Sunteți pe pagina 1din 624

A.

SERAFIMOVICI

Opere
alese
A. S E R A F I M O V I C I

O pere
alese

2DITURA PENTRU LITERATURA UN1VERSALA

B u c u r e j l i 19 6 3
Coperta de Dana MarJnescu

A . C . CepacpUMoeuu
no COEPAHHK) C O W H E H H t t
B CeM H T O M a X
r o c y ’XAPCTBEHHOE H S f lA T E J l b C T B O
X y flO JK E C T B E H H O Il JIH T E P A T y P B I
MocHBa 1959
A. S E R A F I M O V I C I

,,Sint un so ld at de rin d in lite ra tu ra , un sim plu m u n cito r al lite re lo r $i


c u lu cru l a c e sta m a m indresc, d e o a re c e la u rm a u rm ei m u n cito rii sin t aceia
c a re co n stru iesc v iafa cu m iin ile lo r", scria, cu m o d estia-i c a ra c te ristic a ,
S erafim ovici u n o r p rie te n i ai sai, co resp o n d e n ti-m u n c ito ri din N ijni-
N ovgorod.
A p ro ap e $ase decenii a sta t n e c lin tit de s lra ja S erafim ovici la post,
in c h in in d cauzei de fa u rire ?i d e z v o lta re a lite ra tu rii p ro le ta re $>i sovie-
tic e cele m ai frum oase sim fam inte, c u n o ?lin tele $i m a ie stria sa.
D e-a lu n g u l drum ului viefii sale (1863— 1949), un drum lung, b o g at
in v icto rii d a ta to a re de b u cu rii $i in am a ra c iu n e a in frin g e rilo r, tre c in d
p ra g u l m a tu r ita tii 1 in anul in c a re a fost e x e c u ta t A. U lian o v — fra te le
lui Lenin — S erafim ovici, m o d est discip o l al clasicilo r lite ra tu rii ruse, c&-
ro ra le e ra contem poran, im b o g a(it d e experien^a m i$carii m u ncitore^ti
$i a luptei re v o lu fio n a re a p a rtid u lu i clasei m u n cito are, $i-a perfec^ionat
n e in c e ta t m a iestria de scriito r, d ev e n in d u n u l d in tre in te m e ie to rii lite ra ­
tu rii so v ietice, d ascal de n a d e jd e $i sp rijin u n u i in tre g deta$ am en t de
tin erj sc riito ri sovietici.
Lui S erafim ovici nu i-a fost d a t sa fie un n o v ato r, u n refo rm ato r al
lite ra tu rii p a trie i sale ; n-a s ta t nici in fru n te a u n ei $coIi sau al un u i cu-
ren t lite ra r $i e ste pu^in p ro b ab il ca v re o d a ta sa se v o rb e a sc a d esp re im ­
p o r t a n t c reafiei lui p riv ita p e p la n u l lite ra tu rii u n iv e rsa le . D ai n u n e pu-
tem in ch ip u i im p ro sp a ta re a ce s-a p ro d u s la in c e p u tu l v e a c u lu i n o stru
in lite ra tu ra R usiei : ap arifia u n ei noi m eto d e a rtistic e — m eto d a realis-
m ului so cialist care a e x e rc ita t 5i e x e rc ita o in flu e n ta h o ta rito a re a su p ra

1 A luzie la faptul cfi In 1067 Serafim ovici a scris o p ro clam atie rev o lu tio n ary in le-
gS tu ia cu a te n ta tu l s iv ir$ it de A. U lianov im p o triv a lui A lex an d ru HI j ca urm are,
S erafim ov.ci a fost a re sta t §i d e p o rla t in n o rd u l Rusiei.

I
lite ra tu rii u n iv e rsa le — fa ra o p era lu i S erafim ovici, fara co n trib u fia ad u sa
d e acest scriitor.
In isto ria lite ra tu rii u n iv e rsa le s in t d e stu l de n u m e ro a se c a zu rile
de sc riito ri care a u a tin s c e le b rita te a d a to rita u n e i sin g u re o pere, proem i-
n en te, ce in tra in te z a u ru l a rte i n a (io n a le $i m on d iale. S erafim o v ici tre-
b u ie cla sa t tocm ai p rin tre scriito rii din a c e a sta cate g o rie . H popeea lui
e ro ica T orentuI de tier, u n u l d in tre p rim e le su ccese de p re stig iu a le ti-
n e re i lite ra tu ri so v ietice, a d e v e n it c a rte a d e c a p a tii n u n u m ai a c ito rv a
g e n erafii d e oam en i so v ietic i ($i c ite v o r m ai u rm a Inca), d a r $i (in zorii
P u terii Sovietice) u n im p o rta n t d o cu m en t al v ia b ilita (ii n o ii o rin d u iri $i
a cu ltu rii p ro le ta ria tu lu i v ic to rio s p e fro n tu l rev o lu fie i $i p e c el al rSz-
b o iu lu i civil.
A c e a sta ep o p ee — o p era a u n u i m a e stru a lb it de ani, sc risa in epoca
de m a tu rita te d ep lin a a fo rfelo r c re a to a re — e ste p u n c tu l cu lm in an t al
d rum ului scriito ricesc asc e n d e n t p a rc u rs d e S erafim ovici, o sin teza ar-
tistic a a c a u ta rilo r sale.
A rtist al rev o lu fie i, S erafim ovici a p a rfin e acelei cate g o rii d e scriito ri
c a re — ju d e c a to ri sev eri, scru p u lo s de se v e ri ai p ro p rie i lo r creafii, in
te n d in fa lo r de a in feleg e $i a e x p rim a p ro c e se le ad in ci a le viefii, ale
isto riei — c a u ta cu in d irjire c u v in tu l, idrd. seam an , al lor. R ezu ltatu l unui
asem en ea pro ces e ste $i T o ie n tu l de Her, o p era c a p ita ls a scriito ru lu i, o
n o u a confirm are a fap tu lu i c3 ta le n tu l se v a lo rific a p rin m u n ca $i ca el
n u e ste d o a r o c ap ricio asa sa ru ta re a m uzei. T orentuI de tier n u este
n u m ai ro d u l u n u i im p e ra tiv isto ric, ci $i cel al u n e i m unci p re lim in a re
de p e ste treizeci d e ani, ro d u l u n o r c a u ta ri c re a to a re , ce n u s-au isp ra v it
o d a ta cu ap ari(ia m in u n a te i epopei, d a r care, p rin forfa im p re ju ra rilo r,
n -a u m ai fost in c u n u n a te u lte rio r d e o a d o u a cap o d o p era.

Pe A lex an d r Serafim ovici-P opov, fiul u n u i e sau l cazac, stu d e n t la


fa c u lta te a de fizica, elem e n t ,,su sp ect", d e p o rta t ,,din m o tiv e p o litic e " in
g u b e rn ia A rh a n g h e lsk (in 1887), 1-au ad u s in lite ra tu rS em o(ii p u te m ic e ,
tre z ite in su fletu l lu i de m erid io n a l de n a tu ra sSlbatica, a sp ra ?i, in ace-
la-$i tim p, in51(ator de tra g ic a a N o rd u lu i, de im p resiile in fru n ta rii, a d e se a
m egale, a om ului asu p rit, fizice^te n e p u tin c io s de a se Im p o triv i fo rtelo r
u ria$e a le natu rii, $i c a re tre b u ie sa lu p te p e n tru ex isten fa .
M area N ordului. Sezonul de v in a to a re . C h in u it de g in d u l c3 a re du-
to rii de plS tit $i copila?ii ii sin t flam inzi, S o ro k a p le a c a d e p a rte de (arm ,
p e un sloi de gheafa, in sp e ra n fa ca v a izb u ti sa d o b in d e a sc a v in a t bo-
g at. P leaca, p e n tru ca s3 n u se m ai in to a rc a . la ta c o n fin u tu l cele i din tii
p o v e stiri a lui S erafim ovici, in titu la ta Pe un sloi d e g h e a ta. In lin ii g ene-
rale, aceastS p o v e stire exp rim a to a te te n d in fe le c a ra c te ristic e p rim ei pe-
rio a d e de c r e a t e lite ra rS a au to ru lu i.

II
A vem d e a face cu o in v e s tig a te psihologicS lite ra rS tipicS. S o arta
n e fe ric itu lu i v in S to r (de altfel, p e rso n a j u n ic al p o v estirii) e ste zugrSvitS,
sau, m ai b in e zis, su g erata , ch ia r p rin d ezlS nfuirea d ra m e i ce se p e tre c e
in su fletu l lui cind pleacS la m o a rte sigurS. D ram a a c e a sta insS este
lip sita de o rice fel de d ram atism e x te rio riz a t. P o v e stire a n u n e oferS un
su b iect c o n stru it pe ciocniri ce au loc in tre p e rs o n a je p u rtS to a re ole
un or o a re c a re p a siu n i $i n azu in fe om ene?ti. S itu afia de u n p ro fu n d d ra ­
m atism se rezo lv a p rin m ijlo a c e epice.
A u to ru l descrie (fac e x c e p jie m o n o lo g u rile sc u rte , in te rio a re , ale
e ro u lu i, m o n o lo g u ri care au In u ltim a a n a liz a ?i ele o fesatu rS epicS),
ap o i c re e a z a a tm o sle ia d a to rita c a re ia in feleg i, in cel m ai im p resio n an t
chip, c a re s in t condifiile sfeciale ce-au g e n e ra t tra g e d ia ero u lu i. In
a c e a s ta privinfS un ro l im p o rta n t il jo a c a z u g ra v ire a p e isa ju lu i (uneori
c h ia r ex cesiv $i in eg al facuta) :
,,N ori plum burii, zdrenfuifi, tre e jo s de to t p e d e a su p ra m arii, ca un
c ird im pra$tiat de p a sa ri sp e ria te . V in tu l taio s, p atru n zS to r, de p e o cean,
cin d ii ad una in tr-o m asS co m p ac ts, in tu n ecatS , cind, p a rc a in jo aca , ii
ra zle fe ste ?i-i minS, grSm Sdindu-i in form e fa n ta stic e ."
Fiind un facto r real, in tr-u n an u m it sen s c h ia r u n p erso n a j al p o ­
v e stirii, n a tu ra a p a re aici $i ca un sim bol al fo rfelo r du^m an o ase ,,omu-
lu i m arunt".
P eisajul re c e $i alb, d ezlS n ju irea fo rje lo r o a rb e a le n a tu rii (d escrise
cu ab u n d en ja , plastic, ?i p o ate, p e-alo cu ri, cu un e x ces d e ep itete) con-
stitu ie u n d ecor fo a rte p o triv it $i a c tiv p e n tru d ram a ce u rm eaza sS se
desfS?oare. H m ojia p e care o tre z e ? te p o v e stire a e ste m ai p u te rn ic a d a to ­
rita to n u lu i a p a re n t lini^tit, o b iectiv , im pasibil. In stru c tu ra a rtisticS a
p o v estirii lip se^te a tit ascu fim ea publicisticS , c it $i o rice p a rtic ip a re liricS.
Totu?i, c h ia r de la p rim a p a g in a , citito ru l sim te, in fe le g e ca to a te
sim p atiile, to a ta com pasiu n ea sc riito ru lu i se in d re a p ta sp re S oroka, in-
d o b ito cit de m izerie, v ic tim s a u n e i v iefi n e d re p t o rin d u ite . E roul lu i Se-
rafim ovici e ste deocam datS d o ar o v ictim a (la fel ca Iv a n din A c a ru l $i
ca S em i?kura din p o v e stire a cu acela^i num e), u n om al in stin c te lo r pri-
m are, un in d iv id in cap a b il sa-$i in fe le a g a co n d itia um ana.
In z u g ra v ire a ch ip u lu i lu i S o ro k a (acest fenom en se m an ifests, de
altfel, !ji in d e sc rie re a p eisajelo r) scriito ru l, in c e p a to r inca, b ijb iie , ?i se
v e d e le sn e cS id e a lu l lui e ste tic n u e ste p e d ep lin form at. S erafim ovici
v e d e h id o su l din viafa, to t c e e a ce schilode^te tru p u l ?i su fletu l om ului
— $i fap tu l co n stitu ie, desigur, u n su cces al a u to ru lu i — d a r n u $tie in ca
sS scorm oneascS , sS ajung S (a?a cum reu$esc K o ro len k o $i G orki, contem -
pojranii sai) pinS la fru m u sefea um anS a fla ta c h ia r in tr-o sta re latentS ,
' n u izb u te^ te sS dezvS luie b o g a fia su fletea scS a o am en ilo r sim pli. La in-
c e p u tu l activ itS jii lite ra re , de?i a p ro p ia t de c e rc u rile re v o lu fio n a re (era

III
p rie te n cu M o is e e n k o 1), d a to rita fa p tu lu i ca n u a v e a in ca o co n cep fie
in a tu ra a su p ra v ie tii o p e rs p ic a c ita te a rtistic a desSvirijita, S erafim o-
v ici n u reu ^ ea sa in te le a g a ?i sa z p g ra v e a sc a om ul in m an ife sta rile 51
sub asp e c te le lui m ultiple.
A tit prim a, cit $i u rm a to a re le e ta p e p e fSga?ul a rte i lite ra re sin t o
d o v ad a a fap tu lu i ca Serafim ovici, d u p a cum m S rtu rise jte el insuiji m ai
tirziu , 151 a re obirijia in g ru p u l de sc riito ri ai d e cen iu lu i al Y H I-lea 5! ca
tradi^iile lo r i-au n etez it drum ul.
A sem en ea acestu i grup, $i in prim ul rin d lui Gleb U spenski, tin a ru t
sc riito r se in te re se a z a de m odul de v iafa, de co n d itiile so ciale in c a re
traiesc oam enii obi?nuiti, ?i in zu g rS v irea a c e sto ra — dupa cum sem nala
K orolenko — se sim te ,,un o a re c a re c a ra c le r de schita, de stu d iu ". N u
num ai in prim a p o v estire , ci ?i J n u rm a to a re le , scrise in su d u l Rusiei,
u n d e i s-a p erm ls sa se m u te in 1890, S erafim ovici — ra m in in d cred in cio s
e ro u lu i pe care $i-l a lese se m ai in a in te , tru d ito ru l sim plu, lip sit d e a u ­
reo la e ro ica — in fafiseaza so a rta a c e stu ia re sp e c tin d cu stricte^e ade-
v a ru l v ie tii ch iar in ce e a ce p riv e jte p ro c e d e u l de refle c ta re , de zugra-
v ire artistica. C ulorile, am p lo area p e c a re o da a u to ru l ero ilo r, situ a tiilo r
co n trib u ie la c re a re a im p resiei ca im ag in ile s in t ,,sm ulse din re a lita te ",
sin t un crim p ei din cea m ai b a n a la ,,proza a vietii".
Serafim ovici scria fo a rte in cet, trSind, fram in tin d lite ra lm e n te fie-
c a re cuvin t, tran sfo rm in d , p re lu c rin d de c ite v a ori, u n e o ri rin d d u p a rind,
o rice p o v e stire cit de m ica.
,,A$a cum m a rtu rise a el insu?i, sc rie A. L unacearski, c a racterizin d u -I
pe S erafim ovici ca sc riito r ?i, in acelaiji tim p, ca om, ca e ra n e v o it so
ste a c ite o d a ta ceasu ri in tre g i ca sa-?i in su ijeasca zece rin d u ri din Capi-
talul lui M arx, cu ap ro a p e aceleaiji cu v in te isto rise?te d e sp re prim ele
sa le lu c ra ri lite ra re : to t d o ar v reo zece rin d u ri izb u tea sa scrie pe zi,
facind nesfirijite co re c ta ri ?i schim bari.
C u acest p a s greoi, in c e tin it, a s tra b a tu t to v ara^ u l S erafim ovici cea
m ai m are p a rte a d ru m u lu i v ie tii 51 al c re a tie i sale. M erg ea in ain te, ca
un tanc, tain d u -si drum ul, un drum fo a rte d re p t ?i fara ijovaieli.''
In p e rio a d a de p e ste zece an i (1890— 1902) p e tre c u ta p e m eleag u -
rile n a ta le ale D onului (in sta n ita U st-M ed v ed sk aia, la N o v o cerk assk ,
Rostov) Serafim ovici a tra it din ci^ tig u ri in tim p la to a re ,- din 1896 in c e p e
sa se ocupe de ju rn a listic a , scriin d in a cest rastim p d o a r c ite v a o p ere
b eletristice . S in t anii de acu m u la re a cuno^tinfelor, a e x p e rie n fe i de v ia ta
51 a celei p o litice (stabileijte noi le g a tu ri cu u n e le c ercu ri p o litice, le g a te

1 M oiseenko P. A . (1852—1923) — m uncitor rus, re v o lu tio n s! de seam s.

IV
d e m i^carea rev o lu tio n a ry $i d u c e o m u n ca de p ro p a g a n d a p rin tre m un-
c ito ri), de fo rm are a d ep rin d e rilo r de scriito r.
$i in a c e a sta p e rio a d a c ercu l p re o c u p a rilo r sc riito ru lu i ram in e in
e se n ta acela^i : so arta om ului obi?nuit. D ar m odul de a p riv i v ia fa se
a d in c e jte tr e p ta t ?i se cristalizeaza. S erafim ovici in c e p e sa in te le a g a n e -
c e sita te a in frin g e rii p a siv ita tii so ciale, $i a c e st fap t d e v in e to t m ai e v i­
d e n t In p o v e stirile sa le ; p rin d e sc rie re a urior d estin e; d e c ele m ai m u lte
ori trag ice, ale u n o r eroi-v ictim e, a u to ru l il in d e a m n a p e citito r sa-?i d ea
seam a ca om ul nu m ai p o a te tra i um ilin d u -se, fa ra sa p ro te ste z e a tu n c i
c in d d em n itatea o m en easca e ste c a lc a ta in p icio are.
la ta m esaju l p o v estirii d ra m a tic e d e sp re m icul m in er Senea, c a re
a to st lip sit de co p ilarie ; c itito ru l tra g e acelea^i concluzii in to rc in d
ullim a fila dintr-o a lta isto risire a se m a n a to a re in m u lte p riv in te . H v o rb a
de so a rta a m ara a lui S em i^kura care, d u p a o v ia ta d e m u n ca g rea, nu
?i-a p u tu t a sig u ra o b a trin e fe c it d e c it su p o rtab ila.
Si eroul, striv it de p o v a ra ' v ietii, d e v in e fie ?i p e n tru o clipa om :
,,—■ N -am sa-1 d au in ju d e c a ta ? N -am sa-I d a u ? (pe a ju to ru l $efu-
lui de g a ra care 1-a b a tu t p e e ro u ; n.n.) Ba da, am sa-1 d a u . Fiindca
nu-s astfel d e d rep tu ri, ca sa b a(i oam enii. D ar ce sin t eu ? N u-s om ?
S in t v ita ? C e-s ? Un ciin e ?i inca, daca-1 love^ ti cu p icio ru l, schelalS ie.
De ce e u tre b u ie sa ta c ?" (M a n evra n tu l)
Ia r d aca om ul nu m ai p o a te in d u ra, a tu n c i i?i p u n e c a p a l zilelo r $i
p rin acest a c t p asiv i?i exprim a, in tr-u n fel, p ro te stu l im p o triv a sta p in irii
(Invalidul).
D aca urm arim c o n stru c tia p o v e stirilo r su c c e siv e a le lu i S erafim o­
vici, ni se d e zv alu ie ta in e le a?a-zisei m unci „de b u c a ta rie " a v iito ru lu i
c re a to r al T o ren tu lu i de Her, d e v in e v iz ib ila im b o g a tire a tre p ta ta a p a le te i,
isc u sin ta m a e stru lu i de a co n d en sa a rtistic to n u rile.
O p e re le sc riito ru lu i i?i larg e sc din ce in ce m ai m u lt c a d ru l epic.
A c tiu n ea p o v e stirilo r se im b o g ate^te co n tin u u p rin in tro d u c e re a u n o r
p e rs o n a je m ereu noi. In felul a c e sta su b ie c tu l ci^ tiga in co m p lex itate, fa p t
c a re duce p in a la urm a la o cre ? te re a d ram atism u lu i sau lau n tric.
De?i to n u l g e n e ra l al p o v e stirilo r ra m in e n esch im b at in esen ta, de$i,
cu to t d eco ru l nou, m eridional, re la tiile so ciale z u g ra v ite ram in la fel de
reci $i due, de ce le m ai m u lte ori, la u n d e zn o d am in t tra g ic , in a c e ste
lu c ra ri de proza rasu n a, la in c e p u t ab ia p ercep tib il, m ai tirz iu to t m ai
p u te rn ic (P lim baiea, Iepurele) a c c e n te le u n u i cald lirism (in z u g ra v ire a
eroilor) ?i, ca u rm are d ire c ta a a c tiv ita tii g azetare^ ti a lu i Serafim ovici,,
a c cen te p u blicistice. In tro d u c e re a a c e sto r ele m e n te noi im b o g ate^te
su b s ta n tia l p o v e stirile sub a sp e c t em o tio n al ?i d aca m ai ad a u g a m aici cS
p e n e lu l a rtistu lu i d ev in e to t m ai sobru, m ai zgircit, re lie fu l c a p a tin d con-
tu ru ri m ai p recise, iar cu lo rile d ev e n in d m ai v ii $i m ai v a ria te , am $i

V.
d e slu sit u n e le te n d in g in se m n a te ale c re a fie i lu i A. S erafim ovici, ten d in fe
ce $i-au p recizat co o rd o n a te le in ca p o d o p e ra artistu lu i, T o ren tu l d e iier.
D ar p in a la c re a re a ac e ste i o p ere sc riito ru l a tre b u it sa p a rc u rg a u n
d ru m fo arte lung.

Un ev en im en t de seam a in v iafa lu i S erafim ovici 1-a c o n stitu it mu-


ta re a , in 1902, la M oscova, e v e n im e n t ce s-a ra s frin t a su p ra in tre g u lu i
sa u drum creato r.
De$i de m ai b in e de zece an i ,,slu jea m uzele", in a in te de a se stab ili
la M oscova, S erafim ovici tra ia , cum s-a r zice, ,,la p e rife ria m arii lite-
ra tu ri”, era, in tr-o m asu ra, pu fin c u n o sc u t c e rc u rilo r de cit’ito ri !ji, m ai
cu seam a, nu se p u te a p re v a la de an u m ite p re ro g a tiv e la fel cu cei care
p a rtic ip a u d ire c t la v iafa lite ra ra a cap italei.
F acin d cuno$tin{a cu G orki, la re c o m an d afia a c e stu ia ?i la in siste n ­
c e lui L eonid A n d reev , S erafim ovici in c e p e sa fre c v e n te z e c e rc u l lite r a l
..M iercurea", d e v e n in d m em b ru p e rm a n e n t al acestu i cere, ia r m ai tirz iu
c o lab o rato r al c u leg e rii Z n a n ie ce a p a re a sub d ire c ta in d ru m a re a .lu i G orki.
Era o ep o ca d e ap rig e fram in tari. G lasu l m aselor, care-?i ex p rim au
neinulfum irea, in c e p u se sa ra su n e in in tre a g a R usie. G rev i?tii ies in
s tra d a cu bol?evicii in fru n te ; m asele p o p u la re i?i cer cu in siste n ta
d re p tu rile ; ra sc o a le le fara n e ^ ti se inm ulfesc, to tu l p re fig u re a z a rev o lu fia
im inenta.
E ra ep o ca in c a re Lenin fu n d am en ta te o ria rev o lu fie i p ro le ta re in
R usia, epoca de entu ziasm a c in te c e lo r d e sp re $oim $i d e sp re A lb a tro s.
S in t anii (1903— 1905) m atu rizarii ceta fen e$ ti a in te le c tu a lita fii, in fie ra ta
n u o d a ta de G orki p e n tru ca se ru p se se de popor, anii cav alerism u lu i
„d e-un ceas" al b a rz ilo r d ecad en tism u lu i, po efii cu d e sa v ir? ire stra in i de
a d e v a ra te le fap te ero ice s a v irjite in n u m ele id e a lu lu i d e e lib e ra re a
poporului. D iferenfiata, fire^te, d upa g ra d u l con^tiinfei re v o lu fio n a re ?i
d u p a c a ra c te ru l sp e ra n fe lo r P e c a re le n u tre a , in te le c tu a lita te a ru sa era
c u p rin sa de a v in tu l rev o lu fio n a r-d e m o c ra t. D o v ed in d u -se u n te re n p ro p ice
p e n tru cu ltiv a re a a c esto r s ta ri de sp irit re v o lu fio n a re , a d u n in d u -i p e
sc riito rii cei m ai diferifi in p riv in fa co n cep fiilo r p o litic e $i e stetice, dife-
rifi ca v irs ta $i ta le n t (in cep in d cu C ehov, c a re fre e v e n ta u n e o ri in tru -
n irile, ?i sfir?ind cu B alm ont, fav o ritu l sa lo a n e lo r b u rg h eze, c a re le „ o n o ra ’'
n u m ai ra re o ri cu prezenfa), c ercu l ,,M iercu rea" tra d u c e a in v ia fa pro-
g ram u l lui G orki de c re a re a u n e i lite ra tu ri re a list-d e m o c ra tic e v ig u ro ase,
c o n trib u ia la c rista liz a re a ta le n tu lu i m u lto r m em bri ai sai (A ndreev,
Bunin, Tele$ov, C irikov, K u p rin etc.) p re c u m ?i la a p a rifia u n u i lung $ir
d e o p ere lite ra re ce-au p a tru n s in te z a u ru l lite ra tu rii ruse. S erafim ovici
d a to re a z a m u lt c e rc u lu i „ M iercu rea". El a g a sit in c a d ru l ac e stu i cere
critici c o m p e te n t, sfa tu ito ri cu e x p e rie n (a $i, cee a ce a fo st esen fial, u n

VI
in d ru m a to r ideologic in p e rso a n a lu i G orki. C e rin d sc riito ru lu i „o lite -
ra tu ra c in stita", care chem a la fap te ero ice, G orki, cu a te n fia ce-1 carac-
teriza, il a ju ta p e Serafim ovici, facindu-1 sa va d a cee a ce e ra esen fial
in a c tiv ita te a lite ra ra . In a c e a sta p riv in ta se c u v in e sem n alatS o intim -
p lare, p e care, m ai tirZiu, insuiji S erafim o v ici a re la ta t-o :
„I-am ad u s [lui G orki j _n.n.] p e n tru c u le g e re a Z n a n ie p o v e stire a m ea
M icu l m iner. Lui A lex ei M ax im o v ici i-a p la c u t p o v e stire a .
— B iine 1 a zis el, a c c e n tu in d p e i. A poi, d eo d ata , s-a rid ic a t c it
e ra de in alt, a in tin s m in a sp re m ine ?i a c o n tin u a t tu lb u ra t : N u u ita,
m inerii sin t d o a r m u ncitori. Ei cre e a z a to t ce e in ju r. La d u m n e a ta ei
n u s in t d e c it n i^te oam en i sarm an i, in d o b ito cifi d e m izerie, $i-(i in sp ira
mila... $i d o ar nu a cesta e in tre g a d e v a ru l. M inele, cin e le-a s a p a t ? C in d
se in eca u oam enii in ap a ce se re v a rs a in m ina, cine-o sc o te a de-acolo ?
U ite, b aie(elu l a sta al dum itale, d esig u r, fi-e m il3 d e el, n u zic b a ! D ar
cin d se v a face m are v a fi un a d e v a ra t m iner, din ta ta in fiu, cum s-a r
zice. In fa(a lui p am in tu l, m a ru n ta ie le p a m in tu lu i se v o r d esch id e. U ite,
?tii d u m neata, asta, tocm ai a sta u itam noi toti... $ i a r tre b u i s-o [inem
b in e m inte. $i cind (ii m in te c e v a in se a m n a ca ?i zu g rav e^ ti, d escrii
acest ceva."
P ove(ele p e care i le d a d e a G o rk i i-au p rin s -b in e lu i S erafim ovici,
m ai cu seam a in anii glorio^i ai rev o lu (iei.
C ele d in tii lu p te de c la sa din R usia, d a te d e p ro le ta ria tu l in a rm a t
al M oscovei, au d e v e n it o in a lta $coala p e n tru scriito r. In c re a (ia lu i se
p ro d u ce o cotitura.
Pa$jnd pe u rm ele fie rb in ti a le isto riei, m a rto r $i p a rtic ip a n t ac tiv la
e v en im en tele ce au a v u t loc la P resn ia, S erafim ovici a in (e le s n u n um ai
fen om enele rev o lu (iei, m ersu l ei d esfa^u rat d e la in tru n irile se c re te (In
toiul nop(ii) p in a la lu p te le pe b a ric a d e (In ca rtieru l P resnia $i M o rfi pe
strazi), d a r — ?i ac e sta este e se n fia lu l — a p a tru n s ch ia r c a ra c te ru l pur-
ta to ru lu i id e a lu rilo r re v o lu [io n a re ale p ro le ta ria tu lu i rus.
In loc sa m ai re d e a in tr-o form a p o e tic a to t c e e a ce u rife a e x iste n ja ,
in cel m ai fe ric it caz u n a sp e c t v re d n ic d e m ila $i de com pasiune, in
lu c ra rile sc rise in tre 1905 $i 1907 S erafim ovici in c e p e sa p o etizeze b u c u ria
lu p tei p e n tru fe ric ire a oam enilor, c re a to ri p u te fn ic i, de n e c lin tit ai vie(ii.
O n o u a co n cep tie d e sp re frum os c a p ita asp e c te p re g n a n te in zugra-
v irea tre z irii con^tiintei d e c la sa la o sp a la to re a sa o b ijd u ita de s o a r ti,
M aria (Bom be), (al ca re i chip te in d e a m n a fa ra v o ie sa faci o a p ro p ie re
in tre ea ?i M am a lui G orki), in d e sc rie re a c h ip u rilo r m u n c ito rilo r ileg a-
li$ti c a re a rd d e n e ra b d a re sa p a ? e a sc a p e fag a?u l m u n cii re v o lu fio n a re
(In toiul n o p fii) $i c are au d re p t d e v iza : „D aca am ra c n i o d a ta in g u ra
m a re c a tre to (i oam enii m uncii, sa se au d a In lu m ea in tr e a g i : « P ro letarl
d in to a te ta rile , u n i(i-v a l»"

vn
R ealist a u ster, S erafim ovici d e sc o p e ra fru m u se te a urnana in chipul
b a trin u lu i ra z v ratit, ta ra n u l A fin o g h en ici, in c o n ju ra t de o a u re o la ro-
m antica. A cesta, spre a salv a p e in c e n d ia to rii u n o r p ro p rie ta ti m inastire$ ti,
u rm a riti de cazaci, nu ?o v aie sa-$i je rtfe a s c a v ia fa (Palalai).
S criito ru l cin ta cu a c c e n te m ajo re m asa de oam eni care, im b ra c a ta
in negru, sarb ato re$ te, p a^e^te sub ste a g u l ro$u sa-$i c u c e re a sc a d re p tu rile
om erie^ti (in sch itele d esp re zile le de n e u ita t a le lu p te lo r p e b aricad e),
m asa care v a d e v e n i m ai tirziu e ro u l p rin c ip a l al lui S erafim ovici ; m asa pe
ale carei buze m ar^ul fu n eb ru „Noi je rtfa cazul-am in lu p ta cea greet" se
p reschim ba in tr-u n im n p a te tic al b u c u rie i d e a lu p ta (M ar$ul funebru),
a?a cum c u v in te le ro s tite d e b a trin u l z u g ra v in fa ta tru p u lu i fiului sau
ucis — un lu p ta to r din d e ta ? a m e n te le m u n cito re?ti : „...Nu-i. nim ic... nu-i
nim ic. N e-om rafu i noi...”, c u v in te de un tra g ism in a lta to r, ifi um plu
su fle tu l de prospefim e, de v ig o are, iti in sp ira u n optim ism ro b u st (M orfi
p e strazi). In cre a tia lui S erafim ovici din ace?ti an i (1905— 1907) iru p e
u n p u tern ic $uvoi liric $i p u b lic is ts , in v estin d -o cu u n anum e c a ra c te r
ten denfios, a caru i am p re n ta afecteaza ch ia r fe su tu l a rtistic al o p erelo r
resp ectiv e.

U ltim ele salv e au am ufit, p e ste R usia s-a la s a t ia r in tu n e ric u l


rea ctiu n ii. In cep e sto lipinism u l, in c e p an ii rep resiu n ilo r, ai pog ro m u rilo r,
ai ro b iei m orale. In cep e c ea m ai ru ? in o a sa p e rio a d a din isto ria in te-
le c tu a lita tii ruse, ep o ca d e^an fatei sp e c u le id eo lo g ice ?i a ren e g a rii. A
b a tu t ceasu l u n o r g rele in c e rc a ri, ia r ,,cav a le rii d e m a sc a ra d a " ai zilei de
ie ri se g rab esc sa se d esc o to ro se a sc a d e za le le $i de arm ele lor. Unii
in c ep sa se caia sca in public, ad u c in d tro n u lu i a sig u ra ri de lo ia lita te ,
calificindu-^i clip ele de c u raj civic d re p t g re?eli (M inski, Sologub el
comp.) ) alfii b lestem a cu glas ta re re v o lu fia ?i p e re v o lu tio n a ry so rb in d
,,ceai cu d u lceafa de c a is e ” in c a b in e te le lo r co n fo rtab ile, ?i ch eam a la
sta re a „om ului gol pe p a m in t go l" (A ndreev) ; o a tre ia cate g o rie , elim i-
n in d din c r e a t e to t ce a v e a o sem n ificatie sociala, se re tra g e in lum ea
lip sita de p rim ejd ii a v isu rilo r, in d o m en iu l u n o r d e p a rta te re v e rii (Bal­
m o nt), al u n o r m ed itafii e tic o -a b stra c te (K uprin), sau se d e d a la n a tu ­
ra lism ?i la „ d e g u sta re a " u n o r fenom ene p a to lo g ice (A rfiba$ev, Bobo-
rik in). R in d u rile in te le c tu a lita tii lite ra re ram a sa c red in cio asa id e a lu rilo r
re v o lu fie i se ra ris e ra sim fitor. De fapt, se d e stram a se ?i cercu l
,,M iercurea".
A latu ri d e lite ra ti ca G orki, B ednii, V orovski, leg afi de m i^carea
p ro le ta r a p rin fire train ic e , n u $i-a tr a d a t co n v in g e rile de ieri nici
S erafim ovici. D im potriva, c re a tia sa, a v in d un c a ra c te r realist, d em o c ra ­
tic, se dezvolta, se m aturiza, in focul lu p te i p e c a re a tre b u it s-o d u ca
Im p o triv a acelei in te le c tu a lita ti ru se c a re ren eg ase. In a fa ra de o seam a

VIII
de p o v e stiri ?i de artico le p u b lic istic e (p rin tre c a re N isip u ri, Im parafia
?oarecilor etc., u n d e z u g ra v e ? te d ram a o am en ilo r c a re au tre c u t alS turi
de v iafa a d e v a ra ta , im potm o lin d u -se in rhla?tinile filistin ism u lu i, a le u n ei
fericiri in esch in e de m ic-burghezi) in anii rea c fiu n ii el cre e a z a ?i cea
m ai re p re z e n ta tiv a opera a sa din p e rio a d a p re m e rg a to a re lu i O ctom brie.
E v o rb a de V n o r a ? I n s t e p a. C u p rile ju l cele i d e-a ?apte zecea
aniversairi a scriito ru lu i, P ravda sc ria d e sp re a c e st ro m an : «In a n u l 1906,
lite ra lm e n te a d oua zi dupS in su re c fia din d e cetn b rie de la M oscova, Sera-
fim ovici in c e p e sa scrie ro m an u l Un ora? in ste p a , ro m an c a re se c ite ? te
?i astazi cu o em otie profundS. In a c e a sta o p era se afirm a cu in n o ita
p u te re in e v ita b ilita te a ?i n e c e sita te a rev o lu fie i : ,,R evolutia d in 1905 a
fost zdrobita. T raia sca rev o lu tia !"»
Un ora? in step a e ste cel d in tii m are tablou epic al lu i Serafim ovici,
cu un su b iect co n stru it p e m ai m u lte p lan u ri, A u to ru l a folosit cu iscu-
sin fa to t ce acu m u lase m ai b u n in a rse n a lu l sau de a rtist, ip cu rsu l dece-
n iilo r de a c tiv ita te scriito riceasca.
N a ra fiu n e a red a isto ria in te m e ie rii ?i in flo ririi u n u i ora? de step a,
n e in tro d u ce in atm osfera, la in c e p u t am o rtita, lin i?tita, d a r c a re se
in c a rc a tre p ta t cu m ari co n flicte so ciale a u n u i ora? c a p ita list. Sub ochii
no?tri, h an g iu l — un sp ecu lan t, d e p ra v a t ?i uciga? — p e n um e Z a h a rk a
K uroedov, face ca rie ra d ev e n in d fabricant', u n ..re sp e c ta b il” tu to re -in -
e ta te ; in opozi^ie cu el se afla co lec tiv u l de m u n cito ri ca re la in c e p u t i?i
ex p rim a nem uR um irea cu sfiala, d a r care, m atu rizin d u -se, se tra n sfo rm s
in tr-o forfa o rg an izata ce-?i d esem n eaza din rin d u rile ei d re p t coriducator
p e R eaboi (C iupitul), c a re v a sta in fru n te a lu p te i re v o lu fio n a re a co-
lectiv u lu i.
A latu ri de fig u ra lui Z a h ark a — in c o n te sta b il su cces al au to ru lu i —
sin t m o d elate cu m aiestrie ch ipul in g in e ru lu i P olinov, u n lib e ra l noto riu ,
c a re se v in d e p in a la urm a lu i K uroedov, ?i ch ipul stU dentului m en?evic
P etka, dornic m ai in tii sa-?i „acu m u leze u n m ic c a p ita l p o litic", c o c h e tin d
cu m uncitorii, insa, p u s in fa(a a lte rn a tiv e i de a p a rtic ip a la lu p ta lor, d a
in apoi asem en ea lui Polinov, cu m n atu -sau , ?i se g ra b e ? te sa v in a in
a ju to r cap italistu lu i, asigu rin d u -?i stra te g ic un loc?or cald.
J in in d seam a de ru ?in o asa re n e g a re a in te le c tu a lita tii b u rg h eze,
fig u rile lui P o linov ?i P etk a c a p a ta u u n sen s polem ic d e o seb it de a sc u tit
in anii aceia de c rin cen a reacfiune.
De?i S erafim ovici n-a re u ? it sa infa[i?eze m u ltila te ra l ?i sa d ea
ch ip u rilo r izo late de m uncitori, ?i in d eo seb i al lui R eaboi, un co lo rit v iu ,
de?i sub asp ectu l artistic ace?tia n u sin t de ta lia fig u rilo r lu i P o lin o v
?i P etka, totu?i d e scrierea a ctiu n ilo r ace sto r p e rs o n a je da ro m an u lu i acea
re zo n an ta optim ists, re v o lu fio n a ra d e sp re care se v o rb e ? te in a rtico lu l
am in lit al ziaru lu i Pravda.

IX
A m p lo area co ncepfiei au to ru lu i, c it u n e le solu(ii a rtistic e de
tip izare din Un ora? in step a au c o n stitu it o c ale n e m ijlo cita d e acces sp re
e p o p eea n o v a to a re a lu i S erafiniovici, T o re n tu l d e lie r.
La v irs ta d e p e ste cincizeci d e ani, S erafim ovici a tre b u it sa tra-
ia sc a o ro rile razb o iu lu i (al d o ilea din v ia fa lui), p e c a re de la in c e p u t 1 -a
p riv it ca pe o c a la m ita te p e n tru in tre g u l p o p o r ?i p e c a re 1-a
c o n d am n a t cu v eh em en fa. D o rin d sa ia p a rte la e v en im en te, sa fie in
inim a lor, scriito ru l p le a c a p e fro n tu l p rim u lu i razb o i m ondial unde, in tr-o
c o lo an a sa n itara , a re p rile ju l sa lu creze im p re u n a cu M aria Ilin icin a, so ra
lu i Lenin, fapt ce a a v u t o in flu en fa c o n sid e ra b ila a su p ra a titu d in ii scriito-
ru lu i fafa de razboi. Cu to a te ca in p o v e stirile ?i in re p o rta je le ce ab o rd au
te m atica razboiului, S erafim ovici n u a v e a p o sib ilita te a sa sp u n a fara
re z e rv e to t ceea ce g indea, s ta re a lu i d e sp irit se p o a te ju d e c a ch ia r $i
d u p a u rm a to ru l c ita t din In tlln irea : „ O ric it n e -a r schilodi, n e -a r u cid e ?i
n e -a r chinui in fio ra to a re a re a lita te ru sa, o ric it s-ar ag ita d e colo-colo cei
schilodifi, totu$i v iafa ex ista , in im ile b at, $i cine $tie c it d e z g u d u ito r se
v a p u n e c a p a t ta c e rii a p a sa to a re , cu ce zgom ot a su rz ito r se v a n a ru i
o rin d u ire a !’’

$i o rin d u ire a s-a n a ru it. In 1917, iata-1 p e S erafim ovici d e p a rte a


bol^evicilor, fap t p e n tru c a re e ste izg o n it din c ercu l ,,M iercu rea", iar
fo?tii colegi de g ru p il in fiere aza. D ar fip e te le fu rio ase n -au a v u t p u te re a
sa -1 a b a ta din drum p e sc riito ru l strin s le g a t de p ro le ta ria t $i n a sc u t
p e n tru a d oua o a ra d e rev o lu fie. Cu in fla c a ra re a u n u i p u b lic ist bol^evic
(in 1918 a d e v e n it m em bru de p artid ), S erafim ovici s-a a ru n c a t in focul
in c aierarii, m ilitin d p e n tru a d e v a ru l lu i O ctom brie. Sqhifele sa le din
p rim ii ani de d u p a re v o lu fie sin t o m a rtu rie v ie a e p o p eii fap telo r
poporului, epo p ee p lin a de d ram atism ero ic ?i in alfato r;
In 1920, in m in tea lu i S erafim ovici ia n a ^ te re id e e a d e a zucfravi o
v a s ta p an o ra m a p e te m a razb o iu lu i civ il $i, d u p a o lu n g a p e rio a d a de
gestafie, de c o n cep ere a p lan u lu i, in c e p e sa sc rie in an u l u rm ato r.
In p e rio ad a aceea, tin a ra lite r a tu ra so v ie tic a n u in re g istra se o p ere
c a re sa reflecte epic, la rg ?i re a lis t e v e n im e n te le re v o lu fie i ?i a le ra z ­
b o iu lu i civil ce au zg u d u it in tre a g a lum e. F edin i?i am in te^te d e acei
ani, sp u n in d :
„N ici n-apucam sa n e dezm eticim b in e d u p a e v e n im e n te le u n u i ceas,
c in d n e $i tr in te a la p a m in t u rm a to ru l".
S criito rii $i p o efii atra$i in v ilto a re a ciocnirii p a siu n ilo r n a zu ia u
s5-^i sta b ileasca p e n tru in c e p u t u n credo p olitic, fie in m a n ie ra lirica,
fie p u b licistica.

X
E d rep t, au m ai e x ista t in c e rc a ri d e a ev o ca ta b lo u l epic al rev o -
lu fiei (poem ele C ei doisp rezece d e A. Blok, in 1919 ; 150.000.000 de
V. M aiak o v sk i, in 1920 ; Strada p rin c ip a ls d e D. B ednii, in 1922, sau
n u v ela C aderea D a im lu i de A. M ali?kin, in 1921), d a r a u to rii a c e sto r o pere
n u se le p a d a se ra in c a d e v iz iu n e a ro m an tica $i d e m odul ro m an tic d e a
z u g rav i ev e n im e n te le ?i in sp e c ia l e ro u l-m a sa re v o lu tio n a ry , p re z e n ta ta
fie ca un ,,voinic din p o v e ste ", fie ca „o m u lfim e” lip sita de in d iv id u ali-
ta te , o in tru p a re a voinfei re v o lu jio n a re . N e rv u l o p e re lo r m ai su s-p o m en ite
n -a fost d e c it p ato su l rev o lu fio n a r p lin de un optim ism v iguros.
In tim p u l acesta, re a lita te a g ra n d io a sa c e re a im perio s un ta b lo u
re a list in c a re fau rito ru l isto rie i s-ar infelege, s-ar afla p e sine. D espre
acest lu cru au v o rb it num ero$i sc riito ri c a re a u sim fit im p e ra tiv u l tim -
pului. E sen ja a c e sto r afirm afii p o a te fi re d a ta p rin c u v in te le lui
D. F urm anov, a u to ru l rom an u lu i C ea p a ev : ,,Este a b so lu t n e c e sa ra o o p era
ep ica la in a lfim ea epocii".
In an ii tin erefii, p e isa ju l asp ru , tra g ic al N o rd u lu i a c o n trib u it la
d e te rm in a re a v o cafiei scriito ric e ? ti a lu i Serafim ovici. A tu n c i cin d se afla
la ap o g eu l a c tiv itafii cre a to a re , u n ro l d e seam a in c re a re a c a p o d o p erei
lu i 1-a ju c a t — d u p a cum m a rtu rise a el insu?i m ai tirz iu — p e isa ju l C au-
cazului, c are-i ferm ecase d e m u lt in c h ip u ire a , m a re j p rin colorit, cloco-
tito r de viafa, chem ind la fap te eroice. ,,Nu a v u se se in ca loc R evolufia
din O ctom brie, nici razb o iu l civil, n u e x is ta u in c a in co nsecin fa prem izele
p e n tru T o ren tu l de Her, d a r to t cim pul de acfiune, to t fundalul, to a t 8
n a tu ra lui, a C aucazului, a rd e a u d e m u lt in a in te a m ea ca o v e d e n ie a tra-
g ato are, vie. P e isa ju l v ig u ro s al c re ste lo r C au cazu lu i se im p lin ta se in
culori d e foe in m in tea m ea de sc riito r ?i c e re a im p erio s sa fie z u g ra v it.”
D rept m a te ria l artistic dem n d e m arefia n a tu rii i-a se rv it la fel de
m a re a ja is to rie a razb o iu lu i civil. A ales o p a g in a d e u n in a lt dram atism
d in tr-u n glorios letopisef, le g e n d a ru l m ar? al arm a te i din T am an p e ste
la n ju l m unfilor C aucaz (1918), m ar? in fa p tu it cu sco p u l de a ie$i din
tin u tu l K ubanului, im p in zit de re b e liu n i a lb g ard iste, ?i d e a se un i cu
fo rfele p rin cip ale a le A rm atei Ro^ii.
Isto ria n a ^ terii ace ste i ep o p ei m e rita sa fie cu n o scu ta.
In ca in 1919, m ed itin d a su p ra d e stin e lo r rev o lu fie i, S erafim ovici a
g a sit d eo se b it de im p o rtan t fap tu l c a p lu g a ru l a p u s m in a p e arm a p e n tru
a a p a ra c u c eririle lu i O cto m b rie ?i a in feles ca su c c esu l a c e ste i lu p te
d e p in d e de g ra d u l con^tiinfei, d e e lib e ra re a p sih o lo g iei fa ra n u lu i d e ele-
m en tele sp o n tan e.
In ac eea?i p erio ad a, sc riito ru l s-a in tiln it cu u n ii d in tre fo^tii p a rti-
cipanfi la e ro icu l mar$ al arm a te i din T am an $i, in tim p ce asc u lta
p o v e stirile lor, id e e a v iito a re i o p ere lu a c o n tu ru ri to t m ai p recise. A
u rm a t apoi o m inufioasS m u n ca de d o cu m en tare. In a fa ra d e izv o a re le

XI
v e rb ale (re la ta rile p articip a n tilo r), S erafim ovici a p a rc u is o su m ed en ie de
,,ju rn ale zilnice", de scriso ri ale p a rtic ip a n tilo r ?i a gasit, ce.-i d rep t, cam
sarace, re la ta ri ale p resei d esp re a c e st m ar?. ,,Scriam haotic, to t frag-
m ente, ev o ca autorul... Imi am intesc, am scris in tii sfir?itul, ultim a scen a
a m itingului. M a fram in ta m ult; m a ch in u ia a c e a sta scena. O aveam
in a in te a ochilor pe bab a G orpina, a?a cum a ju n se se sa fie. In sc en a finala,
p e n tru m ine se co n c e n tra se in tre g u l sen s al lu crarii. A c e a sta sc en a ard e a
n eobi?nuit d e viu in m in tea m ea." D upa ce a cize lat ?i a fix a t b in e id eea
de baza, o g lin d ita in u ltim u l capitol, S erafim o v ici a scris prim'ul capitol,
sc en a prim ului m iting cu c a re in cep e rom anul, ia r apoi, asem e n e a artis-
tului c a re aleg e cu m eticu lo z ita te p ie tric e le le u n u i m ozaic, p o triv in d cu-
lo rile, dim ensiunile, sc riito ru l „a a d u n a t" .tirnp de doi ani ?i ju m a ta te
m aiterialul p e n tru ta b lo u l so lic ita t d e c a d ru l p e c a re ?i-l dim en sio n ase.
In d ecu rsu l ac e ste i m unci, sc riito ru l a tre b u it sa lu p te n u o d a ta cu
el insu?i, sa re n u n te la m an iera de a scrie, p ro p rie lui in p e rio a d a pre-
m erg a to a re lui O cto m b rie (fusese d o a r in to td e a u n a un c ro n ic a r al v ietii
in proza ei cotidiana), p e n tru a gasi un stil a d e c v a t sa rc in ilo r de ordin
ideologic a le noii sa le opere. Cu p e rs e v e re n fa a lu c ra t a u to ru l ?i la
z u g ra v ire a p e isa ju lu i c a re ii a n tre n a d eseo ri in chip ex ce siv condeiul.
A ?a a fost c re a t T o ren tu l de tier, p rim a o p era cu un la rg suflu epic din
tin a ra lite ra tu ra so v ietica (a v az u t lum ina tip aru lu i in an u l 1924), o p era
ce a m arcat un m om ent im p o rtan t, a d e v e n it un ja lo n in lite ra tu ra so­
v ietica.
,,In g eneral, in T o ren tu l de Her am fo a rte p u fin e lu c ru ri n a sco cite
de m ine. In tim p la rile le-am d escris in m are p a rte a?a cum s-au p e tre c u t.”
A c e a sta m a rtu risire ?i a lte le in c a p e c a re S erafim ovici le face in artico lu l
s a u Din istoria T o r e n t u l u i d e t i e r d ez v a lu ie p ro b le m e le d eo seb it
d e im p o rtan te p riv in d specificu l epopeii a c e ste ia — am sp u n e — in m in iatu ra.
F antezia c re a to a re a sc riito ru lu i a lu c ra t m ai ales la s e le c ta re a din
n o ian u l de fapte, in tim p la ri ?i noi tra s a tu ri c a re sa p o a ta ex p rim a p recis
?i cu m axim a conciziune (ap ro ap e ceh o v ian a) p ro c e su l d e ren a? te re , de
tra n sfo rm are la u n tric a a m asei taran e$ ti-m e?te?u g are?ti, cu sta re de sp irit
an arh ica, in tr-u n torent d e Her al arm a te i re v o lu tio n a re — unit, sudat,
g a la d e lupta.
Din m ic ro u n iv ersu l e v e n im e n te lo r ce se p e tre c in T o re n tu l de tier
in fata ochilor n o ?tri se d esfa$ o ara e p o p e e a in tre g ii Rusii re v o lu tio n a re .
G ra d a te psihologic, a c e ste ev e n im e n te d ezv alu ie in m odul cel m ai con-
v in g a to r logica isto rie i ?i sco n teaza p u te rn ic a im p re sio n a re a c itito ru lu i.
De la tab lo u l in itia l al hao su lu i, al d ezo rien tarii, al forfotei, al g alag iei
iniilor de g lasu ri din ta b a ra A rm a te i Ro?ii (am intind u n iarm aroc) —
ta b lo u com pus cu m a ie strie d a to rita a tit in te lig e n te i c o n stru c tii a dialo-
gu lui colectiv, c it ?i m eta fo re lo r cu a ju to ru l ca ro ra a u to ru l sch iteaza

xn
c a ra c te re le — si p in a la n e n u m a ra te le sc en e d ra m a tic e (d in tre c a re cul-
m in an ta e ste aceea in care o stasii rosii tre e p rin faja m u n cito rilo r spin-
zura{i de albgardi$ti), scene p re s a ra te cu fo a rte ra re m om ente com ice (ca,
d e pilda, e p iso d u l in c are cazacii im b raca ru farie fem eiasca), S erafim ovici
a ra ta cum, tre c in d prin ch in u ri si lacrim i, p rin sco ala g re a a lu p te i revo-
lu tio n are, m asele se m atu rizeaza, se ealese, oam enii d ev in lu p ta to ri con-
Stienji p e n tru scum pa lor P u te re S o vietica.
S criito ru l in fatiseaza a d e v a ru l v ie jii ,,gol-golut" — de d a ta a c e a sta
n u in a m a n u n tele ei p artic u la re , ci in d etalii cu p u te re d e a b stra c tiz a re —
Si de aceea, ca $i in viata, p a g in ile ep o p eii cu p rin d c o n tra ste nu m ero ase,
a d e se a p a ra d o x a le (o in alta m a n ife sta re a um anism ului, ex p rim a ta p rin tr-o
c o n stie n ta je rtfire de v ie ti om enesti) : to t ce-i in a lja to r si to t ce-i josnic,
,,an im alic” se im bina in tr-u n m aiesto s im n u nic in c h in a t v iejii, luptei.
In e p o p eea lui Serafim ovici e v e n im e n te le clo co tito a re , de un ritm
trep id an t, curglnd asem en ea u n u i to re n t, d e stin e le m aselo r in co n tin u a
sch im b are sin t p erfect su g e ra te p rin re p e ta ri c o n tin u e — re fre n e —
p rin tr-o v o ita su b lin iere a su c c e d a rii tim p u lu i in c a re se d e sfaso ara
a c fiu n e a : zi, n o apte, dim in eata, se a ra ; p rin tr-o ab u n d en fa de co n stru cfii
an afo rice ?i m etafo rice v a ria te , le g a te de im ag in ea u n u i to re n t, p rin in-
tre ru p e re a m i?carii cu m om ente d e im o b ilitate, de ,,tace re g ra ito a re " —
to a te de un d eo seb it efect artistic , c a re rid ica in tre a g a o p era la n iv e lu l
u n u i sim bol m aiestos al m arsu lu i g lo rio s rev o lu fio n a r.
La c a ra c te ru l polifonic al o p erei co n trib u ie ?i a rm o n io asa im b in are
a d o u a s tra tu ri lex icale : p e de o p a rte u n lim baj solem n, c a re im braca
form a u n u i stil in alt, cu sin tag m e si co n stru cfii sin ta c tic e co re sp u n z a to a re
(in treb a ri reto ric e, exclam atii, in c e p u tu ri de fraza ritm ate), e lem en te ce
d au lim bii o ritm ica perm an en ta, un c a ra c te r so lem n ; p e de alta p arte,
u n lim baj de to a te zilele, p re s a ra t cu ex p re sii v u lg are, lip sit d eseo ri de
o logica form ala, realizat cu d e lib e ra re la un n iv e l in te le c tu a l p recar.
In tre a g a conceptie a rtistic a a acestu i rom an-epopee, n esp u s de
actuala, an ticip in d p ro ced e u l asa-zisei p ro ze d e n o ta jie, cu p ro p o zijiu n i
p re c ip ita te si ritm in sacad e, din zilele n o astre, d a to rita u n o r „ I t o u -
v a ille s " -u n a rtistic e ale au to ru lu i, a fost su b o rd o n a ta z u g ra v irii activ itafii
isto rice a m aselo r populare.
D in p a g in ile T o ren lu lu i d e Her, in a fa ra de ch ip u l c o n c re t isto ric e ste
Si to tu si colectiv, lu a t in ansam blu, al p o p o ru lu i c a re lu p ta, se d esp rin d
c h ip u rile a doi eroi, doua p o rtre te in d iv id u a le : baba G orpina si K ojuh.
D aca in figura G orpinei, d e v e n ita sim bolica, a u to ru l p a rtic u la riz e a z a
p ro b lem a g e n e ra la a tran sfo rm arii m o rale a m aselor, lic h id a re a de c a tre
a c estea a in stin c te lo r de mic p ro p rie ta r, in d iv id u a liste (episodul cu sa-
m ovarul) si in je le g e re a id e a lu lu i socialist, a a d e v a ru lu i rev o lu jie i, in
schim b, p rin z u g rav irea figurii lu i K ojuh, S erafim ovici rezo lv a p e n tru

2 XIII
p rim a o a ra in m od ju s t re a list in p ro za so v ie tic a p ro b lem a p o p o ru lu i
$i a eroului. P rin tr-o asem e n e a re z o lv a re a rtistic a , K ojuh e ste in felu l sau
u n corifeu, u n p rim us in te r pares (prim ul p rin tre egali).
„K ojuh este ?i nu e ste erou, sc ria m ai tirz iu S erafim ovici. El n u e ste
erou, p e n tru ca d aca m asa n u 1-a r fi p u s in fru n te a ei, d a c a n u ?i-ar fi
tu m a t co n fin u tu l in el, K ojuh a r fi ram as u n u l d in tre cei m ai obi^nuifi
oam eni. In acela^i tim p in sa el e ste ?i ero u , e ro u p e n tru ca m asa nu
s-a m ulfum it n um ai sa -1 in v e s te a sc a cu forfa ?i c o n jin u tu l ei, ci 1 -a
u rm at, 1 -a a s c u lta t ca pe co m an d a n tu l ei."
Fiu de arg at, rem jind sa d e v in a in anii razb o iu lu i ofifer, in ap are n fa
cu nim ic d eo seb it de re stu l osta$ilor ro^ii, p o a te d o a r p rin „ m ax ilarele
sale de fier" sa u ,,h iriitu l d e fier al g la su lu i" (au to ru l n u d a n ici un fel
de d e ta lii a su p ra v ie jii lu i K ojuh, sp re a nu-1 sep a ra de m asa), K ojuh
g in d e^ te la fel cu p o porul, a re acelea^i v isu ri ?i n azuinfe ca ?i poporul,
in c e a rc a acelea^i d u re ri ca ?i ceilalfi. K ojuh in sa in fele g e cu un ceas
in a in te a celorlalfi im p erativ u l tim p u lu i $i, p rin ta le n tu l de s tra te g $i de
co n d u cato r, se p o a te situ a in fru n te a m asei p e n tru ca, in co n d ijiile d ate,
tra n sp u n e in fap te v o in fa p ro le ta ria tu lu i, c h iar ?i in cazul cin d a c easta
v o in fa „se su b in feleg e d o a r in m od ta c it”. In T o ren tu l d e fier, S erafim o­
v ici a reuijit sa re d e a cu d e o se b ita fo rfa d e su g e stie d ia le c tic a ?i din a-
m ism ul cre$ terii p e rso n a lita fii $i a m asei, $i ch ia r d a c a ero u l, K ojuh, e ste
m ai p u jin re a liz a t ca in d iv id u a lita te d e c it fra jii lu i (K licikov din rom anul
C eapaev d e F u rm anov $i L evinson din n u v e la In irin g e re d e F adeev),
p rin c a ra c te ru l m u ltila te ra l al p o rtre tu lu i p sih o lo g ic $i p rin farm ecu l sau,
to t lui ii ram in e d re p tu l d e in tiie ta te .
In ceea ce p riv e ? te calitafile ro m an u lu i ele p o t fi ju d e c a te d u p a
ih tre b a re a p e c a re o p u n e a u p a r t i c i p a n t la m ar^ul d escris in c a rte : ,,In
ce u n ita te a lu p ta t to v a ra ? u l S erafim ovici ?" C o n frajii de con d ei au recu-
n o scu t ca a u to ru l T o ren tu lu i d e Her a re d re p tu l d e ,,p io n ierat" : „Noi,
g e n e ra jia m ai v irstn ic a de s c n ito ri so v ietici, ne aflam in c a la in c e p u tu l
d rum ului de c re a jie cind, in an u l 1924, a a p a ru t m o n u m e n ta lu i ro m an al
lu i S erafim ovici T o ren tu l de Her". (A. K a rav aev a).

D upa ce a te rm in a t T o ren tu l d e Her, S erafim ovici, c a re tre c u se de


60 ani, s-a g in d it sa sc rie o e p o p e e $i m ai g ran d io asa, p e c a re a in titu -
lat-o p ro v izo riu B atalia. C a rte a u rm a sa a b o rd eze te m a ero icei co n stru c tii
a sta tu lu i so v ietic ?i fo rm area n o ii so cietaji. P a rte a in tro d u c tiv a a a cestei
e p o p ei tre b u ia sa fie T o re n tu l de lier. C u to a te ca a m ai tr a it in c a un
sfe rt d e veac, scriito ru l, im p o v a ra t d e ani, n-a iz b u tit sa-?i tra d u c a in
re a lita te ideea. M a rtu rie a c e sto r p la n u ri au ram as d a a r c ite v a schife,
p o rtre te lite ra re , note, insem n ari.

X IV
La sfir^itu l celu i d e-al tre ile a $i la in c e p u tu l celu i d e-al p a tru le a
d e c e n iu , in tr-o serie de p o v e stiri ?i, in d eo seb i, in sch ifele Prin patrie,
S erafim ovici, asem en ea lu i G orki, i?i p u n e a sa rc in a d e a a ra ta tin e re i
■generafii a lu i O cto m b rie „ tre c u tu l" $i ,,p re z e n tu l”. A m intindu-^i de
tre c u t, v o ia sa z u g ra v e a sc a m lad ifele n o u lu i din v ia fa T a rii S o v ietelo r.
P a strin d p in a la a d in ci b a trin e fi ,,sen tim en tu l a c tu a lita fii" ?i stiin fa d e a
d esco p eri n o u l din viafa, d u p a 1930, sc riito ru l a in c e p u t sa creeze u n
v a st ta b lo u cu tem a co le c tiv iz a rii p e m alu rile D'onului, intitulindu-1
O g oarele colhoznice. N -a scris in sa d e c it c ite v a c ap ito le, ro m an u l raini-
n in d , astfel, n eterm in at.
La v ir s ta de 80 ani, a c e st a rtis t al c u v in tu lu i se d u ce din n o u sa-^i
ap ere p a tria cu a ju to ru l co n d eiu lu i. A flin d u -se in rin d u rile a rm a te i o p e­
ra tiv e pe fro n tu rile M arelu i R azboi p e n tru A p a ra re a P atriei, in re p o rta -
je le sa le d e sp re razboi, re u n ite sub titlu l A c e a sla n u e o m in u n e, cu
tin e re a s c a in fla c a ra re $i c o n v in g e re ad in ca , d e v p ch i com unist, S erafim o­
v ic i a ra ta cit de leg itim a e ste v ic to ria p o p o a re lo r U.R.S.S. a su p ra „arm a te i
fa ra suflet, de plum b ?i d e o fel” a fasci?tilor.
U n m erit in c o n te sta b il al lu i S erafim ovici e ste $i a c e la d e a fi sp ri-
jin it, a ju ta t (prin sfaturi, p rin a titu d in e calda, p lin a de grija), cu in fele-
g e re $i p rie te n ie p e tin e rii scriito ri, cei c a re ab ia i?i d e sfa c e a u arip ile.
In a c e a sta p riv in fa sin t c a ra c te ristic e c u v in te le lu i $ o lohov, p a tru n se de
o a d in c a stim a ?i de recun o ^tin fa fafa d e un to v a ra ? m ai b a trin : ,,S era­
fim ovici ap a rfin e acelei g en erafii d e sc riito ri de la c a re noi, tin e re tu l,
am in v afat. P erso n al ii d ato rez m u lt lu i S erafim ovici, d e o a re c e el a fost
cel d in tii c a re m -a su sfin u t c h ia r la in c e p u tu l a c tiv ita fii m ele d e scriito r.
A fost prim u l c a re m i-a sp u s un c u v in t d e a p ro b are, de recu n o a $ te re ca
sc riito r."

S erafim ovici a m u rit in ziu a cin d im p lin ea o ptzeci ?i $ase d e ani.


A m u rit u n lab o rio s m in u ito r al c o n d eiu lu i strin s le g a t d e p o p o ru U sa u ,
un nobil sem an ato r al frum osului, un a sp ru lu p ta to r, u n om cu inim a
deschisa, un om c a re a iu b it v iafa. C u u n an in a in te d e m o arte, a la sa t
c o n tem p o ran ilo r $i p o sterita fii u n fel d e te sta m e n t m o ral : ,,V iafa a re un
p arfum im b a ta t o r ! V iafa n o a stra e ste u n n esfir^ it sp afiu alb a stru . In-
fru m u setafi c it m ai m u lt a c e a sta v iafa, ta ia fi ?i m ai m u lte d ru m u ri in
sp a fiile ei n esfir^ ite !"

A. K o v a r i

1*
PE UN SLOI DE GHEAJA

Nori plumburii, zdrentuiji, tree jos de tot pe deasupra


marii, ca un cird impra$tiat de pasari speriate. Vintul taios,
patrunzator, de pe ocean, cind ii aduna !ntr-o masa compacts,
intunecata, cind, parca in joaca, ii razle^e^te $i-i mina, grama-
dindu-i in forme fantastice.
Marea-i din ce in ce mai alba. Vremuie$te, vuind. Se ridica,
greoaie, valurile de plumb §i, involburindu-se in spuma cloco-
titoare, se rostogolesc cu un zgomot inabu§it pina in negu-
rile departarii.
Vintul scurma cu minie intinderile pletoase, impro$cind
pina departe stropii saraji.
De-a lungul ^armului cotit se inal^a masiv, ca o creasta
uria$a, mormane albe, zim^ate, de ghea|;a ingramadita pe grin-
duri. Parca ni$te titani, incaiera^i intr-o lupta grea, aruncasera
aceste sfarimaturi gigantice.
Intrerupt doar de ie$iturile povirnite ale inal^imilor de
linga ^arm, codrul des inainteaza posomorit de-a dreptul
in mare.
Vintul vijiie printre. trunchiurile ro$ii ale pinilor seculari,
indoaie brazii zvelji, leganindu-le virfurile sub^iri $i spulberipd
zapada pufoasa de pe cetinile plecate cu triste^e in jos.
O amenin^are stapinita se simte in acest vuiet surd, uni­
form. Singuratatea salbatica raspinde$te un urit de moarte.
Veacuri carunte tree far a urma peste ^inuturile mute. Iar co­
drul des sta lini$tit $i mohorit, cufundat parca in ginduri, i$i
clatina virfurile intunecate. Inca nici un trunchi puternic nu
i-a cazut sub toporul indrazne^ al unui lacom exploatator de
paduri. Mocirlele $i mla§tinile de nestrabatut se ascund in
desi$u-i intunecos. Iar acolo unde pinilor seculari le fac loc

5
tufi$urile pitice, se desfa$oara — ca o intindere moarta — tun­
dra fara via^a. Ea se pierde pe meleaguri nesfir$ite, in negura
rece a ce^ei care atirna jos de tot.
Cale de sute de verste — nici un fumu$or, nici o iurta,
nici o urma de oni. Numai viscolul inal^a zapada in virtejuri
de pulbere, ca ni$te stilpi. Numai negura moarta se tira$te pe
pamint deasupra pustiei de omat.
O data pe an vine $i pe aici omul cel fara de astimpar,
turburind mohorita singuratate a salbaticei pustieta^i. De fie-
care data, cind se lasa gerul cumplit si peste mla$tini, $i-n
tundra se a$terne pod de ghea^a, iar pe mare se deslu$esc, in
departarea innegurata, contururile neregulate ale ghe^urilor
polare, care se apropie amenin^ator dinspre ocean, incep sa $er-
puiasca convoaie originale, venind de pe departatele maluri ale
Mezenei $i din satele de pe ^arm, peste tundra $i peste cringu-
rile padurii batrine, scirtiind cu talpile de fier pe zapada in-
ghe^ata pina la fund : reni nordici, scunzi, cu coarne ramuroase,
trag dupa din$ii luntre lungi, negre, puse pe talpi. Merg $irag
unii dupa al^ii, calcind cu luare-aminte pe stratul de zapada
intarita de ger, iar alaturi de ei pasesc siluete albe, pletoase,
cu mers greoi, leganat...
§i codrul batrin prive$te cu mohorita minie cum oaspe^ii
nepoftiti tabara cu corturile la marginea lui, cale de citeva
verste.

II

Soroka sta pe un morman de ghea^a, ^inind in miini o


cange lunga. Are privirea a^intita in recea departare. Acolo,
aproape de insa$i dunga zarii, prin promoroaca neguroasa, se
deslu$esc nelamurit si cresc mormane albe cu forme ne­
regulate.
Soroka incremene$te intr-o incordata asteptare. Toate sem-
nele vestesc prada buna : pasarile ^ipa si, duse de vint, vin in
zbor pe jos, dinspre mare. S-a pornit criva^ul.
Negura se tira$te chiar la fa^a pamintului, se anina de
virfurile pinilor. Padurea prinde a vijii. Da, are sa cada multa
prada. Soroka se uita atent in departarea rece. Se sile^te sa

6
vada daca nu-i vinat. Chiar deasupra marii umbla ce^urile. Nu
vezi nici in cer, nici in pamint.
Ziua se apropie de sfir$it. Vintul vuie$te in padurea de
pini. Viscolul poarta in virtej pulberea de zapada. De pretutin-
deni se tira$te amurgul de iarna, sur, fara via^a, acoperind
tarmul pustiu.
Ici-colo, de dupa masivele sloiuri de ghea^a, se ivesc siluete
albe, pletoase, cu cangi lungi in mina, privind cu incordare in
departarea neguroasa. Marea muge$te inabu$it. De departe, ca
o gramada alba $i hidoasa, se apropie nelamurit o masa de
ghe^uri.
' Soroka arunca o privire de-a lungul ^armului $i vede : pe
sloiul de ghea^a vecin sta Vorona cu o cange in mina $i prive§te
in aceea$i parte. Se uita la dinsul Soroka, $i sufletul i se intu-
neca de triste^e. Vorona-i un barbat zdravan, cu o $uba buna
de ren, cu cizme pescaresti noi. StS sprijinit u$or in cange §i
prive$te marea. N-are pesemne nici o grija, daca o sa fie sau
nu vinat. Vorona va da drumul pe apa la o noua jonca. Va
face vinzare multa. Dar chiar daca n-o sa-i cada vinat, n-are
sa se prapadeasca de necaz.
§i apoi Vorona nici n-are de gind sa se omoare cu pescui-
tul : pentru dinsul s-or stradui, la vinatoarea de salbaticiuni,
oameni tocmi^i cu arvuna. §i Soroka fusese tocmit de el. Fiindca
Vorona il inzestrase cu imbracaminte de iarna, Soroka era
dator sa-i dea jumatate din prada.
Vintul se infiripa vijiind, sfi$ie cea^a $i, ca pe o perdea
fluturatoare, duce negura fara via^a pina-n capatul zarii. Se
uita Soroka $i tresare.
Uitind de Vorona, de ?uba din blana de ren, ca si de ciuda
impotriva-i, fiindca trebuie sa-i dea jumatate din prada, So­
roka i$i infige privirile agere in departarea care se lumineaza.
Iar acolo, cit cuprinzi cu ochii, se tira$te apropiindu-se de
j;arm un §es de ghea^a, sapat parca, tot numai brazde, care
se pierd in fumu$orul cenu$iu $i rece al orizontului indepartat.
Uria$e sloiuri albastrii, ridicate drept deasupra masei albi-
cioase de ghea^a marunta, se inalfa cu incetul $i se prabu?esc
cu trosnet, cetluite pe dedesubt de povara apei care navale$te.
Cimpiile de gheafa inainteaza greoi. Stapine$te deasupra
lor un zvon felurit, care nu seamana cu fluxul marin. Parca
se rostogolesc nelamurit, dumnezeu $tie de unde, bubuiturile
surde ale uraganului.
Vede Soroka cum plutesc pasari, abia zarite, ca ni$te
puncte negre. I se aprind ochii. „Este !“ I$i invalatuce^te frin-
ghia de piele, cearca cangea, i$i ia ba^ul strimb. Se pregate^te.
A$teapta ca ghe^urile sa vina chiar la ^arm.
Se uita imprejur. Vede ca ziua-i pe sfir^ite. Nu prea ^ine
ca mult pe aceste meleaguri departate. De dincolo de orizon-
tul ce^os, soarele de-abia se ive$te cu razele-i reci pentru un
ceas doua, $i iara$i se cufunda grabit aproape in acela$i loc de
unde a rasarit.
Prin negura sfi$iata luneca ultimul manunchi de raze fara.
via^a, aprinzind miriade de scintei de culorile curcubeului in
cristalele de zapada. Se rasfring pe gheaja banchizei. Lumineaza *
palid, o clipa, §i marea de ghea^a care murmura surd, $i tarmul
neospitalier imbracat !ntr-un giulgiu trist, $i sutele de Eiguri
omene$ti impra^tiate de-a lungul ^armului.
Din troienele de zapada care scapara pe colinele din
preajma ^armului, rasar ici-colo, ca ni$te pete intunecate, ca-
sute saracacioase, innegrite, imbibate de fum. Vintul porne$te
iara$i sa vijiie, aducind neguri $i acoperind dintr-o data astrul
care se stinge. Un colorit posomorit, fara via^a, se intinde de
jur imprejur.

Ill

Cele dintii ape ale fluxului ajunsera in goana la ^arm !?i


spalara poalele ghe^arului. Valurile, zgomotoase pina atunci,
tacura sub apasarea grelelor mormane de ghe^uri. Cind cimpiile
albe se lipira de $arm, vuietul umplu imprejurimile $i un clo-
cot raspunse in adincul padurii.
Se auzeau $uieraturile, freamatele, trosnetele puternice ale
sloiurilor care se sfarimau ; parca se apropia un monstru cu
sute de labe.
Ciocninflu-se de piciorul mormanului de ghea^a, sloiurile
din fa^a, strinse sub greaua apasare a masei, se tirau, stirnind
nori de pulbere alba, spre virful mormanului $i se ingramadeau
unele peste altele ca ni$te mun^i fantastici. Zgomotele se con-
topeau intr-un vuiet haotic.

8
Un u?or colb de ghea^a atirna in vazduh. !l lua vintul.
Mi$carea masei de gheata, intilnind un zagaz, se prefacu intr-o
uria§a for^a de distrugere : in citeva clipe, de-a lungul ^armu-
lui, se inal^ara greoi noi gramezi cu contururi neregulate.
Cum aj unsera ghe$urile la ^arm, citeva sute de vinatori se
?i repezira inainte.
Soroka se zvirli pe gheata printre cei dintii. Sarind din
sloi in sloi, lunecind, ingropindu-se pina la briu in zapada $i-n
a$chiile de gheata, maturate de vint, Soroka fugea tot inainte.
Sfarimaturi de ghe^uri se naruiau trosnind in urma lui.
Intreaga-i fiin^a era stapinita de-o singura idee, fixa, in-
cordata ca o struna care vibreaza. li rasuna in piept la fiecare
lovitura a inimii cu batai repezi : ,,Numai de-a$ da de urme...
Numai de-as izbuti... Doamne, atotstapinitorule !... Maica prea-
curata !...“
A$chii de gheata zburau, improscind, de sub cizmele lui.
Vintul ii §uiera in urechi $i-i biciuia fa£a cu ace de gheata, im-.
bracindu-i barba $i musta^ile intr-o promoroaca pufoasa. Dar
Soroka nu baga de seama nimic. Fugea tot inainte.
Se lasa noaptea. Tarmul, cu contururi nedeslu$ite, se
pierdea in departarea fumurie. Soroka se opri o clipa $i, ^inin-
du-si rasuflarea, i§i ciuli atent urechile. De jur imprejur, pus-
tietate... Vijiia vintul. $esul de gheata fara margini se pierdea
in amurgul care se intetea. Alerga vreo doua verste $i incepu
sa oboseasca. ,,Doamne, n-am sa dau de urme... Am sa umblu
in zadar ! se gindi Soroka deznadajduit. Trebuie sa ma intorc.
Au sa se retraga apele !“
Numai gindul ca are sa se intoarca cu miinile goale il facea
sa se cutremure. Casu|;a saracacioasa, familia, copiii il a$teapta...
Se arunca jos $i, cu luare-aminte, i$i lipi urechea de gheafa :
veneau de undeva din dreapta ni$te zgomote, care semanau
aidoma cu un plins de copil.
Intr-o clipita ii pieri oboseala. Se repezi intr-acolo, dar se
rasturna pe spate : in fa^a lui se casca o prapastie neagra. Tre-
buia s-o ocoleasca. Leoarca de sudoare, Soroka aeslu$i, in sfir$it,
in intunericul care incepuse sa creasca cu repeziciune chipul
nelamurit al unor mase negricioase.
Dintr-o saritura Soroka ajunse acolo. Aici se gasea insta-
lata o intreaga familie de foci : dihaniile uria$e, greoaie, za-
ceau nemi$cate .p e gheata, ca ni§te mormane intunecate,
hidoase...

9
Sim^ind apropierea omului, salbaticiunile se speriara ?i,
sprijinindu-se pe labele de dinainte, i$i ridicara in sus capetele
hide $i incepura sa-si tirasca stingaci trupurile grele. In fa£a
du$manului, ele se sim^eau pesemne foarte prost pe gheata,
departe de elementul lor.
Ajungind din urma pe cea mai apropiata dintre foci, So­
roka o lovi din toate puterile cu ba^ul intre ochi. Dihania se
lasa cu capul pe gheata. In aer $uiera cangea. Virful de fier
infra pina la capat in radacina nasului focii. Picaturi de singe
fieribinte ii impro§cara fa£a. Fiara uriasa, pe care altminteri n-o
rapui cu glontele, se intinse fara mi$care pe gheata. Cu lovituri
dibace, Soroka mai dobori citeva salbaticiuni.
Cu mina-i deprinsa, care tremura u$or de emo^ie $i de
osteneala, Soroka se apuca sa jupoaie in graba focile ucise ?i sa
scoata stratul gros de grasime de pe ele. Le jupuia pielea, gra-
bindu-se sa-$i faca socoteala cit are sa cistige. Soroka se inve-
seli, parca plutea, surizind in barba. Daca are sa aiba de fiecare
data aceea$i izbinda, o sa-si puna repede gospodaria pe picioare.
Dar vremea n-a^teapta, alearga... Din clipa in clipa trebuia
sa te a$tep^i la reflux. Soroka incepu sa se grabeasca. Apuca
pieile si grasimea, strinse totul intr-o boccea mare, o infasura
cu o curea, pe care o trecu pe dupa umar, $i incepu sa traga
legatura pe gheata. Era greu de tirit o boccea de §ase-$apte pu-
duri pe o suprafa^a neregulata, scurmata parca.
Noaptea ■ — intunecoasa, adinca — se lasa pe marea care
urla ciocnindu-^i ghe^urile. Negura rece, de nepatruns, se tira
din toate par^ile $i, din ce in ce mai deasa, acoperea §esul pus-
tiu, peste care alerga criva^ul $i vuia in sloiurile de gheata.
Soroka mergea la intimplare, luindu-se dupa vint si dupa
ni§te semne care scapa omului nedeprins, semne cunoscute nu-
mai de localnicii de pe ^armul marii. Vinatorul cerceta cu in-
cordare intunecimea din juru-i, incercind uneori cu cangea
drumul, inaintea lui...
Sudoarea ii curgea §iroaie. Dar el nu sim^ea oboseala. Bine
ca nu se intoarce cu miinile goale. Numai sa izbuteasca...
Soroka §tia foarte bine ca, o data intors acasa, toata prada
se duce pe datorii, fiindca fusese echipat de al^ii pentru vina-
toare. Intreaga prada urma sa intre in mina chiaburului Vorona.
Totu$i Soroka tira bucuros bocceaua cea grea. Era leoarca de
sudoare.
,,Dar oare de ce nu se vede ^armul ?“ ii fulgera prin
minte.

10
Se uita de jur imprejur. Noaptea adinca il privea posomo-
rita, cu ochi de mort. O presim^ire ascu^ita !i strapunse inima.
„Numai sa nu intirzii ! E mult de cind am plecat de pe
tarm. Ar fi timpul !“
I?i trecu cureaua pe celalalt umar $i trase bocceaua inca §i
mai repede. li sfredelea creierul un gind siciitor : intirziase,
are sa vina refluxul $i o sa-1 duca !n mare... Trage Soroka cu­
reaua strins intinsa, se opinte§te, simte ca a pierdut prea mult
timp. I se incovoaie genunchii, incepe sa se poticneasca. Inainte,
prin nestrabatuta perdea de intuneric, clipesc doua-trei luminite
impra?tiate : t&rmul pesemne-i aproape.
Soroka alearga cu ultimele-i puteri. De-abia rasufla. li
zvlcnesc timplele. I se usuca limba in gura. Inghite trudnic
aer rece.
Vrea sa se opreasca macar o clipa. Face insa o sfor^are ?i,
apucind din mers o gura, doua de zapada rece, se intinde inca
§i mai tare la drum...
Se aude un fo?net, un fi$iit... Inainte se vede nelamurit o
masa de gheturi, care se cutremura ?i scir^iie.
O clipa ii fulgera prin minte : ,,Sa lepad bocceaua. Am sa
pot scapa cu fuga.“
Dar Soroka n-o parase$te. Face o sfortare supraomeneasca
§i, tirind bocceaua, o ia la goana...

IV

Se zare$te, ca o pata neagra, o casu^a trista de vinatoare,


nSpadita de omaturi mari pina la acoperi§. Rotocoale u$oare de
fum izbucnesc prin deschizatura facuta in acoperamint $i, prinse
de vint, se risipesc cu repeziciune.
In casu(;a-i intuneric. Numai un focu$or, facut intr-un colt
pe-o gramada de pietre, lumineaza, cu reflexe nesigure, jucause,
ro$iatice peretii negri de birne, fara ferestre, acoperi$ul plat
afumat, funinginea arsa care atirna ciucure dintr-insul $i lavi-
tele lungi, murdare, de-a lungul peretilor. Un fum inecacios
plute§te in aer, in straturi u$oare. Pe lavite stau culcate tru­ l

ll
purile vinjoase ale vinatorilor. S-au strins vreo douazeci de
oameni.
E una din cetele acelei o$ti de vinatori, in numar de citeva
sute de oameni, pe care nevoia neimpacata $i grelele impre-
jurari de via^a ale Nordului ii trimit in fiecare an spre tarmu-
rile pustii ale Marii Albe.
Timpul trece incet, plictisitor... Marea, strabuna prietena,
le-a jucat o festa rautacioasa : s-a facut in citeva ceasuri alba
de ghe^uri, aducind mult vinat catre ^armuri. Dar deodata
vremea s-a stricat, a sfarimat $i a rupt acoperamintul de
gheata, impra$tiindu-l in mormane informe, la sute de verste.
E$ti nevoit sa scurtezi lungile nopti polare ?i zilele cenu$ii
de iarna. Dar singurul mijloc de a alunga uritul — tutunul ?i
cintecul — este oprit cu totul.
— Marii ii place cura^enia, rugaciunea, spun vinatorii. Iar
daca umbli cu tutun, cu cintece $i cu vorbe scirnave, n-o sco^i
la capat. Deodata vintul are sa prinda a bate dinspre ^arm. Va
lua ?i pielea de pe tine $i o sa te duca cu totul in adincuri.
Vinatorii $ed Sau stau culca^i intr-un coll, imprejurul fo-
cului rosiatic, din care se ridica rotocoale de fum cu miros de
rasina. I?i alunga uritul, ascultind povesti $i fel de fel de
palavre.
Afara scirliie zapada sub niste pa$i grei... Usa se deschide
larg. Vintul rece care navaleste in incapere culca flacara rosia-
tica a focului invirtejind fumul. Intra un laran imbracat cu o
?uba. Fata-i acoperita de promoroaca, pe care parca a crescut
un muschi alb, iese posomorita dintr-o gluga blanita.
— Soroka nu-i, rosteste el cu glas scazut. L-au luat apele.
Toli tacura dintr-odata. Tuturora le fulgerara prin minte
intinderile reci, ghelurile $i cerul instelat, iar pe gheata un om
care se zbate inmarmureste.
— Ce mai stati ? rosti aspru batrinul. Repede, la barca !
Vreo opt oameni incepura sa-$i imbrace in graba „cama-
?ile“ blanite.
A Batrinul iesi din casuta $i privi marea care, ca o oglinda
intinsa, se pierdea in departarea inghetata. Din inaltimi cerul
instelat se rasfringea in mare. Invaluita intr-un fumusor albas-
trui dormita, nemiscata, padurea batrina. De-a lungul tarmu-
lui, ca niste uria§i pu§i de paza, se inaltau in tacere stincile de
gheata. In aerul geros al noplii plutea o tacere de moarte.
12
Peste citeva clipe o barca mica se desprinse de ^arm §i,
lasind pina departe dupa dinsa o urma fosforescenta, tremura-
toare, se pierdu in lumina gerului.

Vintul se mai potoli. Valuri lini$tite purtau frinturi im-


pra^tiate din cimpiile de ghea^a, ca ni$te epave ale unei uria§e
corabii. Norii fugeau grabi^i de pe bolta albastra, impodobita
viu cu stele stralucitoare. Lunga noapte boreala, stravezie $i
rece ca ghe^urile sinilii, se intindea peste marea cu murmur
surd care, minioasa parca, inca nu se domolise dupS furtuna
ce trecuse nu demult.
Incet-incet, marea se curaji de ghe^uri. Numai ici-colo cite
un sloi se mai legana molcom pe valuri. Pe unul din sloiurile
acestea, care se desena invaluit in neguri pe fondul albastru
al zarii indepartate, se distingea neclar silueta intunecata a unei
inalte staturi omene$ti.
Era Soroka.
Lucra dibaci cu cangea. Apa rece se rasucea virtej impre-
jurul prajinii mlSdioase. spurneginde. Sloiul inform luneca in-
cet inainte. De jur imprejur intinderea neteda a apei se a§ternea
in spa^iile fara hotar.
Soroka ridica capul. Deasupra, prin aburul sub^ire al ge­
rului, stralucea Ursa Mare : dupa dinsa trebuia sa-$i ^ina dru-
mul. Soroka se lasa cu toata greutatea in cange, impinse inainte
sloiul greu. Ginduri negre i se ingramadeau in cap fara nici o
legatura : 1-a dus marea departe, s-a lasat un ger stra^nic, n-a
pus de ieri nimic in gura... I?i incorda puterile asupra cangii,
se straduia, asculta, incepea sa slabeasca. Se opri citeva clipe,
apuca cu gura zapada, se uita imprejur. Pustiul de apa se in­
tindea fara sfir$it in amurgul azuriu $i se pierdea in zare.
Umbrele uijoare ale celor din urma nori se risipira in
goana. Cerul inghetat scapara din miriade de focuri fosfores-
cente. Marea se intindea fara margini. Pe ea se sfarimau
stelele. I
Soroka simtea ca n-are sa sfir§easca bine : il incle$tase
marea cea rece, il privea cu ochii jinta gerul alb, frigul se

13
furi$a pe nesimjite $i-i strapungea cu ace ascu^ite trupul care
incepea sa se raceasca.
Soroka muncea, se silea sa se incalzeasca la lucru. Iar prin
cap !i alergau, intr-o in$iruire nelamurita, ginduri turburi :
,,Doamne ajuta.... Copiii sint mici, fara minte, ni$te nevolnici,
cine are sa se ingrijeasca de din$ii, n-am femeie...“ In cap ii
veneau fel de fel de ginduri. N-are acasa nimic ; daca i-ar
merge vinatul, s-ar incropi cit de cit $i $i-ar plati datoriile la
Vorona. Toate le-ar face Soroka. Dar oare are sa se mai in-,
toarca ? I$i aduse aminte de casu'fa intunecoasa, plina 'de fum.
Se intorcea pe vremuri de la vinat, se dezmor^ea, i$i incalzea
oasele pacatoase. I§i aminti cum se ducea cu fatal sau, inca de
mic, la vinatoare... De jur imprejur vuiau valurile marii, izbin-
du-se de stinci. Pluteau munji de gheafa. I$i aminti de potecile
din mla$tini, de pasari, de fiarele padurii pe care le vina. l?i
aduse aminte de saracia lui $i, cum se gindea la toate acestea,
i se intuneca inima. Se propti in cange $i masura cu gindul in-
tinderea pe care trebuia s-o strabata. „Vai, n-am sa ajung !“
$i iara$i i se facu mila de dinsul. Oare i-i dat chiar sa se pra-
padeasca ?
Lui Soroka nu-i venea sa creada. Mul^i ani umblase el pe
mare. I se intimplase sa ramina pe apa saptamini, luni in-
tregi. De jur imprejur — numai mare, ghe^uri $i cer... Uneori
erau du$i departe, fara piine, fara foe, fara nici un ajutor, la
un pas de moarte... Totu§i, ie?eau la mal. Uite $i acum : au sa
se intoarca cu to^ii acasa — cascioara calda, copila^ii — au sa
vinda vinatul, au sa-$i puna la cale gospodaria, iar el are sa
fie purtat pe mare ca o bucata neinsufle^ita de gheajia. Dar §i
Soroka avea acasa copii, gospodarie, me$te$ugul lui. El insa n-o
sa se mai intoarca. Il apasa uritul. Ii parea rau sa moara. §tia
ca are sa inghe^e, i$i $i pierduse puterile. O lacrima, un strop
greu i se stoarse din ochi, luneca pe faja-i aspra $i ramase ca
o picatura inghe^ata pe mustard e-i sloi. Ridica capul $i, nedu-
merit, privi cu ochi impaienjenijl cerul departat, care se re-
varsa intr-o stralucire rece : parca a$tepta raspuns. Dar tacerea
nop^ii stapinea lumea inghe^ata.
Bolta scinteietoare i$i urma incet, dar neintrerupt, drumu-i
batut in jurul stelu^ei marunte din virful cirligului de aur al
Ursei Mari.
Pe cerul stralucitor se ivi un noura? fumuriu : stelele sca-
parau prin faptura-i firava. Iar de dupa un col^ al noura$ului,

14
se aprindea !n vapai, sinistru, aurora boreala, incingind cerul
cu flacari jucau^e, fantastice...
Soroka se lupta cu cele din urma puteri. Prajina i se xndoia
din ce in ce mai slab. li in^epenisera miinile. Nu-$i mai sim^ea
picioarele. Capul ii cadea greu pe piept. Voia sa se a$eze macar
o clipa. §tia insa prea bine ca xl urmare$te aprig gerul alb :
cum n-ai sa mai faci o mi$care, are sa te ?i cuprinda gerul,
suflxnd asupra-^i $i strapungxndu-te cu rasuflarea-i rece. Soroka
se lupta cu a’fipirea. Nici nu se mai gxndea. Gxndurile i se in-
curcasera. Erau luate $i duse xnvalma$it, ca fi$iile neinsufle^ite
de cea^a purtate de vxnt... Soroka xn^elese ca nu i-i dat sa
traiasca. In creierul lui care se racea, se ivira din nou icoane
de demult, de-acasa. Se iveau $i piereau. El xn^elese ca acum
nimeni n-are sa-1 ajute, ca nu va ajunge la timp, ca n-o sa-1
auda...
— Frajllor, ma prapadesc !... Mama, mamuli^a !
Acest strigat nebunesc sfi$ie salbatic mu^enia nop^ii, stra-
batu peste xntinderile de apa $i, in a] pndu-se parca din ce in ce
mai sus, se pierdu in cea^a sub^ire a gerului. Numai sloiurile
departate rasfrinsera, ca un ecou supus, strigatu-i in desert
dupa ajutor. O steluja marunta se desprinse, se prabu$i ; $i
iara$i totul se cufunda in liniste.
Aurora boreala se aprindea din ce in ce mai tare. Pe o
jumatate a cerului ardeau viu stelele. Iar pe cealalta jumatate,
toate stelele se stinsera, Negura sinistra se uita posomorit. Ca
dintr-un crater uria$, ^i§nea xm rotocol alb de fum $i, desfacin-
du-se, se impra^tia repede pe cer. Strapungea cerul cu stele
aprinse si se stingea in zenit. Ori de cite ori izbucnea aoeasta
perdea de fum, te a$teptai din clipa in clipa sa rasune un
trasnet asurzitor $i sa se cutremure marea adormita. Dar in
vazduhul incremenit staruia aceea$i lini$te muta. Numai din
crater izbucneau xntr-una, filfxind, fx$ii de foe, care se im-
pra$tiau repede, jucindu-$i toate culorile.
Toropeala incepu sa puna stapinire pe Soroka. I se urise.
Ii venea greu $i-i era lene sa stea in picioare. Se lasa pe vine.
O caldura placuta incepu sa i se reverse prin tot trupul. „Vezi,
s-a muiat gerul", ii fulgera prin minte. O appeal a lini§tita ii
impaienjeni capul. Ceva nelamurit, turbure, de mult uitat,
plutea — crxmpeie fara legatura — in vxrtejul amintirii, apoi
iara$i se stingea $i se cufunda in imaginile fara numar ale
vie^ii traite.

15
Ii veni in minte o noapte adinca in tundra pierduta. Se
dezlan^uise in intuneric un uragan. Urletul lui turbat, ca un
cintec de inmormintare, rasuna trist peste iurta singuratica,
ingropata sub troienele de zapada. Renii se ingramadeau de
teama in jurul iurtei. Iar in iurta se afla el, Soroka, un sa­
in oed 1 §i familia lui. Soroka $edea pe un morman de piei de
ren, £inea in mina un butoia§ $i se tocmea : cum para reni de la
samoezi. Ei nu-^i vind. Fara reni insa te ia dracul in tundra.
Soroka intinse samoedului un paharut : acesta se inveseli. li
mai dadu unul : samoedul ajunse mai de in^eles. La al treilea
paharul, samoedul incepu sa cinte. Cinta despre tot ce-i ie$ea
inaintea ochilor. Bea votca ?i cinta :. „Ah, votca, stra$nica
votca !“ Pusera lemne pe foe. Samoedul cinta : „Ah, focule,
focule fierbinte !“ Latra un ca^elu?. Samoedul cinta : ,,Ah, ciine,
ciine alb !“ Cintecul acesta, auzit de mult, il invaluia pe Soroka
intr-un urit care-i stringea inima.
Soroka il imbata cumplit pe samoed, o imbata $i pe sa-
moeda, $i le cumpara to^i renii pe nimic. Furtuna se potoli a
doua zi diminea^a. Soroka mina din urma renii spre casa. Lasa
samoedului numai trei reni,. ca sa nu se prapadeasca cu totul.
Soroka pleca, iar samoedul ramase in tundra. Acum Soroka nu
putea, in ruptul capului, sa se d esc oto roseasc a de acest samoed.
Il privea prin crapaturile inguste ale ochilor inmuiafi de votca.
Cinta parca, ba parca plingea : ,,Reni$orii mei, reni$ori... Ah,
reniijorii !...“ Soroka voia sa-1 uite. I se turbura mintea. Gindu-
rile i se amestecau. Voia sa se lepede de ele $i sa se lase in
voia a^ipirii, care-i impaienjenea capul.
Tresari. Rasuna o bubuitura puternica, prelungita, ca o
salva de artilerie grea. Undeva departe se sfarima cladirea de
ghea^a, strinsa de ger. Ecoul profund, rasfrint de sloiurile de-
partate, se rostogoli bubuind pina la capatul intinderilor
de apa.
Pentru o clipa, Soroka parca se trezi. Sim^i cu mirare ca
nu-$i poate crapa ochii : parca ii erau lipi^i. $i, ca indepartatele
scaparari din miezul nop^ii adinci, il fulgera vaga con§tiin^a a
primejdiei. In vazduh plutea iara$i o lini$te de moarte. In^e-
penirea de dinainte puse stapinire pe dinsul. I se urise stra-
duindu-se a-$i ridica genele de plumb. Piroteala ii innegura

1 Sam oezi — d en u m ire a v e c h e a u n o r p o p o a re ce lo eu iese in no rd u l


U.R.S.S.

