-gi, de data asta cu plicere,
de Me Carver.
Deodati arunci o privire spre cerul senin, fari pic de nor, gi
gr&bi pasul. Ocoli rondul de flori acoperit cu tulpinile cafenii, pe
jum itate putrede, ale plantelor de anul trecut gi in tri in casa.

19

Me, Carver stitea, tolinit.^ cu picioarele atarnate peste braj:ul


fotoliului. In fa|a lui, Ji^mil se framanta, migeandu-gi mainile mari
gi mugchiuloase.
— Va rog s i gusta^i gi din paharelul acesta prea-sfintit, ca
butoaiele mele s i fie totdeauna pline de vin, hambarele incircate
cu gr&ne, iar casa indestulata. Si bem, si bem p in i la fund, ca si
ne a jute sfanta fecioari 1 In numele tatalui gi al fiului, cu ajutorul
lui dumnezeu, pentru bunastarea noastri, gi fie ca sfintul Gheorghe
s i se ioage pentru noi. Mulfi ani triiasci 1 S initate, nobile mister
Me Carver!
§i Me Carver bea. Iar Katnici, zimbind mulj;umit, frim anta
intre din^i Jdgaretul din corn de ren.
— Noroc I — spunea el, imbiindu-1 pe American. — Hai s i bem
gi pentru oragul in care vom ajunge in curand. Pentru Saraievo I
— Oho ! — exclami Me Carver, intinzandu-se ssi-gi ia carnetul.
— Se spune ca e un orag minunat 1
— Inima Bosniei 1 Un loc fermecator 1 0 imbinare pitoreasci
a Europei cu Asia. Pe aceeagi strada ve£i vedea o moschee stra-
veche, una dintre cele mai frumoase din intreaga peninsuli TJal-
canica, un dancing modern, un magarug cu samarul in spate, un
tramvai electric, un Bosniac cu ciuf, cu galvari colora^i gi cu fes
gi un gentleman cu palarie.
— Asta nu e chiar a t i t de important.1

1 ) La draco’ I (N. tra)di

286
— Dar izvoarele calde de sulf dela muntele Igman, de Mngi
Saraievo? E o stajiune balnearS cum nu se poate mai buna 1
— Da, asta ar fi ceva. Vom avea unde s i ne ingrijim sSnatatea I
— spuse Me Carver, notandu-gi In came tel.
— Noroc I — striga Jitm il, ridic&nd iar paharul. — Cea mai vie
dorinta a mea e sa loeuiese la Saraievo, nobile sir 1 §ti^i ceva?
Merg gi eu cu dumneavoastr& acolo. Cat timp n’au fost luate maga-
zinele dela vechii proprietari. . . Merg ! Vreau sa dovedesc c§ sunt
Sarb adeviirat gi ca-mi iubesc neamul 1 Jur pe tot ce am mai sfant 1
Imi iau toate rezervele cu mine — vinul, carnea sSrata gi faina —
gi plec cu voi.
— Bravo 1 — incuviinta Katnici. — Te fac intendent gef la noi
In brigade. AraDjez eu asta, — spuse el, gi vazand pe Popovici
care tocmai intrase, se ridica In picioare. — Tovar2L§e general, va
rog sa-i permite^i acestui InflScarat patriot sa intre In armata
noastrS in func^ia de intendent 1 E un om destoinic I
Popovici ridica din umeri, cu un aer pe juinState batjo-
coritor.
— Nevasta I — striga Jitm il bucuros, pe fa^S cu un z&mbet de
om beat. — Pricepi? Am h o ta rit! Plec cu arm ata! Acum sunt
partizan ! Iarti-m a gi binecuvanteaza-ma I
So^ia II privi, prostita de uimire.
Popovici iegi pe veranda gi, pe furig, li fScu semn lui Katnici
s5-l urmeze.
— IatS despre ce este vorba. . .
Generalul lua o infafigare grava, Incruntand sprancenele gi
mugcandu-gi musta^ile. Dupa ce privi catva timp in tacere pe comi-
sarul politic de care, dupa cum ii spusese Rankovici, n’avea dece
sa sc jeneze, continua:
— Voiam demult sa te chem la mine, tovarSgs. Dar nu m’au
lasat treb u rile... Treburi importante ! Sunt nevoit sa controlez,
personal, aprovizionarea unitatilor. Dealtfel, am auz.it lucruri bune
despre dumneata. Pe scurt, vreau sa-£i sp u n ...
Degi nu se tinea prea bine pe picioare, Katnici arata prin toata
Inlatigarea sa, ca este gata sa execute pe loc, orice i s’ar cere. Ardea
de dorinta sa afle pentru ce au venit de fapt inaltii oaspeti gi dece
se bucura batationul §umadia de atentia lor magulitoare.
Popovici Igi incrunta sprancenele gi mai sever.
— Prima chestiune, — spuse el, scotand din port-hart o brogura.
— Ia-o I E un indreptar cu privire la felul cum trebuie sa fie
organizate convorbirile politic# cu ostagii. Ai intrebfiri gi rdspun-

287
suri gata f&cute. Toate comunieatele trarssmise priu radio |i toate
buletinele trebuie sa treaca pe la dumneata.
— Am in^eles.
— A doua chestiune: am in fo rm a l ca operajiunea dela Gorni
Vakuf era cat pe aci sa dea greg din pricina lui Vucetin.
— Da, — rSspunse Katnici, innecandu-se cu fumul Jigarii. — Ar
fi bine sa-1 inlocuim.
— Bun, dar cu cine? — intreba Popovici, degi gtia perfect de
bine cine urmaregte s i ia locul lui Vucetin.
— Recomand pe capitanul Kugtrinovici. E un ofijer vechi gi cu
experien^a. Un patriot.
— Kugtrinovici ? — intreba generalul-locotenent, preficandu-se
ca igi amintegte cu greu acest nume. — A, da 1 Mi se pare c& mi-a
vorbit Gromba^, geful OZN-ei din brigadS despre el. M -de... Nu
se prea potrivegte; a fost cetnic 1 E ca o cioarS alba. Cred ca ostagii
11 arata cu degetul 1
— Ce po^i sa faci, daca ei nu infeleg situajia, — zise Katnici,
cu p3rere de rau.
— Da, ai dreptate 1 Dar ar fi bine sa le dai drept pilda pe parin-
tele V lado,2) ministrul nostru, sau, gi mai bine, pe Radoslav Djurici,
maior din statul major general. §i el a fost ofi^er la Mihailovici,
iar acum e adjunctul gefului meu de stat major gi e un om destoinic I
Dealtfel, pe Kugtrinovici ag putea sa-1 iau gi la mine, In statul
major. Am nevoie de specialigti militari, dar batalioanele au gi mai
multa nevoie.
— Avejd dreptate ! — intari Katnici.
— Fercgte-te de orice ac^iune, care ar putea sk faca o impresie
rea asupra ostagilor. Ma gandesc^ in cazul de fa^a, la Kugtrinovici.
Totusi, dumneata vei gasi, firegte, mijlocul de a folosi cunogtinjele
gi experien^a unui ofi^er a c tiv ... Restul insa, adica tot ce e legat
de ridicarea lui intr’un post corespunzator, trebuie sa vina dela
sine. E limpede?
Katnici inclina capul in tacere, speriat in sinea lui de ceeace
ascundea acest «limpede ».
— A treia chestiune... Un lucru marunt, dar trebuie sa ne
ocupam gi de el, — spuse comandantul corpului de arm ata; apoi
intinse mana, rupse o creanga verde din copac, trase zgomotos
pe nas mireasma ei proaspata gi continua: — Prinmvara. . . Dar,
care e starea de spirit a Rusului aceluia al vostru? E nelinigtit? l

l) Zecevlel (N. red ruse.)

288
— Nicidecum, — tl asigurd Katnici.
— Asta-i bine. §tii ca a sosit misiunea militard sovieticd. Ne
bucurdm foarte mult de venirea ei. Dar deocamdata sa nu ras-
pdndegti aceastd gtire. Nu trebuie ca oamenii sd se frdmante. §i
acum, in privinja Rusului. Fii mai prevdzator. La dracu’, situafia
se schimba in fiece clipa I Prietenie, aten^ie... Pe scurt, el nu tre­
buie in niciun caz sd lipseasca din batalion. §i, cu atdt mai mult,
de capul lu i ... Ai grija de el. E tdndr gi pare un bun ostag.
— A ajuns comandant de pluton. L-a numit Vucetin.
— Vucetin? M -da... In loc sd ridice pe unul de-al nostru. ..
Rusul dsta to t o sd piece acasd. Iar pe ai nogtri, o sd trebuiascd
sd-i invatam dupd aceea. Mai bine i-am inva^a de pe acum.
Popovici tacu deodata gi asculta atent. In vazduh se auzea
un vuiet din ce in cc mai puternic. Veneau avioane.
Me Carver iegi pe veranda. Mainile lui Ji^mil se intindeau dupd
el ca nigte clegt^ de rac.
— Intru gione gi laudd I Americane, frate ! Nu md jigni 1 —
bolborosea el, varsand vinul din pahar.
— Vin 1 — exclamd Katnici, plin de bucurie. — Alia^ii 1 Iar o
sd ne arunce ceva 1 Bravo, traiasca alia^ii nogtri apuseni I
Popovici se uita, incordat, la avioane.
— Pared ar fi avioane de transport. Dar dece nu coboard?
— intreha Me Carver, cu o voce limpede de om treaz.
§i, deodatd, sarind in grabd peste balustrada verandei, in grd-
dina, o iud la goana spre addpost. Dupd zgomotul motoarelor
recunoscu « Junkers »-urile nem^egti gi i se parea ca §i-au gi
indreptat fcoturile boante in jos, s’au gi napustit, vuind asupra
satului, iar bombele au gi inceput sd cadd guierand.
Popovici cobori gi el de pe verandd.
In aceeagi ciipa se auzi glasul de om beat al lui Ji$mil:
— Au trecut spre KoniL
Curand se auzi dinspre orag vuietul exploziilor, ca gi cum pd-
mantul ar fi fost izbit cu nigte ciocane uriage.
Gafaind, Americanul incerca sd iasd din gan|. Popovici il privea,
rdzand ironic gi fftcand parada de eroismul sdu. Degi igi ddduse
seama, din prima clipa, incotro zboard avioanele, totugi se speriase
destul de tare. Ce nervi blestemaji 1 Nu mai rezistd deloc!
— Mi se pare ca bombardeazd Koni$, — se adresd el lui Me
Carver, care zarnbea st&njenit. Asta inseamnd cd oragul a fost
cucerit de ai nogtri. Pute{,i sd ne felicita(i, — incheie el, ajutdndu-1
pe American sd iasd din gan$.

289
Tria-i'diitt Vur<*s!l»vU:«i tl
Pantera ii ficea semne disperate lui Katnici sS se apropie de
porti^a. De afari se bitea stiruitor. Comisarul se u iti cu teama
gi vazu pe Vucetin; in spatele lui, umpland aproape intreaga strada,
se imbulzeau ostasii. Nespus de voiogi ei inconjurau un cilice^.
Acesta intoarse capul gi Katnici recunoscu pe Dobrivoe Magdici,
comisarul brigizii.
— Se poate vorbi cu comandantul corpului? — intreba Vucetin;
dupa ce il dadu la o parte pe Katnici, care se cam fastacise, intra
in gradina.
— Tovarage general-locotenent, — se adresa el lui Popovici, abia
stapanindu-gi nerabdarea. — Comisarul brigazii ne-a adus o veste
minunata: misiunea militara sovietica se afia de doua luni la car-
tierul general! Dece ne-a fost ascuns lucru.: acesta? Ai nogtri, cum
au aflat vestea, au luat cu asalt Konif. Acum oragul trebue £inut
cu orice prej. Am primit ordin dela Peruci^a sa-i venim in ajutor.
I mi dal;i voie sa pornesc?
Popovici privi incruntat in ochii stralucitori ai lui Vucetin.
— Peruci^a a cucerit Konif? — intreba el, cu voce aproape
indiferenti. — Eram sigur ca va reugi 1 Ma intrebi daca s i porni^i?
Sigur ca da. §i numaidecat 1 I n d a ti! — repeta el pe un ton patetic.
— Vreau s i afle Rugii ci noi gtim nu numai si cucerim orage,
dar s i le gi pistrim .
— Am in^eles 1
— Sunt convins, — ad iu g i Popovici, vrand si-gi arate puterea
de comandant militar, — ci ve£i incununa succesul dela Koni^; cu
o noui victorie. Si nu cumva sa pirisi^i oragul I
— Vom exploata succesul!
— Aga gi trebuie. Numai si nu uita^i ci norocul armelor este
ca femeia. Nu-1 lisa^i nicio clipi si va scape din m in i gi £ine^i-l
strins.
Dar Vucetin nu mai asculta cuvintele. sententioase ale lui Po-
povici. Era neribdator si profite cat mai grabnic de ingiduin^a de
a porni la atac.
— Stai o clipa, comandante ! — il strigi deodata Me Carver,
scuturindu-gi bucitelele de pim ant care i se prinseseri de musta^i,
in gan^;. — Merg gi eu la Konit. Voi trimite imediat o radiogrami
la Bari. Sper ci, de data asta, Bill Elliot al nostru nu va gregi
gi ne va trimite tot ce ne trebuie pentru exploatarea succesului.
Totul va fi O.K. 1 La revedere, la Koni£ 1 — incheie Americanul,
b itin d binevoitor pe um ir pe comandantul batalionului.

290
— Au gi aflat de sosirea misiunii sovietice 1 — spuse Katnici
incet lui Popovici, uitandu-se cu teama in jur. Cele auzite 11 tre-
zisera cu totul din befie.
— Da, dupa cum vezi, vorba alearga ca vantul, — raspunse Po­
povici zambind. — §i e mai bine aga, — continua el, ridicand vocea
ca sa fie auzit de toata lumea. — Prezen^a Rugilor ne insufle^egte
la fapte eroicel

20

«.. .Uruitul puternic de motoare i£i spargea tim panul... Bom-


bele mici zburau, guierand. Rafalele de mitraliera biciuiau crengile
copacilor gi rupeau frunzele. Micile avioane de recunoagtere « Pica-
tello » treceau repede, vuind ascu^it. Ne inso^eau neobosite, aproape
atingand varfurile copacilor din padure, pandeau pe oameni In
poiene gi aruncau bombele cu siguranja, ca in tr’un sac. Pana gi
in padure era greu sa te ascunzi de ele. Eram urmari^i gi de infan-
terie. Nem{;ii gi cetnicii ne atacau, cand din stanga, cand din dreapta,
c§utand sa ne prinda in clegte gi sa ne impiedice sa ajungem la
Koni£. Dar noi inaintam, cu darzenie, spre or ag. Tomislav Stankov
pieri, lovit de schija unei bombe. Inca un ostag credincios gi un
comunist mai pu^in in batalion.
In sfargit, padurea deveni mai deasa gi, spre seari, izbutiram
sa ne desprindem de inamic. Reugeam cu greu sa inaintam; ne
incurcam in tufele uscate, ne afundam in mormanele de crengi
cazute gi alunecam pe radacinile umede.
§i d eo d ata... Ce-o mai fi gi asta? Am iegit pe o gosea lata,
asfaltata, neteda. 0 gosea minunata intr’un codru de nepatruns,
departe de orice agezare omeneasca I Priveam to^i cu uimire in jur.
Ce minune o mai fi gi asta? 1 De-a-lungul goselei erau vile luxoase,
iar dela balcoane ne salntau oameni. Unii dintre ei iegeau chiar
in intampinare cu gamele gi crati^e; sim^eam miros de mancare
gustoasa.
— Am intrat intr’un orag, — spuse incet Djuro.
— Ia privifi, ne aduc un berbec fript la frigare 1 — exclami
Vasko.
Dar in aceeag clipSi rasuna vocea puternica a lui Vucetin:
— Stai I Drep^i 1
§i deodatS ne veniram to^i in fire gi ne uitaram dezamagi^i
unul la altul: in jurul nostru era aceeag padure daasa, de nestr§-
b&tut.

201
Fusese 6 halucina|ie hi massS, tin ihiraj psihic. C&te nu se pot
intampla unor oameni infometa^i gi istoviji?
Padure gi iar pSdure... Cand se va termina oare? E infiorStor I
Aproape la fiece pas se zaresc schelete albite de vreme. 0 poiana
intreaga e presarata cu oase. Pesemne ca aici a .pierit un intreg
spital de campanie. Printre oseminte, crescuse iarba tanarS. Intr’un
loc, un schelet sta sprijinit de un arbore; pe jum atate putreda,
boneta, cu o stea ruginita, se mai £inea inc§ pe craniu. Oasele de-
getelor strangeau scheletul unei pasari.
— Pe aci ne-am retras iarna trecuta din Bosnia, — imi spuse
Iovan, posomorit. — J ii minte? Ji-am povestit. Mancam c io ri...
Nu rSspunsei. Imi venea greu s§ vorbesc despre asta.
Miletici nu reugea deloc s§ scape de gandurile care-1 framSntau.
SISbise gi ImbStrSnise pares. Tunica li era larga gi atarna pe el,
ca pe un cuier. Deasupra buzelor uscate gi crapate, mustache st§-
teau £epene, ca nigte tufe aspre. SprSncenele negre gi dese erau
Incruntate, iar In ochii s&i, acum Intunecafi, nu se mai zSrea lic§-
rind nicio lumini^S aurie.
— Foamea ucide sufletul I — spuse el. — Privegte la oameni:
dorm de-a’npicioarelea, lupta ii obosegte, nu apuca sa-i mai indSr-
jeascS. S’au saturat de tot ce li se IntamplS. IncearcS de-1 impinge,
de pildS, pe Branco In prSpastie, gi ai s§ vezi, poabe cS nici n’o
sS bage de seamS.
— Mai bine uite-te la ceilal^i, — obiectai eu, voind sS-i risipesc
gSndurile negre. — Uite-te la Djuro, la Vasko, la Ruji^a I
Djuro, cu chipul palid, insS darz, pagea linigtit in spatele posb-
moritului Kicia Iankov. Vasko, ranit la picior, gchiopata, tinSn-
du-se de mana mea, farS sa-gi tradeze suferin^eje. Cei care nu mai
erau in stare s§ mearga, erau purta^i de ceilal^i ostagi pe nigte
targi scurte, fScute din crengi legate intre ele, sau pe mantai prin
m&necile carora erau trecute be^e. Laugek purta pe umarul sSnatos
doua arme automate. Glumele lui stSrneau zambete, e drept cam
gterse, dar, totugi, zdmbete. Fetele, Rujij:a gi Aiga, se fineau bine.
BStrSnul in v esto r, Marko Petrovici, dup§ ce se siatuise cu sojia
sa, Zorina, urmase gi el batalionul. Aga cum arata, imbrScat intr’o
cSmagS de sport, cu o pSlariuta verde tiroleza, cu cizme inalte in
picioare, purt&nd o arma de vanStoare « Winchester » gi o paturS
cadrilata pe umSr, pSrea un alpinist curajos.
— In ei, nu in Branco, se vede adevarata putere a poporului,
spiritul lui sSnStos gi eroismul lui, — ii spuse lui Iovan. — NouS,
oamenilor sovietici, ne-a fost uneori gi mai greu. Dar atunci cand