16
iara$i capul. Ginduri fara legatura, ca umbrele. u$oare in nop^ile
cu luna, se fugareau intr-un $ir confuz. I se parea ca marea
moarta Jnvia. Rasufla lini^tit pe intinderile fara margini. Abu-
rul sub^irel al rasuflarii marine se inal^a spre stelele indepar-
tate. Iar in adincurile marii parea se petrecea o minune. Parea
toata lumea tacuse. Via^a de dinainte se stinsese, furi$indu-se
in pustia enigmatica, plina de vibrarea celeilalte vie^i, nazarite.
I se parea ca un vint lini$tit adia in tacere, rasuna un zvon
nelamurit, de-abia prins de auz, iar cea^a u§oara se legana
deasupra marii.
Lui Soroka i se parea ca, prin cea^a gerului, doua valuri
luminoase §erpuiau impra^tiind o stralucire fosforescenta.
Plutea pe mare, fara sa atinga apa, o luntre semistravezie,
turbure, nedeslu$ita... Sloiul de ghea^a se cutremura, se clatina,
trezi intinderile lini$tite. Impra$tiindu-se, cercuri de argint
pomira in goana. Stelele, rasfrinte de intinderile unduitoare,
tremurau, incepeau sa joace §i, leganindu-se, i§i revarsau aurul
pe apa. Luna, de-abia rasarita, se la^i hidos, iar reflexul ei
prinse a se clatina $i, ca o dira lunga, se intinse pina la ori-
zont. Iar pe mare se lasa lini$tit intunericul $i acoperi totul...
Noaptea polara, tesuta dintr-o cea^a sub^ire, scinteietoare,
geroasa, radiind maiestuoasa frumusete a Nordului, picura in-
cet de somn deasupra marii lini$tite. Iar pe cer, scaparind bi-
zare reflexe intr-un joc fosforescent, se desfa^ura perdeaua
stelelor. In genunea intunecata se clatinau stelele vii, suspen-
date. Din cre§tetul oerului curgea, visatoare, o> lumina azurie.
O lini$te de moarte plutea, neturburata, peste marea increme-
nita. In frumusefea acestor reflexe scinteietoare, stapinea parea
frigul neinsufletit al mortii vesnice. Licariri moi, albastrii, lu-
minau intinderea fara de margini a apelor, acoperita de un
subtire strat de ghea^a, ca $i silueta imbracata in promoroaca
alba, care in departarea inghe^ata §edea ghemuita, nemi$cata
pe singuraticul sloi de ghea^a.

1889

T ra d u c e re de M. S e v a sto s

3 — O p e re ale se
A C A R U L

— Hei, Ivan ! Vino fuga ! Te striga $eful.


Acarul Ivan, un ^aran cam de patruzeci de ani, cu fata
slaiba, obosita, plin de funingine $i de unsoare din crestet
pina-n talpi, lasa repede intr-un col^ matura, cu care cura^ise
zapada de pe peron, $i alerga in camera de serviciu.
— Ordona^i ! zise acarul, raminind la u$a in pozi'fie de-
drep^i.
Fara sa se uite la dinsul, $eful garii scria mai departe. Ivan
statea drep^i, ^inind §apca subsuoara.
Acarul nu indrazni sa mai intrebe o data, de$i-i era scumpa
fiecare clipa : Ivan este astazi de serviciu de la opt dimineata.
Are de lucru pina peste cap. Trebuie sa mature stadia pentru a
doua zi, sa cure^e linia, sa controleze macazurile $i bratele se-
mafoarelor, sa $tearga lampile $i sticlele lor, sa le umple cu
gaz, sa despice $i sa care lemne pentru doua zile de sarbatoare
in cladirile garii, sa grijeasca salile de a$teptare de clasa intii.
a doua. $i inca multe lucruri ii fulgerara prin minte, dintre
cele ce trebuia sa faca. Trecuse de patru. Se inserase. Trebuia
sa aprinda felinarele la macazuri.
Ivan i$i duse palma aspra la gura ?i tu$i cu bagare de
seama, ca sa atraga aten^ia asupra lui.
— Inca n-ai aprins felinarele la macazuri ? il intreba seful
ridicind capul.
— Inca nu ! Acu§i dau fuga sa le aprind.
— Dupa ce le aprinzi du-te $i rine$te sub vaca. Sta in bale-
gar pina la genunchi. Niciodata nu se face nimic la vreme. De
asta o $i dor copitele.
— Trenul de marfa numarul cinci vine peste zece minute,
adauga Ivan cu sfiala.
— Bine, atunci dai intii drumul trenului, $i pe urma...

18
— Am in^eles !
Nu era chip sa-1 contrazici. Ivan Jnchise dupa dinsul u§a
si alerga in camera unde erau lampile. Intr-o chichinea^a, un
fel de magazie, se aflau pe police vreo douazeci de lampi de
toate marimile, cu sticlele stralucitoare, §terse curat. Ivan lua
citeva lampi, le puse !ntr-o ladi^a lata, de tabla groasa, §i pomi
la macazuri.
Era lini^te. Gerul se intarise §i te pi$ca de urechi, de obraz,
de muni. Amurgul de iarna se lasa meet pe cladirile sta^iei,
pe linie, pe casele locuitorilor. Zapada sar^ ia sub picior. Ici-
colo treceau siluetele oamenilor care se grabeau sa se duca pe
la treburile lor, a$teptind odihna sarbatorii de a doua zi, dupa
munca zilnica, fara sfirgit, §i dupa ve§nicele griji.
Ivan alerga de la macaz la macaz $i a$eza lampile. Pe
toata linia se aprinsera ici-colo lumini verzi $i ro$ii. Iar in cer
se aprindeau de asemeni stelele, una dupa alta, jucindu-se §i
scinteind prin straveziul intuneric al gerului.

II

De departe, de pe linia ferata, veni un fluierat monoton,


prelung, trist... Pluti citva timp in vazduhul geros, apoi tacu.
Ivan asculta o clipa, pe urma dadu fuga la canton, apuca feli-
narul $i c o m u l; apoi se repezi intr-un suflet pe linie dincolo
de gara, la macazul cel mai departat, unde ardea singuratica
o stelu^a ro$ie in mijlocul pinzei de zapada de pe cimpul pustiu.
Trebuia sa alerge pina departe. Dar iata ?i macazul. Ivan puse
mina pe pirghie, apasa cu piciorul §i se lasa cu toata greutatea
inainte : bara scir^ii, trase limbile acelor $i cu un scri$net le
muta pe linia de garare. In departare se vedea ceva negru,
nelamurit $i in acelasi timp greoi, care incepu sa creasca $i sa
se lungeasca din ce in ce mai mult, de parca ar fi venit tirin-
du-se de undeva. Stralucira doi ochi de foe. Acum rasuna lim-
pede $i taios fluierul locomotivei. §uieratul scos de sirena cu
aburi a ma$inii se raspindea in toate parole $i raminea in vaz­
duhul geros : parca n-avea sa se mai sfir?easca. Dar iata ca $i
trenul se vazu in intregime, §erpuind la cotituri. §inele in-
cepura sa se cutremure sub masa uria^a care se apropia. Iar

3* 19
§uieratul strident i^i strapungea intr-una auzul. Dar, in sfir^it,
fluieratul se frinse. Mai rasuna de trei ori intrerupt §i seurt.
Atunci Ivan duse com ul la gura. I$i potrivi anume buzele,
i$i umfla pieptul, se ro$i, $i incepu sa sune. Drept raspuns
trenului care luneca, se apropia si duduia de departe porni gla-
sul comului : sub^irel, trist, jalnic, care-^i stringea inima. Se
intindea deznadajduit, pe aceea$i nota, prin amurgul iemii, pe
cimpia acoperita cu zapada, de-a lungul $inelor care se pier-
deau in departarea fara de sfir?it.
Acest sunet jalnic de corn parca spunea ca, oricum, tot
n-ai de ce sa te grabesti, de jur imprejur e aceea$i monotonie,
inainte sint acelea^i sta^ii ca $i cele ramase in urma — aproape
o suta — aceleasi cladiri in gari, acela$i clopot, peron §i $ef de
gara, aceia$i slujba^i, aceleasi $ine ale liniilor care se desfac,
aceea^i triste^e $i plictiseala — fiecare om e ocupat cu lucrul
lui, cu gindurile sale, oricine abia a^teapta sa apuce ziua de
sarbatoare in mijlocul familiei, nimanui nici nu-i pasa de cei
ce inghea^a la frina vagoanelor sau privesc jinta in departare
de pe platforma locomotivelor ce luneca duruind.
Apoi cornul parca se razgindi dintr-o data. Facu vesel $i
scurt de trei ori : tru... tu-tu... Adica : de$i-i plictiseala' $i
tristeje, de§i-i ve$nic acela$i §i acelasi lucru, totu$i po^i sa tragi
o raita prin sta^ie, poj;i sa bei un paharuj; de votca, sa gu§ti o
bucata de scrumbie veche, sa te incalze$ti, sa stai la palavre cu
slujba^ii si, apoi, iara$i la drum...
Doar toata via'ta-i a$a : munca, munca, $i azi, $i miine,
saptamini, luni, ani... Ui^i §i nici nu mai §tii ce-i aceea odihna 1
Iar cind dai in sfir$it de odihna parca ai sosi cu trenul intr-o
gara din fundul stepei, unde $i e$ti trecut pe-o linie moarta.
Se auzi locomotiva. Luneca aproape de macaz,. suflind $i
gifiind. Aburul rasuflarii ii ji^nea cu zgomot pe nari §i se a§ter-
nea de amindoua parole ca o pinza alba pe pamintul mut,
inghejat...
Inoepuse pesemne sa-$i naic$oreze viteza. Vagoanele aler-
gau, se ciocneau... Bubuiau tampoanele. Ivan se lasa asupra
manivelei. In zanganit $i scri$net de fiare la macazuri trenul
trecu pe-o linie de garare. Pe dinaintea acarului luneca locomo­
tiva, tenderul... Apoi urmara vagoanele, unul dupa altul. Tre-
cusera vreo douazeci-treizeci, dar mereu alte vagoane lunecau
prin faj.a lui Ivan, alergind $i ciocnindu-se. Nu se vedea decit
arareori cite o silueta omeneasca incoto$manata, care invirtea
manivela frinei. Era un tren lung de marfa, incarcat. In sfirgit,

20
trecu ultimul vagon $i se indeparta, luminind cu felinarul ro§u
negura geroasa.
Acarul se repezi saajunga trenul, ca si-i dea drumul, lam a-
cazul urmator, pe alta linie de garare. De§i trenul i§i mic^orase
mult viteza $i mergea din ce in ce mai meet, era'stra$nic de greu
sa -1 ajungi din urma. Inabu$indu-se §i sim^ind ca i se impleti-
cesc picioarele, Ivan alerga dupa vagonul din urma, dar nu era
in stare sa-1 apuoe. Se prinse de vreo doua ori de el. Miinile in-
ghetate, in’fepenite, i se desprinsera de bara, cit pe ce sa lunece
sub roti. In sfir§it, acarul se aga^a de scara, se urea pe trepte $i,
nemi^cat, se £inu citeva clipe de bara vagonului, nefiind in stare
sa-§i recapete rasuflarea. Trenul i$i incetini cu totul mersul §i
trecu prin fata garii. Peronul luneca incet indarat.
Acarul sari $i porni in goana inaintea trenului spre cabina
de acari, unde se uneau cablurile de la mai multe macazuri.
„Uf, drac impieli^at !“ bodogani Ivan, ajungind la capul
trenului. Se napusti intr-o clipa in cabina. Acolo se aflau o
gramada de pirghii de la bra^ele semaforului. Apasa o pirghie
$i trenul. trecind pe-o linie de garare, se opri in cimp, departe
de sta^ie. Trebuia sa a§tepte $i sa faca loc trenului de persoane.
Acarul intoarse limbile acelor pe linia principals, pe care tre­
buia sa treaca personalul. „Ei, acum pot rini sub vaca“, hotari
Ivan §i. traversind gara, se indrepta spre curtea de din dos.
— Incotro ? il intimpina sub$eful garii.
— §eful mi-a poruncit sa rinesc sub vaca...
— Dar de ce n-ai maturat peronul ?
— ireful mi-a poruncit, sub vaca...
— Trebuie sa faci totul la vreme. Miine-i sarbatoare. In
stadia noastra nu te po^i da jos : murdaria-i pina la genunchi.
Sa-mi maturi indata !
— Am in teles.
Sub§eful trecu, dar se opri $i-i striga :
— Sa-mi cari lemne pe doua zile : ca-n zi de sarbatoare
nu-i chip de pus laba pe voi, betivanilor !
— Am inteles !
Sub$eful pleca. Ivan lua matura §i incepu sa cure^e pero­
nul. „Ei, dracia dracului, zise acarul, aruncind larg cu matura
la dreapta $i la stinga. Ar trebui sa te rupi in bucati. Sa ai
$apte capete — $i tot n-ai dovedi...“
— Ei, Ivan !
— Ce dori^i ? intreba acarul, alergind spre u§a camerei de
bagaje unde statea magazinerul.

21
— Parca ai intrat in pamint, lua-te-ar dracu ! Ti-ai sarit
din min^i sau te-ai luat cu sarbatoarea, §-ai apucat sa te pi-
le$ti ? N-ai aprins pina acum lampile in clasa intii. Au inceput
sa se stringa calatorii $i-$i dau acolo cu degetele in ochi. Daca
nu vrei sa-^i faci slujba, cara-te de-aici, la mama dracului.
— Am grija, Vasili Vasilici. Ivan Petrovici m-a pus sa
matur peronul, iar domnul §ef sa rinesc sub vaca...
— Peronul, peronul ! Trebuie sa faci totul la vreme. fpter-
ge-o numaidecit. Aprinde lampile !
— Am in^eles !
Ivan lasa matura $i alerga in sala de a$teptare de clasa
intii ca sa aprinda lampile. Acolo inoepusera sa se adune cala­
torii. Pe figurile §i-n mi$carile acestora, in umbletul lor prin
sala §i dupa cum dadeau hamalilor bani pentru bilet, Ivan
vedea o tacuta a$teptare: uite vine, adica, ziua de sarba-
toare, §i ai sa te po^i odihni dupa treburi §i griji.
Acarul aprinse lampile §i alerga sa ispraveasca de maturat
peronul.
Sfir$ind cu peronul $i temindu-se sa nu fie iara$i trimis
undeva, sau sa fie pus sa faca inca ceva, Ivan se grabi sa se
duca la magazia de lemne. Nu erau lemne despicate. Trebuia
sa le crape.
Acarul se puse pe lucru, cu toata rivna. Trebuia sa
pregateasca lemne pentru toate incaperile sta^iei. Dar asta
nu era nimic. Trebuia sa despiee $i sa care lemne pentru
odaile $i bucatariile $efului $i ale sub$efului.
Intr-adevar, ace^tia aveau servitori. Ivan, la drept vorbind,
nu era dator sa crape §i sa care lemne. Trebuia numai sa
supravegheze macazurile §i liniile. Dar, daca §efii dau po-
runca, n-ai incotro !
Ivan, opintindu-se si icnind, dadea mai departe cu toporul
$i arunca lemnele despicate. Gramada lemnelor sparte cre$tea
din ce in oe mai mult.
„Le-o ajunge !“ hotari Ivan §i incepu sa lege lemnele in
bra^e mari, ca — ducindu-le a$a — sa scape mai repede. Dar,
cind i$i arunca in spate cel dintii bra£, acarul sim^i ca apucase
prea multe lemne. Impleticindu-se, sprijinindu-se in u$ori $i
de pere^i, Ivan pomi, incovoiat sub uria^a greutate pusa in
spinare. Nu voia totu$i sa arunce nici o bucata. Tinea sa duca
lemnele dintr-o data, cit mai repede. Cara patru bra^e in in­
caperile sta^iei. Trebuia sa mai care §efului §i sub$efului, la

22
etaj. Asta era munca cea mai grea. Genunchii i se indoiau. li
tremurau picioarele.
Pa$ind cu incordare, din rasputeri, de pe treapta pe
treapta, Ivan se a$tepta din clipa in clipa sa se naruiasca cu
lemnele pe scara. Ajunse in sfir$it in bucataria subjefului §i
dadu drumul lemnelor.
— De ce a§a tirziu ? Din pricina ta am a$teptat atita. N-am
putut ispravi cura^enia. N-am spalat du$umelele, ca tot ai sa
le murdare§ti.
Astfel il intimpina pe Ivan bucatareasa sub$efului, o fe-
meie rea, care nu se impaca cu nimeni. Avea nasul ro$u. Era
ve$nic pusa pe pricina.
Ivan se o^ari :
— Sa te fi pilit mai inainte $i sa fi zbierat ca-i tirziu ! Nu
cumva ai vrea sa crap pentru tine ?
— Ptiu, be^ivanule ! Ptiu, nenorocitule ! Fir-ai tu afurisit
sa fii, de trei ori afu risit! N-am sa te mai las sa-mi treci pragul
cu botul tau scirnav. Acum ma due sa spun boierului...
Bucatareasa facu un gest hotarit de a intra in odaia de
alaturi.
Ivan se infrico$a :
— Makrida Spiridonovna, da^i-mi voie... Eu va dau, care
va sa zica, toata cinstea. Oricind sint gata... Poate vre^i sa va
vars zoile ?
Fara sa a^tepte raspunsul, Ivan in$faca hirdaul, alerga cu
dinsul $i-l rastuma. Spiridonovna se imblinzi.
— Hai, cara-mi $i ni$te apa.
Ivan ii cara apa.
— Ni$te surcele, ce zici ? nu-mi faci pentru samovar ? In
zi de sarbatoare n-are sa fie cine...
„Hm, obraznica muiere ! Dar ce po^i face cu dinsa ? i$i zise
Ivan, spargindu-i surcele. Nu-i chip, doamne, sa rasufli, §i ea
ii da in ain te! Nu-i insa nimic de facut. S-ar duce sa se
plinga.“
Dupa ce scapa de dinsa, bodoganind in barba ca scot su-
fletul din om, Ivan se indrepta spre grajd, unde se afla vaca
$efului. Ea rumega melancolic $i se uita nepasatoare la Ivan
care intrase.
— Ho, boala ! striga la dinsa Ivan. Intoarce-te, tigoare !
Acarul lovi minios vaca cu lopata de fier. Ea se dadu
supusa la o parte, ridicind piciorul lovit. Ivan incepu sa lu-
creze, aruncind balegarul cu inver$unare.

23
— De unde dracu atita balegar ? $tie numai sa crape §i
sa-^i faca necazuri. Macar de-ar da lapte destul ! Pe cind a$a :
crapa finul de pomana. Chiar de m-ai polei cu aur, $i n-a§ ^ine
un astfel de dobitoc. Dar $i $eful... Ce, nu-i lapte pe pia^a ? Sa
se duca $i sa cumpere, numai bani sa fie ! Dar sa ^ii asemenea
murdarie ? Te maninca de viu ! Uite numai cit balegar a
adunat ! Uf, dihanie, de-ai crapa odata !
Ivan lovi din rasputeri, cu lopata, vaca intru nimic vino-
vata, care nu-$i dadea seama de ce era atit de obidita, ci nu­
mai se indesa in perete.
Pe Ivan il trecura sudorile. Sim^ea o stra$nica sfir^eala.
Nu era in stare sa lucreze mai departe. Trebuia insa s-o duca
pina la capat.
— Cum ispravesc, ma reped sa trag un paharut, ca sa-mi
treaca oboseala. Altfel nu dovedesc pina imi vine schimbul.
In sfir$it, Ivan curaji balegarul. Dupa ce dadu inca de
doua trei ori in vaca, acarul a$eza lopata intr-un colt $i porni
spre statie.

La bufet, in jurul mesei, se incalzeau cu ceai conductorii


trenului de maria care sosise. Ivan se apropie de tejghea, lua
un paharut de votca, il bau, se o^ari, gusta o bucatica de pe$te
impu^it $i cumpara o sticluta de votca, ca sa intimpine acasa.
sarbatoarea cu toata cinstea.
Virind sticlu^a in buzunar, Ivan se indrepta spre cabina,
lua cheia $i ciocanul, ca sa faca revizia liniei inaintea trenului
de calatori, $i se opri nedumerit : daca duce cu dinsul votca,
ar putea sparge — cine stie cum — sticla pretioasa... Daca o
lasa in cabina, vine celalalt schimb $i i-o $terpele$te numaide-
cit : are el, cind ii vorba de rachiu, nas de ciine.
„Ma reped acasa $i o duc“, hotari Ivan §i, tragind repede
o fuga peste linie, se indrepta spre o casu^a mititica, la vreo
treizeci de stinjeni departe de calea ferata, unde lumina prie-
tenos un ochi de ferestruica.
Ivan privi in casa : chichineata cu o soba cit toate zilele,
totdeauna a§a de murdara, in care nu te sim^i bine de loc,
plina de oale, putinele ?i fel de fel de troaoe grospodare$ti,

24
astazi era dereticata, data cu lut proaspat pe jos, cu pere^ii
varui^i, iar jumatatea odai^ei, ocupata de soba, era zugravita
toata cu coco$i alba$tri. In col^ul din fa^a, sub icoane, se afla
o masa acoperita cu o fa^a groasa, dar curata. La icoane ardea
mucul unei luminari de ceara, care pilpiind lumina bagdadia
joasa, coco$ii alba$tri $i capetele balane ale copila$ilor. Ivan
avea opt odrasle. Una se legana inca !ntr-o covata, atirnata de
grinda.
Pesemne copila$ii i$i a$teptau cu nerabdare parintele, ca
sa stea la masa, cu toate ca mo^aiau de somn. Ace§ti coco$i
alba$tri, perelii varui^i ?i fa£a de masa, totul facu asupra lui
Ivan o impresie de odihna $i de lini§te, care-1 a$teptau.
Ivan batu in fereastra. Ie§i gospodina.
— Care-i acolo ? intreba ea, uit!ndu-se cu luare-aminte in
slaba lumina a stelelor.
— Ia-o, am adus-o, in cabina mi-o $terpelesc.
— Ai venit de la slujba ?
•— Inca nu. Ma due sa fac revizia liniei.
— Nu sta mult peste ora. Copila$ii vor sa se culce.
■—■Pic in jumatate de ceas. Cum vine personalul ii dau
drumul, $i-s acasa !
Ivan alerga iara§i pe linie $i, luminind cu felinarul $i lo-
vind cu ciocanul, porni pe $ine. In^uruba ici-colo cite o piuli^a
slabita. Se uita la macazuri, incerca cablurile semaforului.
Totul* era in buna rinduiala. Acarul se indrepta spre sta^ie.

IV

Trenul de persoane, lung, cu doua locomotive, luneca greoi


pe §ine, duruind. Virtejuri de zapada se involburau printre
ro^i. Rotocoale de aburi, ie$ite din co$ul celor doua locomotive,
se a$terneau pina departe, ca o pinza alba. Tot trenul era ticsit
de lume. Conductorii umblau prin vagoane, luind biletele.
Inainte, rasuna brutal fluierul locomotivei.
Pasagerii i$i luau de pe police geamantanele, boccelele.
Legau pemele. Trenul incepu sa-§i mic^oreze viteza. Sabotii
frinelor se lipeau cu scri$net de ro^i.
De indata ce trenul trase la peron, Ivan, la un semn al
?efului, dadu primul semnal. Aici trenul se oprea cu totul doua

25
minute. Acarul se repezi la vagonul de bagaje $i inoepu sa
descarce calahalicul pasagerilor care coborau.
Ivan cara din rasputeri geamantane, lazi, baloturi, cerce-
tind numerele trebuitoare. Dupa ce incarca lucrurile, acarul
impinse caruciorul pina in sala de bagaje.
— Ivan, ce naiba ! Da semnalul al doilea. Ti-am spus
o data...
In clopotul nu prea -mare rasunara limpede $i sonor doua
lovituri.
— Fuga ! Du autorizajia de circulate !
Acarul apuca foaia $i se repezi pe peron spre locomotiva,
ghiontind publicul. Trenul avea foarte multe vagoane. Trebuia
sa alergi de-a lungul lui. Aplecindu-se, mecanicul lua foaia din
mina lui Ivan, care de-abia rasufla.
— Semnalul al treilea !...
Sim^ind cum ii bate inima, acarul se napusti iara$i la
clopot $i dadu trei lovituri.
Conductorul-$ef fluiera. Locomotiva raspunse minioasa, in
sila... Iar trenul, intinzindu-se si zanganind din fiare, se puse
in mi$care.
Peronul ramase in urma. Clatinindu-se in ritmicul ^acanit
al ro^ilor la imbucatura 5me]or, vagoanele lunecau pe linie
unul dupa altul.
Ivan rasufla, u?urat. O zi intra de serviciu $i una nu. De
fiecare data, pe la zece noaptea, parea se rupeau maruntaiele
intr-insul; cara bagaje, trebuia sa dea semnale, sa inmineze
mecanicului autorizafia, sa alerge spre a ridica bra^ul sema-
foarelor — adica, de fiecare data, sa indeplineasca indatoririle
care se cuveneau sa cada cel pu^in in sarcina a doi oameni, $i
asta timp de douazeci $i doi de ani in $ir !
Ace$ti douazeci $i doi de ani il mincasera, de viu. I se parea
ca numai asta $tia sa faca §i numai asta a facut toata via^a —■
§i anume : sa alerge la macazuri, sa dea semnale, sa bata clo­
potul, sa aprinda lampile, ca munca aoeasta-i cea mai u?oara,
cea mai placuta... I se parea ca, in afara de ea, nu-i capabil
sa faca nimic $i nu-i bun de nimic. Avea opt copii $i primea
cincisprezece ruble pe luna.
De aoeea cind alerga la macazuri, cind dadea drumul tre-
nurilor, cind aprindea felinarele, cind rinea sub vaca, cind ma-
tura peronul, Ivan avea unul $i acela^i gind $i aceea$i senza-
p e : teama ca a facut ceva „nu a$a“ cum trebuie, ca a scapat
vreun lucru din vedere, ca ceva a ie$it prost.

26
Cei douSzeci §i doi de ani $i-au indeplinit menirea. Lui
Ivan nu i-a trecut niciodatS prin cap cS $i-ar putea face
altfel viaja.
Nici nu se putea inchipui in afara rinduielii zilnice a cSilor
ferate, in afara de sta^ie, linii, peron...
La ora zece seara, cu plecarea trenului personal, se isprS-
vea ziua lui de serviciu. De-abia atunci, o data cu un adinc
oftat de u$urare, i se lua de pe suflet greutatea apSsStoare :
spaima $i asteptarea ca nu cumva sS se Jntimple ceva.
A$a $i azi. Cind trenul trecu de peron, Ivan, sim^ind o
sfir$ealS care il apuca totdeauna la capStul zilei de slujbS, dar
in acela§i timp $i un sentiment de u$urare, i$i ridicS mina ca
sS-$i facS cruce §i... incremeni.
Il sSgetS un gind inspSimintStor : u it a s e s a in t o a r c a p i r -
g h ia m a c a z u lu i pe linia principals dupa trecerea trenului de
marfa, linie pe care venea acum in goana personalul.
Il cuprinsera spaima §i deznadejdea raspunderii. Fara
$apca, cu fata alba ca varul, acarul incepu sa alerge intr-acolo
unde, indepartindu-se, lumina felinarul ro?u al trenului care
plecase.
Prea tirziu !... Din clipa in clipa trebuia sa rasune un tros-
net asurzitor $i sa se ridice pe linie spre cer, in intunericul
albicios al noptii, o movila neagra, neclintita, haina, si ni$te
tipete nebune, ca de fiara, au sa umple noaptea geroasa de
iama.
Ca sa nu le auda, Ivan se napusti spre o linie secundara,
pe care, tocmai in clipa aoeea, manevra o locomotiva. Cu rasu-
flarea taiata, pomi la fuga pe ?inele viu luminate de reflec-
toarele locomotivei care se apropia.
In aceste citeva clipe i se infati$a intreaga-i viata, luminata
ca de-un reflex, $i care se incheia astazi : slujba, peronul, lam-
pile, lemnele, vaca, soba cu coco§i alba^tri, capu^oarele balane
$i macazul fatal...
In acea clipa de cumplita concentrare, acarul vazu dintr-o
data cu o uimitoare precizitme ca intorsese macazul pe linia
principals... Doamne, va sS zicS p u s e s e b in e l i m b i l e a c e l o r ! Se
zSpScise. Trenul de persoane trecu pe linia principals.
Ivan rScni deznSdSjduit §i fScu o sfortare supraomeneascS
sS sarS de pe $ine. Dar in aceea§i clipS locomotiva care venea
se prSbu?i asupra lui cu toatS masa-i de fier, de otel §i de
cSrbuni incin$i §i ii tSie rasuflarea.

27
V

Mecanicul locomotivei de serviciu statea pe platforma, pri-


vind $inele viu luminate care alergau in intimpinarea lui. Trecu
un macaz, alt macaz... Apuca minerul fluierului $i-l trase de
citeva ori. Ro^ile se rostogoleau peste intersec^ia liniilor cioca-
nind $i duduind. Fulgera o lumina verde. Cabina ie$i din intu-
neric $i se mistui iara$i. Deodata, ca nebun, mecanicul se
repezi la regulator $i racni parca cu glas strain : „Frina !“ Dar
fochistul frina de la sine din rasputeri, lasindu-se cu dezna-
dejde asupra manivelei.
— Doamne, nu cumva am taiat un om ?
Scri$nira sabo^ii frinei. Ro^ile dadura un ^ipat ascu^it.
Aburii izbucnira prin supapele deschise. De sub ma§ina veni
un racnet neomenesc : „Vai, tat...“ $i se frinse. Locomotiva goni
inca vreun stinjen $i se opri.
Mecanicul $i fochistul sarira jos. Nu vedeau insa nimic.
In intuneric, vintul le biciuia ochii cu crupe de ghea^a.
Fochistul se repezi dupa un felinar. Facu lumina. Vazura
zacind deoparte, linga $ine, doua labe omene$ti retezate, iar
indaratul ro^ilor, sub locomotiva, un om.
— Maica precista, am taiat un om !
Fochistul alerga spre gara. Se strinse lume. Dadura loco­
motiva inapoi. Cineva se apleca asupra celui ce zacea jos.
— A murit !
To£i tacura, se descoperira, i§i facura cruce.
Ivan zacea nemiscat intre ?ine, cu capul sucit intr-o parte,
cu ochii da^i peste cap... Inelul felinarului, trecut pe mina-i
dreapta, ii smulsese pielea de la pumn $i i-o trasese, ca o mi-
neca insingerata, pina la umar. Bra^ul era rasucit din umar ?i
aruncat dupa cap. Iar coastele din stinga ii erau adinc virile
in piept.
Vorbe stapinite, inabu$ite, se auzeau in mul^imea care se
strinsese. Intrebau cum se intimplase nenorocirea. Nu cumva
fusese bant raposatul ? Strigase cind daduse marina peste din-
sul ? Nimeni nu putea da nici o lamurire.
— Atita am zarit, povestea mecanicul, cu glasul schimbat
de emofie, in fa^a mul^imii care-1 inconjurase. Vad macazul
luminat de felinare. Imi zic : acu$i ma opresc. Tocmai voiam
sa intore capul, cind zaresc pe cineva chiar in botul ma§inii...

28
Doamne !... Ma arunc... El da un jipat... Mi s-a Jntunecat main-
tea ochilor. $tiu ca acolo, sub locomotiva, e un om, iar eu nu
pot sa-1 ajut cu nimic...
Glasul mecanicului se frinse.
Vintul se napustea, fluiera, acoperind mortul $i pe cei din
jur cu o pulbere alba, ma$cata... To^i taceau. In locomotiva d o -
coteau ameninjator aburii comprimajj. Mecanicul se urea pe
platforma $i intoarse un miner. Aburul ^i$ni cu furie in jos,
cuprinzindu-i pe to^i intr-o umezeala calda.
— Mergea fara sa se gindeasca. Se ducea, desigur, la ma-
caz. Acolo 1-a $i prins marina.
— Cornul i-i turtit. A fost prins pesemne de felinar §i a
fost tint. Altfel ar fi fost taiat in doua.
Se facu iara§i o clipa de tacere. Vintul fluiera din nou pe
terasament §i semana o pulbere ma^cata.
—• A^i trimis dupa $eful de gara ?
— Chiar acum s-au dus.
— Muierea are sa se puna acu^ica pe url'at. A ramas cu
opt copii.
Dinspre sta^ie, rasarira lumini $i intunecate siluete ome-
ne$ti. Sosi $eful garii. Mul^imea strinsa acolo ii facu loc. fpeful
lua-un felinar de la un slujba? $i-l indrepta spre mort. Lumina
juca o clipa pe fejele celor din jur, impietrite intr-o aspra Ln-
cordare, pe $ine, pe traverse $i cazu pe figura schimonosita. de
chinuri a mortului, ramas cu albul impietrit al ochilor da^i
pes'te cap. ^eful se intoarse u$or $i dadu ordin sa fie pus mor­
tul intr-un vagon gol.
Adusera o rogojina. Ridicara cadavrul, care incepea sa se
inj.epeneasca. Bra^ul, smuls din umar, cazu moale $i ramase
atirnind.
— Ce sa-i faci ? A^a-i lasat... zise stapinit, fara sa-$i sfir-
§easca vorba, unul dintre aceia care ridicasera mortul.
— Uite acolo, arata sub§eful in intuneric.
Un om cu felinarul in mina se desprinse din muljime, facu
cijiva pa$i de-a lungul §inelor. Se vazu cum se apleca $i ridica
ceva. Intorcindu-se, el a$eza cu grija pe rogojina labele re-
tezate.
Dusera mortul $i-l a§ezara intr-un vagon gol, care statea
singuratic pe-o linie moarta.
In procesul-verbal alcatuit la locul accidentului se
semnala :

29
„In luna noiembrie, ziua cutare, la stadia cutare de cale
ferata, locomotiva de serviciu Nr. 5, mergind la depou, a taiat,
din pricina nebagarii lui de seama, pe acarul de serviciu Ivan
Gherasimov Pelipasov din gubernia Orlov, plasa Demianovs-
kaia, satul Ulino.“

VI

Era ora zece diminea^a. Publicul se plimba pe peron. Lu-


mea a$tepta trenul. Se primise telegrafic comunicarea ca tre-
nul plecase din stadia cealalta. Pasagerii ie^isera din sala de
a^teptare $i, cu boocele, cu co$uri $i cu geamantane, se rindui-
sera pe peron chiar linga linie, cu ochii indreptaji spre partea
de unde a^teptau trenul.
Jandarmii, zuruind din pinteni, se uitau imprejur prudent
§i banuitor. Impra^tiind publicul, un carucior de bagaje trecea
cu zgomot pe asfalt. Un ungator alerga grabit cu o pilnie §i cu
un ciocan lung, numai intr-un halat albastru, soios, fara cor­
don, cu tot frigul de afara.
Ie$i $eful, un domn bine facut, cu §apca ro.§ie §i cu oche-
lari de aur, care^i inalja u$or capul cu aerul unui om deprins
sa dea ordine.
In timpul acesta o femeie i§i facea loc prin public, uitin-
du-se intr-una in toate parole. Cauta pesemne pe cineva. Avea
faja $i ochii ro$ii. Lacrimi izbucneau pe genele rare, prinse pe
ici, pe colo de pleoapele umflate, parca pu^in intoarse. Femeia
se silea sa le stapineasca. I$i $tergea ochii fara incetare $i ve$-
nic i$i sufla nasul intr-un capat al broboadei. Dar cum il vazu
pe $ef, lacrimile incepura sa-i curga $iroaie din ochi. Femeia se
apropie de dinsul $i, jinind lipit de buzele care i se zbateau
capatul broboadei strins in mina, voi sa-i spuna ceva, dar nu
se putu stapini $i incepu sa boceasca dintr-o data, cit era stadia
de mare, incit to^i i$i intoarsera capul fara voie. $eful se poso-
mori nemul^umit $i i§i incrunta u$or sprincenele.
— Ce s-a intimplat ? Ce-i cu dumneata, maica ?
— Dom... dom... dra-ga... 1-a... 1-a... ta-iat... 1-a... ta-iat...
Lumea se strinse imprejur, unul intinzind gitul din spa-
tele altuia. Cautau sa-1 vada pe $ef §i pe femeia care se bocea.

30
— De ce ^ipa ? se intrebau unul pe altul.
— Cica ieri a fost ucis unu aici.
Publicul ,,sub^ire“ se tinea deoparte, uit!ndu-se din depar-
tare la cele petrecute.
— Dar ce s-a intimplat ?
— Nevasta acarului ucis ieri, il lamuri pe §ef un munci-
tor inalt cu o tinichea pe piept.
— Ce vrei, maica ?
— Dra-ga... In-co-tro s-apuc ?... Nici prin gind... nici n-am
vi-sat... Vin care de care i§i-mi spun : ti-au ucis omul tau... 1-au
ucis... Inca, ieri, cind era de rind, s-a repezit acasa... am sa
vin... zi-ce... am sa vin...
Femeia nu se mai putu stapini. De indata ce incepu sa
povesteasca cum ii spusese barbatul „am sa vin“, se $i porni pe
ni$te bocete isterice, apucindu-se cu amindoua miinile de piep-
tul uscat.
— Vino dupa mine, ii porunci §eful, indreptindu-se spre
gara, cu gindul de-a scoate femeia din vazul publicului.
Ea porni dupa dinsul, cu capul aplecat intr-o parte, in
zguduituri de plins.
— Ce ? Va sa zica, vrei un ajutor ?
— Tatuca, ce sa ma fac cu orfanii, n-avem ce minca... Cu
indurarea domniei-voastre, oare nu s-ar putea capata, cumva,
vreun ajutor de la calea ferata ?
§eful viri mina in buzunar, scoase portofelul $i-i dadu fe­
rneii trei ruble.
— Asta-i de la mine, ma-ntelegi, eu i^i dau ca un particu­
lar, ca $i cum ti-ar fi dat oricare altul. Dar administra^ia caii
ferate n-are sa-^i dea nimic : nu raspunde pentru astfel de ca-
zuri. Barbatul tau a fost ucis din nebagarea lui de seama. N-a
bagat de seama, ma-nj:elegi ? Calea ferata nu raspunde pentru
astfel de cazuri.
— Ce sa ne facem ?... Cica s-ar putea capata pensie. Alt-
minteri mor de foame cu copiii... Pentru numele lui dumnezeu,
milostiviti-va de noi...
Femeia, aplecindu-se, atinse pamintul cu mina.
— Dar j;i-am spus odata : calea ferata nu raspunde pentru
astfel de cazuri. Asculta, se adresa §eful unui conductor care
tocmai trecea pe acolo, lamure$te-o ca directia n-are sa-i dea
nimic. Fara indoiala, poate sa ia calea judecatii. N-are sa iasa
insa nimic de aici. Numai vreme §i bani pierdu^i de pomana.

31
£j>eful garii pleca. Femeia statea in acela$i loc, zguduita de
bocete inabu$ite, §tergindu-$i intr-una cu capatul broboadei
ochii si fafa ro$ie, uda.
— Ei, uite ce, Alexeevna, umbla sanatoasa ! Daca ^i-a spus
§eful : „nu se poate“, care va sa zica nu se poate. Cit a fost cu
putin^a te-a ajutat, ii om bun. Dar calea ferata nu raspunde.
Daca ar fi fost vina ei, te-ai fi putut judeca. A?a, insa, n-are
sa iasa nimic. Hai, du-te, du-te, Alexeevna. Trebuie sa soseasca
trenul.
Femeia pleca incet. Publicul de pe peron o vazu apucind
pe linie. Un jandarm striga : „Treci dincolo, treci, vine trenul“.
Femeia se cobori atunci de pe terasament. Citva timp broboa-
da-i ro$ie se mai zari printre copacii goi din gradini^a garii $i,
in sfir$it, pieri dupa pomii cei din urma.

189 1

T ra d u c e re de M. Sevastoa
M I C U L M I N E B

— Mi$ca, natingule, hai mai iute, ca de nu, i^i sucesc gi-


tul... pui de napirca !... rasuna un glas !n vazduhul mghejat
al serii.
Infiorindu-se din cind in cind de frig, minerul, murdar $i
zburlit, minjit cu praf de carbune din cap pina-n picioare, pa-
$ea apasat, cu ghetele incal^ate pe piciorul gol, prin zapada
innegrita, vadind, prin teat a faptura, o pornire amenin^atoare
$i o graba inciudata. In fa^a lui mergea zorit un baie^andru
de vreo doisprezece ani.
Baiatul era §i el negru ca un harap, zdren^ards $i i se za-
reau si lui picioarele goale prin ghetele rupte. Isi intorcea
intr-una capul, dind din miini agitat, $i atit fa^a cit $i mi$carile
lui aratau o impotrivire deznadajduita.
— Nu ma due, taica, nu muncesc azi. Da-mi drumul... Cum
vine asta : pentru to^i e sarbatoare §i numai eu sa... da-mi dru­
mul, n-am sa muncesc... $i o ^inea a$a intr-una, pe un ton plin-
garek grabind totodata pasul, ^opaind cind inters pe jumatate,
cind cu tot spatele $i avind grija sa pastreze mereu o distan^a
potrivita intre el $i tovarasjul sau de drum.
— Ma, natingule ! Ian te uita, doamne iarta-ma, cum vrea
cu tot dinadinsul sa ma bage in pacat !
Se ciondaneau, dar mergeau inainte zorindu-se pe drumul
acela negru, ocolind haldele de carbuni prefirate cu zapada.
Vazduhul inghe^at ii impresura neclintit $i straveziu de
limpede. Ultimele raze reci ale asfin^itului de iarna se stingeau
in claile norilor indeparta^i, ici $i colo incepeau sa se aprinda
primele stele §i luminile lor vii licareau pe albastrul din ce
in ee mai intunecat al bol^ii. Gerul te pi$ca de obraji, de nas,
de urechi, de picioarele goale. Zapada scir^iia sub pa$i, iar in
iur domnea acea lini$te solemna care in s o ^ te atit de ciudat

4 33
ajunul sarbatorilor craciunului. Ferestrele intunecate se lumi-
nau una cite una, imbiindu-te acasa, spre caldura prietenoasa
a caminului.
De dupa un morman uria$ de carbuni stivui^i le rasari in
fa^a celor doi o cladire mohorita de caramida ; co$ul ei inalt,
nemi^cat $i negru, se profila pe fundalul limpede al cerului.
Pe u§a cladirii ie$eau mineri impra$tiindu-se grupuri-grupuri,
in diferite direc^ii ; cei mai mulfi se indreptau grabi^i spre baia
de aburi. Baiatul urea cel dintii treptele de la intrare, dintr-un
salt, apoi intorcindu-se incerca o ultima impotrivire ; toata fap-
tura lui arata o hotarire indirjita :
— Nu ma due... nu ma due... Ce-nseamna asta, fara pic de
odihna... Pentru to^i e sarbatoare...
Dar cind tatal incepu §i el sa urce treptele, pu$tiul o zbu-
ghi inauntru. Minerul il urma.
Intrara intr-o incapere vasta, intunecoasa, in care se za-
reau nedeslu$it ma$ini uria?e, fiecare cu cilindrii, curelele de
transmisie $i lan^urile ei. Era incaperea de unde se cobora in
mina. Tot acolo se afla $i biroul administra^iei. In jurul acestuia
se inghesuia ultimul grup de muncitori, grabi^i sa li se faca
mai repede socoteala, ca s-o pomeasca unii spre baia de aburi,
al^ii de-a dreptul la circiuma.
Sarbatorile, srm^amintul unei depline liberta^i, perspectiva
de a se bucura de aer, de lumina soarelui, de intreg traiul de
deasupra pamintului, caruia atit de mult ii sim^eau lipsa mun-
citorii in timpul lucrului in mina, precum §i gindul la cele trei
zile apropiate de petreceri $i chiolhanuri intipareau pe chipu-
rile lor pamintii pecetea unei a$teptari deosebite, plina de insu-
fle^ire.
Minerul se apropie de birou.
— Ivan Ivanovici, trece-1 §i pe flacaia$ul asta al meu la
pompa de apa. Decit sa se zbenguie de pomana...
Omul in haina larga de nanchin, parind dupa mutra admi-
nistrator-$ef sau supraveghetor, isi ridica fruntea, privi cu ra-
ceala $i nepasare spre cel care vorbise $i, aplecindu-se din nou,
reincepu sa scrie.
Baiatul statea cu spatele la birou, cu ochii a^nti^i spre
fereastra.
A$adar, avea sa petreaca toate oele trei zile de craciun in
mina. Tirgul se incheiase ; nimic nu se mai putea schimba.
Amaraciunea $i deznadejdea ii copieseau inima. Buzele ii
tremurau ; stringea pleoapele §i inenmta sprincenele straduin-

34
du-se sa-$i £ina firea, inghi^indu-$i lacrimile de copil gata-
gata sa izbucneasca, nestavilite. Tatal ramasese locului, !n
picioare, a$teptind sa termine de scris func^ionarul ca sa poata
pleca.
Minerul care a$tepta §i el linga birou sa i se faca soco-
teala, un om negru ca smoala, cu o claie de par incilcit pe
crestet $i ursuz la infa^i$are, !1 cerceta fara compatimire pe
cel care vorbise, arunca pe sub sprincenele incruntate o privire
fugara spre baiat, i$i scoase punga de tutun si se apuca sa-$i
rasuceasca fara graba o £Lgara ; o lipi cu scuipat, apoi aduna
cu capatul ramas gol firele de tutun din palma lui lata, scor-
toasa $i incepu sa le indese tacticos, cu grija.
— De ce-1 chinuie$ti pe tincul asta ? rosti e l intr-o doara,
scuturfnd resturile de tutun ramase pe degete.
— Nu-1 chinuiesc eu, ci nevoia ; ici nu-i destul, dincolo
nu s-ajunge. Tare-i greu, adicatelea ii atit de greu ca nu mai
§tii cum s-o sco^i la capat.
Schi^a un gest cu mina, apoi incepu a povesti cum il in-
cle$tase greul $i din ce pricina inoepuse sa-i mearga totul
de-andoaselea.
Tacut, cu aceea$i incruntare morocanoasa a fe^ei, fara sa
asculte ce-i spunea celalalt, minerul i$i aprinse ^igara. Hirtia
arse o clipa cu o flacara vie, luminind chipurile muncitorilor
mai apropia^i. Din intuneric rasarira trasaturile lor impietrite,
tumate parca in tuci oenu$iu, §i albul mar it al ochilor, ca la
negri.
— La pompa mica din galeria numarul doisprezece, cine
merge ? intreba func^ionarul ridicind glasul.
Muncitorii tacura uitindu-se unii la al^ii.
— Ei, s-aude ? Il vad inscris aici pe Finoghenov.
— Prezent, rasuna un glas ragu$it $i un individ flenduros,
cu care £i-ar fi fost teama sa te intilne$ti noaptea, se arata in
semiintunericul amurgului ce se lasase. Chipul lui buhait, som-
noros $i posac, precum $i hiriiala vocii marturiseau un $ir ne-
intrerupt de be^ii.
— Pai, atunci de ce taci ? Ia-1 pe pu$ti §i coboara, ca
schimbul a$teapta.
Zdren^arosul se uita piezi$ spre baiat :
— Ce-mi baga^i pe git un gaina^ ca asta ! Ce sa fac cu el ?
— Haide, haide, du-te, nu te pune in poara.
— Auzi vorba : du-te !... Du-te tu, daca ai pofta. Le vre^i
pe toate mai ieftin...

4* 35
' Apoi in jura grosolan, cu vorbe urite $i o lua spre gura
pujului care duoea prin podea in maruntaiele pamintului.
Baiatul il urma in tacere, deznadajduit. Se apropiara
amindoi de deschizatura patrata a pu^ului $i intrara intr-o
cu§ca agajata cu lan^uri. Mecanicul aflat dincolo de desparji-
tura puse ascensorul in func^iune. Uruind $i scirjiind ascuj.it
din verigi, lanjurile lunecara in jos $i colivia pieri in bezna,
lasind cascat in urma ei un patrat gol.
Cind pe locul unde cu o clipa mai inainte statuse baiatul
ramase un hau intunecat, muncitorul cu ghetele rupte se scar-
pina la $ale §i se intoarse spre minerul cel morocanos :
— De nu mi s-ar fi imbolnavit nevasta... Imi pare rau de
baiat. Ar fi vrut §i el sa mai petreaca.
Celalalt nu raspunse, preocupat sa-$i fumeze ultimele
fire de tutun, apoi se intoarse spre birou ca sa-$i primeasca
plata.

II

Colivia ascensorului cobora lin §i repede ; doar lanjurile


se desfa§urau jucau$e $i gure$e de pe cilindru.
Baiatul incremenise cu ochii a^nti^i la bezna din fa^a.
Cazuse in acea stare de concentrare $i mu^enie posomorita,
care pune stapinire pe orice muncitor, de indata ce-1 invaluie
din toate parole intunericul des $i lini^tea nemi$cata, ca de
mormint, a minei. Auzea rasuflarea greoaie, horcaita a tovara-
$ului sau, auzea cum se foie$te, tu$e$te §i scuipa in laturi,
bombanind in rastimpuri injuraturi, il simjea mahmur ca dupa
bejie $i prost dispus din pricina ca trebuia sa-$i petreaca sar-
batorile muncind in mina.
Era intr-adevar furios minerul, $i pe el insu$i, $i pe baia­
tul de alaturi, §i pe tatal aoestuia, pe funcjionar, pe condu-
cerea minei, pe lumea intreaga. De buna seama ca-i venea
greu dupa doua saptamini de petrecere neintrerupta, de be^ii
in atmosfera placuta $i lipsita de griji a birtului, a hanului, a
circiumii, sa se afunde in mina rece $i umeda, in vreme ce

36
tob ceilalb se pregateau tocmai atunci sa-$i uite necazurile
in zaiafeturi §i chiolhanuri de^an^ate.
Dar nu era chip sa scape de mina. Totul, incepind cu
banii ci$tigab prin munca grea $i sfir^ind cu cizmele, hainele,
■caciula §i rufaria — totul fusese baut, amanetat $i rasama-
netat. De peste tot de unde se puteau lua bani cu imprumut,
luase, platind o groaza de dobinzi, §i acum nu mai avea nici
ce minca, nici ce bea, nici cu ce ie$i din casa.
Nu-i mai raminea altceva de facut decit sa se ascunda de
■ochii oamenilor in adincul minei, mingiindu-se cu gindul ca
pentru zilele de sarbatori i se va plati de doua ori mai mult.
Oameni ca Egorka Finoghenov, care i§i beau pina $i ca-
ma?a de pe ei, sint o adevarata comoara pentru tob exploa-
tatorii de mine ; in mina trebuie sa ai intotdeauna un numar
oarecare de muncitori, altfel s-ar putea inunda galeriile. Pe un
miner cumpatat, oricit 1-ai plati, este cu neputin^a sa-1 In sub
pamint in zilele de mari sarbatori, ca, bunaoara, cele ale cra-
-ciunului.
Colivia zvicni, apoi ramase locului. Muncitorul $i ajuto-
rul lui ie$ira pe platforma. Luminile ro$ii ale lampilor fume-
gau in intunericul atit de des, incit parca te apasa pe cre§tet.
Muncitorii intirzia^i se apropiau grabib de ascensor. Ultimele
vagonete veneau uruind prelung $i din bezna rasareau, unul
dupa altul, capetele cailor. Grajdarul ii deshama in graba $i-i
m ina spre grajdul lor intunecos ca un mormint : pina ?i pe
cai ii a$teptau cele trei zile de odihna ale craciunului.
Finoghenov i§i aprinse lampa, rasuci apoi o tigara, ii dadu
foe la un capat $i incepu sa traga din ea adinc, pe indelete, ca
sa mai treaca oleaca de vreme : $i pe el il impungea in inima
uritul singuratabi, simlamintul ca e rupt de ceilalb ; il apasa
gindul ca va trebui sa-$i petreaca sarbatorile „ca neoamenii“.
— Ei, Egorka, s-au dus bi$tarii, ai ? intreba rinjindu-$i
dinbi albi un miner scund, care le ie$ise inainte cu o lampa
fumeginda lasata pina aproape de pamint $i atirnata de o
sirma lunga.
— Pina la unul ! Am ramas $i gol, cum ma vezi, raspunse
cu nepasare Egor, adaugind dupa fiecare cuvint o injuratura
§i dind din miini ca §i cum voia sa spuna : „Ehei, am petre-
cutara dupa pofta inimii, iar de alelalte nici ca-mi pasa“. In
acela$i timp insa sim^ea cu un fior in spate pinda galeriilor
tacute, incremenite in bezna.

37
— Hei, cine-a mai ramas, intra odata ! striga §eful de
echipa care a^tepta linga deschizatura pu^ului, gata sa por-
neasca ascensorul.
Minerul care vorbise cu Egorka alerga spre colivie $i se
baga inauntru alaturi de $eful de echipa $i de ceilal^i oameni
care trebuiau sa fie urca^i la suprafa^a. Lan^urile de la cofyuri.
se urnira, cu$ca incepu sa se ridice cu iu^eala §i intr-o clipa
se mistui in bezna.
Egor $i baiatul ramasera singuri.
— Hai, mi$ca, ce stai gura-casca ! se rasti cu rautate Fi~
noghenov la baiat, de parca acesta ar fi fost vinovat de toate,.
O pornira invalui^i de lini^te §i intuneric, incovoiaji, cu
capetele plecate, ca sa nu se loveasca de grinzile de sustinere
ale straturilor de deasupra.
Talpile le alunecau pe faga$ul ud, pietrele col^uroase ra-
sarind din bezna aproape le atingeau obrazul. Lumina care
izvora grabita din fitilul lampii scotea mici lixnbi ro$ii, parca
se straduia din rasputeri sa arda mai viu, sa lumineze mai
bine atit locurile acelea tainice, uitate de lume, ext $i chipu-
rile celor doua fiin^e care mergeau tacute nu se $tie incotro.
Dar bezna navalea morocanoasa din toate parole $i era atxt,
de deasa, atxt de greu de strabatut, incit flacara pilpiitoare,
nevolnica abia izbutea sa infiripe un cere galben, mic $i tre-
murator, care le lumina celor doi calea doar jos, la picioare,.
resfirind volburi de fum inecacios $i iute spre intunericul in-
cremenit.
Pe la cotituri Finoghenov se oprea o clipa cautind sa-$i
reaminteasca drxxmul, apoi, girbovindu-se din nou $i luminind
slab cu lampa, mergea tot inainte, fara sa arunce macar o
vorba baiatului care grabea pasul in urma lui. De altfel nici
nu aveau despre ce vorbi. Strabatusera vreo doua verste §i
incepeau sa simta oboseala. Galeria devenise mai scunda, mai
ingusta, mai strimta, bolta ei se lasa din ce in ce mai jos.
deasupra capetelor $i amindoi erau nevoi^i sa se apiece tot mai
mult.
Mergind in urma lui Egor, Senka se izbise cu putere, de
vreo doua ori, de col^urile mai ascujite ale pietrelor bol^ii $i
dupa asta incepu sa se impiedice tot mai des, rasuflind greu,,
sprijinindu-se de pere^ii reci $i uzi ai galeriei. Nu se mai gin-
dea nici la sarbatori, nici la semin^ele bune de ronjait, nici la
vorbaria galagioasa $i vesela din circixxmi §i ospatarii, in asur-
zitorul zanganit metalic al tacimurilor, in clinchetul zurgalailor,

38
bubuitul tobelor sau in urletele trompetelor uria$e ale „ma-
^inii“ 1. Imaginile viu colorate ale petrecerilor sarbatore$ti i le
.^tergeau oboseala $i incordarea.
„Macar de-am ajunge mai repede“, i$i zicea el $i tragea
atent cu urechea daca nu cumva rasuna inaintea lor glasurile
muncitorilor care-i a$teptau. Insa in tacerea de mormint nu
se auzea altceva decit sunetul infundat al propriilor lor pa$i,
lovind osteni^i piatra cotyuroasa, alunecoasa, §i cite un plescait,
cind piciorul nimerea intr-o baltoaca.
$i mergeau mai departe, inconjura^i de frigul, umezeala
$i lini$tea galeriei subpamintene.
— Parca pompeaza undeva, rosti deodata Finoghenov.
Se oprira amindoi ciulind urechile. Din bezna razbateau
ciudate glasuri omene§ti, monotone $i triste, repetind monoton
$i trist acelea$i vorbe. In rastimpuri, parca sughifind §i inecin-
du-se, ceva sorbea cu o sfor^are apa cutremurindu-se puternic,
iar apa absorbita gilgiia, ca apoi sa se scurga pe un jgheab, sub
forma unui fir subtirel.
— ...Treizeci $i doi... treizeci $i trei... treizeci $i patru... se
auzea de undeva, rar, monoton, cu pauze.
— Acilea e, facu Senka $i amindoi o pornira inainte.
Pesemne ca cei afla^i a c o lo in intuneric le zarisera lumini^a
ro^iatica a lampii, deoarece numaratul se curma $i sughi^urile
inecate ale pompei contenira. Cei doi nu vedeau insa nimic —
nici lumina, nici oameni. Abia cind se apropiara $i Egor i§i
ridica lampa, rasarira nedeslu§it din intuneric doi mineri, o
baltoaca de apa care sclipea pe jos $i minerul unei pompe
micute.
In preajma oamenilor Senka ?i Egor sun^ira o oarecare
u^urare ; se bucurau $i pentru ca ajunsesera in sfir$it la
si nu mai erau nevoib sa se apiece §i sa orbecaie prin in­
tuneric.
Tacu^i, fara sa scoata o vorba, minerii incepura sa se pre-
gateasca de plecare : i$i ridicara lampile $i le aprinsera, scutu-
rara carbunele marunt ce le intrase in bocanci $i i$i infundara
pe cap cite o casca rotunda de piele care ii apara cind se loveau
de eoburi.
— Ce-ab zabovit atita ? glasui posac unul din ei.
— Pai, e cam departi$or. Apoi, pina ne-am pregatit, pina
,am ajuns, iar acolo ne-a mai intirziat §i functionarul, raspunse

1 E v o rb a de p ian u l m ecanic.

39
potolit Egor, se a$eza nepasator pe vine $i incepu sa-$i rasu-
ceasca o ^igara.
Dupa scurta vreme insa, parca luminat de un gind, incepu.
a vorbi repezit $i plin de ciuda :
— Ian auzi, am zabovit ! Dar daca nu veneam de loc ?
Acu$a oamenii se pregatesc de sarbatori, a$a cum se cuvine.
iar noi, iacata-ne acilea, de parca ne-ar fi adus necuratul ! Vox
miine o sa va pili^i, iar noi o sa stam sa ne incovoiem spina-
rile... Dracu sa va ia, zau...
— Ce te-a apucat har^agul ? Nu te-a silit nimeni sa vii,
singur ai vrut... Natarau ce e$ti, mare natarau !
— Cica a a$teptat mult dumnealui ! Da daca nu veneam
de loc ? N-ave^i alta in gind decit sa va imbuiba^i, iar altul
poate sa §i crape...
§i turuind repede, cu vorbele cele mai grosolane, Egor
incerca sa-si verse asupra lor amaraciunea $i necazul.
— Mai taca-^i gura, se rasti celalalt miner, i$i lua lampa.
$i impreuna cu tovara$ul sau porni, aplecindu-se de mijloc, in.
partea dincotro venisera Egor §i Senka.
Un minut inca, o lumini^a ro^iatica mai licari in intuneric.
tot mai mica, mai mica, pina ce punctul luminos se pierdu in
strafundul beznei. Zgomotul pa$ilor inceta, Egor §i Senka ra-
masera singuri. Tacerea, frigul $i uritul ii invaluira.
Egor i$i termina repede tigara, tragind adinc in piept citeva.
fumuri.
— Uite ce e, Senka, vorbi el aruncind in apa mucul care
sfirii scurt. Pune-te tu al dintii la pompat, dar numara de cite
ori dai §i, cind ai ajunge la o suta, striga-ma, ca eu am sa a^i-
pesc ni£elu$. Numai sa nu te prind cu §mecherii, ca am sa trag,
cu urechea, $i daca incepi sa sari numerele, i^i sparg capul, ma !
— Nene, numai sa nu dormi prea mult, ca s-ar putea sa
cad jos de oboseala, spuse baiatul caruia ii era urit sa ramina
singur.
— N-ai grija, trag numai un pui de somn, ca-s obosit, pe
urma pompez eu $i te odihne$ti tu.
Egorka stinse lampa. Luminatul galeriei se punea in soco-
teala muncitorilor, astfel ca ei lucrau pe intuneric, pentru a
face economie de combustibil. Senka auzi cum se strecoara mi­
neral pe bijbiite spre abatajul din apropiere, cum se mi$ca
se foie$te pe un morman de carbuni maran^i.

40
— Nu, mai bine sa nu ma treze$ti, ca o sa ajipesc numai
un pic $i, cind ^i-oi termina tu por^ia, ma scol singur. Dar sa
nu la$i pompa din mina, ca te bat de te zvint, mai ajunse la
urechile lui Senka din bezna, apoi totul amufi.
Senka se apleca, bijbii cu mina, gasi mineral pompei $i
facind o sfor^are apasa o data. Pistonul luneca pe ^eava, sughi^a
scurt $i sorbind apa o trase dupa el, iar peste o secunda se
auzi cum alerga pe jgheab, cu intreruperi, un fir de apa sub-
^irel $i saltare^.
— U-nu, rosti Senka sim^ind cum il patrunde raceala apei
prin gaurile bocancilor, $i glasul lui rasuna ciudat in intuneri-
cul incremenit din preajma.
Apoi continua sa pompeze fara sa mai deslu?easca nimic
in jurul lui. Pistonul aluneca o data in sus, o data in jos, ur-
mind mi$carea minerului, sughi^ind $i sorbind apa.
Munca nu i se paru prea grea — mergea u$or, nesilit. Senka
fu cuprins de un sim^amint asemanator aceluia pe care-1 poate
avea un cal deprins cu drumuri lungi, cind, inhamat, o porne$te
scuturind u$or din cap, §tiind ca mai are multa vreme de mers
cu pasul acela masurat $i domol.
Uitase de toate cite il tulburasera peste zi $i de tot ce
lasase sus, pe pamint. Pompa ritmic, numarind cu glas tare, ca
$i cum in numaratul acela se cuprindeau tot sensul $i obliga^ia
prezen^ei lui acolo, in bezna umeda, rece, de nepatruns.
Numara astfel $i pentru a-$i birui senza^ia sinistra de sin-
guratate $i nelamurita spaima care cre$teau treptat in el. Ta-
cerea plina de taine, intunericul nemi$cat din jur se pregateau
parca sa-i dezvaluie fara veste ceva inspaimintator, deocam-
data ascuns.
Senka nu-$i inchipuia limpede ce-ar putea fi acel c e v a ,
sim^ea insa necontenit prezenfa l u i stranie. Dincolo de intune­
ricul din jur incepeau galeriile care se pralungeau la nesfir^it,
pina hat departe. Dumnezeu $tie ce se mai petrecea acolo.
Senka era singur, trebuia sa-$i dea singur seama de cele din
jur, $i astfel ceea ce se petrecea a c o lo capata in mintea lui in-
fa ^ a ri ciudate, misterioase, toate in nemijlocita legatura cu el
insu§i.
Citeodata pierdea $irul numaratului $i dindu-$i indata
seama se oprea brusc la mijlocul unei cifre, apoi reincepea sa
numere regulat $i monoton. Tacerea $i intunecimea il invaluiau

41
din nou, iar prin galerii se pornea iara$i forfota. Ceva nedes-
lu$it, care nu se putea prinde cu mina, ceva in^elator $i orb se
agita in bezna ; i$i schimba contururile, aci umplind intreg spa-
tiul, aci facindu-se ghem ?i lasind, ca mai inainte, un gol lipsit
de via^a §i o lini$te de moarte.
Mai groaznic ca orice era insa gindul ca a c o lo se ?tia
foarte bine de ce numara el cu glas tare $i manevra cu atita
sirguin^a pompa : doar ca sa-$i ascunda spaima care-1 incle$ta
din ce in ce mai putemic. Prin intuneric i se nazarea un rinjet
alb batjocoritor, un ris far a glas care nu tulbura tacerea de
moarte din jur. $i baiatul pompa intr-una. Incepea sa simta o
apasare in piept, rasufla anevoie, nadu?eala ii picura de pe
frunte, iar miinile §i picioarele ii in^epenisera, gata parca sa se
desprinda de trup. Trecuse de mult de suta.
Apa venea fara incetare. Cu o sforfare nemasurata, opin-
tindu-se, tresarind $i zvicnind, pompa tragea apa grea ca plum-
bul topit, iar in intervale se auzea o biata rasuflare intretaiata.
In jur, acela^i lucru : bezna se rarea, se sfi$ia, lua forme
nedefinite, mi^catoare. Senka inchise ochii $i pompa cu pleoa-
pele strinse, dar a$a era ?i mai inspaimintator totul.
„0, doamne !... De-ar veni ziua invierii de-apoi...“ §i sub
bolta scunda tremura trist un suspin.
Vremea se scurgea, apa adunata ii trecuse peste ghete.
Incet §i rar, ca $i cum ar fi fost gata-gata sa-$i dea sufletul,
pompa abia ridica $i cobora pistonul.
„0 sa ne inecam !...“
Facu o ultima sfor^are deznadajduita, lasindu-se cu tot
trupul peste miner. Pistonul cobori pina jos, clefai sorbind apa,
zvicni §i se opri : Senka nu mai putea pompa.
$i atunci se petrecu ceva infiorator, fantastic.
— Nene !... Nu mai pot... rasuna in rastimpul dintre intre-
ruperea lucrului $i restabilirea lini§tii de m orm int; era un
glas ciudat, de nerecunoscut.
— Ah-ha-hh... u-u-u... poooot... raspunse ecoul de peste
tot, infundat §i batjocoritor.
Bezna se involbura $i totul porni a se agita intr-o sara-
banda salbatica, frenetica. Ghemuit in apa in mijlocul acestui
iad, Senka plingea cu lacrimi neputincioase de copil. Ii era
frica sa se duca dupa Egor, care poate nici nu mai era acolo.
— Nene Egoooor...

42
— O-ooo... uh-uh-uh... rasuna surd $i xnabu$it ecoul.
Era atit de singur $i de neajutorat, incit nimic mai groaz-
nic nu i s-ar fi putut intimpla decit ceea ce se petrecea acum
in jurul lui. Nici nu mai incerca sa se scuture din grozavia
aceea si se lasa in voia soartei : „totuna e “. Apa se ridica din
ce in ce mai sus. Pantalonii uzi i se lipisera de trup.
Nu mai $tia cita vreme trecuse, cind un glas, parca venit
de pe lumea cealalta, rosti
— De ce urli, scirnavie ? Ian te uita cita apa s-a adunat !
O palma zdravana, trasa drept peste urechea lui Senka,
risipi intr-o clipa toata nastru?nica harababura infiripata in
jurul lui.
Baiatul se bucura de parca s-ar fi trezit scos la suprafaja
§i i s-ar fi spus ca acum poate petrece de sarbatori. Omul de
linga el i$i scuipa in palme ?i pompa incepu sa func^ioneze des
$i puternic, sughijmd ce-i drept, dar nu ca la Senka : nu era
lasata sa se induio$eze de propria-i stare.
— Ce mai a$tep^i ? Du-te.
— Da-mi un chibrit.
— Chiar ca... o sa stric eu chibriturile pentru tine...
— E intuneric.
— Lasa ca nimere$ti. Ia-o pe linga perete, pe urma la
dreapta.
Senka se tiri prin intuneric de-a lxmgul galeriei : nu-i mai
parea nimic nefiresc in jur o data scapat de frig §i de umezeala.
Ecoul rasuna surd $i obi§nuit.
Ajunse pina la „lavi^a“ — abatajul unde mu te puteai
mi$ca decit pe vine sau de-a bu$ilea — §i incepu sa bijbiie cu
miinile prin apa $i prin noroiul lipicios de carbune, pina ce
dadu peste gramada de carbuni marun^i.
Senka se catara pe ea $i se culca. Carbunii se lasau pu^in
cite pu^in luind forma trupului care zacea pe ei. Baiatul scoase
apoi din sin un codru de pxine neagra, cleioasa din pricina
umezelii, $i incepu sa manince. Zgrun^urii de sare $i praful de
carbune scirjliau intre dinfi, iar miezul ud parea la mestecat
coca cruda. Sim^ea o durere surda in bra^e, in picioare $i la
$ale, de parca trupul inca nu in^elegea ca acum se odihne$te.
Ispravind de mincat piinea, Senka i$i facu semnul crucii.
„Buna ar fi o baie“, gindi el, apoi se ghemui, i§i viri miinile
intre genunchi tragindu-i spre barbie, i$i mi^ca ni^elu? umerii
ca sa se afunde mai bine in carbuni §i a$tepta sa vina somnul.

43
in

Somnul veni, iar visul ii aduse toate cite $i le dorise cu


atita patima. Se visa sus, la lumina ; in jurul lui rasunau zgo-
motele $i larma vesela a sarbatorilor. Mergea pe strada ; zapada
sclipea orbitor in bataia soarelui; prin fa^a lui treceau in goana
sanii cu cheflii, in zvon de zurgalai, intrecindu-se una pe alta.
Apoi se pomeni la baia de aburi, dar nu izbutea sa-$i scoata
ghetele : gerul i le lipise de picioare. In vreme ce se canonea
cu ghetele, vazu ca nu mai e la baie, ci la circiuma ; de§i parea
ciudat ca pe du$umeaua localului erau impra$tiate ciubere $i se
la^eau baltoace, iar din tavan $i de pe pere^i picura apa, veselia
$i insufle^irea generala nu erau de fel stingherite. Glaisurile,
larma, clinchetele, fe^ele vesele, ro$ii $i asudate ce se intre-
zareau prin valurile albastrii ale fumului de tutun, toate se
amestecau intr-un valma$ag ame^itor, fara nici o potriveala cu
frigul §i umezeala apei ce §iruia de peste tot. Senka se straduia
sa se descurce in acest haos de nein^eles, dar sim^ea ca i se
invirte$te capul.
Cineva il in$faca $i incerca sa-1 indese in ^eava prin care
se pompeaza apa. Privea ingrozit gaura aceea neagra, dadea
din picioare, mu§ca, i$i cracana picioarele, apoi incepu sa urle
ca din gura de $arpe : „Uciga$i blestema^i !...“ Taica-sau ii dadu
un pumn in coaste. Senka se pravali ca un snop pe du$umeaua
rece $i auzi cum cineva plingea cu sughi^uri, slab, trist, intre-
taiat §i deznadajduit, straduindu-se in acela^i timp sa se sta-
pineasca.
In sfir$it, auzi un glas :
— Hai, scoala, pui de diavol !
f?i iara$i sim^i un ghiont dureros in coaste.
Bezna de nepatruns il inconjura posaca $i nepasatoare :
de peste tot sufla o adiere rece si umeda, fara speran^a de mai
bine. Egorka injura pe intuneric §i-l tot inghiontea cu o bucata
de carbune.
— Nu ma bate, nene, ca ma scol, spuse taraganat Senka
§i se ridica anevoie.
Il scuturau frigurile. Din^ii ii clan^aneau, picioarele ude
ii amor^isera, iar mai jos de genunchi il incle?tase un circel
dureros.

44
— Ia te uita ce mai trintor ! Eu sa muncesc pentru tine*
$i tu sa dormi ? Am sa-^i mut falcile. De un ceas ma trudesc sa­
te scol ! !1 ocara Egor.
Buimac, Senka facu doi-trei pa$i, fara sa §tie incotro, apoi
se propti !n peretele rece ?i ud.
■— Nene, nu mai am putere.
O ploaie de injuraturi se pravali din intuneric de. pe locul
unde se afla Egor.
Biruindu-se pe sine $i inghi£lndu-$i lacrimile, Senka
ajunse pe bijbiite la pompa, se apleca, apuca minerul $i incepu
sa pompeze.
Lini$tea se lasa din nou $i in jur ramase ca §i mai inainte
doar intunericul nemi$cat, morocanos, fara nadejde.
Sub bolta scunda invaluita in neguri, se auzi iara$i gilgiitul
pompei, firicelul de apa curgind pe jgheab $i un glas fara mo-
dula^ii, trist $i monoton ca picaturile care cad in acela$i punct,
numarind pe intuneric : „treizeci §i do-oi... treizeci §i tre-ei...
treizeci $i pa-tru...“

1 895

T ra d u c e re de A . G a b iie le sc u M. R o th
S E M I S K U R A

Ca $i acum douazeci, treizeci, patruzeci de ani, cladirile


minelor se inal^a si azi la fel de negre, mohorite §i fumeginde.
Dintr-acolo se aude neincetat uruitul ascensoarelor, care ba
coboara, ba urea ; vin vagonetele pline cu carbuni $i cit cu-
prinzi cu ochii, pe toata intinderea din jur, vezi nesfirsite gra-
mezi de carbune.
Totul sta sub un strat gros de praf negru pe care nici o
apa nu -1 mai poate spala : zidurile, acoperi$urile, co$urile case-
lor, stilpii de telegraf, pamintul, §inele care-1 brazdeaza, pina $i
ciorile croncanitoare in zborul lor greoi. Pina $i vazduhul §i
cerul sint grele ?i incej;o$ate, iar soarele se vede ro?u-aramiu.
Dar pulberea aceasta patrunde mai ales fiinja omului. Aci
e un fel de imparajie a negrilor. Trasaturile chipurilor se $terg
?i ramine curat, sclipitor doar albul ochilor $i din^ii.
Mai incolo, tot atit de negre, baracile scunde privesc poso-
morit pe sub sprincene cu ochii stin$i ai ferestrelor.
In jur nici o tufa, nici o frunzulija — nimic decit o pustie-
tate neagra.
Iazul format din apa ce se pompeaza in mina zace mort,
fara oglindiri, intre malurile lui negre.
Iar jur imprejur —■stepa nemarginita freamata incinsa $i
uscata sub soarele dogoritor, sau pilpiie molcom in lumina ver-
zuie in$elatoare a lunii, neagra cind cernoziomul se afunda
jilav in negura ploilor de toamna, alba sub viscolele §i viforni-
^ele iernii.
$i prin alte coljuri de stepa vezi presarate ici $i colo
acelea§i cladiri negre din preajma minelor, cu co?urile fume­
ginde, cu pamintul negru, acoperit de carbune, $i cu iazurile
moarte din jur. Trebuie sa calStore$ti indelung prin colbul ce-
nu§iu al drumului de stepa, pina dai de un sat sau de un catun

46
unde verdeata copacilor sclipe$te. unde oamenii umbla cu fe-
^ele curate, unde soarele straluce puternic, neotravit de picla
nelipsita a carbunelui.
§i in preajma minelor po^i afla mici oaze unde oamenii
incearca sa iasa din blestemata impara^ie neagra. lata, mai la
o parte, casele albe, curate $i cu etaj ale inginerilor $i admi-
nistratorului. Acolo vezi $i gradini^e de flori in fa^a casei, ba
chiar $i mici livezi inverzite, de§i cu pomi plapinzi.
Sirena urla, iar deasupra minei izbucne^te involburat abu-
rul alb. E ora schimbului. De sub pamint iese la lumina zilei o
gloata de oameni negri, cu ochii stin$i, cu fe^ele supte, cenu^ii,
iar o alta gloata de oameni tot atit de negri, fiecare cu lampa
sa ro$iatica in mina, intra $i se mistuie tot mai adinc in haul
negru al minei, purtata de cu§ca ce luneca grabita pe lan^uri.
Cu unul din aceste schimburi se ridicase $i Ivan Semi$kura
— negru ca $i ceilatyi, sclipindu-i ca ?i celorlal^i albul ochilor
osteni^i $i stin$i.
Ie$ind din cladirea minei i$i strinse pu^in pleoapele din
pricina luminii soarelui, prea putemica dupa intunericul de
nepatruns, $i stranuta, dar atit de stra$nic, incit vrabiile de pe
un morman de carbuni din preajma se ridicara stol in vazduh,
ciripind galagios.
— Se vesele$te maica-ta... Sanatate !
Mai dadu sa stranute o data, dar se razgindi; ochii i se
deprinsesera cu soarele. Scund de statura, batrinul cu barba $i
par negru imbicsit de carbune era spatos $i avea pieptul lat,
dar infundat intre umeri — munca din mina, ca de ocna$, avu-
sese vreme sa i-1 scobeasca.
Ajuns in baraca i$i sorbi ciorba de varza ca toti ceilal^i,
apoi, fara sa se dezbrace sau sa se spele, se pravali pe patu-
ceanul cald inca, mirosind puternic a sudoare, abia parasit de
tovarasul care intrase in mina.
Semi^kura lucra cite ?aisprezece ore pe zi, in doua schim­
buri de cite opt ore, astfel ca timpul lui de somn era mereu
altul —■ba se culea diminea^a, ba spre seara, ba noaptea ; in-
totdeauna insa adormea numaidecit. Dormea greu, sforaind ra-
sunator §i cu horcaieli, ca $i cum in somn 1-ar fi strivit pa-
mintul.
I$i dormea cele $apte ceasuri cuvenite $i-i raminea inca un
ceas ca sa manince, sa-$i mai cirpeasca pe ici, pe colo imbraca-
mintea $i sa schimbe o vorba, doua cu tovara$ii sai. In ziua
aceea, dupa ce se trezi, se aseza turce$te pe patucean, i$i scoase

47
'Camasa zdren^uita de pe trupul use at vinos, plin de puncti-
?oare negre incrustate in piele, $i incepu sa caute insectele pe
la cusaturi, privind-o in lumina.
— Pai, inainte vreme era mult mai bine, hirii el cu glas
tot atit de rablagit ca $i stravechea mina. Nici cu bani nu
puteai sa faci rost de un paduche, zau a$.a !
Tovara$ii lui unii i$i cirpeau nadragii, al^ii vinau $i ei pa-
duchi, iar al^ii stateau tolani^i pe paturi, cu miinile sub cap.
— Oare pe atunci va desfata^i mereu la baia de aburi ?
— Care baie de aburi ? Pe vremea mea nu $tia nimeni de
bai d-astea. Acum ne rasta^a cu bai, dar inainte se spalau oa-
menii la un an o data, ba ?i mai rar, §i asta numai cind se in-
torceau in sat. Cura^enia venea de la gaz. Baraci nu erau, tra-
iam in bordeie §i, cind faceam focul in soba cu carbuni, ra-
bufnea gazul cu pucioasa de crapau to^i paduchii — asta cura-
•^enie !
— Dar oamenii nu crapau ?
— Li se suia $i lor la cap otrava, cum de nu. Dar ii tiram
afara pe zapada $i le trecea. Ei, se intimpla sa mai dea cite
unul si ortul popii, dar cura^enia era grozava.
I$i scutura camasa.
— Ehei ! $i ce de intinderi neumblate aflai pe atunci !
Caprioarele se plimbau in voie prin stepa. Se spune ca de din-
colo de Marea Caspica veneau pina aici antilopele, zau asa ! Ce,
parca se potriveste cu vremurile de azi ? Dar mina ! Era ada-
post de nadejde $i o adevarata putere. Se intimpla sa fuga de
la ocna cite unul care se indeletnicise ni^elu? cu jaful. Incotro
s-o ia ? La mina ! „Ai acte de identitate ?“ — „Sa ne fie cu
iertare, aveti bunatatea...“ — ,,Coboriti-l.“ Dragutii de ei erau
coboriti §i sedeau acolo ca-n sinul lui Avraam : politie parca
nici n-ar fi fost pe lume. Unul statea un an, altul doi...
ba unii nu ie?eau cite cinci, zece ani, zau a$a ! Drept e ca bani
nu li se plateau ; le mai aducea cite un tovara? oleaca de votca,
dar in schimb poli^ia nu s-atingea de ei. Ce sa mai vorbim, era
bine, fara buclucuri, nu ca acuma — fel de fel de tribunale $i
pre§edin^i. Una, doua, hai la judecator !... §i cind te duci, pierzi
o rubla $i cm sfert, plata pe o zi. Dar pe vremuri cum era ? Te
chema la. el ipistatul : „Ce facu^i, ma ?...“ si pleosc peste falca !
Te umplea de singe, dar ramineai cu rubla $i sfirtacul in buzu-
nar, fara paguba.. Acuma insa un’ te-ntorci, numai presedin^i
$i tribunaluri... si iar pre^edin^i $i tribunaluri. $i de ce, ma rog,
ingenerul §i administratorul le spune tuturor ,slujba$ilor „dum-

-48
neata“, iar noua ,,tu“ ? Daca-i vorba s-avem tribunal pe cap,
apoi sa ne spuna $i noua „dumneata“, chit ca ne maninca de
vii paduchii. Hei, da mai pune^i-va pofta-n cui !
Batrinul i$i scutura iar cama$a, o facu ghem, o baga la
subsuoara paroasa $i incepu sa se foiasca de colo pina colo prin-
tre paturi, numai in izmene, lasind sa i se vada trupul batrin,
vinos, tare ca piatra, cu pielea imbicsita de carbune, negreala
cu neputin^a de spalat vreodata.
-— Nu mai vrem, basta ! Sa ne spuna $i noua domnilor §i
dumneata.
— §$... ! il ^istui un miner ofticos, slab ca o scindura, cu
picioarele noduroase balabanind de pe patucean. Apoi, cu un
hiriit gros pe co$ul pieptului, slobozi pe du$umea o flegma
neagra ca funinginea.
— Daca stai sa te ginde^ti, are dreptate ! facu taraganat
o namila de flacau, negru tuci, parca cioplit din carbune de
pamint, care statea lungit pe pat cu bra^ele-i mu^chiuloase
aduse sub chica de par incilcit. Sa ne domneasca ! Acu doua
zile am fost la monopolul din sat, de-a dreptul prin stepa, am
vazut grinele date in spic, arunca el inciudat sprijinindu-se
intr-un cot, hei, $i ce grine !
— Sa ne domneasca ! repeta batrinul despuiat, plimbin-
du-se printre paturi. Dar iata ce-am sa-^i spun eu ^ie, rosti el
deodata a$ezindu-se pe patucean, am stat mult $i am chibzuit...
Privi pe ferestruica intunecata, imbicsita ca $i toate cele-
lalte lucruri de pulberea de carbune, §i-$i trase cu grija pe
cap cama$a, care se destrama totu?i la umeri §i la coate.
—• Am chibzuit a§a... li al treizecilea an, m-auzi, de cind
muncesc la mina... Pe vremuri, dincolo de dimbul asta era o
circiumioara : cum dadeai.de dupa dimb, o gaseai acolo, draga
de ea, linga o vilcelu^a. Si ti se u$ura inima. Acum intinde-o
cale de patru verste pina la monopol, unde vinzatorul sta in
dosul unei impletituri de sirma, ca un corb, zau a$a ! I^i piere
tot cheful !... De treizeci de ani n-am fost rnai departe de mo­
nopol, de parca a$ fi ferecat aici. Ei, dragu^ule ! Ce-o mai fi
prin locurile mele de ba$tina ! §tiu, ai mei ara, seamana... of,
de-a§ putea macar sa miros o piini^oara de secara !... Sau or fi
muritara cu to^ii... Treizeci de ani nu-i fleae... M-a napadit do-
rul, uite, pina aici : m-a§ duce intr-un suflet, numai sa-mi
arunc ochii $i sa calc cu picioarele astea pamintul meu din
mo$i-stramo§i.
5 — O pere ale se 49
— Ispraveste odata, diavol batrin, du-te de-^i cumpara o
litra de votca... striga minios flacaul, ridicmdu-se intr-un cot.
Am vazut $i eu, ca doar am umblat prin stepa : aici se fac
bucate multe ; pe la noi, in Rusia de nord, nu cresc decit paie.
Batrinul i$i pleca fruntea, cu gindul la ale lui.
— Pe aici nici nu se seamana secara, draga de ea.
Ramase posomorit $i tacut, cum numai intunericul ve$nic
§i tacerea de sub pamint te pot face.
A doua zi batrinul nu veni la lucru. Nu fu gasit nicaieri.
— I$i ineaca necazul in votca mo§ul, spuneau minerii pu-
nindu-$i ca$tile de piele $i potrivindu-$i lampile inainte de
coborire. Asta o sa-1 ^ina o saptamina incheiata.
Dar Semi$kura se ivi a doua zi. Arata curat, pe cit ii fusese
cu putin^a sa se cure^e — din neagra pielea lui batea in cenu-
$iul otelului — purta o cama§a noua de stamba $i bra^ul ii era
ingreunat de o damigeana de jumatate de vadra.
Aduna pe to£i din baraca, le facu o plecaciune pina la pa-
mint, puse pe pat damigeana, covrigi $i ni$te plfitica afumata.
— Treizeci de ani$ori in cap am robotit aici, fra^ilor... v-o
spun ca in fa^a icoanelor. Far a sa-mi trag sufletul... De cum
vine vara, pleaca ai no§tri care in Rusia de nord, care la ei in
sat, care in stepa la munca cimpului, iar eu, fara sa-mi trag su­
fletul, ma opintesc din greu de parca a? fi in ham. Dar acu s-a
sfir$it... Am trecut de $aizeci. Oare mai muncesc multi d-a$tia
ca mine ?... Azi, miine, o veni ceasul sa-mi culc oasele astea
batrine... Intr-o zi, cind ai sa te uiti, n-ai sa ma mai vezi urcind
cu schimbul. $i uite-a$a, fratilor, ma due sa-mi mai arunc ochii
pe pamintul meu stramo^esc. Ospatati-va dupa pofta inimii si
mai pomeniti-1 uneori pe Semi^kura...
— In sanatatea ta !
— Drum bun...
— Sa te primeasca bine meleagurile tale, sa-ti dea adapost
bun... ii urara intr-un glas minerii, tot posomoriti, cu chipurile
lor incremenite, taiate parca din stinca neagra sau turnate din
tuci greu.
Baura $i mincara.
Iar flacaul — cruce de voinic — se ridica falnic, cit era
de inalt, cu chipul negru, inlemnit, fara zimbet, i?i tuma din
damigeana un paharel plin, il dadu pe git, i$i mai turna fara o
vorba unul, il bau $i pe acesta $i, fara sa se $tearga la gura, se
intoarse $i-l batu pe batrin cu atita putere pe umar, incit acesta
se clatina.

50
— Leapada-^i gindul... m-auzi... leapada-1... nu-i de tine,
hodorogule... Tu aici ai sa crapi... Sa dam votca pe git, §-apoi fa
bine si intra in schimb... Mofturi d-astea nu mai sint pentru
tine... acolo in sat toate i$i au rostul lor... tu baga-te in galerie.
§i incepu sa-$i mestece covrigul.
— Ba sa se duca !... De ce sa nu se duca ?
— Lasa-1... poate o sa-i fie bine...
— I s-a urit aici... treizeci de ani... asta nu-i de §aga...
— Fra^ilor... baie^i... zau a$a ! Mi se bucura sufletul. O,
doamne !... ingaima cu lacrimi in ochi Semi$kura, abia mai
linindu-se pe picioare. Numai sa-1 mai vad o data, pamintul
meu de ba$tina, pamintelul meu uitat...
A doua zi, la birou, pe cind i§i primea plata, §eful de echipa
il bruftui :
— Unde dracu o porne$ti, hoa§ca batrina ? Oare tu, intr-o
gospodarie, mai $tii sa deosebe$ti un taur de un juncan... Dar
cu ce se ara pamintul mai $tii ? Sau crezi ca se marun^e§te cu
tirnacopul $i se cara cu vagonetul... Mai, nerodule !...
— Stai, Ivan Arkadici... Ia da-mi o coasa... auzi, da-mi o
coasa, $i cind oi trage o data, mama, apai sa te ^ii ! Cind oi avin-
ta-o o data $i-o suna... Sa nu te uit;i ca-s batrin, am putere,
ehei !... Sa munce^ti toata via^a in galerie ii bine, dar de murit,
sa mori in sat.
$i vreme indelungata privira cei din mina cum batrinul
Semi$kura se pierdea in zare, cum se facea din ce in ce mai
mic, cu bocceaua pe umar, in departarea stepei. Il privira in­
delung, cu tainuita pizma. Apoi i$i rasucira tacu^i cite o ^igara,
o fumara fara sa scoata o vorba, scuipind din cind in cind o
flegma neagra, $i pornira spre colivia gata sa-i coboare in bezna
ve$nica.
Via^a din mina se depana zi dupa zi, ca $i inainte : urla
sirena chemind la lucru schimbul, lunecau gure$e lan^urile
coborind $i ridicind oamenii. Ca $i inainte minerii munceau de
zor prin galerii, infigind tirnacopul tot mai adinc in carbunele
intunecat, pe jumatate goi, negri, scalda^i in sudoare sub tre-
murul luminii ro$iatice a lampilor. Iar afara, totul era ca $i
inainte, acoperit cu pulbere neagra ; prin picla deasa soarele
dogoritor abia mai razbatea, ro$u-aramiu.
Stepa se ingalbeni $i grinele fura secerate. Ici, colo,
huruira fumegind batozele cu aburi, apoi plecara $i stepa ra-
mase pustie.

5* 51
Cerul se boltea curat pe acolo, limpede, inalt ?i racoros,
cum e toamna ; fire lungi de funigei sclipeau in soare.
$i iata ca intr-o zi, cind dadu primul inghe^, cei ce se
gaseau in preajma cladirii minei incepura sa priveasca stepa cu
mina strea?ina la ochi. De-a latul ei inainta spre mina o fap-
tura mica, neagra. Mersul ii era nesigur, obosit, umerii lasaji,
adu$i inainte. Purta o boccea. Cind fu la ci^iva pa$i, minerii
strigara ului^i : „Se intoarce Semi$kura !“
Acesta se apropie, i$i ?terse nadu$eala, lasa jos legatura $i
facu o plecaciune :
— Bine v-am gasit, fra^iorilor !
— Bine ai venit !
Se uitau la el ca la un om intors de pe celalalt tarim.
— Ce ti s-a intimplat, Semi$kura, n-au avut nevoie de
tine in sat ?...
Batrinul se a$eza pe jos, i§i aduse genunchii pina la barbie
$i incepu sa scormoneasca pamintul. Minerii stateau roata in
jurul lui.
— Ei, cum a fost ?
— Ei, fra^ilor, aici via^a noastra-i ocna, asta a$a-i. Nici un
ceas nu e$ti liber, fara stapin, iar galeriile parca-s cladite din
oasele noastre. Oare po^i pleca de linga mormintul tau ? Ti-ai
pus viata in el, apai culca-^i ?i oasele. §i eu, natarau batrin, am
pornit-o in sat... Iar la ^ara, fra^iprilor !... nu e numai pamint...
e gheena de foe... O fi la noi ocna, frazil or, dar acolo-i jale,
mare jale. Nu mai au dumnezeu. Negu^atoresc paminfelul
nostru sfint ! Feciorul il rupe cu din^ii de la parinte, iar parin-
tele de la fecior, pentru bautura $i mincare. Ob$tea de pe vre-
mea mea s-a dus, i s-a pus cruce. Inainte vreme de ne inecam,
apai ne inecam cu ob§te cu tot, laolalta, iar azi fiecare cauta
sa-$i doboare vecinul §i sa iasa la mal pe spinarea lui. O fi greu
$i la noi, ca la ocna, dar avem deasupra noastra acela$i dum­
nezeu, $i in ceasul nostru din urma vom fi to^i deopotriva, nici
unul mai sarac sau mai bogat. Pe cind acolo... $i schi^a un gest
de disperare.
Tacu^i $i posomori^i il ascultara minerii $i la fel de poso-
moriji se dusera la ale lor.
La biroul administrate! fu intrebat :
— Ce-i cu tine, Semi?kura ? Iar te-ai aratat ?
— Inscrie-ma la abatajul zece ; imi ajunge... M-am adapat
cu traiul de la tar a pina peste cap, is satul...

52
— Pai, cum sa te mai inscriem, hoa^ca batrina ? Acu,
spre toamna, vin oamenii puhoi, numai tineret sprinten care
scoate --fcarbune de doua ora cit tine.
— De treizeci de ani^ori... trudesc aici...
— Odkta $i odaita trebuia sa se sfir$easca.
— §i unde sa ma due ?
— Unde $tii.
Multa vreme se vazu cum un om cu o bocoea in mina
se pierdea, din oe in ce mai mic, in imensitatea stepea ; jude-
cind dupa umerid lui lasa^i $i spinarea girbovita, era tare batrin.

1897

T ra d u c e re de A . G abrieles cu si M. R oth
M A N E V R A N®T U I

Makar se i^i la u$a vagonului unde locuia impreuna cu


familia, $i vara si iama.
Soarele inca nu apuoase sa se inalte $i era jos, deasupra
vagoamelor $i a bordeielor. Umbre vinete umpleiau vazduhul.
Un fumu^or invaluia pamintul care de-abia se trezea. Incepea
dimineata de primavara, proaspata, ldmpede.
De citeva ori, Makar trase aerul adinc in piepit. In vagon
te trasnea o duho.are $i mirosea a trup de am, caci era un
vagon de marfa strimt, intunecos, fara ferestre, §i Jntr-Jnsul
mult norod. Cinci copila^i cu trupuri murdare, Jnfierbintate,
dormeau impra^tia^i pe podele, acoperi^i cu ni^te zdren^e care
odinioara se numisera plapome. Acolo dormeau nevasta lui Ma­
kar, tatal sau $i soaicra.
Makar i$i trase iarasi capul in vagon. Trecu in paitru labe
peste copiii care dormeau, i$i scoase de sub capatii cizmele §i
obielele, $i incepu sa se incase. Era tocmai timpul de dus la
slujba, fund de servdciu.
Nevasta iui Makar se ridica $i ea, cu fata somnoroasa,
botita, plina de dungi $i de unme ,ro§ii de la perna aspra. Ie$i
$i incepu sa-$i faea de lucru pe linga cotlon. Atila foeul.
Makar i$i Improsca fata icu apa, se sterse cu poalele ca-
ma$ii, i§ii faou cruce, inchinindu-se grabit catre rasaritul care
se impurpura. Apuca fanionul, fluierul $i, bagind in sin un
codru de pane, se indrepta spre static...
Cladinile de caramida neteniouita ale garii se zareau ro$ii
de departe. Catunul, pitit linga statie, fumega din co^urile-i
varuiite. La stinga se intindea stepa, putemica, mareata, in-
tinsa, u$or unduioasa...
Peste doua-trei saptamini, stepa are sa se prefaca intr-o
cimpie trista, mohorita, sfarogita, arsa de soare... Acum insa,

54
cit vezi cu ochii, stepa-i un $es verde, viu, proaspat... Din loc
In loc se desprindeau, rosu-aprins, straturi de lalele. Ca trase
de-o a(a, pomeaiu in departare sinele, stilpii de telegraf $i,
facindu-se tot mai mici, se pierdeau in zare. Iar in fundul
fundului, chiar pe culme, linia fenata cotea, galbena, $i stilpii
de telegraf pareau ca ni$te linii subtiri.
Pe alaturi trecea o herghelie de cai. Departe de-abia se
zareau carufele cu coviltir ale ealmucilor. Makar se opri.
— Ce binefacere dumnezeiasca !
Manevrantul i?i scoase ?apca ?i i$i trecu mina aspra pe
chelie. In iarba, lin vazduh, pe linie, pe sirmele de telegraf
pluteau zvonuri nelamurite, pe care ora$anul nu le prinde
niciodata. De altfel, inca nu erau nici greiera^i $i nici gindacei,
totu:$i stepa rasuna. Era cintecu] primaverii, neauzit, imper-
ceptibil...
Deasupra unei cladiri din gara, aburi alba izbucnira $i se
involburara. O sirena brutala, tadoasa, insistenta §i incapa(i-
nata rasuna, turburind melodia primaverii $i pierzindu-se
departe-departe pe intinderile verzi.
Era ana $ase.
Makar pa§ea recede spre stable. Pe linie, ici-colo fume-
gau aburi albi din locomotive. La cel din urma macaz trecea
cu grohot trenul de diminea^a. lata $i locomotiva de manevra
numarul $apte sute treisprezece, care era de serviciu : o marina
posomorfta, neagra, grea, care se mi§ca anevoie, ve$nic mo-
horita $i neingrijita (dire murdare de pacura i se prelmgeau
intr-iuna pe laturi). Era in schimb neobi$nuit de putemica.
Makar se apropie de locomotiva, se apuca de bar a $i se urea
pe platforma. Numarul $apte sute treisprezece fisiia asurzitor.
Trebuia sa strigi ca sa fii auzit.
— Respectele mele, Karol Ivanici !
Mecanicul, un neamt posomoriit, raspunse, fara sa-i intinda
mina neagra, imbibata de pacura :
— Mult sanatate, Makar !
Neamijul parca era patruns de pacura pina-n maduva oa-
selor. Makar dadu buna dimiinea^a fochistului, un flacau tine-
rel, fara musta(i, de vreo optsprezece iani. De la injector venea
o dogoare de nesuferit. Fetele mecanicului $i a ajutorului sau
erau leoarca de sudoare.
— li stra$nic de cald la voi !
— Oald. Mai mult decit cald ! Injectorul i$i face de cap,
zise fochistul.

55
Ga o confirm are a acestor vorbe, din injector £i§ni un
snop de flacari §i gaze inecacioase.
— Ei, Karol Ivanici, da-i drumul acum spue depou. Sa
luam ni§te vagoane ! Trebuie sa formam garnitura de zece.
Karol Ivanici puse mina pe regulator ?i intoarse mani-
vela. Numarul §apte sute treisprezece amu^i dintr-o data. Facu
o stranie impresie prijn tacerea ce-o raspindi, dupa fisiitul
nesuferit de mai inainte, $i, lasindu-se pe $ine cu tot trupu-i
matahalos, pomi incet de-a-ndaratelea.
Din co$ul negru, clabuci de aburi albi ^ n ir a cu un oftat
metalic, ca o explozie. Treceau pe-alaturi vagoane, linn...
Makar sari repede de pe scara, trase o goana inaintea
ma^iniii §i muta xnacazul.
Locomotiva trecu pe alta linie $i se indrepta spre depou.
Iar Makar, ca o maimuta, se aga^a din mers de scara $i, spin-
zurat intr-o mina, jinind in deal alt a fanionul, se uita cum se
apropiau vagoanele din depou.
Locomotiva se lovi in primul vagon, .cu scri$net §i cu zgo-
mot de tampoane. Makar sari, fluiera... Locomotiva i$i incetini
mersul. Manevrantul se strecura repede cu capul pe sub tam­
poane $i, mergind intre vagoanele care lunecau, prinse lan-
pirile, cirligul $i incepu sa in$urubeze ghiventul cuplei, ca sa
stea strins. Vagoanele lunecau incet, ciocnindu-se unul in-
tr-altul, in zgomot de tampoane.
Daca Makar s-ar impiedica, daca s-ar agaja cu piciorul
de ceva sau daca ar face o mi^care stingace, trenul liar trinti
ca fulgerul la pamint §i, cit ai clipi, 1-ar taia cu zeci de pe-
rechi de roti care, invirtindiu-se incet $i ameninfator, imfunda
traversele in nisip.
Dar lui Makar nici nu-ii treceau prin cap astfel de gin-
duri. Mergea intre vagoane $i se gindea ca, in afara de aceste
zece vagoane, trebuia sa mai ia inca $aptesprezece vagoane-
platforma, nu trebuia sa uite a duce in depou doua vagoane
defecte, care stateau pe o linie de garare, ca avea de primit
o datorie de ?apte copeici de la acarul Ivan, ca cizmele ii erau
de mult ferfenifa : mergea greu ou ele — erau pline de nisip...
Makar ie§i apod repede de sub vagoane $i fluiera. Loco­
motiva se opri, pufai... Cirligele se intinsera. Vagoanele, scir-
tiind din fiare, pornira unul dupa altul in sens opus. Makar
se prinse din mers de ultimul vagon.
Incepu obi§nuita munca a zilei : macazuri, tampoane, cir-
lige, lan^uri, vuietul fierariei vagoanelor, fluieraturile, fisiiala

56
nesuferita $i rasuflarea grea a locomotivelor, nisipul a^ternut
pe linie, din care iti scoti cu greu picioarele, oiboseala catre
sfir$itul zilei de slujba, 0 osteneala neomeneasca, care te in-
dobitoce$te, iata ceea ce-ti umple cede douazeci $i patru de
ceasuri, ait e$ti de serviciu. f?i asta ^ine de zece ani, de cind
sluje$te Makar la calea ferata.
Munca neintrerupta, fara odihna, timp de douazeci $i pa-
tru de ore in $ir, apare in ochii omului hodinit din afara ca
ceva monstruos, nefiresc... Doar au fost lasate ziua §i noap-
tea : ziua pentnu lucru, noaptea pentru odihna. $i aspru se
pedepse$te acel care calca temeinica rinduiala a odihnei $i a
muncii. Dar Makar se pune impotriva : au trecut zece ani de
cind el calca porunca aceasta, lucrind cite douazeci §i patru
de ore in $ir.
IntrHadevar, i se lasa urmatoarele douazeci $i patru de ore
pentru odihna. Dar cumplita incordare din timpul zilei $i nop-
tii de lucru nu era despagubita prin odihna aceasta. Iar pe-
deapsa i se si intiparise pe chip : de$i nu era inca batriri, Makar
avea fata scofilcita, nurnai. zbircituri, se inghebo$ase, ii tre-
murau miinile... Cind mdjeau zordle, la sfir$itul zilei de slujba,
Makar nu mai semana a om : avea un mens nesigur, impleticit,
ochii turburi §i o fata $tearsa de idiot, fara expresie, fara nici
un gind...
Dar Makar nici nu se gindea la toate aoestea. Nu-$i pu-
nea astfel de probleme. Se infati^a la slujba exact la §ase, iar
aproape de sfir§itul oelor douazeci §i patru de ore de serviciu
ajungea idiot. Pe urma, de-abia tirindu-se pina la vagonul
sau imputit, strimt, intunecos $i rece in tim pul. iemii, Makar
cadea lat, ca un snop, $i se cufunda intr-un somn de plumb ;
in sfir$it, se trezea $i, daca avea de unde, se imbata tun ; iar
in lipsa de band, se a$eza sa dreaga cizmele lui sau ghetele
copila$ilor $i ale nevestei.
Munoea a$a, fiindca avea cinci copila^i, nevasta, tata §i
soacra. Toti, spre marea lui mihnire, mincau nesmintit in
fiecare zi.
I$i iubea familia §i copila$ii in felul sau. Daca un vagon
i-ar fi strivit sau i-ar fi schilodit vreun copil, Makar s-ar
fi prapadit de durere ; dar nu baga de seama ca copiii i se
topeau din pricina mincarii proaste $i a grelelor imprejurari
ale vietii.
Makar bea, deoarece aceasta era singura-i desfatare. De
jur imprejur se intindea stepa, pustie cale de multe verste...

57
Dear din loc in loc daca dadeai peste cite un catun cazacesc.
Nu se dusese niciodata, nicaieri mai departe de drumul lui de
fier. Linga gara se injghebase un satuc — nu prea mare. La
capaitul lui statea intr-o rina un foordei, unde Semioniei vin-
dea pe ascuns votca §i lua ca zalog haine de purtat... Pe acolo
Makar se abatea cam desi§or.

— Numarul trei sute douazeci $i $ase, trei sute patruzeci


$i noua...
■— Este...
— Cinci sute optzeci $i una, o suta $apte... citea mane-
vrantul-$ef cu glas obi^nuiit, monoton (dupa o hirtie care i se
daduse de la birou) numerele vagoanelor oare urmau sa intre
in garnitura trenului.
— Este, este, raspundea Makar, indoindu-$i degetele mii-
nii aspre.
— Doua sute unsprezece... Ieri am tras la Emilian un
chef la toarta...
— Este... La toarta ? Fara indoiala, afi dat de du$ca vreun
sfert de vadra ?
— Nouazeci §i cinci, iar la cariera doua plaitforme cu
nisip... Un sfert ? Dupa un sfert, niei n-aveam iz de votca. Pe
urma eu am mai dat doua $ipuri, iar Mikolai doua.
— Platformele le-am pus la coada... Mikolka bea zdra-
van. Nu poti sa bei cu dinsul, parte dreapta. Nici nu te ui(i
bine, ?i votca nu-i.
— Sa desfaci vagoanele de pe linia a doua, ca sa le in-
carce numaidecit... La pleoare, s-a aprins spirtul in Mikolai.
Se strinsera muieri, oit ai bate in palme. Se sfatuira. li dadura
sa bea apa cu balega de cal. Nu $tiu daca i-a trecut, ori nu.
— Ma indoiesc numai daca nouazeci $i cinci n-iare sa se
defecteze pe drum. Nu prea pun temei pe dinsul... Cit po~ive$te
muierile, a$a li-i fele§agul... $i a$a are sa ramina. I s-a aprins
unuia spirtul in maruntaie, iar ele — balega ! Minte de om
ii asta ? Cel mai bun leac daca s-a aprins spirtul in tine :

58
cumpara un $ip §i, intr-o clipa, da-1 de du^ca ; ^i-o ia parca
cu mina.
Makar se uita cu luare-aminte la viagon, apoi la cizmele
sale, batindu-se cu fanionuil peste carimb.
— Mai 2dlele trecute $i-n imine s-a aprins spirtul. N-aveam
bani. $i am alergat la Semionici : i-am vindut cizmele cele noi.
Atunci, care va sa zica, m-am lini^tit. Cum am baut Inca un
$ip, mi-a iinoetat arsura. Altfel puteam sa dau ortul popii.
Dezamagit, Makar i$i intoarse piciorul, ale carua degete
murdare rinjeau ca din^ii prin gaurile cizmei.
— S-au rupt de tot.
— Cam des ia foe ceva in tine. Vezi sa nu arzi de tot !
— Nu, fara gluma. Asta-i leacul cel mai bun.
— Haide, haide ! N-auzi ? Te chearna.
Intr-adevar, locomotiva de mult fluiera insistent. Makar
alerga graibit la vagoanele cele mai indepartate, scotindu-§i cu
greu picioarele din nisip. Se scurtasera umbrele casu^elor,
vagoanelor, ale stilpilor de telegraf... Soarele se in alia din ce
in ce mai sus. Ardea. Vazduhul parca juoa...
Imprej:ur, acela^i §i acela^i lucru : linia astemuta cu ni­
sip, $inele, traverse]e, maoazurile, semafoarele $i vagoanele —
vagoane fara de sfir^it...
fpi iara$i Makar o ia la fuga pe nisip. Se vira sub tam-
poane, prinde cirligele, da semnale cu fanionul, fluiera, muta
macazurile... Ciupe^te cite o buicalnca de piine §i o baga din
fuga in gura. Ar vrea sa maninoe, dar n-are cind, $i pin-de-
seara-i mult, iar dupa aceea vine noaptea lunga, lunga...

Ill

Slujba$ii cailor ferate se impart in doua tagme. Din prima


fac parte fochi$itii, mecanicii, in genere muncitorii oalifica^i.
In tagma a doua intra acarii, manevrantii, paznicii, mane-
vranfii-^efi.
Primii ciijtiga §aizeci, optzeci $i 'Chiar o suta de ruble pe
luna. Ceilalfi primesc de la opt la douazeci $i cinci de ruble.
$efii de gara §i cedlalti conducatori de la caile ferate se
poarta cu cei dintii, daca nu chiar omene^te, cel pu^in supor-

59
tabil. Pe cei din categoria a doua fiecare ii palmuie^te. Nu-i
considera nici cel pu^in oameni.
Prim atifudinea-i in fa^a tuturona, Makar se simjea in ge-
nere ca toft „Makarii“ pe care cad toate napastele. Se temea
ca de foe de $efi, de la cel mai mare pina la cel mai mic. Dar
omul nu poate trai ve$nic cu fricam sin, soco.tindu-se mereu
mai mic $i mai prejos decit ceilalft semeni. Cauta intr-una pe
unul $i mai prejos decit dinsul, asupra caruia sa-?i poata
exerciita puterea. Cauta §i Makar aoest luoru, dar nu-1 gasea.
Se siirftea stapin numai cind se initorcea acasa : racnea la ne-
vasta, o §i batea daca era baut... lar copila?ii $i-i mingiia cu
dupaci dupa cap.
Makar se purta cuviincios cu mecanicii cu care urma sa
lucreze. Ve$nic posomorift, ace^tia il priveau de sus. Se duse
chiar §i acum la $apte sute treisprezece $i zise cu toata
cuviinta :
— Karol Ivanici, te dud curind sa iei apa ?
Totu-i ca, atunci cind looomotiva de serviciu lua apa,
manevranitul se puitea odihni citeva minute. Makar de mult
astepta clipa aceasta. Dar Karol Ivanici rnormai minios :
— Cind avem sa ne ducem, atunci avem sa luam apa.
§i Makar incepu sa alerge iara§i de la vagon la vagon.
Se insera. Umbre lungi, piezi$e, se intihsera pe pamint. Cu
munca aceasta, trece stra^nic de incet timpul. Dar cind stai
si te uift, nici nu bagi de seama cum a trecut ziua.
In sfirftt Karol Ivanovici se duse sa ia apa. Makar se
urea pe platforma unui vagon, scoase un codru de piine §i o
t a r a n k a 1 ruginita, „parfumata“. Incepu s-o manince, rozind-o
toata pina la cel din urma osi?or.
Uita acum $i de munca, $i de slujba, $i de toate cele dim-
prejur. Era cufundat numai in taranka lui, cu care intra m e
lancolic in vorba, unmarind semnele lasate de dinft pe bu-
cata de pe$te.
— Uite cine-mi e§ti, sarata rassarata §i totu§i ai iz ! Pai,
ce socoteala-i asta ? Aud ? Daca-i vorba de sare, inseamna ca
asta, pe buna dreptate, inlatura oiice stricaciune. Care va sa
zica, nu mai ai voie sa miro§i. Atunci ce rost mai are sara-
.tura ? Sa te fi zvintat $i a$a, §i s-a ispravit !

1 U n soi de babu^ca, p e ? te c a re se co n su m a sa ra t, u scat.

60
Makar duse din nou intrebator la nas capul pe$telui, il
mirosi. Taranka avea totu§i miros.
— Nu, fara indoiala, po^i spume cu drept cuvint ca pe$te-
le-i impu^it.
Makar facu un gest deznadajduit cu m!na $i, farimindu-i
cu trosnet oasele, minca tot capul tarankai.
Departe fluiera locomotive.
— Ei, te-ai adapat, harmasarule !
Makar strinse farimiturile, i$i $terse musta^He, se inchina
de citeva ori, i$i puse $apca in cap si o lua la fuga spre masjina.
Era greu de alergat : mai avea inainte inca douasprezece
ceasuri.

IV

Inoepe sa se intunece. Makar vede cum iese din depou


o locomotiva $i, pu^in dupa aoeea, inca una. Se opresc.
Mecanicul de pe prima locomotiva ii face parca semn lui
Makar. Dar el nu-1 baga de seama. E prins peste cap cu tre-
burile lui.
Makar se uita. Mecanicul face iara§i semne $i striga :
— Da ce ? Ai asurzit ? Cit avem sa a$teptam ?
— Ce va trebuie ?
— Ce me trebuie ? Sa cuplezi ma$inile. Vrei sa-^i cadem
in genunehi ?
— Da ce va lega^i de mine ? Acarul-$ef ce treaba are ?
Eu sa ma ^in $i de asta ? Nu-rni vad capul de ale mele. $i
inca ma incarca §i cu treaba altor a.
Makar se aga^a de locomotiva lui, care a pomit. Trebuie
sa desfaca vagoanele „betege“ din tren.
Mecanicul injura intr-una. Il amendn^a ca are sa se plinga
§efului. Se da jos de pe locomotiva §i pome$te spre sta^ie. Se
apropie pe perom de sufo§eful de servidu §i inoepe sa-i spuna
ceva. Peste citeva minute il striga pe Makar, care se indreapta
repede spre peron catre sub^eful garii $i-si scoate §apca
din cap.
— De ce n-ai cuplat locomotivele ?

61
— Am avut treburile mele : sa desfac din tren vagoa-
nele defecte. Totdeauna aoaruil-$ef senate locomotivele din de-
pou. El le $i cupleaza. N-ati dat nici un ordin. N-am $tiut...
— A-a, n-ai $tiut !
Sub^eful isi face vint $i... pleosc ! Are pumn mare, osos
?i cu par. Capul lui Makar se smuce$te putemic intr-o parte.
Fa^a i se acopera de o pailoare de moarte. Se schimonos e§te.
Sub ochi, se aduna singele in lncul lovit. li iese o vinataie.
Sub^eful se intoarce brusc $i pleaca. Pe pernn um'bla jandarmi,
conduetori... Toti se prefac ca n-au vazut nimic.
Makar i$i. framinta §apca in mina, uitindu-se zapacit irn-
prejur cu o privire turbure. Sta citeva elipe, apoi pomeste
inceti$or spre locomotiva lui, uitind sa-$i mai puna §-apca in
cap : lucrul dear nu a§teapta.
Trebuie sa alerge iara$i pe nisip, sa se bage pe sub va-
goane, sa le cupleze, sa dea semnalul cu fluierul, cu fanionul...
Makar le face toate acestea. Barca nimic nu s-a schimbat in
juru-i. Atunci de ce o amaraciune ascutita $i o durere ii rod
sufletul ? Ce lucru deosebit s-a ipetrecut ? Oare Makar nu mai
are ca $i inairute cinci copii, nevasta, soacra $i tata, care ma-
ninca nesmintit in fiecare zi ? $i daca toate acestea au ramas
ca mai inainte, inseamna ca $i restul a ramas ca $i odinioara.
Va sa zica, nu s-a intimplat nimic. Va sa zica, trebuie sa go-
ne$ti de la vagon la vagon, cum ai ,alergat ,alaltaieri, cum alergi
de zece ani batu^i...
Makar .alearga mai departe.
Soseau $i plecau trenuri. Peronul garii se insufle^ea $i se
golea. Se lasa noaptea, Pe intuneric e mai greu §i mai primej-
dios de lucrat. De vreo doua ori Makar era cit pe ce sa fie
strivit intre tampoanele care se aprapiau. Catre miezul noplii
il toropi somnul. I se lipeau genele. Mersul nu-i mai era sigur.
Numai sa te poticnesti sau sa te aga^i, $i s-a sfir$it cu tine !
Makar se lupta cu sine insu^i, se lupta cu atipeala. Doar nu-i
gluma. Fiecare vrea sa traiasca.
Dar cu cit se apropia revarsatul zorilor, cu atit munca
era mai chinuitoare. Sfirsitul serviciului, inainte de a se crapa
de ziua, era vremea cea mai grea. Makar incepu sa se impie-
diee de §ine, de traverse... Genunchii i se indoiau. Se lovea
de vagoane. Ii vijia capul. Incepu sa deosebeasca cu greu vuie-
tul $i zgomotele. Citeodata fluiera locomotiva, dar Makar nu
stia daca-i un fluier adevarat sau daca numai i se nazarise.

62
Toate cele ce se petreceau in jur ii pareau lui Makar nelamu-
rite, turburi, ca-ntr-un vis, pamca-1 apasa ceva, voia sa se tre-
zeasca §i nu putea.
Makar vedea ca nu se mai poate tine. Tot avea sa cada
undeva. O sa-1 rastoarne vagonul $i o sa-1 taie. Ca sa mai tina
citeva oeasuri pina la sfir$itul serviciului, Makar se vazu ne-
voit sa caute numaidecit ceva care sa -1 trezeasca din toro-
peala ; se tari intr-o clipa de ragaz pina la bufet. Votca i se
prelingea din paharut-ul care-i tremura in mina, $i Makar dadu
de du$ca un paharut, apoi inca unuil. Atunci totul din juru-i
se insenina. Lucrurile incepura sa iasa in relief ?i sa-i sara
in ochi.
— Ai incasat una buna, Makar ? ii zise un conductor
mestecind.
Deodata, amaraciunea cuibarita undeva in fundul sufle-
tului sau, sentimentul de obida $i de dispretuire a demnitatii
omene$ti care-i stringeau inima, trezite de intrebarea impru-
denta, rabufnira cu o durere neobi$nuita.
— Da oe icrezi ? Are el dreptul, adica, sa ma bata ? Cine
i-a dat asemenea drepturi ? Astfel de drepturi nu se mai afla.
Dar daoa eu n-am sa ralSd ? Hai ? Nu, raspunde-mi. Dar daca
n-am sa rabd ? Hai ? Dar daca am sa cer sa se incheie proces-
verbal ? Dar daca am sa-1 dau in judecata ? Hai ?
— N-ai sa-1 dai, zise conductorul, rozind lini$tit pina la
ultimul osi$or coada de pe$te.
Turnase gaz peste foe. Makar izbueni :
— N-am sa-1 dau ? N-am sa-1 dau ? Nu. Ba am sa-1 dau.
Fiindca nu-s astfel de drepturi, ca sa bati oamenii. Dar ce sint
eu ? Nu-s om ? Sint vita ? Ge-s ? Un eiine §i inca, daca-1 lo-
ve§ti cu icizma, schelalaie§te. De ce eu trebuie sa tac ? Jan-
darm, te rog sa inchei un proces-verbal. Te rog sa inchei un
proces-verbal, preoum ca... asta... ceea... sub^eful adica m-a
batut in gara $i mi-a facut o vinataie sub ochi.
— Ei, lasa, Makar, zise sergentul-major de jandarmi,
apropiindu-se de dinsul §i punindu-i familiar mina pe umar.
Ei, n-are nici un rost. Cium faci proces-verbal te ?i dau afara.
Dar oe ? Ti-a cazut ooroana ? Cit prive$te ochiul, e un fleac.
Pune-ti un compres cu apa de plumb de cinci copeici. Miine
la prinz n-ai sa mai ai nimic. De altfel nici nu-mi trece prin
cap sa inchei proces-verbal.
Makar se impacase cu coosideratiile jandarmului. Ulti-
mele sale cuvinte insa il scoasera din sarite.

63
— Cum n-ai sa inchei proces-verbal ? Ce rinduiala-i asta ?
Domnilor, fi^i martori ca domnul jandarm nu vrea sa incheie
proces-verbal ca am fost batut.
Jandarmul se incrunta.
— Hai, du-te la serviciu. Tu ^i-o faci singur !
Se incheie procesul-verbal.
Makar alerga din nou.' Sufla din fluier. Cupla cirligele
vagoanelor. De$i i$i scotea eu greu picioarele intrate in nisip,
lui Makar i se parea ca picioarele i s-au lungit, i-au crescut
si ca pa$e§te larg, cu incredere... De jur imprejur toitul parca
era mai vesel, mai in voie... Vagoanele lunecau $i sunau vesel
din tampoane. Undeva departe, inainte, fluiera voios o lo-
comotiva.
Amaraciunea, durerea chinuitoare care-1 sfredelea undeva,
in fundul sufletului, pierisera ca prin fanmec. Pierisera in
aceea?i clipa cind manevrantul, ou mina-i aspra, innegrita de
paoura $i de noroi, care tremura de oboseala, mizgalise sub
procesul-verbal euvintele : Makar Ciu$kin.
Cerul palea. Din intunericul care se ranea, incepura. sa
iasa, nevazute pina atunci, vagoanele indepartate, cladirile
garii, depoul, stilpii de telegraf, pom pa de apa...
— Ma-kar ! rasuna in vazduhul diminetii.
Manevrantul se opri. „Nu cumva ma striga ?“
— Ma-kar ! veni iara^i un glas de pe peron, pierzindu-se
printre cladirile garii $i printre vagoanele care se vedeau
ca-n palma.
Makar se indrepta in fuga, spre static.
— Du-te ! Te cheama $eful.
Tinind sapca in miini, manevrantul intra sfios in camera
§efului. Acolo era $i sub$eful garii.
— Tu ai pus sa se incheie un proces-verbal ?
— Eu, sa tra... eu, adica, .ai$a... numai ca pilda... dar pot
sa-1 rup numaidecit, sa traiti... raspunse Makar, alb ca pinza,
bilbiind.
— Iesi afara ! Miine ai sa fii dat afara.
Makar statea ca trasnit.
— N-ai auzit ? Ie§i afara. Acum !
$eful il apuca de umeri, il intoarse $i il imbrinci pe u§a.
Manevrantul nu vedea $i nu auzea nimic. Nici nu-$i dadea
seama. Trecu mecanic linia §i se uita in urma cu o privire
turbure.

64
Soarele rasarise. Dar nu era inca sus, deasupra pamintu-
lui. Umbrele dimme^ii se intindeau de la vagoane, stilpi, bor-
deie, de la cladirile garii.
Oa $i ieri, se desfasjurau verzi intinderile mare^e ale ste-
pei. Albastrea zarea. Rasuna, plin de bucurie, cintecul nemai-
auzit al primaveirii. Departe se zareau carutele eu eoviltir ale
calmucilor. O herghelie de cai era gonita prin stepa. Ici-colo
pe linie fumega abur ,alb din locomotive.
Toate erau ca $i odinioara. Lui Makar insa i se parea ca
merge printre ruine. De jur imprejur zaceau numai mormane
de sfarimaturi.
Deasupra depoului li^ni abur, ca o $uvila alba. Sirena ra­
suna departe in stepa. Manevrantul ;acum $i-ar fi sfir^it slujba
$i s-ar fi indreptat spre casa.
Dar oare acum nu se duce acasa ?
Makar statu citeva clipe in loc, apoi pomi... la Semionici.

Dupa jumatate de ora, Makar ie$i de-acolo pe doua ca-


rari, clatinindu-se, ca pe coverta vaporului pe vreme de
furtuna. Nu mai avea in picioare cizmele rupte. Se indrepta
spre vagonul lui $i, cu glas de om beait, discuta cu sine insu$i :
— De ce ? Ce socoteala-i aici ? Mutra asta, adica... o ai
ca sa fii batut ? Da oe e$ti tu ? Un rapciugos, ptiu ! Ti-a tras
o sapuneala, ei $i ? Adevarat ! De aceea-i $ef. Tu asculta-1,
vezi ce porunci ai de la dinsul si la tine nu te prea gindi
mult. Da ce ? Ei, ce daca ti^a $ters una ? Apta s-o iei chiar ca
o cinste, fiindca ei, $efii, i^i $in loc de tat5, care va sa- zica...
Te trasne§te peste b o t; tu inchina-te pina la pamint, mul^u-
me?te-i, ca asta-i pentru tine, dobitoeule, pentru binele tau...
Gospodina il vazu de departe pe Makar.
-— S-a imbatat ! Vai de capul meu, saracufa de mine !
Copila§ilor, fugi^i de-aici. Uite, da din miini... Numai sa nu
sara la bataie.
Clatinindu-se cind intr-o parte, cind in alta, de parca 1-ar
fi impins cineva ba incoace, ba incolo, Makar se apropie de

6 65
vagon descult §i, vlaguit, se lasa pe o lada icu carbumi care se
afla alaturi.
Gospodina se uita la picioarele lui $i, uimiita, plesni din
palme :
— Ti-ai baut $i cizmele ! Blastematule ! Ti-ai sarit din
min^i ? Ce-i cu tine ? Mi-ai min cat zilele, capcaunule ! Ne-ai
nenorocit, lepadatura ce e$ ti! Dumnezeu m-a osindit la ocna.
Au altele barba^i si, de ! ca barba^ii, fara asta nu se poate,
mai beau citeodaita, da nu due din casa... Asta, insa, ce-i cade
sub mina totul la circiuma !
Dar ciudat lucru ! Makar nu numai ca nu se arunica asu-
pra-i ca s-o bata, ci, cu limba ca o oirpa care i se impleticea
in gura, i$i chema copila§ii speriatl Duhnind a rachiu, ma-
nevrantul imeepu sa-i mingiie pe cap$oarele balane cu mina-i
aspra, murdara de paeura.
— $oimi$orii mei, purcelu^ii mei ! Nu-i n-nimic, ave^i sa
va deprinde^i... Ap fost rizgiia^i, ati mincat in fiecare zi, in-
v a ^ i-v a acum, va sa zica, cu intreruperile, caci noi n-avem
voie sa mincam in fiecare zi... Nu se cade, nu-i de ritul
nostru... Nu-i n-nimic, posti^i... Ave^i sa va obi^nui^i... Po^i
ajunge orioe, va sa zica, cu capul tau... Un om daca-i destept
poate minca, sa zicem, o zi da $i una nu, sau o data la trei zile,
ca omu-i zidirea lui dumnezeu : el a intrecut toate oele... fpoimi-
$orii mei dragi ! I$i holbeaza ochi^orii, nu prioep nimic...
Makar varsa lacrimi de om beat pe fa^a copila§ilor potoliti.
Gospodina statea, incremenita. Nu §tia ce se intimplase.
Era insa in cuvintele barbatului ei ceva ameninfatoir $i nein-
duplecat. Un singur lucru $tia : ca n-avea cui sa se plinga, ca
nu era cine s-o apere...

18 9 8

T 'raducere de M. S eva sto s


CALATORUL clandestin

Antip Kakliughin, care slujea la antreprenorul de vidanje


Pudovov, primi o serisoare de la tara.
Dupa nenumaratele inchinaciuni din partea frati]or, suro-
rilor, nepotilor, unchilor, cumetrelor §i vecinilor, se spunea :
Inca iti trimite cu dragoste plecaciuni $i adinc se
plocone$te pina-n pamint nevasta dumitale Vasilisa Ivanovna
$i de la Sin-Petru zace §i §i-a facut maslu ceea ce-ti dore^te
$i dumitale $i te roaga f carte mult sa vii intr-o invoire ca are
sa moara in scurt timp a scris Ivan Kokin
Antip se ruga de trei ori sa i se citeasca scrisoarea $i se
scarpina m.ulta vreme la $ale.
— Da, uite a§a-i, rosti Antip, paturind grijuliu $i stingaci
scrisoarea cu degetele-i intepenite; $i seara se duse la sta-
pinul sau.
— Ce-i cu tine ?
— Am venit la dumneavoastra.
— Dar $tiu ca puti, lua-te-ar dracu... Treci in curte.
Antip cobori supus scara §i r.amase alaturi, finind 5ape a
cu miinile.
— Bani nu-ti dau. Nici sa nu-mi ceri... Ai luat totul.
Dupa ce ai sa mai munce$ti...
•— Da nu-i vorba de asta... Imi moare nevasta. Daca v-ati
milostivi, sa-mi vad ferneia, macar o saptamina.
— Ce zici ? Mama ta ! Dar ce ? Iti bati joc ? Abia acum
incepe caratul adevarait...
— Totu-i ca moare, se plinge muierea...
— $i oe ? Far a tine nu poate muri ? Hiai ?... Dar poate-s
numai mofturi. Nu i-i bine. Are sa se sco.ale din pat, cu aju-
torul lui dumnezeu.
— I-au facut $i maslu... Indurati-va !

6* 67
Stapinul se uita la cerul instelat. Se gindi.
— Hm ! Stii ce ? Miine ce zi-i ? Mar^i ? Bun ! Ne-am in-
teles. Miine pled, la prinz e$ti acasa ; iar a doua zi te sui
iara$i in tren $i pe sub sear a e§ti aid. Va sa ziea, miercuri
noaptea sa fii la lucru. N-ai sa fii, .pun alt am in loc. Am con­
tract. N-am sa te a$tept. Din pricina voastra, afurisitilor, am
sa platesc $i despagubiri.
— Va mullumesc cu respect.

A doua zi, dis-de-diminea^a, cind o cea^a alba plutea


asupra riului, iar apa rece lingea stilpii uzi, Antip $edea
pe chei.
La mal erau ingramadite $lepuri, oorabii, bard... Pe apa,
lasind o urma indaratul lor, alergau §alupe, pufaiau vapoare...
Incovoia^i, hamalii — punind repede $i cu incordare un picior
inaintea celuilalt — carau unii de pe mal, al^ii descarcau pe
uscat : colete, baloturi, putinele, ladi^e, bare de tier... Pe riu
§i pe mal se auzeau glasuri, lovituri... Deasupra apei netezi,
care de-abia dipooea in zori cind inca nu se incalzise, zvo-
nurile ajungeau pina pe celalalt mal, intins, galben, nisipos...
Intr-o canita de tabla cu apa, Antip muia pesme^i ?i-i
ron^aia in dinti. O blani^a peticita, rupta, prin gaurile careia
ie§eau lal^e murdare, statea pe dinsul crohmolita, ca o cutie.
In infa^i^area lui era ceva naiv.
— Ptiu, diavole, ce-i asta ?... rosti un marinar care se
oprise pentru a doua oara ling.a dinsul. De la tine vine... Hai,
cara-te ! Pe aici tree boieri...
— Ei, ?i ?
Antip se ridica $i, tinind in mina torba murdara $i canita,
trecu de cealalta parte a debarcaderului $i se a§eza acplo.
Picioarele ii spinzurau deasupra apei care, jos, se legana vesel
§i fara de prihana.
Vaporul care mergea impotriva apei, parind mic $i bur-
duhanos, mugi cu glas gros. Deasupra lui o dira alba de aburi
se legana $i se topea in vazduhul proaspat. De pe malul nisi-

68
pos ii raspunse intocmai acela§i muget de vapor, de?i — ciudat
lucm — malul era pustiu : niimeni mi se alia acolo...
Vasul se facea din ce in ce mai burduhanos §i, gonind
valul sticlos, baitea cu zbaturile. Zgomotul care se apropia se
impra§tia pe lot riul. Ro^ile se oprira din mers. Iar vaporul,
greu §i uria$, se apropie in tacere pe apa lini$tita care, de-abia
leganindu-se, il rasfringea in adinc. Vasul se ciocni de debar-
cader. Se intinsera otgoanele. Lasara pasarela. Calatorii
coborira.
Incepura apod sa se care bagaje, marfa... Iar co§ul negru
prinse sa fisiie asurzitor, cu o vibrare groasa ; amintea ca in
pintecele vaporului, neavind ce face, se razvratesc aburii com-
prima^i, clocoti^L.
Dupa descarcatul vaporului, hamalii incepura sa tabir-
ceasca colete §i ladi^e de pe mal pe ooverta. Antip, nebagat in
seama, se strecura pe vapor printre hamali. I$i alese un col^i?or
$i se piti intre baloturile de lina rinduite. Era inabu§eala. Avea
capul leoarca de sudoare. Nu vedea nirnic. Rasunau numai
tropaituri de cizme grele pe coverta. Se auzea cum cadeau
baloturile aruncate in cala vasului, cum fisiia co$ul cu un
zbirniit, §i zgomotul acesta facea sa treaca un u§or tremur
prin tot ce era pe vapor.
Antip $edea culcat $i se gindea ca uitase sa-i roage sa nu
mai inhame calul chior, juganit — incepuse sa §chiopateze.
I§i aduse aminte imde pusese capastrul cel vechi. Se gindea
ca muierea are sa-i a^tepte fara indoiala, n-are sa moara pdna
la sosirea lui. Iar cind se gindea la muierea sa, i se parea ca
se gase$te la o strimtoare $i la o inabu$eala inca §i mai mare.
Se sucea $i se temea sa nu fie descoperit.
Aooperind tropotul picioarelor, zvonul de glasuri, fisiitul
nesuferit, asurzitor, al co$ului, am glas zgomotos incepu sa
rasuiie sus. Tinu mult, persistent, — un glas gros, brutal,
incapalinat, chemind pe cineva de departe, care nu auzea sau
nu voia sa auda. Se frinse apoi Intrerupt $i scurt, ca $i cum
ar fi spus : „Bine, am sa a§tapt!“
Pa$i tropaiau iara§i. Se auzeau ici-colo glasuri. Co^ui fisiia
vibrind. Strimtoare $i inabu$eala ! Stand printre baloturi,
timpul ii trecea incet §i trudnic. Parca n-avea sa se mai sfir-
$easca niciodata. Dar semnalul vaporului rasuna din nou, lung,
insistent, incapa^inat. Se auzira doua chemari ; adica, am sa
a§tept!

69
„M-am copt“, i§i zise Antip. $i-i veni in minte cum pun
femeile ca$a in cuptor, in Gala, cu fundul in sus ca sa se coaca
mai bine.
Antip statu a§a mult timp.
In sfirsit, pentru 1a treia oara, semnalul hrutal $i incapa^i-
nat rasuna taraganat. Se frinse de trei ori, cu intreruperi :
adica — am a$teptat d estu l; acuma, nu te supara !
Deodata fisiitul plictasitor tacu. In lini^tea care se intinse,
se trezi ca o a^teptare. Un tremur putemic, regulat, trecu prin
tot vaporul §i nu se mai intrerupse. De?i se alia ca $i mai
inainte in strimtoare, inabu^eala $i int-uneric, Antip rasufla
u$urat, simtind ca vaporul pomise : $i, nemaiputind de atita
zapu$eala, prinse a respira cu gura deschisa.

Pe vapor, aceea§i situate, oa totdeauna. La pupa $i pe


puntea de sus, ,,lumea buna". Iar la prova, norodul simplu,
anonim. Unii luau ceai, altii gustau cite ceva $i, intorcindu-$i
fata in alta parte, beau din sticla. Unii $edeau §i vorbeau ;
altii erau culcati pe banci, pe du$umele.
Se aflau printre din$ii pelerini, opinicari, neguistori, femei
cu copii, mici burghezi, oarneni cu o profesie nelamuiita §i
suspecta...
Un marinar masura cu o prajrna adincimea apei $i ridica
lene$ in sus, pentru o clipa, degetele miinii, uitindu-se in sila
la puntea comandantului.
— Curios ! zioeau oei oe $edeau linga baloturile de lina.
Vine de la lina un miros greu.
— Ce miros greu ? Pute a hoit.
— Hm ! cirni din nas un marinar, care trecu pe acolo.
Vine pesemne de la mai.
— De la mai. De unde ar putea veni din alta parte ? Pe
mai se arunca toate oele...
Sosi controlul.
Publicul se scula in picioare. Din buzunare, din sin, lumea
scotea portofele, pungulite §i, scociorindu-se, i$i pregatea bile-
tele. Marinarii se uitau pe sub banci, printre saci, pe dupa

70
lazi... cencetau toate ungherele; $i, luindu-se dupa putoarea
care venea de la baloturile de l!na, dadura peste Antip.
Sosi capitanul. Se strinsera curio§i. Dintre baloturi cautau
cu supunere spre public un dos peticit ?i doua talpi roase,
scorojite. Anitip §edea jos, nemi§cat, cu nasul virit in Una.
Izbucnira risete printre cei din jur.
— Ie$i, diavole puturos ! Bine te-ai mai furi$at... Bra­
vo tie !
Un marinar ii ridica blanita la spate $i ii dadu un picior :
Antip se poticni cu nasul in Una, apoi ie§i de-a-ndaratelea $i
se scula in picioare. Avea fa^a ro$ie $i asudata. Ii atirnau
late ude.
— Biletul !...
— Aud ?
— Ei, ei ! Nu te preface, ca acu$i te prefac eu... Biletul !
Ti-am spus o daita...
— Biletul ?
Uimit, Antip se uita la toti, zimbind :
— N-am nici un toilet.
— Cum ai indraznit sa te urci fara bilet ?
— Fara toilet ? Se vede ca l-.am pierdut...
Cu surisul pe buze, Antip se uita din nou cu uimire la
toti cei din jur, intrebindu-i parca : de ce ma siliti sa mint ?
Doar lucru-i limpede $i a^a.
— Dar tu de ce rinje$ti ?... Hai?... Fara bilet $i inca rin-
jesti ?...
Fata capitanului, ro§ie din pricina ar^itei §i a votcai, se
facut stacojie. I se impurpurara gitul, fruntea. I se umflara vi-
nele. Antip statea inaintea lui, zimbind cu buzele, cu fata, cu
sprincenele. Iar pe spate i se umfla comic blanita rupta,
scortoasa.
Publicul ridea pe sub mustata.
— Ce poti sa-i iei ?... Cotul...
— De la cel gol n-ai ce lua, ca de la un sfint...
— Vrednic baietan ! Gol-golut, cum 1-a facut ma-sa. Nu-
mai pielea, $i inca $i aceea-i a lui dumnezeu.
— Poti sa te pui in genunchi in fata lui. Poti sa tragi cu
dintii. Nu iese nimic...
— Zau, halal sa-i fie !
— Dar ce ? Ei putin ii jupuiesc pe-ai no§tri ? Se imboga-
tesc de pe spinarea noastra... §i boierul cine mi-i ? Da-i o ca-
bina intreaga, totul sa fie curat, frumos, impodobit, $i banii

71
tot nu-i ajung. Iar la o adica, ei — chipurile ! — platesc mai
mult...
— Da omul sarac de unde sa faca rost de bani ? Mult loc
ii trebuie lui ? zise cu stringere de inima o femeie $i — din
slnul desfacut — v!r! tita in gura unui copil care incepuse
sa ^ipe.
— Ha, ha, ha ! Bravo lui !...
Antip zimbea.
— Unde te duci ? il intreba capitanul cu voce ragu$ita.
— La Lisogorie.
— Da, da, da... Tocmai bine, mai ai o sta^ie, cobori $i te
duci sanatos...
—: Ha, ha, ha !...
— Am sa-ti arat eu tie !
Un pumn mare, paros, numai pistrui, ti$ni intr-o clipa
drept sub nasul lui Antip : parca i 1-ar fi dat sa-1 miroasa.
Capitanul trecu mai departe. Nu se auzea ce spunea din
pricina zgomotului rotilor. Mult timp i se vazura inca gitul sta-
cojiu $i ceafa groasa, pe care era trasa, cu furie, $apca.

IV

Antip cind statea la prova, cind se tolanea pe baloturile


de lina. De o parte plutea malul, iar de cealalta alergau in zare
biserici, sate, mori...
Calatorii umblau, $edeau sau se intindeau pe coverta. Iar
vaporul mergea $i mergea, independent de dorintele $i de \ e -
lurile acestor oameni. Parca vaporul nu-$i invirtea repede ro-
t-ile ca sa-i duca pe pasageri in diferitele a§ezari de pe riu, ci
ai fi zis ca indepline$te o ac^iune aparte, necesara $i importanta,
dar numai pentru dinsul.
De pe cerul rece, albastru, se uita nepasator soarele de sep-
tembrie, care nu mai incalzea. Ii era unt. Vremea trecea mo­
noton, ca ?i malurile...
— Da-te mai incoace... Zau, bravo tie ! Fa numai o soco-
teala, de pilda, cit ci§tig au ei de la de-alde noi. Cit ne jupu-
iesc ! Stai, te rog, in vintulet- E§ti foarte mirositor. Pe diavolii
a$tia trebuie sa-i invatam minte... Nu vrei votca ?...

72
Cu faj.a barbierita, toata numai puncte negre, un om care
purta pe ceafa o §apca rupta, §i care $edea pe coverta, se inde-
letnicea cu o gustare $i cu ni$te carfi de joc, slinoase.
Imprejurul unei gazete intinse, pe care se aflau felii de
piine $i mezelicuri, $edeau doi amici. Unul, mic negustor, cu
plete... Celalalt, drept $i de^irat, avea nasul lung, fa^a lunga-
rea^a §i sprincenele ridicate in unghi. Minios $i privindu-$i se­
ver virful nasului, el rumega un cirnat care rezista, ca guma.
— Va foarte mul^umesc, zise Antip $i i$i $terse mustache,
mestecind piine $i sim^ind ce placut $i fierbinte i se revarsa
votca prin vine.
— Cum am mai spus, n-au ce sa-^i ia...
— Chiar a§a, .n-au de luat .nimic : tot ce am e pe mine.
— Daca ar incheia proces-verbal, tu nu faci nici cit hirtia.
— A$a-i !
—- Au sa-£i traga citeva peste ceafa, §i atita tot.
— Doar n-au sa ma omoare.
— Dar iata, este o imparafie straina, incepu deodata cu
glas sub^irel lunganul, ridicindu-$i ochii. Iar ochii ii erau ro-
tunzi $i nu se potriveau de loc cu impresia de lungime, care era
intiparita pe intreaga-i figura. Acolo toata lumea calatore$te
gratis, fie ca iei tramvaiul cu cai, trenul sau vaporul. Cum ai
venit, spui : „Vreau sa ma due in cutare loc“. ,,Poftim“, $i rnergi
inainte. Uite a$a...
Incepu sa rida. Fafa parca i se descompuse din nou. Aler-
gau pe ea zbircituri, nemaiparind lunga $i de$irata.
Antip, care se sim^ea erou, zimbi cu ochii la puntea capita-
nului. Acolo stateau numai doi timonieri ; nepasatori §i parca
fara nici un rost intorceau cirma.
— Jjltii sa joci car^i ?
— Sa joc carjii ? Fara bani, joc de carjii ?...
Antip se indeparta §i se pravali iara$i pe baloturi. Asculta
cum vijiiau rofile fara odihna, cum rasufla co§ul negru §i cum
fugea in urma malul nisipos.
Calatorea fara chef. Instrainat de sat, instrainat de nevasta
$i de familie, Antip avea in ora§ o ibovnica. Nu fusese acasa, in
timp de cincisprezece ani, decit de doua-trei ori, cite o sapta-
mina jumatate sau doua. De fiecare data, el se intorcea la ora§
cu placere. I se parea ca faranii traiesc strimtorafi in murdarie
$i in nelini§te. De$i el insu$i n-avea o ocupa^ie curata, ci scir-
nava, Antip se simfea mai independent. Avea siguranfa in ziua
de miine. In juru-i era mai multa ordine $i frumuse^e. El tri-

73
mitea regulat acasa jumatate din ci^tigul lui. Nu se intreba : de
ce ? Facea insa asta, luna cu luna, an cu an, fiindca acasa arau,
semanau, mai ^ineau cite o vita...
Fa^a de nevasta era cu totul nepasator. Dar ii parea rau
ca moare. Trebuia sa puna rinduiala in gospodariS lui,
Acelea$i zgomote, aceea$i mi$care, acelea$i maluri care zbu-
rau, aceea§i apa curgatoare... Genele i se lipeau. Cu greu se la-
murea unde-i $i ce-i cu dinsul. Satele indepartate fugeau
inainte, grindurile umede alergau in urma sub stralucirea soa-
relui... Omul eel cu fa^a plina de puncte negre §i cu $apca pe
ceafa, de$iratul cu figura lung areata, femeia cu copilul care £ipa,
mormanele de maria de pe coverta, totul se amesteca intr-un
tablou dublu, nelamurit, mi$cator...
Nu-si dadu searna cit dormise. Dar cind deschise ochii, ta-
bloul era acela$i : soarele rece, riul luminos, malul fugar, zarea
al'bastra care alerga inainte...
Antip se scula in picioare, se scarpina, casca, i$i facu o cruce
in dreptul gurii $i se a$eza din nou.
Departe, pe malul povimit, se zari ceva negru. La inceput
nu se putea lamuri nimic. Apoi se deslu§ira cu greu oameni,
caru^e, cai, iar la mal — barci... Pe drum se vedea cum cineva
grabea, gonind caii care alergau. Praful uscat ?i desigur rece
se ridica de sub ro^i.
Satul Lisogorie nu se vedea. Era la vreo $apte verste din-
colo de-un dimb. Dar pretutindeni numai locuri cunoscute :
cotitura drumului, lunca, iezu$oarele cu rogoz, cringurile, dru-
murile colbaite $i gi$tele albe, singuratice, pe lunca...
Antip i$i arunca sacul pe umar §i trecu spre bordul linga
care se inghesuiau marinarii. Se adunasera in picioare pasagerii
cu saci, torbe, traiste, ladile...
— Marina inapoi ! rasuna comanda.
Zbaturile batura cu zgomot apa spumoasa. Vaporul se ala-
tura de debarcader. Intinsera otgoanele, lasara pasarela...
Inghesuili, pasagerii care carau ladi^e $i torbe se indesau
spre ie$ire. Antip, indesindu-se $i el, porni impreuna cu ceilal^i.
Dar un marinar il imbrinci cu grosolanie :
— Incotro ? Inapoi !
Antip se opri, foarte mirat. Pe urma fa£a i se destinse in­
tr-un zimbet blind, larg de tot.
— Dar eu aici trebuie sa cobor.
Marinarul il imbrinci iara$i cu atita putere, incit Antip se
clatina.

74
— Da ce te-a apucat ? Ti-am spus doar o data ca trebuie
sa cobor aici...
— Inapoi, i^i spun !
— Da ce-i cu tine ? Ce vrei ?... zise Antip cu buzele pa-
lide, sim^ind cum minia ii schimonosea fata, $i se napusti spre
ie$ire.
Sari $i alt marinar. Zdraveni, tineri, puternici, matrozii il
Jnhatara pe Antip, ridicindu-1 aproape pe sus, $i !1 aruncara pe
coverta. Facu citiva pa§i repezi de-a-ndaratelea, dind din muni
$i cautind sa se prinda de ceva. Nu se putu sprijini §i se ras-
turna pe spate, cu picioarele in sus, incaltate in cizme roase,
rupte, din care ie§eau obiele peticite.
Imprejur izbucnira hohote de ris.
Sirena vaporului rasuna, grabita. Ridicara pasarela. Strin-
sera otgoanele. Zbaturile incepura sa bata apa. Iar portul cu cai,
oameni, carute, cu barci prinse de mal, plutea indarat. Totul se
mic$ora, ca o miniatura. Apoi ramase ca o pata neagra, nela-
murita §i tulbure, pe malul povimit. Pe urma tabloul se scu-
funda $i se mistui la o cotitura. Nu se vedeau decit riul, satele
departate care alergau o data cu vaporul $i malurile, fugind
indarat.
Iar soarele privea indiferent, cu raze reci care nu mai in-
calzeau.

Antip era buimacit. Nu-§i putea veni in fire.


— Dati-mi voie... Adica, cum vine asta, inseamna ca... eu,
care va sa zica...
— Na, acum $i d a^ m i voie... Ha-ha-ha ! Nu te dai, dar
te due cu sila...
— Ha-ha-ha...
— A-a, fratioare ! Dar tu ce credeai ? Ca ai sa le scapi
din laba ? zise omul cel cu fata plina de puncte negre, dindu-?i
$apca inca $i mai tare pe ceafa. Adica de ce ceilalti calatori sa
plateasca, iar tu sa mergi de pomana ? Nu-u, draga, nu-i nici
un rezont... Plimba-te putin... Ha-ha-ha... La Lisogorie, zici ?
Fara de tine ne-ar fi urit.

75
— Jj>tii, de la clandestini de-alde a§tia se trage $i ho^ia,
zise negustorul, turnindu-§i lini§tit in pahar ceai tulbure din-
tr-un ceainic de tabla. In vagon, daca sim^i sub banca vreun
infractor, cheama numaidecit conductorul, ca-^i §terpele$te, fara
indoiala, cite ceva. O data, duceam doi pepeni verzi ; ii dau
de-a dura sub banca. Hi^ !... Dau peste ceva moale, o chica :
aha, un infractor !... Mi-a fost mila, nu 1-am denuntat... Dupa
aceea mi-a venit pofta de-un pepena§. Ma bag .dedesubt —
numai cojile ! lata cine mi-s clandestinii.
— Oameni buni, da cum se poate una ca asta ?
Ceea ce se petrecea cu dinsul era atit de monstruos, era
o enormitate atit de lipsita de tile, incit Antip se a^tepta din
clipa in clipa ca ei sa in^eleaga toata grozavia celor petrecute.
In timpul acesta, privindu-i, el suridea cu un zimbet ch in u it;
iar miinile ii tremurau.
Dar ace§tia, tot atit de ]ini$tif.i, beau ceai mai departe. Iar
publicul, dupa ce vorbi $i facu haz, se impra$tie iara$i, fiecare
la locul lui.
Apa fugea. Vuiau fara incetare cupele ro^ilor. O urma de
spuma se intindea pina departe.

— Doamne dumnezeule ! mormaia Antip, lovindu-se peste
$olduri, §i se adresa marinarilor care treceau, cind unuia, cind
altuia : Cum se poate una ca asta !... Domnule !... Fiji atit de
bun... Doar la Lisogorie trebuia sa ma cobor...
Dar ace$tia ori il dadeau la dracu, ori treceau in tacere,
fara sa-i r&spunda.
Cotitura dupa cotitura, grind dupa grind, locurile cunos-
cute ramineau in urma. Iar intru intimpinarea lui alergau alte
sate, lunci, cringuri...
Vaporul gonea inainte, ora§ul raminea in urma, in depar-
tarea nelamurita, infa^urata in cea^a, iar imaginea ora§ului se
contopea cu imaginea unor mormane de pietre nemi§cate, care
.dormeau.
In fiecare noapte, iarna $i vara, primavara $i toamna, pe
lapovi^a, ploaie, noroi, ger, ca $i-n lini$titele nop^i cu lima,
Antip pleca cu sacaua, care se hurduca pe caldarim. Iar in urma
lui se iineau lanf;, cu aceea^i hurducatura, un §ir de sacale tot
atit de posomorite $i de greoaie, scuturindu-i pe caruf,a$ii tacu^i.
Ei treceau pe linga biserici mute, intunecate, pe linga gra-
dini, scuaruri, bulevarde, teatre... Treceau in duruitul ro^ilor
grele. Iar pe amindoua parole stateau case severe $i somno-
roase, cu ferestrele astupate, oarbe, care taceau $i ele.

76
Toata noaptea lucra Antip la pompa lipicioasa. Iar catre
ziua, cind cerul se facea cenu$iu, cind ise zareau ca prin sita ca-
sele, pavajele, trotuarele, stilpii de telefon, Antip o intindea
iara$i, in lan^ul sacalelor care se hurducau, pe acelea$i strazi
pustii, tacute, cufundate adinc in somnul de dinainte de revar-
satul zorilor.
Locuia intr-o mahala, murdara $i parasita. §i numai in
scurtele rastimpuri dintre somnul din cursul zilei $i munca de
noapte, cind trebuia sa se duca $i sa vada de cai, zarea Antip
lumina zilei $i oameni vii.
Iar acum cind vaporul inainta tot mai departe $i mai de-
parte, totul se cufunda intr-un fumu^or cetos, totul ii era strain
§i departat.
Soarele incepu sa coboare spre asfin^it. Din ripile padu-
roase, fugare, se culcau umbre pe apa care alerga o data cu
ele. Se stirni vint. O racoare patrunzatoare se strecura prin
gaurile blani^ei rupte. Iar riul se facuse ca cenu$a $i i$i cauta
de drum incretindu-$i minios fata.
— Uite-1, chiar acesta-i, ziceau pasagerii cind Antip trecea
mohorit pe linga din$ii. A vrut sa calatoreasca de pomana §i
acum il plimba...
Antip se opri linga intrarea in sala de ma^ini §i multa
vreme privi inauntru. Acolo totul era neobi$nuit. Lungi, groase
cit mina, osiile de o^el, stralucitoare $i lunecoase datorita un-
sorii, ti?neau repede §i se ascundeau. Iar axul cotit se invirtea
$i el repede, cu mi^cari largi. Tijele sub^iri §i lungi, de-abia sti-
clind, se mi$cau incet $i visator inainte $i inapoi, clatinindu-§i
maciuliile independent de mi^carile largi, fulgeratoare, ale ce-
lorlalte piese.
Imensitatea §i continuitatea acestei forte active il absorbira
pe Antip, care statu mult timp deasupra intrarii. Un abur albi-
cios, fumuriu, se topea din loc in loc deasupra pieselor care
munceau de zor. Iar o mina se ivea cu mi$cari incete, cind ici,
cind colo : $i unsoarea curgea ca un $iroi galben dintr-o pilnie
lunga la incheietura pieselor in actiune.
Antip i§i ridica capul §i privi cu dor riul pomit in goana
intru intimpinarea lui, ca §i cerul rece, care incepuse sa se po-
somorasca. Ii era foame. Scutura din torba farimiturile, le alese
in palma, le strinse intr-o movilita, le minca $i apoi, intinzin-
du-se, bau indelung apa. f?i iara§i nu mai avea nimic de facut,
$i din nou acela^i $i acela$i lucru...

77
Se insera. Cerul era cu totul cenu$iu cind se ivi portul.
Antip se inveseli. Zimbind §iret, cu o privire chiori§a, el se in-
departa cit mai mult de bord $i se piti printre lazi.
Porni vinzoleala obi§nuita. A$teptind o clipa prielnica,
Antip, ca un pisoi care sta la pinda, se indrepta spre ie§ire. Dar
marinarii il imbrincira din nou cu grosolanie §i cu rautate. El
urla ca scos din min^i :
— Ajju-to-orr !... Ma omoara... Domnuie capitari !...
— De ce zbieri ? Daca mai urli, indata te legam cobza...
Antip mugea, se zbatea, se arunca spre ie$ire. Primi vreo
doua lovituri sub barbie. Din^ii ii clan^anira. §apca ii cazu pe
ochi. Vaporul porni. Publicul se strinse din nou.
— Ce s-a intimplat ?
— Iara§i acela, cum ii zice...
— A, scandalagiul... Rage de parca-1 taie cineva.
— I s-a facut de career a in fundul vaporului...
— Altaceva nu-i nimic...
— Domnilor ! Oameni ai lui dumnezeu ! zise Antip, ridi-
cindu-$i cu durere sprincenele incruntate. Ce inseamna asta ?
Cum se poate... fra^ilor ! Zau !...
— E§ti un prost, un prostalau ! Inchipuie-^i numai. Sa-1
luam, de pilda, pe stapinul vaporului... Mare bucurie pe capul
lui sa te care de pomana... Dar daca ar avea vaporul ticsit de
astfel de calatori ? De £i-ar da lie drumul, s-ar strecura altul
la fel... apoi al treilea, al patrulea... Cit ai clipi din ochi, cala-
torii nu $i-ar mai putea gasi loc. Pretutindeni ar fi numai clan-
destini. Iar banii se due. Plate§te capitanul, plate$te personalul,
plateste marinarii... Dar carbuni cit infuleca vaporul ? O groza-
vie ! Daca te-ar purta pe tine, §i pe altul §i pe al treilea, stapi­
nul s-ar duce de ripa.
— Nici vorba ! zise negustorul, insuflelindu-se. Dupa noi,
in negol, copeica paze$te rubla... Da o data friu baiatului de
pravalie, ca in data i§i $i face de cap...
— Vine de la tine o putoare... adauga cu glas sub^irel de-
§iratul, clatinind capul cu compatimire.
— Hai, cara-te de-aici, diavol imputit !... Parc-ai ie^it din
saca. De ce lasa asemenea oameni pe vapor ?
— Dar cine 1-a lasat ? Singur s-a strecurat, zise cel cu
$apca §i, tragindu-?i nasul vinat, $i-l sufla cu suparare.
Amurgul ro$u se stinse in apa rece. Vaporul i§i invirtea
rolile fara incetare, intrind in negura umeda, care se intuneca
din ce in ce mai mult : inghilea malurile, riul, cerul...

78
Numai becurile electrice $i felinarele catargelor daca se
mai luptau cu negura rece $i Jntunecata. Sfarimindu-$i lumina,
ele se intindeau pe riu ca o pirtie vie, fugara, cu miriade de
scintei, care jucau pe apa intunecata, curgind nevazuta...

VI

Antip se mole$i. li slabira puterile. Umbla bezmetic sau


statea pe loc mult tim p ; §i, fara sa-$i dea seama, suridea cu un
zimbet stins, umilit...
In cuhnie, grabi^i, bucatarul $i ajutorul cu tichii albe fier-
beau, frigeau sau taiau carne ro$ie, ori despicau cu satirul oase
albe care se farimi^au. Antip i§i umfla narile, tragind aerul
care-1 gidila ; apoi i$i intoarse nasul in alta parte. De undeva
veneau glasuri :
— $-ase, $ase... patru, patru §i jumatate... $-ase...
Incremenise noaptea. O negura rece, oarba, privea de pre-
tutindeni cu ochi de mort. Parca vaporul statea pe loc in marea
de-ntuneric. Iar ro^ile se invirteau fara rost, in gol... Nu se ve-
deau nici stropi, nici valuri inspumate.
— Vai, doamne dumnezeule !
— Vanka, unde-ai pus ladi^a ?
Zbaturile vuiau.
— Hm, hei-hei, dumneata e$ti ? Pe dumneata...
In fa^a lui Antip statea un boier cu picioare sub^iri. Avea
la ochi un gemu^or luciu ; iar de la gemu$or pina la vesta §er-
puia un $nur. Gitul, lung $i sub^ire, $edea ca-ntr-o putinica
inalta §i alba, din care ii ie§ea capul.
— Asupra dumitale se face... hm, hei-hei, o samavolnicie ?
Antip i$i trase §apca de pe cap.
— Sa trai^i, domnule !... Ca-n fa^a lui dumnezeu... M-au
dus doua sute de verste. Eu doar trebuia sa cobor la Lisogorie.
Domnul i§i strinse buza de sus §i i$i scoase inainte buza de
jos, mijindu-$i u$or ochiul liber. Ii sclipea gemu$orul.
— Plinge-te... Trebuie sa te plingi... Sa se incheie un pro-
ces-verbal... Trebuie sa anunti poli^ia... Nu merge a$a...

79
— Fara indoiala, cum se poate sa carabane^ti un om la
mama dracului ? ! se auzi un glas din muljimea care pina atunci
ramasese tacuta, ne$tiind cum are sa se poarte boierul.
— Sa traiji, boierule milostiv ! Indura^i-va ! Am sa ma rog
ve$nic lui dumnezeu pentru dumneavoastra, zise deznadajduit
An tip, inchinindu-se pina la pamint. Imi moare muierea... O sa
ajung prea tirziu. Am sa ma rog lui dumnezeu, in veac...
Stringindu-^i buzele cu dezgust $i compatimire in acela^i
timp, boierul il privea de sus.
— Plinge-te... hm, hei-hei... Eu nu pot face nimic... Trebuie
sa te plingi.
Boierul se intoarse §i pleca, deosebindu-se dintre to^i cei
de pe coverta cu paltonu-i de culoare deschisa, cu ghetele gal-
bene, cu gulera$ul inalt, alb, din care-i ie§ea capul.
— Ai auzit ? Trebuie sa te plingi. A spus-o $i boierul.
— Da crezi ca nu ? Ce-i asta ? Zau... Cum ajung ma $i due
cu jalba... sa se cerceteze cele petrecute, zise Antip, tragindu-^i
$apca pe urechi. Da ce ? Is ocna$ ? Ce-s eu ? Nu-u, fra^ioare,
nu mai sint vremurile dinainte. Acu$ica nu-i voie. Nu mai e
iobagie... Nu-u, fratioare !...
— E$ti un prost, un dobitoc ! Unde ai sa te duci cu jalba ?...
Pin-ce apuci sa te jaluie$ti, te car a o mie de verste. §i pe urma
n-ai decit sa te jaluie^ti.
— Ai sa crapi de foame.
§i iara$i, aceea$i noapte incremenita, acela$i vapor impie-
trit, aceea$i negura oarba, inmarmurita... Acelea^i zbaturi care
vijiiau fara rost. Vintul, sub^irel $i taios, batea in lungul cover-
tei. Numai dupa asta i£i puteai da seama ca vaporul era in
plin mers.
Pasagerii se cuibareau pe noapte, care cum putea. I$i virau
fata in paturi, in saci... Se incolaoeau ?i, cu capul bagat intre
umeri, se culcau pe banci, baloturi, ladi^e, pe coverta... sau,
string in gramezi de cijiva oameni, $edeau intuneca^i §i neclin-
ti^i : ie$eau de-acolo picioare, miini, capete...
Antip se infunda iara§i in lina. Vintul rece aducea din bu-
catarie mirosuri $i un aer cald. I se nazari cascioara, soba in-
cinsa, muierea facea placinte, copila$ii se ca^arau pe lavije. Se
auzea cum bat zbaturile. Un tremur trecea neintrerupt prin va­
por : ii aducea in minte un zanganit de coase, fo$netul ierbii
care se culca. Lumea era adunata la cosit.
— §a-ase, $ase... patru $i jumatate, §ase, patru...

80
Mo§ Mihei, un om inalt §i cu vinele groase, se opre$te, se
sprijina in coasa, i$i $terge de sudoare fafa $i chelia, $i striga :
— Da-mi prajinele de pe bordul drept !
Iara$i o colina... haladuiesc vifei... ocolul, plopul, cringul de
mesteacan, de-abia atins de soarele rece. Miroase a piine calda,
a cvas... Dupa soba fo$nesc gindaci.
,,E-eh ! se ginde^te Antip, cinsprezeee ani...“
Infelege acum de ce trimite bani acasa regulat, in fiecare
luna. Acolo s-a nascut, acolo a trait, aoolo are sa moara. Satul
i se intruchipeaza viu inainte, cu toate nevoile, cu saracia $i cu
munca-i de cal, cu vazduhul slobod al cimpiilor...
„E-eh !... Cinsprezeee ani !...“
— Vanka, diavol impielilat !... Unde ai gavozdit ladita ?
Pe miri$te trece un nagif. Tipa jalnic : ci-rip, ci-rip...
— Ci-iinci, ci-i-inci... patru $i jumatate... ciiinci...
„Cinsprezece... il indreapta Antip §i se ginde^te cu bucu-
rie : A inceput treieratul, boabele de griu, boabele de aur !...“
Vira mina cu incintare in movila vie, fuguiata, de griu
proaspat treierat $i scoate un pumn plin de zeama infecta,
groasa, respingatoare... Aur ! Sacaua verde, o gloaba inhamata
sta neclintita, de asemeni neclintite stau strazile, bisericile, tea-
trele, casele prin fa fa carora Antip trece in fiecare noapte, ca-
sele unde se afla oameni $i care-s mute pentru dinsul, ca §i
copacii din padure... Aur !...
„E-eh, cinsprezeee ani !...“ /
— Am sa-1 omo-o-or !
— Preacinstifi batrini, numai sa nu se faca o gre?eala...
Intr-adevar, Sidorka-i un hof, zice masurat Antip. Numai ca
n-a fost prins niciodata cu cai. Sa surghiune^ti omul in Siberia,
nu-i mare lucru. Dar cum ifi pofi §terge pacatul, daca-i numai
o napasta ! Sa nu fie la mijloc numai o gre$eala. Puneti paza.
Daca-1 gabjifi, nu-i nevoie de Siberia. Dafi-i citeva harapnice
dinapoi, $i gata !
— Am sa-1 omo-o-or !... i$i face curaj Sidorka.
„Ii beat, fara indoiala“, i$i zice Antip. Vrea sa piece, dar
nu poate. Picioarele parca i s-au cufundat pina la genunchi in
pamint. Sidorka se arunca, uria§. Create $i striga fara incetare,
de-1 asurze$te pe Antip. Iar ochii de lup ii ard ca focul.
— Ooo-o-o-o !

7 — O pere aiese 81
Mai aproape, tot mai aproape.
Antip i$i ridica capul.
— Oo-o-o-o ! vine un vuiet, crescind, din noaptea rece.
Din pricina acestui zgomot, insa§i negura, deasa $i neclintita,
incepe parea sa se clatine.
De jur imprejur rasar fumurii, nelamurite, ni$te miini, ca-
pete, picioare... Se zaresc nedeslu^it contururile baloturilor. Iar
mai departe se intinde marea fara de margini a intunericului de
nepatruns.
In intuneric se treze$te monstrul de foe. Mii de raze azurii,
stralucind $i incruci$indu-se, se fring $i se farimi^eaza pe riu,
gonind intunericul compact care, in sila, se da minios la o parte.
Se zaresc contururi stranii, nelamurite... Ochiul ro$u §i
verde se uita fara sa clipeasca. Ridiclndu-se sus de tot, gonita
de intuneric, plute$te singuratic o stea alba.
Antip nu se poate lamuri §i nici nu in^elege. Ar vrea sa se
duca iara$i la ocol, pe coline, la coasa cu Mo$ Mihei... ,,In-co-
tro ? Inapoi !“ Il zguduie sacaua, care duruie sub dinsul cu un
zanganit de fiare. Gramezile de piatra stau incremenite §i
moarte, invaluind $i ocolul, $i colina, §i vi^elul, §i oamenii, in­
valuind noaptea insa$i.
Femeia face semn cu mina. Spune ceva. Dar Antip nu se
poate dumiri din pricina grohotului neincetat, care scutura
noaptea. Nu se poate lamuri. Se scutura numai cu toata fiinta,
surizind cu acela$i zimbet de plictiseala §i de obi§nuin^a fa^a de
munca lui din timpul nop^ii.
„Vai, sarmana de tine... te-ai istovit cincisprezece ani !...“
Cu un dor nou, neeunoscut, care-i stringe inima, Antip se
desface dintre baloturi, se scoala in picioare $i i$i freaca ochii.
Mul^imea de lumini care spinzura straniu in intuneric se
indeparteaza, palesc $i se sting. O data cu ele se indeparteaza
zgomotul puternic, fara incetare, iar slabele-i ecouri se pierd
in vuietul zbaturilor.
$i iara$i acela^i intuneric. Sufla vintul. Antip se zgribu-
le$te. Omul plin de puncte negre pe fa^a, cu §apca, doarme
chircit, cu paltonul peste cap $i peste picioarele care-i ies afara.
li e frig. Scri$ne$te din din^i. Geme prin somn. Lunganul
s-a facut ghem : ai fi zis ca-i un baie^a?.
Antip ramine nemi$cat o clipa $i deodata i§i aduce aminte
de toate. Se love$te peste §olduri :

82
— Vai, doamne dumnezeule !
Sta citva timp in picioare, uitindu-se imprejur. Se vira apoi
din nou in lina. Somnul, greu $i negru ca noaptea, il cuprinde
iara§i. Antip se scufunda intr-un somn adinc, impietrit,
fara vise.

VII

— Antip ! striga cineva cu glas sub^ire, patrunzator.


Antip sari ca ars in picioare.
— Aud ?
Linga dinsul nu era nimeni.
Din negura care se rarea, rasareau riul rece, malul $i stra-
tul albicios care se intindea pina departe deasupra orizontului.
Calatorii trezi^i de frigul de dinainte de revarsatul zorilor
se ridicau cu figuri somnoroase, pline de virci ro$ii. I$i frecau
miinile, se stringeau, faceau mi^cari ca sa se incalzeasca.
Vaporul taia riul de-a curmezi^ul. Malul plutea pe apa
aproape, mai aproape. Iar undele cu sclipiri reci lingeau stilpii
uzi, intuneca^i ai debarcaderului.
Cind incepu inghesuiala $i lasara pasarela, Antip i$i arunca
sacul gol pe umar $i porni din loc. Mergea lini§tit $i cu incre-
dere. Parca nu se intimplase nimic. Toate se petreceau dupa
cuviinta. Trecu pina la capat pe pasarela care se indoia. Iar va­
porul, ca un co$mar care il apasa greu, ramase in urma. Un ma-
rinar care statea la capul pasarelei ii taie drumul §i-l imbrinci
indarat.
— Vai ! De ce, dragul meu ? il intreba Antip, zimbind
blind, cu mirare.
— Indarat, da-te indarat, in-da-rat !... $i marinarul il im­
brinci pina pe vapor.
Obi$nuin£a, care cincisprezece ani il gonise pe Antip prin-
tre gramezi mute de piatra, il mina fara impotrivire pina la va­
por. Antip mergea, zimbind §i bombanind :
— Na-^i-o buna ! Ce-i asta ? Cum ?
Plecara. Portul se indeparta plutind.
Primele raze ale soarelui care se ifeau de dupa un nor si-
niliu sclipeau rece pe apa. In stranie legatura cu ele, rasuna pe
coverta un ^ipat de groaza soos de m ulte glasuri omene$ti :

7* 83
— A-a ! Uite, uite !
Fulgera peste bord o faptura cu blani^a comic umflata la
spate. To£L se napustira spre bord $i se aplecara, urmarind cu
ochii cercul care, in unde din ce in ce mai largi, se indeparta de
vapor. Cu o margine cufundata in apa, plutea o $apca, dusa in
goana in urma vaporului.
— Uite, uite !... Iata-1, se lupta, inimosul, catre mai...
Ro^ile se invirtira asurzitor indarat. Marinarii se aruncara
ca turbati §i lasara o barca.
— ll trage sacul...
— Dar unde-i ?
— Iata-1... I se moaie parul...
— S-a slir^it. Gata-i !...
— S-a sal tat din nou... Iata-1...
— Vai, doamne !
Aburul comprimat, vibrind, fisiia asurzitor. Un £ipat iste-
ric femeiesc rasuna strident pe tot vaporul. Copiii plingeau.
In luntrea care juea sub picioarele lor, marinarii gifiind, in
primejdie la fiecare minut sa se rastoarne peste bord, prindeau
ceva cu cangile pe apa care se legefria.
Soarele se inal^ase sus cind vaporul porni mai departe. Pe
coverta era agitate. Se auzeau glasuri nelini$tite. Marinarii
n-aveau chip sa se arate.
— L-a dat gata.
— Pore burduhanos ! Nu mai po£i de-atita haleala !
— Are sa le crape falcile... Ineca^i oameni : din asta va 51
ingra$a^i.
— Scirnaviilor !
— Pentru ce-au inecat omul ? Pentru nouazeci de copeici ?
Nu v-ar mai putrezi oasele !
— Arda-v-ar focul sa va arda ! Cum de va mai rabda dum-
nezeu pe pamint ? Duce^i-va la mama dracului !...
Zbaturile bateau. Co?ul rasufla greu. Soarele rece lumina.
Riul minios alerga indarat. Orizontul siniliu, satele indepartate,
morile, briul zim^at al padurilor albastrii fugeau ve§nic inainte.

1904

T ra d u c e re de M. S eva sto s
M A R $ U L F U N E B R U

Treceau in rinduri strinse, ca un ?uvoi intunecat, pe stra-


zile iraensului ora? ; deasupra lor filfiiau greu steagurile ro?ii,
ro?ii de singele luptatorilor care le scaldasera eu darnicie pina
?i lancea.
Treceau de-a lungul fa^adelor bogat impodobite cu basore-
liefuri ?i sculpturi, impestrifate cu mozaicuri si omamente pic-
tate, ?i giganticele cladiri ii priveau nemi?cate ?i red prin lu-
ciul ca de oglinda al ferestrelor. Ora?ul vuia, i?i traia via^a
obi?nuita, neschimbata. Dar printre colo?ii de piatra, printre oa-
menii care treceau grabi^i, nepasatori, deasupra ?uvoiului de
rinduri strinse plutea in aer, ca un ecou a mii de glasuri,
strigatul :
— Traiasca libertatea... Traiasca poporul muncitor !...
Era ceva mindru ?i straniu in aceste glasuri.
Rasunau mindru deasupra rindurilor negre care se pierdeau
mereu in ?erpuirile strazilor.
Rasunau straniu printre colo?ii de piatra, printre luxoa-
sele vitrine, lucii ca oglinda.
Tinerii pa?eau virtos ?i fe^ele lor de adolescent erau pline
de voio?ie.
Batrinii mergeau severi, cu incruntare pe fa^a ; poate ca
se mai luptau in gind cu obi^nuin^a de a fi robi, obi^nuin^a ce
mai dainuia undeva in strafundul sufletului lor ; poate se mai
luptau cu teama sumbra fa£a de noul care rasturnase totul.
Cu o uimire plina de spaima priveau ei in urma, la ruinele
zilei de ieri.
Se perindau sclipind cozoroace negre, cizme inalte in forma
de burlane, haine, paltoane negre. Se auzeau glume ?i vorbe de
duh ; o data cu tropotul m ultm ii plutea larma de glasuri, un
murmur neintrerupt, iar la rastimpuri izbucneau risete, acope-
rind totul cu exploziile lor vesele.

85
— Tovara$i, pastrami alinierea !..,
— Vanka iese mereu din rind.
— Nu-1 vezi, are burta cit o roata, nici greva nu i-a venit
de hac...
— Inseamna ca are omul rezerve...

— Da-a... intram $i ne ia imediat in primire ofi^erul de


serviciu : ce dorifi ? Uite-a$a, a$a, sintem delegate de munci-
tori. A^teptam. Iacata generalul. Ei, ne-am scos caciulile...
— Trebuia sa va scoate^i $i nadragii...
— Mai $tii ? Poate s-ar fi purtat mai frumos cu voi.
— V-ar fi lasat sa-i saruta^i picioarele...
Povestitorul, stinjenit §i parca suparat, face, iar printre rin-
duri trece un val de ris ironic, dar fara rautate.
Mul^imea inainteaza vesela, nepasatoare, ca §i cum strazile
acelea curate, drepte $i largi, fafadele impodobite cu ornamente
arhitecturale le-ar fi anume destinate lor, musafiri rari prin
aceste locuri, lor, rindurilor negre, a caror putere incepea sa se
desfasoare $i sa se faca sim^ita.
Tree $iruri dupa §iruri, drapelele filfiie, in vazduh plute$te
cintecul :
N -avem n e v o ie de idoli de aur...

■care se ingroa^a, cuprinde $i umple cu un tremur strazile, pie-


tele, pune stapinire pe ora$, dominind viata lui neastimparata
§i zgomotoasa : create, create, transformindu-se in ceva maret,
puternic, nu prin forma sa poetica — greoaie $i naiva — ci
prin senza^ia ce o na$te, de ocean adinc rascolit, de covir$itoa-
rea putere in care pentru prima oara- s-a trezit o con§tiinta
omeneasca. §i chiar numai in tropotul greu al pa$ilor care aco-
perea toate celelalte zgomote simteai acea putere plina de min-
drie, constienta de sine.

II

— Tovara§i !
Fusese ridicat pe bra^e, deasupra marii negre de capete. 11
vedeai de departe, iar glasul ii rasuna raspicat §i limpede. Rin-
durile din fa^a ramasera pe loc, cele din urma inaintau mereu,

86
apropiindu-se tot mai strins, pina ce intreg §uvoiul de oameni
se opri, a$a cum se opresc in tacere apele tumultuoase, ingra-
dite in albia lor.
Tropotul inceta ; nu se mai auzeau decit pa$ii mai apasa^i
din strazile invecinate.
— Tovara$i !... Nici nu pot cuprinde cu ochii rindurile
voastre. Dar... el ridica mina $i glasul ii deveni mai puternic,
nu in numar ne sta puterea. lata, noi manifestam, manifestam
neinarma^i, cu miinile goale, miini pe care nu avem decit ba-
taturi. In fata fortei armate sintem mai slabi decit ni$te copii.
Zece oameni inarmati ar putea sa inunde strazile cu singele
nostru. Atunci, de ce du^manii i$i intorc. capetele spre noi cu
atita ura $i teama ?
Facu o pauza. Domnea o tacere plina de maretie. Vorbito-
rul cuprindea cu privirea marea de capete, nemi$cata, neagra,
§i parea ca asculta cu luare-aminte un vuiet puternic $i inde-
partat, pa$ii celor ce aveau sa mai vina.
— Nu de bratele noastre se sperie du^manii — ei se tern
de inimile noastre, de trezirea tuturor la realitate ; ii inspai-
minta sufletele noastre clocotitoare, pe care le framinta setea
nepotolita de libertate ! Con^tiinta noastra s-a deschis ca o pra-
pastie neagra, cascata. Ne-am. dat seama de adinca noastra ro-
bie, am vazut cine ne sint inrobitorii. Adunindu-ne, ne-am a§e-
zat pe o margine a prapastiei, iar inrobitorii no$tri pe cealalta,
$i ne-am dat seama ca intrei noi impacare nu poate fi. $i e i.au
inteles ca nu au nici o cale de impacare cu noi. lata ce ii face
pe dusmanii no§tri sa se ingrozeasca...
Le vorbi despre ve^nica lupta dintre inrobitori $i inrobiti,
le vorbi despre pasul dirz, ca de fier, al istoriei, pas care in
calea lui va nimici fara crutare capul de balaur al asupririi
omului de catre om, le vorbi despre lucruri pe care toti le mai
auzisera de mii de ori, le $tiau pe dinafara, le puteau spune §i
ei, §i totu$i cautau sa prinda, lacomi, cuvintele vorbitorului,
fara a-$i mai lua ochii de la el ; voiau sa auda ceea ce mai
■auzisera de multe ori, pentru ca toate acestea nu-§i pierdusera
inca pentru ei farmecul proaspat al noutatii. Ca $i iubirea pen­
tru un adolescent, ceea ce era vechi pentru omenire era totu§i
ve?nic nou pentru om.
§i iara^i incepu sa curga $uvoiul negru printre colo^ii ne-
mi^cati, iara$i straluceau pinzele ro$ii ale drapelelor $i se au-

87
zeau vorbe, vuiet $i risete, §i din nou, amestecindu-se cu tropo-
tul neincetat de pa§i, pluti solemn in vazduh :
N -avem n e v o ie d e id o li d e aur...

Iar din strazile mai indepartate veneau mereu alte coloane.


Departe, in .capatul pierdut $i ince£o§at al strazii, aparu ceva
tulbure, cenu^iu, ca un banc de nisip pe o mare pustie, un banc
din acelea netede, stinghere, pline de tristete, deasupra carora
zboara pescaru$ii albi. To^i i§i ridicara capetele, li se umflara
narile, iar cutele dintre sprincene li se adincira.

Ill

— Aha !...
— Unde ?...
— Uite...
— Care ?...
— Nu vezi ?...
— Ei sint !... Ei !...
Vorbele se opreau la jumatate, ca ni$te sunete de alarma
in bezna, transformindu-se in tremurul unei nelini?ti inca ne-
lamurite.
Iar bancul de nisip cenu^iu cre$tea, din trist $i mohorit
deveni amenin^ator. Se putu deslu^i ca erau oameni, to^i ce-
nu§ii, to^i la fel. Soarele i$i juca razele pe asculi$ul baione-
telor lor.
Aveau aceea?i fa^a, nemi§cata, muta, ca iesitura de piatra
a unui bolovan printre stincile acoperite de mu$chi, ingrama-
dite de veacuri. Ochii lor intuneca^i priveau tulbure spre oa-
meni.i care se apropiau.
Iar aee§tia inaintau mereu in rinduri strinse, linindu-se de
miini ; deasupra nesfir$itelor lor rinduri negre filfiiau drapelele
insingerate $i dainuia acela$i tropot de pa$i — greu, de nesta-
vilit, dirz §i umplind totul.

88
IV

Ofi^erul se intoarse pe jumatate catre solda^i §i dadu co-


manda.
Gornistul ridica goarna $i, desfacindu-$i mustafcile, o lipi
de buze, apoi umfla obrajii. $i, deodata, intreaga for^a uria$a,
intreaga semnifica^ie a baionetelor care straluceau ameninta-
tor, a mitralierelor cu gurile lor negre, cascate, trecu asupra
unui singur om in manta cenu$ie.
Ca $i cum punea la incercare aceasta for^a $i toata groaza
care se concentrase in el, gornistul arunca raspicat asupra celor
citeva mii de vie^i trei sunete scurte.
Sclipind toate deodata, sutele de baionete se leganara, fura
coborite pe miini, se intinsera ascu^ite spre marea vie care
inainta, privind-o tacute, cu virfurile lor negre. Primul $ir de
oameni in mantale cenu§ii se lasa pe un genunchi, in timp ce
mitralierele lor i$i indreptara, lacome, Revile spre trupurile vii
care inaintau neinduplecate.
Vorba inceta, risetele se stinsera. Se lasa o lini$te ^iuitoare,
in care i$i facea tot mai mult loc tropotul pa?ilor. §i acest tro-
pot de pa?i, care cre$tea mereu, umplu tacerea mormintala,
pluti staruitor deasupra strazilor ?i pie^elor, domina intreg ora-
§ul amu^it.
Rupind incordarea, miile de glasuri de batrini $i tineri ra-
sunara putemic, intonind mar$ul funebru deasupra miilor de
oondamnati :
V oi je rtfa caz u t-a ti in lu p ta cea grea...

Ca un ramas bun se inal^a cintecul spre cerul palid, spre


soarele singeriu, spre ora$ul de piatra cu zgomotoasa-i suflare
oprita, iar lumea care dadea navala de prin ulicioare, care se
inghesuia de-a lungul trotuarelor, lumea toata se descoperea
in fata lor, in fafa celor care treceau cintind.
...Din d ra g o ste p e n tru d re p ta te .

Ca un dangat de inmormintare plutea deasupra lor :


...Voi to tu l a^i d a t ce-afi a v u t p e n tru ea...

Fefele le erau palide, ochii le straluceau ; mergeau inainte


ca un convoi de osindi^i.

89
O picla ro?iatica impurpura soarele, casele, fe^ele oameni-
lor ; ca un val navalea mirosul tare de singe, iar pe limba sim-
jeai gustul gre^os, bine cunoscut.
Spa^iul dintre cortegiul funebru in mi^care $i mantalele
cenu§ii, infiorator prin pustiul de gheajia al mor^ii, se topea ca
flacara unei vie^i ce se mistuie.
...Sunat-a ?i ceasul, p o p o ru l trezit,
Pe v eci sfarim a-v a ro b ia.

Mii de oameni inaintau, mii de glasuri omenesti rasunau


intonind marjul funebru, cintecul triumfal al mor^ii, iar pe fe­
te] e oamenilor $i pe zidurile albe ale caselor filfiiau, in semn de
doliu, umbrele negre ale drapelelor.

Ofiferul, cu mustacioara in furculi^a pieptanata cu ingri-


jire, masura rece, cu ochiul sau incercat, distan^a care se scurta
necontenit. Ridica mina, sabia sclipi $i buzele i se mi§cara ros-
tind ultima parte a comenzii.
Clipele ingrozitoare ale a$teptarii fura acoperite :
...D orm iti d eci in pace...

Dar in secunda urmatoare, spatiul deasupra caruia plana


moartea disparu, inundat de rindurile vii in mi$care. Ca o apa
sclipitoare lucira baionetele lasate in jos ; zimbind buimaci^i,
solda^ii se amestecara voio$i in torentul de oameni. Erau palizi,
?i fata tinara a fiecaruia nu mai avea ca inainte aoeea$i expresie
uniforma. Zidul cenu^iu al solda^ilor se topi in rindurile negre
care inaintau fara oprire, asemenea unei stinci de granit rosto-
golite de pe un mal de cremene in valurile care navalesc puhoi.
Intorcindu-se cu spatele, ofiterul i$i lasa in jos sabia rece
?i inutila. Mitralierele priveau proste$te.
Zeci de mii de oameni inaintau cintind imnul mor^ii, dar
din raceala mormintului $i vaietul funerar al clopotelor se ridi-
case solemn, cu o vigoare nea$teptata, via^a luminoasa, viafa
tinara, plina de bucurie, §i sclipea in soare radiind pe fe^ele

90
miilor de oameni, iar lumea, adunata in grupuri compacte =i
negre de-a lungul strazilor, ii saluta neincetat, ii aclama
frenetic.
Picla singerie se strinse $i se topi. Disparura §i gustul gre-
tos, $i mirosul tare §i infepator.
Soarele stralucea $i ora$ul fremata din nou cu miile lui
de zgomote, pina atunci inabu$ite.

1906

T ra d u c e re de A . G a b rielescu si I. G herlacov
IN CARTIERUL PRESNIA

„Bu-um !...“
Bubuitura inabu$ita, care facu sa se cutremure u$or gea-
murile, venea de departe, de undeva dintr-o strada centrala.
„A inceput !...“
§i din clipa aoeea, orice ai fi facut, oriunde te-ai fi dus,
cu oricine ai fi stat de vorba, in orice imprejurare sim^eai, ca
o prezen^a, obsesia aoestui : ,,A inceput !“ O izbucnire de ris
copilaresc pornita din celelalte odai, o usa trintita, un acces mai
tare de tuse, toate i^i trezeau amintirea sumbra a bubuiturii de
tun care amu^ise. ,,A inceput !...“ §i inima ^i se stringea inca-
tu$ind pieptul cu presim^irea vie a unei mari nenorociri sau a
unei imense fericiri, $i strinsoarea aceasta n-avea sa mai sla-
beasca pina la sfir§it.
— Maiculi^a ! se minuna bucatareasa, o femeie din Riazan,
incovoindu-se $i plesnindu-se cu palmele peste $olduri, cu capul
bagat prin crapatura u$ii. Ce de oameni au mai secerat... Nu-i
po^i cuprinde cu ochiul ! Toata Tverskaia ii neagra de le^uri.
Zac ingramadite unul peste altul, ca ni$te gindaci... Trag tunu-
rile din manastirea Stra^nii.
Am ie§it din casa. Intervalele dintre bubuituri deveneau
chinuitoare. Lumea trecea insa ca de obicei — in susul strazii,
pe trotuare, iar in jos, pe mijlocul ei. Zapada scir^iia sub pa?i.
In departare, pe oerul incatu§at de ger se profila foi$orul.
fyi venea sa respiri cit mai adinc, sa-^i um pli cit puteai plami-
nii cu aerul curat, inviorator, care te pi§ca de urechi §i de
obraji ; sa respiri numai, fara sa te ginde$ti la ceva ; dar bubui-
turile surde care veneau d e a c o lo $i foi^orul conturat pe cerul
inghe^at i^i aminteau : „A inceput..."
Totul parea neschim bat; cind treceai insa pe linga un
grup de oameni auzeai :

92
— Unul d - a la a cazut prin apropiere si au inceput sa curga
caramizile peste noi...
§i pravaliile priveau posomorite, cu obloanele trase pina
jos. Pe masura ce inaintam, intilneam tot mai multa lume.
Oamenii vorbeau r.epezit $i fara $ir. Se opreau, formau indata
un grup §i vorbeau, vorbeau nervps, grabit, ca $i cum to^i
ace$ti trecatori, care desigur nu se mai vazusera niciodata, s-ar
fi cunoscut de cine $tie cind.
O doamna mai in virsta, dupa cum se parea — nem^oaica,
i$i apasa miinile tremurinde pe piept $i povestea, gifiind atit
de tare, ca pina §i penele de la palarie ii saltau :
— Eu spus ei : sa mergem, la mine frica... dar ea spune la
mine : nu te feme... Auzim : buu-m !... $i cind noi uitat, un om
ramas fara cap ; din git $?nea singe... din git ^isnea singe... ca
dintr-un fintin artezian.
Vorbind fa^a i se schimonosea ; rasucea intre degete — in
ne$tire — un nasture de la paltonul celui mai apropiat dintre
cei din jur... To^i ascultau cu fe^ele posomorite, nu pricepeau
bine sau nu indrazneau sa dea crezare la tot ce se povestea,
dar bubuiturile de tun veneau sa confirme adevarul spuselor.
lata $i baricadele. In mare graba se scoteau pprfile, grila-
jele de la case, se doborau stilpii. Pe sirmele intinse de-a
curmezi$ul strazii filfiiau steaguri ro$ii. Se lasasera treceri in-
guste numai in dreptul trotuarelor. Trecatorii se strecurau prin
ele, aplecindu-se docili pe sub sirmele intinse.
Salvele de tun deveneau tot mai distincte ; la fiecare detu-
natura pamintul se cutremura putemic. D i n t r - a c o l o , oamenii
nu mai soseau la pas, ci alergind, cu fe^ele palide, buimacite.
bo^ite.
— Unde te viri, omule ? imi striga cu ura, drept in obraz,
un batrinel pirpiriu, adaugind $i o injuratura pe care n-o pot
reproduce. Te bag! singur in gura lupului ?... Trag cu mitralie-
rele, nu vezi ?
— Ei $i... N-au decit... Lasa-i sa se mai distreze.... ripos-
teaza cu aceea^i ura plina de intaritare un tinar, amenin^ind
cu pumnii in t r - a c o l o . Lasa-i sa se distreze... lasa-i, §i trece gra­
bit pe linga mine, luindu-mi-o inainte.
Ca o zona fatala se intinde, pustie de la raspintie in sus,
strada Tverskaia. Nu vezi pe nimeni umblind, totu$i pe la col-
luri s-au adunat grupuri de curio^i — copii, femei, ^arani, ne-
gustori. I$i intind giturile privind de dupa colt ?i se trag apoi
repede indarat.