292
Bftpam Itangee pe Terec, cftntam: « Ei, Niprule, N lp ra lt.. las
pe Nipru, visam la Dunftre, nftzuiam s& vS venim in ajutcw. Nicio
clipft nu uitam care ne este |elul fia a l... Atunci cftnd luptam pe o
pozifie, ne gandeam la cea pe care nftzuiam s’o cucerim a doua zi.
— Nu asemui, frate. Voi ave£i un om care-i unic in lu m e ...
— spuse Iovan, gi ochii lui se luminarft. — El vft conduce. El a
vftzut victoria Incft pe vremea cftnd toatft lumea nu vedea decftt
eft Nemtii sunt la porjile Moscovei.
— El nu ne conduce numai pe noi, ci gi intreaga omenire mun-
citoare.
— D a! — Intftri Iovan; apoi Inftlfft capul gi se uitft la ostagii
cate se strecurau incet prin desigul padurii. — §i ei §tiu acestlucru,
II sim t. . .
Oamenii sovietici la D rv a r! Peructya la Konit I Aceste gtiri
aduse de comisarul brigazii ne-au dat puterea de a porni la actiune.
E adevftrat c i pftna la Konij; nu era departe, dar avioanele inami-
cului ne intarziau mersul, iar Ivan-Planina e mare gi lipsit de
drum uri. . .
« Ai nogtri la cartierul general! — m i gandeam eu, rupftnd cu
uerabdare crengile care ma impiedicau sa inaintez. — Ai nogtri! —
gi grftbeam pasul, cftt m i ^ineau puterile. — Ai nogtri la D rv ar! —
Si parcft ma inviora un vftnt proaspat, vftntul patriei. — Dar cum
sa~i vftd? Cum sft ajung la ei? »
Incft inainte de a pleca din Ragtelija li cerusem sfatul lui Tovan.
El se Intristase gi-mi spusese: « Vrei sfi pleci dela noi? Vorbegte
cu K atnici! » Ii urmai sfatul.
— Nu se poate, — imi rftspunse Katnici, dupft ce m i ascultfi.
— N ’o s i fii primit la cartierul general.
— Dece? Dar dece? — esclamai eu.
Katnici se pierdu o clipft, dar, dupS aceea, rftepunsa scurt:
— Avem regullls noastre.
Acest « nu se poate » imi gi mai mult dorin^a fireascfl gi
legitimft. Ai nogtri sunt la Drvar 1 Acest gftnd nu m i p&rftsea nicio
clip ft.
Neaplea, prin somn, auzii, jos de tot, vuiet de avioane. Ceva
cunoscnt In uruitul ndntrerupt gi uniform al motoarelor, Imi atrase
atenfia. Nu erau sunetele ascufite ale « Junkers »-urilor, care zburau
deobicei dcasupra Ragteli^ei. SS fie oare de-ale noastre? Multft
vreme nu putui edormi din pricina turburftrii.
Mft trezii In zori, cuprins de frig. Vasko dormea alfituri $i bol-
borosea ceva prin somn. Djuro trebftluia pe lftngft foe, pregfttind
hrana. Se pricepea s i giseasci, !n orice anotimp, ceva de mincare
in pidure. Branco Cumanudi baga surcele in foe, §i se uita, pofticios,
in ceaun.
— Eh, ce buni ar fi ni^ici untura la iarba asta !
— Dece n’ai luat de acasi?
— M i crezi ci n’am apucat?
— Te cred, — rispunse Djuro, zimbind cu amaraciune. —Dar
lingura vad c i n’ai uitat-o !
« E uimitor — m i gindii eu — ce suflet bun are Filippovici. —
Oare c it e de cind s’au c e rta t? »
— Hei, Djuro, — strigai eu. — Prima porjie §i cea mai fierbinte
s’o dai lui Vasko !
D upi ce ne potolirim intrucatva foamea, pornirim mai departe.
Ne opriram in fa£a unui deiileu cu povarniguri abrupte gi aco-
perite cu tufe. Jos, in intunericul adanc, clocotea un torent de
munte. Cum si-1 trecem? R inijii ne £ineau pe loc.
Katnici se apropie de grupul comandan^ilor, care se sfituiau.
Pantera pigea in uima lui, ducand calul de darlogi. Pe spinarea
calului, se bilinginea un balot de care era legati cafetiera mare,
albastri. Comisarul politic era posomorit gi incovoiat; priveamereu
in jur, de parci i-ar fi fost teama si nu inceapi un nou bombarda-
ment. Cand il vizu pe Magdici, Igi indrepti trupul gi-gi m u ti pe
gold revolverul, care-i alunecase pe b u rti din pricini ci se lirgise
cureaua.
— Ehe I Va^i pierdut cu firea, prieteni? Ce se in tim p li? E
greu si trecem defileul? Fleac 1 S i luim exemplul dela vulturii rugi
care au trecut in Alpi, sub conducerea lui Suvorov, pripastii §i
mun^i mai mari decit acegtia. Trebuie s i biruim Scylla §i Carybda I
— zise Katnici §i se apropie de trecitoare. — Ce sa fie? Rinij;ii?
V i intreba^i ce si facem cu ei? — se gindi o clipa, uitindu-se la
harta de sub celuloid gi spuse: — 0 sa-i ducem p in i in apropiere
de Brdian, unde e spitalul brigizii.
— A fost. Dar nu §tim daci mai este, — observi Vucetin. —
Nemjdi bombardeazi atftt Konij, c it gi toate imprejurimile.
— Sunt de pircre s i lisim , deocamdati, infirmeria aid, —
interveni Magdici.
Pe povirnijul sudic al muntelui Pliegevija, se afla o colibi
p iris iti, in care locuise cindva un pidurar. Aiga rimase acolo, cu
bolnavii §i cu rini^ii, iar noi pornirim mai departe.
. — Am lisa t oamenii singuri, in voia soartei I — bombinea, cu
gfesv-fcdr?t Katnldi, in timp ce cobora imprenni cu no! in defileu.
DupS pu$ra timp, ajunser&m to 3atul Brdian. Nu se vedea nici
(ipenie de om. V&ntul ne aduse un miros in^epitor de foe gi scrum.
Ruinele unei case mari mai fumegau inciL Semnul crucii rogii se
deslugea limpede pe porfiunea din acoperigul de tigli care ramasese
intreagS.
IncetinirSm pasul. Frdnturi de lemn ars scragneau sub picioarele
noastre. Un cotoi cenugiu, cu p&nil zbarlit, raticea singuratic
printre ruinele fumegande, mieunand silbatic. Cand ne v&zu, se
ascunse sub o Mrn& carbonizata, Buca^i arse de trupuri omenegti,
sticle de dociorii gi bandaje pe jum&tate consumate de foe — iata tot
ce mai r&m&sese din spitalul partizanilor. Ramurile Innegrite ale unor
pruni, care parcS se trSseserfi Inapoi, inspiimanta^i, din'pa^a gro-
pilor de bornbe, fogneau jalaic. iar se va int&ritii de argi£a incremenise
ca nigte lacrimi mari in crapSturile scoar^ei de pe trunchiuri.
Ostasii strabaturd satul, In tacere, str&ngand buzele crapate de
sete gi argi^i. Laugek, care mergea alaturi de mine, inchise pe jumu­
tate ochii. Obrajii lui scofalci^i se cutremurau nervos.
Djuro ins5 ridic§ gi mai sus steagul. Inalt, cu picioarele goale
gi cu imbr5c&mintea zdrenZuit§, cu fa£a palidii gi osoasa gi cu o
privire hotarita in ochii lui, ciudat de mari^i, imi piirea cel mai
frumos dintre to^i. T&lpile lui zdrelite de bolovanii ascuti^i, lasau
pe piimdnt urme s&ngerii, dar el pSrea cS nu simte nimic.
Dupa ce trecurSm cdteva r&pe adSnci gi impiidurite, care coborau
spre un niu de munte, iegir&m la gosea. Trimiseram ca^iva oameni
in recunoagl ere; ei fur a mt&mpina£i cu focuri de armS gi mitraliera.
La marginea Koni^ei, lupta era in toi. Se vede c§ in timp ce Magdici
venise dupi noi, inamicul adusese intSriri. Vucetin gi Magdici
hotSrirS s& ocolim oragul, pe la nord. Cobortr&m gi mai la vale,
pe cursul Neretvei, care desparte aci Bosnia de Herzegovina gi
agteptar&m in padure p&niL se lisfi intunericul. T oati ziua ne-am
pregStit pentru trecerea rftuluL Am fficut cdteva plute din traver-
sele cSii ferate, pe care o desfScuseram, gi am legat de ele saci djn
foi de cort, umpluZi cu fruuze uscate, ca s& pluteascS mai bine.
Aga fftcuse compania mea la trecerea Niprului.
Intre timp, comisarul brigazli Isi vedea de « cercetSrile» sale.
Umbla prin imprejurimi, inarmat cu un clocan gi cu busola de
miner, psntru a aduna to t felul de rod gi minerale; impacheta
pietricelele in hftrtie, le punca etichete gi le ageza pe toate in ruesac.
Imi arSta gi mie o piatra cenngie.
— E gresie, — zise el. — Am gasit un zdcdm&nt aici, gi 1-am

295
EUbtoid, c u e sc apiroplase, ccrcets ei piatra,
— Era grcsie? Din acelea pentrn inScin&t grftne? Nu prea
ered sft ne poatft fi de vreun folos astftzi.
— Rftzboiul se apropie de sf&rgit; a veait timpel sft ne g&ndim
!a viitorul pagnic, — zise Magdici, z&mbind visitor,
~ Da, ai dreptate, a venit timpul, — rftspunse Katniei. — Cred
insft eft mister Me Carver, cu care ai discutat acea3tft chestiune,
se gftndea la aite minereuri, mult mai importante.
— !1 intereseazft toate.
— In ce scop? — Sntrebai en. — Ce-i Ijjtemeazft pe American!
zftcftmintele voastre de minereuri?
— 0 ! Judec&nd dupft cuvintele hd Me Carver, aa de gand sft
ne ajute eftt mai mult, mai ales dupfi rftzboi l — eselamft Magdici,
Increzfttor. — Vor sft §tie ce avem din belong gs ce nu se gftsegte
la noi, pentru ca sft ne dea ceeace ne lipseste.
— Sunt convins eft Me Carver nu aruueft vorbe in vftnt, — spuse
Katniei, zftmbind ciudat. — Ce-ai mai descoperit pe drum, tovarftge
comisar?
Magdici era totdeauna gata sft vorbeaseft, ore intregi, despre
bogfttiile pftmftntului patriei sale, care te chemau sft le dcscopcri
' gi sft le studiezi. Pesemne eft era cu g&ndul mai mu it la viitor decal
la prezent gi se simfea atras mai puternic de profesiunea sa civila,
deeftt de cea militarft.
Era o noapte eu lunft, dar, din eftnd In eftnd, o acopereau nori
grogi. Oglinda ca de smoalft a raului rasfrangea luciri palide, ncli-.
nigtitoare. 0 stftnca inalta taia parca apa cu umbra ei. Plutele
lunecau, invftluite in aceasta umbrft. Curentul repede le arunca
spre stftncile de pe celftlalt mai, in local unde raul iftcea o cotitura
scurtS. Dupft ce ne-am cftjftrat pe stftnci, intregul pluton se tftri
fftrfi zgomot printre vii, spre gosna. Atacand pe neagteptate, din
spate, am izbutit sft nimicim avanpost.nl inamic dela pod, §i sft
deschidem calea batalionului. Spre ziuft, intrarftm in Komi, strigftnd
« Mcarte fascismului I »
— Cum de a$i reugit sft rSzbate$i? -- so intreban Mantene*
grenii.
Abia puteam sft le rfispundem. Oboseala ingrcsitoarc, pricimutft
de incord&rea nelntreruptft din ultimele deaftzeci pi patru de ere,
igi spunea acnm cuvftntul. Ostagii sc cnlcau pe caldardm gi ador-
mean, pe loc.
Comandantul Muntenegrenilor, Todor Radovici, purtftnd aceeag
uniform?. ponositft, care p&rea- insft fmmoaw pe tn p u -i chjpcg, sc
apropie de mice $1 m& saiutft prietenegte, fnciin&nd eapal acoperifc
cu o chic& deasS de p&r ondulat.
— Suntem impreun& gi la bine gi la r&u 1 Saint pe Rugi, aliafii
nogtri I
Ii str&nsei m&na sub^ire gi usc&tiv£.
— De-ai gti ce nontax am 1 — spuse el gi m§ indemna sa ged
pe treptele dela intrarea unei case pe jum atate dar^mate.
— Voi, Rugii, suntefi nigte oameni minuna^i I
— Dar despre ce e vorba? — lntrebai eu, plin de emofie.
— Nu te agita. I|i voi spune total, pe rind. D upi cam vezi,
am fost nevotyi sa c&lcim ordinal dat de Popovici, comandantul
corpului de annatS, — spuse Todor Radovici cu vocea Jnceatsl,
z&mbind giret. — Dar sa ne intelegem: nu m5 intrcrupe!
— Ei, hai, hai 1 — spusei eu nerabdator.
— Cand am aflat de sosirea misiunii militare sovietice, am
parasit pozi^iile noastre de plecare, pe care ostagii le numeau ironic
« pozi£ii fara speran^a de plecare » gi ne-am indreptat spre Koni^.
Dupa cum vezi, am. ocupat oragul, dar era greu si-1 pastr3m. Ne-am
dat seama de acest lucru gi atunci comisarul nostru pleca sa va
caute, ca sa ne veni$i In ajutor. Intre timp, au inceput s3 se infap-
tuiasca adev8rate minuni. Postal de radio sovietic din Drvar ne-a
comunicat ca, in cursul nop^ii, sa aprindem, la marginea oragului,
focuri agezate in forma de dreptunghi. Comandantul OZN-ei, GrombaJ
s’a impotrivit, spunand c§ vom atrage avia^ia inamicului. Am dat
ordin sa se faca totugi focurile gi inchipuiegte-ti: la miezul nop|ii
au venit avioanele voastre gi ne-au aruncat cu paragutele, tocmai
materialele de care duceam cea mai mare lipsa gi pe care nu ni le
dau nici Englezii gi nici Americanii — arme antitanc gi mitraliere
antiaeriene de calibru mare. Afard de asta, lucru foarte important,
ne-au aruncat gi medicamente.
— Vino sS te sSrut, tovarSge Todor 1 — exclamai eu, nemaipu-
t&ndu-m& st&p&ni de bucurie.—InseamnS c& in noaptea trecutS am
auzit intr’adevSr zgomotul avioanelor venite din Uniunea SovieticS 1
— E-ei 1 Pe mine n’ai de ce sS mS s&ruti I Dar de fapt nu am
nimic impotrivS ! Rusegte. De trei ori I — Ne Smbr&tig&r&m. — Vezi,
prietene, ce inseainnS un ajutor sincer, — continuS Radovici. —
Bazele voastre sunt pe undeva in Ucraina, la o mie de kilomelri
departure, gi totugi pllo^ii au reugit sa ajunga p&na aici.
— Erau multe avioane? — intrebai eu.
— Opt sau zece. Zburau unul in urma celuilalt, la interval de
dcufi-trei minute. Dac& ai fi vSzut cu c£t& prem ie arnncau inearca-
tura In dreptunghiul f&cut de n o i! Ca §i cum ar fi pus-o In magazie.
Lansau baloturile dela cel mult o mie cinci sute de metri, fara si se
teama de crestele mun^ilor, care prin partea locului tree de doui
mii de metri.
Imi vine greu sS redan In cuvinte fericirea pe care o sim^eam.
Fericire §i un uriag val de energie. Ca §i cum patria mi-ar fi dat o
particici din for^a ei. Sim^eam parca atingerea mainilor ei puter-
nice §i grijulii, care au ajuns pana la noi aici, pe malul Neretvei.
— Dar altfel stau lucrurile cu prietenii nogtri apuseni, — spunea
Radovici cu aprindere. — La banchetele oficiale gi In discursurilc
rostite la radio, nu-i auzi spunand decat: «Vom ajuta, vom ajuta, vom
a ju ta ...» IndatS ce a sosit aici, generalul Me Lean a declarat: « Prin-
cipala sarcina a misiunii noastre este si dea maximum de ajutor
Armatei populare de eliberare a Iugoslaviei ». Tot In acest scop
ar fi fost, chipurile, create aga numitele forfe aeriene pentru Bal-
cani. Dar cred ci l£i dai seama gi singur cS, in realitate, totul e
doar un bluf I Gregeli peste gregeli gi un labirint de explica£ii in
doi peri. §i-au dat arama pe fa^i. In schimb, cat orgoliu 1 Le place
s§ arunce praf in ochii oamenilor 1 La Inceput spuneau ca atat timp
cat bazele lor se afl§ In Africa, nu ne pot acorda un ajutor sub­
stantial. Sus^ineau ca lucrurile se vor schimba atunci cand vor
pune piciorul In Italia. In sfargit, au fost organizate gi bazele mari­
time gi aeriene din Italia, mai ales la Bari. Un vapor poate parcurge
drumul dela bazele lor pana la coasta noastrii intr’o noapte, iar
unui avion « Dakota » li trebuiesc trei sferturi de or&. §i daca te
gandegti, nici nu e nevoit s£ zboare pe deasupra teritoriului inamic,
lnj;esat de artilerie antiaeriani gi aerodromuri pentru avioane de
vanJtoare, ci pe deasupra Marii Adriatice. Acolo nu exista niciun
fel de aparare antiaerianS. Pilojii vogtri trebue s& Infrunte cu totul
alte greutati.
— Dar am v&zut adeseori ziaa gi am auzit, noaptea, avioane
englezegti gi americane, — spusei eu. — Incotro zboarii?
— Avioanele « Liberator » gi « Fort&retele zbur&toare » au mult
de lucru 1 Bombardeaza oragele noastre ocupate de nem^i gi diferite
objective economice.
— Cred cS gi Borul a primit o porjie bun&? — tntrebai eu.
— Borul, nu.
— N ’a fost bombardat IncS? Dece?
— Dracu’ s§-i InjieleagS ! II cru^i. Belgradul, In schimb, o duce
r&u de tot. Budapesta gi Bucuregtiul au pa^it la fel. In Rom&nia
bombardeaz* si evploatgrlle petrolifere. Firegte, cu prilejul bombar-
damentelor, ne a ju ti gi pe noi. Ne arunci incilfim m te im bri-
ciminte, rufirie, paturi, pesmeji gi alte lucruri asemanitoare. Ne
mai arunci gi ceeace era destinat armatei lui Montgomery din
Africa — pantaloni scur^i, chilo^i de baie, cigti coloniale §i corturi
galbene — lucruri de care nu mai au nevoie.
— Obiele §i pocnitori pentru mugte, — adiugai eu, amintin-
du-mi de baloturile care ne fuseseri aruncate la Ragteli{;a.
— Da, da 1 Tot felul de fleacuri. Intr’o zi au aruncat in Munte-
negru o baterie de artilerie dem ontata; dar erau tunuri cu traec-
torie joasi, bune numai pentru trageri in degert, nu in {inuturi mun-
toase. §i apoi nu aveau decit cite cinci obuze pentru fiecare tun. N’ar
fi ajuns nici pentru o salvi de salut. Alteori, arunca arme incom­
plete, care nu pot fi folosite. §i apoi, te rog s i urmiregti atent meto-
dele folosite pentru lansarea incirciturilor. §i ’n privinja asta, ei
recurg la te rtip u ri! Dupa cum gtii, printre uniti^ile noastre mai
ratacesc gi detagamente ale lui Mihailovici, Nedici, Pavelici, Rupnik
gi de ale altora. Ori, nu gtiu cum se in tim p li c i incarciturile nime-
resc mai des la ei, decat la noi. Doar ai vazut gi tu. Asta e ! Lumea
socotegte ci ajutorul ne este acordat noui, gi Churchill se laudi
cu asta in auzul intregii lurni. Uneori, avioanele lor vin f ir i nicio
in c irc itu ri gi nu arunca nimic, iar dupi aceea ne invinuiesc tot
pe noi ca nu am aprins focurile la timp sau ca erau prea puternice,
sau prea mici, sau in alt !oc decat trebuia. Se intam pli citeo d ati
ca si aprindi §i Nein^ii focuri gi aliafii le arunci lor incircaturile,
f ir i s i mai cerceteze ale cui sunt semnalele. Sau, mai gtii, poate
c i trid eazi cineva Nem^ilor, semnalele noastre. Alteori, ni se pro­
mite un ajutor tactic aerian; incepem opera£iunea pe un timp
minunat, dar avioanele nu vin gi Nem^ii ne cotonogesc. Apoi aflim
c i in Italia a fost ceati sau a plouat gi avioanele nu au putut si
decoleze. Sau invers: a fost cea£i la noi. In general, to a ti chestia
asta e cam ince^ogati. Cateodati suntem consola^i. Ni se spune
s i ne agteptim rindul, fiindci aprovizionarea se face intr’o anum iti
ordine, in func^ie de nevoile partizanilor din diferite regiuni. §i
stim aga, agtept&nd s i faci plopul pere I
— E revoltitor I — exclamai eu, nemaiput&nd s i rabd.
— §i inci cum ! E pur gi simplu sabotaj, — in tiri Radovici.
— Un fel de «grevi italiani ». Dar mai au gi a lti m etodi: vin
doui-trei avioane care lanseazi cifiva saci, iar apoi se rotesc to a ti
noaptea pe deasupra locului respectiv ca s i dea impresia c i aliafii
lucreazi intens gi ci ne arunci mereu incircituri. Iar noi le cirim
pe toate eu o sing1'?# c ira p t. . . Pentru noi sunt pre$ioase gi para-
gatele case pot H ioloslte ea b&ndaje In spitale. Dar ofiterii alia#
le cer Inapoi gi dupg aceea le vSnd pe rachiu. Sau ne ispitesc fetele
cu mStasea. Asta e, prietene! la schimb, lanseazg adesea agen$i
ai serviciului lor de informa^ii, echipa^i cu aparate de radio-
emisiune gi atunci nu gregesc niciodatg. Aproape la fiecare divizie
de a noastrg se aflg c&te un ofijer strain cu personal auxiliar, dar
armament, echipament gi medicamente de-ale lor mai eg nu ggsegti,
Sncheie Todor cu tristefe. — A§a stau lucrurile.
— §i ce spun cei dela cartierul general despre asta?
— Nu gtiu. E o problem^ complicate de politics InaltS. . .
Se spune cS alia^n ne-au pus unele condipi, pe care, deocamdatS,
aci nu le putem accept®. Deaceea ea escrcitS presiuni asupra noastrS
|1 nu ne aprovizioneazft. . .
Eram revoltat p&nS In adSncul sufletului, de cele auzite dela
Radovici. Acum IntrezSream multe aspecte, necunoscute pentru
mine, panS atunci, ale relafiilor dintre partizani gi aliajii apuseni.
DupS ce am terminat cu incartiruirea ostagilor gi cu impSr$irea
hranei, m'am gSndit Indelung la cele povestite de Todor.
Dar Radovici se apropie iar de mine. ParcS era nemul^umit de
ceva. II Intrebai ce s’a Intamplat.
— Azi diminea|S a sosit Popovici Inso^it de un American —
rSspunse el.
— Ei. §»,?
— 0 sS aflSm acugi, — zise el gi, fSrS sS se uite la mine, ca gi
cum i-ar fi fost rugine de ceva, 11 striga pe Vucetin:
— Vino, tovargge Tomag ! Suntem chema^i amSndoi la Peruci|a.
Acesta porni Incovoiat; se oprea uneori gi tugea greu.
I-am urmarit, stftnjenit, cu privirea, pSnS ce au dispSrut dupS
colpil casei, in tro fundSturS ingustS gi mg to t Intrebam dece»i
nelinigtegte &t4t de mult sosirea lui Popovici?..