93
Inaintez cu pasul incetinit. In f a \ a mea, chiar linga colt,
rabufne^te deodata o explozie asurzitoare. O data cu fumul $i
flacarile, sar in aer, desfa$urindu-se ca un evantai, ^andari mari
negre. Din fata vin fugind in goana, cit ii tin puterile, ci^iva
oameni. Inaintea lor alearga tacut, cu din^ii incle$ta^i, cu pumnii
string, o namila de om cu barba ro$ie ; o $uvi^a de singe, por-
nind de pe frunte, i se prelinge pe nas, apoi pe obraz, pier-
zindu-se in barba stufoasa. O feti^a de vreo doisprezece ani
striga ca ie§ita din minti :
— Vai, parin^ii mei... vai, vai, parin^ii mei...
§i se aude mult timp, pierzindu-se undeva la capatul
strazii :
— Tata, mama... parin^ii mei !
Alearga §i o babu^a cu ochii holba^i cit cepele :
— Sfinte doamne, sfinte doamne Sabaot, plin e cerul §i
pamintul !...
Din grupul de curio$i, grapnelu] a lovit $aisprezece oa­
meni. Parte din raniti au fugit care incotro, parte sint trans-
porta^i prin cur^i, iar pe zapada ramin nemi$ca^i, ca ni$te pete
negre, patru. Un al cincilea sta incremenit intr-o poza de ui-
mire, apoi se pravale$te treptat $i, fara a se incovoia, cade cu
i a \ a in zapada ; zace apoi la fel de nemi^cat ca $i oeilal^i patru.
Linga ei — o groapa in forma de pilnie. In jur, pete de singe
$i ni§te rama§i^e despre care nu po^i spune sigur daca sint de
imbracaminte sau de trupuri omene$ti.
Nimeni nu trece. fyi vine sa scoti capul de dupa colt. Ti-e
teama, dar in acela$i timp te sim^i chinuitor de atras, a$a cum
e§ti atras sa te ui^i intr-o prapastie neagra.
Cu rasuflarea oprita fac un pas.
—■ Stai pe loc !
Intorc capul. Tinarul care strigase adineauri ,,lasa-i sa se
distreze“ se desprinde de linga portifa de alaturi.
— A§teapta pu^in ! Acu$i mai cade unul !
In aoeea$i clipa, un obuz explodeaza la fel de asurzitor in
coltul de peste drum. Fumul §i flacarile se inal^a in trimbe
care se desfac in ^uvife, urmind fiecare alta direcfie ; de pe
casele vecine curge din plin tencuiala, iar geamurile zboara
toate zanganind.
— Acum po^i privi.
Sim^ind un fior de-a lungul spinarii, scot capul de dupa
colt- In amindoua directive, Tverskaia se intinde pustie, moarta.
Doar undeva departe, in albea^a geroasa a zilei, ni$te oameni

94
mici ca ni?te jucarii trebaluiesc pe linga ni$te tunuri mici, tot
ca ni$te jucarii.
— Inapoi !
Ma dau indarat cu vreo doua case.
— In cine trag ?
— Trag §i ei a$a, din prostie.
Ma uit la tocul de revolver care ii umfla buzunarul, sub
paltonul descheiat.
— Faci parte din deta$amentele de lupta ?
— Da.
— Cum de stinte^i atit de... pu^ini ?
— Pu^ini, dar vezi cite tunuri au adus pentru noi.
— Trag §i in populate.
— Pai, $i oamenii sint de vina, se baga ca orbe^ii. In loc
sa umble cu bagare de seama, in loc sa caute sa se pazeasoa,
ei se vira buluc. Mul^i au fost doboriji astazi, dar in deta§a-
mentul nostru n-avem nici un ranit pina acum.
Am pomit inapoi. Bubuiturile de tun staruie in vazduh,
cind singuratioe, cind cite doua o data.
Incepe sa se intunece. In pia^a se incolacesc §i se inalja
intr-o parte $i in alta flacarile rosii ale rugurilor ; se ard por-
tile de la case, $i anume acelea pe care proprietary le lineau
incuiate. Pe ziduri se mai vad totu$i, ca ni$te pete albe, spala-
cite, anun^urile guvernatorului general in§tiin£ind ca to^i cei
ce nu-$i incuie por^ile vor fi amenda^i cu trei m ii de ruble.
Se instapine§te noaptea, o noapte intunecoasa, adinca. Nici
un felinar aprins, nici o lumina nicaieri. Bubuiturile de tun
amufesc. In schimb, ici §i colo se aud — singuratioe ori in ra­
fale lungi — focuri de arma. Unde $i cine trage nu se poate
$ti. In bezna de nepatruns, aceste pocnete scurte U se implinta
in suflet, dureros $i amenin^ator. Gloan^ele sint trase fara o
linta precisa ; strabat o distance de citeva verste $i nimeresc
in oameni cu totul la intimplare.
Zapada scirjiie de ger. Pe strazi, nici tipenie de om.

II

De obicei, dimineaja e lini$te, dar catre ora unu incepe


sa bubuie artileria. Strazile par deodata moarte. In schimb, la
fiecare poarta §i portija, la fiecare coll de strada, se aduna gru-

95
puri de oameni. l$i comunica unii altora actele de represiune
savir$ite de trupe $i de police, faptele eroice ale celor din deta­
ilamen tele de lupta si discuta cu aprindere $ansele de biruin^a
ale uneia sau alteia din parti, in aceasta drama singeroasa care
se desfa§oara.
— $i la noi se construiesc baricade, spune o servitoare,
speriata $i mindra in acela$i timp.
— Unde ?
— La bariera.
No^iunile de revolu^ie, de insurec^ie mi se legau in minte
de fapte neobi$nuite, cople$itoare. Dar cind ma apropii de ba­
riera, toate imi apar nespus de simple. Cu cinteoe, cu risete,
cu glume, oamenii doboara stilpi, tirasc por^i, scinduri, birne,
sanii incarcate cu zapada, $i baricada create in citeva minute,
invaluita toata in sirma de telegraf $i telefon. Pe la por^i, pe
linga trotuare, se ingramade§te lumea.
— Ei, fra^ilor, de vreme ce vin $i muierile pe baricade...
o sfecle$te Dubasov 1... Ho-ho-ho...
Lumea ii ^ine isonul §i ride.
Pe strada in jos, in direc^ia podului Presnenski, baricadele
se inal^a una dupa alta. Deodata vad ca lumea se impra$tie,
dispare. Strada ramine pustie, moarta §i amenin^atoare. Nu mai
vezi decit albul troienelor de omat. Iar birnele, scindurile,
saniile rasturnate, nemi^cate $i ingramadite in dezordine, unele
peste altele, de-a curmezi$ul strazii, dau o infati$are de a$tep-
tare incordata tuturor caselor, ferestrelor $i pravaliilor cu obloa-
nele trase, ca §i por^ilor ce se casca larg deschise.
Cotesc §i eu dupa colt intr-o ulicioara.
— Ce s-a intimplat ?
— Cazacii !
§i acest cuvint scurt arunca deodata o lumina de fulger
asupra strazii pustii §i asupra bimelor ingramadite una peste
alta, o lumina plumburie, inspaimintatoare, in care te simti sa-
getat de gindul : ,,Pentru cine o fi astazi ultima zi ?...“ Cei cu-
rio§i se lipesc de porti. Un tinar, ridicindu-$i bratul, striga :
— Numarul unu-u !...
Ci^iva oameni, cu revolverele in mina, se grupeaza la
prima porti^a de la colt.

1 D ubasov F. V. (1845— 1912) — am iral, u n u l din cap ii re a c tiu n ii t a *


riste. A inabuijit in sin g e in su re c tia a rm a ta d e la M osco v a in 1905.

96
— Iar dumneavoastra da^i-va mai la o parte, va rog... caci
daca se apropie, o sa fugi^i, o sa produce^ panica, spune tinarul
adresindu-se publicului.
— Face parte din deta^amentele de lupta, i§i $optesc oa-
menii unul altuia, retragindu-se, iar in soapta lor, ca $i in pri-
virile cu care il urmaresc, se vade$te respect amestecat cu
teama, dar §i speranfa in acel ceva mare}; pe care-1 fauresc
ace$ti oameni.
Imi scot o clipa capul afara. Venind de departe, desfa$ura}i
in front, in rinduri cenu$ii, inainteaza pe jos, pe toata latimea
strazii, cazacii. Cind urea pe pod, din $irul lor cenu^iu }i$ne$te
deodata un foe orbitor $i se aude : prrr... prrr... prrr-i... Ai zice
ca sfisie cineva o bucata uria$a de stamba scrobita. Peste bari-
cade, peste jgheaburile caselor, peste firme si ferestre, dar mai
cu seama peste portile cu rso r gloan^ele curg pocnind ca ni§te
nuci : prrr... prrr... prrr-i !
Dau buzna pe porti}a unei case din ulicioara. Acolo gasesc
ingramadi}i vreo douazeci de trecatori $i curio^i. O femeie se
framinta.
— Vai, vai, unde am nimerit...
Iar stamba se sfi$ie mereu, cu mici opriri in care se aud
pocnituri slabe de revolver. In col}, peste drum, un luptator din
deta$amentele inarmate se lasa calm pe un genunchi $i oche^te
cu arma : se vede sclipind focul $i, deodata, printre oei cai'e
trag rasuna strigate $i risete pline de bucurie :
— Bravo... bravo... bravo !...
Stamba inceteaza sa se mai sfisie. Publicul navalegte iarasi
in strada. Ies $i eu. Pretutindeni se formeaza grupuri. Dupa ce
$i-au ridicat pe cei patru rani}i, cazacii, incolona}i pe plutoane,
sint zari}i in de£>artare cum pleaca, in lungi §iruri cenu$ii.
Din nou oamenii se a§tern infrigura}i pe treaba. Baricadele
cresc una dupa alta. In josul strazii, linga pod, se injghebeaza
cea din urma.
Steagul ro$u filfiie victorios deasupra ei. Iar din departa-
rea mohorita o p rivate tacut foi$orul din Presnia.Il

Ill

Noaptea, ora§ul amor}e$te. Zapada devine de un alb tul-


bure. Ca ni$te mon$tri negri, nedeslu^i^i, casele se pierd in
bezna nemi$cata §i de nepatruns. Nici o lumini}a. Nici un zgo-
8 97
mot. Doar ciinii latra, raspunzindu-$i unii altora ; in rastim-
purile dintre latraturi, domne$te deplina tacere. Pare ca in miez
de noapte ora$ul s-a prefacut intr-un sat mare $i peste el s-au
a$ternut lini$tea §i somnul pa$nic.
Zece §i jumatate seara.
...Prrr... prrr... prrr...
Salvele sfi§ie tacerea nopt-ii §i spulbera iluziile. Prrr...
De asta data ele rasuna chiar jos, la noi in curte. Deschid
cu bagare de seama ferestruica. Se trage in poarta. Gloan^ele
curg ca dintr-un ciur, lovesc in gard, in u$a de la intrarea
principals. Toata casa pare moarta. Aici nu sint oameni din
deta§amentele de lupta, pentru ca nu le vine la indemina sa
se ascunda $i sa conduca opera^iile — curtea e ca un sac, cu o
singura ie$ire $i ar putea fi impresura^i cu u$urin^a. §i totu$i
solda^ii trag in curte, in ferestrele oamenilor, ca sa-i fnspai-
minte, ca sa nu mai scoata nimeni nasul in strada ?i, mai ales,
din pricina ca nu au prilejul sa traga in cei din deta$amentele
de lupta : nu pot da de ei nicaieri.
Impu^caturile se potolesc. Din strada se aude larma de gla-
suri. Cerul se ro$e$te treptat, treptat. Zboara scintei, se aud
trosnituri de lemn care se indoaie : s-a dat foe baricadelor.
Cineva i§i sufla zgomotos nasul, $i acest zgomot pa§nic ra­
suna sonor in aerul geros al nop^ii, rasuna oarecum pacificator :
i^i vine in minte chipul unui soldat marun^el care-$i $terge
degetele de poala mantalei, fata lui de ^aran arsa de vinturi,
chipul omului simplu §i blajin, rupt de glia sa. Cu cita placere
ar scormoni-o el acum !
Vilvataia create. Casele apar mohorite, invapaiate de lu-
mina ro$ie ca singele, cu ferestrele oanbe. Apoi incet, incet.
focul se stinge, totul se lini§te§te, solda^ii pleaca $i din nou
se a$terne bezna moarta $i muta, din nou ciinii latra, raspun-
zindu-?i unul altuia.
„S-a ispravit !...“
Sim^eam in piept o apasare grea, ca de piatra funerara.
Intrezaream in inchipuire co^marul represiunii singeroase ce
avea sa urmeze. Mare mi-a fost uimirea cind am vazut a doua
zi dimineata ca totu$i nu se ispravise : baricadele ridicate din
nou se inal^au mindre, frumoase, iar steagul ro$u filfiia fara
incetare deasupra lor. In oras insurec^ia fusese inSbu$ita ; nu-
mai Presnia, pustie $i incinsa toata cu o Centura de baricade,
dadea, mindra §i mohorita, ultima batalie.

98
Voind sa ma intorc din ora? acasa, ajung in cartierul Pres-
nia, venind dinspre podul Gorbatii. TrCbuie sa tree prin Bol-
?aia Presnia. Cineva ma opre?te :
— Nu po^i trece !
— De ce ?
— Trag de pe foi?or... te impu?ca la sigur.
Privesc in sus. Intr-adevar, pe foi?or se profilau siluete
mici de oameni ?i din cind in cind se auzea pomind de acolo
cite un foe de arma. Poli^i?tii ?i solda^ii, furio?i ca nu fusesera
in stare sa ocupe Presnia, trageau in ceta^eni. Era de ajuns sa
se arate cineva pe strada, ca sa-1 doboare. Cit era strada de
lunga, ei o ^ineau in bataia pu?tilor : gloanfele zburau prin cur^i,
spargeau ferestrele...
Bol?aia Presnia se intinde pustie §i de o parte, ?i de alta.
In schimb, prin toate ulicioarele ferite de focul celor din foi?or,
mi?una oameni. In asemenea zile po^i oare sa stai in casa ?
Trag cu urechea.
— Asta-noapte au arestat linga podul Gorbatii un student,
1-au perchezi^ionat ?i au gasit la el un revolver ; apoi au ares­
tat o fata ?i dupa ea tm muncitor. Ofi^erul nu i-a intrebat ni-
mic, n-a vrut sa ?tie nici cine sint, nici cum stau lucrurile, a
facut un semn cu capul — ei, ?i...
— §i ce?
— I-au impu?cat !
Se lasa o tacere mohorita ?i aspra.
— Cum a? face oare ca sa tree strada ?
— Va tree eu.
Un baie^a? ca de zece ani, sprinten $i iute in mi?cari, ma
prive?te cu ochii sai limpezi.
— Cum ai sa faci ? il intreb mirat.
— Pofti^i cu mine.
Baie^a?ul ma conduce pina la col^ul de la care se intinde
baricada ridicata de-a curmezi?ul strazii.
— Culca^i-va pe burta !
— Cum ai spus ?
— Neaparat pe burta, altfel nu scapa^i !
N-am incotro. Ne tirim pe zapada rece, ascunzindu-ne in
dosul baricadei, ca sa ne ferim de impu?caturile din foi?or. Cind
ajungem pe trotuarul celalalt ?i dupa ce trecem de col^ul strazii,
ne ridicam in picioare, scuturindu-ne de zapada. li platesc ceva
baieta?ului ?i el <pome?te inapoi tiri?, cu mi?cari vioaie ca de
?opirla, a?teptind prilejul sa mai treaca pe cineva, pina o sa-1

8* 99
nimereasca vreun glonte tras de poli^i$tii ce pindesc sus, in
foi$or.
„Pe riul Moscova !...“
„Pe riul Moscova !...“
Impu^carea celor trei arestafi linga podul de peste riul
Moscova mi se implinta in creier, asemenea unui co$mar. Nu
ma parase$te nici o clipa, nici ziua, nici noaptea, nici la lucru,
nici in somn...
Mergeau, mergeau cei trei, poate fara sa se cunoasca unul
pe altul, mergeau in tacere. §i din trei part;i ii duceau soldatii,
to^i larani de prin gubemiile Riazan, Kaluga si altele, to£i cu
arma pe umar.
Mergeau $i ei in tacere.
Nu era nevoie nici de rugaminti, nici de lacrimi, nici de
impotrivire, toate ar fi fost de prisos. Mergeau invalui^i in
bezna inghe^ata a nop^ii. Pe ambele trotuare ramineau in urma
casele : negre, moarte, mute. Inlauntrul lor oamenii dormeau
sau umblau, vorbeau, mincau, se dezbraeau, izbucneau scin-
cete $i risete de copil, iar ei treceau, treceau inainte de-a lun-
gul caselor negre, moarte pe din afara.
Au ajuns la locurile virane, cu garduri fara sfir$it. Apoi
in jurul lor nu a mai ramas decit bezna geroasa. Pe jos se in-
tindea, alb, covorul de zapada. S-au oprit. I-au a§ezat a$a ca
sa le fie indemina sa traga. Pentru o clipa, s-a a^temut o ta­
cere adinca. $i cei trei, ca $i faranii din gubernia Riazan sau
Kaluga, se gindeau. La ce oare ? 1
Apoi...
Dupa ce au plecat ^aranii in mantale cazone, pe zapada
ce rasarea alburie in paienjeni$ul nop^ii au ramas trei pete
negre.

IV

M-au trezit din somn bubuituri grele, care zguduiau pe-


re^ii. Era intuneric. M-am ridicat in capul oaselor. Copiii dor­
meau. Dadaca i$i vedea de treaba in odaia de alaturi. Cano-
nada se intetea, casa se cutremura toata. In intervalele dintre
bubuituri se auzeau facanitul mitralierelor $i pocnetele focuri-

1 00
lor de arma. In bezna care se lasase dincolo de fereastra plu-
teau sunete stranii, ca §i cum se tira fier peste fier, $i scri$ne-
tul acesta i^i umplea sufletul de o triste^e de nebiruit.
Poc !... Cu un. sunet scurt, un glonte, dupa ce strapunse
cele doua rinduri de geamuri ale ferestrei, se Jnfipse !n pe-
rete. Tencuiala cazu cu un zgomot fo$nitor pe du^umea.
— Vai de mine, vai, vai... ne omoara, ne omoara !... Dragii
mei !... Aoleu !... striga dadaca vinzolindu-se in camera de
alaturi.
Dupa cum striga, am ghicit ca nu e ranita.
— Dadaco, $ezi locului... $ezi jos odata !... Nu te ridica
mai sus de pervazul ferestrei... A$aza-te pe du$umea...
Ma sileam sa acopar cu glasul meu vuietul canonadei.
M-am dat jos din pat tiri$, m-am imbracat stind in capul
oaselor pe podea $i m-am strecurat, vai ! dupa, preceptele lui
Rousseau, in patru labe, spre odaia copiilor. Amindoi baie^ii
dormeau lini^ti^i, fara habar de tot ce se intimpla. I-am tras
jos $i i-am tirit pe podea in cealalta jumatate a apartamentu-
lui. Acolo, ferestrele nu dadeau spre locul de unde se tragea.
Baiatul cel mic se pomi pe un plins sfisietor, iar cel mai
mare ingaima, speriat :
— Lasa-ma, taticule, ma due singur...
— Nu te speria, nu-i nimic, il linistii, tirindu-ma spre u§a,
numai sa nu-ti ridici capul.
— De ce ? E vreo primejdie ?
— Nu, nu... numai iiu-^i inalj;a capul !
In odaia cea mai indepartata se adunasera servitorii $i pro-
prietarul cu copiii lui. Stateam culca^i, lipindu-ne de divane,
de scaune.
Nici aici nu era cu putinja sa te ridici in picioare : gloan-
tele armelor de infanterie, dupa ce gaureau cele doua rinduri
de geamuri, strabateau pere^ii interiori ai casei ?i se infigeau
in caramizile zidului exterior din partea opusa, intrind in el
pina la o adincime de $ase-$apte centimetri. Se auzea mereu
,,poc, poc“... Tencuiala se desfacea $i cadea, adunindu-se pe po-
dele intr-un strat de praf alb.
Incepea sa se lumineze. Timpul trecea istovitor de incet.
Tunurile bubuiau mereu. Femeile plingeau cu faja in perne.
Copila$ii deschideau ophii mari la tot acest zbucium neobi$nuit
$i priveau tacu^i.
— Sa mergem sa vedem ce mai e pe-afara, propuse pro-
prietarul, palid la faja ; buzele ii tremurau.

101
Aplecindu-ne, trecuram in camera mea. Ghemuifi intr-un
coif, incepuram sa privim piezi§ prin ferestre. Afara se lumi-
nase de ziua. De la etajul nostru, al patrulea, strada $i podul
Presnenski, de pe care se tragea, se vedeau ca-n palma.
— Ei, dar a$tia bombardeaza casele !... exclama proprieta-
rul, cu fata alba ca varul.
A$a $i era. De fiecare data cind izbucnea din gura tunului
cite o fi$ie lunga de foe, in cite una din case se mistuia o roto-
coala mica de fum, apoi schijele incepeau sa sara in toate par-
file farimifindu-se, cadeau caramizi, se cascau crapaturi in zi-
duri, iar in loculx ferestrelor nu mai ramineau decit gavane
oarbe.
De sub podeaua noastra razbi un vuiet. Ridicat de vint,
un nor gros de fum verzui pluti prin fafa ferestrei, acoperind
pentru o clipa totul. Sub noi, intr-un apartament de la etajul
al treilea, nimerise o grenada.
Atunci, fara sa mai fin seama de nici un fel de precau-
fiuni, ma repezii ca un nebun, imi in^facai in brafe baiefii si
dadui fuga cu ei pe coridor. Dupa mine fugeau proprietarii cu
copiii lor §i servitorii. Gloanfele pocneau mereu, tencuiala ca-
dea de peste tot. Trebuia sa coborim in goana scara imensa ce
trecea prin mijlocul celor patru etaje. Ferestrele mari care o
luminau erau ciuruite de gloanfe. Vapaile salvelor de tun, care
izbueneau pe pod, ifi fulgerau prin fafa ochilor. Pe u$ile tutu-
ror apartamentelor ie§eau oameni pe jumatate imbracafi ; tre-
murind de frig $i de groaza, alergau pe scari in jos. Copii, ba-
trini, femei, barbafi se invalma?eau laolalta in acest torent viu.
Baiefii i$i incolacisera cu toata puterea brafele in jurul
grumazului meu, dar in fiecare clipa ma sageta teama ca mi-
nufele lor se vor muia, iar trupusoarele dragi vor atirna lipsite
de viafa in brafele mele. Fara sa mai iau seama la trepte, go-
neam nebune§te in jos, trecind ca fulgerul prin fafa ferestrelor
mute §i ameninfatoare. Trebuia sa ajung mai repede la ultimul
palier care era undeva departe, jos de tot. Picioarele mi se
taiau, timplele imi zvicneau.
In cele din urma i©?ii in curte $i citeva clipe respirai u^u-
rat : curtea era aparata de cladiri $i garduri. Dar a trebuit sa
fug $i de acolo — gloanfele cadeau rascolind om atul; invaluite
in spulberarea alba, pareau mici bulgara^i de zapada cind aler­
gau pe pavaj $i pe mormanul de carbuni de linga gard. Din
foi$or se continua vinatoarea de oameni.
Cu baiefii in brafe, intrai repede in subsolul cladirii.

1 02
Era intuneric, umezeala $i mirosea a $oareci. Se deslu$eau
vag siluetele oamenilor. Unii $edeau, al^ii umblaru decolo, colo.
Pocnetele impu$caturilor ajungeau pina aici inabu$ite. Ma cu-
prinse o oboseala groaznica, a$a cum nu mai sim^isem nici-
odata : mi se taiau miinile $i picioarele. Ma a$ezai pe o lada,
silindu-ma sa-mi adun gindurile.
— Dadaco !... chema taraganat, alintindu-se, cel mai mic.
—■ Sst... sst... il ^Lstui speriata o femeie, repezindu-se la
copil §i punindu-i mina pe gura.
To^i vorbeau in §oapta, umblau in virful picioarelor, ca $i‘
cum ar fi fost un mort in incapere, ca $i cum tacerea i-ar fi
putut salva din primejdie.
Intr-adevar, unde sa fie batrina dadaca ? Ori a fost omo-
rita, ori a intrat in subsolul celuilalt corp de case...
Printre $oapte se auzi :
— Doamne, dumnezeule, pentru ce ne pedepse$ti ?...
Cu acela$i murmur inabu$it, cineva se ruga intr-un colfc ;
razbeau frinturi de rugaciune :
— Dumnezeule cel drept... dumnezeule atotputemic... sin-
tem in miinile tale... mintuie§te-ne $i miluie§te-ne... de foa-
mete, de spaima $i de navalirea du^manilor de neam strain...
— Daca se darima etajele de sus, o sa fim strivi^i...
Cineva se ridica in picioare $i incepu sa incerce cu miinile
stilpii de sus^inere.
— Rezisten^i.
— $i mai sint $i grinzi de fier. Astea tin §i cinci case.
— Da-a, asta s-o crezi matalu^a !... Daca le-ar fi construit
oameni de treaba, nu zic ba. Dar aici au lucrat ni§te punga^i
de antreprenori...
— N-au ?tiut ca ai sa locuie^ti dumneata aici, ca atunci
ar fi construit mai trainic.
In cealalta parte a subsolului se zarea cazanul negru, uria§
al caloriferului. De sub gratar se a^temeau pe podeaua de pa-
mint dungi ro§ii, tremuratoare. Lumea se apropia $i intindea
miinile sa se incalzeasca.
Pe o gramada de carbuni, contopindu-se cu ei in intune­
ric, §edea fochistul, un om mohorit, negru ca tuciul. Era din
gubernia Tula, umblase mult timp fara serviciu $i administra-
torul il primise de mila. Ajuta la aprins focul $i pentru asta i
se dadea locuin^a $i mincare.
— Ce, Ivane, ti-e frica ?
— Totuna mi-i, se auzi posac din intuneric.

103
— Si daca te omoara ?
— Daca ma omoara, nu ma pot pune impotriva. Dupa un
timp de tacere, adauga : Ne omoara ei de mult, n-am de ce sa
ma tem atita.
■— Cum adica ?
— Uite-a$a. Acasa la mine, afara de nevasta, am avut opt
copii, iar acum am numai doi.
— Si unde-s ceilal^i ?
— Au murit... de foame... Sint dintr-o gubemie infome-
tata...
In intuneric se facu din nou tacere. Dungile ro$ii de sub
gratar tremurau ; jaraticul marunt sarea afara. Toata lumea se
departa, strecurindu-se in cealalta parte a subsolului. Mi-am
adus aminte cum fugeam mai adineauri pe scara, stringindu-mi
cu teama copiii la piept. Si omul acesta, fochistul, i§i strinsese
$i el in brafe copiii, iar ei, unul dupa altul, i§i descle$tasera
miinile, trupurile lor slabite §i istovite atirnasera moi,..
Ie$ii din subsol. Traversal curtea gonind sub bataia gloan-
^elor $i incepui sa urc scara cea mare, indreptindu-ma spre
apartamentul meu : ma duceam sa aduc baie(;ilor imbracaminte
mai calda. In subsol te patrundea umezeala.
Pa.'jind pe tencuiala cazuta ce scirliia sub talpi, prin odaile
goale, ma lipii de perete $i privii pe fereastra in jos.
Pe locul unde cu o ora inainte se ridicau cladirile mari,
pline de oameni — barba^i, femei, copii — pline de munca,
griji si via^a, se invilvora acum o mare de flacari.
In dreptul ferestrelor cotropite de foe, prin lumina fluida
care se revarsa orbitoare, vilvataile dan^uiau intr-un iure?
smintit, se zvireoleau miscindu-^i limbile singerii, ascu^ite.
Ie$ea la iveala, apoi se ascundea cu §iretenie ceva fantomatic,
ceva care nu se lasa prins cu ochiul, care lucea intr-un tremur
necontenit. Parca se iveau, ^opaiau §i dispareau ni§te vesminte
luminoase. Si era in danfuirea lor atita neinfrinare, atita mi$-
care, atita viclenie de napirca, incit vedeam uneori cu groaza
in acest iure§ fiin^e vii. Jucau grabite, cuprinse de o veselie
nebuna, jocul lor misterios §i nein^eles, tontoroiul lor salbatic,
nestavilit.
Din timp in timp, in palalaia incinsa se cascau goluri ne-
gre ; din ele priveau grinzi carbonizate sau $erpuiau scintei
mici zbuenite din fierul incins pina la alb, zburind dintr-un loc
intr-altul.

104
Toata aceasta veselie jucau$a, toata aceasta mi$care nein-
trerupta nu insemna insa altceva decit moarte.
Focul era !n toi. Mistuise un §ir intreg de case, apoi tre-
cuse de cealalta parte a strazii. Dincolo de Sredneia Presnia
se inal^a o coloana uria$a de fum. Casele se aprindeau in mai
multe locuri deodata. Prin toate ferestrele, pe u?i, fumul nava-
lea in valuri, $i era de nein^eles cum navalea de pretutindeni
in aceea$i clipa, invalatucindu-se $i acoperind totul. Zeci de
limbi de flacari se prelingeau din toate parole pe ziduri, pe
acoperisuri. Se auzeau trosnete, fo^nete, in vazduh pluteau fu­
mul §i scinteile. Dincolo de podul Presnenski se dezlan^uise un
puhoi de foe. Acoperi$urile se prabu$eau arse, iar hornurile
innegrite, ramase in picioare, se inal^au ca ni$te fantasme ale
distrugerii, inconj urate de fum $i flacari.
In toata priveli$tea era ceva coplesitor, cu neputin^a de
redat, ceva impotriva firii lucrurilor. Era distrugerea ora$ului.
Priveam inmarmurit cele ce se petreoeau, cind deodata un
sunet sec, ca un pocnet scurt, ma facu sa tresalt : un glonte
trecuse prin geam, apoi prin doua u§i despicind lemnul, dis-
parind numaidecit in peretele apartamentului vecin. Trebuia
sa plec fara zabava. Dar aruncindu-mi inca o data ochii in jos,
nu ma mai putui smulge de acolo. In preajma unor cladiri
cuprinse de flacari alergau siluete grabite de oameni.
Veneau de undeva, cu miinile ridicate si impreunate ca
pentru rugaciune ; se apropiara de o casa pe care focul incepea
s-o mistuie $i se repezira inauntru cu capul inainte ; in roto-
coalele de fum gros care navaleau prin fereastra casei li se
zareau picioarele mi^cindu-se ho^egte.
Citeva secunde trecura chinuitor de incet. In ferestre se
Invirtejea tacut fumul negru. La un moment dat se ivi un cap
pirlit, apoi omul intreg, minjit din cap pina-n picioare de fu-
ningine. Vazui pe omul acela negru de fum cum fuge ci^iva
pasi mai departe, cum destupa o sticla mica de o suta de grame
sau de jumatate de litru printr-o izbitura dibace data in fun-
dul ei, apoi, dindu-^i mult capul pe spate, cum i$i toama in
gura grabit, cu mina tremurinda, votca. In lumina focului, ve-
deam cum gilgiie lichidul singeriu $i vesel. Ardea magazinul
de bauturi alcoolice ale monopolului de stat.
Iar in jur zburau gloanee, vuia incendiul, crapau ziduri, se
prabu?eau acoperisuri...

105
V

In subsol staruiau acelea$i $oapte apasatoare. Dadaca izbu-


tise sa ajunga la noi $i povestea copiilor un basm :
— $i iata ca lupul cenu$iu ii spune lui Ivan-tarevici :
„Suie-te, Ivan-^arevici, calare pe mine : am sa te due prin
cimpii $i paduri, peste mun^i $i codri de stejar, peste mari §i
riuri...“
Ochi$orii copiilor, larg deschi$i, privesc obrazul zbircit.
— Dadaco, de ce plingi ?
— Doamne, dumnezeule, oare nu mai scapam de aici ?
§opte$te printre lacrimi, cu deznadejde in glas, o bolnava care
sta culcata pe un pat.
— Nu te agita, draga mea... ^i se face rau cind te enervezi,
spune, plecindu-se la capatiiul patului, fratele bolnavei.
— Mi se face rau cind ma enervez, ride ea cu amaraciune.
Bubuiturile rasuna acum mai inabu$it, vin mai de de-
parte : pesemne ca tunurile au fost mutate in alt loc.
— Iar lupul cenu^iu i$i face vint cu maturoiul §i pome$te
in galop...
— Care maturoi ?... rasuna un glascior sub^ire.
— Vorbe§te mai incet. A$a se cheama coada lupului.
Nimeni nu mincase nimic. Copiilor li se daduse sa bea
ceai rece.
— Nu. A$a nu se mai poate. Trebuie sa ie$im de aici.
— Du-te dumneata §i afla oe mai e pe-afara.
— Cum sa ma due daca zboara gloanfele... Du-te
dumneata.
— M-a$ duce, dar... copiii ? Ce se va alege de ei daca mi
s-o intimpla ceva... Infelege^i ?...
— M-a$ duce eu, dar am o mama batrina la Tula... Sint
singurul ei sprijin...
— Sa-1 trimitem pe portar. Iakov !
— Ce dori^i ?
— Du-te §i vezi daca putem ie$i de aici !
Toata lumea tabara pe portar :
— In^elege, nu mai putem...
— Doar n-o sa stam aici pina ne impu§ca, ori ne da foe,..
— Asta-i o porcarie fara seaman... Trebuie sa se ia masuri.
Du-te ! Ce mai a$tepfi ?
Portarul pleaca.

106
— Iar eu va spun, se aude un glas inabu§it $i egal, eu va
spun ca focul se apropie de noi...
— Of, ia mai slabe§te-ma. Taci, te rog... Nu pot sa sufar
cind cineva incepe sa...
— Care foe ?... N-are cum sa se apropie... E la zece verste
de noi...
— Slava domnului, casa noastra e mare, cladita din cara-
mida, §i-i a§ezata mai la o parte.
— Dumneata intotdeauna vii cu de-astea !...
Lumea il ura$te, iar el, dupa un rastimp de tacere, ros-
te§te cu acela^i glas egal $i inabu$it :
— Mai la o parte !... Nu te gindegti ca gardurile se ^in
lanl pina la casa noastra ? Iar linga gard, $tii $i dumneata ce
morman de carbuni avem... Daca se aprind, vor incepe sa arda
$i grinzile casei, usile, du^umelele. Auzi vorba, de caramida !...
Iar cind va incepe sa arda, nu mai scapi, ca n-ai pe unde fugi,
n-avem decit o singura ie$ire — pe linga carbuni. Daca ne-am
strecura pe ferestre in ulicioara ne-ar impu^ca pe loc, cred
ca-^i dai seama dumneata...
To^i i$i dau seama ca el nu spune decit adevarul, dar toc-
mai de aceea il urasc, ii intorc spatele, nu-i mai vorbesc.
Intra un om cu $apca in cap $i cu $ort dinainte.
— Cine e$ti dumneata ?
— Sint vinzator la pravalia de marun^i$uri.
— A-a ! Aia care arde... A luat foe de la o grenada ?
— Ce grenada ! spune furios vinzatorul. De la o grenada
n-ar fi luat foe. Nu s-a aprins inca nici o casa din a§a ceva...
Dupa ce au batut tunurile, poveste$te el, $i toata strada, pe
partea noastra, a fost curatata de deta^amentele de lupta, iata
ca au venit solda^ii. Noi ne-am bucurat, ziceam ca se lini^tesc
lucrurile. Cind colo, intra un ofifer §i ne porunce^te : „Ie§iti
to^i afara“. Noi am ramas cu gura cascata. „Ie§iti imediat, dam
foe casei. “ Incepura rugamin^ile. „Hai, hai, n-avem timp de
a$teptat, zice el, pleca^i imediat din casa.“ Patronul pravaliei
a ingenuncheat in fa^a lui, dar degeaba. Cu mare greutate ne-a
dat voie sa scoatem patru lazi cu marfa. Indata dupa aceea,
solda^ii au stropit peste tot cu gaz $i au dat foe in cinci locuri.
$i ce de chiria^i erau, to^i oameni cu avere...
Pe masura ce vorbea, ceva orb, rece ?i lipicios se strecura
printre noi, umplind treptat subsolul... Ca si cum un monstru
cu burta enorma $i uda se culcase pe jos $i ne privea cu ochi
ce nu vedeau, ochi plini de nebunia cruzimii.

107
— Iar mai pe urma au dat foe casei din col^,. de linga a
dumneavoastra. Au vazut ca vintul sufla din partea aia §i i-au
dat foe, ca sa arda tot §irul de case...
— A-a !
To^i ragu$esc dintr-o data.
— Domnilor... trebuie sa camuflam... repede... Doar gu-
vematorul general... §i mai incet... pentru numele lui durane-
zeu, mai incet...
Camufleaza ferestrele, umbla to£i cu fereala, in virful pi-
cioarelor, vorbesc in $oapta. Se face intuneric de tot, doar
printr-o crapatura a camuflajului ferestrei strabate $i se proiec-
teaza pe tavan lumina ro$ie a incendiilor. Dunga aceea insin-
gerata cind se aprinde mai tare, cind pale$te ; toata lumea din
subsol sta cu ochii pe ea, ^inindu-$i rasuflarea.
— Dar unde-i portarul ?... Dumnezeule, unde o fi porta-
rul ?... se aud $oapte isterice.
— Unde te-ai mistuit, Iakov ? De ce nu te duci sa afli
cind putem scapa de aici ?
— Da’ ce, parca po^i afla ceva ? U§or de zis... Du-te dum-
neata $i afla. Eu numai ce am scos capul adineauri, ca soldatul
de la poarta a $i ridicat arma. li spun : ,,Da-mi voie sa-^i ex-
plic“, iar el a izbit o data cu patul pu$tii, de a sfarimat un col^
din poarta.
Iakov, omul tacut, ascultator $i serviabil, vorbe$te altfel
acum, se considera un ins liber $i independent : nu mai e por-
tar, e egal cu to^i cei din casa, fiind expus la aceea§i primejdie
de a fi ars de viu sau impu$cat.
Zi ori noapte — e greu sa desluse?ti ce-i afara. Mai curind
crezi ca-i noapte. Dunga de pe tavan s-a inro$it mai tare.
— Nu-mi trebuie decit o galeata !... rasuna obraznic §i tare
un glas de baie^andru, spargind deodata intunericul, incordarea
$i in^epeneala apasatoare a lini$tii $i a $oaptelor moarte.
— Sst !... Mai incet !... il ^istuiesc to^i printre din^i, sar in
picioare $i-i fac semn cu mina. Mai incet... pentru numele lui
dumnezeu, mai incet !
E un baie^andru de vreo unsprezece ani, rumen in obraji,
cu dintii albi rinjind pe fa^a rotunda. Cu mi$eari indeminatice,
pune sub robinet o galeata, $i §uvi^a de apa, inspumindu-se,
umple de zgomot incaperea mohorita.
To^i fac cere in jurul lui.
— De unde e§ti ?
— De peste drum, din casa aia alba...

108
— Va sa zica, se poate umbla pe strada ?
— Cit i^i dore$te inimioara... $i pe unde pofte$ti.
Ca prin farmec se risipeste greutatea apasatoare, monstrul
piere. To^i vorbesc zgomotes, se intrerup unii pe al^ii, grabi^i
§i bucuro$i.
— Va spuneam eu : doar nu sint fiare. Ce rost ar avea sa
dea foe $i sa impu$te bolnavi, copii, femei... oameni eare n-au
absolut nici o legatura cu...
— Slava tie, doamne... slava tie, dumnezeule atot-
puternic...
Bolnava i$i face cruce, cuprinsa de o veselie nebuna, prop-
tindu-se intr-un cot §i ridicindu-§i ochii in tavan.
Pe unii ii podide$te p lin su l; pling de bucurie.
— Imbracati-va, copii !
■— Ivan Ivanovici, unde mi-ai pus galo$ii ?
— Va sa zica, nu trag ?
— Ba trag ! arunca vesel baietandrul inchizind robinetul,
$i din nou se lasa in jur o lini$te chinuitoare, grea. Chiar adi-
neauri au impuscat doi, adauga el. Trag $i in ulicioara, §i pe
strada, $i din Gradina Zoologica.
— Dar tu... tu cum ai... ?
•—■ Imi spune patronul: „Tare a$ mai bea un ceai... ia da
o fuga, mai Vanka, §i adu o galeata cu apa...“ Noi n-avem ci$-
mea, iar sacagiii se tern, nu circula... Patronul sta cu nevasta-sa
in pivni^a $i de spaima beau amindoi rachiu de sorb. S-au im-
batat turta... $i baiatul ride molipsitor, cu hohote, apuca galeata
$i pleaca p-aci incolo.
Din nou se instapine$te nelini$tea apasatoare, din nou lu-
mea ?u§ote$te, parca ar fi un mort in casa.
Copiii alearga printre gramezile de boarfe, se cearta, pling,
rid, striga, iar cei mari, incercind sa-i astimpere, se rastesc me-
reu la ei tistuindu-i.

VI

— Focul s-a mai in tins, se aude glasul cel calm, egal si


inabu$it.
— Dar dumneata de unde §tii ?! se reped furiosi $i plini
de venin to^i ceilal ti.

109
— Uita^i-va colo !
Oamenii i$i ridica ochii spre dunga insingerata din tavan.
E luminoasa. Apoi palette Jnoet-incet. §i to^i i$i a^intesc lacom
spre ea privirile aprinse, infrigurate.
— Uite, vede^i, acum se stinge.
— Dumnezeule, o fi adevarat oare ?
— Copila$ii mei dragi... scumpii mei... sinte^i salvage..
To^i se ridica in picioare, to^i, pina $i copiii, privesc in
acela^i loc tavanul.
— A acoperit-o o clipa fumul, se aude mohorit acela^i
glas calm $i inabu$it.
— Lasa, taci !... Dumneata i^i chemi singur nenorocirea,
cobe ce e$ti !
Dar pe tavan apare din nou dunga luminoasa, insingerata,
mi§cindu-se $i jucind fara sa-i pese. Pare un verdict de con-
damnare.
Tot-i i$i pleaca fruntea. Ginduri monstruoase, atit sint de
absurde, cuprind mingle. Uneori ai parerea ca totul nu-i decit
un vis, $i ai vrea sa te treze^ti odata la realitate. Cobor pri­
virile in pamint ca sa-mi ascund un gind criminal : to^i de aici
vor arde, numai eu cu copiii mei vom scapa teferi.
$i ma vad in inchipuire alergind grabit $i agitat prim curte,
privind in magazie, peste garduri — cautind o mica gaura prin
care a? putea trece. Sa-mi iau copiii $i sa ma tirasc pe burta
prin Gradina Zoologica ? Dar acolo se impu^ca mai fara cru-
lare ca oriunde, chiar astazi 1-au ucis pe ingrijitorul care se
ducea sa hraneasca animalele. In partea cealalta se invilvo-
reaza flacarile incendiilor. In ulicioara $uiera gloan^ele... Sca-
pare nu-i nicaieri...
Rasuflu mai greu, simt o apasare pe piept. Imi ridic capul
$i intilnesc numai ochi care sclipesc plini de ura, in toate pri­
virile tremura acela$i gind urit : „Toti vor arde, eu singur voi
ramine viu“.
— Hm... cum miroase a fum...
$i cu toate ca to^i il urasc pe omul acela, cu toate ca gla-
sul lui inabu^it ii supara, nu -1 mai contrazioe nimeni : pe to£i
ii riciie in gitlej amaraciunea fumului $i-i ustura ochii. De
fapt, fumul n-a razbit pina aici, deocamdata vintul il duce in
alta parte, dar oamenilor li se pare ca-1 simt.

110
Dunga insingerata se aprinde mai viu. Se aude pocnind
surd o impu§catura : pe cine inca ?... Dar cei pe care ii stra-
pung cu baioneta ?... Le-o implinta drept in inima, cade unul,
al dbilea, al treilea... la rind, pe tacute §i fara multa osteneala.
— Noaptea asta parca nu mai are capat.
— Cit o fi ceasul ?
— Trebuie sa fie aproape trei.
— Of, doamne, inca patru ore de chinuri !...
Scot ceasomicul, ma uit, ma $terg la ochi §i privesc iar.
— E ora o p t !
— Nu se poate... nu se poate... trece ca un freamat de
groaza. Ceasomicul dumitale s-o fi oprit aseara.
Din toate buzunarele se scot ceasomice.
— Opt...
— Opt fara cinci...
— Opt $i zece minute... confirma din toate parole voci
sugrumate $i to^i i§i due ceasurile la ureche.
Pe urma tac, ramin incremenit-i, stane de piatra. Copiii
dorm ici $i colo, care cum a nimerit.
To^i tac, dar subsolul e plin de sunete ciudate, de $oapte,
fo§nituri, trosnituri ; totul e plin de nelini$te, de tremur, de
ingrijorare. Focul care s-a intent vorbeste $i el : pilpiitul fla-
carilor, trosnetul lemnului, bufniturile caramizilor care se na-
ruie, toate sunetele, toate, se strecoara ho^e$te, asurzite, apa-
sate de bolide grele, de zidurile groase, umplind intunericul
de nepatruns cu tm murmur de desperare §i triste^e.
Se aud sughi^urile de plins ale cuiva, suspine stapinite.
Tot mai multe, tot mai dese. Izbucnesc $i nu pot fi oprite,
umplu subsolul, acopera toate fo^netele $i §oaptele. O femeie
tinara cade in genunchi, i$i ascunde fa^a in miini $i plinge :
— De ce... de ce minciuna asta ? Iubire, fericire... Oare
pentru asta le avem, pentru ca dinaintea ochilor tai sa-'fi piara
apoi copiii ? Nu, a$a nu-mi trebuie, nu vreau fericire... Nu-mi
trebuie minciuna... nu vreau !...
Hohotele de plins o doboara. To£i tac. Nirneni nu gaseste
cuvinte de alinare. Fiecaruia ii este atit de mila de sine insu$i !
Dunga din tavan se impurpureaza amenin^ator.
Iar timpul s-a oprit in loc, noaptea s-a oprit de asemenea :
s-a curmat $i gindirea ; doar acela^i cere strimt de senza^ii
apasa pe sufletele obosite.

ill
VII

— Au venit !... Au venit !... ^ipa isterie cineva.


Toti sar de la locurile lor, cu fe^ele schimonosite de spaima,
pregati^i pentru tot ce-i mai rau.
— Cine?! Solda'fii ?... Artileria ?... Ne impu$ca ?...
— Au venit... au venit !... >
— Cine?... Cine?...
Cineva o zgil^iie cu furie de umeri pe femeia care fipa,
dar ea se zbate ca intr-un acces de isterie.
— Cine ? Cine ? Spune odata !...
— A$tia... pompierii...
— Sting incendiul ?...
— Nu... strica gardurile care se intind spre casa noastra...
Pe noi nu vor sa ne arda...
Accesul de isterie cuprinde intreg subsolul. Femeile se ti-
rasc in genunchi spre col^ul unde presupun ca s-ar afla icoana,
fac cruci, rid cu hohote, se imbrafi$eaza unele pe altele, saruta
copiii. Micutii se trezesc, se sperie §i pling amamic. Ma reped
in cabina fochistului.
Focul de sub cazan e aproape stins. Ivan mo^aie sprijinit
de gramada de carbuni — lui ii e totuna. Lumea incet-incet se
lini§te§te. Cu chipurile inviorate de bucurie, zimbitori, to^i i§i
string miinile, vorbesc cu glas tare. Fiecaruia ii e mila de cela-
lalt, to^i se iubesc intre ei. Vrernea treoe repede. E ora zece.
Zece §i jumatate...
Ti-e somn §i sim^i cit de dulce, cit de adinc ai adormi,
dar n-ai unde sa te culci — toate locurile sint ocupate. Copila^ii
s-au mai astimparat... Dunga ro?ie luceste pe tavan, dar nimeni
•n-o mai baga in seama.
— 9ti^i ceva, se aude glasul inabu$it, eu a§ pleca de aici
acum, cit mai e timp. M-a§ folosi de rastimpul asta de lini^te
?i a$ scoate afara femeile §i copiii... Ar fi mai sigur.
De data asta i se iarta sfatul — acum aproape ca il
iubesc.
—■ De ce ? il intreaba cineva cu blindefe, §i in aceasta
blindefe ghice$ti : „Ce sa-i faci ? A$a e el, §i pace buna !“ O
data oe se iau masuri contra incendiului care ne amenin^a,
inseamna ca s-a infeles ca in casa asta locuiesc oameni care
n-au nici o vina.

112
O oboseala de neinvins ma cuprinde. Imi sprijin coatele
de genunchi, imi £in capul in miini $i ma las prada toropelii.
Uneori imi vine sa izbucnesc in hohote de ris — atit de absurda
$i lipsita de sens e situa^ia noastra.
Apoi incep sa visez, incilcit $i fara $ir. Lupt cu somnul $i ,.
cu visurile ridicindu-mi cu o sfor^are sprincenele, deschid ?i
pleoapele, dar ele cad pe nesim^ite la loc, ingreuiate de obo­
seala. $i dinaintea ochilor totul imi apare ro§u, $i in aceasta
rosea^a densa, respingatoare se oglindesc ciufulite chipurile oa-
menilor, se aud §oaptele singeroase ale incendiului care se inte-
te$te, vad solda^i care se apropie $i incearca sa implinte baio-
netele in mine, dar baionetele se indoaie indata ce-mi ating
trupul... Solda^ii le indreapta grabi^i §i vor sa le implinte din
nou, iar eu le strig : „Mai repede... mai repede !“
Dar nu eu, ci altcineva striga deasupra mea : ,,Mai repede...
mai repede !“ §i ma zgil^iie de umeri. Deschid ochii. In semi-
intunericul impiclit, capetele oamenilor, miinile, picioarele lor
par desprinse de ei, parca zac impra$tiate. Inchid ochii din nou.
O mina ma zgil^iie iara$i. Ma ridic.
In fa^a mea sta portarul, tras la fa^a de nelini^te.
— Solda^i... O sumedenie... Se uita pe ferestre in ghereta
mea... au spus ca acum, acum o sa inceapa sa bombardeze casa...
Miinile, picioarele, capetele imprastiate in dezordine incep
sa se adune, sa se mi$te. De peste tot se ridica oameni cu fe^e
somnoroase $i speriate.
• — Ce e ?...
— Cine spune ?...
— De unde ?...
E ora doua... iar mie tot mi se pare ca dorm $i visez.
Doamne, cit de lunga, cit de chinuitoare e noaptea asta !...
— Nu se poate ! Ce vorbe$ti ? Pentru ce sa bombardeze ?
Doar au stricat gardul ca sa...
— Pentru ce ?... Dar pentru ce au bombardat toata ziua ?
— Trebuie sa trimitem la ei pe cineva.
To^i ochii se indreapta catre posesorul glasului calm $i
inabu§it. Acesta se ridica de la locul sau $i pleaca. Apoi, dupa
un scurt timp, revine.
— A$tia nu sint solda^i, ci fiare : am crezut ca o sa ma
strapunga cu baionetele.
— Cere sa te conduca la ofi^er.
9 — O pere aie se 113
Pleaca din nou. A$teptam. Tree douazeci de minute, o ju-
matate de ceas. A§teptarea chinuitoare se schimba in neliniijte.
Cei care au ceasornice ?i le scot mereu.
— Nu mai vine !...
Ciulesc to^i urechea la orice scir^iit, dar zgomot de pa$i
nu se aude. Acela^i gind ingrozitor ni se strecoara in creier :
„L-au omorit“.
— L-au omorit... aud $u$otind la urechea mea. Numai,
vezi, sa nu spui asta cu glas tare...
— Numai sa n-o spui cu glas tare, i$i §optesc to^i unul
altuia.
$i fiecare se straduie§te, in semiohscuritatea insingerata,
ca nu cumva sa i se citeasca in ochi gindul cel ingrozitor. Mai
mult ca orice ne temem de ingrozirea, de panica ce ar putea
sa se dezlan^uie atunci cind va fi rostit tare cuvintul fatal.
Se aud pa$i. To£i asculta cu incordare. Poate vin soldatii.
Ba nu, e l este.
Se reped to^i.
— Ce-i?
— Ai spus ?...
— Au sa ?...
El poveste$te domol, cu acela§i glas calm $i inabu^it :
—: M-au scos din curte. Tot timpul cu baionetele indrep-
tate spre mine. In ulicioara era lumina de la flacarile incendiu-
lui, ?i nici ^ipenie de om... „Unde ma duceti ?“ ,,Mergi inainte..."
Incepuse sa mi se para ca o sa ma strapunga undeva pe linga
vreun gard. Unul mai mult, unul mai pu^in, totuna-i... Cite ca-
davre zac acum prin Moscova... M-au scos in strada. Acolo.
lumina ca ziua. Vad un ofi^er. Nu i-am deslu?it chipul — nu
i se vedeau decit musta^ile, ingrijite, enorme, aduse inspre
sprincene. li expun cazul : „Avem in casa copii, femei, bol-
navi...“ El se intorsese cu spatele la mine. Mi-a azvirlit in sila
printre din^i : „Daca astupa^i ferestrele, daca nu se apropie
nimeni de ele, daca nimeni nu iese din casa si daca... d in s p r e
c a s a s i c u r t e n u se v a a u z i n i c i o im p u s c a t u r a . . . a t u n c i. . . n - o sa
va b o m b a rd a m “ .
Iar ^i se pare ca in subsol zace un mort. To^i tree la locu-
rile lor. Chipurile tuturor s-au inipietrit de incordare. Rasfrin-
gerile focului joaca in pale luminoase, tremuratoare, dar in
ochii larg deschi$i, plini de incordare, staruie bezna de nepa-
truns. Se aud trosnetul $i piriiturile incendiului ; oamenii $op-
tesc ca $i mai inainte, inabu$it, agitat, plini de spaima, dar

114
de$i ii vezi ascultind cu atentie, in urechile tuturor s-a facut o
lini§te de mormint : to^i nu a^teapta decit un singur lucru,
nu cauta sa prinda decit un singur sunet : pocnetul surd $i slab
al glon'fului fatal, care se va auzi dintr-o clipa in alta venind
de acolo, din partea cealalta a zidului.
Ii privesc cu triste^e pe copii §i caut cu ochii un loc unde
i-a$ putea a$eza, daca vor incepe sa traga prin geamuri. Dar
aici nu exista nici un co l^ o r mai ferit : caldarimul e la acela^i
nivel cu ferestrele, $i gloan^ele vor acoperi tot spa^iul. Acum
ar fi mai nimerit sa te unci la etajul de sus, dar a te arata in
u§a inseamna a fi impu^cat. Iara$i fcni vine sa izbucnesc in
hohote de ris. Nu ma mai uit la ceasornic, ma sprijin de ceva
§i ma cufund intr-un somn adinc, fara vise, ca intr-un hau
negru.
— Il vezi ? $ade acolo dupa colt, unde se impreuna gardul
cu casa noastra... uite-l ; acolo e un loc bun, dosit...
§oapta aceasta rau prevestitoare imi patrunde in urechi,
mi se infiltreaza sub forma de picaturi incandescente in creier.
$i simt cum doi ochi rai $i vicleni ma privesc de sub ni$te
sprincene ridicate dracesc pe o fa^a spina, zbircita, schimonosita
toata intr-un zimbet rautacios.
— ...Uite-1, vrea anume ,sa ne vada chinuindu-ne... Il
desfata chipurile noastre ingrozite, a$teptarea noastra zbu-
ciumata...
— La ee-i folose^te...
— ...A !... hi-hi-hi. Cum adica, la ce-i folose$te ?... Uita-te
la el, e negru tot, plin de canbune... I-au ars casa, mesele, patu-
rile, imbracamintea, si-a pierdut copiii, sotia... Cum sa stea
nepasator cind ne vede pe noi cu copii... S-a pitit acolo... $i...
$i in ochii mei se infig aproape, aproape de let, ni$te
pupile cu luciri de ura pe sub sprincenele ridicate piezi$. Ma
prive^te un chip searbad, zbircit, schimonosit.
— Mai intii o sa t r a g a de doua ori in aer !...
Cu o singura mi$care azvirl de pe mine degetele osoase,
chircite, care mi s-au agafat de umar.
„Se va face ziua §i totul se va ispravi, totul va fi ca mai
inainte, dar va ramine nebunia...“

Nu mai intimpinasem niciodata cu atita groaza impletita


cu fericire ziua care mijea. Am sarit in picioare $i mi-am im-
bracat in graba copiii.

9* 115
— Oare acum putem ie$i ? intreb ^inindu-mi rasuflarea $i
ascultind cu atenfie impu$caturile razlete.
— De, nu pot sa garantez... spune portarul. Cu miinile
sus, §i sa treci in fuga... Altfel iar incep...
li apuc de miini pe copii $i ies repede din subsol. Prive-
li$tea caselor carbonizate, vederea distrugerilor ramase de pe
urma incendiului ma uluiesc.
Gerul inasprit imi taie rasuflarea. Baietelul cel mic casca
gura ca un pe$te scos din apa, se inabu$a, i$i bulbuca ochi$orii
§i se sile^te din toate puterile sa se ^ina de mine, depanindu-$i
repede picioru$ele.
— Taticule, ma intreaba cel mare, privind speriat in jur
§i alergind in trap marunt, o sa traga in noi ?
— Nu, nu... Numai haide^i mai repede, copii... mai repede...
mai repede, dragii tatei...
In gard se infige sec un glonte ratacit. In fiecare clipa ma
a$tept la o salva din urma. Zapada scir^iie enervant de tare.
—■ Mai repede, mai repede, sa ajungem la colt... numai
pina la colt, mai repede !...
Mai ramin cincisprezece... zece... cinci pa$i... Am ajuns...
Cotim dupa colt... Sintem salvati !...

M o sco va 8— 18 d ecem b rie 1905

T rad u cere d e A . G abrielescu ?i I. G herla co v


L A G U R A R l P I I

Cerul se intindea albastru peste cotul indepartat al riu-


lui, peste nisipi$tele galbene, pe deasupra malului povirnit $i
a padurii mute de pe cealalta parte a apei.
Culorile paleau. Peste zvonurile pamintului se a$ternea
incetinel valul lini§tii §i al oboselii, sub cerul calm, siniliu,
presarat cu rare stele alburii.
$lepul §i, alaturi de el, barca i$i pierdusera treptat contu-
rul, desenindu-se nelamurit $i intunecat !n unde. Chiar linga
mal flacarile unui foe se oglindeau !n apa cu o risipa de ras-
frlngeri purpurii. Atirnat !ntr-o cujba, un ceaunel, dind in foe,
impro^ca cu spuma carbunii care fisiiau. Umbre lungi se tirau
$i se mi$cau, cautind parca ceva pe $uvi^a ingusta de nisip de
pe mal. Iar ripa se inal^a visatoare, ca o pata de lut, ro$cata,
nedeslu^ita...
Era lini$te. Dar lini^tea se infiora de murmurul neostoit al
apei curgatoare, de $oapta ei neintrerupta, grabnica $i infio-
rata, cind somnoroasa $i domoala, cind zburdalnica $i zefle-
mitoare... Riul insa curgea molcom. Fa^a-i luminoasa nu era
prihanita de nici o zbircitura.
Se auzeau numai plescaitul unui pe$te, ^ipatul unei pasari
de noapte, fo$netul nisipului care se naruia, bolboroseala abia
lamurita a zbaturilor vaporului... Sau poate totul nu era decit
o nalucire. $i iara$i staruia $oapta a^ipita $i nein^eleasa, ba
pierduta $i toropita, ba treaza $i plina de zor... Iar pacea se-
nina a riului, netulburata de nimeni, se intindea sub noaptea
care-^i lasa valurile albastre, din ce in ce mai dese.
— Te pomene$ti ca vine ,,Ermak“.

117
— Da de unde ! Acu$ica o fi abia la Sobacie Peski...
Cuvintele omenesti, atit de simple §i de limpezi, rasunau
$i se pierdeau in §opotul nelini$tit §i nein^eles al riului calm,
nemi$cat...
O umbra scurta, pitita linga flacarile care pilpiiau, se in-
tinse dintr-o data, indepartindu-se iute de foe. Ea se desfa^ura
hidos peste ripa §i se mistui in intunericul stepei, de unde
venea cintecul prepeli^ei $i adiau miresmele finului cosit.
Deasupra focului se inal^a statura unui om inalt, zdravan, cu
miini ?i cu picioare lungi, intr-o cama$a groasa, pestri^a. Omul
lua cu lingura spuma care dadea in foe $i turna un pumn de
mei in apa ce fierbea in clocot. Apa se potoli dintr-o data.
Umbra luneca peste ripa, se intoarse din stepa $i se piti iara$i
linga foe. Omul cel lung $edea nemi$cat, cu genunchii imbra-
li$ati, privind riul scinteietor, padurea care se pierdea in picla
amurgului $i malul indepartat...
Oleaca mai la o parte, pe nisip, se deslu§ea, neagra, silueta
unui om intins, neclintit, ca mort.
Fa^a nu i se zarea.
Nu-^i puteai da seama daca doarme, sta pe ginduri, e
bolnav sau daca $i-a $i dat sufletul.
Totul se cufundase in sineala intunericului $i nu se mai
vedeau nici padurea, nici cotul riului, nici nisipi$tele indepar-
tate. Numai apa lucea ca mai inainte, avind insa acum sclipiri
de o^el. Stelele atirnau in adincul fara fund, stralucitoare, ne-
numarate...
$i in noaptea asta albastra parea firesc ca la gura ripii,
linga apa $opotitoare, somnoroasa, sa arda un foe, iar reflexele
lui ro$ii sa joace, luminind nesigur, cu o flacara purpurie, $i
statura ca taiata in stinca a acelui om inalt, de?irat, care-$i
cuprinsese puternic genunchii cu miinile, $i umbra incremenita
pe nisip, $i inca un chip : un batrin barbos, cu fa^a aspra §i li-
ni$tita, turnata parca in bronz.
Ai fi zis ca cineva cinta visator, fara cuvinte ; glasul insa
nu i se auzea $i riul cufundat in albastrul nop^ii, focul, ripa
nedeslu$ita, stelele care de abia clipeau in adincurile intunecate
ale bol^ii pareau doar o nalucire.
— S-a implinit vremea... Zilele omului, ca iarba
cimpului...

118
Glasul era egal, domol, molcom — §i staruia atita pace
imprejur, incit nu puteai $ti de unde venea.
In $opotul somnoros ce nu se intrerupea nici o clipa, gla­
sul acela facea parte din noaptea sinilie ca §i ripa posomorita,
ca $i murmurul apei, ca $i focul cu umbrele-i care se tirau
fara zgomot pe nisip.
— ...ca iarba tinara care mije$te primavara din neagra
farina...
— Mda-a... Acuma iarba-i mare. Nu mai e chip s-o ba-
tatore^ti.
Cineva de pe celalalt mal il ingina parca nelamurit, vag,
slab : „da-a-a !“
Omul care $edea cu genunchii imbra^i$ali amufi. Tacea
?i celalalt, a carui silueta neagra, intinsa pe nisip, se desena
nelamurit. Tacea $i batrinul cu chip de bronz ro?cat care parca
tresarea. Din cind in cind batrxnul arunca alene in foe, cu
miinile goale, carbunii incin$i care sareau pe de laturi. In
tacerea aceasta parca s-ar fi infiripat un gind neimplinit —
ai fi zis ca -1 zamislea insa?i noaptea albastra.
Un tipat ascu^it, patrunzator rasuna deasupra riului.
Apoi se a$ternu iara§i lini$tea, ca o visare mohorita. Fo$-
netul $i $opotul apei calatoare se auzeau iara§i, neintrerupt,
forfotind nestavilit... Tacea $i ripa ce se inal^a nedeslu^it in
intunericul care navalise din toate parole. Tacea $i stepa din
spatele ei. Ceauna$ul clocotea lene$ §i tresarea somnoros, spu-
megind.
Tipatul ascu^it rasuna din nou pe malul dimpotriva, peste
riu. Cinta ?tima apei. Sau poate zbura. chiar pe oglinda riului
o pasare nevazuta. Cine $tie ? Noaptea se intarea din toate
parole, tacuta $i intunecoasa.
— Pe riu glasul ajunge departe. Chiar de-ar striga cinevs
de la Krivoe Koleno, $i tot s-ar auzi aci.
Amxndoi i$i plecara capetele, abia prinzind un vuiet vag
nelamurit... Urechea cerca sa desluseasca zgomotul zbaturilor
vaporului mult a$teptat. Dar zvonurile nop^ii, molcome, ne»
clare, auzite de mii de ori $i totusi stranii, spuneau ca nu se
afla prin apropiere vreo fiin^a omeneasca.
Focul ardea. In jurul lui erau doi oameni. Cel de-al treilea,
ca o pata neagra, zacea nemi$cat pe nisip.

119
II

Lunganul se ridica $i lua ceaunelul de pe foe. Umbrele in-


cepura sa se foiasca. Una luneca in susul ripii $i se pierdu
in stepa.
— Gata !
Puse ceauna$ul jos $i il invirti in nisip.
— Is ceasurile noua... Oho-ho-ho...
Cineva raspunse parca de peste riu : „0-o-o-o...“
— Spune flacaului sa manince cu noi. Nu vezi ? E slab
ca un ^ir.
Batrinul scoase o lingura din buzunar $i o §terse cu de-
getu-i aspru.
— Hei, flacaule ! Daca vrei, vino de maninca cu noi.
Lunganul se apleca asupra umbrei neclintite care se zarea
nemi$cata pe nisip.
— Ce ?... Ce ?... Ce ?... Incotro ?... Stai !... Fra^ilor, nu va
lasa^i !... racni flacaul trezit din somn $i sari in sus, tremurind.
— Ce-i cu tine ? Ce-i cu tine, flacaule ? Te-am poftit sa
maninci cu noi.
Flacaul arunca in juru-i o privire uimita. Nu in^elegea ce
insemnau intunericul acesta, contururile desenate tulbure, ta-
cerea nop^ii, plina de murmurele care $opteau ceva fara in-
trerupere, reflexele roseate, tremuratoare, scaparind pe apa.
I$i trecu mina pe fa£a, vrind parca sa dea in laturi o pinza de
paianjen. Se muie cu totul. Zimbi cu un suris chinuit,
fara vlaga.
— Ia te uita... iar mi s-a nazarit o nenorocire.
In lumina focului te uimeau fa^a slaba §i chinuita a fla­
caului, obrajii sup^i, cearcanele negre, ochii sai nelini^ti^i,
arzind de febra, a^nti^i parca in gol.
Se a$ezara cu to^ii turce$te imprejurul ceauna$ului, $i in-
cepura sa manince, suflind tare in ca$a. Imitindu-le mi$carile,
umbrele jucau pe nisip.
Mincara indelung in tacere... Zgomotul falcilor, care lu-
crau sirguincios, se imbina straniu cu murmurul sopotitor $i
somnoros al nopfii.
Prima pi?catura a foamei se potoli. Flacaul, pe fa^a caruia
se intiparise fantoma pamintie a mor^ii, ofta :
— U-u-f ! Mi-am mai venit pu^in in fire... Adauga apoi,

120
zimbind cu un suris chinuit, fara vlaga : De doua zile n-am
mincat nimic.
— Da de unde e$ti ?
— De la ora$.
Un zimbet ostenit, dar plin de incredere fa^a de noii sai
tovara$i flutura pe chipul tinarului.
— Am scapat chiar din foe. Nici eu nu $tiu cum am scapat.
— Ne-am dumirit noi inca de cind rataceai pe mal, zimbi
lunganul. Dar n-am vrut sa te descoasem. De ce sa tulburam
omul degeaba ?
— Nu-^i fie teama... E drept ca prin stepa umbla patrule.
li inha^a pe cei ce au apucat sa fuga din ora$. Ei, §i daca te
inha^a socoteala e scurta : glon^ul sau $treangul. Da noi pe
mulfi i-am trecut pe malul celalalt... Cei de pe $lepuri $i echi-
pajul vaporului sint de-ai no§tri. Nu le-a dat in gind poterelor
sa-§i vire nasul pe ?lep. Altminteri ar fi avut buna prada. Da
tu ce-ai fost la oras ?
— Ze^ar.
Flacaul strinse din umeri, ca $i cum i-ar fi fost frig, $i
se uita cu teama indarat.
Lunganul lua din mincare, sufla in lingura $i, ^uguindu-$i
buzele, sorbi cu zgomot ca$a o data cu aerul.
Pe riu se isca un fo?net. Sa fi fost §tima apei sau o pa-
sare de noapte ? Apoi plescai un pe?te. Dar in intuneric nu se
vazura cercurile desfacindu-se. Batrinul minca in tacere.
— Mergeam intr-una pe malul riului. Cind mi se nazarea
ceva, tu$ti in apa ! Ieri am stat in apa pina s-a lasat noaptea.
Am sezut infundat in namol. cu capul in stuf.
Puse lingura deoparte $i fata-i supta ramase nemi^cata.
Prin minte i se perindau, impaienjenindu-i ochii, ginduri stra-
ine de noaptea calda din juru-i si de focul care pilpiia in bezna.
— Mi-i si groaza sa-mi amintesc ce-a fost ! Cit singe, cit
singe ! Ce de-a omenire s-a prapadit !...
$i flacaul se uita iarasi cu teama de jur imprejur
strinse din umeri, ca infiorat de frig.
— Sint trudit de istov. Dar nu mi-s ostenite miinile si
picioarele. Sufletul mi-e istovit. Sufletul mi-e chinuit. In mine
totul parca s-a naruit...
Se uita iarasi imprejur, cu privirea ratacita, fara sa bage
in seama intunericul, focul, riul si pe cei doi tovarasi.
Parca acoperindu-i vederea, in fa^a ochilor sai staruiau
fantomele ruinii $i ale prabusirilor. Nu era chip sa scape de ele.

12t
— $i care-i lucrul de capetenie !... adauga el, izbucnind.
Cita munca, cita munca irosita ! Crezi oare ca-i u$or sa-i ridici
pe oamenii no§tri §i sa le bagi ceva in capatina ? Po^i sa-i cio-
cane^ti cit vrei, sa-i inve^i $i sa-i rasinve^i, ei o s-o tina tot
pe-a lor : s-au deprins cu raul ca mir^oagele sub bici. Crapa de
foame, dar trag la masea... Pina s-au pus toate la cale, pina
s-au adunat oamenii §i au alcatuit cercuri, pina au inceput sa
dteasca, sa gindeasca, sa se lamureasca, vai-vai-vai, cita vreme
?i cita munca ne-a trebuit ! §i cita lume s-a prapadit in tem-
ni^e $i in surghiun sau la ocna, §i tot oameni unu §i unu... Au
pus piatra pe piatra $i, deodata, bufff ! Gata ! Totul s-a sfir$it!
$i basta !
Se intoarse $i i$i a^inti din nou privirile in gol, fara sa
ia in seama noaptea sinilie din juru-i, $oapta zvonurilor $i li-
. ni$tea care adia dinspre malul somnoros.
— Vai, vai, vai ! urma el, leganindu-se ritmic deasupra
focului $i stringindu-$i capul cu amindoua miinile, parca de
teama sa nu-i plesneasca $i sa nu se faca fandari. Se clatina
?i umbra lui, hidoasa, incovoiata, care se tinea ?i ea cu amin­
doua miinile de cap, intinzindu-se in chip bizar.
Dar fara sa le pese de ruine, de speran^ele zdrobite $i de
deznadejdea lui, undele i$i purtau mai departe murmurul lor
somnoros, iar cerul spuzit de stele clipea in adincul jilav al
noptii. Citeva vreascuri, aruncate pe foe, nu se putura aprinde
de loc. Numai un fumu$or, abia zarit, luneca in sus ca o um­
bra, fara sa se clatine...
Iar pacea $i lmi$tea, cufundate in intunericul noptii, erau
pline de ceva aparte, maiestuos, profund, inca nedeslu§it §i
nerostit...
— Uite, flacaule, vezi tu : ii noapte, lini?te, totul doarme,
totul se odihne$te.
Glasul batrinului era foarte lini^tit.
— Totul : si fiara, $i omul, §i $erpii. Pina §i iarba se culca,
iar in zori iarasi se indreapta, iara$i incepe sa creasca. Totu-i
numai pace $i lini$te... d-a-a !...
Glasuri subtirele, ciripitoare se auzeau din ce in ce mai
slab dinspre xiu. Erau pesemne culici care zburau catre ad&-
posturile lor de noapte.
— Da-a, pace... Toate vietatile s-au framintat ziulica in-
treaga, s-au ostenit, §i-au trudit umerii, miinile, labele —
d-a-a... Acum a adormit tot pamintul. Iar in zori fiecare pleaca

122
din nou la treaba lui — §i pasarea, $i fiara, $i omul... De cum
rasare soarele — gata, to^i o incep de la capat. A$a-a, flacaule...
Tacerea starui mult timp. Muncitorul, incovoindu-se, i?i
inal^a capul §i privi calea alburie de pe cer. Lunganul infuleca
mereu ca§a.
—■Module, rasuna dureros o voce sparta, to$i au sa se
trezeasca in zori, dar acei care zac impu$ca^i in ora$, pe cal-
darim, n-au sa se mai ridice niciodata.
— Da tu maninca, flacaule, maninca, zise batrinul, $ter-
gindu-$i cu palma musta^ile ?i barba. Da-a, ^aranul, cre§tinul
lui dumnezeu, a ie$it la plug. A arat, a pus mina pe co$ul din
coaja de tei $i a inceput sa semene. A semanat, a grapat, a dat.
o ploi^a $i a purees verdea^a din pamint. A purees, mai de-
graba a zbuenit. Da-a, se bucura cre$tinul lui dumnezeu. Ce-i
trebuie alta omului nostru ? A arat, a semanat, a cules, §i-i
satul. Da-a... Griul prinde sa dea in spic. $i iata, ca din senin^
un nor negru, al dracului de negru. S-a pornit o furtuna. A
batut piatra. A facut totul una cu pamintul. Unde a fost griu.
a ramas farina neagra. S-a batut saracul cu capul de to^i pe-
retii... Dar ce crezi ? A lasat totul balta ? $i-a incruci$at bra-
tele ? Nu-u, copiii vor mereu sa manince ; s-a bagat la drumul
de fier $i-a inceput sa ci$tige. Da ro^ile i-au taiat picioarele. A
bolit ce-a bolit $i $i-a dat sufletul in miinile lui dumnezeu.
Cum crezi ca s-au sfir§it lucrurile ? Ehei ! Asculta-ma, baiete !
Tarina lui n-a ramas vaduvita. Au inceput sa i-o are $i sa i-o
semene fra^ii $i cumna^ii lui. Verdea^a strapunge iara$i farina.
Spicele incep din nou sa se coaca. Cite §i mai cite n-a rabdat.
faranul ! L-au minat §i la razboi. L-au lasat sa putrezeasca in
temni^e. $i saracia 1-a apasat. Se buhaia de foame $i crapa.
Dar cimpiile inverzeau in fiecare primavara. A$a-a...
Batrinul tacu.
Tacerea parca i§i asculta propriul sau glas.
A$a ?
Cineva de peste riu raspunse cu luare-aminte, parca in-
trebator, ca un fel de adeverire : ,,a-a-a !...“ In tacere, ze^arul
incepu sa duca la gura cu lingura din ceauna?.
—■Uite, a cazut o stea, rosti lunganul §i rigii.
— A$a-i, fra^ioare ! Oricit ai calca iarba in picioare, ea
tot se indreapta. Cata ve$nic in sus. $i norodul, oricit 1-ai
asupri, oricit 1-ai obijdui, el, fra^ioare, incetul cu incetul, i$i
indreapta spinarea. De-o fi pirjol, de-o fi prapad, de-or pustii
astazi un ora$, de-or arde miine un sat, se ridica altele in loc,

123
§i-or trebui sa pustiasca cinci ora$e, sa arda o suta de sate —
norodul i$i indreapta spinarea intocmai ca $i iarba calcata in
picioare. Ne uitam noi la tine adineauri : mergeai $chiopatind,
te uitai pe sub sprincene. f i se parea ca ai imprejur numai
vrajma$i. Ai venit la noi, dar te temeai. Noi insa te-am dibuit
de mult. li spun lui Mitiuha : „Da-i pace, lasa-1 in voia lui“.
§i s-a brodit sa fie a$a cum ne-am gindit noi. Uite colea, ba-
trinul facu un semn cu capul spre $lep, putem descarca in
orice sat tot ce vrei. Lasa lumea sa umble dupa adevar. Lasa
iarba sa se indrepte... Oho-ho-ho !...
Iar de dincolo de riu rasuna ecoul : „ho-ho-ho-o !...“

Ill

— Ce face^i pe aici, module ?


— Nu vezi ? §lepurile nu tree pragurile, s-au impotmolit,
riul a scazut cam prea devreme. A$a ca vaporul $i-a descarcat
o parte din marfuri $i a trecut pragurile. Are sa se intoarca.
O sa ia pe el o parte din incarcatura, iar $lepul are sa-1 re-
morcheze.
Ze^arul cotrobaia lene$ cu lingura in ceaunel. Se uita
deodata in juru-i, domol, surizind. Baga de seama pentru in-
tiia$i data noaptea lina, tacuta, lini^tita $i visatoare, stelele
care licareau viu in adincuri, §opotul somnoros al apei cala-
toare, nevazute... Ofta adinc $i rosti :
— Ce nopticica !
ll cuprinse o oboseala molcoma, care te trage la somn, la
odihna.
— De-a§ a^ipi macar acuma. De doua nop^i n-am
inchis ochii.
— A?teapta o ^ira. Se mai gase$te pe la noi o ulcica cu
lapte acru.
Lunganul se scula alene. Se indrepta spre barca urmat de
umbra lui $i, dupa ce scotoci prin ea, se intoarse cu o stra-
chinu^a in mina $i se a$eza jos. Umbra se furi§a §i ea la locul ei.
— Hai, maninca. Stra^nic lapte !
Prin murmurul neintrerupt al apei calatoare, uitat parca,
contopit cu lini$tea care staruia imprejur, razbi nechemat un

124
zvon strain. Era un zvon vag, tulbure, nedeslu$it... Cre^tea, se
limpezea $i umplea noaptea cu ceva care nu mai fusese
pina atunci.
Cei trei i$i intoarsera fafa spre ripa $i prinsera sa asculte.
Aruncind rasf ringer i tremuratoare, jucau$e, focul cata ne-
lini^tit cu ochii sai ro$ii la ripa care rasarise pentru o clipa din
intuneric. Umbrele se feseau repede §i cu spaima pe nisip,
cautind parca ceva $i negasind. Se lungeau din rasputeri, se
uitau una la alta $i priveau stepa peste ripa.
Dintr-acolo, apropiindu-se, veneau zvonuri marunte, ca-
denfate...
Mai aproape, tot mai aproape... Acolo, sus, rasuna pamin-
tul uscat, bat^torit...
Irosindu-?i cele din urma puteri, focul — banuind parca
cele ce se petreceau — incepu sa se stinga $i sa adoarma, im-
bracindu-se in spuza. Dezamagite, umbrele se impra^tiara, con-
topindu-se cu intunericul dimprejur. Dar capetele celor trei
ramasesera indreptate spre ripa.
Tropotul se frinse. Pe marginea ripii, taiata drept pe cerul
instelat, se desena intunecat chipul hid al unui monstru. Se
in a] fa neclintit, larg $i colfuros, ca o stinca smulsa din munte,
acoperind stelele care scaparau viu. Citeva clipe starui o tacere
care absorbea toate zvonurile nopfii.
— Care-i acolo, ma ?
Glasul acesta ragu$it $i grosolan se desprinse de undeva.
Ecoul de peste riu ii raspunse surd, in sila :
— Nu-i tre^ba ta !...
Lunganul arunca raspunsul alene $i taraganat, ducind cu
lingura lapte la gura.
— Care-i acolo ?... Mama voastra...
O injuratura grosolana prihani tacerea incordata a nopfii.
Lunganul se scula greoi, ca un urs :
— Ce caufi aici ? Hai, pleaca, cara-te ! Nu cumva vrei sa
culegi ce n-ai semanat ?
Focul privea cu bagare de seama pe sub pleoapele ro§ii,
pe jumatate coborite. Pref de o clipa se putu deslu$i chiar
deasupra ripii, intr-un reflex ro$iatic, un cap de cal $i deasupra
unul de om, iar alaturi inca un cap de cal $i deasupra un alt
cap omenesc.
In aceea$i clipa fi§ni o flacara lunga, bubui o impu$catura,
care trecu minioasa peste riu, peste padure, tulburind lini$tea

125
nop^ii. Ecourile bubuitului i$i raspunsera mult timp unul al-
tuia, apoi se stinsera posac.
Nu mai era nici noaptea linistita, nici riul Jntunecos cu
stelele jucau$e, nici $opotul somnoros, nici ripa, nici stepa ne-
deslu$ita, de unde venea cintecul pitpalacului $i aroma ierbii
cosite, dulce ca fagurul de miere. Te apasa ceva greoi $i crud,
fara noima...
— Cazacii ! $opti ze^arul, sculindu-se. Ramas bun, o
?terg...
Batrinul il re^inu de mina :
— Stai oleaca... nu-i nimic...
— Nu cerca sa ne inspaimin^i, ca nu sintem frico$i. Numai
daca nimere$ti pe cineva nevinovat la trei-patru yerste in dosul
padurii atunci sa te temi. Glon^ul nu-$i alege drumul... Scir-
naviilor !
Lunganul amenin^-a minios cu pumnu-i greu.
Focul se acoperi iara$i cu un pospai de spuza. Siluetele
intunecate se mi§cau deasupra ripii negre. Incepura sa se faca
mai mici, mai scunde $i se mistuira dupa muche.
Stelele scaparau din nou, lini$tite. Din stepa venea un
tropot care se indeparta $i se pierdea, lasind in urma lui, in
tacerea si-n intunericul nop^ii, vaga presim^ire a unei pri-
mejdii. §opotul grabit $i fugar al apei calatoare incerca zadar-
nic sa umple lini$tea $i intunecimea de mai inainte cu piro-
teala $i uitarea care se lasa incetul cu incetul. In urma
tropotului ce se pierduse in departare, o tacere plina de ame-
nin^ari vrajma$e biruia pacea $optitoare, somnoroasa.
Tustrei se a$ezara din nou.
— Nu te lasa sa-^i tihneasca dumicatul, lepadaturile !
— Ni§te pacato$i ! Au pamint destul ca sa se indoape, §i
tot i$i bat joc de norod...
Era lini§te. Noaptea insa tot nu se putea potoli. Parca
cineva alungase tihna $i dulcea piroteala in care totul fusese
invaluit. Ramasese numai intunericul care, plin de incordare,
parca a$tepta ceva... Ca o adeverire rasuna in intuneric un
^acanit metalic. Peste citeva clipe, un alt ^acanit... Capetele se
intoarsera iara$i. De asta data, ele catau cu luare-aminte in
jos, de-a lungul malului.
Se auzi inca un ^acanit. Razbatea pina la din§ii, intr-o
cadenza grabita, scri^netul umed al nisipului de pe mai. In
intuneric, sub ripa, chiar pe malul riului, se zarea o umbra
care, fiind mai intunecata, se desprindea din bezna nop^ii.

126
Mai aproape, tot mai aproape... Puteai deosebi siluetele intu-
necate ale calare^ilor §i ale cailor care i$i scuturau capetele.
Calaretii veneau la trap de-a dreptul spre foe. I?i struneau
caii care sforaiau, dind din cap. §edeau drep^i $i infip^i in §a.
Gurile armelor sclipeau la umarul lor.
— Cine sinte^i ?
— Ce-^i pasa ?
Tustrei se sculara in picioare.
Izbucnira injuraturi oumplite.
— Vre^i sa ne incercam sabiile pe voi ? $i asta se poate.
Te tai in doua ! Cine sinte^i ? Am intrebat o data.
— Da ce, e$ti chior ? Paznicii §lepului.
— Reabov, leaga-i ! Draci impieli^a^i ! Sa-i minam din
urma la comandant.
Un tinar cazac, cu fa^a pamintie $i cu falcile ie§ite in
afara, sari de pe cal §i se apropie, ^inindu-1 de friu §i ^acanind
din arma.
— fptim noi cite parale fac paznicii a$tia. Ia intoarce^i-va 1
— Iar pe tine, scirnavie de lungan, am sa te min tot dru-
mul cu nagaica de la spate, ca sa nu mai fii a$a coltos. Scir­
navie blestemata !
—■ Nu-i mare scofala sa ne lega^i, rosti lini$tit batrinul,
puteai sa ne $i mina£L din urma. Doar asta vi-i meseria. Dar
cine are sa raspunda pe urma ? Pe noi ave^i sa ne duce^i. Dar
$lepul e ticsit de marfuri. Pina-n zori au sa-1 goleasca cit ai
bate din palme. Are sa vina vaporul. O sa-1 gaseasca gol
pu$ca... M-da ! Ma rog, are sa in^eleaga lumea... Cazacii au
sterpelit totul, de aceea i-au §i inha^at pe paznici. La d^alde
astea sint ei me$teri...
— Da-i inainte cu minciunile, ^ap batrin ! O $ovaiala se
strecura in glasul cazacului celui barbos. Mai a^teapta, Reabov !
Scoate actele, prostalaule !
— Da ce ? De abia ai facut ochi ? E$ti pui cu ca§ la gura ?
zimbi lunganul. $tie oricine ca actele se afla la stapin. Du-te
la capitan. Are sa Ji le dea el.
Sovaind, cazacul strinse friul.
— Dar astalalt ?
— $i asta-i paznic... slujitor pe $lep...
— Min^i, mama ta ! Ce ? Nu se vede c-a fugit de la ora§ ?
Aha ! Pe unul ca dinsul il §i cautam... Ian te uita, Reabov,
poate ca al^ii §i-au §i luat talpa^i^a. Vezi daca nu due urme de
la foe spre partea aceea...
127
Tinarul cazac viri un vreasc in jar, il £inu pina i se aprinse
capatul; apoi, aplecindu-se $i luminind cu dinsul, facu ci^iva
pa$i. Cerceta cu luare-aminte nisipul, pe care jucau umbrele,
zbatindu-se.
— Nu-s. Urmele vin tocmai dintr-acolo. Parca ar fi sosit
cineva dinspre ora$.
— Aha, natarailor ! Aji vrut sa scapa^i cu minciuni ? A^i
ascuns rivolutionari ? Sta^i ca va arat eu $i voua. Nu-mi sca-
pa^i din laba ! Pina una-alta, Reabov, leaga-1 pe asta !
— N-am fringhie.
— Ia cureaua de la friu. Trece-i cureaua pe dupa git.
Avem sa-1 minam ca pe un ciine.
Tinarul cazac apuca capatul curelei lungi de la friu, de
care duci calul, §i se indrepta spre ze^ar.
— Ei, scirnavie, intoarce-te ! Ce mai a$tepji ?
Ze^arul il imbrinci, dindu-se indarat.
— Du-te la dracu !
Inchizatorul armei ^acani metalic. Ze^arul ridica fara voie
ochii. Il jintea gura ^evii. Barbosul il ochea de pe cal.
— Daca mai faci un pas, te trasnesc pe loc !
Reabov ii arunca cureaua pe dupa git $i incepu sa lege
la^ul. Barbosul i$i zvirli arma pe umar. Muncitorul privea ne-
pasator §i ostenit negura de pe riu. Bezna se facuse de ne-
patruns. Era posomorita $i te stringea din toate parole, f i se
taia rasuflarea.
Batrinul $i lunganul schimbara o privire cu injeles, uitin-
du-se mai departe lini$ti^i la cele ce se petreceau.
— L-ai legat ? Ei, incaleca §i haide. Mina-1 cu nagaica
inaintea calului.
Tinarul cazac, punind un picior in scara, se apuca de
oblinc §i se incorda ca sa sara dintr-o data in $a. In intuneric
se zari, neagra, la gitul omului, cureaua de la botul calului.
Mo§ul se apropie de tinarul cazac $i, in clipa cind acesta
ducea piciorul in scara, se apleca spre dinsul, spunindu-i ceva
in taina. Atunci cazacul, plecindu-se peste cal, se lipi de uma-
rul mo$ului $i striga ceva cu glas intretaiat.
In aceea$i clipa lunganul se apropie de cazacul cel barbos
care era calare §i, intinzindu-i palma in care parca era ceva,
ii zise :

128
— Sa trai^i, nu cumva a^i pierdut asta ?
Cazacul se indoi din $a, privind. Sim^i dintr-o data cum
parca un $arpe gros i se incolaci cu o putere de fier in jurul
gitului. Imboldi in aceea$i clipa calul, ca sa scape cu fuga.
Dar un alt sarpe, de aceea$i grosime, i se incolaci de $ale cu
aceea$i putere de fier, iar o mina uria§a smulse de la spate
friul $i-l trase atit de tare, incit calul, dindu-$i capul indarat
si sprijinindu-se in picioarele de dinapoi, se propti cu dosul
in ripa.
— O-ho-ho !... Scir-na-vie !... Rea-bov... in-coa-ce !
— Nu-i ni-mic, nei-ca !
— A$-teap-ta ! Am sa te tai cu sa-bi-a !...
— A$-tept ! Jos cu ti-ne !
Cu intreruperi $i horcaind, amindoi duhneau din greu unul
in obrazul celuilalt o rasuflare fierbinte, aprinsa... Calul se
zbatea sub greutatea amindurora. Din ripa se naruiau asupra
lor bulgari usca^i $i lut.
— O-ho-ho ! Rea-bov !...
Cazacul se lupta din rasputeri sa-$i smulga mina. Cauta
intr-una praseaua sabiei. Dar diavolul caruia-i cazuse in labe
ii fringea $ira spinarii cu o putere nemaipomenita. Cu toata
incordarea-i deznadajduita, supraomeneasca barbosul luneca
greoi din $a. I se $i ridicasera in sus picioarele cracanate in
scarile care sclipeau stins ; iar sub pintecele calului, care se
zbatea, se §i bagase un cap leoarca de sudoare. Pirii ceva. Sub
calul ridicat in doua picioare, pamintul dudui de greutatea
trupurilor care se prabu?ira.
Noaptea staruia deasupra lor, indiferenta $i posomorita.
In lini$tea apasatoare de-abia se auzeau gemete inabu^ite §i o
rasuflare ca un horcait. Blestemele $i injuraturile increme-
nisera intre din^ii indenta^i cu furie.
Calul se sim^i slobod $i, calcind pe capatul friului care se
tavalea pe nisip, dadea din cap la fiecare pas, aplecindu-se
pina-n pam int; apoi, inspaimintat, se departa in fuga de locul
unde se rostogolea greu un ghemotoc negru.
Batrinul $i ze^arul eliberat il legasera burduf pe tinarul
cazac, care zacea neputincios pe nisip.
— Hei, ada cureaua ! striga horcaind lunganul, proptin-
du-$i genunchiul in pieptul cazacului care se inabu$ea.

10 129
Batrinul §i ze^arul prinsera calul, alergara la stapinul lui
care zacea pe pamint ?i cureaua se strinse crincen in jurul
bra^elor cazacului, facindu-le sa trosneasca din incheieturi.
— Ptiu, drace ! De-abia 1-am doborit. Inca o ^ira ?i cit pe
ce sa scape. L-ar fi dus calul... Hai, ada laptele, sa sfir?im
masa. A?tia nu te lasa nici sa imbuci. Trebuie sa-^i pierzi vre-
mea cu fel de fel de lepre.

IV

Se a?ezara in cere, veseli, suflind intretaiat, ?tergindu-?i


fe^ele asudate. Se pusera iara?i la masa.
— $i a?a, tinerelul asta nici n-a apucat sa cricneasca, ca
mo?ul 1-a ?i intins pe nisip.
— Da celalalt, zdravan pore, bine indopat !
— Auzi ? Sa-1 lege de git... Ah, porc-de-eiine !
Aruncara vreascuri in focul care motaia, alilindu-1 din
nou. Umbre incepura sa joace iara§i pe nisip. Cazacii lega^i
zaceau incremeni^i. Deasupra lor stateau caii, cu capetele ple-
cate, incremenili §i ei.
— Acum un an eram acolo, la praguri, zise lunganul §i,
punind lingura alaturi, se intoarse intr-o parte.
i?i sufla nasul cu zgomot, apasind o nara cu degetul.
— Ce furtuna s-a pornit, ce furtuna ! Prin fa£a noastra a
trecut in zbor un trasnet albastru. Numai suflul m-a purtat
pe sus vreo doi stinjeni. Trasnetul a lovit un copac, la vreo
cincizeci de stinjeni de mal. Din copac n-a mai ramas decit
buturuga, zau !
—• Anul trecut a fost o vara furtunoasa. In ora? trasnetul
a cazut pe doua case, mistuindu-le in flacari.
Cazacul cel barbos i?i veni incet-incet in fire din uimirea,
din surprinderea pricinuita de cele ce i se intimplasera. Lui
insu?i nu-i venea sa creada. Uitindu-se cu coada ochiului, pri-
vea in toate parole ca sa vada ce ar putea face. Da, zacea,.
legat cobza cu cureaua. Deasupra lui se aplecase calul. Iar oa-
menii aceia duceau la gura, foarte lini?tit, lapte acru, care se
vedea alb in lingurile lor. Reabov nu se zarea. Zacea pesemne
in spatele lui.

130
— Ce facura^i, mai be^ivanilor, natarailor ? Nu vi-i mila
de capul vostru ? Sau a^i capiat ?
■— Cum sa nu ne fie mila ? Ni-i mila, rinji lunganul, de
aceea v-am §i legat.
— Dar ce credent ? Ca sintem numai noi doi ? Hai ? Acolo
se afla o sotnie intreaga. Patrule umbla pretutindeni... Au sa
dea $i pe aici. Va a$teapta numaidecit impu$carea... Dezlea-
ga-ne fara zabava !
— De ce sa ne im pure, daca n-au sa fie nici un fel de
cazaci la noi ?
— Nu mai trancani. Ce te imbe^i cu apa chioara ? N-auzi ?
Da-ne drumul imediat. Mama voastra !...
— De ce sa ne im pure, daca n-au sa se gaseasca la noi
cazaci ? urma nevinovat lunganul. A^teapta olecuta. Cum avem
sa mincam, o sa va de?euam caii... Avem sa va turnam nisip
in pantaloni $i-n sin, $i-n riu cu amindoi !
Se intinse o tacere de mormint. Ochii cazacului se rotun-
jira. Pina $i in intuneric li se vedea albul. Incepu sa rasufle
greu $i trudnic. Stapinindu-se, rosti surd :
— Nu ma speria, nu-s din cei ce se sperie... Cazacul nu-i
un ac intr-un car cu fin. Tot au sa ne gaseasca ai no§tri. Ca
doar n-o sa izbuti^i sa ne inecati $i caii. Dupa cai au sa va
descopere.
Lunganul izbucni intr-un hohot voios §i ecoul ii raspunse
de dincolo de riu tot atit de vesel.
— Indruga tu verzi $i uscate ! Nu ne purca noua de grija,
mai cazace. Avem sa de$euam caii. §eile o sa vi le legam de
git, ca sa mergem la sigur : is grele, n-au sa pluteasca... Iar
caii o sa-i ducem in stepa. Avem sa le scoatem friiele. O sa
dam un chiot in urma lor ; au sa le scapere copitele pe stepa
— ?i ia-i de unde nu-s... Iar in stepa, mai frate-miu, au sa se
gaseasca numaidecit stapini §i pentru din$ii. Daca au sa se
oplo$easca pe linga un catun, fiecare om are sa ia cu mare
bucurie, pentru casa lui, un cal de pripas. Daca nu, cum ho^ii
de cai mi$una prin stepa... au sa se bucure de-un cal de dar.
Au sa-1 ascunda intr-o clipeala. Uite a$a, mai cazace !
Tacura. Noaptea se intindea deasupra cazacilor compacts,
neagra, plina de frigurile mor^ii, care nu cunoa$te indurare.
Deodata, in miezul beznei inmarmurite, groaznic de tacute,
rasunara ni$te sunete plingatoare, modulate, intrerupte, pre-
lungi : parca urla un pui de lup, cu botul. ridicat in sus. Bar-

10* 131
bosul se incrunta §i urmari cu coada ochiului cum duceau paz-
nicii lingurile cu lapte la gura. Mincau fara nici o graba, ca
doar nu ei urmau sa moara. Lini$tea acestor oameni !1 inspai-
minta. Iar urletele sacadate, ca de lup, sfi$iau tacerea noptii.
Treceau infioratoare peste riu $i, cu ecouri jalnice, bocind in
hohote, se pierdeau in stepa care se intindea intunecata $i in-
cremenita.
— Aha, tremura carnea pe tine acum, la rafuiala, dar sa
ucizi sau sa schilode$ti oameni nevinova(i, fara aparare, asta
po(i... Ai legat omul de git ca pe-un ciine. Nu de mina sau de
briu, ci de git. Hai ?
Barbosul i$i incle$ta gura $i strecura printre din(i :
— Nu urla, ticalosule !
Dar urletul ca de lup rasuna mai departe indaratul luir
dincolo de riu, peste stepa... Barbosul urmarea cu incordare
cum cinau lini$tit oamenii aceia. Dorea un singur lucru din
fundul sufletului sau chinuit — sa nu se sfir§easca niciodata
laptele lor. Dar lingurile se lasau tot mai adinc $i mai adinc.
— Fra^iorilor, zise surd barbosul in cele din urma. Da-
(i-ne drumul...
— Vezi, baiete, rosti lini$tit batrinul, ai plecat sa ucizi
$i sa schilode$ti oameni. Nu te gindeai la nimic altceva. Iar
acu$ica zaci tu insu^i $i-^i a$tep(;i sorocul. Dupa ce sorbi cu
buzele din lingura $i i$i $terse musta^ile, mo?ul urma : Da-a...
Va veni vremea cind norodul are sa se rascoale pe nea$teptate,
pe negindite. O sa zace(i la pamint, a$teptind sfir$itul. Avefi
sa va mira^i. Iar sufletul vostru are sa se scirbeasca $i sa bo-
ceasca de moarte : ah, daca s-ar intoarce totul, altfel am trai.
— A§a ni-i slujba, doar nu sintem de capul nostru... Am
acasa gospodarie, familie, $i mie mi-i dor. Crezi ca-i placut sa
umbli teleleu prin stepa...
— Ce slujba ? Daca slujba are sa-^i ceara sa spinteci cu
sabia icoane, ai s-o faci ?
— Apai cum altfel ! Ca am dat juramint tronului $i
patriei...
I se parea ca timpul trece in goana pe malul acesta pustiu,
intunecos, care a$tepta in tacere. Iar lingurile, care se bagau
tot mai adinc, luau lapte chiar de pe fundul strachinii golite...
— Juramint !... Glasul mo$ului rasuna veninos. Juramint !
lata juramintul (cu un gest inspirat, batrinul ridica mina) : sa
juri inaintea stelelor stralucitoare ?i a mindrei lune sau a co­

rn
drului des, inaintea apei limpezi, faja de fiara din padure $i
de pasarea cimpului, sa juri inaintea omului, ca doar viaja-i
a omului. Nu inaintea popii celui pletos care ia plocoane.
Asta-i adevaratul juramint ! Uite cui jurau mucenicii. Uite cui
trebuie sa jure fiecare om care n-are sufletul impietrit... Iar
voua, nenorocijilor, vi s-a impietrit inima, $i tot va bagaji cU
botul ca ni§te cajelu$i orbi... Via£a, iat-o de jur imprejur (mo-
jjul facu un gest larg cu mina). Inaintea ei trebuie sa faceji
juramint, nu in i a \ a popii. Pe cind voi calcaji viaja in copitele
cailor, o luaji in virful suli^ei, o taiaji cu sabia, trageji in ea
cu arma... Vezi ? Ai slobozit glontele, fara sa $tii unde
se duce !...
Dar jur imprejur staruia intunecimea $i incremenirea. Nu
mai era nici apa cea vie care sporovaia cu vorba nedeslu$ita
in intunericul nopjii. Nu era nici padurea de peste riu care
asculta ca prin vis, nici malurile ce se pierdeau la doi pa$i.
In schimb se zareau ro$ind in intuneric, ca intiparite in arama,
chipurile luminate ale acelora care $edeau imprejurul focului.
Cazacul nu-?i putea lua ochii de la din$ii. Cu cit ii privea
mai mult, cu atit ace$ti oameni ii apareau mai puternici. $e-
deau parca turnaji in arama, ca ni$te viteji ne$tiuj;i ai intu-
nericului $i ai noplii.
— Oho-ho ! Viaja-i a omului ! rosti batrinul, puse deoparte
lingura §i-$i $terse capetele mustajilor care-i intrasera in gura ;
apoi se apuca iara$i, fara graba, sa duca lingura de la ulcica
la gura-i napadita de par.
lair cazacul ii urmarea mi$carile, fara sa-$i ia ochii de la
lingura care inalbea in noapte.
— Uite cum vine aista... De pilda, cite griji n-ai in gos-
podarie. Ie$i cu plugul. Framinji §i rasframinji pamintul...
Apoi induri mult amar pina ce ies ni$te firi$oare verzi. E§ti
cu ochii numai la cer : de-ar da o ploicica ! Iar acolo rasar ni§te
tuleie, se fac pai, inspica, spicul da in pirg, iar tu te tot in-
virte$ti imprejurul lui, pe linga griu$or $i ierbu$oara...
— A cazut o stea, facu lunganul $i rigii.
Cazacul i$i ridica ochii ?i vazu riul intunecat, plin de stele
fara numar care clipeau in oglinda lui. Auzi plescaitul vag al
apei somnoroase. Dar totul se indeparta parca de dinsul. Tre-
cutul i se perinda acum prin minte. f i 06311 de trecufe ?i fa-
milia, §i gospodaria, §i obi$nuita-i munca in stepa, care prin-

133
sese radacini in fundul inimii lui. Iar prezentul era bezna §i,
in ea, chipurile omene$ti de arama, luminate de foe.
Calul statea amarit, cu capul in pamint, cu urechile pleo$-
tite... Pe riu se auzea tot mai departe ciripitul unei pasari de
noapte care, nevazuta, vislea pe deasupra apei.
Batrinul tacea $i, pe sub sprincenele-i carunte, incruntate,
privea riul dincolo de care se infiripa nelamurit padurea.
— Ierbu$oara create, paze$te-o, iese lujerul din pamint,
fere$te-l, nu-1 rupe... Omul e pentru voi o nimica toata. Are
pret mai mic decit griul. Ginde§te-te insa ca-i §i el o vietate,
$i uita-te la stele — stelele lumineaza pentru to^i deopotriva.
lair tu ai venit sa chinuie$ti oamenii, sa-i ucizi §i sa-i arunci
in temni^a... Juramintul ! Nu se afla alt juramint afara de
via^a omeneasca. Acesta-i juramintul cel mai scump, fra^ioare.
Uita-te la tine. Ai plecat. Te ^indeai : eu sint puterea. Iar
acu$ica zaci aici §i a^tepti...
Mu?cindu-$i buzele, cazacul se incorda cu o sfortare supra-
omeneasca, dar curelele netabacite i se afundau inca $i mai
adinc in carne.
— Fra^iorilor ! rosti cazacul, raminind fara vlaga. Fra-
tiorilor. Parca eu...
Fe^ele oamenilor care cinau se clintira, focul le lumina
acum din plin. Oglindeau atita calma hotarire, incit cazacul
inturna ochii in alta parte. Paznicii i$i $tersera lingurile, $i le
strinsera, apoi se apropiara de din$ii.
Toata ziua aceea se perinda prin mintea cazacului. Totul
se infiripa cu o limpezime uimitoare in ordinea fatala a lu-
crurilor care-1 adusesera aici, la pierzanie, la o moarte fara
rost. Asculta cu jale : din spate venea, ca o alarma, o tinguire
taraganata. Din stepa nu se auzea nici un zvon. §i cine ar fi
putut sosi ? Nu era nici o scapare. Nimeni nu avea sa-1 crufe.
Dar nici n-ar fi putut fi altfel : fiindca nici el nu crujase pe
nimeni.
Tacerea aceasta era mai inspaimintatoare decit moartea.
Asculta, asculta, cu o incordare dureroasa. Auzi deodata ceva :
^iriitul greierilor fara numar, ^iriitul acela care umple totdea-
una stepa cea vie. Iar zvonul asta rasuna acum ca cel din urma
ramas bun.
Pesemne cei trei il $i ridicasera pe Reabov, fiindca boce-
tele veneau dintr-acolo din ce in ce mai grabite $i mai alar-
mante, apoi dintr-o data se stinsera.

134
Inima barbosului se opri. Lunganul se apleca deasupra lui
:§i incepu sa umble la curele. Cureaua slabi $i se desfacu. Ca-
zacul se scula repede in picioare. Sarind intr-un picior, in
zanganit de anna, Reabov se azvirlea in $a. Cu calare^ul in spi-
nare, calul porni in galop $i se mistui in intuneric.
— Oho-ho-ho !... $i^a luat picioarele la spinare, rise lun-
ganul. Had, badie, §i tu.
Stapinindu-se ?i de-abia dovedindu-$i bucuria vietii care-1
euprinsese, cazacul, in aparen^a lini$tit, se apropie de cal, cerca
chinga, apoi incaleca §i strinse friul.
— Ramas bun, baie^i !
— Drum bun !
Calul porni fara graba la trap. Nisipul jilav scri§nea sub
copitele lui. Iar bezna nop^ii il inghi^i incet-incet.
Ca $i inainte, 50apta a^ipita a undelor se legana somnoros.
Din apa intunecata cerul nop^ii privea cu stelele sale fara
numar.
— Ei, acu^ica putem sa $i tragem un pui de somn.
— Trebuie sa spal ceauna$ul.
Aplecindu-se asupra apei, lunganul incepu sa frece griju-
liu, cu nisip, ceaunelul pe dinauntru.
— Da iute §i-au mai luat ta lp a ca .
— Deh, nimeni nu vrea sa moara.
— Carul mare ii sus. E tirziu. O-o-ho-ho-ho !
Pe riu cineva casca somnoros, de mai multe ori in $ir, $i
tacu. Lini§tea stapinea stepa, riul, padurea care se deslu$ea
vag in intuneric, adiind un sim^amint de pace ?i de odihna.
— Cum te cheama ?
— Alexei.
— §i mai cum ?
— Nikolaici.
— Ei, §tii ce, Nikolaici, haidem in $lep la culcare. Avem
acolo $i paie. Ce-ar fi sa ne scaldam mai inainte ?
— Bun gind.
Se dusera pina la marginea apei, care se legana u$or, cla-
tinind rasfringeri mate $i in^elatoare, ca de untdelemn, pe li-
nia vie, fugara, care desparte undele de malul negru ?i impie-
trit... Incepura sa se dezbrace. Deodata miinile le incremenira
la briu. I§i intoarsera capetele spre ripa.
— A?

135
— Nu cumva ^... se auzi o intrebare scurta, inabu$ita,
alarmanta.
Urechile le erau a^intite cu incordare spre stepa, de unde,
deslu$indu-se $i sporind din ce in ce, venea un tropot care se
apropia. Se auzea iara$i ca acolo pamintul e uscat, batatorit...
Asta le strecura in inima, nu se §tie de ce, ca o nelini§te.
Alarma, nezarita pasare neagra, filfiia in noaptea posomorita.
Numai batrinul, fara sa bage nimic in seama, cotrobaia
ceva, ca $i inainte, in luntre.
— Ehh !... gemu de necaz lunganul, legindu-$i briul. Nu
v-am spus sa nu le dam drumul... Acuma descurca-te ! Vezi !
Vin in goana. Se grabesc, sa nu ne scape.
— N-ar fi bine sa trecem pe ^armul celalalt ? Ge zici ? facu
Alexei.
O triste^e ii rasuna in glas.
-— Nu-i nimic, baie^i, nu-i nimic, rosti lini$tit batrinul,
cotrobaind mai departe.
lata ca zvonul ajunse aproape, chiar deasupra ripii. Apoi
zgomotele se auzira mai slab, din stinga — cei ce veneau o
luasera ocolind spre povirni§. O tacere ne?tirbita dura citeva
clipe. Apoi incepu sa se auda, apropiindu-se, scri.'jnetul ud al
nisipului. Cei doi, fara sa-$i ia ochii, priveau in aceea^i parte.
— Ehh !... facea intr-una de necaz lunganul. Pacat ca
le-am dat drumul !
In intuneric se desena forma unui cal. Cazacul cel barbos
venea la trap $i, strunindu-$i calul infierbintat, incepu sa vor-
beasca :
— Uite ce-i, baieti... Trecefi numaidecit $lepul pe malul
celalalt. Iar flacaul s-o §tearga prin padure... Scirnavia ceea s-a
dus sa raporteze comandantului sotniei. A vrut sa va impu$te
chiar de acolo, de pe marginea ripii. L-am indupleeat cu greu.
Stai, zic, trebuie sa-i gabjim de vii. Nu pot nici sa starui prea
mult pe linga dinsul. Ar raporta indata ca iau partea rivolutio-
narilor... Baga^i de seama ! Maine diminea^a au sa trimita un
ploton. N-are sa va fie la indemina...
— Ho-ho ! Peste doua ceasuri vine vaporul. Iar dimi-
nea^a prinde orbul, scoate-i ochii...
— A-a, bine... Ce mi-am zis : sa ma intorc, sa le spun...
Ei, ramas bun !
— Drum bun, neica. Mulfumim !
— Va mulfumesc $i eu...

136
Cazacul !$i struni pu^in calul.
— Avem $i noi inima, nu sintem fiare. dar asta-i... Batri-
nul vostru e un om drept.
Calul porni repede. Citva timp se auzi din stepa tropotul
care se indeparta, apoi se stinse. Peste marginea ripii, stelele
neumbrite jucau slobod, jucau pe tot cerul, jucau in adincurile
intunecate ale riului...

1907

T ra d u c e re de M. S e v a sto s
M O R J I P E S T R A Z J

Deasupra strazilor, deasupra oaselor plute$te picla alburie


a gerului. Stilpii de telegraf, sirmele, gardurile, copacii, totul
e acoperit de promoroaca ; metalul alb iji arde degetele, ca $i
cum ar fi incins.
Sub talpi, zapada geme, se tinguie.
Soarele jos, de iama, strapunge picla rece cu lumina lui
ro$ie, fara stralucire.
De undeva razbat pocnituri seci, scurte, vioaie, c&re ramin
suspendate in aerul greu, fara rasunet $i fara sa nasca vreo ne-
lini$te, sau cite o bubuitura grea, singuratica detuna inabu$it,
mohorit, fara sa stimeasca vreun ecou.
Apoi se face lini§te. Totul ramxne in nemi$care : picla, co­
pacii incarun^i, sirmele groase $i albe intinse intre stilpi. Iar
in tacerea aceasta rece §i nemi§cata, la sunetele repede amujite
£i se treze?te cu o zvicnitura in inima teama — ^i se dezvaluie
deodata adevaratul lor sens.
Sub acest soare jos care nu incalze§te, intreg imensul ora§
iji apare infricoijat §i amufit. Intr-o tacere pus,tie se intind stra-
zile, pie^ele goale ; casele privesc prin ferestrele lor albicioase
ca ni§te ochi lipsi^i de vedere, ochi care nu-^i spun nimic ;
darimaturile fumega negre, lipsite de via^a.
§i pentru ca tacerea devine de nesuportat, urechea cauta
sa prinda iara$i, cu o spaima lacoma, sunetele fatale, acele su-
nete groaznice care inseamna pentru unii xxltimele lor clipe.
Pocnituri] e se aud iar : moare dneva. Undeva zapada fu­
mega, absorbind singele rosu.
Intr-o stranie potrivire cu tacerea ce-^i stringe inima, ta­
cere intrerupta de aceste sunete ale mor^ii, unele strazi sint
pline de o anim ate bolnavicioasa care nu scade nici o clipa.
Siluete*de oameixi se mi§ca incolo §i incoace, se i^esc mereu fe^e

138
noi, zapada scirfiie, boturile cailor fomaie impra$tiind rotocoale
de aburi.
Tarani cu barbile albe de chiciura trag grabi^i saniute in-
carcate cu tot felul de boarfe. Lasate pe spate, gifiind $i strin-
gindu-$i cu mina poalele, femei in cojoace grele de oaie due in
bra^e copii care ^ipa. Cei mai maricei, infofoli^i in $aluri, dau
fuga cu picioru$ele lor bagate in pislari prea mari — ai tatalui
pesemne ■ —■ ^inindu-se cu minutele lor inghetate de cojoacele
mamelor. Oamenii cu dare de mina au tocmit sanii $i au ingra-
madit pe ele o cladaraie de boccele, cufere, co$uri.
Cit vezi cu ochii, pina se pierd in picla tulbure, strazile
se mi$ca, de parca ar fi vii. Din rasuflarile calde, aburii racial
se lasa grei pe pamint.
Pare ca mi§una un imens fumicar in care cineva a calcat
cu piciorul, ori ca se praznuie$te un hram straniu, pe care to^i,
cu mic cu mare, il sarbatoresc.
Este in adevar cea mai mare sarbatoare de care au parte
oamenii : sarbatoarea panicii $i a groazei. Mii de fugari se in-
dreapta spre bariere $i se scurg in toate par^ile, pe toate dru-
murile, pe nesfir$itele intinsuri inzapezite, prin padurile care
stau mohorite, tacute sub podoaba lor alba de iarna.
Undeva, pe strazile pustii, al^ii i$i varsa singele pentru ei,
iar din$ii fug, $i singurul gind le este sa-§i apere viata, petre-
cuta in subsoluri, traita in murdarie, in mizerie, intr-o munca
fara ragaz, ca de vita, in robie, fara o raza de speran^a. Fug
$i-i dispre^uiesc pe aceia care i$i dau singele pentru ei pe stra­
zile tacute §i pustii, pentru ca in inima lor freamata intr-atit
puternica dragoste de via^a, ca $i traiul lor searbad, ticalos li
se pare acum minunat.
Ratacesc prin aceste mulfimi de oameni care se indreapta
in aeeea$i direc^ie. La un colt de strada, linga un felinar, zace
un badat cu chipul ca de ceara gata sa inghe^e : deasupra unui
ochi i se casca o gaura vinata, facuta de un glonte ratacit, tras
cine §tie de unde. Oamenii se aduna grabi^i linga felinar $i
indata se impra^tie, inspaimintati, lasind in jurul chipului de
ceara, care se face tot mai alb, un spa^iu pustiu $i mort.
Intru intr-o curte mare, plina de la un capat la altul de
cal, sanii $i saniute.
In graba mare se scot lazi, boccele $i se inoarca pe sanii
care, cu aceea$i graba, parasesc curtea. Pe toate strazile dom-
ne$te o anim ate infrigurata, infrico$atoare. Scirtiitul talpioelor,
fomaitul cailor, chemarile, strigatele, totul are un alt in^eles

139
decit cel obi$nuit, totul i^i vorbe$te de ceva care plute^te ame-
nin^ator $i tacut deasupra tuturor.
Un mo$neag, cu o barba alba, lunga, sta incovoiat pe o
bima, cu genunchii ra§chira£i, privind cu ochii sai ro§ii, lacri-
mo§i zapada batatorita. li zare$ti imediat chipul impietrit, ca
nici un altul in jur.
— Ce li s-a intimplat, module ?
— A i?
Ridica o clipa spre mine pleoapele inro$ite $i ochii stin$i,
apoi i$i indreapta din nou privirea in zapada.
— Hei, birjar, de ce inchizi drumul, ma ?
— Matrio$ka, da fuga repede in casa. Dupa icoana e actul
meu de identitate... 1-am uitat, vai de oapul meu !...
Cineva injura de mama foculud. Un oopil scince$te jalnic de
incet in aerul geros care-i taie rasuflarea.
— Ce, tu ramii, module ?
In mijlooul framintarii din jur, al forfoteldi pline de ne-
linigte. figura lui nepasatoare, impietrita te izbea straniu.
Ma prive$te din nou, morfole$te din buze $i-mi spune fara
vlaga, cu un glas stdns, de batrin :
— Ger, ger de crapa pietrele.
fpi prive$te din nou in zapada, morfolind cu acela$i aer ne-
pasator.
— E-he, boierule !...
Acest glas ciudat $i ragu$it, care pare a nu avea nici o le-
gatura cu mo^neagul $i nu seamana cu nici un alt sunet din
jur, rasuna nefiresc $i nea^teptat, ca un ciriit de cioara, in vaz-
duhul plin de scirj;iit de talpice, de rasuflari gifiite, de excla-
malii speriate, de chemari $i de ocari minioase.
Imi intorc ochii.
Mo^neagul, cu capul in tremur, cu ochii holbaji cit cepele,
cu zbircituri de uimire adunate pe frunte, face un pas spre
mine, agalindu-mi-se cu miscari nesigure, $ovaitoare de reverul
paltonului.
— Ce-am facut eu ? ! Ai ?...
Ma dau indarat.
— Ce-i oU tine, module ?
Un rinjet, de care nu puteai spune daca exprima minie
sau suferinla, ii intinde pielea uscata.
— Ce-am facut ? !...
§i deodata se inmoaie, se lasa iara$i jos morfolind din
buze $i-$i pirone$te ochii in pamint, intre genunchi. Din nou

140
trupul lui nemi$cat, nepasator, girbov se desprinde din mijlo-
cul forfotei generale, plina de spaima §i de nelini$te.
—■ Cind a inceput sa traga, to^i s-au bagatara in beci, to^i.
fpi boierii au coborit. Ehe, nu era de gluma !
Vorbe§te, dar nu ma vede, nu aude scirtiitul saniilor, for-
naitul call or, exclama^iile nelini$tite. Poate ca adunindu-$i
zbirciturile pe frunte, el se straduie$te sa gaseasca in^elesul la
ceva anume, un inteles care in indelungata lui via^a nu i s-a
dezvaluit inca. Gerul i-a intepenit miinile batrine, ii stringe
ca intr-un pumn fata zbircita. Buzele i se supun anevoie.
— Gi-i... crezi ca-i place cuiva... nu-i place nimanui... Nu
$tii de unde poa’ sa vina... To^i s-au bagat... boierii is ginga$i,
cu miini albe... Nu ?... To^i erau acolo... in beci ii umed,
rece... noi sintem deprin$i, tot veacul ni 1-am trait a$a, pen-
tru noi nu-i mare lucru, ni-i totuna, nu ?... Pentru ca in beci
dormi, in beci na§ti, in beci munoe^ti, in beci ai sa mori...
de beci nu scapi... Fiecare cum i-a fost sortit... boierii is gin-
ga§i, cu miini albe... $i deodata, s-au vazut laolalta cu noi !...
Nu le venea u$or !... Tot ii imbiau cu ceai, dar parca ceaiul
nostru-i pentru ei ?... Le miroase a tinichea... ei tinjesc dupa
ceaiul lor, dupa traiul lor... Noua nu ne trebuie cine $tie ce,
noi sa avem unde ne sprijini capul ca sa a^ipim $i o data cu
zorile sa putem porni iar la munca. Doar sintem deprin$i... Ai ?...
I$i freaca miinile zbirdte, batatorite, de om batrin.
— Ger... crapa pietrele... a$a ger a mai fost cind cu holera,
inainte de campania din Turoia.
Ma a$ez linga el, ma vede, ma prive$te cu ochii larg
deschi§i.
— Ci^i ani ai, mosule ?
— Fuge lumea... Da bir cu fugi^ii oricine poate, o ia la
sanatoasa...
Curtea se gole$te. Pe zapada alba se vad petice negre —
balegar inghe^at.
— Au prins sa traga... la noi s-a aprins acoperi$ul... fum,
plinsete... catul intii in flacari... In beci nu mai era chip sa stai,
a$a s-a facut de oald, s-a umplut de fum... Feciorul meu spune...
feciorul ma tine... e la meserie, cizmar, de mic copil... pe linga
el traiam... ca sint singur, n-am pe nimeni... doar feciorul asta...
el ma tine...
Pe fata i se astern semne de oboseala, ochii se tulbura,
se ascund in gavanele negre ale orbitelor, ?i iara$i nepasarea
aceea obosita se stravede in faptura lui girbova $i zgribulita.

141
— §i oe s-a intimplat, module ?
— Am ie$it cu to^ii din beci... casa ardea... boierii plin-
geau, li se ducea pe copca tot huzurul... Fecioru-meu, care ma
line... impline$te optsprezece ani de sfintu Nicolae... „Tatuca,
zice, arde, du-te $i te uita in magazie... O mai fi ramas ceva ?“
M-am dus, iar el, in curte, incarca in sanie cizme, carimbi,
pingele, tot felul de marfa... ca din asta traiam, asta ne era
piinea... statea aplecat $i lega toate alea... Cind am ie$it din
magazie, vad ca dinspre poarta vine fugind un vardist, unul
burduhanos, cu ni$te ochi sa te bage-n boale, fuge §i line in
mina arma ou baioneta... A ajuns pina la Vaniu^a, a ajuns $i
da-i... da-d ou baioneta... a bagat-o toata in el, pina la leava...
Eu... eu... am dat fuga... am ajuns acolo, §i cind...
Mo^neagul se ineaca de plins, se scutura $i, aplecindu-se
aproape de tot de obrazul meu, bate aerul ou pumnii lui oso$i
de batrin, ma amen ini a, iar fa^a i se stringe intr-o strimbatura
plina de rautate, ris sau spasm, nu po^i spune.
— ...$i nurnai ce m-am pomit sa zbier : „Da-i... omoara-1 !...
Omoara-1 pe grevist... omoara-1 pe grevist !... A-h-a !“ Iar var-
distul il spinteca intr-una ou baioneta... toata zapada sj a um-
plut de singe... „Omoara-l pe grevist !... Nu ne lasa sa traim in
tihna... daca nu erau ei, ne-am vedea de treaba in pace !...“
Ma uit, Vaniu$a al meu zacea pe jos cu miinile in laturi...
$i mo$neagul ma prive^te cu ni$te ochi plini de uimire, de
suferinla $i de groaza.
— Ai ?... Ce-am facut... ce-am facut, boierule ?...
Curtea s-a golit. Plec. Mo$neagul ramine singur.

II

Am ratacit mult timp pe strazi pustii, prin pie^e tacute,


apoi m-am intors pe strazile $i pie^ele inundate de oameni
care fug.
Pe la colturi — mantale cenu$ii, feje naive $i timpe, baio-
nete, paturi de arma.
— Miinile sus !
Ridic miinile, stau, ma perchezilioneaza.
— Sa fumam, ce ziceti ? ofera cu darnicie un soldat, sco-
lindu-mi din buzunarul de la piept tabachera ; apuca cu degete

142
neindeminatioe, intepenile de frig, o tigara, da $i camairazilor
lui $i-mi inapoiaza tabachera.
Aprindem tigarmte. Fumul $erpuie§te pa$nic, in ^uvife al-
bastre, deasupra mantalelor cenu§ii. De dupa casele reci $i li-
ni§tite, bubuie o impu$catura singuratica.
Pravaliile, porfile, porti^ele caselor sint inouiate. Ruinele
negre ard moenit, fumegind.
E primejdios sa hoinare$ti pe strazi, dar mi-e peste pu-
tin^a sa stau in casa.
In pia^a garii se invilvoreaza un incendiu uria§. O data
cu funinginea $i fumul, se malt a in aer trosnituri scurte, scri$-
nete $i fo$nete ; flacarile $uieratoare se leagana ca nd$te $erpi
ou capete ascutite, se arunca pe jos $i ling zapada care se to-
pe$te cit ai bate din palme, dezgolind pamintul negru, fume-
gind.
Tunurile privesc tacute $i lungi, cu tevile lor ca ni$te
trompe ridicate asupra pietei. Siluetele cenu$ii ale santinelelor
se plimba cu pas masurat de-a lungul afetelor intunecate.
Ici §i colo, pe toata intindarea pietei, zac ca ni$te pete
negre pe zapada mortii. Pe linga ei se aduna pilcuiri de oameni.
Vine o sanie larga, acoperita cu o prelata, o sanie mare, ca
acelea cu care se transporta camea de la abator. Oamenii arunca
in sanie trupurile neinsufletite, inghetate, cu membrele ra$chi-
rate, care parca se incapatineaza sa nu incapa inauntru. Apoi
prelata acopera mortii care sint transportati astfel la sectiile de
politic-
Ma apropii de unul din grupuri. Oamenii stau tacuti, pri­
vesc mohoriti. La picioarele noastre, intr-un cere gol, zace un
flacau. Dupa miinile lui chircite, invinetite, iti dai seama ca a
murit, dar fata lui radiaza inca energie tinereasca, hotarire $i
curaj insufletit. Gura i-a rarnas deschisa, pesemne ca tocmai
striga ceva tovara$ilor sai atunci cind glontele 1-a nimerit §i
i-a oprit inima intr-o clipita, fara sa-i lase nici atit ragaz cit
sa-i dispara insufletirea de pe fata.
Oamenii il privesc nemi^cati, fara nici o expresie in ochi,
asa cum privesc taurii, cu coarnele lasate, locul insingerat unde
cu putin imainte s-a taiat o vita. $i eu stau $i privesc la fel.
De la un timp simt napadindu-ma din spate o apasare stra-
nie. O nelini$te incon^tienta, nelamurita ma cuprinde ; ma sco-
tocesc prin buzunare sa vad daca nu am pierdut sau nu am
uitat ceva. Oamenii pleaca, vin, iar n el ini $tea mea create. Nu-mi

143
pot birui senza^ia aceasta neplacuta, apasatoare, cu neputm^a
de definit.
In cele din urma nu ma mai pot opri §i-mi intorc capul :
doi ochi, doi ochi rotunzi, mari^i privesc cu luciri sfredelitoare,
fara sa clipeasca, de dupa umerii oamenilor care stau in$iruiti
in spatele meu. $i in privirea aceea e atita ascujime, atita sal-
baticie uluitoare, incit imi intorc ochii in alta parte, dar indata,
ca atras de ea, mi-i ridic din nou $i o urmaresc. Privirea trece
pe alaturi de mine, pe alaturi de oameni, indreptindu-se intr-a-
colo, in acel cere pustiu $i mort, in care zac miinile chircite.
Ma simt strapuns pina la durere $i ma uit in ne?tire cind
la chipul tinar §i neinsufle^it, cind la omul cu barba neagra,
caruia nu-i vad decit ochii salbatici.
$i deodata prind asemanarea : e fiul lui !
Cu o curiozitate dureroasa ma uit atent la omul ou barba.
pe chipul caruia nu vazusem mai intii decit ochii salbatici. tl
cunosc. E Mihailo Ivanici, zugravul care a lucrat de atitea ori
la proprietarul meu.
Dar ceva nu ma lasa sa-i vorbesc, iar el nu-$i mai ia
ochii de la chipul tinar, fara via^a.
Nu se apropie de fiul sau mort, nu se apleaca, nu plinge,
nu-$i spune durerea.
Cei ce privesc schimba inabu^it cite o parere, crimpeie de
fraze :
— Tinar de tot...
— Nu se vede singe...
— Probabil, in inima...
— Mul^i au mai cazut aid...
■— O fi avind tata, mama...
Nici eu nu ma pot desprinde ca sa plec, de$i e penculos
sa stai in loc prea mult timp — in jur mi§una agenfi secreji,
poli^i$ti, iar cei banui^i ca ar fi cunoscufi sau rude ale omului
ucis sind du$i la sec^ie §i nu se §tie daca mai ajung pina acolo,
daca n-au sa zaca $i ei la fel, undeva in zapada.
Vine o sanie. Mortul cu miinile chircite este urcat in ea,
Nu ma uit indarat, dar simt, vad impungerea ascu^ita a celor
doi ochi salbatici, innebuni^i. Sania pleaca. Plec $i eu. De citeva
ori ma opresc patrulele $i ma perchezijioneaza.
Pa$i grei, grabifi $i istovi^i ma ajung din urma. Zugravul
merge alaturi de mine.
— Aji vazut... fiul meu.

144
Nu-i pun nici o intrebare, mergem in tacere.
Fata lui barboasa, respectabila, de staroste de breasla sau
de antreprenor, cuta severa dintre sprincenele stufoase, mi§ca-
rile lui incete sint adinc concentrate $i cakne. Merge cu ochii
pleca^i : chipul lui pare greu §i nemi$cat, ca de piatra. §i mor-
maie inabu§it:
— Nu-i nimic... Nu-i nimic !...
Zapada scirtiie sub pa$ii grei $i singuratici.
— N-am marturisit ca-i fiu-meu... dar n-are a face... Nu-i
nimic. Ne-om rafui noi...
Strazile se intind pustii. Casele se inal'fa singuratice. Merg
in tacere ca $i pina atunci ; nu am nimic de adaugat la acel
ceva ireparabil, de necuprins, fatal, ce se ascunde in sufletul
acestui om.
— Sus miinile !... Arme ave^i ?
Ne perchezi^ioneaza.
J?i dintr-o data el izbucne$te in ris, le ride in obraz cu gura,
cu falcile, cu mu$chii fe te i; numai ochii nu-i rid, ochii privesc
cu acelea$i luciri demente cu care 1-au privit pe mort, privesc
cu o ura arzatoare, nepotolita, neomeneasca, $i din cauza ochi-
lor lui inspaimintatori nu-i vezi §i nu-i auzi risul.
— Ha, ha !... Leprele astea... Le-a^i strivit voi, uite, zac
oa ni$te gindaci mor^i... Ha, ha ! Gindaci mor^i... Dar ia gindi-
ti-va la ai de-au ramas... parca-i po^i cunoa^te... da, ai de-au
mai ramas... Acum or sa va pindeasca zi §i noapte... tiri§... tiri$...
pe burta... de dupa gard... de dupa colt— de pe acoperi§ : poc !
$i s-a ispravit cu voi !... Parca te po^i pazi de el, de diavol,
daca lui ii e totuna, daca singur i$i pune §treangul de git, ai ?
He-he !... Fi£i gata, voi, in orice clipa...
Chipurile solda^ilor se intuneca, posomorite.
— Hai, hai... Vezi-ti de drum...
Cu fa^a schimonosita de furie se repede la el un soldat
maruntel, batind cu patul armei in zapada care scirtiie.
— Nememioule !... Daca ai chef... acu$i iti vin de hac...
Dar se opre$te la jumatatea vorbei : il tintuiesc doi ochi
salbatici.
Stau o clipa unul in fata celuilalt, apoi soldatul intoarce
spatele $i pleaca.
Mergem mai departe. /
— Ei, ramii sanatos.
— Mergi sanatos... lasa... lasa ca...
11 — O pere aiese 145
Pornesc singur pe strada pustie, dar pa?ii scirtiitori ma
ajung din nou.
— Ne mai ^ii minte, am luorat amindoi la vila in care lo-
cuiai... Ce zugrav, ce zugrav a fost... Me?ter ca el nu mai
g&seai. t
Fa^a i se schimonose?te intr-un spasm, dar ochii !i ramin
usca^i ?i stralucitori.

1907

Tjaducere de A. Gabrielescu $i I. Gherlacov


p A L A L A I

Scinteind aurie pina departe, limba de nisip se intindea


de la malul abrupt, intunecat de copacii pleto^i aplecat asu-
pra-i, pina la albia luminoasa a riului, ce parea a^ipit sclipind
molcom, ocolind alene padurea indepartata, abia deslu^ita, iji
pierzindu-se dincolo de ea.
Apa, oa de argint-viu, se a§ternea pina la celalalt mal
oglindind povimi$ul ripos, inalt $i .alb al unor dealuri calca-
roase. Nori mici, alburii !$i gasisera laca§ in adincul cerului
irunadit din mari pete albastre. Numai globul soarelui nu se pu-
tea rasfringe clar $i putemic in unde. Lumina lui curgea ca un
suvoi de argint to pit pe intreaga intindere vie §i jucau§a a apei.
In lumini$ul siniliu dintre dealuri rasareau crucile aurii
ale manastirii ce se zarea albind in departare. Tacuta, fara dan-
gatul sonor al clopotelor, manastirea parea a^ipita privind-o
de aci, la fel ca intreg inconjurul. Undele u$or incre^ite, lim-
pezi, mi§catoare $i stravezii spalau fara zgomot nisipul aiuriu ;
nu se auzea decit un freamat u^or, fo$netul frunzelor intune-
cate ale copacilor, apleca^i de sus de pe mal, ca in pozitie de
visare ; radacinile le erau dezgolite de apele primaverilor.
Un zimbet luminos ?i melancolic, zimbetul aceleia^i lini$-
tite contemplari, staruia deasupra norilor, deasupra albelor
rasfringeri ale dealurilor pe cerul albastru, deasupra riului
limpede-argintiu cu ape blinde $i lene$e.
§i acel zimbet molcom, acea contemplate visatoare nu erau
tulburate de prezenja omului. Pina $i luntrea cioplita dintr-un
trunchi, trasa pe jumatate pe nisip, nu parea facuta de mina
de om, parea un voinic al codrilor, innegrit de ani, pravatit de
pe malul lui de ba^tina, zacind acolo de cine $tie cita vreme,
pe jumatate cufundat in apa, mereu spalat de valurile mici,
jucau§e $i mingiietoare.

11* 147
Pina §i coliba de pescar, aciuata chiar sub ripa umbrita de
copacii pleto§i, i t amintea mai ourind de o ciuperca innegrita
de vreme ?i ploi, cu palaria cazuta pe o parte.
Totul era ca vrajit, vraja vie^ii tihnite, blinde, neounoscute
§i tainice pe care o traie$te natura !n afara de con^tim^a omului.

* it

Un dangat slab de clopot rasuna in vazduh, din partea


unde crucile aurite i$i tremurau pe cer licarul lor galbui, cu o
nelini$te vaga, dezorientata. De$i slab §i $ovaitor, dangatul
$terse in plutirea lui tot acel zimbet luminos $i tainic, acea
contemplate visatoare $i, luindu-o peste intinsul apei, se stinse
incet-ineet, pierzindu-se, disparind apoi impreuna cu riul
diupa cot.
Pierise zimbetul zilei. Norii §i ripele erau tot albe, dar
atit. Riul sclipea sub soare, iar pe nisip, linga luntre, se vedeau
uraie de pa$i, solzi, oase $i resturi de pe$te.
Din coliba ie$i un om virstnic, inca in putere, cu o barba
sura, cu fa^a brazdata de zbircituri adinci $i cu sprincenele
stufoase, impreunate a suparare. I§i duse strea^ina la ochi palma
smolita §i privi intr-acolo unde scinteiau crucile cu freamat
de nelini^te ?i de unde venea plutind dangatul prelung de clo-
pote, stins, slabit de departare.
Mustafa aspra i se zburli cu ciuda.
— Ei ! Iar s-au pomit sa urle !
Infoindu-§i sprincenele aidoma unui cotoi suparat, omul
se intoarse $i, calcind greoi pe nisipul scri$nitor, se apropie de
odgonul cu cirlige $i se apuca sa le mai ascuta cu pila, $tergin-
du-le apoi cu o cirpa unsuroasa, ca sa nu rugineasca in apa.
Obi^nuia sa-$i ^ina pe$tele in co$uri de nuiele coborite
in riu cu o funie. De doua-trei ori pe saptamina veneau la el
cumparatori cu ridicata, dupa marfa.
In zilele de sarbatoare, dupa ce se termina slujba la ma-
nastire, pe maiul celalalt se iveau pe povimi§urile albe silue-
tele negre ale barba^ilor, basmalele §i fustele albe ale femeilor.
Apoi rasuna chemarea :
— Afinoghenici-ici !...
El zburlea doar sprincenele $i i§i vedea lini$tit de treaba :
cobora pe$tele in co$uri, ori cerceta cirligele punind momeala,
sau innadea capatui rupt al odgonului.

148
— Afinoghe-ni-i-ici !... Hai inco-a-a-a !...
Dealurile albe raspundeau ou ecoul purtat pe oglinda ri-
ului, §optit de copacii pleto$i.
Mult a vreme a$teptau jos, linga apa, oamenii ce se zareau
micu^i ca ni$te jucarii sub ripile albe, dar unchia^ul mi$ca
inainte din spdnoenele-i incruntate ?i musta^de-i iepoase.
Dupa ce ispravea cu ultimul cirlig, dupa ce intindea cu
grija odgonul $i-l rasucea ou degetele, Afinoghenici punea mina
pe o visla lunga $i ingusta ce sta sprijinita de coliba, pa$ea
Inspre luntre $i, inoordindu-se, opintindu-se, o Jmpingea ou
umerii lui putemiei de pe nisipul fo$nitor !n apa tremuratoare,
care-o intimpina cu bucurie. Slobozita de greutatea nemi$carii,
luntrea Incepea $i ea sa se legene $i sa se rasuceasca u?urel,
molipsita parca de atmosfera libera, imbucurata $i jucau$a
din jur.
Trecea vesela, cumpanita $i puternica, rasfringindu-se in
apa limpede, iar sub botul ei negru $i bont se rostogolea un va-
latuc straveziu ca sticla, desfacindu-se pina departe in doua
cute.
Acum soarele e sus de tot $i argintul topit a pierit. Al-
bastru e riul, albastru — cerul, $i intr-un singur loc joaca ne-
bune$te, stralucind orbitor, o lumina neinduratoare.
Incep sa se auda glasuri, turuiala §i risete, dar oamenii se
vad inca mici de tot §i nu se deslu$esc nici surpaturile, nici
crapaturile ripilor. A§a e pe apa, sunetele razbesc de foarte de-.
parte. Sub luntre se reflecta tremuratoare dealurile albe, se
agita, fapaie, cind lungindu-se, cind la^indu-se, slu^ite caraghios.
Mai aproape, tot mai aproape...
Luntrea se infige lin in mal. Oamenii se inghesuie care
mai de care, grabiji sa se urce in barca ce se leagana sub pi-
cioarele lor, vioaie ca un jlpar, dar Afinoghenici i§i avinta
minios visla :
— Incotro ? Intii plata pentru transport... Nu-i voie... unde
va baga^i ? O s-o rastuma^i, nataflejilor !
Col^urile innodate ale basmalelor se desfac, pungu^e ou
bani ies la iveala.
— Ti-oi plati mai tirziu, Afinoghenici... Jur pe sfinta
cruce.
— Apai atunci te tree §i eu mai tirziu.
— Ce te-a apucat, fiara salbatica, nesatulule, n-ai pic de
suflet ? ! Niciodata nu te-ar pasui omul asta macar cu o co-
peica... Na, $i sa-^i ramina in g i t !

1 4 9
O cer?etoare batrina face o plecaciune pina-n pamint, bol-
borosind :
— Aibi mila, taica, aibi mila de o biata batrina prapa-
dita !... N-am primit pomana in pridvor decit trei copeicufe...
Asta-i tot ce am pentru o saptamina iotreaga.
— Da banii incoa, i^i spun ! De nu, vezi-^i de drum !...
N-am vreme de stat la taifas cu nimeni.
Cer$etoarea i$i scotoce$te grabita buzunarele, clipind din
ochii ei ro$ii, laerimo$i, apoi intinde moneda $i se urea in barca
ce se leagana tremuratoare. Afinoghenici e aspru §i neindu-
plecat. $i abia dupa ce a strins cite o copeica de caciula, se
sprijina cu toata greutatea de visla §i impinge barca de la mal.
De sub botul ei porne$te din nou valatucul straveziu ca sticla,
iar in apa se plasmuiesc imagini tremuratoare.
In barca sporovaiala incepe. Oamenii il ocarasc pe Afino­
ghenici ca-i jupoaie de vii, ca-i un zgirie-brinza, dar cuvintele
lor sint rostite fara suparare. Iar batrinul, ca $i cum n-ar fi
vorba de el, bulbuce$te mereu cu visla valurelele vioaie $i ju-
cau$e. Apa aluneca drept sub marginile luntrei prea incarcate
?i to^i stau smima, ^inindu-se strins de lernnul ud $i alunecos,
caci la cea mai mica mi$care apa poate navali inauntru $i atunci
fundul negru, rotund se va rasturna. Dealul inalt $i alb ra-
mine in urma, tot mai scund. Indata le ies in intimpinare limba
de nisip auriu, copacii pleto$i $i coliba innegrita de vreme.
Ajun$i la mal, to^i coboara voio$i pe nisip $i o pornesc gra-
mada spre sat. Se da jos $i batrinica cea cu ochii lacrimo^i.
Afinoghenici trage cu grija barca pe mal, propte$te visla §i
prive$te dezaprobator $i aspru in urma cer§etoarei, care a luat-o
?i ea din loc, $ontic-$ontic.
— Ei, incotro ? De ce atita graba ca sa te duci sa crapi de
foame ?... Ai destula vreme, nu te feme.
— Ai ?... face batrinica $i se opre^te nedumerita, buimaca.
Omul se apleaca deasupra co$ului §i incepe sa azvirle pe
nisip pe§tii care se zbat inca.
— Uite un $alau... e bun de ciorba... S-or pricepe tincii
cum s-o -uarba pin’ la fund... Iaca §i ni^te cara?i, tot a$a de
buni de ciorba... Ia $i niscai cegu^oare...
Nauca §i fericita, batrina aduna in poala cit incape din
spuza de pe$ti vii, frematatori §i se apleaca din §ale cu umi-
lin^a :
— Aiba-te in paza domnul Isus Cristos $i sfinta Fecioara,
om bum...

150
— Hai, du-te, du-te ! Va ploconi^i la fel ?i in fa^a aluia
care va da de pomana, $i in fa^a aluia care va da cu piciorul.

Pe Afinoghenici nu-1 prea aveau la inima oamenii, se fe-


reau de el, insa cind era vorba de mers la manastire, tot la
luntrea lui veneau, ca sa nu ocoleasca prea mult pina la bac. El
ii trecea dincolo, morocanos $i tacut.
Citeodata oamenii se a$ezau la intoarcere sub un copac din
marginea ripii, ca sa-$i mai traga sufletul.
— Cu ajutorul lui dumnezeu m-am invrednicit sa ascult
azi $i utrenia, $i liturghia. Tare frumos a vorbit parintele
Paisi. Mai-mai sa-mi dea lacrimile cind zicea : ,,Iubiti-va unii
pre alfii...“
— $i de cintat, s-a cintat frumos azi.
— Cu glasuri adevarat ingere$ti.
— Negriciosul ala mititel cum mai facea din g i t : o-o-o...
u-u... a-o-o-o...
faranul i$i schimonosi obrazul, i$i rotunji buzele $i scoase
din gitlej un sunet dogit de rasuna tot riul. Pescaru$ii care
zburau pe deasupra apei zvicnira cit colo. Afinoghenici mor-
mai :
— A$a cinta ingerii, ma ?... daca s-ar $ti ca aseara,
adauga el intunecat, fara a se adresa cuiva anume, am trecut
dincolo cinci muieru^te... pentru monahi... pentru treburi
sfinte... Ni$te muieru$te tot una $i una.
To^i amu^ira posomori^i. Acum $i dealurile, $i limba de
nisip aratau altfel, parca altfel scinteiau $i crucile aurii.
Dar nu trecu mult §i incol^i in ei paraponul; cu fe^ele u§or
nadu§ite, oamenii ii aruncara cu rautate luntra^ului in obraz :
— Ne uitam la tine, Afinoghenici — sau e$ti impotriva lui
dumnezeu, sau du$manul popilor, sau e$ti pagin. O data nu-^i
faci $i tu semnul crucii. Traie$ti a§a de cind te $tim, nu tu sar-
batoare, nu tu zi de duminica.
Batrinul i$i vazu mai departe de treaba, posomorit, apoi
spuse :
— $i pe$tele umbla prin apa $i nu cunoa$te sarbatoare...
Apoi, intrerupindu-se, zimbi : Am fost $i eu odata tinar §i voi-
nic, am avut $i eu tovara$i. Pe atunci $tiam $i noi de sarba-
tori. Cum cadea vreo zi a unui sfint, oamenii se imbatau cri^a,
ca porcii, i$i bagau ritul in noroi, ca de sarbatori a$a se cuvine,
sa umbli ca vita. Se imbatau, cum zic, §i era ?i pentru noi o

151
zi mare : ne strecumam in biserica §i goleam outia mi] el or. A 9a
sarbatoare zic $i eu !
O ploaie de ocari se revarsa asupra lui Afimoghenici :
— Neru§inatule !
— Pmgari'torule !
— Iuda !
— Jj>tim noi ca e$ti hot de cai, tilhar §i uciga$. E de mirare
cum te mai rabda cel de sus ! Ai merita sa fii $fiehiuit la par-
tile moi ou codiri^tea biciului ! Vorbe$ti de pe$te ! Pai, tu e^ti
mai rau decit pe$tele, mai rau decit vita necuvintatoare ! Du$-
man al lui dumnezeu ! Daca n-ai cru^at nici biserica domnului,
ce sa mai vorbim... E$ti un animal, §i atita tot !
Ei, dar era oeva care tinea trainic in friu ciuda lor. S-ar
fi cuvenit sa-1 bata mar, sa-1 schilodeasca, sa -1 lege $i sa-1
arunce in apa... Insa oamenii il ocarau numai, iar el povestea
mai departe :
— E adevarat ca faceam negot de cai cu tovara§ii mei...
Trebuia sa halim in fiecare zi, ca dear nu eram ca de-alde
■sfintul Anton. Burta noastra cerea piine ?i altele... E adevarat,
am fost geamba$. §i rizind din nou, drept raspuns la ni$te gin-
duri ce-i venisera, urma : De sfintul Nikolai al de primavara,
ne-am furi$at o data in curtea unui mo§ier. Grajdul era trainic,
din piatra. Lacatul nu-1 puturam sparge cu nici un chip... Of,
minca-te-ar mu$tele §i tmtarii ! Ne apucaram sa facem o borta
in zid, incepind de deasupra u$ii. Cind eram aproape sa ispra-
vim treaba, am dat peste un drug de fier, de nu putea calul sa
treaca nicicum. Ce era de facut ? Zorile stau gata sa mijeasca.
Iar calul era englezesc, armasar, pentru prasila, facea vreo zece
mii$oare, ba poate $i mai mult. Ne-am strecurat noi in grajd,
am pus scinduri peste o dro$ca, iar de acolo, zdup in podul cu
fin. Am legat calul la ochi, 1-am urcat in podul cu fin $i dupa
asta, poc ! in fereastra boierului cu o piatra. Au sarit toti cu
pu$ti §i revolvere ?i — drept la grajd. Zidul — gaurit. Au des-
cuiat u$a, au dat-o in laturi — calul nicaieri. Se bateau peste
coapse, tot mirindu-se cum de-a putut trece calul pe sub drug.
— in genunchi pesemne. Iar noi stateam culcaji in podul cu
fin §i trageam cu urechea. Cit ai clipi din ochi au pregatit o
potera de vreo zece in§i, toti cu pu$ti, $i impreuna cu boierul
au pomit sageata spre stepa — intr-acolo socoteau ei c-am tu-
lit-o. Iar noi am a^teptat olecuta, am a$ezat iara$i scindurile,
am dat jos armasarul, 1-am scos frumos pe u$a ramasa des-

152
chisa, am mai luat ?i din ^arc doi jugani, $i ne-am carabanit
bini^or pe drumul dimpotriva.
Musta^ile §i sprincenele aspre se zburlira...
— Ai sa te perpel e$ti in cuptoarele iadului !
— Ho-ho-ho !... N-ave^i grija, c-oi mai trai eu destul, iar
dupa moarte o sa ma $i pomenifi.
Oamenii plecau posaci §i inciudati, ocarindu-1, dar cu sim -
tamintul straniu ca il vor mai pomeni, ca intr-adevar i§i vor
mai aminti de el. Dar oum, pentru ce ? §i in sufletul lor se
amestecau scirba ?i inciudarea cu un straniu simjamint de u i-
mire fa^a de acest om.
*
* *
Ca §i inainte, zorile se aprindeau in fiecare zi deasupra pa-
durii, crucdle de la manastire incepeau a scinteia, iar seare,
dineolo de cotul riului, ro$ul insingerat al asfin^itului se stin-
gea oglindindu-se in apa ; numai albul zidurilor manastire§ti
mai staruia vreme indelungata, chiar §i atunci cind se inchegau
umbrele amurgului.
Afinoghenici se siimjea bine pe malul sau pustiu, fara jipe-
nie de om. Statea de vorba numai cu pe$tii necuvintatori. Ei
il in^elegeau de minune, §i el, la rindul lui, ii in^elegea. Mai
erau apoi ?i pescaru$ii. Ace$tia intre^ineau cu el legaturi de
afaceri ; in zborul lor necontenit adunau de pe jos resturile
de pe?te. Pentru vieta^ile acestea batrinul gSsea intotdeauna o
gluma blajina, un zimbet pe sub musta^a-i aspra ; pentru oa-
meni insa nu-i ramineau decit vorbe usturatoare, Zeflemisi-
toare. Intr-un cuvint, nimic nu-1 lega de oameni.
— Mai, Afinoghenici, ii spuneau ei. Nici de trait nu tra-
ie$ti ca oamenii ; n-ai nici neamuri, nici semin^ie, nici nevasta^
nici copii...
El i$i zburlea mustard e $i sprincenele.
— Destui plozi prasi^i voi... §i pentru ce ? Ca jumatate-
din ei sa moara de foame, iar cealalta jumatate, cind o create,
sa-$i bage grumazul in jug $i sa traga in loeul vostru, ca vita ?
$i toate ramineau neschimbate : riul, padurea, cotul inde-
partat $i manastirea alba in despicatura albastra de cer. La
umbra ripii batrinul impletea navoade, iar apa spala lin limba
de nisip. Copacii pleto$i $u$oteau inceti§or §i pescaru?ii orbitor
de albi sagetau, lipsi^i de griji, vazduhul. Toate cite se aflaiu in
jur — ora§e, sate §i durere omeneasca, intimplari din trecut,

153
tinere^e ?i voinicie parca se dadusera la o parte. Staruia doar
lini?tea, tacerea, ingindurarea. Iar navodul, a?ternindu-se pe
nisip ca o umbra sub^ire stravezie, se mi?ca ?i cre?tea neincetat,
ochi dupa ochi.
Se gindea oare Afinoghenici la indepartata-i tinere^e, clo-
cotitoare de for^a neirosita, la lupta lui de unul singur impo-
triva tuturor, se bucura oare de mingiierea razelor soarelui, de
prospetimea apei, de ^armul pustiu, de copacii batrini ca ?i el,
cu radaeinile spalate de apa, sau nu facea decit sa urmareasca
incordat ca ochiurile ce le innoda unul de altul sa iasa cit mai
egale ?
Nop^ile se lasau tot atit de blinde, de lini?tite ?i de pline
de visare. §i atunci nu mai ?tiai daca dealurile de pe celalalt
mial se zareau aievea, sau erau doar o nalucire. Prin bezna
riul aparea intunecat, fara mi?care, ca ?i cum nici nu era acolo
jos un r!u, ci doar un hau cascat, fara fund, iar de-a lungul
albiei staruia o umbra deasa, tainica, stind parca de straja.
Linga coliba cufundata in intuneric abia pilpiia ro?iatic
focul, parca la fel de stravechi ca ?i nop^ile ce inconjurau riul
nevazut, la fel de parasit ?i singuratic ca ?i batrinul, pe al
carui obraz luminat de reflexe ro?ii se zburleau a suparare
sprincenele ?i mustat-ile.
Apoi focul adormea.?i se mistuiau in bezna si batrinul, ?i
dealurile, ?i riul.
Din ora? veneau cumparatori cu ridicata. Oameni iup,
ageri, cam ?mecheri ?i dornici de ci?tig. Se tocmeau, se izbeau
peste pulpanele caftanelor ?i, cind incheiau tirgul, bateau zgo-
motos palma : duhneau a pe?te statut ?i aduceau cu ei un iz de
pravalie ?i de ora?. Cu ace?tia Afinoghenici era ?i mai posac,
mai scump la vorba ?i dirz ca un cal narava?. Daca hotara un
pret, nu se mai clintea din loc, ca malurile de lut ale ripii.
O data, cind i s-a oferit cu deosebita staruin^a un pre^ prea
scazut, a rasturnat in riu, sub ochii negu^atorilor, barca plina
cu pe?te viu, frematator.
f?i multa vreme 1-au amenin^at ei cu pumnii, iar peste apa
?i malul riului au rasunat sudalmi aprinse ?i murdare.
*
* *

Intr-o zi venira aci pilcuri-pilcuri de sateni, bie^i oameni


chinui^i, zdren^aro?i, istovi^i, cu obrajii sup^i. O pornisera la

154
ora?, care la judecata, care sa infunde pu?caria, iar al^ii ca
sa-?i ci?tige ?i ei o piine. Se a?ezara pe nisip, indreptind spre
soarele dogoritor picioarele lor descul^e, scheletice ?i crapate,
piepturile innegrite ?i supte. Stateau ?i se tmguiau, scormonind
nisipul fierbinte ?i afinat.
— Nu mai putern a?a ! Am ajuns la capatul puterilor,
gata ! Vitele ne-au murit, izbele ni se darima, copila?ii ne pier.
Batrinul mi?ca din musta^i, aruncind parca in sila :
— Pai, voi, mai bine... v-a^i duce la parintele Paisi. El
are sa va indestuleze ; ca doar a?a zice la predica : sa-1 iube?ti
pe aproapele tau ?i cite ?i mai cite.
— Ne-a ajuns cu^itul la os ! Nu-^i mai ramine alta decit
sa te intinzi ?i sa mori.
— Pintecul calugarului asta burtos a mai crescut acum.
Au cumparat monahii niscai pamin^el in jurul satului vostru,
taman pina la Olhovii-Rog... A?a ca, drept multximire, duce^i-va
?i aprinde^i luminari.
In departare se zareau zidurile albe ale manastirii.
Taranii urmau sa se vaicareasca.
— Nu mai merge a?a. Ne-a ajuns funia la par. Nu mai
putem !...
Tinguirea lor staruia deasupra riului pa?nic, ca refrenul
unei cintari de veacuri ce n-a armpit niciodata.
Iar batrinul povestea aruncind vorbele, a?a cum arunca
sfoara impletind ochiurile noi ale navodului:
— Pe vremea aceea eram trei — timeri to^i. §i din curtea
unui bogatan — cel care tinea in pumn toate satele invecinate
— am scos intr-o zi trei cai. Caii a?tia faceau multe parale.
N-am apucat bine sa fugim, ca ne-au ajuns din urma, la riu.
Eu am izbutit sa ma furi?ez in stuf ?i am stat acolo bagat in
apa pina la git, dar pe tovara?ii mei au pus laba. Se adunase
tot satul. Bogatanului ii navalise singele-n obraz ?i umbla de
colo pina colo, crunt ca o fiara. „A-a !... Da^i in ei, pe raspun-
derea mea !“ Taranii s-au apropiat. Tovara?ii mei stateau cu
miinile legate la spate, plini de singe pe obraz. Unul din ei
?i-a ridicat capul ?i a spus : „Fraj;i]or, ?tij:i doar ca nu ne-am
atins niciodata de avutul vreunui saracan ?i nici un minz n-am
luat de la voi, ci numai de la bogatani. Ei va sug singele...
Oare le veji tine lor pantea ?i va veti lovi singuri peste pi-
cioare ?...“ Oamenii s-au posomorit, ?i-au lasat ochii in jos,
s-au scarpinat la ceafa. Imi zvicnea inima. Eram gata-gata sa
ma ridic din stuf ?i sa le strig : „Mai, fratilor ! Noi patimim

155
deopotriva, bem din acela§i pahar al amaraciunilor." Dar lipi-
toarea de bogatan a inceput deodata sa racneasca : „Nu vede^i
ca-s ni$te hoft de cai, niijte uoiga$i !... Hai, omori^i-i, eu ras-
pund ! Va dau trei vedre de votca !...“ Oameni'i au inceput sa
se umeasca, apoi s-au repezit buluc. Cineva 1-a lovit pe tova-
ra^ul care vorbise cu un par in cap, 1-a doborit la pamint §i
pe urma s-au pornit $i ceilal^i... Am stat toata noaptea $i am
privit, fara sa-mi intorc ochii, cum 1-au batut pe prietenul meu,
cum 1-au batjocorit, cum 1-au chinuit. Nici nu mai seraana a
om $i ei tot mai izbeau in carnea lui, carne vie, insingerata,
§i asta in fata mea, la un pas...
Batrinul trase aer in piept $i arunca o privire ou ochii in-
jectati de singe.
— O noapte intreaga am privit... In cele din urma au pie-
cat. Am ie$it din ascunzatoare, am stat pu^in linga tovara-
^ul meu — un morman de came insingerata $i aitita tot. Am
pom it-o de acolo ca beat... Iar dupa asta, am dat foe satului
de opt ori. O data, cind am tulit-o de la pu?carie, alta data,
cind m-am inters din Siberia. Ma duceam §i iar ii dadeam
foe... La toti li s-au facut praf $i cenu$a gospodariile. Cind am
dat foe a opta oara, tot satul s-a dus naibii, n-au mai ramas
decit bimele arse... Pe urma s-a arat locul acela $i azi nici ur-
mele satului nu se mai cunosc.
In departare albeau ca $i inainte manastirea $i dealurile
de pe celalalt mai, iar dincolo de padure se pierdea cotul ri-
ului. Intristati §i zdren£aro$i, oamenii $edeau cu genunchii as-
cu^iti adu$i la piept ?i scormoneau nisipul incins.
Sprincenele stufoase ale lui Afinoghenici, lasate strea§ina
peste ochi, se ridicara amenintind parca pe cineva. Apoi ba­
trinul arunca minios :
— Se vede treaba ca bogatanii v-au jupuit prea pu^in
pielea...
Ochii inf lama ti ai oamenilor scaparara cu ura.
— Ba ne-au luat $i cite doua piei de pe fiestecare.
— Prea pu^in ! Ar trebui sa va ia cite trei, cite zece, sa
va smulga §i din carne, sa va inhame la plug, sa pica^i acolo pe
loc §i sa crapati, poate ca atund o sa va vina mintea la cap...
— Nu mai latra, ca doar nu e$ti ciine.
— ...Poate ca atunci o sa va ridica^i §i voi fruntile din
£ S r in a .
— Mai bine trece-ne dincolo, Afinoghenici.

156
Batrinul se lini$ti pe data $i-i cerceta fugar pe sub sprince-
nele incruntate.
— Cite o copeica de caciula.
— Teme-te de cel de sus ! N-am mincat nimic toat§. ziua
$i o sa cadem in drum... Nu dovedim sa facem ocolul de zece
verste pina la bac.
— Pe degeaba nu va tree.
— Pentru numele lui dumnezeu !... Un dram de mila...
N-avem nici unul maoar o le^aie.
Batrinul le intoarse tacut spatele $i-$i vazu de ale lui, ca
$i cum ar fi fost singur. Ceilal^i 51 inconjurara, i se ploconeau
ou umilin^a, se rugau, apoi glasurile lor ragu$ite devenira stri-
dente.
— Ce te mai ui^i la el ! Impinge luntrea !...
Oamenii pusera mina pe barca, inciuda^i, galagio$i. Ca un
zmeu, batrinul i$i repezi visla : loviturile cazura grindina peste
capete, peste umerii costelivi, ar§i de soare. Visla se despica
?i bucaiile zburara cit colo, cu luciri de lemn proaspat. Ba­
trinul in$faca atunci anoora micu^a cu bra^e ra^chirate, ro-
tind-o amenin^ator. Ancora vui prin vazduh, in miinile lui
zdravene.
To^i se repezira in laturi :
— Ma... Ai capiat !... Fiara turbata !...
El ii privea ca pe ni$te ciini batu^i.
— Scirnaviilor ! Mortaciunilor ! Imputi^ilor ! Nu face^i alta
decit sa murdari^i locul...
Taranii plecara. Se indepartau cu pa$i $ovaitori, vlaguiti.
Mergeau ?i soarele le pirjolea trupul prin zdren^e, nisipul in-
cins le frigea talpile crapate, iar riul, cu luciul lui neindurator,
le orbea ochii bolnavi, adinci^i in orbite.
*

Tot mai rar ii trecea Afinoghenici cu barca pe credincio$i.


Mai veneau femei cu chipurile brazdate de o oboseala parca
veche de veacuri, cu priviri sfioase in care staruia aceea^i in-
trebare, neinteleasa pentru ele ?i fara de raspuns de cind lu -
mea. Treceau saptamini $i nu venea un om. Arareori se mai
tira pina aici cineva din sat.
De sarbatorile mari insa venea gramada tineretul, dar nu
ca sa treaca pe celalalt mai. Flacaii $i fetele aduepau votca,

15/
rontaiau semin^e, cintau la armonica ?i din gura ; deasupra
riului lini?tit zburau strigatele, risetele, sau cuvinte tari §i in-
juraturi.
Afinoghenici nu le putea da nimic ?i nici n-ar fi luat in
seama ceata lor zgomotoasa, dar crimpeiele fara ?ir ale poves-
tirilor lui din trecut, din tinere^ea-i furtunoasa ?i razvratita,
observable lui mu?catoare ?i rantaciqase aruncate din clnd in
cind ii faceau pe tineri sa se stringa in jurul lui.
Din multimea de flacai ce-?i lungeau giturile stind roata
pe linga batrin se auzea :
— Padurarii au omorit doi de-ai no?tri... I-au prins pe cind
taiau copaci.
— Is vreo suta de deseatine de stejari? pe-acolo...
$i to£i priveau spre padurea manastirii, deasa ?i intune-
oata, in contrast cu riul luminos.
— Are sa-i vina rindul ?i padurii...
— O sa ne infruptam ?i noi din copacii a?tia...
— Oricum, asta nu-i via^a... Totuna-i unde te prapade?ti
— aici sau la ocna.
— Pe ocna? ocna nu-1 mai inspaiminta.
— Ehei, dragii mei, graia batrinul. Ce va tot ot-arifi ? Ce,
parca oaia nu se simte bine cind i se tunde lina ?...
...Intr-o zi veni la Afinoghenici un oaspete care nu se ara-
tase niciodata pina atunci — un monah in rasa neagrS, cu
barba, cu ochi mici, scinteietori ?i iscoditori. Pe cap purta co-
manac.
Batrinul i?i cioplea o visla noua, iar monahul statea in pi-
cioare, privindu-1 banuitor ?i du?manos.
— Ce-i cu tine ? E?ti pagin ?
— Da de ce ?
— Tu n-ai nevoie nici de binecuvintare, nici de cruce ?
— §i a?a va istoviti, tot binecuvintind in stinga ?i-n
dreapta. Trebuie sa se gindeasca ?i la voi cineva. Ian te uita
cita osinza ai pus pe trup tot blagoslovind.
Monahul apropie o buturuga, se a?eza pe ea, i?i lasa ochii
in jos ?i chipul ii lua o expresie rece ?i aspra. Apoi incepu a
v o rb i:
— Am sa ^i-o spun pe ?leau : ?tiu tot.
— A?a se ?i cuvine, ca doar traie?ti intr-un laca? sfint.
— $tiu tot ?i inca de mult. Parintele egumen mi-a porun-
cit sa fac raport poli^ici din ora? ca sa te inhale, dar 1-am in-
duplecat : lasa-1, zic, pacatosul, sa se roage aici pentru pacatele

158
lui, lasa-1 sa traiasca. §i tu ce faci ? Drept mul^umire, tulburi
oamenii !
— Ce-i tulbure nu se mai tulbura.
— Atunci iata ce am sa-^i spun : daca ne mai ajunge ma-
car o data la ureche ca razvrate$ti oamenii cu vorbele tale pagi-
ne$ti, indata chemam p allia $i s-a sfir$it cu tine.
Batrinul izbea inceti$or cu muchia toporului $i de sub tai?
se rasucea cite o archie sub^ire de lemn. Tacea. Apoi lasa jos
toporul; musta^a i se zburli.
— Pai, atunci cine o sa va treaca peste riu muieru^tele ?
Nu oricare din ele s-ar incumeta sa faca ocolul pina la bac...
$i iar incepu a izbi domol cu toporul §i de sub tai§ se ra-
suceau a$chii sub^irele.
Ochii mici ai monahului se aprinsera, alergau de colo-colo,
apoi privira du$manos $i crud, dar fa^a ii rarnase lini^tita $i
rece. 1
— $i ingerii domnului sint huli^i, daramite ni$te biefc
calugari. Numai ca tu ia seama...
— Oare nu vi s-ar parea cam de ru$ine sa le trece^i sin-
guri apa ? Vezi dar ca va sint $i eu cu ceva de folos. Iar de m-o
lua poli^ia, deh, o sa trebuiasca sa povestesc cum a fost scoasa
din apa Marianka, atunci cind a incercat sa se inece... §tii, nu-i
a$a ?
Monahul se facu stacojiu $i se repezi la unchia§.
— M-ma... mo$neagule ! Se stapini apoi §i rosti cu ra-
ceala : Mai tine-'fi gura, batrine, pune-i lacat. Altminteri ai
sa platei^ti scump...
f?i, negru $i matahalos, desprinzindu-^i anevoie picioarele
din nisip, o porni catre padure.

★ *

Vara era uscata, fierbinte $i, poate din pricina secetei, ce-
rul se invilvora adeseori noaptea cu vapai ro§ii.
Dupa asfin^itul soarelui, bolta se intuneca, parea de cati-
fea neagra, dar spre miezul nop^ii incepea sa se lumineze, tul­
bure $i cellos la inceput, pina ce, indaratul padurii, cre$tea o
palalaie purpurie, tremuratoare. §i era tacuta $i prevestitoare
de rau, ca o privire moarta care totu$i pilpiie.
Mai pe urma, pu^in cite pu^in, bezna se destrama $i, in alt
loc, mijea $i acolo o geana de lumina purpurie, care se intin-

159
dea treptat pina ajungea la linia neagra a orizontului ; era
aceea$i lumina moarta, dar mi§catoare.
$i dealurile cufundate in noapte, $i riul nevazut, §i codrul
de nepatruns, §i manastirea seal data in negru, $i zvonul surd
de clopote ce plutea slab peste apa intunecata — totul aparea
§ters, mic §i neinsemnat fa^a de aceasta grozavie muta, sin-
gerie, staruind pe cer.
Vapaile izbueneau ici $i colo pe bolta neagra, dar jos, pe
p&mint, totul raminea ca $i inainte : intunecat, mut, nemi§cat
§i infiorator.
Batrinul ie§ea din coliba de mai multe ori pe noapte §i
faptura lui de umbra se contura vreme indelungata pe fun-
dalul beznei tacute, in fa^a sinistrei palalai ce nu lumina nimic
in jur.
I?i amintea cite o noapte din trecutul indepartat... O dez-
lan^uire vijelioasa de flacari, stanculele $i porumbeii zburind
innebuni^i in lumina care-i orbea, vitele inecate de fum, mu-
gind salbatic, oamenii care se aruncau de colo-colo ca sco?i
din min^i. Focul inghi^ea izbele mingiindu-le dragastos cu
limbi agere, mladioase $i luminoase $i vilvataia cuprindea ju-
matate din cer, dar in ripa in care Afinoghenici sta pitit ?i pri-
vea pe sub sprincenele-i incruntate, cu ochii ridica^i, era ace-
la$i intuneric mut ca $i aici.
Mo$ul se uita pe sub sprincenele-i batrine, pleo$tite, la
vapaile purpurii §i nemi$cate ?i mormaia :
— Aha, ard fermele manastirii... Buna treaba, buna
treaba, baiefi ! Atunci, in satul acela, n-a mai ramas piatra
pe piatra, ba §i loeul a fost arat... Buna treaba, flacai !...

Intr-o noapte, pe cind batrinul dormea somnu-i iepuresc,


cineva il inghionti parca : „Mai iute !...“
Sari in picioare $i ie$i afara. Noaptea era neagra §i lini§-
tita. Parca sta la pinda, iar ici-colo se invapaiau vilvori pre-
vestitoare de rau. I§i lasa capul in jos, ciuli urechea — nimeni.
Ripa se zarea intunecata, nedeslu?ita ; deasupra ei, copacii.
Apoi, ca un raspuns la presim^irea $i a^teptarea sa vaga,
sus in padure trosni ceva — un sunet stingher. A cazut cumva
o crengu^a, s-a furi§at un iepure sau a zvianit in laturi o buf-
ni^a greoaie ?... Sunetul se repeta. Se auzi apoi un tropait, tros-

160
®ete. Cineva se apropia !n goana. Bulgari de lut incepura sa se
rostogoleasca. Miji o naluca, inca una... Coborau ripa de-a dura,
apoi, in intuneric, in faja lui Afinoghenici se ivira doi flacai
rasuflind din greu, repede §i intretaiat :
— Du-ne repede !
— De unde veni^i ?
— De la ferrna manastirii.
Vorbele cadeau scurte, repezi, sacadate, avind $i un in^e-
les deosebit pe linga cel $tiut. Batrinul nu mai intreba nimica,
se duse spre coliba $i lua visla, apoi knpinsera tustrei luntrea
$i sarira in ea. Malul se pierdu in intuneric. De botul barcii se
izbea apa guraliva, visla o involbura cu bulbuci. Ai fi zis ca
luntrea ramine nemi§cata in noapte, pe firul riului, $i oame-
nilor li se parea ba ca trecuse multa vreme, nemasurat de
multa, de cind pluteau, ba ca abia adineauri au parasit m a lu l;
li se nazarea ca pe deasupra capetelor lor gonesc prin vazduh
oogeamite m atahale; nu le vedeau, dar le simteau. Luntrea se
infipse in malul opus.
— Cu bine, module !...
Din nou sporovai apa in botul barcii care plutea in bezna
nopjii, in mijlocul riului intunecat, sub tacuta palalaie purpu-
rie. Parea ca totul s-a ascuns, a amu^it, s-a inecat in intuneci-
mea aceea deasa, in incordarea plina de teama a a$teptarii,
a dezlegarii uria$ei drame mute ce se desfa$ura. Parea ca o
cortina gigantica tresalta insingerata $i mi$catoare, cuprinzind
jumatate din bolta $i era gata-gata sa se sfi$ie $i sa lase sa se
dezlan^uie ca un vifor strigatele §i urletele $i toata zapaceala
infiorata de groaza a celor pedepsi^i. A$a fusese $i in acea
noapte inspaimintatoare, cind trimbele focului aprins de el
inghi^isera case, vite, oameni...
Riul insa curgea lini^tit §i intunecat, noaptea dainuia per-
deluita de bezna, numai pe cerul negru izbucnea ici $i colo o
vapaie purpurte.
Afinoghenici se intoarse acasa, cobori din luntre §i o trase
jumatate pe mal, apoi i$i propti visla §i se viri in coliba, lun-
gindu-se pe finul uscat, cu mireasma tare.
Somnul nu venea. In fiecare clipa mo§ul tragea cu ure-
chea. Prin perejii de papura impletita auzea fo$net, umblet de
pa§i, trosnet de ramuri deasupra ripii. Cind insa i$i scotea
eapul pe u§a, afara nu era decit intuneric, lini$te §i nici o
mi§caire.

12 1 6 1
...O data i se paru ca aude o impuscatura indepartata,.
inabu$ita, prevestitoare de rau, apoi iara$i domni lini$tea. Ba-
trinul asculta din nou : s-a prabu$it oare un copac putred sau
a plescait un pe$te mare ? Sunete care altadata se mistuiau in
lini^tea nop^ii izbucneau acum ciudate, zburau u§oare, iar
urechea le prindea cu lacomie.
In padure ceva trosni iara$i cu un sunet viu, limpede. Se
auzea bine cum crengile uscate piriie $i se rup zgomotos, cu
indrazneala, fara nici o teama, cum ni$te pa$i grei tropaie
grabi^i pe pamintul uscat $i tare. Batrinul i§i culca posomorit
capul $i nu se mai ridica sa asculte.
Deodata auzi glasuri apropiate $i strigate : vorbeau mar
mul^i in$i.
— Aici po^i sa-^i fringi gitul !
— N-ai pe unde cobori.
— Sa dam ocol calare.
— Cu neputin^a... E o bezna ca nu se vede drumul.
Se auzi fornait de cai.
— Sa lasam caii sus. Voi cobori^i cu piciorul.
Bulgari de lut se rostogolira, nisipul scir^ii. O lovitura ra-
suna in perete ?i toata coliba se cutremura.
— Hei, care e$ti inauntru ? ! Ie$i afara... Ie§i odata,
n-auzi ?...
— Ce-i ?... Cine-i acolo ?
— Lasa ca-t-i aratam noi cine-i.
U$a sari din ^ in i $i o momiie de umbra astupa deschiza-
tura intunecata. Un chibrit scapara, luminind pentru o clipa
navoadele intinse, finul, pe batrin... Apoi ramase iara§i numai
deschizatura patrata, neagra, a u$ii $i un glas de afara spuse
— E singur, nu-i nimeni.
— Ei, ie§i de-acolo !
Batrinul ie$i afara $i ramase in fa^a lor — faptura intu­
necata, mohorita. Erau cinci.
— Mi§ca, hodorogule, trage incoa barca ?i trece-ne din-
colo. Ai auzit...
— Pe cine ai mai trecut ?
— Pe nimeni.
— Min^i. Mikolai, fa lumina.
Un manunchi de vreascuri se aprinse cu o flacara vioaie.
Tremura flacara, tremurau $i lunecau $i umbrele vii. Aple-
cindu-se, cazacii cercetara pas cu pas nisipul calcat in picioare.
— Se vad urmele. Abia au trecut.

162
— De ce min^i, javra batrina ?
— Da ce, pu^ina lume a trecut de azi-diminea^a spre ma-
nastire, la liturghie ?
— Lasa, lasa, nu mai indruga palavre. Veni^i incoa, baie^i.
— Dar caii ?
— Ou caii sa se duca Ivan la bac.
$i intorcindu-se spre ripa, cu palmele la gura, striga
putemic :
— I-va-ne ! Ie§i la drum $i intinde-o spre bac. Dupa ce
treci, ia-o spre Suhaia Balka §i a$teapta acolo.
O pasare de noapte o zbughi in bezna, iar de pe buza ripii
se auzi :
— Am in^eles !
Apoi rasuna tropot de copite, indepartindu-se in noapte.
— Hai, diavole batrin, ia-o din loc !...
Se apropiara cu to^ii de barca...
— N-au putut sa ajunga departe... pe-alci n-ai incotro s-o
mai iei.
Batrimul puse visla in luntre, incerca malul cu piciorul, se
propti bine in nisip. se opinti din rasputeri cu umerii, facind
uria^a sfor^are de a lasa barca pe apa $i de a o impinge in
acela^i timp cit mai departe, spre un loc adine, cu gindul sa
sara repede inauntru $i sa fuga. Barca scir^ii pe nisip $i prinse
a pluti, leganindu-se u§or, chiar linga mai. „Nu, batrine, ^i s-a
dus tinere^ea, s-a dus vremea ta, s-a dus puterea...“ Ofta din
adinc, ^inind barca ce se legana pe apa.
Se a$ezara cu to^ii. Visla involbura apa intunecata.
Afinoghenici tragea cu coada ochiului in bezna catre locul
unde se afla manastirea. §i incepu sa i se para ca o vede contu-
rindu-se nedeslu$it prin intuneric.
Cei cinci cazaci §edeau lini$tit, ^inindu-se bine de mar-
ginile ude sub care se sim^ea frematarea apei.
— Ei, ce-i cu tine, bufni^a, visle^te ! Ai adormit ?
Drept raspuns, rasuna deasupra riului un strigat ca de
salbataciune.
— Ba m-am de§teptat ! !...
In aceea$i clipa faptura intunecata a batrinului zvicni in
laturi. Vuietul valului care navali in luntre se con to pi cu urle-
tul de groaza $i deznadejde al celor cinci oameni. Pre^ de un
minut se auzira plescaiturile apei : era o incaierare crincena,
mai presus de puterea omeneasca. Apoi totul se lini$ti.

12* 163
Batrinul inota din rasputeri. Straiele tot mai ingreuiate
de apa !1 trageau insa §i pe el la fund. Apa !i patrundea cm
incapa^inare in gura, bra^ele i se ridioau anevoie. Prin fa^a
ochilor lui incepura sa pilpiie licurici. Cu o s fori are supra-
omeneasca, inghilind apa care ii umplea inspaimintator gura..
i$i mai avinta bralele o data, de doua ori... apoi renun/ta.
Ca $i inainte, riul curgea tacut, molcom. Insa in toiul
noplii, prin bezna nemi§cata, incepura sa se iveasca zidurile.
turlele, clopotnila manastirii, scaldate toate intr-o lumina tran-
dafirie. Rasarira impurpurate crestele dealurilor, riul se in­
valid parca intr-o u$oara matase roza $i, de la linia neagra §i
mohorita a orizontului pina la zenit, tot cerul fu curind in-
vilvorat de palalai de foe.

1907

T ra d u c e re d e A . G a b rielesea M. R o th
N I S I P U R I

Era baton, tot atit de batrin ca $i moara veche, al carei


acoperi? se lasase intr-o parte $i-$i zburlise paiele innegrite.
Spuma alba nu sdipea, apa nu navalea in scoc vijiind §i
grohotind, ci abia de licarea o ^uvi^a de apa sub^irica, in jghea-
bul ridicat pe taraci deasupra pamintului. Roata veche, in-
negrita $i cleioasa se invirtea alene, ingindurata, stringind apa
in cupele care se perindau incet dedesubt, murmurind somno-
roasa, de parca s-ar fi temut sa nu-i scape cumva vreo picatura
din lichidul pre^ios ce razbatea cu atita zgircenie la picioarele
dimbului de nisip din al carui galben stins se inviora verdele
plopilor $i al salciilor.
Era batrin $i, punindu-$i palma strea$ina deasupra ochilor
lacrimo^i, se uita pe sub pleoapele inro^ite la licarirea somno-
roasa $i molcoma a apei, catind cu grija daca nu cumva picura
pe undeva. Dar nisipul albicios de sub jgheab, in care i§i facea
loc sfios iarba $i se intreceau in goana furnicile carind poveri
uria$e, era uscat $i feciorelnic de curat.
Prin lini$tea adormitoare, prin frunzi$ul salciilor aplecate
patrundea fi$iitul slab al apei care curgea.
$opotul ei domol, neintrerupt zi §i noapte, umplea vaz-
duhul limpede, luminat ca de un zimbet somnoros, plin de mi-
resme de cimbru, de ierburi aromate $i de mirosul nisipului
incins.
Roiuri de musculi^e zumzaiau, leganindu-se la umbra, §i
uneori parea ca zumzaie lini$tea insa?i, ca zumzaiesc culorile
aprinse ale amiezii, albul petalelor, stropii azurii de „nu-ma-
uita“, frunzi§ul des.
$i ca lini$tea aceasta zumzaitoare sa nu fie tulburata de
nimic, nici hulubi nu erau pe acoio, §i mul^imea lor zgomo-
toasa nu zbura, sclapitoare, in stoluri albastrii-cenu$ii.

165
Taranii arar veneau la macinat. Un car sta cu hulubele
ridicate spre cerul albastrind printre rarnuri ; inghemuit la
umbra lui sforaie un ^aran ciupit de varsat. Calul deshamat
se clatina sub ar§i^a, cu ochii pe jumatate inchi$i din care sug
mu$tele gramadite la col^uri.
Mo$neagul umbla prin moara. E Jnalt, pu^in adus de spate,
cu smocuri de par incilcit in jurul scafirliei goale, plina de
pete, $i cu barba alba de faina $i de batrine^e.
In moara nu hiriie pietrele, nu bat luindu-se la intrecere
ciocanele de lemn, numai piatra hir$ciie moale, batrine$te, §i
faina curge zgircit intr-un fir care abia se vede. Curge, curge
§i deodata, parc-ar cadea pe ginduri, se opre$te, lasind covata
cu falcile cascate sa a$tepte zadarnic.
Somnoros $i domol s-a$terne praful de faina ; $i intr-un
tremur §ovaitor, $riie iar un biet firicel alb.
Macina cite o saptamina un sac $i rar de se abate cineva
pe la moara. De altminteri $i drumurile-s proaste, padurea e
plina de butuci, trunchiuri, cioate $i copaci cazu^i, peste care
se mai gramadesc §i uscaturi.
Mo$neagul se apropie de oar, i$i scarpina cre§tetul uscat
?i lucios, cum sint toate aici, §i spune :
— Dormi ?... Lasa, dormi...
Taranul sforaie. Calul i$i ridica pleoapele, gonind o clipa
mu$tele, prive$te clipind din ochii lui buni $i umezi, incepe sa
mozoleasca alene $i somnoros, apoi a^ipe^te iar balabanindu-^i
capul cu firele de paie atirnindu-i de bot.
Mo$neagul umbla de colo-colo.
Treaba la moara nu-i. Parca de cind e lumea, tot a$a de
la sine §opte$te apa, de la sine se invirte incet, domol, alene,
roata pe care a crescut mu^chiul, de la sine infloresc $i miros
florile, inverzesc salciile, ingalbenesc nisipurile ce-i impresoara
tot mai strins. Rar se intimpla sa-$i faca mo$ul timp, sa ia un
ciocan $i, ciocanind inceti$or, sa ferece piatra tocita.
Mo$ului nu-i placea sa piece de la moara, pentru ca pina
la riul mare era tot padure posomorita $i neumblata, plina de
copaci cazu^i printre care se impletea hameiul.
In cealalta parte, unde era lumina $i se intindea cimpia
galbena de nisip, mosul venea adesea. Se unca pe un dimb de
nisip $i se a?eza jos, cu capul gol in dogoarea soarelui. Umbra
scurta a amiezii ii cadea la picioare, iar in departare, cit cu-
prindeai cu ochii, se intindeau, nesfir^ite $i necuprinse, ni­
sipurile.

166
Nu batea vintul. Aerul sta neclintit $i limpede, iar nisipul
tiuia ciudat $i trist, abia sim^it. Caci de pe crestele inclinate,
chiar de nu era vint, nisipul marunt se scurgea in unde, cu
vuiet sub^ire.
Mo$ul sta cu ochii pierdu^i in sclipirile aurii care licareau
tocmai la capatul zarii. Dincolo de intinsul nisipurilor traiau
oameni, ca $i cum ar fi fost de cealalta parte a marii.
Cam la vreo patru verste de moara fusese cindva o a$e-
zare iaraneasca, unde fintinile i$i ridicau cumpenele spre cer,
livezile inverzeau, padurea se intindea cu poieni §i lacuri ar-
gintii, ramase doar in amintirea mo$ului acum. Oamenii coseau
iarba grasa de prin poieni, zvirleau mreje in lacuri.
Mo^neagul sta nemi^cat, mole$it de taria soarelui. Mirajul
joaca sub cerul dogoritor. Naluciri luneca pe zarea incinsa $i
se pierd in tacere.
Mo$neagul casca, i$i face cruce peste gura scofilcita, cu
musta^ile pleo$tite.

n
In §opotul adormitor al apei, in miezul lini$tii care lupta
somnoroasa cu ea insa§i, rasuna intr-o zi un glas viu, vesel,
cristalin.
Mo$neagul se scula intotdeauna devreme, §i se sculase $i
azi cind reflexele trandafirii ale zorilor abia daca atingeau ni­
sipul. Facuse ocolul morii, $ezuse pe dimbul de nisip, i$i facuse
o fiertura pe vatra de sub salcia batrina, $i statea acum in
soarele caldui care patrundea printre ramuri, gindindu-se, sau
poate numai amintindu-$i ceva.
$i atunci, auzi glasul acela, un glas cristalin de femeie.
Mo$neagul puse mina strea^ina la ochi $i se intoarse spre
padure.
Din padu're ie$ea drumul negru $i strimb, numai hirtoape
din pricina noroiului de mult uscat $i al vi^elor de radacilni
care-1 brazdau. Dar nu se vedea nimeni. Dintre copaci, insa,
ajunse din nou pina la el, vesel $i cristalin :
— Hi, hi, ce-ai adormit ?
§i apoi, scir^iit de ro^i $i sforaitul unui cal.
In lumina dintre ramuri se mi$ca ceva viu $i ro$cat, $i
alaturi se zarea cind §i cind ceva alb. La cotitura se vadira un

167
cap de cal, incovoiat sub cere, hulubele ?i caruta leganindu-se
§i saltind cu cele patru ro^i peste radacini, iar mai in urma,
descul^a, pa$ind cu bagare de seama printre bulgarii usca^i si
colturo?i, venea o fata cu un bici in mina.
Era voinica, ciupita de varsat, cu ochii v e se li; testemelul
alb ii cazuse pe git.
— Sanatate, module !
— Sa traie$ti, rindunico !
— Uite ce, sa ne macini ni$te griu.
■—■Apoi de ce sa nu-^i macin ?
Fata apuca de urechile sacului, dar mo§ul, indreptindu-se
din ^ale, o dadu la o parte :
— Un’ te bagi ?... Ai sa te betege$ti.
Ea il ajuta sa ia sacul in spinare, ?i mo$ul, tinindu-1 cu
miinile dupa cap $i caznindu-se sa nu i se incovoaie picioarele
tremurinde, se indrepta vioi spre moara ; iar in urma lui ra-
suna imbietor risul vesel $i cristalin.
— Vezi sa nu te fringi...
Atit de strain $i de nea$teptat patrundea risul acesta in
tacerea si in lini?tea $optitoare, incit parca spulberase linceda
toropeala §i multa vreme mai starui inca risul in frunzi$uri sub
acoperi$ul pravalit, pe dupa salcii, in preajma nisipurilor gal-
bene, $i petele aurii de soare rideau vesele printre crengi, abia
clatinindu-$i re^elele pe nisip.
— Da de unde vii tu, rindunico ? intreba mo$ul, dupa ce
turna griul in co$uri $i se apropie iar de cam^a.
Sprintena $i vesela, fata deshama calul.
— Unde sa adap aici calul ? Uite, apa £i-au baut-o toata
gainile.
§i din nou, tulburind rinduiala obi$nuita a locului, risul
ei fremata viu. Apoi varsa cu un plescait apa ramasa in cal-
dare. Din botul catifelat $i plin de bunatate al calului picu-
rau stropi.
Mo$neagul ridica din sprincene.
— Descul^a ?
§i din nou rasuna, neobi$nuit de sonor, pe sub salcii :
— Pai, da. Da cum ai vrea ? Uite, am mers prin padure
?i mi-am julit picioarele. Din douazeci $i cinci de ruble pe an
nu prea ai de unde te mcal^a. Eu is din catunul $evirino, ar-
gata la Ivan Postnii.
— Rau om.
— §i inca ce rau !

168
— Un camatar.
— Lasa pe to^i muncitorii lui sa moara de foame.
— De aceea te-ai ingra^at tu,. de foame ? §i mosjul o batu
cu voie buna pe spatele ei vinjos $i puternic.
Ea se §i suise in caru^a, $i intorcea calul tragind de ha^uri.
— De ce nu mai stai ?
— M-or ocari acolo blestema^ii ceia de tartori. Cind imi
macini ?
— Uite-o, nici s-o mingii nu m-a lasat. Ce sa-'fi spun ?...
Ti-oi macina eu. Vino cam pe duminica.
Ro^ile scir^iiau in padure, iar din desi? rasuna glasul
cristalin :
— Hi, glo&ba, un’ te viri ? Iar dai in cioate !...
§i-apoi se auzi :
— Mo$ule, ei, module, cum sa ocolesc Albia Ca^elei ? De
nu ma-a$ impotmoli iar...
Multa vreme umbla mo^neagul fara rost. Se oprea §i-§i
tot scarpina chelia, silindu-se sa-^i aminteasca ceva :
— Aa ?... Ia te uita !
fpopotea apa, $opoteau culorile amiezii, $opotea lini$tea,
obi^nuita lini$te mole^itoare ?i somnoroasa, dar mo^ul nu auzea
nimic caci mereu i se arata acela$i lucru inaintea ochilor.
Se urea pe dimb, dar nici nisipurile care se intindeau ne-
clintite $i mole$ite nu-1 mai bucurau, iar ar$i£a se revarsa in-
tr-un tremur abia sunlit.
Noaptea, cineva nu-1 lasa sa doarma. Mo?ul ie§i din izba.
Era intuneric $i se vedeau numai scinteiu^ele albastrii ale licu-
ricilor. Din padure se auzea stircul, §i deodata prinse a plinge
o bufni^a, tinguitor, sub^irel, in sughi^uri, a?a cum pling copiii
mici §i necaji^i.
— Aa ! Ia te uita !
Apa $opotea, $opotea umplind tacerea intunecoasa $i ne-
olintita cu ceva nou, plin de alt tile, de alt in^eles, dar mo$ul
nu se putea dumeri ce anume era, §i-§i tot scarpina chelia.
— Aa ?... Cum vine asta ?...
Intra in izba, se culca, a^ipea, dar cineva neastimparat
$i nelinigtit il trezea din nou §i el iar ie$ea afara.
Totul era ca §i mai inainte. Peste nisipuri domnea tacerea
§i intunericul. Dar pentru mo$neag tacerea asta devenise ne-
a^teptat de strains, §i intunericul nemi$cat, uscat §i fierbinte
nu mai era acum plin de imagini ale trecutului, tulburi $i

169
$terse, sau limpezi $i vii, care sa-i staruie dinaintea ochilor —
conacuri adormite, cintece rasunatoare ale fetelor, batai §i befti
ale flacailor, munca istovitoajre, sarbatori — ci ramasese numai
lini$tea, pustiul. Mo$neagul privea !n intuneric cu ochi mari
care nu vedeau niimic $i, deodata... vazu, vazu tot pustiul $i
tacerea inconjuratoare. In^elese ca in nelini$tea a?teptarii lui
era dorin^a sa rasune iar strigatul sonor ?i vesel, sa freamete
risul viu, sa umple golul $i tacerea singurata^ii.
— Doamne, iarta-ma, o ispita !... §i intra ursuz in izba,
tirindu-$i pa$ii ; se suci multa vreme pe culcu^ul de paie, pina
incepura sa se zareasca mai lamurit crengile, frunzele $i contu-
rurile nehotarite ale acoperi$ului mohorit.

Ill

Dumimica veni fata.