21

Comandamentul briggzii se afla In subsolul Incgpgtor al unei


magazii. Sub t&vanul scund gi boltlt, domnea semilntunericul.
Lucirile galbene gi palpaitoare ale opaijelor luminau numai masa
acoperitS cu hftrti operative gi chipul generalului-locotenent Po-
povici, al comandautului de brigadg, Perucifa gi al comisarului
Magdici, care gedeau In jurul ei. In fafa lor, In umbrg, picior peste
picior, ou cotnl sprifinit de un post de radio portativ, ce era aco-
perit cti un postav moale, se agezase locotenent-colonelul Me
Carver. In clipa cand in trari Vucetin gi Radovici, el spunea tare gi
rispicat:
— Ca aliat, va recomand staruitor s i indeplinifi cu cinste planul
« Ratwick ».
— E ordinul maresalului Tito, — ad iu g i Popovici, pe un ton
aspru. — Noi, pe uscat, iar aliatii, pe mare gi din aer, trebuie s i
executim o serie intreagi de atacuri combinate asupra liniilor
de comunica^ie nem^egti din intreaga Iugoslavie. Suntem datori,
— continua el, ridicand vocea, — s i le nimicim cu desivargire. §i
o vom face, fiindca vitejia n’a disparut inca din rindurile po-
porului iugoslav.
Dupi ce incheie, aproape strigand, ultima frazil, Popovici b itu
cu pumnul in masa, gest patetic ce urmarea parci si sublinieze
faptul ci voin^a generalului e de neclintit.
Sosirea comandan£ilor de batalioane il salvi pe Magdici dintr’o
situ ate grea. Mai voia sa obiecteze unele lucruri, dar nu se hotarise
de team i ci nu va gisi sprijin. Acum situa^ia se schimbase.
— Nu m’am agteptat, mister Me Carver, — spuse el, — s i te
interesezi de geologie, mai ales gi in primul rind, din punctul de
vedere al' lucririlor de minare.
Me Carver pufii din £igari gi, dupi ce schimbi o privire cu
Popovici, zise:
— Acum, la noi, prietene Magdici, gtiin^a este gi ea in slujba
rizboiului. Imi amintesc cu m ulti plicere de convorbirea noastri
a t it de instructiva despre geologie. Am luat cunogtin^i de munca
admirabili pe care o depunefci pentru viitor gi sper ci legiturile
de prietenie gi colaborare gtiin^ifica dintre noi nu se vor rupe nici-
odati. D upi razboi, vom continua impreuna lupta noastri titanici
pentru p a c e ... — spuse Americanul gi ficu un gest de parci ar
fi imbrijlgat globul.
— V i mulfumesc pentru frumoasele dumneavoastri cuvinte, —
rispunse Magdici, zimbind ironic.
— Dar, ce si-i faci, — continua Me Carver cu voce aspri, —
daci datoria de aliat imi impune astizi si m i interesez de roci
gi de proprietitile lor din cu totul alt punct de vedere. Astizi ne
intereseazi rezisten^a la explozie a diferitelor roci, vrem s i gtim
de ce in c ircitu ri avem nevoie pentru ca explozia s i fie eficace.
Cred c i v’aji dat singur seama ci, atunci cind incircitura este
prea mici, scopul nu poate fi atins. Proporjiile incirciturii gi
compozifia substanjelor explozive trebuie si fie in aga fel potrivite.
incit explozia si poati distruge, nu partial ci in intregime, o con-
strucfie, un tunel de pildi. Cred ci ati in^eles, domnilor, despre
ce e vorba? — se adresi Americanul comandan^ilor de batalioane.
Vucetin saluta §i se apropie de masi.
— Am in^eles limpede, tot ce s’a discutat aici, —incepu el.—Dar
daca vre^i si gtiZi pirerea noastri, v i putem spune ca nu ne vine
si credem ca Tito este in totul de acord cu propunerea Englezilor,
ca el sa . . .
— E de acord, e de acord, — il intrerupse, nerabdator, Me
Carver. — Maregalul Tito a studiat planul lui sir Me Lean, a cer-
cetat harta, timp de doui sau trei ore, §i §i-a dat binecuvantarea.
Binein^eles ca el se bizuie pe faptul ca noi, Americanii, va vom
aproviziona cu materiale explozive §i va vom ajuta cu bom-
bardiere grele. De fapt, ideia Englezilor va fi realizata de noi,
§i pe scara mai mare.
— Tocmai asta ne supara. — Vucetin puse mainile pe masi, ca
§i cum ar fi cautat un sprijin. — Pentru a impiedica manevrele
§i retragerea inevitabila a trupelor inamice, este suficient, cred,
s i distrugem doar unele porfiuni ale drumurilor. Pentruce si arun-
cim in aer toate ciile ferate? Armata Ro§ie e aproape §i cred ci
in curand vom trece §i noi, alituri de ea, la ofensivil Vom avea
nevoie de ciile de comunicafie. Afari de asta, daci distrugem
numai liniile din Dalmatia, Bosnia §i Herzegovina §i le lisam
neatinse pe cele din Serbia §i Macedonia, nu ne indeplinim misiunea
decat in parte, deoarece trupele nemZegti §i ale quislingilor nogtri
vor putea si manevreze liber in R asirit, impotriva Rugilor. Nu
putem admite acest lucru. Consider c i aceasti distrugere. uni-
laterali a ciilor de comunicaZie nu va aduce foloase decat du§-
manului.
— Cum, dugmanului? I — intreba Popovici, uimit. — Originali
concluzie I
— Absurda I — zise Me Carver, clitinand dezaprobator din cap.
— §i aceste lucruri le spune eroul dela Sin I E pur §i simplu un
fel de sabotaj.
— Demagogie I — in tiri comandantul corpului. — Doar gtiZi
perfect de bine, prieteni, c i in Serbia §i in Macedonia suntem slabi
deocamdata. Pesemne c i amploarea operaZiunilor noastre nu v i
este pe plac? Sau poate nidijduiZi ci NemZii vor pleca singuri?
— intrebi el, sarcastic.
— V i voi limuri, — rispunse, fira a govii, Vucetin. — Nu sunt
un prea bun strateg, dar cred c i NemZii vor fi nevoiZi s i p iriseasci

302
sudul Balcanilor. Situa^ia lor s’a complicat foarte mult. Acum nu
se mai gandesc sa-§i men^ini pozi^iile in Balcani. Se intreabi cum
sa acopere grani^a de sud-est a Germaniei, care este deschisa spre
valea larga a Dunirii §i cum sa ocupe o linie mai puternici de
apirare, undeva, spre nord. Pe meleagurile noastre zilele lor sunt
num irate. Binein^eles ci atat timp cat mai au trupe in Grecia,
vor cauta sa pastreze principalele linii de coinunicatii in aceasta
regiune. Spun liniile principale §i nicidecum toate. Scopul manevrelor
lor e limpede: vor sa salveze trupele care le-au mai ramas §i si
intarzie inaintarea Armatei Ro§ii. In aceste condi^ii, sarcina noa-
stra se precizeaza dela sine.
— A§a? — ficu, ironic, Popovici, netezindu-§i nervos musti^ile.
— §i eu care credeam ca o precizeaza partidul §i Tito.
— Va lega^i pur §i simplu de cuvinte, — observa Vucetin. —
Binein^eles ca partidul §i Tito stabilesc sarcinile noastre, in masura
in care nu s’au izolat de massa §i cunosc situa^ia concreta. Ori
astizi imprejurarile sunt de a§a natura, incat n’ar fi de mirare
sa luSm ini^iativa strategics in mainile noastre.
— Noi propunem, — interveni §i Radovici, — sa nu-i iSsim pe
Nem^i sa piece din Iugoslavia. SS-i ^inem aci, ca sa fie nimici^i
de Armata Ro§ie.
— Propunem, — continui Vucetin, stapanindu-§i enervarea, —
sa atacam f ir i intrerupere liniile de comunica^ie ale inamicului.
Dar, dupa parerea mea, nu este nevoie sa le distrugem pretutin-
deni, in toata Iugoslavia, ci numai acolo unde suntem siliji de
situa^ia militara §i, in primul rand, firegte, pe traseul cailor ferate
Belgrad —Salonic §i Zagreb—Liubliana §i pe liniile care due prin
viile Vardarului, ale Ibarului §i ale Moravei. Daca vom reu§i si
luim inifiativa §i si tiiem aceste cii principale de comunica^ie, pe
care trupele nem^egti vor incepe, probabil in curand, si se retragi din
Grecia, situa^ia lor va fi disperati. Dar, si zicem ci aceste opera-
tiuni mari mai au nevoie de pregitiri. Si admitem ci §i mica linie
ferati Mostar—Saraievo este insemnati pentru Nem^i §i ca trebuie
distrusi. Dar dece s’o facem atat de radical §i in asemenea proporfii,
cum propune domnul Me Carver?
— E cu totul inutil, — in tiri Peruci^a, a ritin d c i este de aceea§
pirere cu Vucetin. — Obiectivele trebuiesc aruncate in a ercu rost, nu
f i r i nicio noimi. In^eleg ci e nevoie si faci ca un tunel si fie pentru
un timp inutilizabil. Dar dece si-1 distrugi in intregime? Dece?
— Vai, prietene 1 — spuse Me Carver, bitandu-1 pe um ir. —
Datoria noastri este si executim ordinul lui Tito, f i r i s i punem

303
fntrebari de prisos. Chiar azi o s& v& aruncam din avion tone intregi
de explozibil §i mine.
— F5rS vorba ! Arunca^i totul in aer I — adaug§ Popovici. —
Un ordre c’est un ordre. — Ordinul e ordin I
Perucija se incrunta §i nu mai rosti niciun cuvflnt.
Pe fa£a lui Vucetin se ivira pete stacojii.
— Va rog sa ma iertaji, tovarage comandant de corp de armata,
— spuse el, infruntand privirea lui Popovici §i nejinand seama de
faptul ca acesta incruntase semnificativ sprancenelfe. — Indraznesc
totu§i sS spun ca e o nein^elegere la mijloc. Repet c& n’are niciun
rost s§ distrugem in intregime instala^ii de im p o rtan t vitaia.
In prezent suntem in masura sa-i batem pe Nem£i, far§ s i prici-
nuim pagube de prisos economiei noastre na^ionale. Va rog sa
ma in^elege^i! Caile ferate, podurile, tuneluriie §i viaductele au
fost construite de popoarele noastre iugoslave cu sudoare §i lacrimi.
Nu avem dreptul sa le distrugem pan§ la temelie, a§a cum pro-
pune^i dumneavoastra, mister Me Carver. Trebuie s§ pastram
aceste instalatii pentru viitor. Dupa razboi tot noi va trebui s§
le refacem, iar pentru aceasta va fi nevoie de foarte multe forje
§i mijloace.
— Va in^eleg 1 — raspunse Me Carver, z&mbind §i indrept&ndu-gi
cravata. — Sunteji un gospodar grijuliu §i faptul este laudabil.
Dar, dragul meu, pentruce dracu’ ave^i nevoie de un pod pe care
Turcii 1-au construit acum 300 de ani din ruinile unei biserici
cregtine? La ce dracu’ ave^i nevoie de aceasta pac5toas£ linie
ferata ingusta de pe vremea imperiului austro-ungar, de toate aceste
gari jalnice, de locomotive mici ca nijte jucarii §i de vagoanele
astea de lemn?
— V’am mai spus, — r&spunse Vucetin raspicat, — c§ toate au
fost create prin munca popoarelor noastre, c§ sunt bunul lor. Iar
st&ruinta dumneavoastra, domnule Me Carver, ne face o impresie
ciudata . . .
— Ei, asta-i buna ! — exclama Americanul, sirind in picioare
§i desfic^nd bra^ele in semn de uimire. —VS asigur ca staruin^a
mea porne§te numai din dorin^a sincere de a v§ ajuta. Da, da 1
V5 asigur. La ce dracu’ avefci nevoie de toate aceste vechituri, cind
dupa razboi veji construi o cale ferata noua, moderna, cu tot con-
fortul, straiucitoare §i frum oasa! N’ave^i mijloace? Vi le vom
pune noi la dispozijie. Va vom ajuta. v a vom scoate la liman. V&
asigur. Balcanii, prieteni, sunt un buchet minunat, in care Jugo­
slavia este cel mai frumos trandafir. Cum am putea noi, prietenii

304
alia^ii Vogtri, sS lSsSm trandafirul s& sc ofileascS, din pricina
cS nu-i ingrijit? — Incheie Me Carver cu patos.
— A§a-i 1 Totul e limpede, — zise Popovici. §i semna harta cu
stiloul. — In calitatea mea de comandant, ordon ca planul « Rat-
wick » sS fie executat intocmai in sectoarele pentru care rSspund
personal fa^S de Tito. Consider consfatuirea terminate. Iar dum-
neata, — se adresi el lui Vucetin, — meri$i numai compatimire,
pentru incSpS^dnarea dumitale §i pentru neiiicrederea pe care o
ara£i fa^a de ordinele comandantului suprem.
— Dece s§ folosim asemenea vorbe? — zambi cu bl&ndete Me
Carver, despachetdnd grSbit postul de radioemisiune. — Ce rost
au? Nu te pierde cu firea, dragul meu, — i se adresS el lui Vucetin.
Totul va fi -in regula 1 Chiar astSzi va ve|i convinge ca va puteji
bizui pe n o i...
Vucetin iegi in tdeere din subsol, f5r& s3 priveascS in urmS;
Radovici, adSnc turburat, il ajunse abia in strad d ...
In aceeas zi, avioane « Dakota » lansarS la Konit materiale
explozive §i mine cu efect intSrziat. De data aceasta baloturile cu
incSrcSturi cSzurS exact in locul indicat. Nici vdntul, nici cerul
acoperit §i nici mdcar cea^a nu stanjeni acfciunea. §i imediat, sub
supravegherea directa a lui Popovici §i a lui Me Carver brigada
trecu la executarea opera^iunii care purta numele conventional
« Ratwick ».
IncepurS exploziile. Pe traseul cAii ferate care ducea dela Sara-
ievo la Mostar, cladirile gSrilor sareau in aer. Podurile, viaductele
§i tunelurile se prSbugeau. PSm&ntul se zguduia ca de cutremur.
Coloane de foe se in§ljau spre cer, de parca ar fi fost vdrtejuri st&r-
nite de o furtunS cumplitS.
In aceste zile, Vucetin era mai furios gi mai posomorit ca ori-
ednd. Te durea sufletul cand il priveai. La fiecare explozie puternici
pSlea §i se uita neputincios in jur, ca §i cum s’ar fi rupt ceva in el.
In schimb, Katnici era din ce in ce mai activ, gi dadea ordine, in
locul comandantului.
Aproape simultan cu efectuarea opera^iunii « Ratwick », avia^ia
strategics americana i§i intensificase activitatea. Bombardiere grele,
inso^ite de un numSr mic de avioane de vSnatoare, apareau in plinS
zi deasupra oragelor iugoslave lipsite de apdrare. Cel dint&i atac
masiv asupra Belgradului a avut loc in prima zi de pajte, la 16
Aprilie.
In dimineafa aceea, femei, b&tr&ni gi copii, imbrScaJi in cele
mai bune haine, in straiele de sdrbfttoare pe care mai reugiserd sS
ie pSstreze in ultiinii ani de nenorociri, se indreptau spre biserici
pentru a asista la slujM. In vazduhul senin se rSspandea dangatul
clopotelor, solemn gi in acelag timp plin de voiogie. Dar deodatS
fu acoperit de un sgomot sinist™. Se auzi vuietul unor avioane care
se apropiau cu repeziciune. In amintirea oamenilor rSsSri intr’o
clips atacul german din acea ingrozitoare dummies a floriilor din
anul 1941. Pe strSzi se maj zSreau incS scheletele gi ruinele caselor
lovite atunci. De data aceasta, to^i vazura pe aripile avioanelor
stele albe in locul svasticei. Erau avioane americane 1
« Fortare^ele zburatoare » incepurS sS lanseze bombele. AcoperirS
oragul cu aga numitele « covoare » de bombe, tocmai in cartierele
unde nu existau nici objective militare, nici fabrici gi uzine gi nici
mScar vreo garnizoanS nem^eascS; nu trecea pe acolo jjicio linie de
comunica^ii folositS de dugman. Sute de oameni, care in urma cu
cateva clipe zambeau, fura ingropa^i sub daramaturile cladirilor.
Au fost distruse cartiere intregi, locuite de oameni muncitori, gcoli
spitale, magazine...
A doua zi diminea^a atacul se repeta.

22

. . . Vremea se strica. 0 furtuna de primavara bantuia pe Ivan-


Planina, de langa muntele Pliegevi^a, unde fusese lasata infirmeria
batalionului §umadia. Nori grei, zdren^ui^i, burdugift de apS, se
tSrau, agS^andu-se de varfurile pinilor; ploile toren^iale nu mai ince-
tau.
In coliba pe jumState daramata, construitS din pietre mari gi
acoperita cu coaja de brad, prin care razbatea ploaia, era rece,
umed gi intuneric. Ranijii gi bolnavii tremurau, acoperi^i cu zdren^e
jilave de paturi gi mantale. Focul din mijlocul colibei fumega, fSrS
sa dea cSldurS.
DupS ce arunca vreascuri in foe, Aiga iegea sa se uite daca nu
se vede prea tare fumul; asculta fognetele padurii care ii starneau
tot felul de bSnuieli; se plimba nelinigtitS prin poiana gi se intorcea
din nou la ostagi. Nem^ii erau pe aproape. Ocupasera drumul Rag-
teli^a-Konit, tSind astfel infirmeria de batalion gi ratSceau pe povar-
nigurile mun[ilor, in cSutarea partizanilor.
Infirmeria nu avea nici medicamente, nici pansamente curate,
nici vatS. Aiga ingrijea pe ostag cu ierburi; prepara infuzie de « ki-
ci(a » impotriva frigurilor gi de mentS salbatica impotriva gan-

306
grenei. Tot ea pizea micul spital, stand cu pistolul mitraliera pe
genunchi in pragul colibei gi tot ea avea grija de hrana gi
de ap5.
Ca sa aduca ap&, trebuia sa coboare in tr’o trecatoare adanca.
Zgoraotul torentului putea sa acopere gi mugetul unei turme de
tauri; dar Aiga scotea apa incet, cautand sa nu loveasca gamela
de pietre. I se parea ca cea mai mica nebagare de seama ar
atrage aten^ia Nem^ilor. §i mai primejdios era drumul dupa hrana
in micul sat Brdian. Dupa bombardarea gi dist ugerea spitalului
partizanilor, locuitorii fugisera din sat. Dar acum incepusera sa se
intoarca acasa rand pe rand. Aiga se irnprieteni cu o femeie mai
in varsta, care izbutea sa-i faca rost de cate ceva de-ale gurii: un
ulcior cu lapte, un ceaun cu pasat, buca^i de turta de malai sail pu^in
tutun. Aiga aducea cu grija ostagilor aceste daruri primite din
partea unor oameni care flamanzeau gi ei.
0 poteca ingusta gerpuia pe povarnigul prapastiei §i in unele
locuri trebuia sa treci peste ni§te barne intinse chiar deasupra haului.
Ai§a se furi§a pe aceasta carare in timpul nopfii, simtind cum i se
strange inima de spaima, ori de cate ori o piatra ii aluneca de sub
picioare, rostogolindu-se cu zgomot.
Ranitii o agteptau vorbind in goapta, nelini§tij;i de soarta ei.
Propriile lor suferinte li se pareau cu totul neinsemnate, fata de
primejdiile pe care le infrunta Ai§a pentru ej. Cand se intorcea, focul
din coliba parea mai viu, vreascurile trosneau mai vesel, raspan-
dind umezeala §i aburi, iar apa din gamela fierbea parea mai
repede. Dupa ce beau « ceai» fierbinte, §i dupa ce inghiteau man-
carea in porj;ii mici ca pe o doctorie, ranitii a^ipeau...
§i aga s’a scurs zi de zi, toata saptamana. Vasko Hristici cauta
din rasputeri s’o convinga pe Aiga ca nu-1 mai doare piciorul gi ca
poate sa piece sa caute batalionul. Aiga insa, ii arata cu rabdare,
ca trebue sa mai stea cateva zile culcat.
Intr’o noapte o trezira gemetcle baiatului. Rupse o bucata de
panza din bluza ei, facu un pansament gi dupa ce spala rana infla-
mata, cu rachiul adus din sat, intr’o sticluta, o bandaja cu grija.
Vasko se simti ugurat. Aiga ii mangaie cu dragoste fata trasa, cu
pome^ii iegij:i in afara, gi-i spuse in goapta:
— Ai nogtri lupta bine la Koni^ 1 Au gonit departe pe fascigti 1
Auzi exploziile? Ii auzi cum trag in timpul zilei? Sunt ai nogtri.
lata, acum tree avioanele rusegti. Asculta.
Vasko era nurnai urechi.
PSdurea se umpluse de un zumzet prelung.