Tot intr-o zi cu soare se auzira dinspre padure, strabatind
printre ramuri, scir^iit de ro^i $i glasul cristalin. Glasul acesta
tulbura ciudat lini$tea padurii $i batrinul i§i ridica vesel
sprincenele :
— Uite c^a v e n it!...
— Abia de-am putut ie$i, module ; iar s-a impotmolit
gloaba asta.
La cotitura calul da din capul lui roib §i blajin, iar
-deasupra se vedea testemelul alb.
— Ai macinat, ori ba ?
— Macinat, macinat... Da-te jos $i adapa calul $i apoi ii
gusta ceva.
Calul bea, dus pe ginduri, $i stropi limpezi se prelingeau
de pe bot.
La marginea padurii un grangur scotea cu me$te$ug un tril
ca de flaut.
— Bine, desham. Las’ sa se odihneasca roibul. Tare-i za-
pu$eala. Am obosit $i eu.
El se uita la fa^a slabita, supta $i arsa de soare, la ochii
Intuneca^i §i mari^i din pricina cearcanelor.

'370
— Te-ai topit, rindunico.
— Atita m-au muncit blestema^ii, ca nu mai pot. Nu $tii
ce-i odihna nici ziua, nici noaptea... $i macar de-ar da mincare
ca lumea, da a$a e$ti tot flamind... Saptamina asta, la cosit,
am ramas fara de miini, nu altceva. Iar cind te intorci acasa,
apuca-te de fa mincare pentru toata lumea...
Dar glasul ii era ca $i inainte, cristalin $i vesel, iar ochii
erau vii, pe fa^a ei slabita $i ciupita de varsat, ca §i cum n-ar
fi vorbit de munca ei istovitoare, ci de ceva vesel, de vreo
bucurie.
Mo^neagul scoate samovarul verde de cocleala ?i-l pune
sa fiarba. Punea samovarul de vreo trei-patru ori pe an, tot la
zile mari. Stau amindoi sub salcia batrina. Samovarul toarce
imbietor $i prietenos. Petele de soare se clatina u^or. Musafirul
e la a noua cea§ca ; i§i $terge sudoarea care-i curge pe fa^a
inro$ita, rastoarna cea$ca cu fundul in sus $i pune deasupra
bucafica de zahar. Dar mo§ul staruie, $i ea i$i toarna iar ; pe
fa^a ei ro§ie $i infierbintata curge iar sudoarea.
— A$a-i, rindunico. La al^ii apa rupe iezatura, ba se in-
timpla sa ia ?i moara, dar la mine, aici, sta ca in sinul lui
Avraam. De-i primavara, de-i vara sau iama, totuna-i; apa
curge inceti$or in jgheaburi, pentru ca-i apa de izvor, ?i nici
nu seaca, nici nu inghea^a. Ehei, chiar a$a cum hiriie, cu ^iriita,
da de scos tot scoate ea vreo suta de mertice pe an, ba $i o
suta cincizeci, martor mi-e dumnezeu. Ce alta-mi mai trebuie ?
Sint satul, imbracat, incal^at.
— Da, asta-i chiar foarte bine ca apa nu poate lua moara,
de aceea n-are moara dumitale stavilare, zise ea mu$cind cu
zgomot din zahar, numai ca-i urit aici la dumneata, nisip ?i
padure, $i altceva nimic ; nu vezi un om.
— Cum urit ? Da de ce, ma rog, urit ?
Mo?neagul se nelini$ti ?i-§i ridica sus de tot sprincenele
carunte.
— Cum sa fie urit, daca-s bani ? Cu bani, dragu^a, nu ti-e
urit. Cu bani, dragu^a, ti-e bine peste tot. Intotdeauna-s oa-
meni la macinat, vine ba unul, ba altul. Vin $i vorbesc de
toate, §i ce-i in sat, $i ce se intimpla la ora§, cum merg tre-
burile, toate ^i le-arata ca-n palma.
— Un mo§ -de-al meu avea o moara pe un riu ; aceea era
moara...

171
— U r it!... Nu, urit nu-i decit cind !i burta goala, urit cind
i^i chioraie ma^ele de foame... Iaca, xna uit la tine, §i flaminda
§i goala, iar picioarele t-i-s crapate de tot.
— Da cum sa nu fie crapate !... Da §i singele. $i prin
•otava, §i prin padure, $i prin noroi, tot desculta umblu.
— Ce fel de om e acela care n-are para chioara la sufle-
tul lui ? Aa ? Da parca mult ai sa ci§tigi tu ca argata ?... $i
toata via^a ai s-o duci ca o cer§etoare... Ce, nu-i a$a ? Cine sS
te ia de nevasta...
Era intiia oara cxnd cineva ii vorbea a$a. Mingxierea
moale a zilei insorite, umbrele dantelate leganindu-se incet pe
nisip ?i iarba, ingindurarea lini$tita, murmurul nelamurit al
apei, §i vorbele compatimitoare ale mo$ului — totul xi patrun-
dea mingiietor in suflet.
Ea ofta, i§i $terse faja asudata cu mineca §i, hotarita,
rasturna pentru ultima data cea$ca cu fundul in sus.
— Mul^umesc, module. §i deodata rise : Hei, traie$te, nu-^i
fie frica ! N-ai piine ? Spovede$te-te stelelor ! Ti-e meagra ea­
rna$a ? Poart-o pe dos... Ei, s-auzim de bine, module, trebuie
sa plec. §i-a$a maninc ocara. Le-oi spune o minciuna, le-oi
spune ca n-ai dovedit sa macini $i c-am a$teptat.
Cind fata se opinti voinice$te cu piciorul in jug $i strinse
.curelu§a, mo$ul se apropie $i, sprijinindu-se cu mina de
cere, zise :
— Aa ?... Uite ce ^i-oi spune !... E$ti o fata buna, asculta-
toare, marita-te cu mine.
Se facu lini$te. Numai apa §opoti. Doi ochi lumino$i, doi
■ochi mari, deschi$i il priveau.
— Mai ginde$te-te, starui mo$ul, grabit §i tulburat, gin-
•de$te-te la tine. A ? Cit mi-a mai ramas de trait, a ? Cu tine
n-am sa traiesc eu mult, iar cind oi muri, totul are sa fie al
tau, toata moara, a§a cum este. Am sa fac testament, ai sa fii
-cucoana, mo$iereasa...
Ea il tot privea cu ochii mari, deschi^i §i, deodata, izbueni
intr-un ris rasunator §i imbietor.
§i cit linu scirjiitul ro^ilor, se auzira §i hohotele ei de ris
prin padure, pina se topira. Apoi, venind de departe, de de-
parte, de peste copaci, ramuri §i frunzi$uri, ajunse pina la el
un cintec. Cinta un glas singuratic de femeie, cind trist §i ne­
lamurit, cind infocat §i vesel. f?i cxnd se pierdea cintecul in
<iesimea padurii, se auzea din nou §opotul apei, din nou dom-

172
nea lini$tea ingindurata $i molcoma, din nou chemau fara glas-
culorile florilor, ale frunzelor, ale gizelor, leganindu-se in.
vazduh, pina ce iar razbea catre el glasul nedeslu^it, indepartat,.
singurati.c §i imbietor al femeii.
Toata ziua umbla mo?ul de colo pina colo scarpinindu-$i:
chelia :
— Aa, cum vine asta ?...

IV

De fiecare data cind venea cu griu sau dupa faina, erau


mereu acelea§i vorbe :
— Proasto, nu-^i vezi norocul... o moara nu-i de dat cu:
piciorul. Nu-i zi sa nu ci$tige, nu-i zi sa nu te hraneasca... Tot.
are sa fie al tau... Mie nu mi-a mai ramas mult de trait, ia,
un an-doi, $i pe unma ai sa-^i fii singura stapina. De scapi asta
din mina, ai sa-^i mu§ti degetele.
Ea ridea sau se supara. Apoi nu mai rise $i incepu sa as-
culte. Iar intr-o zi spuse :
— Ei, sa fie cum spui tu, ce sa-i faci ?... Am sa ma marit
cu tine... Numai sa faci numaidecit testamentul inaintea cu-
nuniei.
Cind deveni barbatul ei, ea i$i frinse miinile, indent a
din^ii $i inchise ochii de dezgust.
— E$ti putred... pu^i a pamint, ii arunca ea, cu ochii sca-
parind de minie.
— Ei, acum ce sa-i faci !... Unde ^i-au fost ochii cind?
te-am luat ?
Ea se lua cu gospodaria, se lasa cu toata fiin^a in voia
farmecului de a-$i avea ceva al ei, de a fi stapina pe lucruri.
Scoase pui, cumpara doi purcei. Se ciorovai multa vreme cu
mo$ul ca sa schimbe acoperi$ul morii. Oricit se apara mo$ul,
tot fu silit sa puna paie noi, $i moara cocheta §i vesela i$i ru-
menea la soare acoperi$ul nou. ^
Deodata moara crescu capatind parca dimensiuni uria§e.
Roata se invirtea incet $i moara sta singuratica, umbrind cu
negrul siluetei ei padurea, nisipul, via^a de altadata.

175
Dimineafa, cind femeia deschidea ochii $i cind din pa-
durea plina de roua zvoneau catre ea glasurile a mii de pasa-
rele intrecindu-se la cintec, ceea ce-i sarea intii in ochi era
acoperi$ul nou, stralucind in soare. Iar cind adormea, printre
ultimele contururi nelamurite $i $terse se topea roata intu-
necata inv!rtindu-se incet.
In via^a mo^ului se schixnbara lucrurile.
Lini$tea mole$itoare $i adormitoare se umplu de sunetele
noi $i neastimparate ale tinerei gospodarii. Gainile cotcodaceau,
purceii, care cre$teau vazind cu ochii, gui^au, $i stapina tinara
se certa cu glasul ei sonor cu oamenii veni^i la macinat.
Era cu totul robita de gospodaria care se infiripa, temin-
du-se sa nu piarda nici o zi, nici o clipa. $i zilele fara astimpar
§i pline de tot soiul de griji, la fel unele cu altele, treceau tot
atit de meet §i fara sa se mai intoarca vreodaita, dupa mm se
invirtea incet §i fara intaancere roata straveche a morii.

Padurea dezgolita prrnse a tinji $i vintul batea pina


departe printre copacii desfrunzi^i. Totul se spalacise $i se
intunecase, de parca venise cineva in noaptea adinca, trista $i
ploioasa §i §tersese toate culorile $i sunetele vii, §i de atunci
pindea tacerea rece, neprietenoasa, a$teptind ceva.
Zilele erau scurte, si gospodina statea toata vremea la
fereastra, dind grabita din andrele, impletind ciorapi de iama.
far moara, cu silueta intunecata, privea fereastra CU cauta-
tura-i oarba.
Fara de sfir^it fug ochiurile sprintene de pe andreiele
stralucitoare, fara de sfir^it fug pierzindu-se gindurile ; $i
incet, ca un susur monoton, curge cintecul trist, care cinta
altceva decit spun vonhele...
— Of ! Fe-ti-^oo... fe-ti-^oo !... spun buzele.
„...Iar pe minu^a, pe dreapta, are o alunita... cinta inima,
un semn, o alunita... iar peri$orul lui e balai ca ini$orul $i
popa are sa-1 boteze Vaniu$ka...“
— Fa-ta a dait-o dupa ci-ne nu i-a fost drag...

174
Vaniu§ka are sa-$i intinda minu^ele spre mamuca...
§i mamuca are sa-1 string a la piept...“
— ...Du-pa ci^ne nu i-a fast drag, du-pa un mo^-neag...
,,...Mamuca !... Tatuca... Prinde-a ride mamuca, prinde-a
ride tatucu, iar tatucu-i barba^elul cu cirlionfi...“
I se preling lacrimi $i ochii fericili lucesc, iar de cealalta
parte a zidului umbla mo$ul, vorbind cu maeinatorii :
— Pai, li-am spus sa vii simbata, n-aveai decit sa vii
simibata... Daea nu-i apa, nu-i. Ma pot face eu apa ?...
In dosul geamului femeia se abate de dor tinguindu-se
m eet; !i curg lacrimile, gindul ii zboara la fericire, la barbatul
tinar cu cirlionfi, la baie^elul ei Vaniu^ka, care sa-i intinda
minufele grasufe, la feti^a mititica, in codita careia ar impleti
o cordeluta ro$ie... $i cuvintele cintecului fug $i de pe andre-
lele subfiri, lucind ca apa, fug grabite ochiurile.
lama, cind se anginta padurea $i sclipea nisipul, veneau
noaptea lupii $i urlau prelung, tinguitor. Sub pojghita sub^ire
de ghea^a, apa ?opotea stins. Ciiteodata incepea sa ninga cu
fulgi mari §i g rei; zapada se rotea in virtejuri, vintul vuia
in co§ $i pe sub ferestre. Atunci se culcau devreme, $i nu-i mai
venea sa se gindeasca la nimic, nici sa viseze...
Dar, o data cu primavara, o cuprindea iar dorul dupa cel
drag cu cirlionti, indepartat, necunoscut, dupa Vaniu§ka, dupa
fetifa mica cu cordeluta ro§ie in cosita.

VI

Scunt §i u$or e somnul ibatrinilor. Mo$ul se treze$te, trage


cu urechea : nevasta rasufla lini$tit, lini^tit rasufla desi§ul
padurii. Adoarme iar, §i iar parca il striga cineva.
„Mosule, hei, module !...“ Se ridica iar, $i Lese afara. Apa
$opote$te, copacii tac, ceva negru se invaluie greoi, ca un ghem
uria?.
Mo§u] se uita cu luare-aminte, cu temere $i banuiala la
oamenii veniti sa marine §i care au ramas pesite noapte.
— Mai bine te-ai duce acasa, draga... acasa ^i-e mai in-
demina de dormit. Iaca, nici fin n-am. Mai $tii, pot veni $i

175
lupii sa-^i manince calul. Vezi, n-am §opron, n-am unde-1
pune...
In noptile cu luna, batrinul aproape ca nu donmea. Se
trezea : era liniste. Nu auzea pe nimeni rasuflind alaturi die el.
Ie$ea afara.
Printre ramuri luneca fi$ii de lumina alba, plasmuind cu
umbra fantastice forme albastrii. Florile in bataia lunii par
stravezii. Frunzisul e ciudat de alb, iar moara rasfringe o
■umbra girbovita $i grea. In jgheaburi scapara sclipiri fosfores-
cente §i, aooperita de umbra, roata se invirteste fantomatic,
meet ?i posomorit.
Apa sopote^te, §opote$te, cu un sopot fantomatic, albastrui-,
straveziu, iar mo^neagul pare un vrajitor care ratace^te prin
impara^ia fermecata.
— Poftim ! Unde-o fi ? A-a...
Nisipurile, in limbi sub^iri, se furi^eaza ho^e$te in pa-
dure, unde ramin nemi^cate §i p alid e; dar nemiscanea lor
ascunde o mi$care in adincime, necontenita, de neinvins, tin-
zind spre inima padurii, care sta incordata, amutita de a§tep-
tare ?i de frica.
Mosul cauta prin toate ungherele cele mai ascunse ale
morii, prin hambar $i pe sub plopi. Peste tot se incilcesc ace-
lea?i pete de umbra §i de lumina, peste tot domne$te tacerea
$i pustiul.
Mo$ul se indreapta spre dimb. Copacii se raresc. Nisipul
ii scir^iie tot mai tare sub picioare, $i in fata lui se deschide
■o intindere nedeslusita, plina de o via^a stinsa, abia sim^ita.
Pe dimb sub lumina lunei se zare§te silueta aplecata a
unei femei.
Mo?ul se opreste si-§i pleaca capul. In straldcirea care se
revairsa in unde albastrii, strabate, venind de departe ?i totu^i
de aproape, un glas ciudat.
— In ajunul lui sfintu Ion-Scararul, fetele impletesc cu-
nuni $i le dau drumul pe apa... Acum patru ani impletisem
§i eu una, dar s-a dus la fund... La §evirino, ii azi iarmaroc...
Flacaii se string cete, iar fetele ron^aie semin^e si maninca
nuci. Ce mai de risete... umbla ^inindu-se la brat;... iar seara-i
reprezentatie...
Lumina se mladie, albastrie, iar la marginea zarii se ivesc
Si pier naluciri, pe care nu le po£i prinde.
— ... era si o maimuta ; si oe-am mai ris... curat ca omul.
■Seam era hora in sat... se auzea pina hat depante...

176
Se face tacere. Nu-^i po^i da seama daca a durat mult
sau pu^in, cind izbucne§te deodata, ascu^it, un glas minios
de femeie :
— Cind ai sa crapi, nu mai ramin aici nici o zi. Vind tot,
sau dau in arenda, $i ffi-iu^u !...
fpuiera gros, cum fluiera barba^ii, $i ochii ei cenu§ii scli-
pesc cu rautate catre mos.
Mo$ul prinde a molfai din gura peste care curge musta^a.
S-a girbovit, a imbatrinit. N-aude sau las a sa treaca vorbele ei
§i, molfaind iar de-i salta smocurile de par din jurul gurii, pri-
ve$te cu ochi inlacrama^i spre intinderea nisipurilor, zicind :
— Daa... a acoperit tot... §i ce vesel mai era pe aici cind
eram tinar... Uite, dupa dimbul asta era satul nostru, in spatele
lui livada, iar dincolo de livada venea cimpul. Ne adunam
citeodata in spatele livezii, aduceam votca, turte, adunam
fete, intindeam $i noi hora. Tata avea cai ca zmeii. Inhamam
caii $i plimbam fetele. In padurea de dupa dimburile de nisip
era un lac, un lac mare de padure, a§a de luminos... Toamna
prindeam peste mult cu furoa...
Multa vreme molfaie din gura rotunda peste oare cad
mustatile.
— Traiam in bel$ug, aveam vreo trei sute de oi, vite,
iar femeile purtau salbe de argint la git.
§i gura rotunda peste care curg mustafile tot molfaie
$i mozole$te.
Unduie lumina albastrie, se ivesc $i pier naluciri : tree
turme de oi, sclipesc in padure lacurile, zanganesc salbele
la gitul femeilor, straluce albea^a izbelor, $i pe oerul nedes-
lu?it se profileaza acoperisuri...
Nu, toate acestea sint numai dimburile de nisip sub lu­
mina alba a lunei.
Plopii, alungindu-se ascuti^i $i nemiijca^i, se intuneca.
Nu, sint umbrele, limgi $i moarte, ale dimburilor, pre-
lungindu-se in dungi inguste.
Femeia i$i prinde capul in palme, pune coatele pe ge-
nunchi $i, intinzind gitul, se uita $i ea §i vede la marginea
zarii — acolo unde clipesc ca un far nalucirile — vede iarma-
rocul din fpevirino, cu risete, glume... mingiieri fierbin^i... bra^e
care string puternic $i brutal... un cap cu cirlion^i...
Vocea ei rasuna alaturi, stralna $i indepartata :
— Parca-i un cimitir aici. Nu mai ai ce a§tepta !... Totul
s-a ispravit.
1 3 — O pere a lese 177
VII

Toate pareau sa se fi petrecut nu demult. Ca ieri scir^iisera


ro^ile In padure, ca ieri, tot de aoolo venind, plutea aici in aer
un cintec de femeie, ca ieri...
Dar, citeodata, lovind cu piciorul in trunchiul unui copac,
de rasuna, batrinul spunea :
— Uite, §i asta trebuie taiat...
§i atunci ea se uita cu ochi mari deschi$i, speria^i, la
copac. Crengile desfrunzite se profilau sterpe, uscate $i cenu$ii,
pe oerul albastru, $i vi^e de radacini rupte ie§eau de sub ni-
sipul mi§cator.
Cind se maritase cu mo$ul $ezuse adesea aici la umbra
deasa, tolanita pe iarba verde, moale $i matasoasa, sub fo§ne-
tul frunzelor grase. O apuca groaza vazind cum trecea timpul.
De atunci mulfi dintre copacii sub care $ezuse fusesera
taia^i, §i tot mai mult se rarise padurea. Pe nesim^ite, dar
neoontenit ?i de neirwins, inainta nisipul. Se strecura cu nevi-
novatie in unde §i limbi sub^irele, aproape nevazute, furi§in-
du-se printre tufi^uri, radacini, iarba $i flori. Iar cind te uitai
radacinile erau uscate, florile vestejite, iarba arsa, pasarile
plecate, §i tri$ti copacii dezgoli^i.
$i iarasi uitau. Se mutau la umbra altor copaci, care mai
traiau inca, se tolaneau pe iarba verde sub frunzi$ul plin de
pasanele neastimparate. Anii treceau.
Citeodata i se parea femeii ca mo$ul avea sa moara peste
o zi sau intr-o saptamina, cel mult intr-o luna. Atunci incepea
sa traga cu urechea la rasuflarea lui, sa se uite la mi§carile
lui incetinite, la capul $i miinile care ii tremurau.
Acoperi$ul se intuneca incetul cu incetul, paiele se zbur-
lira $i incepura sa atirne. Numai apa mai §opotea la fel ca
inainte cu un sunet molcom, ingindurat, somnoros $i lene$; care
te adormea.
§i toate sunetele cunoscute ale gospodariei, care fusesera
odata noi, nea^teptate, care strapunsesera voios lini$tea —
larma gainilor, gigiitul gi^telor, grohaitul porcilor, glasul rasu-
nator al femeii tinere — toate palisera, trecusera $i se topisera
incetul cu incetul in $opotul lene$ $i somnoros, neintrerupt al
apei.

178
Parca niciodata nu mai fusesera aici nici oameni, nici do-
bitoace, nici forfota, nici griji, ci numai moara oaire se uita
fara sa dipeasca in gol, cu acoperi§ul ei innegrit §i incruntat,,
cu roata tot invirtindu-se, cu apa ^opotind domol.

VIII

Veneau zile intunecate, fara soare, oenu$ii, searbede, ca


pentru a-i aminti ca timpul trecea fara rost §i fara de in-
toarcere.
Totul se stingea, contururile se ^tergeau ?i nisiipurile se
ridicau in virtejuri pina la cer. Se inal^au pline de dezna-
dejde in stilpi piezi$i, intunecind vazduhul, soarele, departa-
rile albastre.
Parca n-aveau sa mai fie nieioind zile vesele, bucurie,
risete, glasuri tinere §i rasunatoare. In invalma$eala asta tul-
bure era o tristefe oarba, de neinlaturat.
Posomorita, se tira plictiseala.
Moara, oamenii, salciile, gospodaria pareau mici $i nein-
semnate.
In astfel de zile femeia striga la el cu minie $i ama-
raciune :
— Ce spui ? Hai, ce vrei ?... Parca am sa am vreodata
ceva de la tine !... Cu tine $i-un veac de-oi trai, tot degeaba...
Macar de mi-ai aduce un barbat sa-mi faca copii... Drac
batrin...
El ramase incurcat, se supara, apoi clipi zimbind.
— Nu... nu... asta... Mai a$teapta pu^in... Poate...
I§i ridica sprincenele, mingiind-o cu miinile tremurinde,
iar ea sim^i iar mirosul de pamint putred al batrinefii.
— Uf ! Cline batrin, fire-ai blestemat, drac impu^it... de-ai
crapa odata... Dar nu mai crapi ? Cioata batrina...
Femeia se zbate deznadajduita, cutremurata de hohote
de plins.
Mo$ul sta locului, jalnic, ne$tiind ce sa faca. Apoi i$i in-
crunta sprincenele carunte §i vorbe^te cu glas dogit :

13* 179
— Eu am tinut la tine, dar tu ce ? Ce-ai fost tu ? Aa ?...
Cit mi-a mai ramas de trait ? Totu-i al tan... Am sa rup testa-
mentul, uite-asa... Ai sa craipi <ie foame...
— Am sa crap. Ei si ?... Am sa plec. N-am nevoie de
moara ta.
■.Plinsul e mai slab, mai potolit.
Iar diminea^a, de dincolo de intinderea nisipurilor, lini$tit
rasare din nou soarele $i prive^te cu umbre lungi $i aurii.
§i incet gigiie gi$tele, si posomorita $i cufundata in ginduri se
invirte roata neagra, iar moara se uita cu aceea§i privire in-
cremenita $i oarba.

IX

Ca o amintire din vechi, padurea freamata de glasuri ti-


nere $i pline de sanatate, de risete si glume.
La cotitura drumului se ive$te o caru^a, apoi inca una, iar
alaturi vin un flacau $i o fata.
Rid amindoi, se ghiontesc, le stralucesc fe^ele de bucurie,
de parca n-ar fi moara innegrita, ?i nu s-ar mai usca padurea,
nici barbati batrini n-ar fi, nici amaraciune, nici a^teptare
deznadajduita. Din orice mi^care, dintr-o vorba de nimica
izbucne$te risul necontenit,. ca din senin, raspindindu-se pre-
tutindeni, fara sa i te po^i impotrivi. Rid pentru ca-s tineri, $i
tineretea e un izvor de bucurie fara pricina.
Femeia ii prive^te ursuza $i incruntata.
— Ei, ajunge, v-aj;i dragostit destul.
— §i ce, ti-e ciuda ? Iiirca batrina ! •
I se aprinde fafa ca $i cum ar fi plesnit-o cu biciul, apoi
haule$te padurea de ^ipetele $i injuraturile ei ascu^ite $i
minioase.
— Trintorilor, haimanalelor ! Hi-hi-hi si ha-ha-ha... V-au
trimis cu treaba, iar voi va inhaitat-i aici... Alt loc n-a^i gasit...
Iac-asa, am sa spun sa nu va mai marine griul. Aveti sa ple-
cat-i de aici fara nici o isprava. §i au sa va arate ei, stapinii..'.
Dar ^ipetele ?i injuraturile nu izbutesc sa inabuse groaza
$i raceala care o cuprindeau.
,,Batrina... batrina... batrina !“...

180
In ziua aeeea toate !i scapau din mina $i mo$ul nu mai
avu ragaz de injuraturile ei.
„Batrina !“
„Da, da... batrina...”
§i incepu sa-$i asculte glasul care i se ingrosase. Sim^i
cum i se ingreuiase $i trupul; aSta i-o spunea §i oglin-
joara mica.
Incet, zi cu zi, cuta cu cuta, un fir carunt dupa altul...
$i iata batrine^ea. N-avusese parte de tinere^e, n-avusese parte
de fericire, de mingiiere, nici de un strigat de copil...
— Ooof !...
Gernea, spargea farfurii, arunca cu oalele in mo$. Apoi se
liniijtea $i-l privea ^inta.
— Ce, ai capiat ?
Ea il privea fara sa clipeasca, fara sa-i tresara un mu^chi
pe fata. El insa, batrin $i bun, umbla tremurind din cap, a$a
cum umbla oamenii care sint deja cu im picior in groapa. Dar
asa era el de cind il tinea ea minte.
Fusese greu, fusese chinuitor de greu la inceput §i groaz-
nic. li tremurau miinile, praful se risipea $i ea nu izbutea sa-1
toame.
Prima data, cind mo$ul bause fara sa bage nimic de seama,
era cit pe ce sa se arunce asupra lui, cu ochii incremeniti de
groaza, sa-1 scuture $i sa-i biiguie cu limba impleticita :
— Souipa, scuipa...
Apoi se obi^nui, $i-i tum a praful in bautura regulat, in
fiecare zi.
Batrinul slabea, abia de-$i mai tira picioarele, trosnea,
cum trosnesc copacii batrini, si timpul trecea.
Muri pe nea$teptate.

In amurg, cind nisipurile se facura trandafirii, femeia i§i


chema barbatul la cina.
— Module, hai, module !
Tacerea grea §i linistea ii inghitira glasul $i nici macar
padurea, cu culmile copacilor ro$ind in departure, nu ingina
obi$nuitul ecou :

181
— Mo-$u-le !
Apa §opotea.
Femeia se uita prin moara,' prin casa, inchise cloaca cu
puii, inchise u$a ca sa nu intre porcii, $i se indrepta spre dimb.
Mo§ul zacea intins cu fata in jos, cu nasul in barba alba, cu
degetele osoase, batrine, infipte in nisipul auriu $i rasfinat.
Incepu sa booeasca cit o tinea gura, §i bocetele ei tipa-
toare se revansau deasupra mortului. Dar numai la citiva pa§i
departare, deasupra nisipurilor grele, nemi§cate $i neansufle-
tite, damnea lini$tea.
— Pe mina cui m-ai lasat ! Dragul meu... care m-ai tinut
§i m-ai hranit !... Unde sa ma due acum, saracuta de mine !...
§i peste mortul care zacea cu barba alba, $i cu scafirlia
lucioasa $i rece, se pleca §i cadea o femeie cu cozile carunte
ie$indu-i de sub basma, cu fata plinsa, puhiava $i zbircita,
cuprinsa de tristete ?i de mila pentru omul de care se legase
§i cu care se obi$nuise.

XI

Totul parea neschimbat.


Incet, ca dusa pe ginduri, se invirtea roata neagra §i
umeda, cautindu-$i numai de ale e i ; cu un murmur subtire,
cristalin, se scurgea apa, $i moara cu acoperi^ul de paie inne-
grit $i incruntat privea cu ochi morti nemaifagaduind nimic.
Cind batrina se intoarse de la parastasul de un an, se
lipi de peretele in care se ingramadise nisipul $i varsa citeva
lacrimi. Dar ea nu plingea dupa mo$. I$i amintise deodata cit
de plictisitoare $i de searbada ii trecuse viata, ca in curind
avea $i ea sa moara, fara sa fi avut parte de vreo bucurie.
Pina la urma se obi^nuise $i cu mo$ul. In padurea uscata §i
rarita era singuratate $i pustiu.
Moara se uita la ea, cu aceea$i cautatura oarba §i apasa-
toare ca §i mai inainte, fara s-o slabeasca din ochii ei neinsu-
fletiti- Dar de trait trebuia sa traiasca. Trebuia sa se sooale de
dimineata, sa faca treaba, sa dea de mincare pasarilor, sa
toarne grauntele pe co§uri, sa se tocmeasca cu macinatorii...
Cauta un arenda?, dar nimeni nu voia sa vina in pustieta-
tea asta. Nici pe ea n-o mai tragea inima la $evirino, la iarma-
roc, ca sa vada reprezentatia de la panorama. La hora juoau

182
acum fete pe care ea nu le cuno$tea $i care nu se nascusera
Inca pe vremea cind fusese ea fata.
Tocmi un lucrator.
Era posomorit, imbracat in straie proaste §i se uita pe
sub sprinoene. Dormea in moara, unde huruia zi $i noapte
piatra, iar cind veni toamna, se muta in tinda calda a izbei.
Stapina se purta aspru cu el, iar el muncea fara ragaz, moro-
canos, tacut, fara sa-$i ridice vreodata ochii.
Numai o data o privi zicind :
— Jupineasa, fa-mi socoteala.
— De ce ?
— Ma due.
— $i un’te duci ?
— Ma due. Am sa-mi caut un loc. Poate la ora$... poate-oi
ci^tiga $i m-oi duoe indarat la t-ara, $i, intorcindu-se, privi
catre drumul bolovanos care cotea in padure.
-—• Vaniu^a, zise femeia cu glas duios, tremurator ; pina
atunci il tot strigase ,,Vanka“. Vaniu^a, pai unde-ai sa te duci ?
Ce, ti~e rau la mine ?
— Rau, nerau, plec.
— Ramii, ifr maresc simbria.
— M-am saturat.
Noaptea se duse la el, dar el o injura urit $i o dadu afara.
-— Ticaloasa... mir^oaga batrfna... Dute-n...
Incepu sa-1 hraneasca bine, sa-1 imbrace, sa aiba grija de
dinsul. Ivan avea tntotdeauna votca, §i i$i batea joc de batrina,
apoi se cumin^i. Incepu sa traiasca cu ea. Dar ea nu-i trecu
moara pe numele lui cum ii fagaduise, ci doar i-o lasa prin
testament.
El se simti pe data stapin, $i roata neagra §i posomorita
incepu sa cinte sclipind ou peticele proaspat ciopllte. §i iar
era vesel $i innoit acoperi^ul de paie aurii, retezat drept de
jur imprejur.

XII

De dupa salcii, prin frunzi? $i tufe de mace?, razbeau stri-


gate de oameni cu chef, clinchet de pahare, hohote de ris §i
ctntece :
— Iu-hu-hu-hu !... Arde-i ! Zi-i !...

183
Tropotul greoi al cizmelor potcovite $i chiotele ascu^ite
ale muierilor, veselia de be^ie adusa de vint se imbiinau dis­
cordant $i ciudat cu petele de umbra ce-$i leganau ginditor
horbotele u$oare pe iarba $i cu freamatul padurii abia adiind
pe cukni.
Cind linistea invingea o olipa larma be^iei, se deslu^ea
$opotul apei, moara privea cu ochi tulburi, fara sa-$i dezli-
peasca privirea grea, §i roata se invirtea dompl.
Chiotele, injuraturile, gkuneJe, cintecele, de-a valma cu
tropotul greoi $i necumpanit al cizmelor rascolira din nou
tacerea, armonia culorilor, $i domnira neru$inate, dezlan^uite
$i bete, in mijlocul lini^tii ingindurate a padurii.
Cu ochii scinteind pe jumatate inchi$i, ou fata: stralucind
de sudoare si ro$ie de fericire, hlizindu-se proste$te, cu cozile
sure atirnindu-i pe sub naframa, stapina $edea linga fata de
masa intinsa sub salcie $i incarcata de gustari, tinind in mina
ridicata un paharel in care se clatina sclipind votca, §i cinta
cu un glas ascu^it ca gui^atu] porcului la taiat :
— Om bea-a $i-i om che-fu-iii...
— $i-i om che-fu-iii... relua vecinul ei, cu un glas ina-
bu?it, ca venind de sub pamint, leganindu-si deznadajduit
capul asudat, zburlit $i beat.
— ...iar cind mo-ar-tea ne-o ve-nii, om mu-rii $i-om
mu-riii !... relua stapinul incruntat rautacios, batind pamintul
cu picioarele ce se impleticeau.
— fpi se lega de mine... se tot lega de mine... trancanea
ca o gaila, dind mereu din cap, o femeie tinara, imbujorata
la fata $i cu ochi de muiere $ireti $i naivi totodata. Eu ce era
sa fac ?... N-am facut nimic... Nu ma tin mindra... incaltea
acelea de la ora§ nu fac doua parale. Se dau cu ro$, se dau eu
alb, se mai dichisesc, da sa le dezbraci, ia, ni§te slabaturi...
— ...om mu-riii...
— Mu-rii... se auzi din padure.
— ...mu-riii, scanda cu greutate stapinul.
' — Lua^i, dragii mei, lua^i. Doamne, cit ii de vesel, cit ii
de bine... Luati, minca^i, va mg... Este de unde. Ne-ajunge §i
de-om trai o suta de ani ! Camara-i plina, ca moara ri$ne$te
intr-una, zi $i noapte... Vamiuska, §oimul meu semet, nu-i a§a
c-avem de unde ?
— Cum sa n-avem... om mu-riii... Gura i se schimonosea
dureros $i limba i se impletioea. Cum crapi tu, babo, intii ?i

184
intii am sa-mi iau ciubote de iuft... Ce ? Ai spus ceva ?...
Moara pentru mine are sa mearga... pentru stapin. Tocmesc
un lucrator... Stapin am sa fiu eu, §i gata...
Cind prin fumul trecator al bejiei i se ivira iar inaintea
ochilor padurea, moara, munca de toate zilele, stapina se in-
toarse incruntata ?i banuitoare in toate partile, aruncindu-i in
treacat :
— Ti s-a facut se vede dor de mindra ta. Crezi ca nu vad
nimica ? Vad tot, arda-te-ar focul.
— Da ce ? Ai capiat ?
— Vad tot.
— Hm !... Traim in padure, ca lupii, glas de om n-auzi...
— N-auzi ? Atunci de ce tot umbli §i-^i intorci capul ?
— Ptiu ! Blestema-te-ar ! De batrina ce-i incepe sa i se
nazare. Ce ma tot canone$ti ?
Se isca ceva oe nu mai fusese pina atunci ?i care ramase.
O banuiala ascunsa, abia sim^ita, ratacea printre copaci, in
moara, acasa, in poiana, pina §i in mladierile glasului, in infa-
ti^are §i in cele mai neinsemnate vorbe.
Cind se asezau sa manince, stapina spunea :
— Da-mi bucata ta.
— Pai, ti-am taiat.
— Ei §i ? Na, ia-o pe a mea.
Daca flacaul intirzia1 prin moara sau statea de vorba cu
macinatorui, ea nu inoepea niciodata sa manince sau sa bea
ceaiul fara el.
— Vaniu$a, hai ca se race^te mincarea !
— Viu indata, maninca tu !
— Pai, ce ? Sa maninc singura ? Hai de maninca $i tu.
Si cearta se pomea de rasuna padurea de glasul ascutit al
femeii §i de injuraturile grosolane ale lucratorului.
Noaptea venea la ea mo$ul. Venea pe nesrmtite in intu-
neric, ou fata lini$tita ?i barba alba, §i se a?eza fara zgomot
linga ea. Citeodata zacea ghemuit cu nasul in barba alba §i cu
degetele intepenite §i incle?tate in nisipul auriu.
Nu-i era groaza, pentru ca infati§area lui, fata lui nu erau
musitratoare.
Cugetul ei se lini^tise de mult, §i mo?ul nu i-1 mai trezea...
Dar in lini^tea aceasta, pe fata aceasta senina, care nu
trada nici cea mai mica banuiala, se citea limpede :
— Si tie tot a§a are sa ti se intimple !...

185
Scri$nea din din^i, gemea din somn, se trezea in zori
acoperita de o sudoare irece, $i se uita cu ura la fa^a tinara,
plina de sanatate, a flacaului care sforaia cu gura cascata §i
cu mina lui vinjoasa aruncata intr-o parte.
Se scula ca o pisica, cu ochii verzi sticlind, $i cu mi§-
cari incete, ferite, ca sa n-o simta, fara sa-1 slabeasca o clipa
din ochi, se furi$a in col^ul odaii $i bijbiia cu miinile pe sub
lavifa. Tremura, chinuita de dorin^a sa ridice toporul cu ascu-
ii$ul luciu, $i sa-1 lase sa cada de-a curmezi§ul gurii acesteia
cascate §i plina de umbra.
El se trezea ?i se uita nedumerit la ochii salbatic a^inH^i
asupra lui.
— Ce te zgiie§ti a§a la mine ? Ce-s, de aur ?
— Cu miinile mele am sa te string de git... am sa-^i scot
ma^ele... §tiu ce li-ai pus in gind, de mult mi-am dat seama...
Ziua se umplea de ^ipete ascu^ite, de racnete, de injura-
turi, de amenin^ari §i de mustrari de gelozie.
El o batea fara cruf-are, cu aeea voluptate brutala deose-
bita, pe care o ai numai cind bati femeile.
Batuta, desfigurata, zaoea cu saptaminile, dar cum se
ridica, cum era in stare sa miste din buzele inca umflate,
suiera minioasa :
— Te-ai §i pregatit... cu mindra ta. Poate ca te-a§teapta
chiar aici... Gusta, gusta intii tu fiertura. Poate c-ai avut
timpul sa presari...
Cu cit o batea mai mult, cu atit mai tare, mai adinc se
incle$ta de sufletul lui cu mii de banuieli, de mustrari, de
tinguiri.
Ca ?i mai inainte lumina soar el e, juoau petele de aur, se
rumenea nisipul, §opotea apa, culorile vii ale zilei i$i cintau
armonia lor melodioasa, dar peste toate se lasase o cea^a ine-
cacioasa care acoperea §i intuneca totul, iar oamenii se ina-
bu^eau.

XIII

Ivan i§i incalfa ghetele scilciate, i§i puse o cama§a curata,


eaftanul, §i ineepu sa se incinga strins cu briul.
Stapina intra §i prinse a tipa :
— Golane !... Ticalosule.... Iar la mind... §i se opri.

186
0 expresie de lini§te §i de pace launtrica se a$temuse
pe fata lui, de pe care se §tersesera asprimea ?i rautatea din
ultimii ani.
— Incotro, Ivanu$ka ? ingaima stapina, simtind oum i se
stringe inima, mai gata sa se opreasca.
Ivan ispravi de incins briul, viri capatul dedesubt, i$i
lua traista §i §apca, se intoarse spre iooana, i?i facu cruce
?i se inchina adinc.
— Ramii sanatoasa, stapina. Nu ma pomeni de rau. P lea
Nu-i chip sa traim impreuna. La oe ne-am amari unul altuia
via^a ?
Se indina adinc in fa£a ei, i§i arunca traista pe urneri §i
ie?i.
Ea se repezi dupa el, il apnea de mineca $i se tiri aga-
tindu-se de ei $i plingind in hohote.
— Da cui ma ia?i, saraouta de .mine ? ! Te-ai saturat
oare de mine, porumbelul meu iubit ? Sau nu fi-am initrat in
voie cu ceva ?... Vaniu$ka, intoarce-te. Totu-i al tau. Mie
nu-mi trebuie nici macar un capat de at a...
— Nu, maiica, nu-i chip sa traim impreuna.
l$i trase mina §i pleca.
Ea ii sari inainte $i, tremiurind toata, ou obrazul impie-
trit intr-uh spasm, impro^cind scuipat, ^ipa. cu glasul inecat
de minie :
— Asa ? Atunei sa crapi, vagabond far’ de capatii, sa
crapi de foame intr-un ?ant, ?i to^i ore^tinii sa scuipe in mutra
ta ticaloasa. Sa te urnfli de foame sub garduri, calicule, stir-
pitura !
$i, tremurind de nerabdare in dorinta de a-i spune mai
repede tot ce avea pe suflet, mai ft-pa inecindu-se :
— Grapa!... Am sa rup testamentul !
El se opri, se intoarse cu fa^a la moara ?i scuipa de minie :
— Darima-fi-s-ar blestemata de moara ! Sufletul mi 1-ai
mincat !
La cotitura drumului plin de hopuri care ducea in padure
ea il ajunse iar, §i i se spinzura de git, zbatindu-se in hohote
de plins tacut.
— Vaniu$ka, n-am avut nici macar un pic de bucurie pe
lumea asta. O $tii $i tu. Tinerefea mi-am trecut-o cu un om
batrin, copii n-am avut. Numad tu mi-ai mai ramas...
1 se facu mila de femeia asta. Se opri.

18’?
— Intoarce-te ! De-acum inainte n-am sa mai spun 0
vorba.
Dar el se desfacu de ea §i pomi repede pe drum. Prin
padurea rarita care pierea, se zari multa vreme in departure
un om mergind hotarit, cu incapa^inare, fara sa-?i intoarca
capul ; §i multa vreme se zari o femeie batdndu-se cu capul
de nisipul rasfinat care i$i facuse loc, strecurindu-se sfios prin
iarba. Moara intun ecata ii privea pe amindoi nepasatoare, cu
ochii mor^i ; roata se invirtea inceti$or.

XIV

Singuratice §i triste treceau pentru stapina zilele ?i lunile.


I-era urit. Oriunde se ducea, oriOe facea, toate ii aminteau
de Ivan.
Se gindise multa vreme si se invinuise singura de toate.
D e s-ar fi intors, altfel ar fi pornit iar viata, mingiietoare,
lini^tita, duioasa.
Se uita cu amaraciune cum patrundea nisipiul tot mai adinc
§i mai adinc in padure, neonduplecat ca $i batrinetea.
Nadejdea tainica ca Ivan se va reintoarce traia nestinsa
in inima ei, iar gindul ca s-ar putea sa nu mai vie o
inspaiminta.
Nici nu mai tinea minte baba pentru a cita oara inalbisera
moara ?i padurea. Nisipul, prins de ger, nu se mai ridica in
virtejuri, ci a§tepta neminent caldura $i vinturile uscate.
Cind viscolele se domolira §i zapada se a$eza in straturi
grele, indoind crengile, iar luna rece de iama nu rasarise inca,
cineva batu in geam.
— Aa?
Poate crapase de ger vreo bima, sau poate cazuse de pe
acoperi§ vreo bucata de zapada inghetata.
Femeia i§i lipi fata de geamul inghetat ?i-?i feri de lumina
ochii cu mina. Prin tulbureala albicioasa se deslu^ea umbra
cernita a morii. Cind se uita mad bine i se paru ca zare^te
desprinzindu-se $i apoi intunecindu-se iar silueta unui am.
Dar poate ca era numai umbra copacului a^temindu-se peste
fereastra.
Inima-i zvicni de o presim^ire nelamurita. Intreba cu
nelini^te :
— Cine-i acolo ?
— Da drumul.
Puse mina pe clan^a, crapind u$a cu teama. Sco^ind roto-
ccxale de aburi inghetati, intra un om in zdren^e, patruns de
frig, cu fa$a posomorita, slabita ?i chinuita.
— Vaniu$a !
Se axunca asupra lui. Ba plingea, ba ridea, iar el §edea
posomorit, cu ochii in pamint.
— Da moara-i tot cum era.
— Da cum, Vaniusecika, lucreaza pentnu noi, draguta,
pentru mine §i pentru tine... Abia acu are sa fie pentru noi
un trai.
— Nu s-a gasit ran bun sa-i dea foe.
— Nu mai spune a§a, Vaniusecika ! Nu mai spune a§a.
Ea ne hraneste. Doar ii a noastra.
In odaia calda $i placuta, linga samovarul aburind, el ii
istosrisi povestea obisnuita a muncitorului vagabond. Muncise
ca boul, sa sitringa oeva bani, ca sa se intoarca in satul lui,
sa intemeieze o familie, o gospodarie ; dar in rastimpurile cind
n-avea de lucnu, cind umbla de la o mo§ie la alta sa-$i caute
un loc, minca tot ce strinsese.
— Uite ! ?i ridica mina de la care-i lipsea un deget. Mi
1-a rupt o marina; trei saptamini am zacut.
Ochii chinuif-i priveau inraiti.
Primele zile nu mai $tia oe sa-i dea sa manince, unde
sa a$eze musafinul $i, fara sa-$i dezlipeasca pnivirea de pe el,
i se uita tot timpul in ochi.
Noaptea, insa, incepu sa vie iar mo$ul. Zacea ghemuit ?i
nemiscat, iar femeii i se parea ca-i vede albind barba a$a cum
albea picla albicdoasa din geamuri. In toata infati$anea lui
blinda de om baton nu era urma de mustrare, ci atita buna-
tate. atita incredere copilareasca, de tremura toata cind se
trezea $i se uita iscoditoare in ochii ibovnicului.
— De-a$ putea barem arunoa o privine in sufletul tau...
Sa stiu si eu ce-i acolo... spunea ea cu amaraciune. §i cu
fa^a schimonosita de rautate, tremurind toata, $uiera : Familie
a vrut sa intemeieze... De mine n-are nevoie, numai moara
ii trebuie, ca aduoe, da de mine vrea sa se descotoroseasca...
Uf, ticalosule ! Uf, ucigasule ! De te-ar lua dracu... Cind te-oi
da afara, ai sa orapi sub un gard.

189
§ i iair mustrari, banuieli fara sfir^rt, si iar ^Lpetele dez-
nM ajduite ale fem eii baitute, $i acelea§i priviri moarte ale
lucrurilor fara de grai. $i sub aceste cautaturi oarbe, grele,
pline de o putere neinsuflelita, oam enii erau mica §i ne-
insemna^i.
Zilele, saptaminile, lunile, anii treoeau aducamd groaznica
obi^noiin^a cu via^a lor.
Iara§i nu se mai sim lea meirsul vremii, atita doar ca, ba
ici, ba colo, um oopac care fusese cindva verde ?i stufos, cu
f ream at de frunze vii, statea acum mort §i nemi^cat, ridicind
spre cer crengi uacarte §i farimicioase. In padure se a§eza
neted si lin nisipul caruia nimic nu i se putea impotrivi.
In rarele clipe cind stapina pleca dupa treburi, apa $opo-
tea, in padure uguiau turturelele §i guguiiiau hulubii salbatici
pe crengile uscate. Ivan se urea pe dimbul de nisip, se a§eza,
i$i cuprindea capul in palme ?i cadea pe ginduri.
I se parea ca mergea pe dnumul mare, pe o caldura dogori-
toare, ca umbla de la o mo§ie la alta, ca nu-1 primeau la lucru ;
ca era flamind $i gura ii era uscata. Acum uita sa se mai gin-
deasca la gospodaria, la familia pe care voise s-o intemeieze,
ca ?i cum n-ar mai fi fost nimic pe lume, debit moara neagra
§i incruntata. $i i se parea ca moara crestea nemasurat, ca u$a
se facuse cit o poarta, ca roata uriasa sclipea deasupra copaci-
lor ?i ca aooperisul strimb se ridica chiar sub norii cenusii ?i,
oriincotro i?i indrepta ochii, pretuitindeni vedea moara neagra.
Uite...
Deschise ochii, scutura din cap — soarele lucea, apa sopo-
tea, in spate, printre copaci, moara se inalla neagra.
— Iaca, am a^ipit. Ma due sa ma uit in co§uri. Se ridica §1
se duse la lucru.
Stapina se intorsese, si padurea, §opotul apei, guguitul
hulubilor fura iara§i acoperite toaite de injuraturile si striga-
tele ei ascufite de minie.

XV

Ivan era mereu dus pe ginduri. I$i pierdu pofta de


m incare; nu-i mai scoteai o vorba ; n-o mai batea pe stapina-
sa. Lucrul de capetenie tocmai asta era, ca n-o mai batea, si
asta o ingrijora cel mai mult. Nu dormea cu nopt>ile, ^inea tot

190
timpul imcuiata piinea §i merindele §i-l pindea sa nu-i puna
ceva in mincare.
— Ei, de ce taci ? De ce taci, uciga§ule ?
Intr-o zi, dis-de-dimineata, cind nu se afla nici un macina-
tor pe acolo, Ivan cotrobai prim moara $i lua ceva cu el. Apoi
aspru §i posomorit, veni aproape de tot de ea :
— Hai, mergem.
— Da unde vrei sa mai mergi ? De-ai crapa odata ! Scu-
turate-ar frigurile, inchircite-ar holera...
El o lovi cu pumnii, o apuca de cozi §i incepu s-o tim e.
Baba se aga^a convulsiv de ramuri, de tufi§uri, de iarba,
de nisip §i urla ca o vita injunghiata.
Dar cind moara ramase in urma §i-i impresura padurea
nepasaitoare, inabu^ind in crengile ei ^ipetele pline de groaza
mor^ii, atunei baba se ridica in picioare §i, tremurind ca
varga, zise :
— Ivanu^ka, dragupJle, unde ma duci ?
— Hai, mergi inainte, mergi...
tnainiau de-a lungul lacurilor care ineepusera sa sece, de-a
lungul poienilor palide de nisip. Iar cind intnara in ni^te tufi-
§uri salbatice, primtre care se impletea hameiul, el spuse :
— Ingenuncheaza $i roaga-te lui dumnezeu.
In mina care-i atirna, lucea sinistru toporul.
Ea icazu, imbratiijindu-i picdoarele.
— Dragutule, nu-ti pierde sufletul ?i nu ma omori...
Lasa-ma sa mad vad lumina zilei.
Iar el, lini^tit §i rece :
— Destui m-am chinuit. Nu mai pot... O zi buna nu am...
Sint la o cumpana grea... n-am alta scapare. Trebuia sa mori
demult, hirca batrina !
— Vaniuska, tine minte ce-ti spun : o zi feriedita n-are
sa-ti dea dumnezeu.
In groaza mortii, ea se tira, se agata de el. Dar el facu un
pas indarat:
— Ei, baba, ee nu vrei sa te inchini ? $i a§a, §i a$a tot
pe lurnea cealalta te duci.
$i ra§chirind picioaretle, cumpani toporul.
Baba izbucni intr-un urlet, dar nu de groaza; gituita de
ura, ti^nise din ea un racnet de fiara :

191
— Testamentul... Tesitamentul... 1-am ru p t!
El inoremeni cu toporul ridicat, iar ea se tavalea intr-un
hohot de ris isteric §i rautacios, lipindu-se convulsiv de pamint
?i facind dabuci la gura :
— ...1-am rupt !... l^am r a p t!... 1-am rapt !
Iar padurea care-i i neon jura dim toate parole repeta,
batjocoriitor ?i stdns, groaznicul cuvint :
— ...rupt !... rapt !...
Pe o creanga uscata, se legana o cioara.
— Ai pierdut moara !... Ai pierdut-o !... Ai piardut-o !...
Scapind toporul, Ivan pleca clatinindu-se, tinindu-§i capul
cu amindoua miinile. Deasupra lui se intindea cerul cenu$iu,
aeral cenu^iu, padurea care se topea intr-o negura tulbure
cenu$ie. Nisipul se ridica pina la cer in stilpi piezi§i, care
pomeau incovoirndu-se, schimbindu-§i mereu contururile ne-
lamurite $i pierzindu-se cu capetele lor gigamtice in norii care
se nostogoleau tulburi.
Oriunde te uitai, toate erau la fel, nicaieri nu se zarea o
raza de lumina ?i deznadejdea era fara de margin!.

XVI

Timpul treoea, fara s-a$tepte, ca $i cum nimic deosebit nu


s-ar fi intimplat. Stapina vedea de pasari, se tocmea cu macina-
torii, lua uiumul ; Ivan dormea, fereca piiatra §i dregea ce era
de dres.
— Uite ce-i, stapina. Daca nu faci alt testament, plec.
N-am de ce sta aici. Iaca, asta-i ultimul meu cuvint.
— Haidem la popa. El pastra testamentul, §i acolo
scriem altul.
Mersera la popa. Popa ie$i in cerdac $i se uita mohorit
la amindoi.
— Parinte, am venit la sfinlia-ta.
— Ce-i cu voi ? zise popa, fara sa-i asculte. De ce nu va
cununali ? Ce fel de tneaba-i asta ? Ca la pagini! Va pregatili
sufletele pentra gheena ? Sa-ji fie rapine, batrino... Sa §tii ca
n-am sa te imparta§esc cind ai sa vii la spovedanie.

192
— Cum sa ma marit, parinte ? incepu sa plinga femeia.
Ma bate de ma omoara. N-am un locu§or teafar. Da acum o
saptamina ce crezi ca i-a venit in minte ? M-a dus in fundul
padurii $i a vrut sa-mi despice capul. Dumnezeu mi-e mantor !
§ i acuma, testamentul pe numele lui, care-i la sfintia-ta, sa-1
tii. Da numai sa §tii ca daca m-or gasi ucisa sau de-oi muri,
inseamna ca el mi-a facut felul. Chiar de-ar fi sa ma taie de
vie, macar sa §tiu ca §tie ?i sfintia-ta.
Ivan facu citiva pa?i indarat. O sudoare rece ii aco-
peri fata.
„Va sa zica, testamentul era intreg !“
Capul incepu sa-i vudasca §i n-auzea ce i se spunea.
— Ehei, va sa zica la d-astea te ginde$ti ! Ti s-a facut se
vede dor de ocna ? Uite ce-i : in curind incepe cositul ; vino
pentru vreo doua saptamini la coasa, la fineafa bisericii. Asta
in loc de pedeapsa ; sa-ti ispa§e§ti a$a pacatul. Da vezi sa vii.
Ca de nu, mai afla poate §i politia... lar tu, batrino, s-ar cuveni
mai bine sa faci testamentul in folosul bisericii... Mare pacat
sa traiti a$a.
Latul se stringea de moarte. Sa piece n-avea putere. Se
dezobi$nuise de munca grea. La moara il a$tepta sodoma la
nesfirsire, fara odihna §i fara capat. Stapina nu mai contenea
cu tipetele : „Ucigasule ! Tilharule ! Ocna$ule !“ Iar el o batea
iar cu inver?unare.

XVII

Fie ca cina cu stapina cind se stingea zarea, fie ca sta de


vorba cu macinatorii, fie ca dormea noaptea, Ivan simtea ca
mai era cineva linga el. Ridica ochii ?i vedea conturindu-se
aceea$i silueta innegrita a morii.
In hiriitul pietrei, in sunetul pe care-1 modula roata, se
auzea cineva $optind moloom, vorbind neobosit, zi §i noapte
fara incetare.
Ivan se oprea, i§i pleca capul $i tragea cu urechea. I se
parea ca aude prelung §i monoton :
-— O-o-o-o-o... A-a-a-a... u-u-u...

14 193
Era o limba ciudata, deosebita, pe care nu o' in^elegea
nimeni, care insa indruga ginduri omene^ti. §i, ca §i piclele
de toamna care se a^temeau peste riu, gindurile acestea frinte,
nelamurite, tot prefacindu-se ?i mistuindu-se, pluteau slab
inchegate, abia deslu§ite :
„Esti al meu... e§ti al meu... N-ai sa pleci... E§ti al meu...
N-ai sa pieoi... E§ti ail meu...“
$i cu roata aceasta invirtindu-se alene, $i cu cladirea
aceasta neagra §i posomorita, cu paiele acoperi^ului atimind,
cu apa §opotind caden^at, cu piatra care indruga intr-una, ne-
obosita, pe aceia§i glas, acelea^i ingadmari al caror taiinic in^eles
era insa schimbator, Ivan luase obioeiul sa se poarte ca §i cum.
ar fi fost ni$te fiinte vii.
— De ce nu te duci sa maninci ? E tirziu.
— Vezi ca nu ma lasa moara.
Sau :
— S-a suparat azi roata : era cit pe ce sa-mi smulga mina.
din umar.
Sau :
— Ce s-a mai inveselit azi piatra ! Topaie, ^opaie, nici nu
pridide^ti sa torni grfu.
Cind oboseau de certuri, de batai §i de injuraturi, incepeau
cheful, be^ia, orgiile.
Venea lumea de prin sate, beau macinatorii §i se isca
larma mare.
Cind se imbata Ivan, lumea se temea de el. Se uita cu
ni$te ochi ro§ii cum e camea cruda, pe sub sprincenele incrun-
tate, cu parul vilvoi $i gulerul cama§ii rupt.
Sau plingea cu lacrimi de betiv, stringindu-$i capul in
miind :
— Bietul meu capu?or, pe degeaba te-ai vindut t u ; nici
macar pe un pac de tutun. Ce-am vazut eu pe lumea asta ?
Viata n-am avut, bucurie n-am vazut, numai atit : nisipul care
curge §i-mi ingroapa via^a... Of, moara blestemata !...
Se uita lung la moara cu o privire grea. Iar ea i se in fa ^ a
tot neagra, lini?tita, strimba — la fel desigur ca ?i pe vremea
mo$ului $i a tatalui acestuia — cu roata acoperita de mu§chi,
invirtindu-se nepasatoare. $i o ura de nestins i se aprindea in
suflet.
— Blestemata !

194
Apuca toporul $i izbi cu furie. Facindu-§i vint, infipse
toporul pina la coada in lemnul innegrit, impro$cind a?chii
imprejur. U$a se desfacu trosnind §i ie§i din tritini.
Stapina urla deznadajduita :
— Nememicul ! Lega^inl, lega^i-l! Imi darima moara.
Lega^i-1 !...
A^chiile zburau in toate parole, despicatura i$i cases
urit gura.
— Nu te apropia... ca te ucid.
O^elul grew patrundea tot mai adinc, ca in came vie, §i
omul cu fata ro§ie de incordare il implinta lovitura dupa lovi-
tura, chiuind de placere. Uite, acu§i se va darima §i prin toata
padurea va ride in hohote omul slobod :
— Ho-ho-ho-ho-o-o !...
— Legaf-i-l !... Lega^i-l !... Bate^i-l !... Vai de capul meu !...
Of, doamne, ma omoara !
— Ho-ho-ho !... Ha-ha-ha !...
Dadura fuga musafirii, macinatorii, dar de Ivan, in miinile
caruia §uiera toporul, le era groaza sa se apropie. Cu greu il
facura sa scape toporul, lovindu -1 de departe cu o prajina; il
trintira jos, se aruncara peste el, ii legara miinile la spate §i,
gifiind infuriati, il tirira sub salcii.
A doua zi, cind se a$terneau zorile deasupra nisipului,
Ivan lua toporul §i toata ziua drese sirguitor pretutindend tot
ce stricase, facind §i o u$a noua.

Cel care rarnase dupa ce muri celalalt nu mai trai mult.


Murira la un rastimp scurt, chinuifi, obosifi, dar obi^nuiti ?i
impacat-i cu via^a aceasta urita.
§i cind ii dusera pe fieoare pe nasalie, moara pe jumatate
darimata, cu $omoiaage de paie care atirnau innegrite din
acoperi§, se uita la sicrie cu aceea^i cautatura rece, tulbure,
fara in teles. Roata cleioasa, peste care crescuse mu$chiul, se
invirtea inoet, mohorita $i nepasatoare.

Nisipurile inaintau mereu, fara ca nimic sa le poata


stavili.
Multa vreme inca s-au mai zarit, iesind de sub nisip,
darimaturile innegrite ale morii. Pina la urma se facura $i ele
una cu pamintul. Nisipurile se intiinsera pina la riu.

14* 195
In nop^ile cu luna jucau nalucirile, straluceau de albeata.
izbele, se mal|a.u plopi, zanganeau salbele femeilor ; prin
lini^tea tiuitoare parea ca se aude printre lacrimi : ,,Iar pe
mlnuta, pe dreapta, are-un semn, o alumna...“
Nalucirile se destramau, nisipurile se intindeau neclintite,
albe, m oarte; de dupa dimburi porneau, negre, umbrele.

1908

T ra d u c e re de $telcina V e lis a i T eo d o rea n u si A d a S te in b e rg


UN O RA § IN STEPA
la ta , in ste p a albastra,
in a l(in d u -se un ora? de aur.

Stepa brazdata de umbre vinete se intindea tacuta, din


zare in zare, invaluita intr-o pi cl a de pulberi albicioase, §i
gifiia sub dogoarea inca vie.
Dupa un gorgan indepartat se vedea soarele ro?u, ostenit,
toropit, trist §i chinuit la sfir^itul unei zile de ar§i^a salbatica,
in care nu-?i aflase odihna.
Tistarii, dupa ce fluierasera §i se zbenguisera toata ziua,
se culcasera. Gaile nu pluteau rotindu-se, ulii nu se oumpaneau
in aer pindind §i tremurind, greierii, ace§ti cintareti ai stepei
pe care numai ea ii in^elege $i-i iube^te, nu tiriiau pe toate
glasurile.
Ultimele umbre se contopeau in picla oarba, fara de mar-
gini, iar de dupa movila asfintitul se intuneca, stingindu-se.
Pe movila, un calare^ se profila negru pe ultimele licariri ale
apusului. Nu puteai deosebi daca acel calaref era fameie sau
barbat. Numai capul cu caciula la^oasa de calmuc era intors
inspre marginea zarii, unde se stingea fi§ia insingerata.
Calul negru sta nemi^cat. Silueta intunecata a omului nu
se clintea. Stepa incremanita asoulta tacuta.
In timpuri de mult uitate, a caror amintire se $tersese
poate, tot astfel statuse pe movila silueta intunecata a unui
calaret si se auzeau $ipetele vulturilor, forfoteau fiarele de
stepa si fremata nelamuriit colilia carunta, iar deasupra intinsu-
lui stepei, pluteau libere strigate guturale, biruitoare.
Stepa tacea, §i nedintit ?i negru sta calare^ul cu capul
intors ; apusul se stingea, ?i moarta ?i tulbure se intindea
picla albicioasa §i uscata, care nu ascundea nimic.
Cind la marginea zarii intinsului intunecat ramase numai
o fi$ie ingusta, insingerata, gata sa dispara, tras de friu, calul
cobori de pe gorgan, §i fara graba, leganind 113or calaretul

199
tacut, se indrepta inspre partea unde se lasase de mult noap-
tea. $i se mistui. Pamintul uscat, zgrun^uros §i crapat, inghi^i
cu lacoonie zgomotul copitelor.

Din departure nu strabatu un ^ipat, ci un glas tunator, un


glas gros de arama. Glasul venea tot dintr-acolo unde, indarat-
nica, nu voia sa se stinga fi§ia msingerata, unde mai apareau
?i dispareau contururi, §i unde mai starui multa vreme un
sunet care nu semana cu nici unul dintre sunetele stepei, un
sunet strain lini^tii, tacerii ingindurate a nop^ii, intinsului
mistuit al stepei, strain vie^ii de stepa, naiva $i saraca, dar
atit de sine statatoare §i fara seaman.
Acest sunet greu, tremurator, starui multa vreme, inceta,
apoi se mai auzi de doua ori sourt, §i amufi. Iar picla tulbure,
intunecata, fantomatica privea parca intr-acolo, speriata §i
nedumerita.
Sunetul amutise.
Lumini strabatura intunericul ca ni§te intepaturi de ace,
pilpiind gramada, asemenea unui cuib de stele, inspre partea
unde pamintul se intindea tacut $i intunecos.
Goirganul statea negru §i pustiu. Ultima urma a zarii se
stinse.

Stepa intunecata imbra^i?a tacuta case, sau poate coline,


ori desi^urile negre ale nop^ii. Poate ca nu erau nici uli^e.
In ceea ce prive§te a^ezarile omene^ti, fi§ii de lumina se
intindeau saracacios din ferestruici mititele, $i in lumina lor
se stravedeau buruieni, scae^i $i urme vechi §i uscate de dru-
muri neumblate. Ferestruicile luminau chiar deasupra pamin-
tului, ca ni$te licurici risipi^i la intimplare sau ingramaditi in
larba intunecoasa, de parca s-ar fi adunat in taina, in cine
$tie ce scop, intinzind cercetator prin iarba §i printre buruieni
raze luminoase care se incruci^au.
Ciinii nu latrau ca la ^ara, raspunzindu-^i alene cu in-
capatinare ?i prelung, ci cite un ciine inoepea deodata sa latre
ragu§it in intuneric, inecindu-se de furie, apoi amu^ea, si iar
nu ramineau decit intunericul §i lumini^ele risipite deasupra
pamintului de ochiurile ferestruicilor.
Sa fi fost o spelunca de ho^i ? Sau sa se fi oprit noaptea
in stepa ni$te calatori care i§i ridicasera corturi ?

200
Nori uscafi, din aceia care nu aduc ploaie, acoperisera
tot cerul §i stateau-acum nedinti^i, la pinda.
Luminile risipite ale ferestruicilor staruira un timp si
incepura sa se stinga una dupa alta, ca ni$te scintei pierind
in intuneric. Se stinsera si fi§iile de lumina. Disparura bu-
ruienile, scae^ii, drumurile. Nu ramase decit intunericul
ne^amiurit si tacuit.
Dar in mijlocul somnului §i al lini§tii, in mijlocul intu-
nericului §i al nemi$carii, in doua locuri, departate unul de
celalalt, ardeau lumini pierdute in noapte. Cei de acolo nu
domieau.

Prin u$a deschisa spre terasa, o fi?ie de lumina albastra,


stralucitoare cadea ingusta pe treptele largi care duceau in
gradina, iar din intuneric se iveau ba o parte dintr-un strat
rotund cu pete ciudate de flori, pe care nu le puteai recunoa^te,
ba frunzisul lumimat in chip ciudat, de jos, al unui plop care
nu fremata, cu cre^tetul nevazut, cufundat in intuneric, ba o
bucata taiata de-a curmezi^iul dintr-o cararuie albastrie, $i pre-
tutindeni domnea aceea^i nemarginire a nop^ii.
In suifragerie, tavanul era inalt, ferestrele mari, fata de
masa orbitor de alba. Sclipea un joc de scintei in pahare si pe
argintarie ; si trei oameni cu fe^ele senine $i deschise sedeau
lini?tili, pe indelete, ca cei deprin^i sa nu le lipseasca niciodata
timpul liber, invalui^i in noaptea care domnea dincolo de
pere^i, dar si in tihna oolli§orului acestuia placut ?i luminos.
La capatuil mesei cu fata de masa alba ca zapada, sedea
un tinar purtind panitaloni stu d en ^ ti virifi in cizme cu
tuieatca inalta $i incins cu o curea peste cama$a albastra —
pesemne fratele gazdei : semanau foarte bine. Aeeea?i claie de
par ca inul, ciufuldit sal'batic, aceeasi fa^a feminina, rotunda,
imberba, purtind peoetea aoeea deosebita de blindete §i de
condescendenta duioasa proprie numai tinere^ii.
Gazda, care sta linga samovarul de argint sclipitor, era
leita frate-sau, numai ca fa£a ii era mai fina, mijlocul mai
zvelt ?i in ochii ei tineri se citea bucuria de-a fi mama.
Inginerul umbla de la un capat la altul al odaii, ingindu-
rat, cu miinile la spate, oprindu-se din cind in cind sa soarba
citeva inghi^ituri de ceai. Si atunci, umbra scurta pe care o
proiecta pe parchet il a§tepta rabdatoare, iar in silueta aceea
turtita ?i urita se vedea lamurit barbi$onul cret.

201
— De departe toate par frumoase.
— Lasa, facu suparat inginerul, caruia nu-i placuse aceasta
afirma^ie, ?i sorbi iar din ceai, in timp ce umbra scurta i se
astern use aseultatoare la pieioare, bancile universita^ii §i via+.a
sint doua lucruri incompatibile.
— A$a cum sint geniul §i crima ?
— Vorbesc series.
■ — Pai, ?i eu vorbesc series, $i studentul rise, tu insa minti.
Pentru un om via^a e pretutindeni aceea§i : §i pe bancile uni-
versitat-ii, $i pe banca acuza^iler, §i pe bancheta vagonului,
bineinfeles insa ca punotele de vedere sint diferite. Cit timp
n-ai muoegait §i e$ti singur, vezi iritr-un fel via^a, dar cum
te-a facut $ef de sectie, o vezi altfel, intr-un chip cu totul opus.
Ce noapte, fratilor ! La noi, la Moscova, nu-s nopti ca asta.
Tinarul se ridica cu o mi?care mladioasa ?i sprintena si
se apropie de patratul intunecat al u$ii deschise, care arunca
o fi?ie ingusta de lumina in adincime, smulgind din intuneric
ba o bucata dintr-un strat rotund de fieri, ba un fragment de
frunzi§, §i care slabea §i se mistuia apoi in intunericul de ne-
patruns.
— E intuneric §i nimic nu mi§ca, ca ?i cum dincolo ar fi o
prapastie. $fii ca nu-i nimic, totu§i intunericul acesta e parca
plin de ceva semnificativ, misterios §i imens. Sa te duci acum in
stepa, sa cin^i cit te ^me gura §i sa hoinare^ti a$a pina dimi-
neata !
$i deodata, din senin, inceipu sa cinte cu un glas tinar, adu-
cind pu^in a behait de capra :
„T o-re-a-dor, to-re-a-dor..."

— Petea, dragul meu, spuse Elena Ivanovna, ridieindu-se


speriata. Katiu^a doarme...
— Bine, bine, nu mai cint, nu mai cint...
— Desigur ca, in orice discutie, trebuie sa adued in primul
rind argumente logice, $i tu nu gase$ti de cuviin^a sa le aduci,
spuse inginerul, continuind sa rumble de la un capat la celalalt
al odaii, in timp ce intr-insul cre§tea enervarea impotriva cum-
natului sau ; umbra ou barbi^onul cref se ^inea neobosita de
calciiele lui.
$i il enervau nu atit cele spuse de celalalt, cit faptul ca le
spunea cu fa|a lui naiva, tinara si imberba, atit de asemana-
toare ou acea a nevestei sale. Chiar atunci cind aceasta fa^a era

202
serioasa, i se parea ca ride fara de pricina $i ca ii spune fara
glas : „CairaghiosuIe ! Tu ai argumente logice, dar mie nu-mi
pasa de ele... Am un singur argument — tineretea. Uf, obosesc
citeodata de cit de fara de griji, atragatoare $i vesela e via^a,
de cit de bine e sa traie^ti, sa umbli, sa maninei, sa ginde§ti,
sa dormi, sa rizi... $i principalul e ca aceasta stare n-are sa se
sfir^easca niciodaita. E o absurditate, dar am senzatia ca am sa
traiesc veacuriL £j>i totui va fi la fel de indracit, de vesel $i de
optimist, iar impotriva acestui luoru nu-i nimic de facut...“
Pe inginer il enerva aceasta marturisire muta.
— Dragui meu, via^a n-o fac aceia care striga, nici visa-
torii, ci muncitorii neobosili, care lucreaza zi §i noapte fara
sa-i bage nimeni in searna, da, da, da, punind caramida peste
caramida...
— Ehei, frate, asta o ?tim noi...
Pe riu l a lb a s tru o nim fa p lu te a
S cald ata d e ra z e le lunii...

„Lua-l-ar dracu ! Mai trebuie pe deasupra $i sa semene


chiar intr-atit ou nevastamiea.“
$i cu glas tare :
— Nu infeleg. Nu in^eleg de ce soarta a o mie cinci sute
de oameni care simt in miinile mele, §i pe care ii pot... carora
.le pot otravi via^a, sa le-o fac ou neputinta de trait, de ce
grija pe care le-o port, straduin^a mea, lupta pe care-o due,
ca sa le imbunatafesc tnaiul, de ce toate acestea nu fac doi
bani. D,ar iata, daca un mucos ca asta...
— Nu te supara, Jupiter..:
— ...uite, daca un baie^andru, inca pe bancile ?colii, are
sa se urce undeva in pod, sau are sa intre intr-o latrina §i are
sa inceapa sa ^opteasoa citorva muncitori : „Jos sdavia ! Jos
burghezia ! Traiasca proletariatul !“ — de ce aoest lucru tre-
buie sa aiba numaidecit o valoare deosebita ? In ce chip
schimba ?i imbunatate§te via^a, de ce promite fericirea ?
— Pai, pentru ca...
— De ce, continua inginerul fara sa-i asculte, ingrama-
dind o sumedende de argumente, de ce ceea ce am ob^inut eu,
cu risoul de a-mi pierde locul — sa se cladeasca aici spitale §i
$coli, care vor deservi peste o mie cinci sute de oameni, lipsifi
cu totui de confort, de roadele civiliza^iei — de ce acest lucru
n-are nici 'o valoare, nici o im portant ?

203
— Pent™ ca o $coala ?i un spital pot fi cladite de orice
om care nu-i ticalos, dar sa mergi printre muncitori §i sa le
spui ca, chiar in cele mad bune conditii exterioare de via^a, ei
nu sint decit robi pe vecie, asta nu oricine se va duce'sa le-o
spuna, iar de s-ar duoe, va $ovai indelung pina s-o faca.
— l^i aminte§ti doar, Leolia ? §i tot fara sa-1 asculte, in-
ginerul se intoarse spre nevasta-sa, cautind aprobarea ei. In-
cepusem sa ne $i stringem lucrurile, eram gata sa plecam de
aici, cind am primit o talegrama ca direc^ia e de acord.
Zveltefea ei, rochia ei alba, fa^a dragala?a spuneau parca :
nu iau parte directa la discu^ie, dar nu va da^i oare seama ca
datorita prezen^ei mele aici, linga samovarul sclipitor, totul e
curat ?i orinduit cu gust §i nu sim^i^i oare anume din piucina
asta caldura $i duio^ie in inima voastra ?
Iar ei pareau sa fie de acord $i sa spuna : da.
Inginerul incepu iar sa umble prim odaie, tacut, cu capul
in jos, $i umbra lui, asouiltatoare, aluneca fara zgomot, de
parca ar fi existat o legatura stranie intre ea $i aceasta ingin-
durare.
Dar desigur ca afara de infata?area exterioara, aceasta fe-
meie zvelta, imbracata in alb, i§i avea personalitatea ed, un
grai al ei, gindurile ei. $i zise :
— Dar bine... Uite, voi vorbi^i, discuta^i... dar de ce eu...
de ce mie... Uite tu, Kolea, tu, Petea, ave^i amindoi o activitate
la care tinefi, fiecare face... Kolea vine de la slujba ?i vad in
fiecare zi cit e de obosit, dar in acela?i timp ma uit cu invidie
la el ca-?i are lucm l lui. La fel $i cu Petea. Chiar daca se lasa
antrenat prea mult, dar traie^te ! Pe cind eu ? Zi dupa zi umblu
prin odaile goale, stau §i privesc in gradina sau in stefia... sau
ora$elul acesta dezgustator... au sapat peste tot ca ni$te
cirtife...
— Lena, spuse nemulfumit ingmerul, umblind prin odaie
tot a^a de ingindurat, nemul^umit nu atit de eeea ce spunea
nevasta-sa — nu auzise ce spusese — cit de faptul ca-i intre-
rupea cursul gindurilor §i vorbelor lui. ■
— Atunci la ce-am mai invafat ? continua ea. La ce aveam
nevoie de asta ? Ain invatat doisprezece ani. Toata copilaria,
toata adolescen^a mi-am trecut-o doar cu asta. A$ vrea sa §tiu
pentru ce am lucrat in laboratoare, am dat examene — se in-
timpla sa nu dorm cu lunile — mi-am sleit puterile ? $i acum,
poftirn !

204
Ea desfacu miinile ou un gest care arata neputin^a §i ama-
raciune.
— Lena ! spuse iar inginerul cu severitate, dar stapinin-
du-se, ca sa fie corect cum era intotdeauna fafa de nevasta-sa.
Lena, n-ai dreptate. $i sorbimd ceaiul, domolindu-se, zise : Ai
un copil, e$ti mama ?i educatoare.
Ea tresari toata, ca strabatuta de un fiar.
— Ei, da, da... §tiu, §tiu... Afara de asta, trebuie sa mai-
stau linga samovar, sa ma imbrac curat, ingrijit, §i sa caut cu
oriee pre^ sa nu imbatrinese ; ?i sa mai citesc pu^in ?i revistele,
ca sa nu fiu-prea proasta, §i... §i multe altele.
$i a?a cum, cu o clipa inainte, el sim^ise ca vorbele ei nu
erau la looul lor, tot astfel sim^i acum ca e vino vat fa^a de ea,
nu pe deplin,. dar fara indoiala vinovat.
— Lenocika, toate astea-s adevarate !... Parca eu spun ca
nu ? Doar $i-am mai spus, la iama, dupa ce termin lucrarile,.
iau concediu $i te due la Piter. Acolo ai sa te odihne?ti. Avem
sa ne ducem la teatru, la expozi^ii, la concerte, §i avem sa ne
vedem cu prietenii. tn^eleg ca e?ti tinara si ca ^i-e dor de
via^a. Nici nu-^i po^i inchipui cum ma zbat, cum nu ma gin-
desc decit in ce fel sa ma smulg din pustietatea asta, din
fundul acesta de stepa afurisit. $i toate le fac numai pentru
tine, draga mea. O §tii §i tu...
Ea rise nervas, cu un ris scurt, rautacios, se ridica §i se
apropie, zvelta §i alba, de u?a deschisa asupra intunericului.
— Ei, da, desigur, pentru mine viata nu-i decit la Piter,
pentru tine $i pentru Petea insa via^a-i pretutindeni, chiar §i
in pustietatea asta. $tiu ce vrei sa spui : pentru o femede tinara
$i atragaitoare via^a nu consta decit in concerte, baluri, socie-
tate, iar intr-un mediu obi§nuit unde se lucreaza, ea nu poate
decit sa se plictiseasca, ca o captiva.
El se incrunta din nou §i n-o lasa sa-1 contrazica mai
departe.
— Lena, §tii cum privesc femeia, cultura... Ce sa fac daca
a§a s-au intimplat lucrurile, daca asta-i realitatea ? Eu sint
inginer, alerg, ma zhat, ma cert cu muncitorii... Medicul, seful
de gara, fiecare i?i are ocupatia lui, munca lui, care-i citeodata
anevoioasa $i plictisitoare. Dar tu ce po^i face ? Unde ^i-ai
putea intrebuin^a cuno^tin^ele ? De-ai fi terminat medicina, ai
fi putut lecui oameni. In^elege odata, Lena !
Ea tacea, ou miinile lasate neputincioase in jos, si el, pa-
truns de un sentiment incon^tient de bucurie ca dreptatea e

205<
de partea lui $i ca ea era vinovata de ceva, duse la buze mina
ei $i i-o saruta.
— Copii, iubi^i-va §i nu va certa^i, iar eu va voi blagoslovi
pentru ca e douasprezece §i jumatate §i-i timpul sa mergern la
culcare, ?i Petea ii binecuvinta cu degetele impreunate.
— Ei, ei, ei, aposlole a! vLsului, culca-te mai degraba.
Aveai de gind sa pleci miine cu locomotiva, dar ai sa dormi
probabil pina la unu.
— Scumpii mei, ca §i Tatiana, eu „zorile le-ntimpin de pe
balcon 11 1...
— Ba in pat, sforaind de Se aude in toata casa §i facin-
du-^i aparilia abia la masa, eu fa^a adormita, puhava de somn.
Lena i§i prinse fratele de mol ?i-l saruta pe fnunte.
— Du-te, baiatul meu. E tirziu, e timpul sa ite culei.
— Lena, nu crezi ca daca ramin fara par are sa ma prinda
mai bine ?
Plecara in odaile lor.
Inginerul lua de bral ou drag pe nevasta-sa §i o duse
prietenos in odaia de culcare. Ceva blind §i cald, care aproape-i
amintea lacrimile de bucurie ale copilariei de mult uitate sau
de timpul logodnei, li se revarsa in suflet. Era ca $i cum s-ar
fi intors spre el cu o alta latura a sufletului ei $i coarde ne-
cunoscute lui. sau de care uitase, rasunau trist, ginga§ §i mi$-
cator.
§i ii parea rau sa renunle la aceasta atmosfera de duio^ie,
de apropiere sufleteasca lipsita de patima.
Pem ele paturilor facute straluceau in albea^a lor.
Si cind ea, scuturindu-?i capul, lasa sa i se resfire valu-
rile de aur, el sim^i cum o cea^a u§oara incepea sa intunece
aceasta stare sufleteasca duioasa. Facu o sforlare violenta ca
sa inabuije sentimentul intunecat ?i autordtar care-1 ^cuprindea,
rastumind totul ?i nefinind seama de nimic.
Nu, acum era totuna. Se apropie §i-$i imbrali^a nevasta,
care-?i ririica mirata capul, iar parul i se resfira pe umeri §i
peste sini. El o imbrali§a, silindu-se sa nu fie brutal.
Pentru el nu mai exista decit un singur lucru : trupul
acesta tinar ?i orbitor, care il atragea nebune^te. Renun^a la
tot, uita tot, numai sa fie a lui.1

1 A luzie la un v e rs din E v g h en i O n eg h in de A. S. Pupkin,

:206
In aceasta consta nein^eleasa, nestavilita fericire a
omului...

In casa inginerului lumina se stinse. Dar intr-un alt loc.


pierzindu-se departe in intuneric, doua ?iruri de ferestre ra-
masera luminate pina diminea^a.
Feres trele de jos eirau tacute §i perdelele nemi§cate.
De duipa o perdea luminata aparea §i disparea din cind in
cind umbra intunecata a unei siluete de femeie... o coada pe
umeri... pieptul... brafele... Lumina palea, §i fereastra care se
intuneca treptat, abia mai luminind, sfida intunericul nop^ii $i
se topea... Dupa un rastimp perdeaua se lumina iar toata... O
umbra tresarea... Un ris ragu$it... vorbe urite... $i asta se re-
peta cind la una, cind la a doua, cind la a treia fereastra.
Sus era zgomot $i se auzeau ^ipete, glasuri, zanganit de
tacimuri.
Pe scara murdara care suia piepti§ la etaj, luminata de o
lampa mica de tabla, unii coborau, al^ii urcau, cu $epci in cap,
in bluze soioase fara cingatori, cu fe^ele asudate ?i obosite
dupa ziua de munca.
Cum intrau in sala, se pierdeau in larma §i in fumul al­
bas trui.
Prin aerul dens se deslu$eau cu greu capetele, masu^ele,
tejgheaua cu farfurii §i sticle. Dupa tejghea sta un om voinic,
cu gitul teapan ca de lup, iar de sub sprincenele ve?nic incrun-
tate priveau doi ochi ageri, carora nimic nu le scapa.
Cind ii vorbeau clienfcii, pe fe^ele lor se citea un senti­
ment de frica, de stima $i de dispre^. Il chema Zaharka.
Cineva urla :
— Treizeci $i doi ?i patru !...
— Vanka-a ! De e§ti fiu de ca^ea, saruta-ma...
— Fugi la Aniutka...
— Am sa-fi mut failcile...
O -oh ! Lui du m n ezeu c it m -am ru g a -a t
T o-otusi p rin tre sfinfi n-am fost prim it...
D u-upa o fru m o asa-am alerg a-at,
D a-ar $i cea u ri-i-ita m i-a fugit !...

— S st!
— La dreapta-n plasa...
— Eh, mama ta !
— Nu behai aici linga mine !...
— Rima !...
— Pe Gla^Jta, pe Gla§ka, n-auzi ? Pe cea grasa...
•— Chiftele de pore, ^i-am spus s-aduci...
In norul fumuriu din care se desprindeau impestri^at felu-
rite glasuri de oameni, certuri, cintece, strigate, risete §i in-
juraturi, rasunau deosebit de incordat hunuitul §i pocnetul dur
?i sec al bilelor de biliard care se rostogoleau.
$i a§a era in toate salile, §i nu era un colt in care sa te
odihne$ti, sa po^i include ochii §i sa te Iasi in voia oboselii.
Pe scara uncau mereu clien^i noi, de parca n-ar mai fi avut
sfir$it, in timp ce al^ii ooborau, ispravind sa manince din mers,
§tergindu-$i buzele dupa votca bauta, terminindu-§i injuratura
pe jumatate rostita, $i se cufundau in intuneric.
In mijlocul fumului §i al vorbelor, printre barbi $i mustati,
printre hainele de piele §i bluzele soioase de muncitori, nu se
vedea decit o singura sdlueta de f emeie.
Se strecura printre mese lin, ca o pisica, purtindu-$i fara
zgomot trupul tinar ?i mladios, imbracata intr-o bluza alba,
simpla, nu prea curata, schimbind farfuriile murdare cu altele
curate. Pe fata ed palida se citea neru$imarea, iar pe buzele-i
subtiri flutura un zimbet ciudat care nu se stingea niciodata.
Era un cinism tacut, fara vorbe urite, fara amanunte res-
pingatoare. Nu avea nimic murdar sau provocator, dar zim-
betul acesta necontenit pe fa^a palida §i ochii aoe?tia negri, in
care nu puteai deslu^i daca sticle^te desfriul sau rautatea,
parca spuneau :
„Tot aicea-s !... Na !... Ia-ma cind ?i cum vrei...“
Trecea fara sa priveasca pe nimeni, cu acela?i zimbet, ceea
ce-i intarita.
Prin fum, prin tipe'te, prin sunete inabu^ite de farfurii,
prin larma necontenita de cintece $i injuraturi, o urmareau
ochi sticlind de afitare.
—■ Kara Zaharovna, un paharuh
— Karocika, un paharel.
— Frumoaso, mai da-mi o bere.
Oamenii ii intindeau paharele, paharelele, ?i beau ca sa
mai poata sta inca o data de verba cu ea, sa mai poata privi
inca o data in ochii ace$tia negri si atitatori.
Iar ea umbla ca o regina, cu capul sus, sootea dopul, turna,
lua paharele murdare, umbla lin, u$or, fara sa se clatine, umbla
§i zimbea, iar pe fa^a-i palida sta intiparita neru?inarea.

:208
Numai un singur om cu ceafa de lup $i in fa^ are de sta-
pin se uita din cind in cind lini§tit la ea, privind piezi§ pe sub
sprincenele incruntate, cu ochii mici $i impungatori, §i nu-^i
dadeai seama daca oglindesc siguran^a puterii biruitoare sau
furia neputincioasa a unei robii apasatoare.
Un hamal cu ochi alba^tri, blinzi, in dosul carora privea
fiara a^ipita, sedea la masa plina de sticle, fara sa-$i intoarca
grumazul de taur, cu miinile si picioarele ra$chirate ; §i locul
parea strimt pentru el printre oamenii aoe§tia zgamoto^i, care
foiau in jurul lui.
El urmarea cu o privire grea femeia ?i, cind se apropie de
el, ii prinse bra^ul mai sus de cot in laba lui enorma de urs
$i aproape ca se auzi trosnind osul sub^ire.
— Auzi ? N-am sa ma uit la bani... am strins destui, am
sa-ft fac o casa.
Ea se opri, aplecindu-?i nesim^it spre el trupul sub^ire $i
mladios. Nici un mu§chi nu-i tresarea pe fa^a palida §i zimbi-
toare, cu toata durerea de nesuferit a strinsorii. Numai buzele
sub^iri zimbeau mai tare, iar din ochii negri scapara o lumina
$i mai rautacioasa.
$i, ca un §arpe care s-ar fi strecurat fo$nind prin iarba
uscata, ii ?opti intr-un soi de §uierat :
— Lasssa-ma !
— Nu vv-rei ?...
$i deodata, cuprins de o furie de taur, cu ochii injecta^i,
ii sufla ragu?it in obraz, §i atit de aproape incit ea ii vedea
numai ochii $i ii simj^ea buzele umede, tremurind sub musta-
lile pleo§tite.
— Nu vvrei... cu tata-tau... i^i pare mai dulce ?
Cu un tipat strident ca de pasare, strabatand larma, zgo-
motul §i fumul, ea se lasa adinc pe spate, apoi se arunca asupra
lui, rasturnind paharele de pe masa, prinzind cu mina libera o
sticla care se clatina. Fa^a parca i se ?tersese. Zimbetul dispa-
ruse ; nu-i ramasesera decit cele doua pete negre ale ochilor.
El vru sa-$i fereasca fa^a cu laba lui enorma, dar sticla
il plesni, nimerindu-1 in cre§tetul capului, §i intr-o clipa fa^a
i se acoperi ca de o pinza ro?ie.
— Mmm !...
Dindu-i drumul ?i clatinindu-se, el se ridica gifiind ca un
taur care, nefiind indeajuns de ame^it, a cazut in genunchi
numai pentru o clipa, apoi, rasturnind un scaun, incepu sa-§i
frece fa^a umflata, calda §i naclaita.
15 — Opere a lese 309
Se uita imprejur cu ochii injectati. Cu toate ca ?i-i §ter-
sese cu mina, vedea totul ro§u §i simjea cum se dezlanjuiau in
el puteri supraomene§ti, carora nu $tia inca cum sa le dea
drumul.
Iar ea umbla lini§tita, cu capul sus ca o regina, §i... zimbea.
Zaharka incepu sa stringa repede tot ce era pe tejghea $i
sa ascunda farfuriile §i sticlele.
§i atunci, acoperind totul, rasuna :
— Hei... rup !...
Masa grea, cu tot ce era pe ea, se ridica $i se lasa in jos
si se prefacu trosnind in a§chii care zburara peste capetele aple-
cate in graba §i se implintara in pere^i. Tejgheaua fu smulsa
cu un trosnet §i rasturnata ; farfuriile $i sticlele cazura spar-
gindu-se.
— Ehe-he-hei !
— Da-i !...
— Bate-1...
— Da-i la falci !...
— Cu sticlele... cu sticlele !...
— Vai-vai-vai !...
To^i ci£i erau in tractir tabarira pe el ca mu$tele. Fiecare
il lovea unde §i cum nimerea. 11 bateau cu fe^ele congestionate,
ro$ii, salbatice, injurind ragu$it. Il bateau pentru ca era uria§,
pentru ca avea o putere monstruoasa, pentru ca-i singera rana
cascata din cap, pentru ca ei to£i, deopotriva cu el, nu aveau
nici o putere asupra acestei femei, pentru ca nimeni nu putuse
stapini trupul acesta mladios, cu fa^a palida §i zimbitoare. Il
bateau pentru ca fiecare ar fi vrut sa spuna ce spusese el $i
nu indraznise.
Iar el ii zvirlea in laturi ca pe ni$te ca^ei. N-avea ce face
cu oamenii. El prefacea in landari mesele, scaunele, tejgheaua,
dulapurile ; smulgea cercevelele ferestrelor, §i sclipind zburau
fandarile oglinzilor tractirului, pline de murdarie de muste.
Parea ca incearca sa darime insasi zidurile.
Podeaua se facuse alba toata de tencuiala care curgea de
pe pere^i, de a$chii de lemn, de farfurii sparte. Gramada de
trupuri omene§ti inlanjnite, clatinindu-se §i trosnind, se pra-
valea urit de la un perete la celalalt; $i prin rasuflarea grea,
gifiitoare, prin blestemele jji injuraturile care £i$neau printre
din^ii incle^tali, apareau miini, picioare §i citeodata capul cu
rana cascata. Din cealalta sala sarira jucatorii de biliard, §i
incepura sa-1 bata cu tacurile $i cu bilele.

210
Zaharka statea la o parte, incordindu-?i gitul ^eapan, re-
tragindu-se pujin cind ghemul de trupuri omene§ti se apropia
de el, §i urmarea atent bataia cu ochii lui mici §i rai de pore
mistre^.
— Da-i in coaste !... Da-i la coaste cu ca lciiu l!... Da-i in
burta, da-i in burta, da-i in burta !... Nu-i atinge fa£a !... Da-i
in burta... Da-i la coaste §i in burta !...
Cu acela§i zimbet nepieritor, Kara umbla lini§tita, strin-
gind paharele §i sticlele care mai ramasesera intregi, ?i se ferea
fara graba, cu o mi$care lina §i mladioasa, de oamenii care se
tavaleau pe jos.
Lovindu-se orbe§te de pere^i $i tot tavalindu-se, mormanul
viu ajunse in u$a, o smulse $i se rostogoli pe scara, capetele
lovindu-se de trepte, §i miinile aga^indu-se de balustrada pe
care o smulsesera.
Hamalul se rostogoli pina jos. Era sa se opreasca la u$a de
intrare, dar mul^imea se napusti indirjita asupra lui, ?i el se
trezi in uli^a, trintit in buruieni. U$a se inchise.
Era intuneric §i liniste. Sus ardea ca mai inainte lumina,
$i se auzea un zgomot discordant de voci, jipete $i larma. La
etajul de jos, ferestrele luminau slab §i egal prin perdele.
Hamalul se ridica cu greutate §i ramase nemi$cat in intu­
neric, plin de un sentiment adinc de satisfac^ie lini$tita pe care
i-1 dadea puterea cheltuita §i faptul ca sus in sala totul era
numai iandari.
£j>i, deodata, il cuprinse o izbucnire de minie :
— Dar biliardul ? Se opri o clipa, sim^ind de mai inainte
placerea incordarii cind, opintindu-se, va smulge biliardul, il
va tiri, §i-l va rostogoli cit era de mare pe scari.
Dar ii trecuse furia.
— Duca-se dracului !...
$i o porni fara nici un jel in intunericul bezna, pe linga
dimburile care se in$irau neavind prin intunecime nici o ase-
manare cu locuin^ele omene?ti. Luminile celor doua §iruri de
ferestre ale tractirului apareau din ce in ce mai departate. Pa-
rul naclait i se lipise pe cap.
La inginer lumina se stinsese. In fa$a lui, deasupra, in
jur, stapinea intunericul tacut $i uscat.
Merse multa vreme, impleticindu-se, apoi se opri linga
bordeiul lui, trase cu urechea si auzi de dupa u$a strimba o

15* 211
rasuflare inceata §i lina. Batu cu pumnul. Imediat se auzi un
lipait grabit de picioare desculte, §i un glas de femeie spuse :
— Tu e§ti, Osip Mitrici ?
— Deschide !
U?a scirtii, se deschise pe nevazute $i el intra inauntru.
— De ce ?... §i urma o injuratura murdara.
Statura o clipa in intuneric, unul in fata celuilalt, fara sa
se vada, el cautindu-i parca pricina de cearta.
De altfel se putea ?i fara pricina $i, avintindu-se, lovi
femeia. Ea cazu.
— Osip Mitrici, fie-ti mila de mine... fie-ti mila de mine...
Valeu, taica !... fie-ti mila... Valeu, doamne !... Ma omoara....
Batea §i calca in picioare, cu cizmele, femeia intinsa in
intimeric pe podeaua de lut. O batu cu o cruzime reee §i con-
centrata, pina ce amuti, ?i trupul ei incepu sa se lase moale ?i
ascultator sub cizmele lui.
O tiri de cozi in curte, inchise u$a si se intinse pe patul
tare, lasindu-se in voia oboselii §i a somnului greu de betie,
care-1 cople^ea. In intimeric ii zimbea alaturi o fata palida fara
ru?ine.