307
— Egti sigurfi c& sunt Rugii? — intrebS bSiatul gi pe buzele lui
palide miji un z&mbet slab. — De unde gtii?
— Vorbesc oamenii In sat. Acum totul e In regulS. Dormi, dragul
meu, dormi, — gopti sanitara.
Dar parcS Vasko mai putea s& doarma? StStu timp tndelungat
cu ochii mari, deschigi, in care lumina focului se r&sfr&ngea in pSl-
pSiri repezi. Vorbea intr’una, ca in delir.
Aiga il asculta atenta, incercand sS-i deslugeascS vorbele.
Spunea despre un drum deosebit, fermecat, care duce undeva
departe, d ep arte... Acolo oamenii traiesc liberi, soarele nu apune
niciodata gi stele mari, facute din pietre rogii, stravezii, proiecteazS
asupra pSm&ntului o luminS caldS. Cine le va vedea, igi va g&si feri-
cirea. Drumul spre acel Jinut trece printr’o pSdure deasS, de nepS-
truns, unde sunt tot felul de balauri r&i, vrajitori, varcolaci gi zmei
cruzi, care pSndesc omul ca sS-i ia viaja. Dincolo de pSdure, incep
nigte sm&rcuri adanci, acoperite de o ceaj& albastrS-cenugie, otrS-
vitoare. DupS aceea, se ridicS, de-a-curmezigul drumului, nigte
munji mSreji, cu pegteri f2r§ fund, care coboarS atSt de ad&nc
inauntrul lor, inc&t gi rSurile se ascund in ele; in pegteri se aude
necontenit vuiet gi latrat. Acolo traiegte groaznicul Ajdai — bala-
urul cel crunt cu trei capete, care zi gi noapte p&ndegte pe drumejii
indrazneji.
Dar Vasko a cutezat s& infrunte drumul cel lung. AleargS, aleargS
intr’una, spre Jelul sau, cand deodata aude cum il urmaregte bles-
tematul Ajdai; aripile lui fac un sgomot asurzitor. Se apropie ca
un nor negru, vocea ii este asemenea tunetului, iar din gur§ zvarle
scSntei gi fulgere. Vrea si-1 prinda pe Vasko gi sS-1 zavoreasca in
pegtera lui. Vasko aleargS cat il Jin picioarele, aleargS gi se g&ndegte
la sfatul pe care i 1-a dat in vis z&na cea bunS. Ea ajuta pe viteji,
le lecuiegte rSnile, ca o draga sor§ de caritate gi le prezice izbanzile
sau infrangerile. Sfatul ei i s’a intipSrit bine in minte: « GrSbegte-te
spre Jel, fara sa te uiji inapoi gi fara sa te opregti, caci altfel vei pieri».
Si Vasko nu se opregte, nu privegte inapoi. §i iata ca drumul se face
mai neted, mai ugor. Ocolegte o mare albastra, pe care aleargS
valuri mici, cu crestele inspumate. LangS mai se scalda copii veseli,
argi de soare, despre care ii povestise prietenul s§u Nicolai Zago-
ria n o v ... Sunt pionierii. Vasko igi continua drumul intr’un tren
care aleargS peste cSmpii intinse, peste rSuri, prin pSduri care
freamatS gi chiar pe sub p&m&nt, prin pegteri, care nu sunt deloc
inspaimSntStoare, ci dimpotrivS, frumoase; in ele lucesc mii de
pietre prejioase. Iatft gi piaja, gi brazii zvelj argintii gi turnurile cu

308
stele rogii. Stelele ard rSspftndind o luminScaldi, iar IMigS poart.3 s1&
gi zambegte omul imbrScat In manta gi cu mustS^i carunte, despre
care vorbise Nicolai. Vasko li Intinde un manunchi de flora, cele
mai frumoase flori din cMe cresc in dragii lui Alpi Dinarici. . .
Aiga ghicegte cine este omul imbrScat in manta. CM de mult
doregte gi ea sS-1 v ad i I Acum, fM§ dragul ei Ko^e, ii estegreu s& se
g&ndeasca la fericire; visele i-au p&lit, totugi arporni gi ea cu Vasko
pe drumul lung gi greu ducMid tot ce are mai scump gi mai drag
pe lume, guviZa de p§r negru de copil, singurul lucru ce i-a r£mas dela
sora ci mai mica, dela casa in care s’a n§scut...
— CM de mult sem&nam noi doi, dragul meu Vasko 1 — spuse
incet Aiga, dupi ce bMatul t§cu.
Vasko adormi z&mbind. Fata ii m&ngMe incet cu palma fruntea
fierbinte gi c&zu pe g&nduri.
In c§su^a cu semiluna de lemn infipta in acoperigul de trestie,
unde se nascuse gi crescuse Aiga, n’a existat nici bucurie, nici feri­
cire. Via^a pe care o due oamenii In Herzegovina, Zara vitejilor,
Zara strugurilor gi a stiincilor golage, nu este Intru nimic mai bun&
ca aceea pe care a avut-o Vasko la poalele munZilor padurogi gi intre
livezile de pruni din Bosnia cea m^ndrS. §i el plecase de acolo ca
s&-§i realizeze visul. ParinZii gi bunicii lui Vasko, ca §i ai Aigei, erau
oameni sMaci, la fel de nenorociZi, de ap&saZi de nevoi gi de teama.
Pierduser§ demult obignuinZa s§ m&nuiasc5 armele, demult nu se
mai r§zbunau pentru jignirile aduse. Bosnia gi Herzegovina sunt
Zinuturi de plugari gi pastori. §i intr’una gi in cealalta, oamenii
sunt siliZi s§ lucreze tot anul, din zori gi pana in noapte, spre a nu
muri de foame. Livezile gi ogoarele lor mici cer munci mult§ gi
grea. Pamantul trebuie curaZat de bolovani, trebuie arat, ingr&gat
gi apoi pazit ca sS nu fie spMat de ploile torenZiale. Cu toate acestea,
nu prea d§ rod. Pamantul e sarac gi prafos. Gr&nele nu cresc bine
in el gi nici caprele n’au ce sS pasca. §i chiar daca ingropi in fiecare
prim§var5 in ogor oase de cocog negru, cum te sfatuiesc babele vraji-
toare, recolta tot proasti ramane. P&rinZii lui Vasko gi ai Aigei au
fost nevoiZi sS trudeasca din greu, ca argaZi, la bogatani. Nici nu
apuca un chiabur sS coboare de pe grumazul s&racului gi altul ii
gi lua locul. mai hapsan ca primul, care izbutea nu numai sS jupoaie
gapte piei de pe om, dar sa-1 gi injoseascS in fel gi chip.
§i totugi sunt destule vai minunate gi roditoare in Bosnia gi
HcrZegovina, ca in toata Iugoslavia, dealtfel, unde viile gi livezile
dau rod imbelgugat, munZii sunt acoperiZi de paduri nesfMgite,
r&urile au peste din belgug, pe paguni pasc nenumSratele turme de

3 09
oi gi caprc, iar p&mantul ascunde in ad&ncurile lui Lot. felul dc mine-
rcuri gi pietre pre£ioase. Dar nimic din toate acestea nu apar^in
poporului. Oamenii au construit vile gi palate, dar se ad&postesc
in cocioabe, au produs tot ce trebuie pentru o via^a imbelgugatS,
dar n’au nici dupa ce bea apa.
A tat in coliba impletita din nuiele a lui Vasko, cat gi in casa de
piatra a Aigei erau cuibariti din totdeauna triste^ea gi foamea.
Iar fascigtii au adus aceeagi napasta, acelagi rau sub aceste doua
acoperiguri pagnice. Vasko igi pierduse mama, injunghiata de cetnici,
iar fatal, sora gi bunicul Aigei pierisera de mana ustagilor. E drept
ca banditti nu luasera din casa lui Vasko prea mare lucru: trei
ducati, pe care taica-sau ii cagtigase muncind la un mogier, camaga
noua a batranului gi basmaua de matase a maica-si, basma din care
gi-au facut pe loc ciucuri pentru bonete. Aceste purine lucruri alca-
tuiau avutul lor cel mai de pret. Aigei nu-i ramasese nici casa. Ultimul
lucru pe care-1 vazuse, atunci cand fugise din satul ei, fusesera
flacarile care se ridicau gi pe surioara ei de gapte ani cu capul zdrobit
de pragul casei. Apucase sa taie o guvi^a de par negru din
cozile ei. . .
Asemenea fapte nu se pot uita niciodata. . . Intoarcerea la trecut
e o rugine de n erab d at... Amandoi, gi Vasko gi Aiga, se indreapta
acum spre fericire, pe o cale grea gi primejdioasa, dar cea adevarata.
La fiece pas ii pandesc capcane viclene, insa tot ce a fost mai rau,
mai greu gi mai primejdios a ramas in urma. In tara lor nu se vor
mai intoarce niciodata, nici paga otoman,' nici baronul magliiar,
nici jandarmul austriac gi nici fascigtii. Niciodata 1 Vasko gi Aiga,
ca to£i osmenii simpli din Jugoslavia, au inceput sa-gi organizeze
singuri viata. Pagesc cu curaj spre ^elul lor, fara sa se opreasca
gi fara sa se uite inapoi...
In a gasea zi, spre dimineata, au niurit, pe nesimtite, doi dintre
cei mai grav raniti, fara sa scoata vreun murmur. Din^ii le erau
inclegtati. Nu tradasera nici cu cel mai mic geamat, chinurile pe
care le indurasera, ca sa nu trezeasca pe sanitara.
Fata trase tfupurile red la marginea prapastiei, le acoperi cu
vreascuri, cu crengi gi cu frunze uscate, iar pe movili^a ageza un
buchet de flori albe de primavara gi cele doua bonete cu stele. §ter-
gandu-gi lacrimile, fata se gandi: «Mai bine muream eu, caci patria
are mai multa nevoie de ei ».
La tnapoieve, Aiga auzi zanganit de metal gi voci aspre venind
dinspre prapastia invaluita in ceata rece a dimine^ii, care parea
ca de vata. Se repezi in fuga spre coliba.
— Vin Nem'^ii l Cine poale sS meargS sau s i se ISrascS, sS se
ascundS in pSdure. Eu rSmSn aici, cu ceilalji. Du-te gi tu, — ii spuse
ea lui Vasko, ajutandu-i s§ se ridice. — O sS vS adun pe tofi mai
t&rziu.
Unii dintre ostagi se impragtiarS prin pSdure, iar Aiga se posts
curajoasS in uga colibei, cu pistolul mitraliera in mSnS.
Din fericire, Nem^ii trecura farS sa vadS nimic, din pricina
p&clei dese. CurSnd, vocile lor se stinserS in departare. Aiga ii aduna
pe rani^i. Ii gSsi pe to^i afara de Vasko.
Fata rataci toata ziua de-a-lungul prSpastiei, ale cSrei margini
se ascundeau cu perfidie in tufele de rodii, chemSnd cu voce
domoala:
— Vasko, unde egti? RSspunde, Vasko I
Dar nu-i rSspundeau decat strigatele cucuvelei gi murmurul
torentului din fundul prapastiei.
Deodata, vSzu rasfrangandu-se pe pSmant o lumina ca de apus
de soare. Aiga ridica privirile. Varfurile pinilor erau invaluite intr’o
rogeapi care nu semana deloc cu lucirile apusului gi care-i trezea
nelinigtea. Cuprinsa de groaza, fata alerga spre colibS. InSuntru
era frig gi intuneric. Focul se stinsese. Rani£ii zaceau tScu^i.
Se apleca deasupra cenugii demult rScita gi incerca zadarnic sS
scoata macar o scanteie. Cenuga se involbura gi ii acoperi toata fa^a,
dar nu sim£i nicio adiere de caldura. Atunci se intrebS dacS nu
cumva vazuse rasfrSngandu-se pe pini valvataia vreunui incendiu?
Poate ca Nem^ii dadusera foe satului din vale, inainte de a-I parasi?
I se pSru deodata ca vede buca|i de lemn arzand dogoritor gi flacari
vii. Se hotari pe loc. Apuca gamela gi goni in jos pe carare panS la
Brdijan.
Pe alocuri flacSrile se inai ridicau de-a-lungul pere^ilor de lut
innegrifi. Vantul zmulgea din barnele carbonizate scantei rogii gi
albastre. Aiga se furiga prin locurile intunecoase. DeodatS, se impie-
dica de ceva gi se apleca sa vada ce este. La picioarele ei zacea cadavrul
unci femei cu o boneta micS in cap, peste care era legatS o basma
albS. 0 recunoscu pe aceea care o ajutase cu atata devota-
m e n t...
VSzu negru inaintea ochilor, pamantul Incepu parcS sS se cla-
iine, sa-i fugS de sub picioare. Igi adunS toate puterile gi, cSutand
sS nu vada mor^ii din jur, umplu repede gamela cu carbuni inrogifi
gi fugi inapoi, strSngSnd la piept metalul incins.
Focul se aprinse din nou in colibS. Dar Aiga nu se mai apropie
de el. decat pentru a pune crengi. ca -sS nu se stingS. Ratftci toata
noaplea priu padurea inlunccoasa, cftutandu-1 gi slrigandu-1 pe
Vasko, Dar, ca gi Inainte, nu-i rSspundeau dec&t bufnifele gi sgo-
motul torentului de munte, care se rostogolea printre bolovani.

33

« . . . In zorii celei de a gaptea zile, ne tnapoiarSm la micul spital


din pSdure, lSnga muntele Pliegevifa. DupS ce s’au declarat multu-
mi{;i de felul cum fusesc indeplinit planul « Ratwick » §i dup§ ce
au stat de vorbS, aparte, cu Katnici, Popovici gi Me Carver plecarS
cu un avion de leg&tura in regiunea Vrbovo, unde se afla acum
comandamentul corpului de armata. Din ordinul lui Arso Iovanovici,
intreaga noastra brigada trebuia sa se concentreze treptat tot
acolo la Sandjac.
In timp ce strabateam trecStoarea, ostagii dadura pe neagteptate
de Vasko Hristici, care zacea in nesim^ire pe malul torentului. II
aduseram in coliba din padure. Aiga ne intampina cu lacrimi de
bucurie; apoi se repezi la Vasko, ii asculta respirapia, care abia se
mai auzea, gi igi pierdu cump&tul, negtiind cuin sa*l ajute mai bine,
cum s§-i anime scanteia de via(& care abia mai palpaia in trupul
sau.
— Vasko, Vasko ! — striga ea piangand. — Mai bine m’ar durea
pe mine, mai bine s8 mor eu, nu tu, dragul m en. . . Spune^i-mi, —
se repezi ea, furioasa, la Vucetin, — oare cei dela cartierul general
nu gtiu ce se petrece in spitalele noastre? Dcce nu trim it doctorii,
tifon, bandaje, iod? Dece aliatii nu ne arunca medicamente cu para-
gutele, macar de miia?
— Linigtegte-te, Aiga, — ii spusc Vucetin. ~ Avem de toate,
ia uita-te aici.
Ruji^a se apropie gi-i arata rucsacul plin.
— Avem chiar gi penicilina. Este un medicament rar gi scump,
care face minuni. Se spune c& Rugii folosesc demult penicilina, gi
ca insanatogesc repede cu ajutorul ei cliiar gi pe cei mai grav raniji.
Avem acum medicamente destule.
— §i nu numai medicamente, ci gi personal medical, — adaugS
Vucetin. — Misiunea militara sovietica a reugit sa organizeze aju-
torarea serviciului nostru sanitar. Au gi venit medici rugi in spitale.
Afara de asta, ne-au trimis armament gi muni^iuni I Acum avem
mitraliere antiaeriene grele gi pugti antitanc. Nu ne mai temem
nici de avioanele si nici de taticijrile Nemtilor.

312
— Daci ai fi vizut, Aiga, ce bucurie a fobl, cind au venit Rugii
gi ne-au lansat din avioane to t acest material a t it de premies pentru
n o i! — exciami Ruji^a. — Am iegit pe 3tra d i gi c« toata c i era
noapte, am aruncat bonetele in aer si am strigat: « Ura S» « T riiasci
Stalin 1 » 4 T riiasci Uniunea S ovietici! j Tofi se imbrifigau gi se
sirutau.
— Di-mi mai repede mcdicamentele, — o grifai Aiga plini de
bucurie. — S& vedem ce e cu Vasko.
Am indoui fetele se aplecari deasupra baiatului.
Vucetin mul^umi Aigei pentru c i salvase ostagii riniti, spunindu-i
!n acelag timp ci o va propune neapirat pentru decorare. De curind
se introdusese sistemul decora^iilor in Armata populari.
— Muljumesc, mul^umesc ! — rispunse emo|ionat3 Aiga. in timp
ce scotea pansamentele vechi de pe piciorul lui Vasko. — Sunt gata
si-mi dau viafa pentru Iugoslavia noastri populari, — mai zise
ea gi ochii i se umplura de lacrimi.
D upi ce-gi veni in fire gi deschise ochii, Vasko se imbujori. Ne
recunoscuse, pe Vucetin gi pe mine.
— Ei, cum mai merge, partizane? — il intreba eomandantul.
— Ai de gind si te faci bine?
Vasko inil^i capul:
— P ii, cum? Demult a§ fi fugit la voi, daci nu era Aiga. N’am
vrut s’o supir. Dar au venit N em ^ii... §i am fugit p in i la r&u.
—'§i ce ai fa cut acolo?
Vasko zambi cu in^eles:
— Am ascultat sgomotul apei. Apa curgea gi cinta.
— Despre ce?
— Despre Moscova 1... rispunse visitor biiatul. — Dar voui
cum v i mai merge? Ce nouti^i aveti?
— Multe nouti^i bune. Una din ele c vie, pe patru picioare.
— Cum adici? Ce-o mai fi gi asta?
— Un cal minunat, capturat dela inamic. E un dar pentru tine.
Un roib linigtit. Ai si-1 cilaregti tu.
— 0 si m i scol neapirat azi! — hotiri Vasko gi incercil chiar si
se ridice.
Ruji^a il re^inu cu blinde^e gi-i spuse:
-- Nu se poate.
A doua zi insi, Vasko iegi din coliba umedi gi sc agezi in poiana
insoriti. Se sim^ea mai bine.
— M’am vindecat de-a-fcinelea! -- stiigi el de depart? cind
ne vi.711. pe lovan gi pc mine.

313
Capul lui negru aparea dintre r&murclele verzi ale unui tufig.
Ochii-i cSprui radeau plini de veselie. Dup§ ce stSturSm pu^in de
vorM cu bSiatul, ne indreptar§m spre compania noastril.
Pe drum ne intiilnirilm cu Vucetin care ducea un roib de cSp§stru.
Ne dadu cateva ordine cu privire la pregatirile de drum gi porni
mai departe.
In padure era cald. Din pSmant se ridicau aburi. Viintul, care
jos nici nu se sim^ea, fremata printre varfurile brazilor gi ale pinilor
inatyi. J i se parea ca auzi mereu apele unui rau puternic care curge
linigtit. Iar in luminigurile dintre copaci, se zSrea albastrul cerului,
adanc ca un ocean gi curat ca picatura de izvor.
Ma gandeam mereu la ai mei, la oamenii sovietici care se afl§
la cartierul general gi ajuta pe parti^ani. Katnici spusese caPopovici
imi interzice categoric s§ iau legatura cu ei. Cum nu in^elegeam
motivele acestei ciudate oprelisti, hotarii sa trim it o scrisoare
misiunii noastre, cu rugamintea sa fiu primit,, §i sa-i scriu gi lui Arso
Iovanovici. Doar imi spusese ca pot sa ma adresez lui in caz de nevoie.
Nelinigtit §i de alte cateva lucruri, ii povestii lui Iovan ceeace mi
se intamplase in ultimele zile.
In apropiere de Ivan-S:dlo exista un mare tunel de cale ferata.
Aruncaseram in aer intrarea tunelului, dar lui Me Carver i se paruse
prea pu|;in §i sfatui pe Katnici sa mai puna o incarcatura. Vucetin
protesta §i ma trimise impreuna cu Laugek sa stingem cordonul care
urma sa provoace explozia. Intr’adevar, n’avea niciunrost sa distru-
gem to t tunelul, mai ales ca urmatorul, mai mic, fusese zvarlit in aer.
Dupa ce indeplinisem ordinul lui Vucetin §i cand tocmai iegeam
din tunel impreuna cu Laugek, imi guiera deodata pe langa ureche
un glonte, iar dupa el un altul, ceva mai departe. Cum Nem^ii nu se
aflau prin apropiere, era limpede ca trasese unui dintre ai nogtri.
Miletici ma asculta nelinigtit.
— Uitc aga se intampla la noi, frate 1 — spuse el cu voce innS-
bugita.— Te apuca groaza. Fii prevazator. La noi se pot petrece
cele mai ciudate gi surprinzatoare lu c ru ri... Nu ma inspaimanta
gandul ca voi muri in lupta, de glonte sau de baioneta. Dar
e ingrozitor gi absurd sa ^i se curme via^a, aga cum s’a intamplat
cu Slobodan Miloevici, primul nostru comisar politic, cu cei doi
Muntenegreni, cu Lola Ribar sau aga cum ai fi putut sil mori tu
acolo, langa tunel. Nu m3 pot iinpaca cu o astfel de moarte. Firegte,
e razboi... Nu poti evita intotdeauna jcrtfele inutile. Dar nu gtiu
cum se face ca aproape to^.i cei care pier sunt oamenii nogtri cei mai
puternici gi mai cinstiti. §i mai intotdeauna mor farS niciuu lost.
Ba din gregealS, ba cS au aiiinecal gi au cizul In pr&pastie, ba un
foe de arma misterios, gi cate gi mai cate intamplari asemanatoare.
S’ar zice ca pe cei buni ii urmaregte o soarta nemiloasS. — Iovan
se opri l&ngii movili^a proaspata, pe care erau agezate cele doua
bonete. — Sa-i luam, de pilda, pe acegti doi oameni care au pierit.
Au trait, au luptat gi gi-au faurit visuri de viitor. Iar acum, nu mai
sunt. In curand nu va ramane nici macar urma mormantului lor.
§i sigur ca erau ostagi vechi, cinstiti, viteji gi poate chiar comunigti.
§tii, frate draga? Po^i sa spui ce vrei, dar ne va fi greu fara Miloe-
vici, de pilda, fara Sava Kovacevici, fara Lola Ribar. Acegti eroi
ne-au parasit gi mi se pare ca in urma lor a ramas un gol pe care
nu-1 poate umple nimeni. Daca voi avea noroc gi voi ramane in
viata, ma voi intoarce in SplituI meu, voi vedea iar inarea albastra
gi calda, chiparogii gi pinii negri de pe povarnigurile muntilor; voi
pleca, noaptea, in luntrea cu felinar, la pescuit, voi fredona un cantec
aga cum faceam odata, dem u lt... Da ! Totul va fi parca la fel ca
inainte, dar va trebui sa construim noul, sa luptain pentru el. Dar
vom reugi oare fara ei, fara cei care zac acum cu miile sub movilite ca
asta, sau putrezesc pur gi simplu in padure, fara sufletele lor, fara
mintea lor, fara rasul lor gi fara credin|;a lor intr’un viitor mai feri-
c it? ... Ne va fi g re u ...
Iovan incetinise pasul gi mergea fara sa se uite la priveligtea
verde care ne inconjura, plina de seva, de migeare, de caldura soa-
relui, de lumina gi de ciripitul vesel al pasarilor. Eu insa ma bucuram
de toate. Simteam cum patrunde in mine o forta dalatoare de viata
gi, in ciuda nelinigtei de care eram stapanit, gandurile imi erau
limpezi gi ferme. Simteam puternic legatura indestructibila cu poporul
meu gi increderea in marea lui forta, care ma intarea gi pe mine
sufleteste. Deaceea, il intrebai, oarecum inciudat, pe Miletici:
— Dece crezi ca fara cei care au pierit, va fi atat de greu ? Doar
ramane poporul 1 Toata puterea e in el.
Imi raspunse serios, dupa ce chibzui putin:
— Pentru ca noi, frate, o sa avem nevoie de organizatori gi de
conducatori ai vietii noi, ca de aerul pe care-1 respiram. Vom avea
nevoie de oameni de stat dintre cei care au indurat ei insigi intreaga
povara gi toate grozaviile acestui razboi. Oameni care sa gtie sa pre^u-
iasca pacea gi s’o apere. Oameni din popor, cu congtiinta curata,
nepatati, devotaji ideii noastre, oameni carora poporul sa le poata
incredin|.a fara teama propria lui soartS. §i tot mai astfel de oameni
ne vor lipsi, daca-i vom pierde aga, la nesfargit, cu atata ugurin^a
si aga de simplu.
— 0 parts din popor igi aduce prinosul viejii pentrn viitor,
— obiectai eu. — Dar poporul, In toialitatea lui, rim ine, gi, mai
devreme sau mai t&rziu, igi va atinge $elurile. Va vedea acea libertate
pentru care gi-au dat via^a eroii de asi&zi §i va gti s i fie demn de
amintirea lor luminoasi, va gti s i pistreze gi s i intareasci ceeace a
fost cucerit cu pre^ul singelui virsat. Simt, Iovan, c i mai exists
multe forfe de-ale intunericului, care plutesc deasupra voastri
sau poate cliiar gi printre voi. Dar orice ar fi, nimeni nu va izbuti
s i mai intoarca Inapoi roata istoriei. Nimeni I Adu-^i aminte ce
scria Ko^e Petkovski: « Mai aproape de soare e mai m ulti lumini.
Vreau si cunosc fericirea.» Iovan, amintegte-j;i de propriile-Ji cuvinte
despre Increderea nezdruncinati gi speranjele lui Vuia Hristici,
tatal lui Vasko. Tu ai spus ca partizanii nu vor ingela niciodati
aceste nadejdi.
— Niciodati ! — repeti Iovan, dar acum In glasul lui nu se mai
sim^ea entuziasmul cu care rostise acest cuvilnt a s ti iarna, In
drum spre Sin.
— Adu-^i aminte §i de Intamplarea cu Djuro gi cu aparatul de
radioemisiune.
Iovan z&mbi. Mai zilele trecute, Djuro fusese intr’adevir eroul
unei intim pliri interesante. Intr’o gari, Filippovici vazuse o cutie
lustruiti de care erau prinse nigte cigti. Cineva ghici c i e un aparat
de radioemisiune, p irisit de Nem^i. Djuro se bucuri, puse repede
casca gi Incepu si strige In microfon:
— Moscova ! Moscova 1 Ne auzi£i? Daj:i-ne pe tovarigul Stalin 1
Cine e? Dumneavoastri sunte^i, tovarige Stalin? V i salutim 1
Vorbesc partizanii iugoslavi de lin g i Koni^. V i comunicim, tovarige
Stalin, ca ii zdrobim pe fascigti. Mul^umim pentru ajutor gi pentru
mitraliere. . . Mai trimiteji-ne gi alte lucruri, cat mai multe 1 §i,
mai ales, s i soseasci c it mai curand ostasii sovietici, ci noui, singuri,
ne este tare greu. . . Alio 1 Alio 1
Branco, care-1 asculta, izbucni in ris.
— Degtept mai egti 1 Nu vezi ci aparatul nu funcjjioneazi 1
— Ei, gi ce-i daci nu func^ioneazi, — rispunse Djuro. — Stalin
ne aude oricum gi gtie de lupta noastri.
Cu fat,a radioasi, Djuro continua s i vorbeasci in microfon,
transmi(indu~i tovarigului Stalin salutiri din partea tuturor osta-
gilor.
Ii spusei lui Iovan ci, alituri de oameni ca Vuia Hristici, Djuro,
Vasko, Rujij;a, Aiga, Vuceiin gi lankov, nu te poji pierde.
— Da, o fti el ugurat. — Ai dreptate.

316
§i pa?i mai repede, fredonand: «Acolo, departe, departe, langa
m are. . . »
Corturile taberei se Intindeau de o parte §i de aita a c&r&rii. Ostajii
se pregateau pentru marg: cercetau trofeele, cur3£au armele §i legau
baloturile. Kicia Iankov ii inva^a pe mitraliori cum s i manuiasc3
mitraliera antiaeriana pe care o primiseram, impreunil cu ce!31alt
armament lansat de avionul sovietic, pentru brigada noastra.
Deodati, se auzi un tropot. Dinspre muntele Pliegevi^a venea
In goani un c313rej;, lovind crengile de jos ale copacilor. Roibul se
Impiedeca, alunecand cu picioarele dinapoi pe pietre. §eaua alune-
case inainte, iar calare{;ul abia se mai tinea pe cal.
Recunosc&ndu-l pa Vasko, ne repeziram In int&mpinarea lui
§i apucarSm calul de darlogi, crez&nd c i s’a speriat de ceva §i deaceea
a rupt-o la fugi.
Dar, dupa infajigarea lui Vasko, se vedea c3 nu a§a stateau
lucrurile. Calul bland gonea fiindci fusese Imboldit cu o ramurS
pe care c&l&retul o rupsese In drum. B&iatul ar fi sSrit din gea pe
piciorul r3nit, dac& nu-1 prindeau la timp In bra^e. Tremur&nd tot,
igi ascunse capul la pieptul meu, de parc§ ar fi c§utat ap§rare, gi
izbucni in hohote de plSns.
Trecu un timp panil izbutir3.ni s3 Iritelegem cuvintele Intre-
t§iate pe care le rostea:
— E acolo... Intins. Ce-i de f§cut? E acolo 1 ...
— Cine? Dar spune odata mai repede 1 — strig§ Iovan.
— Comandantul Vucetin I — izbucni Vasko. — Mergea in urma
m ea. . .
Miletici se uit3, o clipi, buimac la mine gi apoi se repezi In sus
pe c§rare; cidea gi-gi zdrelea de pietre genunchii, apoi s§rea din
nou In picioare gi fugea mai departe. Numai infa£igarea lui ar
fi fost deajuns s§ rasp3ndeasc§ nelinigte in toata tab3ra.
II ajunsei din urm§. Pe c§rare, nu departe de coliba din padure,
z3cea comandantul nostru, Tomag Vucetin. Era intins cu fa^a in
jos gi mSinile larg desfacute, de parci ar fi incercat s3 cuprindi
cat mai mult pSmant. In spinarea lui se vedea o ran§ de cujit, din
care s&ngele se scurgea incet. »

24
« La Gomi-Vakuf am auzit odaf& vaietele pl&ng&reje ale mue-
zinului. El striga, ridicand spre cerul de sear3 brajele-i lungi:
« Allaak bar, la il alia! * Dar striga at&t de monoton 91 cu at&ta

317
nepasare in glas, incat pulcai sft adormi, ascull&ndu-i che-
marea.
Imi amintisem de muezin, uitandu-ma la Matie Macek, secre-
tarul biroului de partid al batalionului, care ne convoca la meeting.
Aplecat nefiresc de mult inainte, se apropia, ba de un grup de parti-
zani, ba de altul gi, migeand fara vioiciune bra]ele, spunea taraganat,
linigtit gi nepasator:
— Aduna]i-va la meeting, tovaragi. La meetingul de doliu.
Se spunea ca pe vremuri, Macek lucrase la un fierar, undeva
intr’un sat, gi avea de gand sa se insoare cu fata stapanului. Dar
au venit hitlerigtii, au devastat fieraria gi i-au necinstit logodnica.
Impins de disperare, a plecat la manasiirea Kuzma gi Damian de
pe'muntele Frugka. Dar fascigtii au alungat gi pe calugarii de acolo.
Atunci, vrand sa scape cu viata din calea « oastei lui Antichrist»,
Matie Macek arunca anteriul, fugi in padure gi nimeri intamplator
intr’un detagament de partizani. Obignuit sa asculte in toate pe
stapan, iar apoi, pe stare];, el dadu dovada, dupa ce deveni partizan,
de o punctualitate neobignuita in executarea oricaror ordine
venite de sus, fara sa le discute vreodata.
Plictisit §i parca mereu somnoros, Matie Macek se inviora numai in
prezen]a lui Katnici. Discursurile comisarului il impresionau deosebit
de mult."13e cate ori il asculta pe Katnici, se incorda parca tot,
cautand sa-gi intipareasca in minte fiecare cuvant, iar pe fata i se
citea hotarirea de a executa orice ordin. Firegte ca acest lucru fusese
observat gi de Katnici. Comisarul il apreciase ca om sigur, care executa
ordinele gi ca « adevarat proletar» gi-1 inscrisese in partid. Macek
devenise secretar al biroului de partid, curand dupa intamplarea
fericita, cand salutase, primul pe Tito, in timpul retragerii din
Bosnia. Cuvintele «viteazul men », pe care i le adresase acesta,
ii serveau totdeauna drept o minunata recomandare.
La chemarea secretarului, ostagii gi comandan]ii se adunara
tacu]i in poiana din padure, in fata unei st&nci cu o mica adanei-
tura; aci isi agezase Katnici cortul.
Djuro Filippovici veni la meeting, cu vechiul nostru drapel care
fusese pu]in parlit, cand aruncasem tunelul in aer. Ars, afumat gi
str§puns in multe locuri de gloante, drapelul devenea, din zi in
zi, tot mai scump ostagilor, ca un simbol sfant, simbolul onoarei lor.
Ieri acoperise corpul lui Yucetin inainte ca acesta sa fi fostingropat
langa marginea prSpastiei, alaturi de inormantul fara nume al celor
doi partizani. Astazi, aduna]i in jurul drapelului, ostagii repeta11

3 18
cu glas st§panit, dup& iav a^to n il Marko Petrovici, veisurile din
« Cununa m unfilor» de Niegog:
Cada'n neamul Brankovicix) ru§inea
Pesie cei ce pe viteji ti vor trada,
Pe acei ce lupta cu dugmanul.
Vantul de turbare ’n ei sa dea,
Minfile §i judecata-§i piarda!
Cel ce pe viteji ti va trada
Doar rugina n casa lui sa vada,
De-o muri, sa nu mi-l prohodeasca
§i minciuna ’n bocet sa-l jeleasca. ..
Blestemele solemne gi intunecate rasunau cu tarie gi inflacarare,
de parca partizanii i-ar fi blestemat cu vorbele serdarului2) Vukota
pe tradatorii care il ucisera pe Vucetin.
Katnici se urea pe o lespede de piatra, inal^ata ca o tribuna,
deasupra pamantului, §i spuse cu voce inceata §i sacadata:
— Tovara§i! Viteji 1 Nu am cuvinte pentru a arata cu destula
tarie durerea §i mania noastra, a tuturor. Nici astazi nu sunt in
stare sa-mi adun gandurile. Ceeace s’a intamplat a fost zguduitor,
de nein^eles. Nici pana acum nu ma pot obignui cu gandul ca nu-1
mai avem printre noi pe Toma§, pe dragul nostru prieten, pe eroul
razboiului de eliberare nationals, pe neinduplecatul §i inflacaratul
patriot. Nu §tim cine este dugmanul perfid, bestia ticaloasa, agentul
nemj;esc, care a omorit mi§ele§te, pe la spate, pe comandantul nostru.
Dar, vai ! Oricine ar fi, piatra aruncata in apa nu se mai poatc ridica
la suprafa^a 1Viteazul din neamul glorios al Muntenegrenilor nu se va
mai intoarce printre noi. II plangem, dar, in acela§ timp, suntem
tari ca granitul §i nu ne lasam dobori^i ugor.. : Nu trebuie sa ne
pierdem cufirea, vitejilor. Suntem condugi spre victorie de tovaragul
Tito, care, degi departe, este la fel de intristat ca gi noi. Da, plange
ca §i noi, — spuse Katnici §i-§i gterse, demonstrativ, ochii, cu batista
lui mare in carouri. — Plange, dar faclia credintei in viitorul nostru
mai bun nu tremura in mana lui puternica. S’a stins via£a eroului
Tomag Vucetin, dar numele lui va straluci in istoria noastra ca un
foe vegnic gi s fa n t...

J) V u k B r a n k o v ic i — domnltor pe care cSntecele populare 11 IntiereazU


ca trUdStor, deoarecc In Inpta dela Kosovo a l&sat oastea sdrbeascH In voia
soartel. (N. red. ruse)
’) Vechi grad m ilitar. (X. red. ruse).

3 19
Osta§ii ascultau, fara sa ridice capetele sau poale ca nici nil
ascultau, cufundaji in g&ndurile lor. Ca ei to£i, md gandeam gi eu
la Vucetin. Bun comunist, curat cum e cristalul §i devotat prieten al
Uniunii Sovietice I Igi trSgea for^ele din ideile lui Lenin gi Stalin gi
se inspira din m a refill exemplu sovietic. Nu gtiu dece nu pomenise
Katnici acest lucru in discursul sdu. . . Vucetin fusese un om per-
severent, calm, energic gi uimitor de consecvent, dezmin^ind parerea
invechitS cum ca Muntenegrcnii s’ar simji in elementul lor gi ar
fi activi numai c&nd aud chemarea la lupta. Nu, Vucetin ar fi fost
un minunat constructor al Iugoslaviei noi. In parte, Iovan are
dreptate. Fara oameni ca Vucetin, va fi greu m aine... §tia sa afle
calea spre inima ostagilor, nu se ferea niciodata de primejdie gi se
pricepea s§ conduca batalionul, finand seama de orice schimbare
a situa^iei gi de sarcina generals. Mi s’a povestit ca in Noembrie
1943, cind prin Iugoslavia treceau trupele lui Rommel, care se retra-
geau din Africa, Vucetin insistase s4 porneasca lupta, sa intreprindS
ceva ca sa impiedice trupele nemtegti sS ajungS in Austria. InsS
ordinul dat de Arso Iovanovici in numele comandantului suprem,
cu privire la organizarea rezisten^ei impotriva celei de a gasea ofensive
inamice, cum fusese numitS retragerea lui Rommel prin Iugoslavia,
intarzie. Dar atunci cand primea la timp ordinele dela Arso gi dela
Perucifa, Vucetin le executa in mod stralucit. §tia sS organizeze
operafiunile, bazandu-se pe unitatea de pSreri gi pe injelegerea
perfecta dintre ostagi gi comandanfi. Visa la timpul cand Armata
populara de eliberare va deveni o armata nu numai cu numele, ci
gi ca organizare gi coordonare a opera^iunilor de catre toate armele.
Vucetin fusese perfect gi ca om. ToatS lumea il iubea. Mie imi arStase
foarte multa cSldurS gi nu ma sfiam de lacrimile care imi veneau
in ochi cSnd priveam mormantul lui proaspSt. Nu voi putea uita
niciodata fa^a lui trasS gi palidS, ochii cenugii, linigti^i gi prietenogi,
spovedania de langS troika dela Sin §i inflacSratele visuri de
viitor. . .
Nimeni nu auzi la timp vuietul clocotitor, ca de fiarS.
Ma uitai in sus. Deasupra poienei, la mica inSl^ime, se rotea
un avion cu doua motoare, cu aripi late gi cu botul bont acoperit
de geamuri. Era un vechi cunoscut: « Junkers-88 ». Bombardierul se
intoarse cu botul in jos gi se repezi in picaj. Cineva apucS s8
strige:
— Avion !
ZmulgAndu-gi ochelarii de pc nas, Kicia Iankov strigS:
— La edSpost!

320
' Toata lumea se repezi spre trecatoare. iaukuv fugi la oslajii care
erau de serviciu la mitraliera antiaeriani. Katnici §i Macek se ascun-
sera mai repede decat toji, in adSncitura st&ncii ltlnga care stateau.
0 bombi exploda, sfartecand trunchiurile copacilor §i improg-
c&nd cu pietre. Marginile prSpastiei se prabugiii. Fur§m loviji de
suflul fierbinte §i elastic ca un arc.
Inca un picaj. . .
Din nou guieratul bombei, vuietul asurzitor al exploziei gi
Jiuiturile ascujite ale schijelor.
— Ia te uita ce se petrece ! — spuse Laugek scuturandu-gi ^ar^na
de pe manta. — Grozava zi astaz i! §i parca intr’adins apune soarele
atat de greu ! Incet se mai invarteste pamantul.
Inca un picaj, inca un picaj. . . In clipa aceea, se auzi comanda
lui K icia:
— Foe 1
Urma un ^acanit uniform gi repede, asemenea batailor unui
ciocan pneumatic.
Ridicaram capetele. .
Avionul care se repezea spre noi aproape vertical se inclina deo-
data pe o aripa gi cazu printre copaci, lasand in urma o dunga neagra
de fum gi foe. Se prabugi la pamant, rupand, cu un trosnet sec,
crengile. 0 coloana uriaga de fum amestecata cu flacari se inal^a
deasupra padurii. 0 explozie asurzitoare zgudui pamantul gi un
val fierbinte ne arse fe[cle.
CUtagii iegira fti goana din prapastie, manifestandu-gi zgomotos
entuziasmul. Alergara spre mine gi mJ felicitara strigand: « Va
muljumim 1» « Junkersul »fusese doar doborit de una din initralierele
grele lansate de pilo^ii sovietici langa Koni^.
Scumpa gi indepartata patrie ! Cat de fericit sunt gi cat de mandru
sunt pentru tine I
Dup3 ce se lasa amurgul gi un vantulej; rece risipi fumul ramas
in urma exploziilor, comandanjtii se adunara in jurul lui Kicia
Iankov. Parea dela sine in^eles ca numai el il putea inlocui pe
Vucetin. Afara de asta, in ordinele de lupta el era totdeauna indicat
ca inlocuitor al comandantului batalionului, in cazul cSnd Vucetin
ar fi .cazut ranit.
Kicia gedea incovoiat sub un stejar. Igi strangea buzele-i groase
gi-gi incrunta gi mai mult fruntea lata, brazdata In mod obignuit
de o puzderie de cute. Pentru prima data Kicia nu intreba unde este
Katnici gi nici nu-1 agtepta. Dup3 ce se uita fara graba la fiecare
din noi, spuse:1

321
11 tiff* .11.-* lugoslavlel - c mkmi
— lata la ce concluzie am ajuns eu: printre noi se afli traddtori.
TrSdStori gi al£i ticalGgi de-o seama cu ei. Nu putem §ti daci nu
cumva stain alituri de un om care ajteaptS doar prilejul sa infigil
pumnalul in gatlejul vreunuia dintre noi.
— N’ar strica s i mai verificam oamfenii 1 — se auzi vocea de bas
a lui Kugtrinovici, care tocmai se apropiase. — Printre noi exists
Cehi §i tot felul de striini.
— C&pitane Kugtrinovici 1 — i-o retezd Kicia. — Te sfatuiesc
sa nu ne jignegti prietenii credinciogi. §i apoi, -- continua el mai
potolit, — sunt de p&rere, tovaragi, sa cercet&m mai temeinic aceast§
chestiune. Iar acuin sa hotarim ce vom face mai departe.
Kicia vorbea greu, oprindu-se mereu. Se~vedea c& e ap5sat de
durere. In aceastS stare, nu-i era ugor s§-gi ia raspunderea batalio-
nului.
— Cum sa actionam mai departe? — intrebS el §i se uitS spre
mine. — Incotro sa ne indreptam? La plecarea din Koni^, Ilia
Peruci^a ii daduse ordin lui Vucetin sS porneasca spre Sandjac.
Cred cS e direcfia justa. Ce parere ai, tovariige Nicolai?
II sprijinii pe Iankov. Desigur ca trebuia sa mergem spre R&sarit,
in intampinarea Armatei Rogii, care intrase in Romania §i putea
in orice clipa sa soseasca la Dunare. Doar are pas voinicesc 1
— Este singura solute buna ! — exclama Iovan. — Inaintarea
rapida a Rugilor ne va salva ! Nu pot sa infeleg ce se petrece la
n o i... Auzi$i? Parca iar se trage undeva.
Ascultaram cu atenjie. In departare, se auzea t&canitul unei mitra-
liere nem^egti grele. In intreaga pSdure, cregtea un sgomot ciudat,
care devenea tot mai puternic gi mai nelinigtitor. Se auzir§ apoi
strigate, in timp ce tufigurile troznira sub pagii grabi^i ai unui om.
Cineva fugea de-a-dreptul spre noi.
Kicia sari in picioare gi apuca de umeri pe cel care fugea:
— Ce s’a intamplat?
— S untem ... suntem incercuifi 1 — urlS celSlalt.
— Cine a spus asta?
— To[i sp u n ...
— Vad ca egti dintre cei noi. — spuse Kicia, scutur&ndu-l cu
putere.
— §i ce-i cu asta?
— P&i tocmai asta este, nfit&ngule 1 — 11 cert& Kicia, aplecftndu-
se spre el. — Se vede numaidecat ca egti prost ca o oaie 1N’ai stat
cu noi in zip ad i l&ngil Focia gi n’ai luat parte la asalturilc dela
Slepija gi dela Ga^ko. N’ai lost la Sutieska, strans in menghinea dela

322
Sutieska dintre Piva §i Tara. DacS le-ai fi tr&it pe toate impreuna
cu noi, ai fi §tiut, kukavita1) nenorocit, ca nu exista incercuiri, nu
exists imprejurare din care cei din $umadia sS nu iasa cu cinste,
a§a cum le sta bine unor proletari. Ai in^eles?
Ostagul tacea, cu capul aplecat intr’o parte §i se vedea ca asculta
ceva: fie cuvintele lui Kicia, fie zgomotcle din padure. Fa^a ii era
desfigurata de spaimS, gura pe jumatate deschisS, iar din^ii ii luceau
in intuneric.
Kicia il impinse intr’o parte §i-i spuse:
— Du-te I Du-te acasa §i ascunde-te dupa fusta muierii. La noi
n’ai ce cSuta I
Dar ostagul nu se clinti. Deodata, din padure se auzi vocea lui
Filippovici, care tragea un om dupa el §i injura cu foe.
— Comandantul companiei e aici? — intreba el. Jinea cu toata
puterea un om cu mainile rasucite la spate.
Ne uitaram atent §i vazuram ca e Branco Cumanudi.
— Unde m’ai adus? Ce-i porcaria asta? — striga Branco, cau-
t&nd sS se zmulga; Djuro insa il ^inu pe loc.
— E l . ..
— Ce-i cu el? Spune mai repede 1 — 11 grabi Kicia.
— Mergeam pur §i simplu § i... Ce-i asta? Lasa-ma ! — se
repezi Branco furios.
— Nu mergea, ci fugea 1 — il indrepta Djuro.
— Ei, §i daca fugeam, ce-i? Doar pot sa fac ce vreau cu picioarele
mele.
— §i dece strigai ca suntem incercuiri §i ca totul e
pierdut?
— N’am strigat. To£i fugeau, nu numai eu. Dar lasa-ma odata,
diavole 1
— Min^i 1 Tu ai fost primul care ai starnit panica 1 Am sa te
strivesc ca pe o broasca raioasa 1
Kicia indeparta mana grea a lui Djuro de pe umarul lui Branco
§i acesta se indrepta pu^in. In ochii lui Kicia se ivira scapSrari
de m&nie:
— Uite ce-i, raspunde cinstit, incotro ai fugit §i cine dat
ordin sa strigi ca suntem incercuiri? Ei? I
Branco se dadu inapoi in f a ^ pistolului-mitraliera indreptat
spre el §i, deodatS, se prabu§i la picioarele comandantului.
— Crurari-ma ! N’ain v r u t... Am s§ v§ spun to tu l...

1) Las (N. trad.)