Intunecoase sint nemarginitele nopti de iulie din stepa,


intunecoase, lini§tite §i misterioase, de parca rostul oamenilor
s-ar margini la o insula minuscula, pierduta in oceanul intu-
nericului nemi§cat §i uscat, iar particelele acestei imensitati
sint cele obi§nuite : pelin uscat, pamint uscat §i zgrunturos,
pustiu, singuratate §i tacere ; a$tepti, §i e ca §i cum te-ar atinge
cu aripa o pasare nevazuta scotind un fipat ascutit care fi-ar
trece prin inima §i ar muri apoi fara zgomot in intuneric.

Totul e tulbure §i nelamurit, dar imprejur, asa cum se


intimpla intotdeauna inainte de ivirea zorilor, totul ia fiinta :
§i pamintul, $i cerul care incepe sa albastreasca, §i noura$ii
care mai motaie incS, dar sint gata sa se trezeasca §i sa se
faca trandafirii.
Glasurile stepei s-au $i trezit §i au inceput sa sune.
In aerul subtire, cenusiu-§ters, plin inca de tristetea dimi-
netii se aude :
— Ho-ho-ho-ho-ho !... Hi-hi-hi-hi !... Hi-hi-hi-hi !...
Rasuna putemic si plin, tremurind de putere si de nerab-
dare, la citeva verste departare, risipind ceata §i aburii pe care
n-apucase inca sa-i ridice dimineata.

212
Oamenii spuneau :
— Ei, necheaza un minz.
Alt minz ii raspundea : „Hi-hi-hi-hi !...“
Iar un altul : „Ho-ho-ho-ho !...“
Ca §i cum ar fi avut o tainica legatura cu cerul, care se
facea tot mai limpede $i mai limpede, cu terasamentul liniei,
care pomea galben in stepa deocamdata pustie, cu stilpii de
telegraf, sub^iri ca ni$te creioane, pomind §i ei in stepa, ra-
suna :
— Hi-hi-hi-hi-hi-hi !...
Minjii nechezau intr-un anume fel, a§a cum necheaza nu-
mai diminea^a.
— Drumul e inchis, iata de ce necheaza, cer sa fie lasa^i
sa treaca, spuneau oamenii.
Peste un rastimp se auzi un sunet sub^irel, abia urzit, care
staruia leganat §i prelung, dar care i?i avea injelesul lui :
— Ti... ti... i-i !...
§i inca de doua ori :
— Ti... ti... i-i !...
Adica drumul e deschis.
Un pana? alb filfii deasupra locomotivei joase $i negre a
trenului de lucru, §i ro^ile prinsera sa clipeasca una dupa alta
§i sa vorbeasca intre ele. Tot inte^ind clipitul $i vorba incepura
sa goneasca cu platformele joase incarcate cu nisip $i piatra ;
iar in coada alerga vesela $i u^oara ultima platforma, plina de
oameni cu fe^ele arse de soare si purtind cama§i ro§ii, albastre,
albe. Lope^i, timacoape, rangi de fier impungeau aerul, iar pe
margini atirnau picioare in ghete rupte sau in opinci ; dar cele
mai multe erau desculfe, arse de soare si murdare.
Panasul alb flutura pierzindu-se in zare. Abia de mai raz-
beau din stepa ultimele inginari ale rojilor.
Toata stepa i§i desfasura acum alene, pina la marginea
zarii, vilcelele line, dimburile, intinzindu-se tacuta, u?or albas-
truie in albastrul dimine^ii.
Era pustiu. In tacerea aceasta, in care rasuna ciripit de
pasarele, stepa i?i depana gindul ei, lini§tit, enigmatic, inca-
run^it de veacuri, caruia nu-i puteai prinde in^elesul, dar ii
sim^eai neincetat tristejea domoala.
La o margine, ca o amintire de demult, albastrea o movila
singuratica $i tacuta. Indaratul semaforului, in locul unde apa-

213
ruse §i pomise In stepa trenul de lucru, parea sa fumege pa-
mintul. Fumul alb se ridica in nenumarate coloane vii lega-
nindu-se spre cerul limpede de pe care de mult se mistuisera
noura§ii hamici.
Fumul se inalta parea deasupra unor movili^e de lut. CLnd
te uitai insa mai de aproape, vedeai ca movili^ele erau bordeie
§i colibe impra^tiate pina departe, in grupuri sau razle^e, fara
uli^e printre ele, fara fundacuri, fara biserici. Zaplazuri §i gar-
duri nu erau, iar pe pamintul uscat ?i crapat, brazdat de dru-
muri vechi, batatorite, cre^teau scaie^i §i buruieni.
Parea ca o hoarda necunoscuta a trecut prin stepa, §i a
poposit peste noapte, §i ca deasupra corturilor se ridica fumul
de tizic mirosind acru.
Legind insa toate astea de reprezentarea pe Care o avem
despre oameni, despre omenescul obi§nuit, statomic §i ve§nic,
se zareau dincolo de calea ferata cladirile albe ale garii, §an-
tiere in lucru $i o cladire frumoasa, cu gradina, cu straturi de
flori, cu plopi, sera §i fintina arteziana, in care locuia $eful.
sec^iei de intre^inere a caii.
Iar in partea cealalta, la marginea ora§elului, se ridica
dreapta §i inalta cladirea noua, dreptunghiulara, a tractirului.
Era acoperita cu stuf $i se vedea ca fusese facuta la repe-
zeala. Omul care o cladise venise ?i el de pe alte meleaguri $i
innoptase in stepa : placindu-i locul, se gindise sa nu piece a§a
curind, facuse un gard de nuiele, un §opron, sapase o fintina,
iar deasupra fintinii se ploconea mereu cumpana inalta.
Ca $i pasarile de noapte, casa asta ducea o viat;a de noapte,
dar femeile erau sculate de mult $i se foiau ingrijind de tre-
burile gospodariei.
De$i e tinara via^a ingramadirii acesteia de bordeie —
mladi^a care s-a prins in stepa arsa ce se intindea galbena
eenu§ie, nemarginita $i de necuprins — totu^i la marginea ora-
$elului sclipesc albe in soare cruci mari §i mici, proaspat cio-
plite, iar sub ele, lutul galben e de curind sapat.
$i nu vezi un copacel, un tufis, un firicel de iarba.

Tot a$a de infrigurata, grabita §i neostenita clocote$te in


ora$el §i via^a muncitoreasca, care incepe cu mult inainte de
rasaritul soarelui.

214
Unii ung cu lut pere^ii §i acoperi§ul bordeiului scund $i
orb, de la care se prelunge§te umbra lunga a dimine^ii, al^ii
stau in u$a §i cos de zor cizme, butnarii fac putinele, gospodi-
nele gatesc in cur^i, la vetrele sapate in pamint, fiertura de
diminea|;a.
Intre bordeie, pe tejghele facute ca vai de ele, cu acope-
ri§uri de scinduri prinse in graba, se vinde in mijlocul larmei
de glasuri cam e de miel, ro?ii, castrave^i, piine proaspata §i
votca botezata cu apa.
— Bor§ fierbinte !... Bor$ fierbinte !...
— De ce-mi dai bani fal?i, afurisitule ?
— Da, da, da !... Intotdeauna... Nu da niciodata buni...
— Pai, Igna^ka ii face singur. Sa ma bata dumnezeu de
nu-i a$a.
— Ehei, ticalosul, $i-i baga pe git si tu line-te cu ei...
Drept e ca cizmarul Ignat, chior, pistruiat §i agitat, pe
linga treburile lui, face $i bani fal$i ; tope§te, toarna, iar daca,
in timp ce face asta, se apropie cineva de el, se intoarce cu
spatele §i, mestecind ceva intr-o crati^a pe foe, spune :
■— Lasa-ma in pace, nu vezi ca-s ocupat ?...
incruntat ?i nemul^umit, da drumul in buzunar bancu^ei
false, scotoce$te multa vreme in buzunarele pantalonilor largi,
cautind una buna, §i spune suparat :
■— Ce casca^i gura de parca cine §tie ce-a^i vedea !... Parca
a^i fi la panorama !
Precupe^ele pa^ite incearca care mai de care argintul in
din^i, il suna pe piatra §i intimpina neincrezatoare §i cu teama
pe fiecare cumparator, ca §i cum ar fi un escroc.
In pia^a deasupra careia se ridica soarele era larma, se
auzea injurind de dumnezeu, rasunau strigate de femei, iar
caru^ele stateau cu hulubele ridicate. Caii deshama^i, cu ha-
murile alunecate pe giturile aplecate, mestecau zgomotos finul
aruncat pe jos dinaintea lor. Intrerupindu-se §i vorbind fara
sa se asculte unii pe al^ii, cumparatorii se apropiau de carute
ca sa cumpere varza, cartofi, castrave^i.
To^i se zoreau de parca ar fi vrut sa se ia la intrecere cu
soarele, care se ridica tot mai mult deasupra stepei, §i cu um-
brele bordeielor, care se scurtau mereu.
Bor§ci, un laran cu parul ro§u ca focul, vinde bors rusesc
fierbinte, ca§a §i tot felul de mincari gatite de nevasta-sa
inainte sa se lumineze de ziua.

215
Foarte grabi^i, vin in fuga acarii, conductorii, manevran^ii
care intra in tura ; lacatu$i §i montori, pe care-i a?teapta depoul
de locomotive ; hamali §i lucratori de linie, care n-au apucat sa
intre in artel, burlaci cu to^ii. $ezind pe jos sau stind in pi-
cioare, chiar linga tarabe, oamenii mu§ca din piinile rotunde,
sorb $i mesteca, silindu-se sa se sature pentru toata ziua, pen-
tru ca la lucru n-au unde minca. Apoi platesc §i pleaca repede.
Tot aici i?i povestesc, pe scurt §i in graba, felurite nouta^i,
intimplari, §i mereu rasuna tunetul glasurilor lor sanatoase.
Ajutorul de mecanic, cu fa^a supta §i cenu^ie in care nu-
mai din^ii sint orbitori de albi, imbracat cu o scurta de piele
slinoasa, mesteca in graba, inghite anevoie intinzind gitul §i po-
veste$te cu gura plina :
— Ivan Mitrici §i cu mine am pus locomotiva la garnitura...
Linia fusese pusa chiar atunci, $i trenul circula de proba. £j>eful
mi^carii a dat voie publicului sa mearga gratis. Fara plata ga-
sefjti intotdeauna mu§terii, §i trenul s-a umplut ca nu. era chip
nici sa rasufli. Am pornit. Mergeam incet, pentru ca linia n-a-
vea balast. Unde ne opream stateam multa vreme in stepa, pen­
tru ca, vede^i voi, $inele se departau §i muncitorii se dadeau
jos §i le fixau iar la loc. $i era o caldura, §i mu§te §i praf ; to^i
erau leoarca de sudoare, nu alta. Iar in vagoane mul^imea era
inghesuita, $edeau unii peste al^ii, cintau $i faceau larma. $i
iata ca trecem pe linga un riu. Imprejur stepa pustie ardea ca
focul. $i Ivan Mitrici spune...
To^i ceilal^i asculta mestecind §i ei in graba si inghi^ind
anevoie.
— ...sa ne oprim, nu vezi ce zapu$eala-i, sa-i lasam sa se
scalde. Ne-am oprit. Lumea se bucura... Sar to^i ca ^i?tarii din
vizuini $i se imbulzesc pe mal. Se dezbraca intr-o clipa §i intra
in apa...
— $i femeile ?
Ochii le sclipira, se mai apropiara $i alji oameni, care mes-
tecau §i ei, $i incepura sa asculte peste umarul celorlal^i.
— Da, to^i, §i femeile, to^i citi erau. Sa fi ramas poate
vreo zeoe in vagoane. Risete, larma, de parca innebunisera. Ar-
§i^a era mare, iar in apa era o placere.
Ascultatorii cascau gura, se uitau unii la al^ii $i dadeau
din cap.
— §i femeile, batu-le-ar sa le bata...

21 6
— Iar Ivan Mitrici se uita la ele, a?a goale cum erau, ?i
spune : „Ia pune carbuni“. Eu zvirl carbuni, iar el deschide re-
gulatorul ?i trenul porne?te. Vai, fra^ilor, ce-a fost ! Sareau cu
to^ii a?a cum i-a facut mama lor, uzi cum erau ; apucau sub-
suoara hainele, cizmele, ghetele, ?i fuga dupa tren, ?i fugeau
dupa tren de-a lungul liniei, de le ie?ea sufletul...
O izbucnire de hohote, un val de ris acoperi deodata totul.
— Goi ? !...
— N-au avut timp...
— Fugeau va sa zica de-a lungul liniei ?... Ha-ha-ha-ha !...
— $i femeile !
— Ha-ha-ha-ha !...
— Mai ales femeile !...
Totul se cutremura imprejur, ?i risetele se raspindeau pina.
departe in stepa tacuta, care nu lua parte la nimic.
Soarele se ridica tot mai sus.
— I-am lasat sa alerge cam vreo jumatate de versta, iar
cind am oprit, toti dadura buzna $i se imbracara in vagoane.
In locomotiva noi muream de ris...
Bazarul se golea.
— Mincafi, mincafi, copii, spunea Bor^ci, sco|;ind cu un
polonic de metal bor§ul din cazanul atirnat deasupra tizicului
fumegind. Uite ce bor$, numai grasime ; mielul era de mina
intii. Minca^i. Sa dea dumnezeu sa ajunge^i §i voi tot a$a
de gra?i.
. De sub sprincenele ro^ii, sclipea ascufita §i neprietenoasa
cautatura lui nestatornica.
Nu-i placeau cei de la calea ferata. Pentru el, ca §i pentru
intregul ora§el, ei erau boierii.
Cei- de la calea ferata la rindul lor nu-i vedeau cu ochi mai
buni pe cei de la ora?. Pentru ei, orasenii erau o adunatura de
oameni, venifi cine stie de unde ?i care n-aveau decit un singur
gind : cum sa te jacmaneasca. Nici nu puteai ?ti de ce neam
erau. Venisera prin parole astea care singur, care cu copii fla-
minzi, nu se ?tie de unde, ?i, fara sa ceara voie cuiva, i?i sapa-
sera bordeie in pamint strain. Acum vind, cos, te imbraca, te
incalfa, te ?mecheresc, te imbata cu votca, aduc femei ?i string
cu infrigurare copeica cu copeica, fara sa fina seama de nimic,
pentru ca sa se intoarca apoi din acest loc strain pe locurile lor
indepartate, care li-s dragi, unde sirit mormintele parinfilor lor,
unde sint cimpii, paduri de mesteceni, ape lini?tite.

217
Un val lung §i o ripa despart aceste doua lumi, dar una nu
poate trai fara cealalta.
Bor$ci — nimeni nu-i cunoa§te numele de familie adevarat
— a adus o data pe inserate, nu se §tie de unde, intr-o caru^a
trasa de un cal §chiop, o gramada de copii flaminzi $i goi §i o
femeie chinuita. El mergea in urma caru^ei, gonind doi miei $i
stimind cu biciu$ca praful de pe drum. $i-a sapat un bordei, a
taiat mieii §i acesta fu inceputul. De atunci i-au pus numele
de Bor$ci.
Noaptea i se aduc vite mici, de furat, iar el, fara sa aprinda
lumina, le taie in intuneric, le desface §i diminea^a vinde clien-
lilor care se inghesuie bor§ proaspat §i gustos, ca$a §i buca^i de
carne fiarta.
Familia $i-o line in friu.

Despar^ita printr-un val inalt §i un §anl adinc de ora§elul


cu focurile diminelii fumegind alb, se intinde o lume deosebita
cu obiceiurile, interesele, legile, regulile, nenorocirile §i bucu-
riile ei proprii.
Pe nenumarate linii, lucesc petele ro§ii ale vagoanelor.
Platforme deschise vin una dupa alta in §iruri nesfirsite. Pe
nisipul galben stau ingramadite ro^i, arcuri, traverse, §ine, in-
tr-un talme$-balme$ §i o dezordine haotica. Ca furnicile forfo-
tesc oamenii peste tot, due, aduc, fac rinduiala. Fumurile albe
ale locomotivelor pufaie. In depoul imens bat ciocanele, huruie
asurzitor fierul §i prin por^ile cascate se vad locomotivele intu-
necate. Dinspre cladirile care se construiesc, se aude bocanitul
topoarelor.
Trenurile de manevra se mi§ca inainte $i inapoi, ciocnin-
du-§i tampoanele, si chemarea lor se aude pina departe in vaz-
duhul straveziu al diminelii, iar fluieraturile macagiilor care
alearga de la un capat la altul al trenurilor suna de departe
tinguitor $i sublire : Ti-ti-i-i-i-i !...
Pe liniile de garaj, linga vagoanele impra$tiate unde locu-
iesc provizoriu cei de la calea ferata, se joaca in nisip copiii, pe
vetre fumega fierturi, gospodinele intind rufele spalate.
Viala muncitoreasca pulseaza aici cu ritmul ei deosebit,
impra?tiata peste spa^iul imens al §inelor.
$i soarele care se ridica tot mai sus blagoslove$te totul.
Umbrele se scurteaza §i stepa arnu^te.
Calea ferata inainteaza galbena in departarea fara de
sfir§it.

218
n

De§i toata noaptea in casa lui Zaharka ferestrele au fost


luminate $i s-au auzit cintece, ppete, zanganit de tacimuri §i
loviturile bilelor de biliard, totu$i dimineapi a inceput devreme.
De mult au fost mulse vacile ?i s-a tot ploconit cumpana
fin tin ii; argatul uria$ cu barba rope cu fire carunte, cu piciorul
$chiop, a adus §ontic-$ontic lucrurile de la gara, iar nasul ii lu-
ce§te ro?u. Pasarile satule cotcodacesc, porcii se scarpina de co-
vata p ciini lap>$i, zanganind din lan parile tirite pe jos, se reped
ca fiarele cind aud dupa gard papi trecatorilor.
O gospodarie temeinica p infloritoare ip duce via^a in
curtea plina de §oproane p magazii, dupa o rinduiala bine
stabilita.
£j>i pretutindeni, in curte, in tractir, unde femeile, ridicin-
du-p poalele fustelor, spala podelele, p la bina, unde dulgherii
ro$covani in cama$a rope, cu gulerul desfacut p far a cinga-
toare, bat cu barzile, terminind cladirea pravaliei, pretutindeni
vezi silueta unui om voinic cu gitul teapan. Zaharka insup nu
face nimic. Se apropie numai de lucratori, se uita pe sub sprin-
cene p bodogane§te :
— Pune grin da mai adinc in zid...
Sau :
— Nu vezi ca trebuie sa dregi hamul ? Roade greabanul.
Nu vezi, ai chiorit ?
— £j>i tu, ticalosule, de ce-ai lasat hamurile pe jos ? Pentru
pomenirea sufletului tau ?
Pentru ca toate observapile lui sint drepte, top se tem de
el p -1 asculta, p gospodaria mare merge, a$a cum merge fara
gre$ corabia unui capitan dibaci.
Tuturora incep sa le chioraie matele de foame, pina ce in
sfirpt, §tergindu-p fap. asudata, Zaharka intra la ei in casa sa
bea oeaiul.
In odaile unde sta familia lui Zaharka, totul e dupa tipicul
obi§nuit, ca in orice casa de mic-burghez. Perepi cu tapete ief-
tine, cu flori p pasari, icoane enorme imbracate in metal inne-
grit, pe mese, fe^e de masa prafuite, iar in tablourile de pe pe-
rep calaresc generali.
In jurul samovarului enorm al tractirului, care pufaie, stau
Zaharka, nevasta-sa — o femeie uria?a, umflata toata p cu fapi
galbena — p fata.

219
Hamic mai e soarele de vara al stepei. Nu apuci sa deschizi
bine ochii, ca el s-a ?i ridicat sus, deasupra stepei, bate in gea-
muri §i se farima in scintei jucau$e in ceaiul care tremura in
pahare, in farfurii, in samovarul stralucitor de curat, §i tot cauta
sa se uite in ochii lui Zaharka. Dar in ochii lui nu te po^i uita,
caci se ascund posomori^i sub sprincenele stufoase.
Taie cu cle§tele zaharul in buca^ele mici, culegind cu grija
farimiturile in gura, §i bea tacticos, luind pe limba o buca^ica
de zahar §i ^inind cu trei degete farfurioara aburinda. Vorbe$te
pu^in, sacadat, §i grumazul lui ^eapan de taur pare sa se gin-
deasca §i el tot timpul la treburi.
$i, deodata, izbucne?te :
— Tu, vaca ! Nu te mai saturi. Numai sa te indopi, dar de
muncit, sa munceasca al^ii.
Femeia umflata ca un balon, cu fa^a galbena, in care se
vede numai dunga ochilor, soarbe din cea^ca cu teama §i cauta
sa sfir$easca mai repede de baut, ca §i cum ar ocupa un loc
strain $i ar cere ingaduin^a pentru dimensiunile ei.
Altadata ii raspundea :
— Nu-i pacat sa spui a?a oeva, Zahar Kasianici, oare nu
muncesc eu, a§a bolnava cum sint ?
— N-are sa te ia dracu ! Bolna-a-va !... Ti-ai hranit un
dinapoi ca nu mai incape pe scaun. Doarme si numai la min-
care viseaza.
— N-ai frica de dumnezeu...
— Sst !...
Clatinindu-se §i ^inindu-se de pere^i, femeia trecea in alta
odaie $i ingemmchea. I-era greu sa stea in genunchi. Se trintea
cu.burta §i cu fa£a la pamint §i, cercind sa-§i ridice ochii la
icoane, se ruga :
— Doamne !... Tu vezi doar. Tu mi-ai trimis boala. Spu-
ne-le, deschide-le ochii, sint o femeie bolnava... Imi vine greu
sa rasuflu... uite, ma §i inabu§ cu totul.
Icoanele intunecate o priveau in tacere, fara sa-i raspunda.
Fusese ?i ea odata o fata voinica, cu pieptul plin. De dimi-
nea^a §i pina-n noapte cinta de rasuna $i se tavalea de ris fara
nici o pricina. Apoi se maritase cu Zaharka — §i amu^ise. Acum,
soarbe din farfurioara apa goala fiarta, oparindu-§i buzele, nu­
mai sa termine mai repede §i sa poata pleca, sa n-o mai certe.
Citeodata Kara ii taia vorba :
— Ei, Ji-o fi destul ! Bine ca n-ai gasit pricina de cirteala.

220
Ca si pasarelele, Kara nu sta o clipa locului ; se ridica rae-
reu, umbla, sorbea jumatate de cea?ca §i era satula. Dadea or-
dine, zorea femeile care munceau, spalau $i cura^au in tractir.
Nu le lasa sa rasufle nici o clipa, $i to^i se temeau de ea ?i n-o
puteau suferi. Iar pe fa^a ei palida staruia acela§i zimbet §ters,
ca §i cum zimbetul acesta ve?nic ar fi putut s-o apere de oa-
meni $i de curiozitatea lor.
Cind trecea pe linga maica-sa, se uita peste capul ei : locul
ii parea ca si gol.
Cind trecea pe linga tatal ei, genele ei lungi se lasau tre-
murinde in jos, de parca ar fi vrut sa ascunda sub ele o dra-
goste mare sau o ura adinca, fara cru^are. $i zimbetul tremura
convulsiv, gata sa se §tearga.
Numai araxeori, o data la trei sau patru luni, cind venea
un pachet cenu$iu, stingaci invelit, cu o scrisoare de la barbatul
ei de la regiment, taja parca i se desfereca pu^in, zimbetul i se
?tergea §i se vedeau numai oearcanele ochilor adinc infundafi
in orbite.
Cite doua zile purta in buzunar plicul nedeschis §i mototo-
lit, apoi il rupea, il arunca $i iar ii pierea din minte chipul omu-
lui palid, slab, care era in armata §i nimerise acolo dintr-o ne-
intelegere.

Dupa ce i$i beau ceaiul $i nu mai raminea in ceainic de-


cit o ap?oara abia verzuie, dadeau samovarul la bucatarie.
In jurul unei mese de lemn alb, neacoperita, stau doua ser-
vitoare cu fe^ele asudate ?i cu poalele fustelor sumecate. Tot
ele sint si fete in stabiliment in cazurile de mare graba §i nevoie.
Argatul, cu fa^a mare $i rosie, sade pe lavi^a, cu piciorul
?chiop sub ea. Seara face pe portarul stabilimentului.
De nenumarate ori i?i toama din samovar in ceainic $i din
ceainic in ce$ti §i beau sorbind cu zgomot, mu^cind din resturile
de zahar, tot adaugind cite un cuvint la vorba care nu se mai
isprave§te.
Intr-o duminica cind pia^a era plina de zgomot, inghesu-
iala, larma $i o padure de hulube statea ridicata spre cer, caci
se adunasera ^aranii cu tot felul de pasari, Zaharka, cercetind
cu atenjie pre^urile, se apropie de un car in paiele caruia gui-
tau disperati ni$te purcei. Un ucrainean sta sprijinit de hulube,
cu pantaloni foarte largi, cu fundul atirnind in jos. Tragea din
lulea, apasind cenu$a fierbinte cu degetul inasprit, §i se uita la

221
fumul care se ridica din lulea. Linga roata, picior peste picior,
statea o fata descul^a privind speriata, sau poate mirata.
Zaharka se opri :
— Se tocme$te ?
Fata avea umerii obrazulUi u§or bucala^i $i proaspat ar§i
de soare $i asta da chipului ei an aer de placuta toropeala, spe­
cifics celor ce locuiesc in stepa.
Ucraineanul tacu multa vreme, se uita la fumul lulelei
care se ridica deasupra nasului, apoi, fara sa scoata luleaua din
gura, raspunse :
— Pai da, se tocme§te.
$i cind cazura la injelegere, goli luleaua de tocul cizmei §i
spuse impaciuitor :
— Nu-i ca sa slujeasca, ci ca sa se mai ciopleasca, adica
sa inve^e ceva. La ^ara ce vezi ? Vite, balegar, prostie, dar cind
te ui^i aici, to^i is de§tepj;i ! $tiu tot, in^eleg tot, §i mai e $i
drumul de fier. Lasa sa se duca la oameni cu carte, sa stea la
ei §i sa mai prinda cite ceva...
Cind Zaharka o sili sa faca ceea oe faceau fetele din sta-
biliment, o scoasera din $ura unde, incercind sa se spinzure, i§i
virise capul in la£. Iar acum fata, sorbind cu buzele pilnie din
farfurioara, poveste$te deschizind gura §tirba $i neagra :
— Apoi a venit lacatu^ul.
— Ei?
— $i pe urma unul de la artel.
— Ei ?
— £j>i pe urma unul cirn.
— Ei ?
— $i pe urma jupinul a adus doi, pe antreprenor §i pe
Kirka.
— Ei ?
— Iar eu i-am spus jupinului : „Ce-s eu ? Mi-am vindut
sufletul ? Cum sa las pe doi deodata ?“
— Ei ?
— Ei, jupinul m-a plesnit §i mi-a spus sa-mi fac slujba,
ca de asta primesc simbrie.
— Ei?
— Ei, $i pe urma §i tu i-ai dat afara, erau be^i §i se pur-
tau foarte urit.
— Ce mai de lume a fost aseara aici, spuse cealalta ; i$i
prinse nasul intre degete, §i-l sufla §i se $terse pe genunchi.

222
Avea o fafa chinuita. Am dat fuga cu sora-mea la Ga$ka. Am
ad us pe Fenka, pe Lizavetka... Valeu, doamne !... Valeu !...
Ea se inchirci de durere, cu barbia la genunchi. De cite ori
venea prea multa lume, Zaharka le trimetea prin ora?el pe la
bordeie, $i ele aduceau vreo sora, vreo fata sau vreo nevasta
de-a cuiva.
— Valeu, dragii mei !...
— Da ce ai ?
— Ma-nabu$... mi s-a strins un ghem sub inima...
— Cum asta ?
— Toate maruntaiele mi-s betegite, $i ma inabu§.
— Te-au batut ?
— M-a batut de moarte barbatu-meu, doi ani m-a batut.
— Umblai cu al^ii ?
— Nuu, nu m-am legat de nim en i; spunea numai ca am
picioare mari, §i nu-i placeau.
Cealalta se uita la picioarele ei §i-§i alatura, intorcindu-le
pu^in, picioarele sale desculfe $i murdare.
— Adevarat ca-s mari. Ba nu, §i ale mele-s la fel. Da
acuma unde-i ?
— M-a lasat, traie$te cu alta.
— Ei ?
fjlchiopul nu asculta ce vorbeau. li facea placere numai sa
spuna, intre sorbiturile fierbin^i, a c e st: „Ei ?...“ Din pricina
ceaiului ii curgeau pe fafa broboane de sudoare §i pe nas i se
legana o picatura fierbinte.
$i nici sa se opreasca nu putea. O data pornit, a$a o ^inea
intr-una. Avusese odata in gubernia Riazan familie, ?i-o du-
sese intr-o saracie lucie. Venise in stepa sa stringa oeva bani
$i a$a traia aici de aproape douazeci de ani. Slujea unde nime-
rea §i, oricit il jacmaneau ?i-l asupreau, sta pina il dadeau afara.
Pe unde mai era §i ce se intimpla cu familia lui uita sa se mai
gindeasca, prins de munca asta silnica.
O data trebui sa scoata din stabilimentul lui Zaharka pe
un client beat care nu voise sa plateasca. $chiopul nu numai ca
batu $i alunga pe to^i clien^ii, dar alimga §i fetele §i strica tot
ce era in odaie.
— Da ce, ai capiat ? intreba cu asprime Zaharka, a doua
zi dupa bataie.
— Pai, cine §tie cum a ie$it, se mira ^chiopul, desfacind
nedumerit miinile ?i ridicind din sprincene.

223
— Prostule, da cine trebuie sa $tie ?! Doar tu ai apart.
Poftim de incearea sa faci pe un prost sa in^eleaga.
— Habar n-am... Se vede ca am inceput sa dau cu stinga,
de aia...
— Pai, daca ai dat cu stinga, eu- am sa-^i opresc din sim-
brie cu dreapta.
— Fie-^i mila de mine, nu ma laga... $i tragind la o parte
piciorul ^eapan, ca de lemn, cazu la picioarele lui Zaharka.
Dar Zaharka, neinduplecat, acoperi paguba din leafa lui,
pina la ultima copeica, ba lua $i mai mult, pentru ca socoti $i
dobinda.
$i $chiopul roboti din greu aproape un an fara sa primeasca
o copeica.
Gifiind, inabu?indu-se, stapina i§i tirii picioarele ?i cu greu
intra pe u$a pe care o umplea toata.
— Vai, doamne !... Pofta buna.
— I^i foarte mul^umim, da la masa nu te poftim.
Gifiind si purtindu-$i cu greutate trupul uria?, se a§eza pe
lavi^a care incepu sa trosneasca.
— Mi-e greu sa rasuflu... Ma trezesc noaptea §i stau, $i
stau, imi in^epenesc §alele §i ma gindesc, barem de s-ar face
ziua. Dar zi tot nu se face ?i eu de intors nu ma pot intoarce...
Incerc sa trag aerul, §i pina-1 trag cu buzele imi ies ochii
din cap.
— Sinte^i prea grasa $i de aceea va vine a$a de greu ; va
inabu?iti de trindavie.
— De-a^i urnbla la vaci, de-a^i freca podelele §i a$i sta
linga cuptor, atunci a£i dormi bine.
— Duniu^ka draga, pai a? fi bUcuroasa s-o fac. Doamne,
de-a§ avea numai putere... Ma doare inima de-atitea mustrari.
— E timpul sa mori, spuse $chiopul, §i picatura de sudoare,
care se legana ginditoare la capatul nasului cu narile pline de
par, cazu in ceai, iar in locul ei se prelinse indata alta.
— Macar de mi-ar trimite-o domnul, a? fi mulfumita, Pa-
$enka. Numai ca s-a suparat dumnezeu $i nu-mi mai trimite...
moartea.
Din crapaturile ochilor aparura doua lacrimi, ca doua pica-
turi de roua, $i ea le lasa sa curga, fara sa le §tearga.
$chiopul facu din ochi servitoarelor §i spuse uitindu-se
la u$a :
— Mi se pare ca vine Zahar Kasianici.

224
Speriata, cu fa^a pleo$tita, stapina cauta sa se ridice, se
propti in miini $i, ridicindu-se in sfirsit, pleca cu pa$i mici,
ciuda^i, ie§ind cu greu pe u?a. In bucatarie oamenii rideau :
— A zburat ca glon^ul.
— A venit sa bea ceai.
— Cica-i stapina !... Cucoana !... In casa nu i-au dat ceai
§i atunci a venit aici, la bucatarie.
Prin fereastra deschisa se apleaca cineva cu o scufie veche
pe cap, cu ochii vii ca de $oarece, un nasuc ascu^it de pasarica,
$i un glascior de tenor fonfait ! tremura sub^ire §i lingu^itor :
— Va desfata^i cu ceai §i zahar. (Sa va fie de bine.
— Cum auzi de ceai, ai §i rasarit aici.
In u$a se ive?te un calugara§ pipaind parca cu ochii, cu
frica, scuturindu-$i rasa gaurita ?i soioasa.
— Eu ma rog lui Hristos pentru voi, iar voi nu va indura^i
de un ceai.
— Da stapinul $tii ce-a spus ? Daca mai vine in bucatarie,
asmu^ili ciinii.
Totu§i, ii toarna apa calduta, ii dau o buca^ica de zahar, §i
el incepe sa bea cu o mutra fericita :
— Iaca ieri, stapinul mi-a adus un paharel ; el singur mi
1-a adus. Na, mi-a spus.
— Iar tu pentru asta duminica iar ai sa-1 faci de doua
parale ?
— Ei, ce sa-i faci ? Aceea-i pentru lume. Iar asta pentru
numele domnului. Totu$i el m-a rugat sa le predic tirgove^ilor
sa nu fure, ca iaca, iar i-au §terpelit un sac de faina. Ei, §i pe
•hi i-am... Da, tu, tinerico — mai toama-mi un ceai — ai face
bine sa-^i faci o pomana... niciodata nu ma chemi la tine... Tre-
buie sa fii focoasa...
Iar ea raspunde, somnoroasa cum e :
— Sa-mi fac pomana pacatuind, sau ce ?
— Cit traie$ti in lume faci pacate. Orice pomana-i o fapta
buna, $i orice dar ^i se ia in seama. Uite, cind ih-Oi intoarce la
manastirea mea, m-oi ruga lui dumnezeu §i pentru tine...
— Da tu nu tii de nici o manastire. E$ti un vagabond,
un golan.
— Ei, §i ce ? Da din golani nu ies oare sfin^i ? Sigur ca ies.
Vezi $i tu, sfin^ii n-au nici unul o para chioara. Is flaminzi §i
goi. Adica-s golani.
Acest calugara$ ratacea toata saptamina prin ora$el, cer§ea
la gara, §i seara bea la Zaharka tot ce stringea. Duminicile di-

16 225
minea^a se a$eza la rascrucea din fata casei lui Zaharka, se
indrepta cu fata catre soare, i$i facea cruce un rastimp mai
lung, apoi se intorcea spre tractir si, ridicind miinile, incepea
sa predice cu glas subtirel, tremurator §i $uierator, dar ascutit,
de se auzea departe, in timp ce i se umflau narile §i-i sclipeau
ochi$orii de §oarece.
— In numele tatalui, al fiului ?i al sfintului duh !... Cada
pe pamint viermi §i gindaci, §i omizi, §i vipere, §i balaurul din
tara faraonilor, caci peste masura s-a umplut paharul, de curge
peste margini. $i de ce ?... De ce inghite balaurul din tara fa­
raonilor pe pacato?i ? §i unde te-ai putea duce ? N-ai unde te
duce. Peste tot sint numai pacato^i, toti sint facuti din acela?i
aluat... Ehei !... Domnul a spus : ,,Mai u§or trece camila prin
urechile acului, decit ajunge bogatul in imparatia cerurilor...“
$i cum sa intre ? Daca un om desfrinat traie§te de pe urma
desfriului altora, §i zi $i noapte, in zilele de lucru §i de sarba-
toare, n-auzi decit „ha-ha“ §'i „hi-hi“ §i curge berea §i votca...
$i daca fetele, in loc sa-$i cinsteasca paring, umbla despuiate ?
Se string copii, femei, maninca seminte, se uita $i se sco-
besc in nas. Se apropie tirgoveti imbracati, cu prilejul sarba-
torii, cu izmene de cit strinse la glezne, desculti, cu capetele
latoase descoperite, se opresc, asculta ?i multa vrerne i?i scar-
pina cre$tetul.
In fata casei lui Zaharka s-au adunat o multime de oa-
meni. Se aud replici :
— Pai ce, nu-i adevarat ? $i popa in biserica tot a$a ar
spune.
— Da, doar ii calugar.
— Ce fel de calugar !... Ia, un eretic.
— Da, eretic. Toata ziua umbla prin cri§me §i bea po-
menile.

— Pai, e adevarat ca Zaharka seamana desfriu $i te jac-
mane§te.
— Mai e vorba ? Spune adevarul.
— Da de ce n-ar sluji macar utrenia. Noi sintem mai r&i
decit calmucii, nici cruce nu ne facem.
— Da unde sa-ti faci ? Nu-i nici biserica, nici clopote
n-auzi sunind.
Iar peste capete se revarsa vocea ascutita $i §uieratoare :
— Afurisenie, va spun ca-i afurisenie !...
— Of, miluie$te, doamne !...
— Doamne sfinte, doamne sfinte...

226
— A§a e in fiecare duminica. In celelalte zile calugara^ul
are o mutra jalnica, lingusitoare §i rugatoare.
La inceput Zaharka il alunga din fa^a casei :
— Pleaca de-aici, drac mucos.
— Aha, mucos ? In numele tatalui §i al fiului... Sa vie
focul ?i sa arda copacul uscat... $i cu adevarat sa arda acest
copac care se cheama Zaharka, desfrinatul...
— Pleaca de-aici, c-am sa pun sa te alunge cu parul.
Multimea lua apararea calugara§ului :
— Nu-{.i place ! Te-a nimerit unde te doare ?...
— Lasa-1 in pace... Iar tu trage-i un acatist.
Zaharka de la o vreme inceta sa-1 mai siciie, ba citeodata
ii mai aducea §i cite un paharel.
— De ce dai tu mereu numai intr-unul ? A?a vorbe$te un
popa ?... Iaca, predica mai bine sa nu fure oamenii, sa plateasca
cinstit marfa, pentru ca $arlatanii vor fiecare sa ciupeasca cite
ceva.
Mereu vine lume la Zaharka. Ba vin sa imprumute bani,
ba ii aduc inapoi banii imprumuta^i, unii vin pentru treburi
cu binaua, al^ii pentru padure, §i pentru tot felul de treburi
despre care vorbe?te cu vizitatorii intr-o odaie separata, dupa
ce a inchis bine u§a.
Ora§elul avea un fel deosebit de a-1 privi pe Zaharka.
Zaharka era un punga§ §i-i ducea pe to^i de nas. Dar Zaharka
era totodata primul om care ie?ise la suprafa^a din aceasta
via^a de vagabonzi, §i numai el avea casa cu doua rinduri, por^i
?i zaplazuri, care-§i aratau galbenul scindurilor noi.
Orice afacere care se facea in ora$el pornea de la Zaharka.
O imagine de forfa, de staruin^a §i de pricepere era legata de
statura aceasta scunda ?i indesata.
— Cu plecaciune, Zahar Kasianici. Iaca am adus bani$orii,
spune, desfacind punga, un taran venit jdintr-un sat de la vreo
cincizeci de verste departare, innegrit de soare, de vintul stepei,
de pamintul asupra caruia se pleca fara sa-$i ridice fata, ca sa
stinga o parte din datorie. Mult a mai ramas ? §aptezeci §i
cinci ?... U§or e sa-i iei §i greu sa-i dai inapoi. Pamintu-i ca
piatra, e crapat tot, poftim de scoate ceva din el, greu mi-e
s-aduc banii la vreme.
— Ei, lasa... O sa-^i ajute dumnezeu. Are el mila, spune
Zaharka, ascunzind banii §i luind o condica mare sa-i treaca.

16’ 227
— Dumneata, Zahar Kasianici, inscrie ca totu-i in regula,
adica eu, Ivan Karavai, am adus douazeci de ruble de argint la
termenul cuvenit. Ca sa nu fie vorba.
— Fii lmi$tit. Aicea-i ca la spi^erie. La mine nu se pierde
o picatura.
$i Zaharka inscrie ceva, inchide condica grea §i o duce in
odaia de alaturi.
Luna de luna aduce ^aranul ba trei, ba cinci, ba zece ruble.
In sfir$it, scoate fericit ultima buma?ca.
— Ei, am ispravit, Zahar Kasianici. Da-mi poli^a.
Zaharka scoate condica.
— Ba nu, frate, mai e?ti dator douazeci si §apte de ruble
§i patruzeci §i cinci de copeici.
Taramul incremene^te.
— Cum a$a ? Doar eu am insemnat pe raboj cu toporul ;
ti-am platit totul.
— Cu toporul nu-i cu condeiul. Uite, la mine-i inscris.
$i iar aduce ^aranul hirtii de cite trei §i cinci ruble. Asta
nu opre$te de loc pe Zaharka sa urmareasca apoi pe ^aran pen-
tru toata suma de pe poli^a.

Vine Lipatov, tot a?a de mare, de greoi §i de blind.


— Cu plecaciune, Zahar Kasianici.
— Hm, tu erai ?... Ei, buna ziua, §ezi.
— Ai trimis dupa mine ?
In Zaharka cel de la tractir Lipatov vede un om viclean,
un pungas, patronul unui bordel unde se imbata oamenii ; pen-
tru acela?i Zaharka, a$a cum apare acasa, are insa considerafia
cuvenita stapinului plin de grija, de?tept §i cumpanit, care-?i
face toate treburile cum ii convine mai bine, $i Lipatov ii spune
in semn de respect Zahar Kasianici. %
— Am trimis dupa tine, Osip. Uite, am o treaba. Poti
ci^tiga si tu. Ai sa ai un procent bun, fara sa fie nevoie sa mi§ti
un deget.
Osip se a?aza greoi, cu stingacie, §i in ochii lui alba§tri ?i
blinzi se poate citi o asteptare plina de neincredere.
— $tii si tu ca treburile imi merg, slava domnului, bine :
?i tractirul, si stabilimentul, si padurea. Acum vreau sa mai fac
o afacere, un magazin de bacanie, manufactura, fierarie si tot
felul de maruntisuri, ma rog, de tot ce-i nevoie aici. Ca lumea
o duce in saracie, asta o stii ?i tu. Afacerea-i buna $i cistigul
mare. Daca as avea un tovaras bun, s-ar putea face mult bine,

228
ar fi la drept vorbind o binefacere pentru oameni. Uite, n-ai
vrea sa intri ?i tu ?
— Ce-a§ putea aduce eu, Zahar Kasianici ? Munca nu te
imbogate^te, ci te girbove?te. Ne tot opintim §i ne spetim, dar
de ie$it nu iese nimic din toata opinteala asta.
— A§a-i. Eu m-am gindit ca afacerea-i buna, procentul
mare de tot, $i m-am gindit ca,la Osip s-ar gasi bani cit de
pu^ini, §i de ce n-a§ ajuta eu u'.. om bun ? Nici nu-ti inchipui
ci^i ma roaga. Au bani. Dar nu-i drept ca unul care are sa se
ghiftuiasca $i mai mult. Nu. Cu unul nevoia$, care nu se poate
descurca singur, cu a$a unul, da. Iaca, Bor§ci a trimis pe cineva:
ia-mi, pentru numele lui dumnezeu, spunea el, macar vreo
cinci sute de ruble. Dar n-am nevoie de el, chiar de mi i-ar
darui. Caci iar dau de un hot de vite ?i de un punga§.
— Se zice ca pe cucoana inginerului ar fi curafat-o de
treizeci de ruble.
— Am auzit. Nu-i de mirare, banii trag la bani ! Nu, daca-i
s-ajuti, ajuta pe unul sarac. La nevoie gasesc eu oricind bani.
Lac sa fie, ca broa^te gase^ti.
Lipatov §ade §i se ginde§te multa vreme pe indelete. Apoi
spune :
— Dar daca vei vinde cu paguba ?
— Nu te ingriji de asta. Doar n-am sa iau banii a?a, am
sa-^i dau o poli^a. Apoi am casa, cu toate drepturile de pro-
prietar, binaua. §tii $i tu, ora§elul create, nu cu fiecare zi, dar
cu fiecare ceas. Azi iei un loc gratis, iar miine, cind te uij,i,
face cinci sute de ruble. Mai, frate, ora$elului nostru are sa i se
duca vestea ; tine minte ce ti-am spus.
— Da ce procente ai sa-mi dai ?
— Am sa-ti dau un procent ca n-ai sa ai de ce te plinge.
Am de unde-ti da procente. Ci?tig §i eu §i fac $i omului un
bine. £j>tii $i tu cum merge aici marfa. Preturile puse de ghilde 1
sint mari, dar marfa ti-o rupe din mina. Iar eu am sa vind mai
ieftin §i am sa ci$tig destul ca sa ma umplu de bani.
Apoi tacu, se uita incruntat pe geam la ziua stralucitoare
§i insorita, la vrabiile care se ingramadeau ?i, fara sa admita
sa fie contrazis, spuse :

1 C ateg o rii in care e ra u im p a rtiti n e g u sto rii in R usia ta rista , d upa


m a rim ea c a p italu lu i ?i felul com ertului.

229
— Cinci ruble la suta pe luna. A§a ca, daca-mi aduci douS
sute de ruble, peste un an ai sa prime§ti trei sute douazeci.
Lui Lipatov i se puse in git un nod care-1 inabu$ea, incit
cu tot pieptul lui enorm §i greoi, ca ni§te foale, ii venea greu sS
rasufle. li aparea tulbure o alta via^a, mai buna, la care puteau
ajunge foarte pu^ini.
Sporirea aceasta nemaipomenita a banilor pe care-i ci$ti-
gase muncind ca o vita il ame^i ca aburii care se ridica in
zilele de ar$i^a dupa o ploaie care n-a invins zapu^eala. In
cuvintele lui Zahar Kasianici suna siguran^a unui patron puter-
nic, dibaci $i cunoscator in afaceri, de la care §i al^ii aveau ce
invata.
Lipatov chibzui greoi multa vreme $i se hotari. Iar cind
aduse banii lui Zahar, ii veni in minte nevasta-sa §i se infurie :
„Ei, §arpele dracului. Ciine sa fiu de n-oi scoate din tine
sufletul tau pagin. In bordei nu-i chip sa intri. Parca-i toval,
nu piele : o ba^i, da ei nici ca-i pasa ! Se scarpina ca $i cum nu
i s-ar fi intimplat nimic... Are piele de drac... Lasa ca-^i viu eu
de hac !...“
Zaharka scrise o chitanta pentru doua sute de ruble, pen-
tru care avea sa plateasca peste un an trei sute douazeci, soco-
tind cite cinci la suta procente pe luna.
De atunci incepu pentru Lipatov o via£a noua de incordare
uria§a, de a$teptare, de parca fiecare zi ar fi capatat un in^eles
cu atit mai insemnat cu cit se apropia de scaden^a viitoare.
Parca §i vedea casa, gospodaria, gardurile, poarta de scinduri
§i acel zimbet batjocoritor de pe fa$a palida cu ochii lucind
intunecat. £j>i se porni cu toata rivna pe o munca supraome-
neasca.
Nevasta lui incepu sa scuipe singe in fiecare zi.

Lui Zaharka i se parea ca tot ora?elul, toate afacerile, toj.i


oamenii §i raporturile dintre ei se indreptau spre un singur
centru : casa lui. Oamenii construiau drumuri, faceau cizme,
bateau cercuri la butoaie, sapau bordeie, se ocupau cu negopil,
munceau, se imbatau, se na^teau $i mureau numai pentru el,
pentru Zaharka ; pentru ca el sa-§i sporeasca, sa-$i intareasca
$i sa-§i intinda casa ?i afacerile lui. Chiar $i ho^ii lucrau tot
pentru binele lui, caci beau pina la ultima le^caie in tractirul
lui tot ce furau.

230
$i acest lucru era firesc §i de neinlaturat, §i se intimpla
potrivit unei legi organice pe care Zaharka nu o cuno$tea, dar
pe care o simtea neincetat.
Categorisea oamenii §i raporturile dintre oamenii din ju-
rul lui in mod exact, sigur §i bine determinat. Pe tirgove^i ii
disprepaia §i ii desconsidera. Oamenii ace§tia marun^i, care se
zbateau zi cu zi flaminzi §i goi, el ii putea cumpara §i vinde
pentru ci^iva bani.
Punea insa mare pret pe muncitori. Ace$tia erau oameni
care aveau un ci§tig zilnic, §i el ii respecta pentru ca aveau o
mindrie a lor §i ?tiau sa se apere. Clien^ii cei mai de seama ai
tractirului erau muncitorii, §i ei erau aceia care-i umpleau sal-
tarul tejghelei.
Mai veneau apoi la tractir tot felul de domni : ingineri §i
tehnicieni de la gara, calatori, apoi judecatorul de pace, jude-
catorul de instruc^ie, negustori. Pentru ei tinea gustari alese,
vinuri scumpe, §i de§i lua §apte piei de pe ei, ii dispre^uia
pentru ca erau numai mu$terii intimplatori, pe care nu se
putea bizui.
Un singur om nu era cuprins in aceasta categorisire
exacta §i bine determinata, §i acesta era Polinov, $eful sec^iei
de intre^inere a caii. Cu el Zaharka nu se putuse in^elege.
La inceput se apropiase de el ?i-i propusese grosolan ?i
de-a dreptul zece la suta din valoarea unei antreprize. Polinov
il rugase sa piece.
Zaharka lasa sa treaca doua zile, apoi veni din nou $i-i
oferi cincisprezece la suta. Inginerul batu din picior, il alunga
§i dadu ordin sa nu mai fie lasat sa intre. Zaharka nu se mira
?i nu se supara de loc.
„Zvirli cu piciorul ca un minz. Acum nu vrei, dar dupa ce
ai sa alergi, ai sa faci spume la greaban, ai sa ostene$ti, te
cuminte^ti tu §i te dai singur pe brazda.“ $i-l lasa un timp in
pace. Apoi incepu sa-i dea iar tircoale, cu bagare de seama, cu
delicateta, intrebuin^ind toata dibacia lui. Rezultatul fu ca in­
ginerul porunci sa nu i se mai dea drumul nici macar pe terito-
riul sec^iei.
Atunci Zaharka se mira — nu se supara, ci se mira
numai — pomi pe cercetari in toata regula, §i le urmari a$a
cum nu le-ar fi urmarit nici un judecator de instrucfie.
Intreba pe unii $i pe al^ii, dadea de baut pe degeaba la
muncitori $i la ?efii de echipa pina ii imbata, antreprenorilor le
puse fete la dispozi^ie, dar rezultatul fu acelasi : inginerul nu

231
lua nici direct, nici pe ascuns. A§a declarau to$i, ca un sin-
gur om.
Mirarea lui Zaharka se prefacu atunci in indignare.
„Mucosul !... Gloaba !... fi bagi in gura, iar el, ca o scroafa
plina, intoarce capul intr-o parte... Stirpitura nenorocita. Sa
nu-mi zici mie> Zaharka, daca nu t^i-oi veni de hac. Terchea-
berchea, timpitule !“
Inginerul se trezi pe negindite cu un du$man care il ura
zi §i noapte.

Pe cit reprezenta casa lui Zaharka ceva temeinic a$ezat pe-


temelii ?i ordonat, pe atit ceea ce se afla dincolo de ea era' mar-
turia unei dezordini salbatice, a unei impra$tieri haotice. Bor-
deiele erau a$ezate la intimplare, care cu fa^a, care cu spatele,
care rasarind deodata strimb in mijlocul drumului. Cind se
inghesuiau unele in altele, cind erau despar^ite de locuri goale,
care cum apucase.
Ora$elul ducea o via^a nelini^tita, tulbure $i in nesiguran^a
zilei de miine.
Veneau oamenii in ghete rupte, in zdren^e, de li se vedeau
trupurile goale prin gauri. Carau pietre, lut, lipeau pere^ii,
turnau pe deasupra pamint §i traiau ca in vizuini. Peste juma-
tate de an, cind te uitai, omul era incal^at acum cu cizme, i$L
darimase bordeiul, i?i ridicase o casu^a ?i-?i infiripase un nego^.
Erau $i din aceia care nu veneau pe jos, ci in canine. Erau
incal^a^i cu cizme, imbraca^i in caftane, cu fe$e venerabile $i cu
barbi : inal^au lemnaria, puneau un acoperi? de scinduri ?i atir-
nau o firma : „Bacanie ?i marunt;i$uri“. Dar se intimpla ca unul
dintre ace$tia sa nu-$i deschida diminea^a bacania pina tirziu...
Vecinii intrau cu frica la el ?i-l gaseau zacind in prag, cu capul
sucit intr-o parte §i singele inchegat pe rana neagra de la git.
Seara se auzeau prin unghere cintece, tipete, armonici.
Unii muncitori de la calea ferata, dupa ce ispraveau lucrul,
hoinareau prin ora$el in grupuri, $i daca intilneau din intim­
plare femei le dezbracau $i apoi le lasau sa fuga goale urlind,
huiduindu-le §i fluierind.
Pe tirgovetii pe care-i intilneau in cale ii sileau sa se tava-
leasca in praf §i sa bea cite o jumatate de caldare de apa. Sco-
teau acoperi§urile bordeielor $i baricadau u$ile cu ce aveau la
indemina.

232
La fel se purtau ?i tirgove(ii cu muncitorii. Iar cind aveau
bani se imbatau laolalta homeric.
A?a i?i ducea via^a ora?elul, ne?tiind ce-1 a?tepta, ce-i pre-
gatea ziua de miine, iar in mijlocul lui statea ca o insula gospo-
daria severa a lui Zaharka, in care domnea ordine ?i siguran^a.

in

Judecatorul de pace, asesorul, avocatul ?i un negustor


tinar, din aceia cu carte, ocupasera tot etajul de jos al casei
lui Zaharka.
v Deasupra capului lor tuna ?i sie cutremura bagdadia. Sus
tractirul i?i ducea via^a lui obi?nuita. Zaharka aducea jos sticle,
pahare, cutii cu conserve. Pentru oaspe^i straini pregatise
vinuri ?i gustari scumpe.
Era cald, ?i judegatorul de pace ?edea dezbracat, numai in
izmene, iar burta lui fle?caita salta, se revarsa peste cingatoare
?i ii cadea peste genunchi. Iar la git ii atirna gu?a tot atit de
fle?caita.
— Zaharka, ai aranjat ?
— Am trimis chiar acum dupa Fenka ?i dupa Ga?ka ?i
sora-sa.
— Mai bine ne-ai trimite pe fiica-ta... e plina de draci.
Zaharka a?eza lini?tit sticlele. Numai mu?chii fe^ei ii tre~
sarira ?i o scinteie rautacioasa i se cuibari in ochi.
„Au familie in ora?, ticalo?ii, iar aici vin la tirituri.“
Dar se purta prietenos, serviabil ?i prevenitor.
Asesorului, pe linga mincarea ?i bautura pe degeaba, ii
mai dadea ?i un bac?i?.
Dar, ingrijindu-se de viitor, Zaharka ?tia cum sa dea acel
bac?i?. Ducea pe asesor intr-o odaie unde nu era nimeni, dupa
u?a insa avea martori ascun?i, de a caror prezen^a asesorul nu
banuia nimic.
— Uite, trimit un bilet lui Polinov Nikolai Nikolaevici...
Iaca la ce m-am gindit, domnilor, spuse judecatorul de pace,,
intorcindu-?i anevoie trupul gras (iar pe cutele de grasime tre-
murau indoliate umbrele luminarilor aprinse), ar trebui sa-I
ispitim pe inginerul nostru.

23a
— Nu merge cu el a§a ceva.
— Are familie.
— $i ce-i daca are familie ? Familia ramine dincolo de
limitele sectorului nostru, iar noi sintem aici in afara legilor,
obiceiurilor $i a altor norme.
— Ca §i cum am fi in stratosfera...
— Inoearca... ar fi magulitor, desigur, e un om sub­
tire, cult.
— $titi, am sa incerc printr-o chestiune de serviciu, ain sa-i
spun ca-i in legatura cu slujba. Altfel nu-i chip sa-1 ademe-
ne?ti, he-he-he... §i dupa ce tacu o clipa, spuse : Nu-mi plac
oameni de ace§tia, curatei, cu cama§a crohmolita, cu fat a proas-
pata, cu nevasta draguta... cu copil.
Tavanul tremura §i de sus rasuna un zgomot nelamurit,
vuiet de glasuri, risete §i cintece, sau tipete, urlete, strigate ?i
injuraturi.
U?a se intredeschise §i, din salita, niste fete se uitara in-
launtru.
— Intrati, ce stati ca vacile, facu suparat Zaharka.
Fata care era mai in fata intra §i ntimaidecit chicoti in
mineca. A doua se uita cu obraznicie la domni, cu ochii ei
gale§i §i negri ca prunele, $i arunca neglijent :
— Buna seara.
A treia, cu o fata tinara naiva, ovala §i trista, u$or arsa de
soare, ramase linga perete. Dar cind tinarul negustor cu ochii
aprin$i o trase spre el, ea i se a$eza fara sfiala pe genunchi §i
incepu sa vorbeasca cu un glas nea^teptat de gros §i de ragu^it :
— Ei, ce vrei ? E§ti numai osinza.
Toate trei erau imbracate ora$ene$te, in polcute de stamba
largi $i urite. Miroseau a piele arsa de soarele puternic al ste-
pei, a tizic §i grajd de vaci.
Negustorul hohoti §i spuse :
— Da asta-mi place cel mai mult. Ivan Veniaminici, auzi ?
Ce naturalete, ce spontaneitate. De ce ai zabovit atita ?
$i iara rasuna glasul ragu§it, care nu se potrivea de loc cu
fata draguta, naiva §i proaspat arsa de soare.
— Pin’ ce-am muls vacile $i-am spalat podelele a trecut o
vreme, apoi m-am culcat, pentru ca miine trebuie sa ma scol
cu noaptea-n cap.
— Da... Ha-ha-ha !... Imi place, nu §aga — cu vacile...
ha-ha-ha !... Ivan Veniaminici... zau !... Uite, la noi iei o trasura
cu cai buni, cu arcuri bune §i roti de cauciuc, §i zbori la E ld o ­

234
Acolo te intimpina femei in rochii de voal, decoltate, cu
ra d o .
fraze fran^uze§ti; iar aici cu cita greutate am ajuns, am mers
cu caruja o suta cincizeci de verste pe ar$i^a, pe praf, in musca-
raie, era sa mor. Trenurile nu merg regulat, am venit cu clasa
patra, va pute^i inchipui. Iar aici acest adevarat copil al stepei
vine de-a dreptul de la vaci, aducind miros de grajd, §i tot loca-
lul asta a lui Zaharka seamana cu o spelunca de banditi...
Ha-ha-ha !... zau, ceva mai de haz nici c-ai putea nascoci..,

Inginerul venea de la gara, luminindu-§i calea cu o lan-.


temS de mina. Era intuneric. Cobori in $ank urea pe celalalt
mal ?i o lua printre bordeiele ale caror lumini sclipeau ici §i
colo. Se simtea ca intr-un ^inut necunoscut, unde toate erau
jalnice, marunte, fara rost.
Tot sensul vie^ii, tot sensul lumii consta pentru el intr-o
casa placuta, curata, gospodareasca, frumos mobilata, cu car^i §i
cu pian, cu tablouri, in care sa traiasca dimpreuna cu fiin^ele
care ii erau dragi. Al doilea cere cuprindea slujba lui, construc-
^iile, $i o mul^ime de oameni lega^i de ele, carora le consacrase
toata destoinicia, puterea, cuno^tin^ele §i priceperea lui.
Dincolo de acestea se intindea, nemarginit ca intunericul
din jurul lui, cercul oamenilor necunoscu^i.
Lumina lanternei clipea tremuratoare cautind drumul,
luneca pe buruieni, pe iarba aspra ; o clipa se ivea din intune­
ric cite o u§a strimba, sau un geam cu lumina chioara, ori grin-
zile inalbind nelamurit ale unei baraci in lucru. $i din cauza
acestor lumini tremuratoare, intunericul din jur parea $i mai
adinc.
De departe, probabil din stepa, venea cite un cintec intre-
rupt, se incruci$au glasuri, se auzeau vorbe nedeslu$ite.
Lunecind §i clipind, pata de lumina a lanternei cazu pe un
bordei singuratic, tacut ?i parasit, cu ferestrele $i u§a larg
deschise.
Aici fusese injunghiata o intreaga familie. Jur imprejur
to^i dormeau du$i.
$i deodata, umplind puternic §i sinistru intunericul, se auzi
un strigat care-^i spargea urechile :
— A-ju-toor !
Inginerul se opri §i a$tepta.
„Dracul §tie ce o fi !...“
Se facu iar lini§te. Apoi se auzi din nou Jipind, ceva mai
de departe.

235
Cele doua rinduri de ferestre ale tractirului erau luminate.
Se auzeau glasuri, zgomot, cintece, pocnetul bilelor.
Polinov deschise u$a. 11 trasni o duhoare de vin, votca,
untdelemn de masline, pe§te marinat $i sudoare de trupuri
murdare.
In larma ?i fumul albastru de tutun, flacarile luminarilor
de stearina tremurau pe fe$ele imbujorate ale femeilor cu din^ii
umezi §i sclipitori, pe cutele de grasime ale trupului obez $i
flescait al judecatorului de pace, pe pere^i, pe podea. Umbre
tremurinde se furi§au pretutindeni schimonosind §i prefacind
din clipa in clipa totul, ca ?i cum aceste jocuri n-ar fi ^inut de
mi$carile oamenilor.
Fetele tuturor se intoarsera catre el, intimpinindu-1 in-
tr-un glas :
— Aha, Nikolai Nikolaevici!... Poftim !...
— De mult te a$teptam.
— Ne era urit fara dumneata.
— Ma iertati ca-s dezbracat, dar aici e ingrozitor de cald.
Sa va prezint, domnilor. Acesta-i Nikolai Nikolaevici Polinov,
un om extraordinar in adevarata accep^iune a cuvintului. Iar
acesta-i Demostenele nostru. In camera de deliberare ne' certain
intotdeauna, dar altfel sintem prieteni la catarama. Acesta e un
tinar reprezentant al industriei ?i comer^ului. A, va cunoa$teti !
Ei §i acum, draga Nikolai Nikolaevici, n-ai sa ne refuzi ; conia-
cul e minunat. Zaharka asta e un escroc $i un candidat la in-
chisoare, dar §tie sa serveasca vinuri stra$nice. Poftim, ia.
— Mul^umesc, nu beau, raspunse cu raceala inginerul,
uitindu-se in toate col^urile, in cautarea unui loc unde sa se
a§eze.
— Draga Nikolai Nikolaevici, nu se poate... Uite stai, stai
aici, are sa-^i fie mai comod... Draga Nikolai Nikolaevici, jude-
catorul isi impreuna miinile paroase ca pentru rugaciune, pe
pieptul care ii cadea ca la o femeie. In^eleg. Vrei sa a^ra^i cu
asta ca ne dispre^uie?ti adinc...
— Nicidecum, numai ca nu beau aproape de loc...
— Numai un paharel... numai unul... coniacul e minunat.
— Ei bine, fie, unul...
Dadu pe git paharelul, simfind arsura ca de foe a conia-
cu lu i; $i, muiat, puse paharelul pe masa, gindind :
„Fiecare are dreptul sa traiasca cum il taie capul...“
Dar spuse :

236
— De ce n-ati venit la mine ? Cladirea noastra e destul
de mare, a^i fi incaput toti...
— Dragul meu, nu te supara. E adevarat ca vreau sa tin
$edintele o data pe saptamina la dumneata, pentru lucratorii
dumitale de la calea ferata, lume neastimparata care imi da
mult de furca. E greu sa chemi inculpate reclamanti §i martori
la o distanta de peste cincizeci de verste... Dar, in clipa de fata,
nu-i vorba de asta. Ne-am adunat numai ca sa ne mai dezmor-
tim putin, ma intelegi, sa dam la o parte zdrentele invechite
ale conventionalismului moral ei burgheze.
— Un fel de ma$ti putrede... zise, leganindu-se u$or, lung
?i subtire ca un limbric, avocatul numai in jiletca §i cu miinile
in buzunare.
— Draga, $tii... am vrut pur §i simplu sa-ti aminte?ti de
anii fara de griji ai tineretii.
— Nu, domnilor, nu va pot fi tovara?. Treceti pe la mine.
— Draga Nikolai Nikolaevici, spuse blind avocatul, apu-
cindu-1 de mina.
— Nu pune mina pe mine...
— Oamenilor le e ingrozitor de greu... Ingrozitor de greu
— duhnea puternic a vin, fata ii era uda de sudoare, pe frunte
ii atirna o §uvita rebela de par — inteleg... Femeia lupta pen­
tru ce o doare... cum sa spun... lupta pentru constitutia ei
fireasca. Situatia pe care o ocupa, chiar prin natura ei, a osin-
dit-o la monogamie. Intelegeti, copilul o obliga la asta. Mo-no-
ga-mie !... $i luptind, creeaza o morala corespunzatoare, ma
intelegeti, co-res-pun-za-toa-re !... zise avocatul, ridicind un
deget in sus.
Femeile, cu fetele ro$ii, se uitau proste^te la deget $i nu
pricepeau nimic.
— Ehei, exista specialiste in ceea ce prive$te poligamia.
— Imi dati voie ? §i negustorul i§i strinse cama^a care i se
desfacuse la git. Orice munca i§i are ?i ea reversul, ca o meda-
lie, 91 nici moralei nu-i sta.bine oriunde. Intr-o familie cum-
secade, n-am sa-mi permit niciodata...
— Ati binevoit sa va exprimati foarte just... intari cu
basul lui prelung asesorul, ridicindu-^i sprincenele indeob$te
incruntate. Credeti ca sint omul politiei ?i altceva nimic ? Ia
ginditi-va : in fiecare an a$tept un baiat, §i cind vin acasa e-
fa ta ; §i am pina acum noua copii. Da. Iar dumneavoastra,
s-avem iertare, va ginditi : asesorul... ia, unul care ia mita §i
atita tot. Dar in mine au tras cu glontul de trei ori.

237-
Pemeile risera, avocatul i?i ra^chirase picioarele $i sta le-
ganindu-se u$or din calciie spre virfuri :
— V... vorbeam in general, v... vorbeam despre femeia ca
tip. Excep^iile nu fac decit... decit sa confirme regula. Atunci
da^i-mi §i mie voie sa lupt §i sa-mi apar constitu^ia mea spe­
cified de barbat.
— E$ti insurat ?
— Asta n-are nici o legatura cu chestiunea...
— Insurat, $i inca cum. Ce curte ii mai facea nevesti-si
cind era fata ! Se prapadea dupa ea, i$i neglija treburile...
He-he-he !... §i judecatorului ii salta burta.
— Da, da, se incrunta inginerul, asta-i lupta. Dar i s-ar
potrivi §i un alt termen...
— Ce... care ?
— Desfriul.
— Ehei, tatuca, termenul asta-i bun de folosit doar in
cadrul familiei.
U$a se intredeschise pu£in §i se smuci scirtiind, ca $i cum
cineva s-ar fi silit s-o deschida.
Obi$nuit sa intrebuin^eze un ton convingator, avocatul
spuse apasat:
— Cuvintul ,,desfriu“ a fost nascocit de femei, in scopul
autoapararii...
Iar de dupa u$a, se auzi un glas ragu$it, inabu^it de furie :
— N-nu te d-du !... Sa nu-ndrazne§ti !...
— De ce nu se cheama desfriu sa ai legaturi cu nevasta ta,
iar cu alta femeie da ? Dar daca...?
De dupa u$a, ca $i cum s-ar fi tirit un §arpe prin iarba
uscata §i aspra, fo$nind in intuneric, se auzi §optind :
— La-s-s-sa-ma !
— ...Dar daca divorfezi de nevasta ta ?i devii barbatul
unei alte femei, atunci contactul pe care 1-ai avut cu prima se
va numi desfriu §i invers... Totul nu-i decit conven^iune, §i
trebuie in^eles ca atare...
$i iara?i se auzi de dupa u§a impinsa, glasul ragu§it §i
innabu§it :
— Am sa te omor !... Sa nu intru in pacat ! Am sa te
omor !...
$i numaidecit ii raspunse un glas plin de ura ?i de minie :
— Ciine ticalos ! M-amenin^i ? !... Am sa te fac sa putre-
ze§ti... ciine batrin ! Acu§i o spun in gura mare... ha-ha-ha !
...La ocna cu tine... Acolo, in lan^uri, ai sa te lini$te§ti... au sa-ti

238
care la pumni... ai s-o duci bine... M-amenm^i ? !... Nemerni-
cule, pai am sa te... Cu oricine... Am s-o fac cu toti, sub ochii
tai... ha-ha-ha !... Bucura-te, ticalosule !...
§i sub opinteli, u$a ba se lipea, ba i§i casca gura neagra,
apoi scir^ii violent, se deschise, $i in pragul ei se desprinse pe
intunericul coridorului o silueta sub^ire in bluza alba, cu un
zimbet ratacit pe fa^a palida §i narile infiorate.
Ramase o clipa in prag, reliefindu-se straniu, ca o viziune
in concep^ia originala a unui pictor.
$i atunci glasurile izbucnira :
— Aha, Karocika !...
— Frumoaso !...
— Tocmai tu ne lipseai...
Dar ea se opri numai o clipa, cautind parca ceva §i nega-
sind, apoi tiptil, cu mi$cari de pisica, se apropie de inginer :
— De ce stai a§a ? spuse ea, lasind in jos miinile sub^iri
$i palide, iar vocea era ?i ea subtire §i palida.
Glasul ei vulgar supara urechea inginerului. Fara sa §tie
de ce, dar el se a$teptase vag sa fie altfel.
$i totodata, dincolo de glasul acesta vulgar, dincolo de
apari^ia aceasta de prisos, i se paru ca vede ceva imens §i amorf,
intunecat §i autoritar, ceva ce n-avea nume, dar din care fi-era
cu neputin^a sa te smulgi.
— Ei, la revedere ! se intoarse inginerul catre judecator.
Treci pe la mine miine dimineafa sa vorbim de camera pentru
$edinte. Are sa se gaseasca vreo incapere. Chestia ne intere-
seaza §i pe noi foarte mult, pentru ca voim sa avem mai purine
absence de la lucru.
$i iar auzi glasul domol §i stins, iar zari zimbetul pe fa$a
palida :
'— Pai, cum asta ?... De ce nu mai stai ? $i fara sa-i lase
timp sa cricneasca, ea i§i smulse cu o mi$care mladioasa, de
§arpe bluza, §ireturile, nasturii ?i in jurul picioarelor se a§ter-
nura lin pe podea, intr-un inel alb, cama?a $i fusta. Cu aceea§i
miscare §erpuitoare, intr-o clipita, el se trezi cu ea pe genunchi.
li inlan^ui gitul cu bra^ele ei sub^iri de copil, lipindu-se cu sinii
ei ascu^i, tari, aproape feciorelnici, de haina lui aspra cu
nasturi reci, rasturnindu-$i capul cu fa$a palida $i zimbetul care
dezgolea gingiile umede §i lucii.
— Dragul meu !
$i spuse asta atit de incet, aproape ca un fo$net.

239
Era neru^inare nu atit in goliciunea trupului ei dezbracat,
nici in zvircolirea imbra^i$arii pathname, ci in acest zimbet ne-
firesc §i delirant, care lasa sa se vada din^ii marun^i ?i gingiile
umede — o neru^inare pe care n-o puteau acoperi nici hainele.
— Oof !...
— Maica precista !...
— Doamne !...
Judecatorul grohai inro$indu-se $i apasindu-?i convulsiv
burta care-i tresalta.
Avocatul se facu alb ca varul, sub sudoarea care-i stralu-
cea pe obraz, facind sa plescaie coniacul care-i tremura in
mina.
Asesorul i?i intinse gitul strimb $i se ciupi cu mina de
marul lui Adam. Femeile, cu fetele lor ro$ii $i asudate, incre-
menite de furie, amu^ira zburlite.
In deschizatura neagra, de-a lungul u$ii crapate, doi ochi
verzi, scinteind ca ai pisicilor, ardeau de o ura nestinsa.
Incovoindu-se toata, tremurind, lipindu-se cu pieptul de
el, dind capul convulsiv pe spate, Kara cauta sa se uite in ochii
inginerului.
— Nu... Nu... e de prisos... biigui inginerul cu limba im-
pleticindu-i-se, §i o apuca de miini, intorcind capul intr-o parte
$i cautind sa se desfaca de ea.
Ea i$i apropie obrazul de fat a lui §i in orbitele negre in
care i se cufundasera ochii, pilpiia minia, sau desfriul, sau o
disperare fara de margini.
Inginerul simfea cum incepe sa amefeasca §i o cea^a intu-
hecata i se lasa pe dinaintea ochilor.
Dar in clipa urmatoare, infuriat, ii deselects amindoua
bra^ele §i izbi femeia cu dezgust.
Ea se clatina moale, felin, cazu in picioare ca o pisica, $i
pe fata ei palida flutura acela$i zimbet.
Deschizatura neagra a u$ii se inchise.
Inginerul se ridica $i, fara sa-?i ia ramas bun de la nimeni,
ie$i trintind u§a.
Toti incepura sa vorbeasca deodata, care de care mai tare,
parca s-ar fi rupt incordarea.
— Kara... Karocika !...
— Porumbito !...
— Pai, un’te duci ?!
— Las’ ca te umplem noi de bani !...

240
— Ei, comedie ! Eu is indata... gata, §i cealalta femeie cu
ochii volupto?i ?i negri, cu fata ro?ie, beata, ?i plina de o furie
ascunsa, incepu sa-$i seoata repede fustele $i cama§a.
Kara i$i trase incet camasa, fusta $i bluza §i ie$i fara sa
se uite la nimeni, cu capul sus ca o regina, iar pe fata ei pa-
lida ratacea zimbetul obi§nuit.

Inginerul mergea impiedicindu-se de buruieni §i scaeti, iz-


bindu-se de bordeiele care dormeau tacute §i nu gasea drumul.
I§i uitase lanterna la tractir §i nu voia sa se mai intoarca.
In urma lui ardeau cele doua rinduri de lumini, apoi se
facura mai mici $i disparura in intuneric.
Oare avea el vreo vina ? Nu. Un sac murdar §i gras, jude-
catorul aoesta... Numai burta si e de ajuns sa-ti faca greata.
Ce animale !...
Dar unde se afla ? In stinga ar fi trebuit sa fi dat pina
acum de $ant ?i de val. Cind colo dadu de un gard de nuiele...
Un ciine, pe care nu-1 vazuse din cauza intunericului, se
napusti asupra lui, repezindu-se cu indirjire la picioarele lui,
latrind $i inecindu-se de o furie fara de pricina. N-avea cu ce
se apara. Pesemne trebuia s-o ia la stinga, pentru ca luminile
tractirului sa ramina tot timpul in spatele lui. Pina acum nu
trimisesera dinamul — §i de cite ori nu le scrisese —- iar gara
era tot neluminata.
Avocatul, limbricul acela lung, desi beat, purta in el un
adevar animalic, rautacios, fatal, pe care pina la un timp il
poate cineva ascunde in strafundurile fiintei, dar care izbuc-
ne.?te citeodata murdar si ingrozitor.
Dadu din cap §i-$i schimba cursul gindurilor.
lata, aoeste bordeie din jurul lui, oarbe §i intimecoase. In
ele isi dorm somnul greu $i apasator oameni tot atit de orbi $i
de intunecati, care, ca ?i fiarele de stepa, n-au nici trecut, nici
viitor, ci hoinaresc ?i se aduna cind li se arunca un os, cum
s-au adunat §i oamenii acestia aici. Si iata-1 pe el, Nikolai Niko-
laevici, care inca de mult visase $i se gindise la fericirea oa-
menilor, la o viata intr-adevar fericita pentru ei — de pe cind
era in universitate visase §i se gindise la acest lucru, dar altfel
pe atunci — construie§te prin stepa moarta calea larga, prin
care va patrunde in bordeiele acestea saracacioase civilizatia,
lumina, cuno$tintele ; §i acesta este rostul vietii lui. In aceasta
consta satisfactia lui...
1 7 — O pere ale se 241
Totu§i fusese o clipa cind, ame^it, i se lasase pe ochi cea^a
aceea sinistra. Ei $i ? Doar el se smucise $i aruncase in laturi
femeia...
Dar in acea clipa scurta, il. patrunsese senza^ia obscura a
misterului feminin, nu al corpului ei, ci acel mister care era
dincolo de oorpul, de fata, de glasul $i risul ei, un mister intu-
necat care facea femeia atragatoare pina la nebunie, un mister
care-^i fagaduia fericirea uitarii, care-^i pricinuia suferin^a §i
groaza.
Nu degeaba toate aceste ,,zdrenle ale moralei $i ma$ti pu-
trede“, toata aceasta porcarie capatase deodata, pentru o frin-
tura de secunda, pentru o a milioana parte de secunda, sensul
§i semnifica^ia unui lucru in stare sa-fi taie rasuflarea ca un
virtej negru salbatic.
Prostii !... Cite nu se intimpla... Acum trebuie s-o iau la
stinga, apoi la dreapta... Luminile sint departe, in urma mea...
Uite §i §antul. Numai de nu mi-a§ rupe gitul.
Se opri o clipa, uitindu-se cu atenfie in jur...
...Dar de ce era in ochii ei disperarea aceea fara de
margini ?
De ce nu era nici viciu, nici desfriu, ci disperare ?
In fata ochilor lui prinse a juca intunericul. Cind se uita
mai cu atenfie, zari siluetele intunecate ale unor oameni care
asteptau. Tot uitindu-se la ei cu bagare de seama, incepu sa-i
oeoleasca.
Cineva fugea in' intuneric, hofeste §i ameninfator, incer-
cind sa-i taie drumul. Inginerul trase un foe in aer, luminind
§inele, col^ul unui bordei cu un oblon atirnind strimb $i oa-
menii, care o luara la fuga, apoi sari panful $i, luindu-si inima
in din^i, o porni spre gara.
Cind intra la el acasa, il uimira intimitatea $i curalenia,
pe care i se paru ca le vede pentru prima oara : odaile inalte,
luminate, perdelele albe de la ferestre dintr-o fesatura stra-
vezie, bibelourile, car^ile... Ea il intimpina :
— De ce ai intirziat atita, dragul meu ?
Din toata faptura ei se rasfringea cura^enia. Fruntea, fafa,
ochii ei erau fara prihana.
El ii saruta mina draga, cutele de pe fruntea lui se nete-
zira, iar sufletul i se lumina.
— Sa vezi, m-am ratacit, acolo n-am stat decit o clipa.
— De ce n-a venit judecatorul la noi ? I-ar fi fost mai
comod.

242
— Ei, nu chiar a$a. Au pornit acolo dracu §tie — o be^ie,
cu tot felul de porcarii... E revoltator ! Katiu?a doarme ?
— De mult. $tii, dragul meu, am luat o hotarire... Nu ma
intreba ce ; ai sa afli mai tirziu.
Trecura in sufragerie, unde samovarul stralucind de i'eri-
cire in mijlocul rotocoalelor de aburi §optea parca neince-
tat ceva.
§i viata curata $i lini^tita care fusese intrerupta, via^a a d e -
v a r a t a i$i relua iar firul. A^ezata linga samovar, Elena Iva­
novna citea o revista. Inginerul se gindea cum avea sa puna
tuburile de beton la kilometrul 115. Lampa atirnata deasupra
mesei umplea odaia de o lumina stralucitoare §i egala.

IV

Intr-o odai^a mica, varuita curat, in care nu era nici o


mobila afara de scaune a$teptau trei oameni.
Bor$ci, cu fa^a ro?ie, arsa de soare, cu o claie de par ro§u-
aprins in cap, cu privirea vioaie ?i lingusitoare pe sub sprin-
cenele incruntate si tot rosii, imbracat intr-un caftan de nan-
chin, imbibat de seu ?i mirosind a singe.
O batrina slaba, cu vinele ie$ite, una din batrinele acelea
care nu inceteaza sa se zbata §i sa lucreze decit o data cu cea
de pe urma suflare.
§i o femeie cu o basma pe cap, care §edea nemi§cata la o
parte. De sub basma se vedea fafa tinara, chinuita, cu creturi
sub^iri abia vazute, care privea nepasatoare.
In odaia vecina, Elena Ivanovna, cu un sort alb, grabita $i
nervoasa, i§i spala pentru a zecea oara miinile u$or tremurinde.
Masa era plina de sticlu^e si borcanase.
Elena Ivanovna se apropie de u$a, statu un timp nehota-
rita, o intredeschise si chema sfios :
— Poftim.
Bor$ci se ridica, ro$u §i matahalos, de parca ar fi ocupat
toata odaita $i, tropaind hotarit cu cizmele, trecu la Elena
Ivanovna.
— Ei, de ce... te plingi ? Ce te doare ?... zise ea incurcata,
inro^indu-se $i parca scuzindu-se.

17 PCPPES 'v; . 243


— Mai intii de toate, ma dor coastele, spuse Bor§ci cu gla-
sul lui gros §i ragii$it, apoi $alele, apoi ma injunghie in spi-
nare, noaptea ma doare capul, apoi din^ii ?i picioarele, iar cind
ma asez la amiaza sau seara sa maninc n-am de loc pofta §i
nu pot pune nimic in gura.
El tacu, iar Elena Ivanovna se inro$i tare.
Dar Bor$ci, tot a$a de ro$u, cu parul lui la^os, se uita la
ea cu ferocitate, fara sa zimbeasca citusi de put;in.
Tremurind, Elena Ivanovna incepu sa-1 intrebe :
— Ai racit ? Poate c-ai mers cumva pe ploaie ? Poate ca
te-a luat frigul ?
— Apoi, spuse Bor§ci cu vocea lui groasa, fara s-o asculte,
ma mai dor genunchii, §i ma doare $i in git...
— Ei, nu a$a. Stai, spune pe rind. Ce a inceput sa te doara
mai intii ? §i de cind ? §i nu-^i aduci aminte in ce imprejurari
a inceput ?
Cautind parca sa-$i aduca aminte, Bor§ci ridica sprincenele
dese ?i ro§ii ?i-si plimba ochii pe tavan. $i, deodata, incepu sa
vorbeasca, cu glasul lui de bas, rotunjindu-§i rugator sprin­
cenele :
— Cucoana, dumneata e§ti buna... nu ma lasa... lucrul de
capetenie e ca n-am cum o scoate la capat... am familie... De
eram singur, nu spuneam un cuvint... dar familia... macar de
m-a§ putea pune putin pe picioare... sa rasuflu... nu ma lasa...
am sa ma rog lui dumnezeu pentru dumneata cit oi trai...
— Da ce s-a intimplat ?... Ce s-a intimplat ?...
— Stapina, nu lasa, te rog, sa mi se prapadeasca familia,
ajuta-ma.
— Dar asculta, eu nu-s doctor... Am vrut numai s-ajut oa-
menii in cazuri u§oare... Da daca-i vorba de ceva greu, trebuie
sa te duci la doctor. Cum vine aici la gara, vorbese eu cu el
despre dumneata ?i are sa te cerceteze cu deosebita grija.
Cit era de mare, Borsci se arunca in genunchi.
— Stapina, cucoana, fie-t;i mila de mine...
— Da ce faci ? ! Ce faci ? !... Pentru dumnezeu, fidica-te...
scoala-te, te rog...
£j>i ea cauta sa-l.ridice, apucindu-1 de caftanul care pu^ea.
— Nu ma scol, cucoana, pina ce n-ai sa te milostive$ti...
— Spune odata, ce vrei ?
— Mi se prapade§te familia... Numai de m-a§ putea pune
pe picioare... $tii ?i dumneata, ce ci$tig poate fi de la bor$ §i
de la ca§a !... Barem de mi-a$ putea dura o casula cit de mica...

244
curat ca ne inabu§im in bordeiul nostru... Nu-mi lipsesc decit
douazeci §i ciiici de ruble... Fureile §i grinzile le-arn cumpa-
r a t; nu-mi mai lipsesc decit scindurile pentru acoperi$.
Elena Ivanovna se inro$i tare la fa^a, de parc-ar fi scui-
pat-o cineva in obraz. Scotoci grabita in buzunar, scoase porto-
felul §i din portofel toate hirtiu^ele cite erau acolo, le strinse
cocolo§ ?i, ro?ie ca bujorul, i le puse in mina.
— Uite... asta-i tot ce-^i pot da... banii ii line barbatu-
meu...
Bor§ci lua banii, se ridica in picioare, ii dezdoi cu grija,
ii ascunse in buzunar, fa£a i?i relua expresia de toate zilele,
incruntata §i plina de griji, §i zise cu vocea lui de bas, groasa
$i lini§tita :
— Mul^umim cu plecaciune... Mi-ai scapat cu adevarat
familia... cit ai sa traie§ti, sa-^i dea dumnezeu ca toate sa-^i fie
asa precum le dore^ti...
El se ploconi adinc $i, umplind cu trupul lui u$a, ie$i din
odaie.
Baba se repezi la el :
— Cit?

—• Nimic, ?i pleca.
Baba se opri in fa^a Elenei Ivanovna, punindu-$i cu supu-
,?enie miinile una peste alta pe pintecele supt si ploconindu-se
adinc $i de nenumarate ori, ca o sora in fa^a stare^ei.
— Ce ai ? intreba cu glasul stins Elena Ivanovna.
— Nu mai pot, nu mai pot, cucoana draga... Of, pacatele
mele... toate oasele mi le-a frint...
,,Ce-o mai fi vrind $i asta ?...“ i$i spuse cu tristete Elena
Ivanovna, uitindu-se la spinarea uscafiva a femeii, care se tot
apleca. „Macar de-ar spune mai repede cit vrea... Acum, Kolea
si Petea au sa-§i bata joc de mine... Totul e atit de absurd si
de caraghios...“
—• Picioarele nu merg, miinile nu m-asculta...
— Dar ce ai ? Vorbe?te ca lumea.
„Nu, noi doua sintem straine una de alta, ?i cit de hrapa-
rel ii sticlesc ochii... Dar se vede totu$i ca-i saraca... $i ce sla-
bita, istovita...“
— Ce ai ?
Fara nici o trecere, baba incepu a plinge incet §i a-$i ?terge,
cu coltul batistei, ochii care puroiau.

245
— Draguli^a cucoana, am pe cap $ase copii orfani : mama
lor a murit, iar pe tatal lor il scutura de doua luni frigurile.
Doamne, dumnezeule !... Saracia mi-a mincat viata.
Ca fugarita, Elena Ivanovna se repezi in odaia de alaturi,
cotrobai intr-un sertar, se intoarse $i baga babei in mina o
bancnota.
Baba se ploeoni iar, cu smerenie, $i-$i §terse de vreo doua
ori ochii. •
— Sa-fi dea dumnezeu, frumoaso, $i tie, $i copiilor tai, §i
parintilor tai, pace $i imparatia cerurilor.
Baba pleca, iar Elena Ivanovna statu multa vreme cu
obrajii in flacari, frecindu-§i fruntea §i uitindu-se pe geam.
Ar fi fost fericita sa dispara, ca nimeni sa nu mai intre, ca
nimeni sa n-o mai a§tepte, sa faca astfel ca nici sa nu se mai
$tie ca ea a vrut odata sa lecuiasca oamenii. Dar asa cum era
trebuia sa mearga inainte, j>entru ca mai a$tepta o femeie. De
s-ar sfir§i mai repede !
§i, sim|ind iar ca aceste femei ii erau straine §i ca o dus-
maneau fara vreo pricina, intredeschise u^a :
— Ce ai ?
Femeia sta cu ochii in jos, gindindu-se la ale ei.
— Ce ai ?
Femeia se ridica §i, tot a$a de nepasatoare, gindindu-se la
treburile ei, intra fara sa-?i ridice ochii. Iar cind ii ridica, pe
fa^a tinara, dar imbatrinita, cu cute fine abia vazute, Elena
Ivanovna citi atita oboseala $i chin, incit nu-$i mai putu dez-
lipi privirea de pe ea. Du§mania §i instrainarea care le des-
partea disparura din senin.
— Spune, ce-i cu dumneata ?
Femeia tacea, tot atit de palida si de nepasatoare. Apoi
spuse cu glasul obosit :
— Ma doare aici, $i-$i atinse pieptul. Dupa o clipa de ta-
cere, spuse tot atit de nepasator : Ma chinuie tusea.
£j>i, ca ?i cum ar fi vrut sa dovedeasca aceasta, incepu sa
tu§easca prelung, gifiind in batista murdara §i botita pe caie o
tinea in mina. Cind o desfacu, pe Elena Ivanovna o trecura
fiorii : pete ro?ii, proaspete, patau viu batista.
— Dar asta-i singe !
Femeia i§i §terse buzele, facu batista ghem, o ascunse, $i
sta ca §i inainte, nepasatoare ?i supusa. '

246
— Da cum se poate !... Asculta, de mult ai dumneata
asta ?... Doamne !... Te hrane^ti pesemne prost §i te obosegti
din cale afara ?... Cine-i barbatul dumitale ?
— De-a? avea vreo alifie sa-mi ung pieptul noaptea peste
tot mi-ar fi mai u$or, ca tare ma mai arde.
— In primul rind, ai nevoie de lini$te deplina, pina se va
opri singele. De mult tu$e$ti cu singe ?
— Cind am, cind n-am. Ia, de vreo doua luni. Vreo alifie...
— Da spune-mi amanun^it : cind s-a intimplat asta, $i
cum ?... Unde lucrezi ?... Cine-i barbatul dumitale ?... Care e
numele dumitale ?...
— Lipatova, $i se ghemui §i tacu, de parc-ar fi fost un
melc care se strinsese in casu^a lui.
— Ei, de ce nu vrei sa spui ?
— De mi-ai da vreo alifie...
— Pai, nu-i vorba de alifie, in^elege odata !
Dar fu cu neputin^a sa scoata ceva de la ea.
Pentru Elena Ivanovna, toata ziua era acum stricata, si
incepu sa devina chinuitor de lunga. Fa$a tinara, palida $i cu
cre^uri a femeii se amesteca cu viata de fiecare zi a casei, cu
ploconelile babei, ca ale unei maici inaintea stare^ei; il vedea
in fa^a ochilor pe Borsci, ro$u §i inalt, paturindu-§i cu grija
bancnotele, apoi ii fulgera prin fa^a ochilor u$a deschisa in
noaptea neagra §i fi$ia de lumina care smulgea intunericului
o bucata de strat cu flori §i frunzi§ul nemi§cat al plopului.
A doua zi, in casa inginerului era o harababura nemai-
pomenita. Lumea statea strinsa ca scrumbiile in butoi, nu nu-
mai in sala de a?teptare, dar §i in coridor, pe pridvor, pe scara.
Indesindu-se, impingindu-se, inghiontindu-se, strivindu-se unii
pe al^ii, stateau cu fe^ele rosii si asudate, fara sa-§i dezlipeasca
privirea de pe u$a incuiata. Oamenii sareau peste porti^a in-
cuiata cu cheia, peste gard. Paznicii §i hamalii, chema^i de la
gara, nu puteau opri' mul^imea care navalea.
— N-auzi^i, vi se vorbe^te doar lamurit. Azi nu-i zi de
primire. Cucoana a spus ca nu prime^te. N-astepta^i, ca n-are
sa fie nimic... Circular !...
Dar mul^imea navali, ii dadu la o parte, §i vuietul glasuri-
lor acoperi totul.
— Avem treaba cu cucoana...
— De ce nu ne lasa^i ?...
— De ce a adus Borsci treizeci §i doua de ruble ?...
— §i baba...