323
Urletul lui de disperare fu intrerupt de douS focuri de revolver,
trase unul dupa altul.
Djuro se repezi la omul cazut la pamSnt ca §i cum ar fi vrut si-i
zmu.lga cuvintele pe care nu apucase s& le rosteasca.
De langS un copac se desprinse o silueti: Katnici se apropia
de noi.cu pas domol.
~ Aga 1 — spuse el, cu vocea r5gu§it.&. — Aga §i numai a§a trebuie
sa pedepsim pe tradatori. Cum face OZN-a, — adauga el accen-
tuand ultimul cuvant. — Ce v’a$i apucat sa-i mai cere^i lamuriri?
Batalionul e cuprins de panica §i voi sta^i de vorba? Pierde^i timpul
de poinana I Oare nu se poate termina mai scurt cu ticaiogi ca asta I
Katnici impinse dispre^uitor cu piciorul corpul lui Branco.
Ochii tuturor erau ajdntiti asupra comisarului politic.
— Dar unde-i pumnalul lui? — intreba incet Filippovici, ridi-
candu-se. Vocea lui arata ca voise demult sa puna aceasta intrebare.
— Avea totdeauna pumnalul ia el, in cizma ! — explica dansul. —
§tiu precis acest lucru.
— Care pumnal? A-ha I — striga Katnici §i se impusti furios
asupra lui Filippovici. — Tampitule 1Dobitocule ! Dece n’ai observat
mai inainte ca nu are cu^itul la el? Cunogti cu^itul lui Branco?
Po^i sa-1 recimogti? Sa-1 cautam, sa-1 c.autam I Trebuie sa-1 gasim
nuinaidecat! Blestem 1 lata cu ce ar fi trebuit sa incepem 1 Dar
nu-i nimic 1 0 sa descurc eu chestia asta. Sa-mi dai o mana de
ajutor, Djuro 1
— Nu, chestia asta o s’o descurcam. noi singuri 1 — interveni
autoritar Iankov.
Katnici se uita uluit la el. Pana atunci nimeni nu-i vorbise aga.
— Care noi? — intreba el cu trufie.
— Biroul de partid, — raspunse Kicia §i apoi se intoarse spre noi.
— Ducefi-va la companie, tovaragi! Face£i ordine I Zagorianov,
ia in primire compania mea, iar plutonul tau preda-1 lui Filippovici.
Spre diminea^a, vom pleca de aici.
— Tovara§e... Imi dafi voie sa ram£n? — se adresa tSnarul
ostag lui Iankov, cu o voce de astadata ferma.
-- Aga I — spuse Kicia scurt. — RamSi, numai sa nu mai fii
oaie, ci vultur 1
Mergeam repede cu Miletici spre companie, vorbind despre cele
intamplate.
— Dracu’ gtie ce-i asta ! Daca Branco 1-a omorit pe Vucetin,
cred ca a f&cut-o din dugmanie personaia, — zise lovan. — Poate
din cauza ceJor trei zile de arest, Jii minte?

324
— Nu cred. Branco nu era de cat o unealtft, —spussi eu.
II ajunseram din urmd pe Katnici, care se strecura g&f&ind prin
tufigul des. C&nd auzi pagii nogtri, se tntoarse gi cauta s& vadd cine
suntem. Focul ^igdrii lumina o clipd fafa lui buhditfi.
Deodatd, imi fulgerd prin minte un gdnd: Oare nu cumva
!mpu§candu-l pe Branco, Katnici voia sa gtearga urmele unei crime,
ale asasinarii lui Vucetin? Impart&gii. numaidecat acest gand, fra-
telui meu, Iovan.
Iovan tdcu o clipa, privindu-md fix.
— §i eu m’am gandit la astai, frate, ~ raspunse el In cele din
urma, atat de incet, incat abia il auzii. -- Dar nu 1 Nu se poate 1
Doar e comisar politic. A fost trimis la noi de Comitetul Central al
partidului. Asta inseamnd ceva, — incheie Iovan rar.
Dar acest rdspuns nu m§ linigti. Grija pentru soarta batalionului
care-gi pierduse atat de tragic §i in chip atat de nein^eles comandan-
tul, precum ji nelinigtea pentru prietenii mei §i pentru viitorul lor,
mS cuprinsera iar.
Diminea^a avioanele apdrurd din nou deasupra muntelui Pliegevi-
Ja gi a lui Ivan-Pianina. Copacii ardeau, apringi de focul bombelor
incendiare. Deasupra pddurii se ridicau coloane de fldcdri, iar fumul
innecacios se raspandea prin prapastie. Dar hitlerigtii bombardau
in g o l...
Plecaseidm de cu noapte, luand cu noi, in spate sau incarcate pe
cai, numai lucrurile cele mai trebuitoare. . . »
PARTEA A PATRA 1

« Ne indreptam spre Rasarit. Trecuram peste culmile posomo-


rite §i abrupte ale mun£ilor„Trescavita cu stand ascu^ite a^emanS-
toare cand unui deget indoit, cand unei piramide, cand unei copite
despicate. Taiaram de doua ori « Marele drum » pe care se retrS-
sesera In trecut partizanii. Izbutiram cu greu s&'biruim mun^ii
ab ru p t Iahovina. Apoitrecuram Drina in dn ptul localitatii Gorajd,
afundandu-ne p&nii la piept in apa ei de un verde inchis, strSbii-
turam apoi Orlovske Planine §i valea ingustS a Limului albastru
§i urcaram pe majestuoasa culme Stari-Vlah, acoperitS de o pSdure
deasii §i intunecoasa. Aci se termina Bosnia gi incepea Serbia, regiu-
nea Sandjak. Pe drum nimicirSm §i risipirSm c&teva bande de
cetnici. Puterea popular^ se restabilea in satele de munte. Unii

326
dintre oslagii nostri rSmSneau acolo ca sS construiaseS via^a cea
nouS gi In acelagi Limp sS-gi viudece gi rSniic. Atyii, dimpotrivS, vinde-
ca^i, ne sporeau r&ndurile. Nu mai puteai sS-fi dai seama unde se
tormina armata gi unde Incepe poporul. Luptau to |i uinar la umSr
gi prin lupta igi creau statul lor, statul popular. La gapte Iunie
agezarSm tabara pe podigul paduros Zlatar.
Ce frumoase gi prietenoase sunt locurile acestea I
— Zlatar-Planina I Tare esti frumoasS! — exclamS Iovan fScSnd
un gest larg cu mana in jur. — la te uitS, prietene, cSt de departe
se vede de aici I
Ne aflam pe o stanch inaltS.
Culmile, cu varfurile rotunjite, se rSspandesc de aici ca nigte
valuri verzi, in toate directive. Povarnigurile lor se opresc intr’un
platou intins mSrginit de prSpastii, strSmte, gi de v§i prin care
gonesc navalnic rSurile Ibar, Uva^, Lim §i Moravi^a. DacS privegti
spre nord, vezi masivul golag al mun^ilor Zlatibor. Spre apus, ger-
puiegte, albastru, printr’un defileu ingust, raul Lim, iar mai departe,
mun^ii se imbulzesc unii peste al^ii. VSrfurile Muntenegrului se inal^S
panS la noi, ca nigte contraforturi uriage, invSluite in cununi de
nori; deasupra tuturor st§ semej; capetenia lor, Durmitor, pe care
sclipegte zSpada vegnicS. Ceva mai la stSnga, se inal[.S o creasta
crenelata, cu trei varfuri asemenea unor suli^e. De acolo, dupS
spusele lui Iovan, izvorSsc Limul gi Tara. DacS privegti spre Sud
zSregti mun^ii pustii bStu^i de vant gi spalafi de ploi —Ozren-Planina.
Iar dacS te ui^i spre rSsSrit, ochii nu mai gtiu incotro sS se indrepte
prin invSlmSgeala crestelor de mun^i. In partea aceea, dincolo de
inSl^imile pSduroase Golia, in drumul nostru spre Serbia, igi taie
fagag celebrul defileu Ibar, lung de cateva zeci de kilometri. Prin
el tree goseaua gi calea ferata care due dinspre sud spre nord gi nord
vest prin Kralievo. Acestea sunt cele mai importante linii de comu-
nica^ii ale Nem^ilor !
— Eh, tare bine ar fi sa punem m&na pe defileul Ssta 1 — ii
spusei lui Iovan.
— Da, ar fi b in e ... dar cine gtie incotro ne vom indrepta de
aici. Cine gtie ce direc^ie vom lua gi cand vom pleca. Va trebui sS
finem seama de « considerafiunile in alte», f r a te ... Auzi? Mi se
pare cS ne strigS.
IncepurSm sS coborim de pe munte.
In mica pegterS, unde se instalase comandamentul batalionului,
Kicia Iankov adunS pe comandan];ii gi pe ccmisarii de companie.
Era limpede ca luase 6 hotSrire.
— TovarSgit — Iniepu el cu voce ferm&. — Nu cunosc tactica
gi strategia milita(rS atfit de.bine cum le cunogtea Tomag Vucetin.
Eu mS pricep la lfic&tugerie. Dar !n ultima vreme am invS^at gi
eu cSte ceva. Sunt de p&rere c i in viitor va trebui s i ne bizuim numai
pe noi ingine.
— Dece? — intrebS Miletici. — CSnd vom face legStura cu
cartierul general, vom primi ordine.
— A.sta ar fi lucrul cel mai bun 1 — spuse Kicia zSmbind, —
d a r ...
Se opri brusc.
Dand la o parte sentinela, Katnici nSv&li in pegtera rogu la fa£S
gi tulburat, de nici nu-gi putu reveni dintr’odata.
— Tovaragi I — striga el plin de bucurie. — In sfargit, vestea mult
agteptatS. Englezii gi Americanii audebarcatin Franca intre Havre
gi Cherbourg. A.l doilea front a fost deschis.
— Ce-ai spus?
— E oare adev&rat?
— In sfargit I Le-a trebuit cam mult ca sS se pregateascS 1
Comandan^ii se uitau bucurogi unul la altul. §tirea era in-
tr ’adevSr buna gi demult agteptatS.
— E zguduitor 1 — spuse Katnici gi se agezfi pe o piatrS. — Chiar
acum am auzit la ra d io .. .M’am chinuit mult cu aparatul, lua-l-ar
dracu’ ! §i, in sfargit, am prins ! Toate posturile anuntS ca la patru
Iunie aliafii au ocupat Rcma gi au trecut Tibrul, iar acum au inccput
invazia pe coasta franceza. Eisenhower a inspectat regiunea de
debarcare. Roosevelt se roaga lui dumnezeu s’avem incredere
unii in al^ii, incredere in unitatea noastrS gi sS ne ajute sS biruim
pe apostolii IScomiei, gi ai trufiei de rasa. VS felicit, tovarSgi 1 Tra-
iascS alia^ii! Sa-i trimitem un salut lui mister Me Carver I Dar
ce faceji aici? 0 consfatuire? Ce probleme aveji la ordinea de zi?
— Probleme sunt multe. Am fi voit sS discutSm. . . — dadu
sS inceapa Kicia, dar, ca deobicei, Katnici il intrerupse,nelasandu-l
sa termine ce avea de spus.
— I.ucrul cel mai insemnat este c£L acum suntem cu adevarat
puternici 1 — extlamS el, plin de entuziasm. — S i dim la o parte
toate neinfelegerile dintre noi. Vai, era sa uit 1 Am un meeting! —
se opri el deodatS. — F u g ! Rezolva^i cSt mai repede problemele
pe care le ave^i, ^in&nd seama de noua situate. Dar unde e cSpitanul
Kugtrinovici? VS sfatuiesc sS-i ascultafi pSrerile. E priceput in
arta militara. Acum trebuie s i plec.
De afari se auzea vocea monotonS a lui Macek:

32P
— La meeting, tovarSgil Adunafi-vS ia meeting. Lameelingul
tn legaturS cu deschiderea eeiui de al doilea front.
— Agadar, tovarSgi, — continue Iankov, dupS. ce Katnici dis­
p en se In fugS, — nouta^ile sunt bune, nimic de zis. Dar nu ne
putem pune nSdejdiile numai In alia^i. Mai tinej:i minte cum ne-am
bucurat c&nd au debarcat !n Sicilia, iar apoi la sudul Italiei? ToatS
lumea credea c§ va interveni o cotituri in mersul rSzboiului. Se
spunea c§ Iugoslavia va fi eliberata peste o luna sau douS gi ca Anglo-
Americanii vor veni in curand la noi. §i ce s’a intamplat, in realitate?
Au batut pasul pe loc in Italia, timp de tin an de zile gi abia acum
au ocupat Roma. Armata Rogie ins§, in cursul acestui an, a strS-
batut luptand, peste o mie cinci sute de kilometri gi se afla in
Romania. Dela Rugi trebuie s§ agteptam un ajutor adevarat, nu
dela cel de al doilea front, — zise Kicia aruncandu-ini o privire
prietencasa. — §i asta curand, tovaragi, foarte curand 1 Intre
altele, imi pare r§u c i in aceste zile hotSritoare suntem rup^i de
cartierul general gi nici nu putem spera sS facem legatura cu el.
Cartierul general a r.amas la Drvar, iar noi vom porni mai departe
spre Serbia. Cred ca nu am f&cut bine in 1941, cand am plecat din
Serbia in Bosnia apuseanS. Am par&sit clasa muncitoare.
— Intr’adev&r, dece am plecat oare din Serbia? — intreba
g&nditor unul dintre comandanli, aruncand rotocoale de fum prin-
tre must5£ile-i pleostite. — Cetnicii ne-au tradat, dar am fi putut
s§ ne intoarcem, gi s i ne razbunSm. Dece nu ne-am razbunat? Dece
am lSsat poporul sarb la bunul plac al cetnicilor?
— Spere.m ca al doilea front se va deschide pe coasta t&rii noa-
stre, in Dalmatia, — spuse cu ironic ascunsa comisarul companiei
a doua, netezindu-gi parul de pe tample, care incepuse s&-i incarun-
leasca. — Dar acum se vede ca am gregit. Al doilea front a fost
deschis in Franja. Cred c i va incnipuiti ce se petrece acum la Drvar.
Firegte ca gi cartierul general va veni incoace, mai aproape de noi.
— Desigurl — spuse Miletici cu convingere. — Mai aproape de
noi gi de partizanii bulgari. §i dincolo de granij;a Serbiei, pe po-
digurile din Balcanii Centrali, oamenii luptS impotriva Nemt.ilor.
Se spune ca in Bulgaria exists detagamente de partizani. Bine
ar fi sS intrSm in legStura cu ei.
— Ar fi fost demult timpul s& o facem, — spuse Kicia supSrat,
Incruntandu-se. — Dar e pu£in probabil fra^ilor, c i statul major
sa se mute din Drvar in Serbia. Aici sunt purine trupe de ale noa-
stre, iar faptul cS sunt multi muncitori, miner! gi t&rani, care ne
Vor sprijini, nu este din pacate considerat la noi ca ceva esential.

.nap
— Afar3 de asla comandamentul se aflS, f&rS fndoiaia, In mai
multa siguran^a la Drvar §i e instalat mai comod. Acolo e baza, —
sublinie comisarul carunt, In^eleg&nd c5 Iankov ii pricepe ironia.
— Ce propui tovar&ge?
— S i nu stam aici cu bra^ele Incrucigate ci sa ne pregatim de
marg, de lupte, — raspunse hotarit Iankov. — Deocamdata trebuie
sa-1 gasim cat mai grabnic pe Peruci^a. Urma sa vie dupa noi cu
celelalte batalioane. Sa vedem ce ne va spline el. TovarSge Cor-
ciaghin 1 Tu ai sa pleci sa-1 cau^i, pentru ca egti un curier incercat.
Iar to^i ceilal^i, — continua el ridicandu-se in picioare, — la Invii-
tatura 1 Am intocmit programul gi va rog sa-1 executa^i intocmai.
Deaceea v’am chemat aici. La lnva£5tura tovaragi I — repeta cu
tarie Kicia. — Trebuie sa profitam de odihna gi sa umplem multe
goluri. Nu vreau sa rogim cand ne vom intalni cu Armata Rogie, —
adauga el cu un zambet care-i indulci pu^in expresia severa a ochilor.
Ne mai dadu cateva ordine cu privire la paza taberei gi apoi ne
grabiram cu to£ii la meeting.
In aceasta zi Kicia Iankov, care deobicei era tacut, retras, gi
chiar sfios, ne dezvaluise adevaratul sau caracter. Cu toate c§ nu
era deloc autoritar, ci mai curand bland, el facea pe oameni sa i
se supuna fara sa simta. Ma gandii far§ sa vreau: « De unde are
acest om, atat de modest la infa^igare, o for£a moraia care cuce-
regte sufietele celor din ju r? ...»

« . . . La meeting aflaram dela Katnici gi celelalte gtiri comuni-


cate prin radio. 0 mul^ime de lucruri noi I Armata Rogie se apropie
de Balcani.
— In curand va ajunge la noi 1 — spuse Miletici.—
Vegtile date de comisarul politic facura pe partizani sa se uite
unii la al^ii, cu un sentiment de ugurare. Ochii straluceau, pe buze
infloreau zambete, capetele se ridicau pline de curaj. To^i in-
cercau acelag sentiment. Era ca dupa un drum nesfargit de lung
gi greu, ciind egti obosit gi cu moralul scazut gi deodata auzi o fan-
fara. Margul vioi !$i face sufletul sS tresalte, povara oboselii cade
de pe umeri, for^e noi i£i pStrund In trup gi Incepi s i calci mai
ap&sat.
Nu se vorbea dec&t de Armata Rogie. Ca totdeauna, In impre-
ju riri asem3n3tnare, toti se IndreptarS spre mine. Parc& eu gi nu

330
fll'iitratul dc radio adusese gtirile imbucurStoarc, ca gi cum a§ fi
fost gi eu unul dintre voinicii sovietici care inainteazfi ca s& le
vinii intr’ajutor.
InainteazS, inainteazii I Imi amintii cuviatele lui Gogol: « Dar
parci exista pe lume, fUic&ri, chinuri sau for^e care s& biruie for^a
ruseascS? I » Oamenii imi str^ngeau mainile, mil imbrS^igau. Sim-
^eam o nespusS pl§cere cand vedeam bucuria lor dar, in acelag
timp, eram far& sa vreau pu£in stiinjenit. Congtiin^a ma intreba
mereu: oare ai facut deajuns ca s§ nu-£i fie rugine sS-^i privegti
in ochi tovaragii de companie? Doar trebuia sS ne intalnim in
cur&nd !
Un ostag schi^a pe nisip o harta in linii sumare: aici e Nistrul,
colea e Romania, iar asta e Dunarea. Partizanii care se imbulzeau
in jur imi explicau, care mai de care, pe ce drum poate sa ajunga
Armata Rogie mai repede gi mai ugor in Iugoslavia. Eram intrebat
cand de unul, cand de altul cum sunt imbraca^i soldatii rugi ca
sS-i poata recunoagte de departe. Dup5 aceea toata compania se
duse la un izvor din apropiere; oamenii se imbaiara gi-gi sp§lara
cu grija rufaria ca gi cum s’ar fi pregatit de sarbatoare.
Djuro Filippovici deveni deodati neobignuit de preten^ios. Igi
lustruise ghetele, igi prinsese ceasul de reverul tunicii gi se plimba
fantog de colo pana colo. Ii cerceta pe to^i cu severitate gi ii do-
jenea pe cei care aveau vreun nasture rupt, ghetele cascate sau
arma necur§^atS. Aminti unuia c§ s’a purtat ca un fricos in timpul
bombardamentului dela Ragteli^a, iar altuia c§ s’a impotrivit cand
a fost trimis s£ schimbe patrula lang§ Tarcina. Nu cumva sa se
facii de r^s in fa^a Rugilor I
A doua zi, dis-de-diminea^a, Miletici gi Laugek plecarS s& caute
comandamentul brigazii, iar noi incepur&m cu entuziasm instruc^ia.
Pe micul poligon de tragere de l&ng5 poalele muntelui, executam
trageri iar in poian& — exercitii de marg. Era cu neputin^a si
ajungi la mitraliera cu care se faceau exercrfiile; fiecare voia s’o
monteze gi s’o demonteze singur. Cei care indrageau cartea il asaltau
pe Marko Petrovici. Incepatorii il ascultau cu invidie pe Vasko Iiri-
stici, care citea f&ra gregeala fraze intregi din sceneta comica «JiL-
ranul gi m ielul» de Nugici*). Inainte de a pleca, Laugek facuse o
repeti^ie cu aceasta piesii, in care avea gi Vasko un rol.
Via^a batalionului devenea intr’adevar interesanta, bogata in
con^inut gi clocotitoare, aga cum ne spusese Arso Iovanovici la

') Cunoscut scriitor satiric sArb (N. red. ruse)

331
(jorni Vakuf. cflar lovitura trezegte in piatrS sc&nteie, c&ci altfel
s'ar stinge In ea *, Ruji$a puse acfsle euvinie ale lui Niegog ca
motto sub titlul gazetei de perete a batalionului §umadia.
In fiecare searS, Inainte de stingere, l&ngiL cortul lui Marko
Petrovici se aduna corul gi, In linigtea noptii, r&sunau, cu o deose-
bita tarie gi cildurS, cftntecele noastre rusegti de pe vremea raz-
boiului civil. Ascultam lungit In iarba incinsa peste zi de soare.
Printre coroanele pinilor licareau domol stele sc&nteietoare giinima
mi-era atat de u§oar§ de parcS ag fi fost iarag printre ai mei, sub
cerul nostru sovietic. . . w
Trecust r§ doua zile dar Miletici gi Laugek tot nu se’intorseserS.
Kicia gi cu mine IncepurSm sa fim nelinigtiti. Cu binoclul in m ani
ma ca^iram mereu pe stanca unde se afla postul nostru de observa-
J.ie gi cercetam drumurile gi carSrile din padure. Dar nu se vedea
nimic gi numai ciripitul p&silrilor spSrgea linigtea adanc§ din jur.
Odata, pe cand coboram de pe deal, .dadui din intamplare peste
Katnici. §edea sub o s&lcioara stramba, InconjuratS de tufe dese
gi Jepoase de maceg. D intr’un caiet gros, pe care-1 tinea in m&n5,
citea ceva unui grup de ostagi.
Cand ma vazu, se ridica dc pe bolovanul rotund pe care gedea.
— §tiam cu c§ te va interesa §i pe tine, — spuse el. — Avem o
convorbire politica. Am term inat un non capitol din lucrarea mea
gi citesc pasagii din el. Ia loc gi asculta.
Ma polti sa ma agez pe bolovan gi, dupd ce alungi mugtele,
se uita la mine, pe sub sprancene. Aga cum era, semSna gi el in
clipa aceea cu o musci mare cenugie, cu corpul buhait gi cu ochii
bulbuca^i. Mugtele aciuite pe crengi igi migeau corpurile groase gi
umpleau vazduhul fierbinte cu un bazait sac&itor.
— Poporul nostru este un popor cu totul aparte, cu un ca-
racter deosebit gi o istorie specifies, fara seaman, — spuse K at­
nici, continuandu-gi ideia. — Faptul se explica, in parte, prin po-
zi^ia noastrS geografica. Ne aflam chiar in centrul lumii. Da, da,
chiar In centrul lumii I Cautaji s& va reprezentaji in gand harta.
Europa este punctul central al lumii, iar centrul ei se afla intre
Londra gi Jarigrad gi aproximativ intre Berlin gi Salonic. Tocmai
acolo traiesc Sarbii. Aga spunea gi celebrul nostru savant Dra-
ghiga Stanoevici.
DupS aceea, vorbi indelung gi pliciisitor, eitdnd adesea pdre-
rile acestui ideolog al govinigtilor s&rbi despre calea specific^ a dez-
voltSrii istorice gi sociale a popoarelor care loeuiese in Iugoslavia,
despre virtu^ile deosebite ale popornlui sarb, care ar avea misiunea

335
« s§ uneasdi t&rile » din Baicani, despre rolui lui co nductor printre
Slavii din Baicani, despre «casa s^rbilor», care se afli pe drumul
principal al omenirii, intre Londra gi Jarigrad, intre Europa
gi Asia.
— §i aga cum Rugii sunt na^iunea conducStoare a lumii sovie-
tice, noi Iugoslavii, suntem principala najiune din Baicani, — spu-
nea el. — Dar noi suntem mai aproape de Europa dec&t Rugii.
Ne afl&m aproape In primele linii ale culturii moderne. Comunismul
rusesc imbinat cu cultura apuseanS ne vor da putin^a s i ajungem
departe.
Tot ce spunea era Imbibat de cel mai v£dit govinism, de l§u-
d&rogenie gi de trufie prosteasci. N’am mai putut s§ ma stap&nesc
gi 1-am intrerupt:
— Sensul lucrarii dumitale e foarte limpede pentru mine: este
o predict a na^ionalismului velicosarb.
Ostagii murmurara aprobator.
— Sta£i pu^in, sta£i pu^in 1sSri el. — Aceasta este, ca s§ zic aga,
numai partea introductiva, explicativa. lata tezele mele princi­
p a l, — mi se adresa, vorbind repede gi agitand caietul gros. —
Pentru mine este foarte important, foarte important, sa fiu bine
in^eles. Nu vreau ca tu, de pilda, sa crezi ca suntem nigte natio-
naligti. Asemenea acuza£ii sunt absurde 1 Ar fi o ideie preconceputi
o nein^elegere. Sunt primul care ma voi ridica impotriva unor
astfel de calomnii. Noi nu avem nimic comun cu nationalism^,
suntem internationaligti. Suntem credinciogi ^elurilor migcarii pro-
letare mondiale gi sincer devota^i Uniunii Sovietice. Ei bine, tocmai
asta spun, — zise Katnici, frunzarind caietul pana ajunse aproape
de sf&rgit. — Poftim citegte: « Noi gi Uniunea SovieticS suntem
lega^i in tr’un tot, ca un cristal».
Dup3 ce se dadu putin la o parte, puse m&inile la spate gi, iu-
torcandu-se brusc spre ostagi, ridic5 vocea:
— Da, da 1 §i fiindc§ suntem de nedespar^it, trebuie sa ne in­
telegem perfect intre noi, Nicolai. lata dece, prietene, ag vrea ca
tu, care ai fost martor gi ai luat parte la lupta noastra, atunci cand
te vei intoarce in patrie sS informezi just gi obiectiv lumea sovieticS,
despre noua noastrS forja, care cregte din ce in ce mai mult. Noi
nu suntem Albanezi sau Bulgari. . . Katnici se uitfi cercetator la
mine. — Dece z&mbegti ironic?
— Dece ii disprefuiegti pe Albanezi gi pe Bulgari? Cred c2L lu-
crarea dumitale e in contradicjie cu adevarata rezolvare marxistS
a problemei nationale, ii raspunsei eu deschis.

333
— la le u.itS I — exclamS Katnici §i fScu ochi mici. — InseamnS
ca nu m’ai in^eles cum trebuie. A§teapt§ un pic ! — m i re^inu el
§i continue: — In acest caz sunt dator sS te conving. Nu uita ca
noi, Sarbii, avem o trasaturS psihologica foarte caracteristica, pur
nationals, §i anume, inc&patanarea de a ob£ine ceeace vrem, « in a t»,
adicS, in ciuda oricaror piedici. Vreau §i basta 1
— In leg&turS cu aceasta ave£i §i o zicStoare veche, — li spusei
eu: « Inat te duce pana la Jarigrad ».
— O-ho 1 — ai §i ajuns s i cuno§ti zicStorile noastre? — intreba
comisarul politic mirat.

Seara dupa ce terminal instrucfia cu ostagii, ma gandii la «lu-


crarea » lui Katnici, intrebandu-ma dece trece sub tacere cu atata
grijS legaturile istorice dintre Serbia §i Rusia §i jertfele pe care
le-a facut poporul rus, timp de veacuri, pentru eliberarea Balca-
nilor? Fara aceste jertfe nu ar fi existat o Serbie independents
in secolul al XlX-lea §i nici Iugoslavia, in secolul XX. Pentruce,
preamSrindu-§i nafiunea cautS sS injoseasca natiunile vecine, su-
rori. Dar afirmatia lui: « Ne aflSm aproape in prima linie a cul-
turii 1 » Grozava mai e §i cultura asta semifeudalS, cand oamenii
arS cu plugul de lemn iar in relatiile dintre ei domnesc bunul plac
§i inrobirea. Fara sa vreau legai toate cele auzite de purtarea lui
Katnici, de p e rs e c u te pe care le induram §i de impugcarea lui
Branco; ajunsei la convingerea ca e un om dubios, ca faptele lui
sunt curioase §i ca cei dela conducere nu fac bine ca au incredere
in el. In cel mai bun caz, e prefScut §.i mincinos. Numai de m’a§
intalni mai repede cu membrii misiunii militare sovietice I Cate
lucruri a§ avea sa le povestesc, §i cate intrebari sa le pun ! II ru-
gasem pe Kicia sS-mi ingaduie sS lipsesc, catava vreme, din ba-
talion, sS ma trimita cu o misiune la Peruci^a. De acolo mi-ar fi
fost mai u§or sa ajung la cartierul general dela Drvar, sau cel pu^in
sS trim it scrisori lui Arso Iovanovici §i gefului misiunii militare
sovietice. Kicia imi fSgSduise ca va cere sa mi se aprobe uncon-
cediu, indata ce va face legatura cu Perucija. »

3
DupS ce ascultS in tScere parerea asprS a lui Zagorianov despre
tezele cuprinse in lucrarea istoricS a lui Katnici §i despre insugi
autorul ei, Kicia Iankov deveni §i mai nelinigtit. Ce sS facS? se

334
g&ndea el. Nu izbutise s i intruneascd biroui organizafiei da partid.
Trebuia sa fie discutate probleme urgente in legdtura cu asasinarea
lui Vucetin §i cu impugcarea fdrd judecata a lui Branco Gumanudi,
dar Katnici se opusese cu hotdrire. Sus^inea cd intdmplarile ex­
ceptional petrecute in batalion depageau cadrul unor discu^ii in
sdnul organizatiei de partid gi cd erau de competenta OZN-ei. El,
in calitate de comisar politic, .luase demult mdsurile necesare; cer-
cetdrile au inceput, aga ca biroui organiza^iei de partid poate fi
linigtit. . .
« Totugi trebuie sd facem ceva 1 — hotdri Kicia. — M i voi sfatui
cu secretarul. E adevdrat cd e lingugitor, dar in acelag timp e o
vulpe gireata care gtie intotdeauna incotro bate vantul,; poate cd
i§i va da seama ca nu mai trebuie sa-1 sus^ina pe Katnici in scopuri
carieriste ».
In aceea§ seara, il chemi pe Macek.
Ii spuse tot ce credea despre comisarul politic. Nu era pentru
nimeni un secret cd munca lui Katnici era plina de gregeli §i de
lipsuri. E adevdrat ca la adunarea de partid, care avusese loc la
Gorni Vakuf, in prezen^a lui Arso Iovanovici, el recunoscuse aceste
lucruri, dar ramasese la fel de birocrat §i ca §i inainte, facea toate
dupa capul lui. Nu se ocupa deloc de invatamantul politic al osta-
§ilor. In locul §tiin£ei despre dezvoltarea societatii, despre mi§-
carea muncitoreasca, despre revolu^ia proletara §i despre construirea
societatii comuniste, el dadea un fel de ghiveci nationalist compus
de el insugi, care nu avea nimic comun cu mvatatura marxist-
leninista. Impu§carea lui Branco Cumanudi era mai mult decat
ciudata. Toate aceste fapte il indreptateau pe Iankov, ca membru
al biroului de partid, sd afirme cu curaj despre Katnici ca se poartd
nedemn, nepartinic. Ostagii nu-1 iubesc §i nu-1 respecta, deci nu
mai are autoritatea necesara §i nu mai poate sa-i conducd in lupta
crancend, In care oamenii se jertfesc §i i|i primejduiesc viata pentru
un viitor fericit.
Facand ochii mici din pricina luminii vii a lampii cu carbid,
capturata dela Nemti, Macek asculta descumpanit vorbele pline
de nelinigte ale comandantului. Secretarul nu era deloc convins
cd Blajo Katnici e un om fdra prihana, dar nu indraznea sd se
Indoiascd pe fatd de acest lucru. Socotea aproape o profanare, §i in
acelag timp primejdios, sd critice actiunile superiorilor, cu at at mai
mult, cu cat Katnici avea legdturi la C.C. El ii aminti sfios lui
Kicia de acest lucru.

335
— Probubii cSi uu i-au' cercctat bine 1 — r&spunse iankov. —
D aci la Comitetul Central s’ar fi aflat de impu§carea, lira jude-
catii a lui Branco. . .
— Da, dar nu trebuie s i faccrn zarv& din pricina asta. Este
limpede cS 1-a Impugcat, fiindc§ ticMosul II asasinase pe Vucetin.
— Prin urmare, Katnici §tia de atunci c i Branco e asasinul? —
intreba Kicia, privindu-1 fix pe Macek.
— Fire§tc, — raspunse acesta cu convingere. -- Ai uitat c i Fi-
lippovici n’a mai gSsit cufitul la Branco?
— Da, dar chestia cu cu^itul s’a l§murit dupi Impugciiturile
trase de Katnici.
— Dupa .. . Dar intui^ia? — Intreba Macek, mSngaindu-§i nervos
chelia cu palma. — Intui^ia §i sim^ul politic al lui Katnici nu dau
gre§ niciodata. A procedat just.
— Just? 1 — exclama Iankov plin de indignare. — Cum adic§
just, cand Branco a vrut sa spuna ceva, iar el nu 1-a lasat? In-
seamn§ ca voia s3-l impiedice pe asasin s3 ne povesteasca totul.
— Intr’adevar, murmura Macek. — S’a p rip it... Da, ai drep-
tate I — Trebuia sa aflam mai intai totul §i dupa aceea s& strivim
naparca. A fost o gregeala.
— 0 gregeala care este aproape o crima.
— E just, — intari Macek. — Dar daca-i o crima, comisarul va
raspunde in fa£a OZN-ei.
— Poate ca va raspunde can d v a... — zise Iankov §i in ochii
lui aparura sc&parari de indarjire. — Dar ia spune-mi tu: dece s’a
grabit sa-§i impugte^ favoritul?
— Dece, d ece... Doar Ji-am mai spus, — r§spunse Macek cu
voce obosita. — Pot s5-f.i explic faptul §i din punct de vedere
psihologic...
— Te ascult 1 — spuse Iankov §i, sprijinindu-se de o ladS, se
uita cercetator in ochii pe jum atate inchigi ai lui Macek.
Macek nu dorea deloc sa analizeze profund chestiunea care era
prea incalcit§ §i dubioasa. Ocupandu-se de ea insemna sSi-1 caute
pe dracul cu lumSnarea §i asta nu-i putea aduce decat neplaceri.
Era mai simplu s3. p ari naiv §i sa incerce s&-l scoata basma curatS
pe patron.
— DupS mine, uite despre ce este vorba, — Incepu el, rar §i
ap&sat. — Cei mai mul^i dintre noi, S&rbii, suntem de tip dinaric.
Suntem tot at&t de impulsivi §i iuji ca locuitorii din munjii Di-
narici. Katnici a procedat ca unul dintre acejti oameni, violent
§i iufi din fire, e.Snd a tras in Branco.

336
Iankov ridica din umeri gi spuse batjocoritor:
— Acest negustorag din Kraguieva^ e tot atat de muntean cat
sunt eu Turc.
— Ce to t vorbegti? Nu uita ca e un om inva^at gi are legaturi
serioase. Trebuie sa tinem seama de a s ta ... — spuse Macek in
goapta, uitandu-se speriat in jur.
Catva timp, tacura amandoi. Se auzeau numai picaturile mari
de apa care cadeau, strecurandu-se prin bolide poroase ale pegterii.
Socotind ca ultimul sau argument a fost puternic, Macek con-
tin u a:
— Te rog sa ma crezi ca gi lui Katnici ii pare rau ca n’a reugit
S& se stapaneasca. §tiu ca sufera foarte mult din pricina asta. Branco
a dus cu el in mormant misterul asasinarii lui Vucetin. E adevarat.
Dar comisarul nu va avea linigte pana nu va gasi pe cei care 1-au
indemnat. A gi inceput cercetarile gi va ajuta OZN-ei ca sa ga-
seasca urma, — zise secretarul, in a carui voce se simti o nota
provocatoare. — Nu §tiu care dintre noi n’a fost vigilent, cine are
prea multa incredere in strain i...
— In cine de pilda?
— In to t felul de C ehi...
— Eh, Macek, — zise Kicia, clatinand trist din cap. — Canfi tu
CEkn^i, dar se vede ca-i cantec strain. Uite, te ascult §i ma intreb:
cine-^i insufla toate aceste idei? Ce amestec au Cehii in chestia
asta? Nedici e Sarb §i cu toate acestea ne este du§man de moarte.
Cumanudi era Croat ca §i Tito §i ai vazut ce a facut? Preferi sa
te increzi in oameni de felul lui Cumanudi? De cate ori am auzit
dela Katnici §i dela tine ca partidul este o fortarea^a in care pa-
trund numai cei demni, §i to t voi, profitand de lipsa de control
§i de faptul ca munca este secreta, baga^i in partid, naiba mai
§tie pe cine.
— §tii doar ca toti cei care vor sa intre in partidul nostru gasesc
calea, — observa cu in^eles Macek.
— Tocmai asta e nenorocirea, ca t o t i ... Noi, membrii de partid,
ne cunoagtem prea pu^in unii pe al^ii §i ne adunam rar pentru a
discuta chestiunile arzatoare. Lucram ca in ilegalitate. De cine ne
ascundem?
— Nu ne ascundem de nimeni, — raspunse Macek. — Dar nu
vrem sa-i a{a[am pe prietenii nogtri englezi gi americani, aratand
adevarata for^a a partidului. Altfel, s’ar putea sa nu ne mai ajute.
Ai inteles? Apoi am speria gi pe mul^i dintre compatrio^ii nogtri
care vor sa lupte impotriva Nem^ilor.

337
22 — Tragedia lugoslavj. — c. 1250
— Dece si-i speriem? Poporul are incredere In partid, II iu-
begte gi II urmeaza 1
— Da, dar nu to^i pot fi atragi de lozincile lui__ §tii doar
ca la noi este un front popular. Partidul nu e decat o man5 de oa-
meni, pe cSnd frontul popular cuprinde aproape Intreaga popu­
la te a tarii. In condi^iile noastre, dictatura proletariatului, rolul
conductor al partidului gi toate celelalte trebuie sa fie bine ca-
muflate. Ai priceput? — Incheie secretarul pe un ton de mentor,
cu un Zclmbet nedefinit.
— Nu prea, — raspunse Iankov, ridicand din umeri. — Dar stai
pu^in, — exclama el gi batu cu pumnul In masa, silindu-1 pe Macek
sa-1 asculte. — Tu opui partidului, frontul popular ! Asta nu e bine.
Nu sunt un teoretician atat de grozav ca tine gi ca Blajo, dar cred
ca interpretezi gregit lucrurile. Eu Inteleg aga: partidul, partidul
nostru comunist, a fost, este gi va fi principala for£a a migcarii populare
de eliberare. Cum po£i sa camuflezi aceasta forfa ? E adevarat cS
barca e mai mare decat carma. Dar oare te va crede cineva cii
barca conduce carma? Dupa pirerea mea, activitatea partidului
trebuie sa fie fa^iga, adanca gi sa cuprindi massele largi ale
poporului. Ia ti cum Inteleg eu, ca muncitor, rolul partidului.
Dar tu cum II In^elegi?
Macek mormSi ceva nein^eles.
— Dar s i l&sam aceasta discu^ie. Oricum ar fi, dupa parerea
mea, Katnici nu mai poate rSmane comisarul nostru politic. Face
partidul de rugine, — Incheie Kicia cu hot&rire. — Tu ce crezi?
— Ce cred? — IntrebS Macek, coborind din nou vocea. — Dece
vrei s i gtii acest lucru? — Fiecare zbarcitura de pe fa^a lui inexpre-
siva tresarea, oglindindu-i nelinigtea sufleteasca. — Deocamdata ma
voi abtine sa-mi spun parerea.
— Bine, — zise Iankov dupa o scurti tacere. — In cazul Ssta,
am sa scriu eu singur lui Magdici gi o sa-i povestesc tot ce s’a In-
t&mplat. . .
Deodati, se ridic§ gi se apropie de foaia de cort care acoperea
intrarea in pegter&. Foaia se migca. In spatele ei, se afla
cineva.
Iankov scoase capul afarS gi apoi se dadu inapoi. Katnici intr&
In pegtera, inchiz&nd ochii In primul moment, din pricina luminii
orbitoare a lampii.
— Ce se petrece aici? — Intrebi el, uitandu-se provocator la
comandant. — Treceam pe aici gi am auzit intamplator ce vor-
bea^i. Mi se pare, Kicia cS ai de gand sa faci un denunj impotriva

338
mea. Ai grija sa nu-£i gregegti socotelile, — incheie el pe un ton
amenin^ator.
— Sper ca la secjia politica a brigazii se va analiza totul in mod
obiectiv, — raspunse Iankov, infruntand linigtit privirea lui K at-
nici, incarcata de o ura f§j:i§a.

« ...A veam un oaspete la mine in cort. Pe Todor Radovici.


Miletici gasise batalionul lui, care era cantonat in apropiere. Dar
nimeni nu gtia unde se aM comandamentul brigazii gi celelalte douS
batalioane. Radovici venise sa afle daca s’a intors Gorciaghin, care
plecase din nou pe cateva zile in cautarea lui Peruci£a. De data
aceasta, Iovan ducea o scrisoare secreta din partea lui Iankov,
adresata lui Magdici gi lui Gromba^, geful OZN-ei din brigade. Kicia
imi povestise de convorbirea cu Macek gi imi spusese ca in scrisoare
punea direct problema scoaterii lui Katnici din postul de comisar
politic gi a numirii lui Corciaghin in locul lui.
Da, aga ar fi just 1
Cand afla ca Iovan nu s’a intors inca, Radovici se
nelinigti.
— Banuiesc ca PerUciJa a ramas in Bosnia, — spuse el. — Am
auzit ca Popovici i-a spus ca va trebui sa piece la Drvar pentru a
pazi cartierul general, in timpul sarbatoririi lui Tito. Mi se pare c5
pe la sfargitul lui Mai a fost ziua lui de na§tere.
— Atunci dece nu ne-a lasat pe tofi acolo? — intrebai eu, ne-
dumerit.
— Cred ca Peruci^a a recurs la un §iretlic. Ne-a grabit, pe mine
§i pe Vucetin, sa plecam cat mai repede spre Sandjac, gandindu-se
c§ o sa ne ajunga din u rm a ... Probabil c§ dupi aceea s’a dezvi-
nova^it fa^a de comandant, spunand c3 nu a apucat sS opreascft
dou§ din batalioanele care au plecat spre r§sirit din ordinul lui
Arso. Nu prea are noroc brigada noastr§. E ve§nic rupt§ in buc&ti,
niciodata nu suntem impreuna. §i cu Vucetin mS intalneam numai
a§a, in treacat. Eh, Toma§, Tomag I Ce comandant bun §i ce om
minunat a fo s t!
Radovici i§i aducea mereu aminte de Vucetin §i era foarte in-
durerat de moartea vechiului sau prieten. In semn de doliu, fnce-
tase chiar sa se mai barbiereasca. Fa^a lui parea acum cu totul
neagra din cauza parului crescut pe obraji gi pe barbie.

3M9
22*
Dupa ce mancaram impreuna, igi gterse lingura cu o bucatS
de papura, ofta greu gi spuse cu triste^e:
— §tii, Nicolai, dupa razboi voi duce corpul lui Tomag in ci-
mitirul nostru din Rieka Tarnoevicia gi pe piatra de pe mormant
am sa scriu numai patru cuvinte: « Prieten al Uniunii Sovietice ».
Tomag era din toata inima devotat Rusiei. Ca un adeVarat fiu al
poporului s5u, era atras de to t ce e inaintat gi luminos. Vorbeam
adesea cu el despre viitor. Nu voi gti ce-i linigtea gi odihna pani
ce nu voi vedea tinutul nostru, aga cum gi-1 inchipuia Tomag in
visurile lui. Pentru indeplinirea acestui vis al sau am sa lupt panS
la capat, am sa lupt pentru doi, pentru mine §i pentru el. I£i jur,
Nicolai, ca il voi razbuna pe Vucetin I La noi se gtie ce inseamnS
juramantul unui fiu al Muntenegrului.
Radovici stranse pumnii cu atata putere, incat degetele
trosnira.
— Pe cine ai de gand sa te razbuni, Todor? — il intrebai eu. —
Doar nu s’a aflat precis cine a fost asasinul.
— §tiu ca a fost ucis de dugmanii Iugoslaviei, ai Iugoslaviei
noi gi mai buna pentru care luptam.
Iegiram din cort.
Se intuneca.
Filippovici to t mai gedea sub ar^arul alb, cufundat in lucrul
sau. Cioplea cu briceagul o pipa dintr’o bucata de lemn de nuc;
din iasomie salbatica, ii facuse o ^eava lunga gi acum cresta pe ea,
litera cu litera, urmatoarele cuvinte: « Uspomena na dan oslobod-
jenia »1).
Radovici cerceta indelung pipa.
— E frumoasa 1 §i ostagii mei pregatesc daruri pentru soldaJ;ii
rugi ! — spuse el. — Oamenii nogtri au aceleagi ganduri gi agteapti
acelag lu c ru ...
— Acum nu mai avem mult de agteptat,— ii spusei eu.
— De-ar veni mai curand ziua intalnirii. Eh, Tomag 1 Cat de
mult visa el aceasta zi 1
In timp ce stateam aga de vorba, fui chemat pe neagteptate
la comandament.
In fata pegterii lui Kicia, se aflau trei cai inspuma^i care rasu-
flau greu.
« Iovan 1 » ma gandii eu, bucurandu-ma. Dar cand, urmat de
Radovici, intrai cu pagi grabiti in pegtera, nimerii in bra^ele pu-

1) In amintirea zilei eliberSrii (N. trad.)

340
ternice ale unui om imbracat intr’un cojoc de oaie cu blana inafara,
§i nu intr’ale lui Miletici, care dealtfel se afla gi el acolo.
— Noroc, tovarage Nicolaj 1 — spuse noul venit cu o voce joasa
§i ragugita; glasul imi era foarte cunoscut.
— Alexa Musici? 1
— Eu, eu 1 M’ai recunoscut? — intreba el, strangandu-mi
mainile.
Era intr’adevar Musici, imbracat in straie ciobanegti. Fa£a ii
era acoperita cu o barba deasa gi }unga. Se uita la mine cu ochii
sii ce scaparau ca doi carbuni.
— Destul 1 — spuse Iovan, tragandu-1 de langa mine. —Asculta
ce lucruri minunate se petrec in lume, frate, — mi se adres§ el.
— Intr’adevar minuni, — intari Laugek. — Cine gi-ar fi inchi-
puit ca Alexa al nostru, care disparuse fara urme, sa vina tocmai
dela Veliki §ator, dela cartierul general 1
— Dela maregalul Tito? — intreba uimit Radovici.
— Nu, tovarage, dela Arso Iovanovici, — raspunse Musici.
C&nd rosti aceste cuvinte, ochii lui, stralucitori de emo^ie, se
aprinsera §i mai puternic sub sprancenele incruntate, scanteind
asemeni unor carbuni sco§i de sub cenu§a.
— Viu dela Arso Iovanovici, to v a ra ji! — repeta Alexa. — Chiar
dela el.
Kicia ii intinse lui Radovici o hartie mototolita §i nu tocmai
curata:
— Citegte 1 — spuse el.
Era copia unui ordin de lupta semnat de seful statului major
general. Ordinul era foarte scurt §i limpede. In introducere se f§cea
o caracterizare generala a situaj;iei strategice §i operative. Apoi
era dat un citat din ordinul dela 1 Mai al tovara§ului Stalin: « Blocul
statelor fasciste troznegte din incheieturi §i se destrama sub lovi-
turile Armatei R o§ii... Germania a pierdut razboiul. Romania,
Ungaria, Finlanda §i Bulgaria nu au decat o singura posibilitate
de a evita catastrofa: aceea de a o rupe cu Germania gi de a iegi
din razb o i».
Al doilea punct al ordinului se referea la situaj;ia din Iugoslavia.
Se arata ca Nempii incearca sa-§i acopere flancul drept §i sa se
menpina, cu orice pret, in Balcani, sau cel pu^in in Iugoslavia.
In acest scop, au lansat unita^i de paragutigti la Drvar, iar trupele
terestre au inceput a gaptea ofensiva impotriva Armatei populare
de eliberare. Drept sarcina imediata a unitatilor, li se indica ace-
stora sa treaca la contraofensiva, sa opreasca retragerea unitatilor

341
nemjegti, din Grecia, Macedonia, Albania, Muntenegru gi din re-
giunite sudice ale Serbiei, pe fluviile Sava gi Dunire, si intefeasci
opera$iunile pe principalele linii de comunicajie gi s i impiedice
inamicul sa manevreze. Dupi aceasta opera^iune, unita^ile urmau
s i inainteze spre Rasarit, in intampinarea Armatei Rogii, spre
granifele cu Romania gi Bulgaria. Se arata misiunea armatelor din
Serbia gi a primului corp proletar comandat de Kocia Popovici,
care trebuia sa impiedice pe Nemjii din Macedonia gi Grecia sa se
retragi spre nord, s i zidirniceasci manevrele lor strategice gi si
faci joncfiunea cu Armata Rogie in Homolie. Mai departe se vorbea
despre cooperarea dintre trupele aflate in Macedonia, Serbia gi
Muntenegru.
— A§ vrea si gtiu ce pirere ai despre asta, tovarage Todor? —
intreba Kicia, neribditor, dupi ce acesta term ini de citit.
— Eu? — facu Radovici gi, dupi ce se mai u iti odati la sem-
n itu ra lui Iovanovici gi la Musici, continui: — Nu infeleg dece
sus|ine c i e trimis de Arso Iovanovici, iar nu de Tito?
— Lui Tito nu-i arde acum de noi. Cartierul general e la dracu ’n
praznic I — spuse Miletici.
— Dar unde e?
— 0 si afli acum. Hai, vorbegte Alexa.
Musici se agezi jos, cu picioarele chircite sub el gi-gi aprinse
p ipa. . .
. ..Reugise si fuga dela Gorni Vakuf, unde pierise aproape
intregul detagament organizat la Bogovina, trecand raul Vrbas
innot. Era ranit in partea dreapta a pieptului gi ii venea greu si
innoate. Inghi^ea mereu api, se sufoca gi era cat pe aci sa se in-
nece; reugi totugi s i ajungi la mal, unde zicu mult timp ascuns
in tufiguri. Pe seari, ajunse in satucul Vrsi, agezat intr’o padure
deasi. Jira n ii il ridicari din drum gi-1 ingrijira.
D upi ce se mai intrem i, incepu si se gandeasca incotro s i se
indrepte ca sa gaseasci pe partizani. Pleci la intamplare, spre
Bugoina, unde intalni o companie din corpul intai; nu ramase
insi cu ei, caci era atat de slab, in cit nici arma n’o putea fine in
m in i. Tot intrebandu-se ce sa faci, lgi aminti ci o ru d i mai in-
depirtata de a so^iei sale, ciobanul Dragutin Medici, s ti totdeauna,
vara, la o stani de langi muntele Veliki Vitorog. Abia putu si-gi
tira s c i picioarele p in i acolo. Drumul ^inu mult: o s a p tim in i
sau poate chiar mai bine. Cu greu izbuti si ajungi.
La stani insi, aerul de munte, miresmele padurii gi ale pigu-
nelor, laptele gi numeroasele ierburi de leac, il intrem ari repede.

342
Nu degeaba se spune ca cine petrece o var3 la munte igi prelun-
gegte via^a cu doi ani.
Dincolo de Veliki Vitorog, spre nord-vest, se afla D rv a r.. .
Dragutin pleca odata pe saptam&na tntr’acolo cu catari care duceau
incarcfituri de brynza gi lapte, pentru cartierul general. DupS ce
se f&cu bine de tot, Alexa il inso^i. Lasara catarii la Drvar gi ple-
car§ pe jos spre cartierul general. Musici hotari sa se Indrepte spre
pegtera lui Tito.
Pegtera se afla Intr’un defileu ingust gi intunecos pe fundul c&-
ruia curge repede un torent de munte, intrerupt de o cascadS in-
spumat§. Deasupra pegterii, se inal^S un munte uriag. Poteca ger-
puia de-a-lungul apei, pe marginea rapei. Lui Dragutin ii fu teamS
s5 meargi mai departe, aga ca Musici porni singur inainte. Ducea
o ciabar *) cu lapte gras, galben trandafiriu, cu spumS deasS, anume
pregatit.
Sentinelele nu-1 lasara sa se apropie gi il gonirS, in timp ce nigte
str&ini intrau in pegtera ca la ei acasS. Alexa se inciuda. Pe cand
se ciondinea cu sentinelele, iegi din pegtera un om inalt gi slab,
incal^at cu opinci. Pe fa£a lui se citeau suparare gi triste^e. Musici
dadu sa piece, dar omul acela il v§zu, il strig§, se apropie de el
gi incepu sS-1 intrebe cum e via£a la stana. Se interesa ce se mai
aude in mun^i gi daca nu sunt Nemfi pe aproape. IntrebS daca oile
au f§tat bine, daca turma nu-i atacata de lupi gi-i sfatui sS pa-
zeascS oile de iarba otravitoare blor. Tot vorbind despre aceste
lucruri, incetul cu incetul se linigti gi incepu sa zambeasca.
Aga 1-a cunoscut Alexa pe Arso Iovanovici. Primi dela el un
permis gi incepu sa aduca la cartierul general o branza noui dulce,
de-^i era mai mare dragul s’o mananci gi lapte de capra t3m§duitor,
des gi untos; voia din tot sufletul ca Arso s& prinda mai repede
putere. Era tare slab. Obrajii ii erau scofalci^i iar nasul i se ascu-
fise. Dar Arso manca prea pujin, impirfea totul ostagilor care
f§ceau de garda.
Intr’una din zile, Musici il gasi pe Iovanovici intunecat la fa^a,
ca un nor de furtuna.
« Ce s’o fi petrecand oare aici? » Abia atunci observS Musici
forfota neobignuita din jur. Langa pegtera se opreau cai gi md-
gari incarca^i cu lazi, coguri, baloturi gi butoiage. Oamenii din
batalionul de paza ii descarcau. Ofi^erii de adm inistrate gi adju-l

l) Cota. c iu b ir (N. trad.)

343
tan^ii alergau de colo pana colo. §eful statului major era insa in-
tristat. Musici nu-1 iscodi, ti dadu doar laptele §i, dupa ce-gi luS
ramas bun, se intoarse la stan a. . . »

Bineinfeles ca Musici nu gtia ce se petrecea la Drvar. De doua


saptamani se tot carau acolo alimente §i vinuri. Din Muntenegru
se aducea vestita prepecenita, iar de pe coasta Dalmajiei vinuri
vechi, renumite in Balcani. Me Lean a trimis anume la Cairo doua
avioane de transport « Dakota », ca sa aduca portocale gi banane
egiptene, whisky american gi dry gin. Afara de aceasta au sosit gi
daruri din Alger, dela feldmaregalul Wilson, iar generalul-locote-
nent Popovici trimisese lui Tito cateva butoiage de slibovita gi
rachete multicolore pentru jocuri de artificii.
Propagandigtii lui Djilas adunau de prin satele din jur, muzi-
can£i gi cantarejd, care se pregateau sa-gi arate maestria la un spec-
tacol de amatori §i in dansul popular « Kolo ». Au fost chemafi
§i artigtii din Zagreb, care se aflau pe langa unita^ile de paitizani
din grupul de pe coasta. Curierii lui Bankovici au dus peste tot
scrisori §i mesagii de felicitare, dinainte pregatite, care urmau s§
fie trimise lui Tito. Se proiecta un meeting grandios, un ospSj
nemaivazut §i o sarbatorire pompoasa a lui Tito, cu prilejul zilei
sale de nagtere. La 25 Mai implinea cincizeci §i doi de ani.
Olga Nincici intra prima la Tito in dimineata acelei zile so-
lemne §i-l felicita. Maregalul ii saruta galant mana care raspandea
mirosul fin al parfumului parizian daruit de Me Lean.
— Ia te uita ce teanc de felicitari, — spuse ea intinzandu-i un
pachet de scrisori §i telegrame. — Au sosit din toate col^urile ^irii
§i mai ales de peste grani£a. Te felicita §i Wilson §i Alexander.
Dar ia ghicegte dela cine e asta? — zise Olga §i, cochetand, fluturS,
prin fata ochilor lui Tito inca o hartiu^a.
— Dela cine? — intreba Tito gi incerca sa-i zmulga telegrama,
dar Olga o ascunse repede la spate.
— Nu, ghicegte !
— Zau nu g tiu ... Ei, hai, da-o incoace!
— Ce-mi dai ca rasplata pentru gtirea asta? — intreba Olga,
apropiindu-se de Tito cu mainile ascunse la spate.
— Dar bine Olga, ^i-am refuzat vreodata ceva? — intreba el
nerabdator. — Hai, nu te mai juca §i citegte telegrama.

344
— Bine, bine. Asculta. — Olga desfacu foaia gi citi triumfator,
ca gi cum mesagiul i s’ar fi adresat ei: — « Maregalului Tito, prege-
dintele Comitetului de eliberare nationals a Iugoslaviei. Ma bucur
sa va felicit cu prilejul implinirii a cincizeci gi doi ani. Va doresc
succes in lupta noastra comuna. Winston Churchill ».
Tito zmulse telegrama din mana secretarei gi o reciti cu nesat,
ca gi cum nu gi-ar fi crezut urechilor. Ochii ii scanteiara, iar pe obfaji
i se ivira pete rogii. Dar imediat se stapani, lua o inf§£igare ne-
pasatoare gi spuse aproape indiferent:
— Nu-i nimic uimitor in asta. Churchill e un om de stat cu
experien^a gi binein^eles ca igi da seama de importanta mea gi a
forfelor mele armate din Balcani. Dar ai observat cum mi se adre-
seaza? — intreba el, parasind tonul indiferent. — Nu-mi da titlul
de comandant al fortelor de partizani sau de comandant al Ar-
matei de eliberare, ci titlul de pregedinte al Comitetului, adica de
§ef al guvernului provizoriu. Asta echivaleaza cu recunoagterea de
facto a guvernului meu. Da 1 Churchill e un politician in^elept
§i perspicace I
« Ce incantat ar fi Churchill daca ar auzi aceste complimente
ale lui Tito » — se gandi ironic Olga, dar spuse:
— Desigur dragul meu, — §i apoi, ca sa-1 mai ata^e, adauga:
— dar ai observat ca a recunoscut §i titlul de maregal pe care ti
1-a conferit Adunarea antifascista?
— Firegte ca am observat.
Tito igi scoase pijamaua §i-§i imbraca uniforma. Ca sa croiasca
aceastS uniforma a maregalului, Rankovici adusese, peste linia
frontului, un croitor de prim rang din Belgrad. Pe faf;a lui Tito
se citea multumire de sine. Se privi satisfacut in oglinda: uniforma
cadea impecabil.
Olga se lipi de el, lingugitoare ca o pisica.
— Ce bine iti sta in uniforma ! Mi-e greu sa-mi inchipui ca pe
vremuri ai purtat haine civile, — gopti ea cu glas turburator. —
Imi amintesc de tatal meu. Degi era ministru, armata ii intrase
in sange. Dar nici el nu era atat de impozant ca tine cand era im-
bracat in uniforma de general... — gi apoi adauga, insinuanta:
— §i gtii ca totdeauna am socotit ca tata este un militar
ideal.
Tito o prinse de mijloc gi, dupa ce pe furig mai arunca o pri-
vire in oglinda, zambi martial gi condescendent:
— Iti multumesc, draga mea, pentru noutatile atat de imbu-
curatoare pentru Iugoslavia, pe care mi le-ai adus. Dar acum,

345
te rog, lasa-ma singur; trebuie sa chibzuiesc la unele probleme
im portante...
Dupa ce Olga iegi, Tito mai citi odata mesagiul:
— Churchill nu e un oarecare 1
Dar nu reugi « s i ramSna singur gi sa chibzuiasca la problemele
importante », caci apropia^ii lui, Rankovici, Kardeli gi Djilas In-
cepura sa vina, unul dupa altul, ca sa-1 felicite. Tito era in culmea
fericirii. . .

Dragutin gi Alexa se sculasera in diminea^a aceea, ca totdeauna,


inainte de rSsSritul soarelui. Cat de minunate sunt zorile linigtite
de Mai, in mun£ii Dinarici 1 La inceput fu invaluit in sclipiri ar-
gintii varful inzapezit al muntelui Veliki §ator, de parca era o
sentinela cu casca de o£e). Dupa aceea, razele soarelui pStrunserS
in prSpastii gi in vai, umplSndu-le de lumina, de caldura gi de bu-
curie; covoarele de flori de munte, spalate de roua, impestriJarS
povarnijurile, iar frunzele proaspete ale prunilor §i ale merilor in
floare, fojnira vioi. Pe cer nu era nici urma de nor. Treptat, treptat,
padurea incepii sS freamSte de ciripitul pasarilor abia trezite.
Ciobanii abia apucasera sa se spele in pSraul rece, cand se auzi
vuietul, din ce in ce mai vijelios, al avioanelor. Veneau dinspre
Nord-Vest. La inceput, Alexa crezu ca sunt « fortare^e zburatoare »
americane care se due sa bombardeze Belgradul sau alte ora§e.
Dar cand avioanele se apropiara, Musici deosebi pe aripele lor cru-
cile negre fasciste. « Junkers »-urile I Avioanele veneau de dupS
muntele Velika Klekovina, ca sa intoarca spatele soarelui faceau
un viraj §i se lasau in jos deasupra Drvarului. Bombele incepurS
sS cada. In vale se inal^arS, ca dintr’un vulcan, coloane negre de
fum §i de pamSnt cu fulgerari de flacari.
Musici porni in goana spre Drvar. Bombele explodau pretu-
tindeni: l&nga cISdirea cartierului general, langa pe§tera lui Tito,
ISnga cazarmi §i in satul propriu zis. In acela§ timp, avioanele
de vanatoare mitraliau pe locuitorii pagnici care alergau in grupuri
mari pe povarnigurile mun^ilor. Dupa aceea sosira avioane de
transport care duceau planoare. Sute de paragute albe se deschi-
ser§ in vazduh. Desprinse de avioane, planoarele aterizau pe un
mic teren de langa malul raului Una];i. Erau trupe paragutate
de inamic.
Cele optzeci de bombardiers igi continuau atacul pe caile de
acces spre Drvar, iar langa sat se incinse o luptS invergunata. Mu-
siei lupta gi el alSturi de oamenii din batalionul de gardS. Arso

346
Iovanovici era de faja. Dadea ordine comandantului batalionului
gi ofi£erilor din statul major. Elaborase demult un plan de acjiune
pentru eventualitatea unui atac neagteptat. Ivirea paragutigtilor
nu 1-a surprins deloc. Cunogtea din documentele capturate gi din
informat.iile pe care le avea, planul hitlerigtilor de a nimici car-
tierul general gi de a-1 captura pe Tito. In ultima vreme, deseori
apirusera avioane de^supra regiunii Drvar, fie cate unul fie mai
multe. Bombardaseri, mitraliaseri gi probabil ca luasera gi fotografii.
Prin diferi^i agenti, aflase ca la Zagreb au fost concentrate pla-
noare gi avioane de transport gi ca Nem^ii aveau de gand si folo-
seasci pentru aceasti diversiune impotriva cartierului general,
trupe SS. din Brandenburg, care vorbeau sarbo-croata gi puteau
fi travestite cu ugurin^a in partizani.
II prevenise pe Tito, gi 11 sfituise s i nu sporeasca prea mult
numirul oamenilor dela cartierul general pentru a nu-i micgora
acestuia mobilitatea. Ii aritase ca nu are rost sa faci la Drvar
o baza permanenta, cu totul nepotriviti in condijiile rizboiului de
partizani. Dar Tito refuzase sa-1 asculte. Se saturase sa to t ra ti-
ceasci prin piduri gi devenise greoi. Prefera in locul vie£ii primej-
dioase gi schimbatoare ca succesul in razboi, in locul somnului pe
apucate in colibele din padure in mijlocul ostagilor, o existen^S
ceva mai linigtita, intr’o pegteri oarecum confortabila, printre oa-
menii lui apropia^i. Ciutase sa transforme regiunea Drvar intr’un
centru administrativ fortificat al teritoriului eliberat, ca gi cum
razboiul de partizani ar fi luat sfargit.
— Am trecut de prima perioada a razboiului cind trebuia s§
fugim de Nemj;i. Lasa-i si mai fugi gi ei acum de trupele mele, —
declarase el.
Arso igi diduse seama ci atitudinea lui Tito nu este dec&t in-
fumurare fira rost gi deaceea nu ^inuse seama de parerile lu i; luase
toate misurile pentru a apara Drvarul impotriva unui atac al
forfelor inamice, ale ciror avantposturi se aflau in apropiere.
Ciile de acces dinspre nord furi bine acoperite cu unita^i din corpul
cinci, comandat de elevul lui Arso, generalul maior Slavko Ro-
dici i), erou al Bosniei, in varsta de numai douizeci gi gapte de
ani. Spre sud, la cateva ore de Drvar, in satul Mokra Noga se afla
Kocia Popovici cu statul siu major. El chemase pentru serbare
gi pe Peruci^a, care venea cu jum atate din brigada lui dela Koaij:.
Afari de asta, Me Lean promisese c i va inzestra foarte curand *)

*) Ulterior Rodici a fost ucis de titoi$tl. (N. red. ruse.)

347
trupele, care pazeau cartierul general, cu aruncatoare de mine gi
cu artilerie de munte.
§i iata ca se intamplase lucrul de care sc temuse Arso. In mo-
mentul lans&rii paragutigtilor, nu se aflau la Drvar nici aruncatoare
de mine gi nici tunuri. Me Lean, Hangtington gi Randolph Churchill
erau pleca^i. Planul de evacuare a cartierului general a fost za-
darnicit de Tito care refuza sa paraseasca pegtera unde nu putea
fi atins in niciun chip din aer. Ostagii din batalionul de garda fura
sili^i sa organizeze in graba apararea pentru a impiedica paragu-
tigtii sa ajunga la pegtera. La cheniarea lui Arso, venira in ajutor
gi elevii gcolii superioare de ofiteri care erau cantonati in apropiere
de Drvar, insa Perucita intarzie. Popovici ii daduse ordin sa asi-
gure drumul de retragere al cartierului general.
Incepu o lupta inegala. Nemtii lansasera peste o mie de oameni
inarma^i cu automate, grenade, mitraliere gi aruncatoare de mine.
Avioanele de vanatoar