247
— Cu ce sintem noi mai prejos ?...
— Nici noi n-avem ce minca...
— Mai, baie^i, ce va uita^i la diavolii a$tia ? Bateti-i !...
— Da-i ! Trage-i !
In aerul incarcat, plin de respira^ia, sudoarea $i mirosul
greu al oamenilor, incordarea cre$tea, gata in orice clipa sa se
prefaca intr-o catastrofa.
Elena Ivanovna, retrasa intr-una din odaile din fund, umbla
disperata de la un coll la celalalt al odaii, frmgindu-$i miinile
§i tragind cu urechea la vuietul din curte, care cre$tea mereu.
Oare ea voise ca lucrurile sa se petreaca astfel ? $i de ce ie$ise
totul a$a de absurd $i de caraghios ?
Numai dupa ce fura mobilizali aproape to^i muncitorii de
la calea ferata, reu$ira sa despresoare casa $i curtea.
La masa, Elena Ivanovna imparl ea supa cu fa^a palida si
cu buzele strinse. Intinzindu-i veseli farfuriile, frate-sau $i bar-
batu-sau adusera vorba tocmai de ceea ce se temea ea :
— Ei, doctore, da-mi curcan.
— E minunat, fript a?a, dupa metoda medicala !
— Leolia, in ce te-ai specializat : boli interne, de ochi, nas,
git §i urechi, sau, mai ?tii, esti poate chirurg ? Mai exista $i
boli amuzante, care se cheama in mod delicat, nu stiu de oe,
boli de piele...
— Zau, Leolia, ca e$ti grozava !... Ca n-ai diploma pu^in
sa-fi pese. Uite, in America se construiesc cai ferate. $i crede^i
ca le construiesc inginerii ? Pe dracu ! Se gase$te pm' $i simplu
un om care reu$e$te sa organizeze o societate pe ac^iuni, aduna
o mullime de car^i de specialitate ^i-^i trinte^te o linie ferata
ca oricare inginer, dar de inginerie habar n-are.
—■ Numai ca a$teptam din clipa in clipa ca pacien^ii recu-
noscatori sa ne faca casa praf. Li se aprinsesera fe^ele, ochii le
sticleau cu lacomie... cred ca datorita dragostei §i marii lor
recunostinle pentru dragala^a noastra doctorila.
Elena Ivanovna scapa lingura de argint care cazu pe tar-
tune, zanganind scurt.
— Da incetali odata !...
$i imediat, in atmosfera prietenoasa care domnea la masa,
rasunara aprins §i dureros cuvintele, in timp ce-i li?nira lacri-
mile stapinite pin-a atunci ;
— De ce va bate^i joc de mine ? Ce vi se pare caraghios ?...
De ce a construi poduri sau a lamuri pe muncitori in ceea ce
p rivate situa^ia lor e ceva serios §i nu-i caraghios ? Iar ceea

248
ce am vrut sa fac eu e caraghios §i gasiti ca trebuie sa va ba-
te$i joc ?... Ah, lasa^i-ma sa va spun ce am de spus... Ei, ce-i
caraghios in asta?!... Ni?te oameni incul^i, neciviliza^i, lasa^i
fara nici un ajutor medical, zac ca ni$te vite... Doar nu voiam
sa-i lecuiesc... Nu-s chiar atit de proasta ; imi dau seama de
asta. Dar ei nu $tiu $i nu inteleg nimic, absolut nimic... Chiar
tu, Kolea, mi-ai spus cum ii intrase unui sapator ceva intr-un
picior. Daca i-ai fi scos din picior ce-i intrase, daca ai fi spalat
§i bandajat rana, omul se facea sanatos. A?a, din cauza murda-
riei, rana s-a infectat §i peste cinci zile omul a murit. Infele-
ge£i ca este nevoie de cineva — nu-i vorba aici de tamaduit...
— care sa le poata da un sfat ce sa faca in anumite cazuri :
sa se duca la medic, sau sa intrebuin^eze mijloace simple, obi§-
nuite, cunoscute tuturor, cum ar fi de pilda de a-si bandaja
cu ceva curat un picior. Ce gasiti caraghios in asta ?... De ce
va bateti joc ?... Oamenii ace$tia sint neputincio^i ca ni§te
copii...
— Ce-i cu tine, draga Leolia ?
— Stai, Lenusia, nu asta am vrut sa-^i spun, ai in teles
gre§it.
£j>i amindoi incepura sa indrepte care mai de care ceea ce
spusesera mai inainte.
— N-ai in teles ; incercarea ta nu-i caraghioasa, dar mi-a-
duc aminte de fetele lacome $i ochii sticlind ai acestei multimi...
— Leolia, §i fratele isi zburli tot parul, cu un aer ingin-
durat, orice activitate omeneasca poate fi considerate din doua
puncte de vedere... $i, ca $i cum ar fi considerat-o egala lor,
spuse suparat : Sau faptele mele sint facute pentru societate,
sau sint facute exclusiv pentru propria mea satisfactie. Orice
opera de binefacere, orice filantropie este facuta exclusiv pen­
tru propria ta satisfactie, a$a cum negustorii dupa ce au furat
bine merg la biserica, bat matanii $i aprind luminari.
Dar ea nu-1 lasa sa termine $i, cu o inconsecventa specific
feminina, ii arunca :
— Pai, tu, chiar tu... vii la muncitori pentru ca ti-e greata
sa joci carti, sa bei, pentru ca tu ai nevoie de asta pentru pro­
pria ta satisfactie... Lasa, te rog...
Fratele rise, ca $i cum ar fi spus : e$ti un copii dragala§,
minunat, dar totu$i un copii.

249
— Buna satisfac^ie sa te treze§ti in inchisoare, sa-^i mi-
roasa hirdaul §i sa-1 scoti afara...
Dar ea continua cu aceea$i inconsecven^a aparenta, dar cu
-o logica interioara neindoielnica, retinindu-^i tremurul nervos
al buzelor §i nelasLndu-1 sa vorbeasca :
— Parca nu prioep ?... M-a? fi dus $i eu... M-a§ fi inchinat
cu bucurie acestei munci... Dar... dar o am pe Katia... Ka-tiu$a...
•o podidira lacrimile, nu... pot... Am copilul... in-'fe-leg, pentru
voi nu-s decit o cucoana, care se plic-ti-se$-te.
Atunci amindoi incercara s-o lini§teasca, sim^indu-se vino-
va$i, insa numai pentru faptul ca ea, fiind femeie, fiind slaba,
n-ar fi trebuit sa-i ceara logica.
— Ei, Leolia, ce te-a apucat... asculta, a$a nu se poate...
— Leolia, nu trebuie sa te enervezi a$a... n-ai in^eles cum
trebuie ceea oe voiam sa-^i spun...
Ea pleca de la masa $i se inchise in odaia ei.
Inginerul se apropie de fereastra, incepu sa bata toba in
geam cu degetele, uitindu-se ginditor in stepa, §i spuse :
— In gaura asta e drept ca poti innebuni.
$i, intorcindu-se brusc inspre cumnatul sau, spuse de-
odata suparat :
— Ti-am spus o data, si te mai rog inca o data : insist cate­
goric sa nu te mai duci pe la depou §i sa la$i muncitorii
in pace.
—■ Te pomene$ti ca ai sa faci tu acum pe istericul.
Inginerul se stapini §i zise raspicat :
— Exista un proverb : acolo unde maninci nu seuipa.

Elena Ivanovna ar fi vrut sa aiba dreptate din mindrie,


dar zilele treceau unele dupa altele §i totul era ca mai inainte.
Departe, de dupa verdele gradini^ei, se vedeau bordeiele ca-
fenii care prinsesera radacini in pamint, din gara se auzeau
semnale, fluieraturi §i huruitul trenurilor care veneau si ple-
cau, si stepa nemarginita, mereu aceea^i, neclintita, parea o
gura cascata.
Barbatul §i fratele ei se purtau cu ea deosebit de dragut
$i de prevenitor, §i nu mai pomeneau nici un cuvint despre
trista intimplare. Dar tocmai aceasta purtare constituia pentru
ea o jignire careia nu ?tia ce nume sa-i dea.

250
Soarele tinea incinsa toata stepa ; se ascunsese dupa tur-
nul de apa, dindu-le un mic ragaz, iar umbra prelunga $i raco-
roasa pe care o arunca tum ul de apa se a§ternea peste intreaga
gradina a inginerului. Stepa era insa mistuita mai departe de
focul zilei dogoritoare.
Vrabiile se ingramadeau voioase pe carari, fara a inceta
sa ciripeasca, sau se mutau din plop in plop facind o larma
asurzitoare. Pupeze pestrite zburau sarbatorind cu monotonul.
lor „pup-pup-pup“ ziua care se apropia de sfir$it...
Katiu^a, care avea patru ani, se juca intre razoare, parind.
§i ea o vrabie ceva mai mare.
— Mamica, de ce nu zboara viermii ?... Da vrabiile dorm
noaptea ?... Inchid ochi$orii ?... Da cine sta deasupra norilor ?
Dumnezeu ?
Glasciorul suna ca argintul, Elena Ivanovna, intr-o rochie
alba, umbla dupa ea cu o carte in mina §i se gindea la trebu-
rile ei. Ceva care tinea de ea cum se tinea umbra de tumul
de apa o tragea spre bordeiele sapate in pamint. Avea impre-
sia ca ramasese ceva m^spravit, sau ca ceva trebuia de-abia
acum sa inceapa.
„ 0 fata tinara cu creturi fine, abia vazute, §i ochii obositi,
supu?i...“
■— Katiu?a, am sa chem doica.
— Bine, mamica. Mamica, de ce nu a$teapta vrabiile ?
Cum incerc sa ma apropii de ele sfirrr... zboara toate... IJite,,
gi eu zbor...
Elena Ivanovna batu din palme. Din casa ie$i doica, grasa
§i plina, cu pieptul strins in sarafan, o femeie din rasa aceea
crescuta special pentru a fi doica.
—• Akulina, ma intorc indata. Sa nu slabe$ti fetita din
ochi.
— Fii mata lini^tita.
-— Cum se ive§te iar soarele de dupa nori, du-o la umbra,
linga casa.
— Bine.
Elena Ivanovna puse cartea pe banca $i ie?i din gradina.
— Mamico, vreau ?i eu sa merg cu tine.
— Stai aici, draguta. Uite, ai aici vrabii, pupeze, joaca-te
cu ele. Acolo unde ma due eu sint ciini rai... Ma-ntorc indata.

251
Cind ie$i din gradina, sprijinindu-si de umar umbrela alba
de matase lucioasa, i se paru ca intra intr-o alta lume.
Nu din pricina ca pina atunci ea n-ar fi vazut bordeiele,
saracia, via^a cenu§ie, dar pentru ca acolo totul era infrigurat,
grabit, ca §i cum fara sa se priveasca unii pe al^ii, fiecare
preocupat numai de sine, $i-ar fi faurit cu to^ii in goana
soarta.
U?ile strimbe ale bordeielor erau deschise. De acolo venea
miros greu, iar afara, sub soarele dogoritor, se auzeau lovituri
de ciocan, vorbe ?i plinset de copil. Dogarii puneau cercuri de
fier, rindeaua de sub care cadeau strujiturile vijiia, se auzea
zgomotul nicovalei, loveau topoarele, se acopereau cu scinduri
scheletele de lemn ale caselor.
,,Ce multe con stru ct noi“, gindi Elena Ivanovna §i in-
treba :

— Unde sta Lipatova ?
— Ce treaba ai cu ea ?
Femeile se uitau la ea in treacat ?i nu prea politicos. Deh !
Cucoana asta n-avea bani la ea. $i-?i vedeau iar de treburile
lor, spalau rufe, vase, coseau. Totul se facea la vedere, sub
cerul liber.
— Lipatiha ?... Casa ei nu mai e aici. S-a mutat. Du-te in
cealalta parte, cote§te dupa stilpul acela si ai sa vezi un bordei
pe un povirnis : acela-i.
Cizmarul Ignat se ocupa, se vede, cu facutul banilor falsi.
In usa deschisa se vedea numai spatele lui aplecat si ceva to-
pindu-se pe foe $i sfiriind.
Elena Ivanovna, imbracata toata in alb sub umbrela alba,
mergea sim^indu-se straina in mijlocul vie^ii aoesteia grabite
Si neostenite, atit de pu^in asemanatoare cu via^a ei, cu situa^ia
ei, cu relafiile ei.
In mijlocul arsi^ei care scadea, in mijlocul umbrelor care
se lungeau, a vorbelor, frinturilor de fraze, exclamatiilor, bo-
caniturilor de topor $i al hirsciitului ferastraielor, ii lovi auzul
racnetul ca de fiara al unui copil, care ^ipa de se ineca.
Fara sa-si dea seama, Elena Ivanovna pomi in graba in
direc^ia dinspre care venea fipatul. Un om inalt si voinic batea
un copil cu un hat indoit.
Baietelul cu capul ud si zburlit se zbatea inclestat intre
genunchii omului si tipa cu disperare, de parca 1-ar fi injun-
ghiat. Camasa si pantalonii i se patau de singele care ti?nea.

252
Elena Ivanovna se arunca asupra lui.
— Ce faci ?... Lasa-1... Da-i drumul !...
Omul ridica capul $i aparura claia de par ro?u ca focul,
barba $i musta^ile lui Bor$ci.
■— Lasa-ma, cucoana, spuse el taios, dar inceta totu$i sS-1
mai bata.
Elena Ivanovna vazu cu mirare cum copilul, care se ridi-
case ca ?i cum nimic nu s-ar fi intimplat, i$i stringea cinga-
toarea pantalonilor, §i pe fata lui minjita de lacrimi jucau cu
neastimpar ochii piezi$i §i vicleni.
— Dar e neomenos. Se poate una ca asta !...
Bor$ci strinse cu grija hatul $i, intorcindu-i in tacere spa-
tele, porni inspre bordei. Dar deodata se opri.
— Mata, cucoana, nu te baga unde nu-ti fierbe oala. E
copilul meu §i fac ce vreau cu el.
$i fara sa-i dea timp sa spuna ceva, adauga incruntat ?i
suparat :
— Noi traim cum traim, nu sintem sfinti ?i avem destule
pacate pe suflet, da barem copiii sa traiasca in frica lui dum-
nezeu... Macar ei sa duca o viata mai dreapta... $i intra in
bordei.
— Sa vezi, baiatul a furat ni^te ata de la Filomeiha. $tii,
pentru zmeu. Credeam c-o sa-1 omoare in bataie... spuse o fe-
meie, care tragea cu acul la o ^lapoma de vata cu fata facuta
din petice de stamba.
Elena Ivanovna simti ca n-avea ce cauta aici $i pleca incet.
li venea sa se intoarca.
,,I-am dat doar treizeci §i doua de ruble... rasuna undeva
intr-un colti?or intunecat al sufletului ei, iar el se poarta atit
de... grosolan...“
Dar, ru§inata, alunga gindul acesta.
La dreapta, indata dupa stilp, aparu un bordei mic ?i
scund. O femeie palida, cu cute pe fata tinara, curata cartofi.
— Buna ziua.
— Sanatate, §i urma tot a$a de nepasatoare sa-§i vada de
treaba.
— Cum te mai simti acum ?
— $tiu eu ?... spuse fara chef femeia.
— Ai mai scuipat singe ?
— Ca de obicei.
\

253
— Atunci am sa-^i aduc o doctorie.
Femeia se inviora §i-$i ridica ochii recunoscatori :
— Sa-^i dea dumnezeu sanatate ! De-a$ avea o alifie, sa-mi
ung pu^in pieptul, ca tare ma mai arde...
Elena Ivanovna statea cu umbrela alba pe umar. Femeia
cura^a cartofi. Tacura o clipa.
— E$ti de mult maritata ?
— A1 cincilea an.
— Barbatul dumitale e un om bun ?
— Om bun. Munce$te de dimineata pina seara.
Tacura iar. Veni o vecina.
— Mariu$ka, imprumuta-mi jumatate de caldare de apa.
— Ia-^i.
— Mul^umesc. Diseara am s-aduc ?i eu si ^i-oi da inapoi.
Mi s-a rupt cobilita. E rau barbatul ei, tare-i rau, spuse ea,
intorcindu-se spre Elena Ivanovna, nu-i zi de la dumnezeu,
nu-i noapte sa n-o omoare in bataie.
— Nu mai sptrne !... E adevarat ?!...
— Ehei, draguli^a, o bate de-o omoara...
— Dar de ce ?
— A§a o bate, incit i-a rupt coastele. Nu-i mult pina ce-om
duce-o la groapa.
— Dar de ce o hate ?
— Ti$ne§te in fiecare zi singele din ea ca dintr-un pore
injunghiat. $i aplecindu-se ii spuse Elenei Ivanovna in $oapta,
la ureche : §i-a pus in cap numaidecit s-o omoare pe Maria.
— Dar care-i pricina, se cearta sau ce ?
— Ehei, Maria-i cuminte, tare-i cuminte. Da el §i-a bagat
in cap s-o omoare, spuse repede vecina, bucurindu-se ca mai
poate povesti cuiva ceea ce era de mult cunoscut tuturora.
Nepasatoare, Maria punea la o parte cartofii pe care ii
cura^a.
— Dar asta-i ingrozitor, spuse inoet Elena Ivanovna, sim-
t-ind ca totul mergea altfel decit ar fi trebuit sa mearga.
— Are el socotelile lui, spuse repede vecina, vezi ca, dupa
ce a agonisit doua sute de ruble, s-a saturat de ea ; de aceea
o bate ; el vrea sa faca negustorie cu banii.
— Nu, vrea sa-§i cladeasca numaidecit o casa, o indrepta
Maria.
— Ce fiara !

254
— *Nu-i nici o fiara, munoe$te ca o vita din zori §i pina-n
noapte. §i dupa ce tacu o clipa, adauga : S-a saturat de mine.
$i n-am copii.
— Ridica §i douazeci de puduri, adauga vecina. Cind v-a
adus pianul, el 1-a dus singur pina-n casa, zau c-a$a-i, §i, $ter-
gindu-$i buzele, i$i sprijini cotul in mina dind din cap.
— Atunci trebuie sa pleci de la el.
■— Unde sa plec ?
•— Are s-o omoare... tot are s-o omoare, spuse taraganat
§i hotarit vecina, are s-o omoare, pentru ca nu se potriveste
pentru el.
Elena Ivanovna statea, incercind sa-$i opreasca tremurul
buzelor. Aici erau alte legi, deosebite de-ale lumii ei $i de care
se lovea ca de un zid.
$i, deodata, spuse :
— Am sa-^i aduc doctoria, am sa |;i-o aduc negre$it.
Femeia i$i ridica iar ochii recunoscatori :
—■ Mul^umesc. De-a§ avea alifia... numai sa ma free pe
piept.
In fiecare zi Elena Ivanovna i§i spargea capul ce sa faca,
cum s-o ajute pe Maria. Dar in fa$a ei se ridica acela^i zid
nemi^cat, neinduplecat. Statu de vorba cu barbatul Mariei. Se
a$teptase sa intilneasca o fiara, dar vazu un om cu infa^i^are
blinda, cu ochii alba§tri, cu ni§te mu$chi minunafi de atlet,
$i cu o fa^a pe care puteai citi grija zilei de miine.
■— Asculta, o caut pe nevasta dumitale de boala ei, dar
acum nu-i vorba de asta. De ce o bafi ?... E o salbaticie. De ce
faci asta ?
El statea in fa^a ei, tot atit de mare, blind $i cu ochii
alba^tri.
— Cine-o bate ? Ia, ii mai dau una, citeodata, ca far’ de
asta nu merge.
$i oricit s-ar fi enervat $i s-ar fi zbatut, ea se lovea me-
reu de acela§i zid neclintit de blinde^e §i de aoeea?i lege intu-
necata §i neinduplecata.
Elena Ivanovna se hotari s-o salveze pe aceasta femeie
nenorocita.
— Am sa te iau in serviciul meu, ii propuse ea, trecind
intr-o seara pe la ea ca sa stea de vorba cu barbatu-sau. La
inceput ai sa stai asa, pina ce te faci bine, iar apoi, daca vrei,
ai sa fii fata in casa la mine. Am sa-^i dau leafa buna.

255
Lipatov, care tocmai se intorsese de la lucru §i n-avusese
timp sa se schim.be, statea smerit in fa fa cucoanei, plin de
faina pe care o descarcase toata ziua din vagoane. Cind aim
despre asta se intuneca la fafa.
— Sa-fi traiasca barbatul §i sa te duci sa sluje§ti la
straini ? Asta nu se cade.
— Dar ce, e mai bine s-o omori in bataie ?
— Pai, nu sintem straini, sintem barbat §i nevasta. Daca
se duce ii scot mafele.
$i nu se schimba nimic. Elena Ivanovna i$i traia viafa
avind grija de barbatul ei, de copilul ei, facind muzica, lec-
tura, iar ora$elul, cu co?urile care fumegau in fiecare dimi-
neafa, i$i ducea viafa lui deosebita de a ei, §i senzafia acestui
lucru traia necontenit in sufletul Elenei Ivanovna.

Erau doi Petea. Unuia ii pareau toate simple si clare, a$a


cum erau in realitate, sau, mai curind, asa cum le vedea toata
lumea. Vedea stepa care se intindea plictisitoare §i taeuta din-
colo de ultimele bordeie. Adia dintr-aeolo tristefe $i monoto-
nie ; era ro$cata toata, arsa de soare, u$or invaluita in praful
trist, cenu§iu §i mereu sub porunca vintului. Stilpii de telegraf
porneau pierzindu-se in zare $i ademenindu-te in tacere spre
locuri unde era viafa $i era placut de trait.
El vedea cum zilele monotone, semanind unele cu altele
ca piesele de o copeica intre ele, treceau pe deasupra bordeie-
lor, neschimbate ca ?i stepa, zile simple si naive in cruzi-
mea lor.
11 vedea pe cumnatul sau, un inginera? curafel, loial fafa
de regim, cinstit $i cumsecade, cufundat pina peste cap in
slujba lui, o vedea pe sora-sa, care nu stia sa-$i gaseasca rostul
in viafa. Si toate acestea fiind de mult cunoscute tuturor $i
plictisitoare i se parea ca tofi le priveau cascind pina le tros-
neau falcile.
Acest Petea avea ochi ironici. I$i batea joc de oricine, de
parea ar fi avut un diavol in el $i, dm senin, netam-nesam,
incepea sa cinte cu un glas fals, ca de capra :

256
— To-re-ador !... To-re-ador !...
Celalalt Petea pleca adesea singur in stepa, fara sa in-
toarca capul. Mergea inainte, iar deasupra stepei dogorea soa-
rele nemilos, $i tiuia necontenit §i subtire arsita nemi$cata care
te orbea.
Totul pilpiia fantomatic $i, desprinzindu-se din contururi.
culorile pilpiiau si ele topindu-se in arsita.
Tiuitul subtire al ar$itei orbitoare sau tiriitul greierilor
neastimparati in pelinul argintiu $i uscat era de nesuportat.
Erau milioane $i milioane de greieri. Stepa era plina de viata
ei proprie, neatirnata, de care nimeni nu se interesa, precum
niei stepa nu se interesa de nimeni.
Umbrele amiezii care porneau de la rarii stilpi de telegraf
erau scurte. In aer tiuia sirma telegrafului §i tiuitul ei nu te
imbia nicaieri. Totul se petrecea aici.
Petea hoinarea rosu la fata, cu §apca data pe ceafa. Do-
goarea soarelui nu-1 supara. Simtea numai cum i se destrama
gindurile. Statea intins cu ceasurile pe undeva, in vreo vagauna,
unde gasea un pic de umbra $i se gindea.
Stepa era minunata, $i serile, cind umbre lungi se intin-
deau $i picla era tulbure $i linistita, gindiri de veacuri pareau
sa zaca in tacerea ei §opotitoare. Petea se lasa in voia intu-
nericului $i a intinsului nemarginit, in care se contopeau pro-
priile lui ginduri.
Dar oriunde s-ar fi gasit cel de-al doilea Petea, primul se
intorcea spre el nevazut, cu fata stralucind a sarbatoare.
Cumnatul lui ? Da, un inginera? cur&tel. Dar in retorta
mareata a vietii de munca §i de lupta i$i aducea $i el partea,
fie ea cit de mica, la faurirea acelei vieti pentru care se zba-
tea $i Petea.
Ora$elul ? Da, era plictisitor, cenu$iu, ?i gindurile locuito-
rilor erau marunte. Dar $i acolo bateau inimi omene^ti §i, cine
?tie, poate ca acolo cre$teau viitorii luptatori, putemici §i
patima$i.
In tractirul lui Zaharka era fum, zgomot, glasuri de oa-
meni beti, mutre bete, injuraturi de betivani.
La o masa murdara, Petea bea bere acra. Linga el $edea
un lacatu? de la depoul de locomotive, leganindu-^i capul ple-
tos $i beat.
Spalatura din pahar n-avea nici un gust. Dar lui Petea
nu-i pasa. Asta nu era pentru el decit un amanunt intimplator.

18 257
dar inevitabil in cauza de seama §i esentiala care reprezentai
pentru el viata.
— Piotr, spuse lacatu$ul zburlit, bilbiindu-se, §i-l lovi
peste genunchi, daca-i omul drept, nu-mi pare rau, sint gata
sa-mi dau ?i viata pentru e l ; dar daca-i o napirca, o fiara, §i
mi se vira in suflet cu gind rau, il rup in buca^i, $i asta-i tot...
Petea asculta zimbind — nu-i placeau oamenii be^i, erau-
plictico?i •— $i se uita dincolo de omul cu fata abrutizata, asu-
data, cu ochii piezi$i, fara nici o expresie ; vedea cealalta fata
a acestui muncitor, indrazneata §i amenintatoare, cu ochi de
vultur, cu expresia unei forte concentrate, de mult acumulata,
care, incordata puternic ca un arc, abia a$teapta clipa sa se
destinda, t^bind toata in strigatul de lupta : „Proletari din
toate tarile, uniti-va !“
— Toate cele le iert, fratioare, dar pe omul cu gind rau
nu-1 iert.
In tractir era zgomot de oameni beti, ?i prin fumul greu
§i des nu trecea decit o singura femeie, cu bluza alba, cu fata
palida, cu ochii negri cufundati in orbite $i cu un zimbet
nestins pe buze.
Petea $tia ca era fiica acestei imparatii murdare, dar se
uita dincolo de ea §i vedea cealalta fata, adevarata, fata plina
de mister a femeii.
§i Petea spuse :
— Kara Zaharievna...
Kara intoarse capul. Se purta cu el prietenos §i simplu,
dar, ca $i de ceilalti, tot cu zimbetul se apara de- el.
— De ce vii a$a de rar pe la noi ? Ce-i drept, tare vesel
nu-i aici, e murdar, fum, $i oamenii-s mojici $i injura urit.
— Am o carte interesanta. Tot vreau sa ti-o aduc, §i uit.
— Ehei, Piotr Ivanovici, nu-i de mine. A§ citi cu placere
$i chiar cu interes, dar cind scap de hoarda asta nu-mi simt
picioarele $i nici nu mai $tiu cum ajung in pat.
$i Petea, uitindu-se la fata ei palida, se gindi :
„Sa-i spun acestei femei, sa-i dezvalui mareata taina a
luptei care clocote$te imprejur ?“
Celalalt Petea zimbi :
„Fetei acesteia, a erismarului ?“
,,Dar parca nu s-a intimplat ca oamenii, venind in atingere
cu o cauza mare de care nu §tiusera pina atunci, sa deschida
deodata ochii ?“
,;Asta, care traie^te cu tata-sau ?“

258
Dar orieit ar fi cautat cel de-al doilea Petea ca prin repli-
cile lui reci, batjocoritoare ?i veninoase sa-1 faca pe pnmul
Petea sa taca, acesta, dupa ce a$tepta pu^in, tragea din nou
cu urechea, ca $i cum nimic nu s-ar fi intimplat, la o alta
struna a vietii, care nu cinta decit pentru el.
Stepa luminata de asfin^it era in sarbatoare.
Ingindurate, umbrele albastre se intindeau in departare.
intr-o vagauna abrupta, cu marginile roseate roase de ape,
se vedeau cama$i albastre, o invalma$eala de $epci §i surtuce.
Oamenii stateau in grupuri, a§teptind ceva. Unii §edeau pe jos,
altii stateau in picioare mincind seminte, scuipind nepasatori
cojile in fata lor, §i tufele de pelin argintiu, acoperite de coji,
erau din ce in ce mai albe.
O gravitate deosebita emana de la oamenii acestia adunati
in stepa pustie.
Ora^elul murea in vapaia care se stingea in departare.
In tacerea mereu vie, Petea deslu^ea un zgomot pe care
nu-1 putea nici dibui, nici prinde.
Sarbatoarea mare fara nume se oontopea cu culorile zarii
indepartate, care se stingeau in tacere §i peste care se oprise
nemi§cat un noura§ vinat, lung $i ingust ca un deget.
Sufletul lui Petea fremata de o bucurie fara de pricina,
de sentimentul intinderii nemarginite, al soarelui bun $i ro§u
de oboseala, taiat in doua de fnuchia unei coline indepartate,
a oamenilor minuna^i adunati in taina in stepa pustie.
Petea se incrunta. Nu de asta era nevoie. Era nevoie de
vorbe inflacarate, de chemari ameninfatoare, minioase sau ras-
oolitoare. Si el spuse :
— Tovarasi !...
Tot;i se ridicara in picioare incet §i alene, sau solemn, si se
strinsera mai aproape. Acei care mincau seminte ineetara sa
mai scuipe cojile $i, intinzind gitul, ascultau.
— Tovara^i !....
Glasul ii era tinar, rasunator. §i pentru ca era tinar si
rasunator era convingator, dar nu atit prin injelesul literal al
cuvintelor, cit prin puterea lui nemijlocita. Era ceva atragator
in faja aoeasta rotunda, rasa, oarecum feminina, si in parul
razvratit, auriu, la fel cu al surorii lui. Viata se infiripa facin-
du-§i cu greu drum ca o mladita ce iese 'din pam int; $i toate
erau intr-un anumit fel, §i stepa gata sa adoarma, $i malurile
de lut ale vagaunii, §i fetele care ascultau, luminate de ulti-
mele licariri ale zarii. Parea ca soarele, care nu apusese inca,

18* 259
lumina pentru ultima oara stepa, fe^ele acestea, departarea;
iar din adinc ras area eeva tinar si neatins, ca an mugure plin
§i tare, care n-avusese inca timp sa se umfle $i sa se deschida.
Oamenii stateau ?i ascultau cu giturile intinse.
— Tovara$i, un singur lucru trebuie sa ^ine^i minte, cu
el trebuie sa va scula^i ?i sa va culcati : sa ^ine^i minte ca ave^i
un du?man neinduplecat, neimpacat, care nu uita nimic, care
nu §tie ce-i indurarea, un du$man...
Oamenii venisera din multe locuri in gara care se nascuse
in stepa. Unii venisera din uzine $i fabrici indepartate, alfii
din alte regionale de cale ferata.
Cei veni^i de prin ora$e mai auzisera vorbindu-se despre
lucrurile acestea. Dar de cind nimerisera aici, in col^ul acesta
pierdut §i parasit, in stepa tacuta, roscata $i arsa de soare, unde
rasarise ca din pamirit un ora$el de lut in care oamenii traiau
in vagoane de marfa ?i in bordeie, parca li se $tersese totul din
minte. Parca-^i lasasera acolo, in ora$ele in care erau strazi
pavate, biserici, inchisori, unde zi $i noapte circulau oameni ?i
trasuri, tot ee adunasera in mintea ?i in inimile lor ; ?i veni­
sera aici goi, dupa ce pierdusera totul §i le era sufletul pustiu.
Dupa ce terminau lucrul, cind vuietul ma^inilor $i loviturile
ciocanelor mureau, ei se duceau la tractirul §i la stabilimentul
lui Zaharka.
Iar acum glasul acesta tinar §i rasunator vorbea din nou
despre sarbatoarea gindirii, despre fericirea pe care o da lupta,
smulgind valul cenusiu §i intunecos de pe intinsul stepei obo-
site, de pe monotonia trista, care, fara incetare, ii apasa de-a
lungul zilelor de lucru mohorite.
Si raspunsul rasuna puternic :
— A$a-i !...
— Drept !...
Petea spunea ceea ce mai spusese de multe ori, dar sub
cuvintele acestea obi$nuite, tocite de necontenita lor intrebuin-
^are, tresarea bucuria nespusa a noutatii vii, a a$teptarii ne-
rabdatoare. Uite, chiar in clipa asta se va ridica iar soarele
obosit, din care se vedea de dupa gorgan doar o fi$ie ro$ie in-
gusta, §i va lumina intinderea nemarginita a stepei, fe^ele
acestea care il ascultau cu aten^ie §i emo^ie, §i ochii ace^tia
stralucitori, a^intili asupra lui. $i oamenii vor in^elege mesajul
lui. Vor deschide deodata ochii §i vor vedea : lucrul era atit de
simplu $i de lamurit.

260
Vor in^elege, $i un val uria§, care sfarima totul, un val de
indignare omeneasca va trece prin ateliere, prin uzine, prin
fabrici, prin toata £ara, acoperind gemetele, oftatul, $tergind de
pe fe^ele palide §i posomorite, pline de funingine si de sudoare,
durerea §i chinul, va trece pretutindeni unde traiesc oameni
chinui^i.
— Aici, in stepa aceasta pierduta, in ora$elul acesta necu-
noscut, se va ivi §i va porni ca un murmur surd valul cel mai
mare, iar numele acestui val va lumina istoria cu gloria stra-
lucitoare a conducatorului poporului.
N-a dat oare trecutul pilde de acest fel ?
Iar cel de al doilea Petea tragea adinc aerul in piept, ca
sa se auda ce spune, §i explica cu dibacie $i obi§nuin^a struc-
tura sociala, trasind jaloanele ?i caile de eliberare a maselor
muncitoare, captivind aten^ia lacoma a oamenilor acestora in
cama$i albastre, cu surtuce slinoase si cu fe^ele aparind ca
ni§te pete galbene de sub $epcile negre.
Oamenii acestia ii devenisera acum apropia^i ?i dragi §i-i
venea foarte u$or sa le sacrifice libertatea tineretii lui. Patruns
de aceasta infra^ire, Petea nu voia sa se uite in ochii §i in fa^a
mulfimii care il asculta cu aten^ie, ci voia sa se uite numai la
unul dintre acestia, la un om care-§i avea expresia, aten^ia,
sentimentele lui personale.
§i, continuind sa vorbeasca, cauta cu privirea pina ce i$i
opri ochii in dreapta lui.
Un flacau cu fa£a imberba, cu parul taiat drept, cu picioa-
rele ra$chirate incal^ate in opinci, se uita in pamint $i se scobea
in nas.
Scotea degetul, il examina cu atentie, il §tergea de cama$a
$i iar il baga in nas, cu totul absorbit de aceasta treaba.
Petea i§i pierdu o clipa firul $i incurca cuvintele.
,,Un sapator... de la artel..."
Apoi i$i muta privirea la un lucrator de la depou, in ca-
ma?a albastra. Era probabil un lacatu?. Acesta statea, incrun-
tind sprinoenele, in atitudinea unui om care asculta cu atentie,
?i deodata, caznindu-se sa priceapa, incepu sa ridice cu greu-
tate pleoapele si sprincenele deasupra ochilor. Le cobori apoi
incet, ochii ii devenira iar inexpresivi, $i iar se vedea sforfarea
pe fa^a lui murdara ?i palida. Apoi tresari speriat, deschise
larg ochii, uitindu-se imprejurul lui $i, scuturind din cap, spuse
o data cu ceilalfi :
— Ii drept... a^a-i... a$a-i...

261
Petea i$i pierdu din nou firul pentru o clipa $i incurca
cuvintele.
„De diminea^a pina acum o fi obosit... Nu-i de loc de
mirare.“
§i iara§i i$i muta privirea asupra mul^imii, asupra fe^ei ei
enorme, palide de aten^ie. Ochii ei, nelasind sa-i scape nici o
mi$care, nici o vorba, erau indrepta^i asupra lui $i-l indemnau
voio$i, iar aten^ia aceasta ineordata ii dicta din nou sa spuna :
— Tovar a§i, in^elege^i, nici oea mai mica incercare de a
lupta nu este zadarnica. Ea va constitui una din pietrele cu
care ve^i cladi eliberarea voastra. Lupta^i, insa numai in nu-
mele principiilor generale $i nu le uita^i, nu le lasafi in umbra
din cauza nevoilor marunte §i a scopurilor imediate.
I§i scoase sapca $i-si sterse fruntea. Un vuiet de aprobare,
vorbe, zgomot de nasuri suflate ?i. fo.?nete trecura prin mul^ime.
. Fi$ia de soare, ro?ie ca jarul, se stinse deasupra stepei care
adormea $i se topea pe nesim^ite in albastrul serii, ca ?i cum
n-ar fi existat nici dimburi abrupte, nici vagauni, nici gorgane
indepartate. Apoi luci prima stea, §i cineva striga :
— Ciupitul !
— Ciupitul !... Ciupitul !... Ciupitul !... prinsera a striga
diferite glasuri.
Se sim^ea mi^carea mul^imii $i cum cineva i$i facea loc
printre glumele $i risetele ei. Apoi se desprinse din mulfimea
intunecata o silueta scunda ?i indesata §i se auzi un glas u§or
ragu^it, aducind a behait de capra. Glasul se auzea pretu-
tindeni.
— Asta... la noi la uzina a venit popa... asta...
Ciupitul avea limba legata, §i scotea cu greu cuvintele
stilcite, dar in glasul lui de capra se ascundea batjocura, §i
mulfimea neagra §i deasa se strinse roata in jurul lui.
-— ...asta... daca se intimpla ca o femeie de la uzina sa
nasca in decembrie, popa injura ca un nebun, $i se intimpla
ca nici sa nu vrea sa boteze copilul... Asta... §i nici nu vrea
macar sa stea de vorba cu tine.
El tacu, si mul^imea a^tepta intr-o tacere ineordata. $i
Ciupitul urma :
— Inseamna, spune popa, ca in postul mare v-a^i facut
de cap...
— Ha-ha-ha... ho-ho-ho...
— Ca $i cum... preotesele n-ar na$te niciodata inainte de
craciun... Ho-ho-ho...

262
— Ele?!... Intr-una, ca iepuroaicele...
O legatura nevazuta se ^esea intre omul acesta scund,
§ters, cu ochii veseli §i §ireti, $i multimea inviorata, care
asculta, nelasind sa-i scape o vorba.
Apoi Ciupitul povesti cum au scos pe directorul uzinei
intr-o roaba.
— Era gras, asta... ii ie$ea burta din roaba cum iese alua-
tul din co vat a... asta... avea ochi rotunzi §i se ^inea de margi-
nile roabei rugindu-se : „Mai meet, fra^ilor, ca are sa se farime
blestemata...“ Ne prapadeam de ris... Cine, asta... avea ciuda
pe el, il scuipa... L-am rastUrnat, asta... intr-o baltoaca $i 1-am
dat dracului...
Apoi incepu sa vorbeasca Volkov, aruncindu-?i cu o mi$-
care a capului parul ondulat de pe frunte. Nici Petea nu §tia
de ce ii aparea in fata ochilor, alaturi de statura inalta §i ochii
frumo$i ai lui Volkov, fata palida-din fumul §i larma tractiru-
lui, cu zimbetul palid §i ochii sclipind din strafundul intunecat.
Volkov vorbea frumos, spunea acelea^i lucruri pe care le
spusese $i Petea, dar introducea mereu urmatoarele cuvinte,
ca, §i cum ar fi vrut sa sublinieze ca are de zis ceva deosebit
de spusele celorlalti :
— Noi, muncitorii, trebuie sa ne ingrijim singuri de noi,
pentru ca ajutor n-are sa ne dea nimeni, fiecare are grija de
el, iar dumnezeu de toti. Numai atunci vom izbuti sa facem
ceva, cind vom capata singuri minte.
Petea simti ca o parte din spusele lui Volkov il privea §i
pe el, §i vedea cu un oarecare sentiment duios de satisfactie ca
Volkov cauta sa-1 imite pe el, Petea, $i in vorba, §i in gesturi,
^i in felul lui de a fi.
La marginea orizontului, care parea sa curme la doi pa$i
pamintul intunecat, apareau intr-una stele noi $i se fixau pe
cer deasupra capetelor celor adunati.
In intuneric se auzea :
— Ei, hai, baieti !...
— Da nu va mai ingramaditi !
— Ei, Pro$ka, da-mi mahorca sa-mi sucesc o tigara.
— Mai, baieti, s-o luam pe dupa gara, ca sa nu ne vada
jandarmii.
— Da parca n-o sa afle ! Afla ei... Poate s-or gasi §i rrnii
dintre noi care sa vrea sa se gudure pe linga ei §i sa ne
pirasca !
— Le facem noi felul.

263
— Da parca le e scris pe frunte ?
Petea mergea cu Ciupitul §i cu Volkov, schimbind din
cind in cind citeva vorbe. Noaptea ii inso^ea cu tacerea ei, cu
intinsul nevazut al stepei $i cu stelele nenumarate impra$tiate
deasupra capetelor lor. $i alaturi de ei paijea iar, umplind su-
fletul lui Petea, sentimentul solemn al unei sarbatori nevazute.
— Simbata trebuie aduna^i numai lucratorii de la depou,
zise Volkov.
— Dar nu pe to^i... asta... trebuie sa-i alegem.
Ei discutau far a patima despre treburile lor.

A$a cum se perinda triste^ea, ingindurarea, risul, ener-


varea, dragostea, disperarea pe o fa^a omeneasca, tot astfel i§i
schimba expresia $i fa^a stepei. lnclestmdu-$i parca falcile, cu
pleoapele lasate in jos, ea lua o expresie de minie deznadaj-
duita, nepasatoare, fara ^inta.
Ro$cata, arsa de soare, stepa se tulbura, i$i pierdu hota-
rele, involburindu-se in norii de praf care se roteau innebuni^i.
In aceasta invalma$eala, cenu§ie §i fierbinte, soarele se mistui,
precum §i calea ferata care se intindea in departare, §i stilpii
de telegraf, $i nu se mai vedeau nici gara, nici ora^elul.
Stepa tacuta, fara de glas, era uitata de oameni, care n-o
mai bagau in seama, prin$i in casufele $i bordeiele lor de o
gramada de treburi, de griji, certuri, nenorociri $i lupte de
fiecare zi. $i stepa uitata parea ca se ridica amenintatoare :
— Vin peste voi !
Coloane de praf se ridicau invirtejindu-se §i ajungind cu
capetele lor cenu$ii pina la cer, iar in din^ii oamenilor hir$ciia
nisipul.
■— De acum inainte tot a$a o ^ine...
Prin ferestrele enorme ale casei inginerului se vedea
aceea?i picla uscata, de nepatruns, neinsufle^ita, clatinindu-se
$i intunecind totul.
Elena Ivanovna spuse :
— Doamne, ce plictiseala !
Intra ajutorul inginerului, imbracat irepro$abil ca intot-
deauna, cu aceia^i ochi lucizi $i reci cu care dezbraca incet
toate femeile. O faeea insa atit de corect, de politicos si de
impecabil, incit nu-i puteai spune nimic.
Elena Ivanovna se scula sa piece.
— Buna dimineata, Nikolai Nikolaevici e acasa ?

264
I?i ^mea $apca in mina lui inmanu$ata §i parea sa-i spuna
politicos : „§tiu ca nu ma po^i suferi, dar eu te admir totu$i §i
nu-mi pofi repro$a nici cea mai mica incorectitudine“.
— Kolea, a venit Felix Bronislavoviei, $i se auzi fo$netul
rochiei ei pe cind se indeparta trecind in odaia de alaturi.
Intra Polinov.
— Buna ziua, Felix Bronislavoviei, ce ve$ti bune aduci ?
Acesta il privi cu ochi reci, ca ?i cum ar fi vrut sa se raz-
bune de ceva, ?i spuse urmatoarele cuvinte, pronuntindu-le
extrem de raspicat :
— Muncitorii se agita.
„Asta constituie pentru tine o ocazie potrivita ca sa in-
cerci sa ma inlaturi §i sa-mi iei locul“. §i acea liniste concen­
trate, care punea stapinire pe Polinov in clipele de primej die.,
se a$ternu pe fa^a lui.
— Ce s-a intimplat ?
— La depou muncitorii au lasat lucrul. Acarii, mane-
vran^ii, ungatorii se agita $i ei. Echipele au parasit trenurile
de lucru.
Citeva clipe tacura amindoi.
— Bine, spuse Polinov, tot a$a de lini$tit cum ar fi spus :
„§tiu, stiu totul, §tiu ce am de facut. Dar nu cred de cuviinta
sa bat toba despre felul cum voi proceda.“ Cu dinamui ati
ispravit ?
— li putem da drumul chiar azi.
— Da^i-i chiar azi drumul, va rog. Voi veni $i eu pe
acolo.
Felix Bronislavoviei pleca. ■
Polinov termina lucrarile, incuie hirtiile cu grija, trecu in
sufragerie $i saruta mina nevesti-si.
— Ei, am plecat.
Ea se uita trista prin geam :
— Ce plictiseala !...
Polinov ie$i. Totul era tulbure, fara contur §i fara culoare.
Cladirile garii, constructiile pe linga care trecea apareau $i
dispareau nelamurit undeva in departare, in perdeaua tremu-
ratoare de praf, care gonea.
£j>i in aceasta ceafa subfire, care cuprindea totul, te mira
lipsa oamenilor. Peronul gol se deslu§ea cu greu, ici-colo apa­
reau intunecate §inele, iar locomotivele stateau tacute fara sa
se impodobeasca cu fum alb, conturindu-se nelamurit prin
poarta cascata a depoului. Din lipsa siluetelor intunecate, aler-

265
gind de la un macaz la altul, din locomotivele care nu fumegau
§i fluierele frinarilor care nu se strigau tinguitor §i trist prin
norii tulburi de praf purta^i de vint se infiripa o amenin^are
ascunsa.
Polinov mergea curajos ?i lini^tit; sim^ea in fundul sufle-
tului o rezerva atit de mare de incredere neclintita, incit era
sigur ca ea va putea restabili imediat ordinea tulburata. Tre-
cea pe linga $irurile ro$ii ale vagoanelor de marfa, in$irate la
nesfir^it pe liniile de garaj, in care se aflau locuin^ele provi-
zorii ale muncitorilor.
Nisipul se invirtea cu un ^iuit sub^ire. Pe §ine, intre roti,
se lirau copii goi, innegri^i de soare ; pe linga vetrele aprinse,
scuipind limbi de foe, trebaluiau necontenit femei, §i vintul
batea in fustele lor, lipindu-le de picioare, rupea de pe fringhii
rufele cenu$ii de praf §i plapumile ?i scutecele care atirnau in
usile vagoanelor.
Cind inginerul trecu pe linga depou, vazu ca linga zid era
negru de lume. Obi$nuit cu siluetele razlefe, risipite pe §ine,
la macazuri, la locomotive, la tampoanele vagoanelor care se
ata$au, se uita surprins §i curios la aceasta mare vie de §epci,
leganindu-se si indesindu-se in ceata tulbure.
Polinov se apropie repede, plin de curaj, ^inind capul ridicat
cu mindi’ie, ca un om pentru care totul era clar, precis $i care
nu avea de ce sa se alarmeze.
Toata conducerea $i jandarmii stateau inghesui^i intr-o
parte, buimaci^i ?i speria^i ; inecindu-se de furie si de praf,
vintul vijiia in sirmele de telegraf ?i in uiechi.
Polinov inainta pina ajunse piept in piept cu mul^imea,
ale carei ultime rinduri se pierdeau in norii de praf.
— Ce este ? Ce inseamna toate astea ?
El incerca sa prinda expresia ochilor cuiva, a?a cum era
obi$nuit cu fiecare lucrator in parte. Dar in fa^a lui apareau
sepcile negre. iar de sub ele fa^a unica §i palida a mul^irnii,
?i ochii ei stralucitori.
Ci^iva din primele rinduri scosesera nehotarit sepcile, $i
in aceeasi clipa, se auzira vorbe, risete $i exclamafii care se
amestecara cu vintul §i cu praful minat de vint.
— Scoate^i-va §i pantalonii !
— Lingailor !
— Va intreb, ce inseamna toate astea ? §i glasul lui Po­
linov acoperi furios §i ^ipetele, $i vijiitul vintului, §i risetele.
Dar glasul ii fu acoperit la rindul lui de izbucnirea de
nestavilit a mul^imii, a§a ea nu se mai auzi de loc.
— Jos mai$trii !...
— Jos conducerea !...
— Sa piece !...
— Sa piece jandarmii !...
— Ne spioneaza...
— Abia a§teapta sa puna mina pe cineva...
— Raspundem cu to^ii... nu denuntam pe nimeni...
Pe fejele posomorlte ale jandarmilor se citea o tulburare
stapinita. Pareau sa spuna : noi ne facem datoria, iar restul nu
ne prive§te.
— Domnilor, va rog sa pleca^i de aici pentru o clipa.
Aproape dind din umeri, jandarmii §i maigtrii se indepair-
tara fara graba, pierzindu-se in volbura de praf tulbure, parind
sa spuna : ascultam de ordine, dar ne lepadam de raspundere.
— Acum, va rog, expunej;i-mi lini^tit despre ce e vorba.
Mic de stat, cu $apca in cap, Ciupitul iesi inainte, iar ochii
sfredelitori ii jucau batjocoritori, $ire^i. El incepu sa vorbeasca,.
privind cu un ochi cenusiu, rizator §i cu celalalt micsorat.
— Muncitorii vor... intr-un cuvint... asta... sa nu mai stea
in vagoane de vite... vagoanele-s pentru vite, iar voi a£i bagat
in ele oameni.
— Ei ?
Polinov i$i dadu deodata seama de superioritatea lui faja
de acest ciupit care se impiedica in vorba, $i simji nu numai
superioritatea omului cult, care dispune de un limbaj precis,
ales, dar §i superioritatea injelegerii launtrice a. lucrurilor,
care-i dadea sentimentul de satisfacjie ca dreptatea este de
partea sa.
— Apoi se isprave$te vara, vin vinturile, ploile... Intr-un
cuvint... asta... copii... familie... unde sa mergi cu ei ?
$i se uita mic§orindu-§i ochiul a batjocura sau a siretenie,
de parca indaratul aoestor cuvinte incurcate s-ar fi aseuns ceva
pe care deocamdata nu voia sa-1 dea in vileag.
— Dar, la drept vorbind, ce vreti ?
Muljimea tresari.
— Drept. Vorbeste drept.
— Nu se poate sa chinuie?ti oamenii in vagoane de vite...
— Nu-s cai, nici boi... is doar oameni...
— Vine toamna...

267
$i din nou un glas hotarit, frumos $i precis, rasuna
deasupra mul^imii :
— Daca ave£i nevoi, trebuia sa mi le expune^i in lini§te §i
nu sa lasati lucrul. Va dau doua...
Vocea lui se pierdu in larma de glasuri furioase §i discor-
dante.
— $tim noi...
— Vechea poveste...
— Ajuta ca mortului luminarea.
— Tine-fi sfaturile pentru tine...
— Astea-s vorbe, iar noi avem sa murim, cu copii cu tot.
Iar omul cu ochiul mic§orat §i cu celalalt ochi cenu§iu
^iret spuse :
— Intr-un cuvint, is oameni... asta... trebuie s-o intelegefi..
Aoeasta il intarita pe Polinov.
— Pai da, tocmai pentru ca sinte^i oameni, pentru ca va
consider oameni, ma port cu voi astfel $i stau cu voi de vorba.
Altul, in locul meu, dadea de mult o telegrama, §i in loc de
vorbe ar fi stat in fa|a voastra o companie de soldafi.
— Nu ne speria !...
— Nu ne speriem noi !...
—■N-ai nimerit-o cu noi !
Iar omul cu ochiul mic$orat spuse supus, sau poate §iret,
batjocoritor :
— Domnul $ef sta $i el ca vitele — are sera, douasprezece
odai curate, frumos mobilate, iar noi, noi stam ca oamenii...
intr-un cuvint... asta... in vagoane de vite... ,Se apropie toamna,
frigul, ploile... intr-un cuvint, avem sa ne obosim tot carind
copiii nostri la cimitir.
§i iar zburara in vint frinturi de glasuri amestecate :
— El s-a prooopsit...
•— In primul rind, de el a avut grija...
— N-a uitat de el...
Polinov i$i stapini enervarea care incepea sa-1 cuprinda.
•— Nu infelegefi nimic... Trebuie sa in^elegeti ca asta nu
depinde de mine. Bugetul $i ordinea in care se fac lucrarile se
intocmesc de directie. Mie nu mi se trimite decit planul gata
intocmit*?i eu il indeplinesc. Nu-1 pot schimba, cum nu-1 poate
schimba ultimul salahor.. Acolo scrie sa se construiasca in pri­
mul rind gara, $i dadirile pentru func^ionari §i cele neoesare
pentru exploatarea caii ferate, si eu am facut intocmai. Daca
planul era altul ?i mi-ar fi dat dispozifii sa construiesc mai

268
intii cartierul muncitoresc, a$a a§ fi facut. Nu-s decit un simplu
executant. Iar daca schimbam o caramida, m-ar fi dat pe loc
afara. Trebuie sa in^elege^i asta.
Marea de ^epci intunecate tresari de indignare. Dar Ciupi-
tul se intoarse catre ei, le facu un semn cu mina si, inchizind
pe jumatate ochiul, spuse de parca ar fi raspuns pentru to^i :
— Pe noi... ce ne privesc... toate astea... intr-un cuvint,
direc^ie, nedirec^ie, totuna, avem sa ne caram copiii la cimitir...
Nu ne prive$te cine conduce acolo. De vina nu sintem noi, dar
de murit, murim noi...
§i deodata intorcindu-se, §i parind parca mai inalt, se uita
minios cu ochii lui mari cenu^ii §i arunca mulfimii cu glasul
lui ragu$it de vint :
— Nu-i asa, baieti ?
Mul^imea se desfacu §i-l inghi^i. In jurul lui Polinov erau
fe^e indirjite, pe care lucea sudoarea lipicioasa, $i ochi scinte-
ind de furie.
— De$tept...
— Ginde$te cu sezutul $i ?ade cu capul...
— ...§i pe deasupra se mai scarpina...
— $ade pe fagaduielile lui ca pe un scaun.
— E ud sub el, de atita vorba.
— Ce sa te mai ui^i la el ?...
— Ha-ha-ha !...
,,Nu, cu ei nu pofi sta de vorba decit cu biciul...“
Dar in aceea^i clipa i$i inabu§i aoest gind, pe care nu 1-ar
fi rostit cu glas tare, $i ie$i din mul^ime lini§tit, cu capul sus
§i mindru, fara sa se intoarca, a$teptind in fiece clipa ca o
piatra aruncata din spate sa-1 loveasca in ceafa.
Mergea inainte, iar glasurile $i vorbele se pierdeau, matu­
rate de vint ; virtejuri de nisip se alungau printre sine cu un
^iuit subfile $i minios, rotindu-se indelung. Pe oer norii oenu?ii
§i tulburi goneau nebune$te.
Vazu iar §irurile ro§ii ale vagoanelor, copii jucindu-se in
praf, femei trebaluind neostenit pe linga vetre, §i vintul batind
furios in fustele care li se lipeau de picioare ; iar in fa$a se
inal^au cladirile garii.
O data cu sentimentul de siguranta, il cople^ea gustul
amar al senza^iei ca tot ce fusese convingator, clar si simplu
se darimase, iar in fa fa ochilor ii ramasese ceva obtuz, orb $i
incapa^inat.

269-
Pe peron stateau ingramadi^i, a$teptindu-l, cei din condu-
■cere, mai$trii, jandarmii.
Polinov ramase o clipa pe ginduri, apoi spuse brusc ajuto-
rului sau :
— Trimite mecanicilor §i acarilor un aviz. Le dau doua
ore. Daca peste -doua ore locomotivele nu vor fi puse in func-
^iune am sa cer telegrafic sa mi se trimita echipe de rezerva.
$tiu ei ce inseamna asta !
•— Poate cerem sa vina o sotnie de cazaei, strecura ci-
neva incet.
— Nu.
$i pleca.
Peste doua ore trenurile de manevra ?i de lucru, leganin-
du-?i pana$ele albe de fum destramate de vint, se chemau ba
cu glasuri sub^iri, ba cu glasuri groase, ba impreunindu-$i gla-
su rile; iar fluierele intrerupte de vint raspundeau : ti-ti-i-i.
Siluete intunecate fugeau grijulii de la un macaz la altul,
se uitau de pe platforma locomotivelor, apareau §i dispareau
intre tampoanele vagoanelor care se ciocneau cu zgomot.
Cei de la depou se impra$tiara. Lacatu?ii, electricienii, dul-
gherii refuzara sa reia lucrul.
„Sint oare eu de vina ?“ se intreba Polinov.
„Nu, nu-s de vina“.
,,Dar ei ?“
„Nici ei nu-s de vina.“
§i in asta consta puterea lor, ca nu erau vinovafi. $i tot
in asta neputin^a lui — ca nu era nici el vinovat.
Dar cu oamenii era sever, laconic §i precis, ca cineva pen-
tru care totul e limpede ?i §tie ce vrea.
§i la masa, tot atit de precis ?i de lamurit, cautind sa fie
ca intotdeauna delicat ?i corect cu nevasta-sa, spuse :
— Leolia, recunoa§te ca-i neplacut. Piotr e oaspetele
nosti'u §i duce agitable printre muncitori. Binein^eles ca n-ara
sa-1 pirasc, dar nu $tiu cum are sa se ispraveasca asta. Bagind
cu un gest obi$nuit $ervetul in jiletca §i pregatindu-se sa ma-
nince, continua : In^elege ca n-o fac pentru mine, nici macar
pentru tine ?i oopil, nici pentru situa^ia pe care o avem ; $tii
prea bine asta. Dar pina la urma, toata povestea asta are sa
cada pe capul muncitorilor §i, ceea ce-i mai stupid, e ca ei nu
vor ob^ine nimic.
— Mama, de ce nu zboara viermii ?

270
— Maninca, puiule. Trebuie sa maninci, pentru ca se is-
prave$te masa §i ramii flaminda.
Dadaca grasa, cu sorf; alb, dadea Katiu^ei sa manince, $.an-
to$a, independenta §i dindu-$i im portant, de parca fiecare gest
al ei ar fi fost un lucru de seama : §i cum se apleca spre copil,
$i cum ii indrepta §ervetul §i cum il oprea sa-$i balabaneasca
picioarele.
Elena Ivanovna impar^ea supa, iar fa^a de masa, farfuriile
§i argintaria erau curate $i straluceau ca intotdeauna.
— Vrei sa vorbesc cu Petea ? Bine.
Zise acestea ca sa spuna oeva, sa nu-$i supere barbatul
tacind, dar ea i$i avea ideile ei, deosebite de ale so^ului sau ?i
de ale lui Petea, si era nevoita sa le rumege singura, neavind
cui le impart a.■pi.

Era intuneric ?i lini§te. Imprejur se intindea stepa nemar-


ginita pina de.parte, de$i prin intuneric nu se vedea nimic.
Vintul se lini$tise o .data cu venirea noptii si acum totul
era nemi$cat $i tacut.
Inspre partea unde se afla ora$elul era tot atit de intu­
neric. Numai lumini^ele saracacioase ale tractirului licareau de-
parte, ?i de-a lungul §inelor tremurau lucirile tulburi, albastrii
ale ■felinarelor electrice.
Studentul statea intins pe pamintul uscat cu miros amarui
de pelin si de praf care se race$te. Alaturi de el, tot intins, sta­
tea Ciupitul. Nu-si vedeau fe^ele. Numai siluetele lor intune-
cate apareau nelamurit.
Cind Ciupitul tragea din ^igara, rasareau pentru o clipa,
din intuneric, narile ?i o bucata de musta^a zburlita, iar stu­
dentul se caznea sa-si reprezinte fa^a cunoscuta a Ciupitului,
atit de schimbat ii parea fragmentul cu nari $i cu musta^a pe
care il vedea.
Studentul mozolea un firicel de iarba si, cufundat in grn-
duri, vedea parca inaintea ochilor poarta eascata a depoului,
fumurile serii deasupra ora$elului ?i fa^a dragala^e a surorii lui.
— Consider ca am pierdut. Desigur nu-i vorba de case ;
chiar sa vrei, tot nu se pot cladi pina-n iama. E vorba insa de
impresia pe care o produce greva asupra du^manului. Au por-
nit-o to^i, solidari, §i-ar fi trebuit s-o sfir$easca tot a$a, to^i im -
preuna, ca la o comanda. Asta-i lovitura cu care uluie?ti du§-
manul §i une§ti §i intare§ti muncitorii, acesta e rostul actiunii.

27t
In^elegi ? Aici important este procesul, nu rezultatul. De nu
erau mecanicii...
Tigara lumina o clipa narile §i musta^a Ciupitului.
— Daca ar da cel pu^in paturi §i ar captu^i vagoanele pen-
tru iama, $i inca ar fi bine.
Studentul se incrunta.
— Nu merita sa faci gura pentru paturi. §i, tacind o clipa,
arunca in intuneric : Muncitorii de la depou, halal de ei. Nu
m-am a?teptat ; s^au tinut minunat...
— Ia, ni$te oi !...
Pe student il supara observa^ia, dar ii gasi indata o expli­
c a te care il lini^ti. In cuvintele Ciupitului nu se sim^ea dispre^.
El era os din osul lor $i singe din singele lor, numai ca se ex-
prima grosolan.
Obrazul Ciupitului aparu din nou o clipa in intuneric §i el
vorbi grabindu-se sa desminta parca presupunerea lui Petea :
— Uite ce-am facut. Am luat, asta... intr-un cuvint, un
ziar sau o revista, jumatate din ei nu §tiau sa citeasca §i le
citeam eu. Citeodata era intuneric §i ^ineam ziarul cu capul in
jos $i le turnam de parca a$ fi citit... le ziceam de la mine...
ha-ha-ha... Stateau, ciuleau urechile §i ascultau.
Studentul tacea posomorit.
— Le viram in cap cum umpli cirnafii.
Incet, in tacerea nop^ii, din intunericul indepartat ajunse
pina la ei huruitul ■ —• la inceput abia auzit, apoi tot mai lamurit
?i mai tare, din ce in ce mai tare, batind cu toate ro^ile o data
— unui tren de noapte care se apropia. Locomotiva $uiera sta-
pinit, temindu-se parca sa nu trezeasca pe cineva, apoi tacu. La
intrarea in gara se auri nemi^cat in intuneric un lant?or de
lumini.
— Ei, rniine plec. Nu mai am ce face aici.
— Mergi sanatos. Intr-un cuvint... asta. Ai pregatit lucru-
rile bine, treaba-i pornita. S-auzim de bine.
Fara sa stinghereasca pe oei care dormeau, locomotiva fu­
lcra din nou incet §i intretaiat, incepu sa sufle la inceput rar $i
adinc, apoi din ce in ce mai des. Lant?orul de lumini clipi, apoi
luminile se stinsera una dupa alta, ca ni$te scintei in intuneric.
La fel se stinse si huruitul ro^lor. Intunericul §i tacerea aveau
sa domneasca pina dimineala.

272
Studentul mai auzi pa$i indepartindu-se pe pamintul tare
§i uscat. In faba tresareau luminile tulburi ale bordeielor mar-
gina$e sau poate i se parea numai.
— Tovara?e ! striga el §i se opri. Ei, tovara§e...
— Ei ?...
$i iar se intilnira In intuneric. Ciupitul stinse ^igara.
— Dar, §tii, mie mi-a ramas ceva pe suflet... Dumneata te
por^i curios cu baie^ii... ibi sint doar tovara$i.
Celalalt rise.
— Dar cum sa fac... Intr-un cuvint,. pe mutra omului nu
sta scris daca e sau nu un spion. Eu le spun toate a$a cum
sint. Iar de m-or trage la raspundere am sa le spun c-am citit
intr-un ziar legal $i tobi vor spune ca a$a-i. Nu-s ni$te oi ?
Ni$te oi.
§i rise.
Acest ris trezi in amintirea lui Petea ni§te ochi vii ?i ce-
nu$ii, §i ceva din privirea acestor ochi il impaca oarecum.
— Ei, noroc tovarase ; fii sanatos si sa-bi mearga din plin,
$i strinse mina batatorita care mirosea a ulei de ma$ina §i a
sudoare.
Iar din intuneric auzi :
— Drum bun... Intr-un cuvint, asta-i. Ne mai vedem noi...
Petea mergea fara sa vada unde calca, privind reflexele
albastrii indepartate de deasupra garii, $i, ca intotdeauna, cauta
sa gaseasca o explicable care sa indulceasca impresia neplacuta
pe care i-o lasasera cuvintele Ciupitului. $i deodata simbi ca
nu existau §i ca nu era nevoie de nici un fel de explicabii, pen-
tru ca el §i Ciupitul priveau lucrurile — de asta i$i dadea bine
seama — din doua puncte de vedere deosebite.
Petea traia viaba intr-o continua sarbatoare. El facea parte
dintre cei care-§i supun viaba ideilor lor, ceea ce nu-i harazit
oricui. Ciupitul traia viaba de toate zilele, traia viaba a$a cum
era, dar traia intens laolalta cu tot ce-1 inconjura, §i in felul
lui avea dreptate.
Nu existau nici un fel de explicabii, $i nici nu era nevoie
de ele.

In intunericul $i in taoerea domoala o fi$ie de lumina ca-


dea prin u§a deschisa §i, fringindu-se pe trepte, trecea in gra­
ding. Pe alocuri se iveau din intuneric frunzi^ul luminat ?i
petele fantomatice ale florilor oe se ofileau in pragul toamnei.

19 — Oflerc ilese 273


Rochia alba a Elenei Ivanovna la un capat al bancil parea
o pata de lumina. Alaturi de ea se reliefa silueta nelamurita
a fratelui ei. Prin u$a deschisa, pe terasa ajungea inoet pina la
ei ^acanitul masurat al pendulei din sufragerie.
— Pleci devreme ?
— Pe la $ase diminea|a.
— De ce nu pleci cu trenul ?
— Undeva intr-o sta^ie au sa puna mina pe mine. Au dat
de §tire peste tot.
— Petecika, §tiu ca ai pareri proaste despre mine.
— Da de unde, Leolia ! Lasa...
— Nu, nu, stai... Petecika, nu pot... n-o pot lasa pe Ka-
tiu$a... Daca te daruie^ti unei cauze, trebuie s-o faci fara sa te
uift indarat, sa te dai toata... Nu mai exista atunci nici familie,
nici copii.
— Te inteleg, Leolia, fiecare cu necazurile lui. Chiar acum
am stat de vorba cu un muncitor de la depou. Nu-1 bagi in
seama : e mic, ciupit de varsat $i pe deasupra spanchiu, dar el
ii tbie pe toti in mina. $i se poarta curios cu ei. Chiar spune
despre e i : „ni§te o i“. Eu am...
— $tii, Petea, cind te intorci de la ei $i stai de vorba cu
mine, mi se pare ca aduci cu tine chiar aerul de aeolo §i simt
ca parea vad mai limpede §i mai departe. $i zi cu zi ma uit
$i vad cum in fiecare col^ or, in fiecare atelier, in fiecare ca-
su^a de muncitor se faureate ceva uria?, o cauza mare $i im­
portant:!, care create mereu, devine tot mai mare, §i §tii? la un
moment dat nu mai vad nimic decit acest lucru, ca $i cum ar
acoperi intreaga lume... Altfel...
Ea tacu, desenind pe intuneric cu virful pantofului
in nisip.
In spatele casei se vedea reflexul albastrui $i tulbure al
luminii electrice care lumina de jos cerul tacut $i nemi$cat.
— $tii, cind te cufunzi in griji, $i se pare ca lucrurile
cele mai importante pe lume sint copilul, barbatul, gospodaria,
faptul ca prime^ti reviste, ca vin trenuri, musafiri, ca afli din
ziare diferite intimplari... A?a-i, Petecika...
— Asta-i pentru ca tu nu faci nimic.
— §i lupta asta pare sa se ascunda, sa se tupileze prin
unghere, ca $i cum n-ar avea nici o insemnatate.
— Spune-mi cu cine te aduni ca sa-^i spun cine e$ti...
— A, nu ! Sa nu-ti faoi o parere atit de rea despre el...
zau, ca nu-i drept... De sus s-au §i cerut explicatii de ce n-a

274
phemat armata ?i de ce n-a dat pina acum afara pe to^i mun-
citorii. El s-a purtat cinstit in ehestiunea asta. Intelegi ? Nu ca
inginer, ci ca om. Nu cred sa-1 mai lase multa vreme aici.
Taoura iar. Ar fi trebuit sa vorbeasca nesfir$it de m u lt;
viitorul era nelamurit §i poate ca n-aveau sa se mai vada, dar
nu gaseau cuvintele si nu §tiau cum sa inceapa.
— Ti-aduci aminte, Petea ? Cind erai mic i^i placeau
foarte mult ni^te turte tari. Erau pline de praf $i, cind le
mincai, nisipul i^i scri^nea in din^i ; dar tu stateai cu ceasurile
linga precupea^a.
— Mi-amintesc $i eu ca te duceai la $coala §i hanii pe
care-i primeai, ca sa-ft cumperi oeva de imbucat, mi-i dadeai
mie pentru turte, iar tu ramineai flaminda. Buna fata erai !
Rochia ei era alba in intuneric, iar fa^a o pata nelamurita.
— N-am raspuns a§teptarilor, ,rise ea inoeti^or.
Petea impar^ea oamenii in doua categoiii inegale; pe de
o parte cei care erau lega^i intr-iuin fel sau altul de cauza pen­
tru care lupta el, $i pe de alta parte to^i ceilalti : ,,burghezii“,
ced satui $i blaza^i. Primii nu erau decit o mina de oameni,
dar umpleau intreaga lurne; ceilalti mi$unau ca mu^tele, dar
in mijlocul lor era plictisitor ?i pustiu, ca in stepa. Pe sora-sa
n-o putea pune nici in prima, nici in a doua eategorie. Ea i$i
pastra in inima lui un loc deosebit, plin de caldura $i duio$ie.
Luindu-i mina in mina lui tin ara, lata $d puternica, spuse :
— Sarut-o pe Katiu^a. M-a intrebat tot timpul daca mu§-
tele umbla pe mori. I-am spus : „Nu“. Iar ea mi-a raspuns :
„Atunci cum umbla pe tavan cu pieioarele in sus ?“ Ei, ramii
cu bine !
— Sa-mi scrii !...
$i pleca. Dar ea il chama inapoi $i, cind se intoarse, il
imbrat:i§a, ascunzindu-$i fa^a la pieptul lui, cutremurata de
un plins tacut.
Pa$ii lui se pierdura in intuneric, §i multa vreme rochia
alba ramase singura in noapte.

Ciupitul a$tepta pina cind zgomotul pa$ilor lui Petea se


stiuse, apoi o lua la fuga repede inapoi. Sari peste un gard
de nuiele §i orbecaind prin bezna, ghicind instinctiv drumul,
o lua printre bordeiele negre ?i strimbe.
— Au-u ! Va-ai !... se auzi incet in intuneric un glas ruga-
tor §i tot mai ascu^it, care nu se putea §ti de unde venea.

19* 275
Ciupitul se opri, intinzind incordat gitul.
— Cinta cineva ?... Sau poate il injunghie pe cineva ?
— ...Au-u !
li batea inima. O lua iar la fuga, sarind peste gardurile
de nuiele, impiedicindu-se de stilpii por^ilor. Un ciine il inha^a
pe furi$ de picior ?i ipriinse a latra salbatic, ragu^it, inecindu-se
de furie.
„Ei, diavole !...“
Dar n-avea la indemina nici o piatra.
Se opri linga .un bordei, se furi^a linga fereastra, ascultind
cu incordare. Era lini$te. Din stepa ajungea pina la el liriitul
fara de sfinjit al greierilor §i mirosul amar al pelinului, con-
topite in aromeala noptii.
Ciupitul batu inceti§or in fereastra. Ajjtepta un timp, apoi
trase de oblon, care se deschise incet, cu un scirtiit. Geamul
era deschis $i din bordei venea iniros greu de trupuri omene^ti
ingramadite, calde, asudate. Se auzea rasuflarea $uieratoare §i
subtire a unui copil §i sforaitul saeadat §i putemic al
cizmarului.
Ciupitul trase cu urechea, silindu-se sa deslu^easca in
acest concert incurcat $i strident rasuflarea fetei.
Dar sforaitul dormnea nestingherit, acoperind invingator
totul. Ciupitul se apleca u$or pe fereastra. In fata ochilor lui
se intindea doar o pata alba, nelamurita. Intinse hratul ?i
atinse cu mina un trup caldut- £j>opti in intuneric :
— Da§a!... Ei, Da§a !... N-auzi ?
Mina ii aluneca grabita pe trupul adormit in cautarea
obrazului fetei, dar degetele i se incilcira deodata intr-o barba
aspra ?i tepoasa.
— Lua-te-ar !...
Ciupitul sari repede inapoi ?i se piti pe vine, thiindu-§i
rasuflarea.
Cizmarul incepu sa se mi$te in a§ternut §i se aseza
bodoganind.
— Hm... Toarna cositorul... ibancuta... A-a-a !...
Casca tare, pe jumatate treaz, apoi se intoarse pe partea
cealalta $i prinse iar a sfor&i.
Ciupitul inchise inceti$or oblonul, se furi^a la un alt oblon
si-1 deschise. $i aici mirosea a trupuri ingramadite ?i se auzea
nelamurit o rasuflare de copil, dar urechea lui deslu^i indata
rasuflarea masurata §i lina a fetei.
— Da$a !...

276
Atinse cu mina un sin §i sim^i o caldura placuta, dar §i-o
trase repede inapoi, Fata se trezi indata, §i se a?eza jumatate
speriata, jumatate bucuroasa, apoi, ru$inata, i§i acoperi prin
intuneric pieptul cu mina.
— Ei !... Cine-i ?... Tu e§ti, Alio§enka ?...
Iar el, potolindu-$i rasuflarea grabita, §opti abia auzit :
— Da?a !...
Din intuneric veni raspunsul tot in $oapta :
— Indata... inchide oblonul.
Inchise incet oblonul fara sa scirtiie, apoi ocoli bordeiul
§i se a§eza dupa colt, cu spatele lipit de prispa.
$i pentru intiia oara vazu cum calatoreau stelele nenu-
marate in intunericul nemarginit. Din stepa tacuta §i intunecata
venea un tiriit necontenit care-i umplea sufletul de un amestec
de bucurie, nelini§te $i chin, iar mirosul dulceag al pelinului
facea sa-i bata inima de dor.
$i tot zimbind i?i spuse :
— Da... asta... greierii i^i tiuie in urechi.
Greierii amutira o clipa, iarba fo?ni §i de dupa colt se ivi
•o pata alba.
Rochia de o albeata stralucitoare umplu intr-o clipa tot
intinsul intunericului instelat §i tacerea stepei.
— Buna seara, Alio^ecika... de ce nu te mai vede nimeni ?...
Ea se a?eza linga el, atingindu-1 u$or. Simtindu-i caldura
vie, el se trase mai aproape, fara sa-i lase mina.
— M-am speriat... ma gindeam cine sa fie...
— Nimerisem ou degetele in barfoa lui tata-tau.
Ea rise, acoperindu-?i gura.
— Tare nu-i place sa ne $tie impreuna. Ziioe ca pina la
nunta nu cumva sa indrazne^ti...
— Dar eu ce-s... asta... armasar ?... Ce bodogane^te de-
geaba ? Nu-i plac...
— Nu-u... Flacaul, zice el, e bun, are sa te ia, dar i-e frica
sa nu ma strici.
— Vonbe§te prostii... Asta... Ce-au cautat la voi Jelez-
neacii...
— Au venit in petit...
— Ei ?
— Tata a spus : „Aduceti un sfert de vadra de votca“. Iar
ei au adus doua. Toata ziua au baut §i, dupa ce au baut, au
.intrebat : „Dai fata ?“ Iar tata, beat, a raspums : „Veniti cind

277
m-oi trezi“. Cind au venit a doua zi, tata le-a spus : ,,lntreba^i
fata, ca ea se marita, nu eu“. Ei au scuipat $i au plecat.
Risera amindoi in intuneric §i sim^ira deodata oit de
apropia^i erau. £j>i in lini§tea deplina, el ii $opti atit de incet
$i inabu^it, incit muimai ea auzi :
— Da$a ! !...
$i ea ii raspunse tot atit de incet, aplecindu-§i capul :
— Da ? !...
Dar nu mai era nevoie de cuvinte. Miini putemice o atra-
sera ?i rasuflarea lui fierbinte ,ii ardea gitul. Ea se lasa moale,
i$i rastuma capul pe spate §i, sprijinindu-se u$or de el, ca sa
nu creada ca 1-ar respinge, ii $opti, rugator :
— Lasa-ma... lasa-ma... Alexei Kapitonici !... Lasa-ma...
— Dar ce... doamne... nu-i totuna ?... Ne luam doar... sau
poate ca nu ma iube?ti ?
Ea se lipi de el moale §i neputincioasa, ii inlan^ui gitul
cu brafele §i, ascunzindu-$i fafa pe umarul lui, incepu sa plinga
inceti$or :
— Mi-e frica, Alio^enka... Jelezneacii s-au laudat c-au sa-1
inchida pe tatuca... ca face bani fal§i... Pentru asta, spuneau
ei, merge la ocna.
El ofta deodata adinc, i§i a^inti urecbea la noaptea plina
de ^iriitul nesfirsit al greierilor §i privi intunericul plin de
stele.
Stapinit de un sentiment nou, o lua in bra^e, o inlan^ui,
lipindu-$i obrazul de al ei, §i incepu s-o legene incet, ca
un copil.
Barierele rusinii, cinstei, datoriei, care-i desparteau, fiindca
nu era voie si nu era cinstit sa strici o fata inainte de nunta,
se topira §i disparura, iar intre ei i$i facu loc un sentiment
delicat de iubire plina de blinde^e, de mingiiere, de nesfir§ita
duio$ie pentru fata iubita, neprihanita $i fara de aparare in
fata dragostei care-i unea. El o legana adormind-o, lipindu-$i
obrazul de al ei, $i totul fu acoperit de murmurul soaptelor
in intuneric :
— Huluba^ul meu !... Rindunica mea cu aripi cenu$ii !...
Nu te teme... asta... am rinduit eu totul, am ?i vorbit, am sa-i
fac un rost la calea ferata ; are sa ci§tige bine... Avem sa facem
nunta... Am sa-i cad in genunchi $i-am sa-1 rog sa se lase de
asta... Am sa fac pe dracul in patru, am sa ci?tig pentru tus-
trei, am sa-1 umplu de bani, numai sa se lase de asta... Rindu­
nica mea... draga mea...

278
El o legana, $i mai mult ghioea decit prindea cu urechea
vorbele ei :
— Dragul roeu, numai pe tine te am pe lume... Nici tata,
nici mama, numai pe tine te am. Ma auzi ? Numai pe tine te
am. Doamne !... De-ar trebui sa te a?tept §i o suta de ani... Am
sa fac tot ce ai sa-mi spui... Mi-a$ da §i viata pentru tine...
Bra^e putemice ca ni§te radacini o inlantuiau. Nu putea
sa se mi$te. Dar a$a cum sta in intuneric, cu o lacrima uitata
pe obraz, zimbind ferieita, nici nu simtea nevoia sa se mi§te.
$i nici de cuvinte n-avea nevoie, nici de $oapte. El o
legana alintind-o, si deasupra lor zimbea duioasa tacerea
lini$tita a stepei, plina de tiriitul necontenit al greierilor. Toate
pareau sa fie fara de sfir?it.
—- Doamne, dar s-a facut ziua !...
Ea se smulse din bna^ele lui §i sari in picioare. Intr-adevar
se luminase de ziua, se vedea stepa zimbind duios, cerul alba-
strui, §i trenul tirindu-se pe $ine sub fumul alb, lunecind
somnoros $i lene$ deasupra vagoanelor §i peste acoperi§urile
bordeieior de lut, aurite de soare.
El sta in fata ei §i se uita fericit la cama§a sub care zvi-
cneau sinii tari, la ochii ei zimbitori §i adumbriti, la nasul in
vint, la dintii albi, stralucind de ris, la toata faptura ei pu-
temica, cit el de inalta.
— Te-am vazut cind ai stat de vorba cu inginerul.
— Cum a$a ?
Ea rise zglobiu ?i cu pofta, cu ochii pierduti in zarea
albastrie, cautind o descarcare pentru bucuria care o cu-
prinsese.
— Uite-a^a ! Cum am auzit ca muncitorii se mi$ca, indata
am dat fuga acolo, ferindu-ma sa nu iafle tata. M-am gindit
ca trebuie sa fii pe acolo. Cind am ajuns m-am ascuns printre
vagoane. Era negru de muncitori, iar tu erai in fata. Inginerul
era firav §i alb la fata. Spunea el un cuvint, tu spuneai doua ;
mai spunea el unul, tu trei. ll taiai cum taie cutitul un cocean
de varza.
§i rise fara pricina, zglobiu .§i cu pofta.
— Pai, cum i-ai facut sa lase lucrul ?
— Iac-a$a, foarte simplu. Am venit... am batut cu ciocanul
pe un fier — erau sa asurzeasca toti — ?i am spus : baiieti,
afara !... Toti au aruncat sculele §i au dat buzna pe poarta.
Ea se uita voioasa in ochii lui.
— Ei, la revedere, Daria Ignatievna.

279
El ii tinea mina, uitindu-se la fata ei vesela, $i ridea ?i el.
— La revedere, Alexei Kapitonici, fata ii tot scutura
mina, dar de desfacut nu putea sa §i-o desfaca. Mai vino...
— Bucuros.
Deodata §opti speriata :
— Tatuca !...
$i disparu.
De dupa colt se &uzi tu^ind §i smirciind.
In stepa soarele gonea umbre vii, albastre ?i prelungi.
— Las’ c-om vedea noi... diavolilor... Ho-ho-ho !...
Ciupitul mergea, stringindu-si cu putere pumnii lui mari,
neindeminatici, batatoriti de munca. Toata lupta lui, toata
munca lui in sinul muncitorilor, tot atit de obi$nuita pentru
el ca §i sculatul dimineata, culcatul, §tersul nasului ?i mincatul,
se desprinse dintr-o data de toate marunti?urile vietii ?i incepu
a scinteia sarbatore?te.
— Ho-ho-ho !... Baieti, nu va lasati, are sa fie sarbatoare
$i -pe ulita noastra. Ehei, Danuta, cu tine rastorn lumea !
Ora§elul'$i gara se trezeau, iar peste tot inalbeau fumurile.

VI

Venind de la serviciu, inginerul intra in casa, cu obi^nuita


senzatie de lini$te, curatenie $i intimitate, pe care i-o dadea
caminul. O clipa numai avu impresia ca se intimplase ceva
neobi$nuit.
I?i trecu in fuga privirea prin odaia curata, luminoasa §i
vesela. Toate erau la locul lor : perdelele subtiri §i transpa-
rente, mobila oglindindu-se in parchet, petele stralucitoare de
soare §i, linga fereastra, rochia alba a neveste-si.
Elena Ivanovna §edea cu bratele lasate in jos, cufundata
in ginduri; nu-i auzise pa$ii §i se uita mai departe in gradina,
fara sa vada nimic.
Nu $tia nici el de ce in oboseala lui §i in dorinta de a se
a?eza cit mai repede la masa pentru a-?i astimpara foamea,
ochii i se oprira asupra siluetei ei zvelte §i fine §i a capitei d?
par auriu aureolata de zulufii neastimparati.
Ea se intoarse, buzele ii tremurau u$or.

280
— Draga, uita-te ce porcarie, §i-i intinse o hirtie cenu§ie
$i mototolita.
Polinov lua hirtia $i, descifrind cu greu, i?i arunca grabit
ochii asupra ei :
,,...prin prezenta va fac cunoscut cucoana ca in tractirul
meu in catul de jos a fost judecatorul in izmene, de asemenea
avocatul de la ona$ la fel §i juristul §i baiatul negustorului
Ignatov, care au invitat pentru dans $i sa se dezbrace goale
pe Fenka cima §i pe Ge§ka, cu sora Oloviankinilor, cu votca
$i gustari felurite §i-au facut un chef goi pu^ca to^i. Cind a
venit barbatul dumitale, i-a sarit pe genunchi o muiere, nevasta
de soldat, a$a cum a facut-o ma-sa, §i asta era fiica-mea Kara,
§i-l imbrati^a pina la nesimtire, iar el — ca pisica in fata oalei
cu smintina. Avind in vedere ca onoarea fiicei mele a suferit,
va comunic, cucoana, a$a precum s-au petrecut lucrurile, puteti
intreba fetele §i judecatorul, n-au sa refuze..
— Dracu ?tie ce porcarie mai e $i asta !.,.
Mototoli hirtia ?i o arunca.
Cu o u$oara ro$eata pe fata, pentru ca se hotarise sa-i
puna intrebarea, ea i§i intinse miinile pe umerii lui §i, ca el
sa nu creada ca ar putea avea macar o umbra de neincredere,
ii spuse :
— Dragul meu, nu-i a§a ca-i o minciuna, ca nu-i nimic
adevarat ?
— Dar ?tiai... '|'i-am spus doar c-am fost acolo... $i n-am
stat decit doua clipe, nu mai mult.
Ceva intunecat §i nelini^titor se ridica intre el ?i nevasta-sa
?i-l sageta ca un junghi in inima...
„Fleacuri ! El va lamuri totul indata. “
— E drept ca judecatorul §i prietenii au aranjat o ticalo^ie
revoltatoare. Desigur ca nu m-a§ fi dus pentru nimic in lume
in spelunca aia, sa fi $tiut despre ce era vorba. Dar porcul
asta gras a recurs la un §iretlic, chemindu-ma, chipurile, pentru
o chestiune in legatura cu serviciul. Cum am vazut ca mintise
am $i plecat.
— Dar... dar tu... dar s-a a§ezat pe genunchii tai ?...
Buzele ii tremurau $i ochii i se uitau rugatori, doar i-o
spune ca lucrurile nu se intimplasera a$a.
Din mila, din dragoste, din adinca duio§ie pe care o simtea
pentru ea, timp de o clipa vru sa spuna :
„Nu, nu-i adevarat", dar mindria i se impotrivi $i, incrun-
tindu-se, spuse lam urit:

281.
— Da, e adevarat.
Ea ramase ca trasnita, facu un pas inapoi, cu ochii mariti,
Intinzind miinile ca ?i cum s-ar fi aparat $i, mai alba ca
peretele, vru sa spuna ceva, dar buzele ii tremurau mute §i
pe fata ii flutura un zimbet jalnic $i neputincios.
El o apuca de miini.
— Asculta-ma lini§tita. I^i mai repet inca o data ca n-am
stat acolo mai mult de doua minute. Tocmai cind vorbeam
despre o camera pentru judecatorie, a dat buzna o femeie goala
?i s-a aruncat asupra mea. Am impins-o indata la o parte, am
trintit u$a §i-am plecat. Lanterna am uitat-o acolo. In^elege
odata !...
Ea izbucni intr-un ris rautacios, jignitor, care-i desfigura
fata de nerecunoscut. I.?i smulse miinile dintr-ale lui.
— Ha-ha-ha !... ha-ha-ha !...
— Asculta, dar asta era o dementa...
— Ha-ha-ha !... f?i multa vreme ai stat cu dementa
aceea ?...
— Dar ti_am spus tot. Apoi m-am ratacit. Imi uitasem
lanterna ?i n-am vrut sa ma mai intorc... Banuiesc chiar ca
totul fusese aranjat, ca era un fel de $antaj... Zaharka m-a
rugat de citeva ori sa-i dau o lucrare in antrepriza, ?i eu 1-am
tot alungat...
Ea i?i ascunse capul la pieptuil lui, udindu-i vestonul cu
lacrimi.
— De ce... de ce s-a intimplat oare asta ?... De ce ?... Doar
eu te iubesc... te iubesc din tot sufletul, dragul meu !... §tii ca
a§ fi in stare sa-ti iert orice crima...
Ea il indeparta, tinindu-1 de umeri, uitindu-se la el prin
ceata lacrimilor care-i umpleau ochii — cu o duio$ie §i o dra-
goste netarmurita.
§i iar facu un pas inapoi.
— De ce ?... De ce m-ad minfit ?... De ce nu mi-ai spus
totul indata ce te-ai intors ? Mi-ai povestit tot, dar asta mi-ai
ascuns-o...
— Crede-ma, am facut-o din stima pentru tine. Cind calci
cu piciorul intr-o murdarie, i^i stergi pdciorul, dar nu vorbe§ti
de asta... Intelege... Daca un obraznic te-ar fi sarutat pe strada,
dadeai sfoara in far a ?
Ea incepu sa se zbata ca lovita §i, tremurind toata, se
repezi spre el §i prinse a vorbi grabita ca ?i cum de aceste
cuvinte ar fi depins toata soarta §i viata ei...

282
— O, m-a$ fi aruncat, m-a? fi aruncat in brat el e tale §i a§
fi plans in hohote : „Dragul meu, trazbuna-ma, apara-ma !“
Ti-a§ fi sarutat miinile, m-ajj fi uitat in ochii tai sa vad daca
ma mai iubesti. Dar tu... tu mi-ai ascuns, ai tacut.
— Asculta-ma, toate aeestea sint la urma urmei fleacuri.
Lar tu imi faci pentru asta scene.
Ea se lini§iti deodata, uluita. Prdvi pe fereastra poleita de
scare $i, incet de tot, ca ?i cum i-ar fi fost frica sa nu scape
pe jos ceva fnagil, uitindu-se mai departe pe fereastra, spuse :
— Indaratul fiinfei tale pe care o vad ?i o cunosc, se afla
altcineva pe care nu-1 cunosc.
Lui i se paru o clipa c a v e d e un tren lung care se in-
departa, $i din ultimul vagon o ultima fluturare de batista ;
apoi totul disparu ?i nu mai vazu nimic, numai departarea,
cu linia care se pierdea in zare, in cea^a cenu§ie, §i-§i sim|i
sufletul pustiit.
Strabatut de un fior zise :
— Daca spuneam, totuna era. Apoi i$i scutura capul, alun-
gind ceata care-1 cuprinsese : Ce prositii !... Sa nu mai vorbim
despre asta.
O atrase spre el $i o imbra^i§a.
Ea nu se impotrivi.
De atunci casa Polinovilor se umplu de o grija $i de o
incordare neintrerupta, permanenta, $i plictiseala disparu.

Niciodata Elena Ivanovna nu se ocupase de fetija ei cu


atita patima ca acum. Ea dadu uitarii cartile, revistele, bolnavii
ei, nu se mai amesteca de loc in gospodarie $i zile intregi le
petrecea numai cu copilul.
Fetitei ii mergea gura toata ziulica, cerceta ?i ea cu vioi-
ciune si multa grija lumea :
— Unde se due norii ?... De ce se clatina copacii ?... Sint
gindacei cit omul de mari ?
Cind copilul avea febra, Elena Ivanovna $edea zile $i nopti
linga patucul ei ; ii schimba compresele, ii punea termometrul
Si-i spunea pove§ti. In pove$tile ei apareau intotdeauna ora$e
mari, strazi pline de zgomot, magazine, mi$care si oameni
mul^i care vorbeau. Fetita asculta atenta rotunjindu-§i ochii.
— Mamico, dar la noi de ce nu-i zgomot ? $i de ce-i
zgomot numai cind e vint ?i cind ciripesc vrabiile ?
Elena Ivanovna o lua in brate ?i nu mai contenea saru-
tind-o. Ace?ti ochi de culoare cenu^iu-deschisa, intotdeauna

283
intrebatori, aceasta con^tiin^a care cre§tea, absorbind parca
tot ce o inconjura ?i ce se petreoea in jurul ei, o facea sa se
extazieze in mindria ei de mama.
— Draga mea, odorul meu !...
— Conita, va rog sa-mi da^i cheile. Trebuie sa scot
narzanulJ.
Elena Ivanovna se uita la Olga §i deodata vazu ceva ce
nu observase pina atunci la ea. Fata avea ochii negri, bul-
buca^i, scinteietori §i gene atit de dese ?i de incovoiate, incit
pareau false.
— Ia-le.
Fata pleca grabita, zvelta §i u§oara.
Elena Ivanovna asculta sunetul indepartat al uned sirene
de locomotiva, care se pierdea undeva in stepa. Coborind pri-
virea $i numarind piezi§ patratele parchetului, spuse cu un
glas strain :
— Dadaca, domnul vine in salon cind deretica acolo
Olia ?
Grasa cum era, strinsa in sara£anul ei $i din pricina asta
parind £anto?a, dadaca se uita mirata :
— Care domn ?
O ro^ea^a acoperi obrazul ?i gitul Elenei Ivanovna ; loburile
transparente ale urechilor mici ii ardeau.
— Domnul nostru, Kolea... Nikolai Nikolaeviei...
$i deodata, inro?indu-se $i mai tare, incit ii dadura lacri-
mile, striga minioasa :
— De ce te prefaci ! Ce, e§td un copil ? Lasa-ma, te rog:
Dadaca desfacu deznadajduita rniinile :
— Doamne... Conita draga, parca fi-a$ ascunde ceva...
— Bine, bine... larta-ma... Nu asta voiam sa te intreb...
Ie$i fugind din odaie, lipindu-$i rniinile red pe obrajii in
flaeari, iar in urma ei se auzea plingator ?i subfirel :
— Ma-ama !...
Dar nici glasciorul acesta n-o mi$ca.
„Vai, ce lucru ingrozitor !... Ce murdarie !... Cum de-am
putut ? !...“1

1 ApS minerals.

284
Un tremur o cuprinse din createt pina-n talpi. Ie§i in
gradina, §i prinitre copaci privi stepa. $i aoolo era pustiu §i
trist.
„Asta n-are sa se mai intimple nieiodata..."

Noiembrie veni oa intotdeauna cu toane.


Stepa i?i pierdu ingindurarea ?i albastrul delicat care
o invaluia, $i zacaa rece, goala $i descoperita sub gramezile
joase de nori cenu§ii care se intindeau pina in zare, imba-
trinita ?i posomorita.
De mult au amu^it glasurile pasarilor ca-latoare care
zburau luindu-$i ramas bun §i umplind stepa noctuma de o
via^a nevazuta.
Acum se perindau nop^i de toamna negre ?i neprietenoase,
pline doar de vintul rece gonind nevazut. Zorile infrigurate
§i cenu$ii erau fara nadejde.
Venind din stepele Asiei, de la mii de kilometri, vintul
vuia minios, ucigind totul cu gerul lui uscat. Peste pamintul
cenu^iu §i uscat, gonea cu furie praful cenu^iu si rece.
Departe, pe drumul invirto$at, venea gonind o pereche de
cai inghe^ati, hurducind caru^a incarcata pina sus. Vintul flu-
tura coamele si cozi-le cailor, de sub eopitele carora ii§neau in
laturi, minioase, valuri lungi de praf ; omul in blana, cu gulerul
ridicat, intorcea vintului spatele, iar in stepa, cit vedeai cu
ochii, se rostogoleau innebunite ghemuri de scaie^i uscati. Dar
pina la urma vintul obosea, gerul se muia $i stepa se innegrea.
Pe drumuri se intindea iar fara sfir^it noroiul negru. Ciorile
croncaneau §i in urmele lasate de eopitele cailor lucea alb
zapada care se topea. Stilpii de telegraf se intunecau, uzi, cu
un pic de zapada alba la picioare.
Nori albi, lino?i, cu nuance albastrii fagaduind ploaie sau
zapada, se grabeau acum, gonind fara intrerupere in alta parte.
Vai de acela pe care-1 prindea vremea asta la drum. Intra cu
rofile in noroi pina la butuc, iar din caii care intindeau de
hamuri, acoperi^i cu clabuci de spuma, ie$eau nori de aburi.
Ulifele in ora§el erau numai noroi negru. Nu era chip de
trecut nici pe jos, nici cu carufa. Oamenii umblau lipindu-se ^
de garduri, iar in mijlocul ulitei, in fafa casei lui Zaharka, se
vedea ie$ind din noroiul sub^ire partea de sus a unui cere, cu
capatul capastrului prins de inel. Un cal fusese inghifit acolo
de noroi, cu caru^a, cu hamuri, cu tot.

285
Zilele erau scurte.
Polinovii prinzeau cu lampa aprinsa. Duceau o via^a
ordonata. Inginerul venea acasa de la serviciu la ore fixe.
Elena Ivanovna umfola prin odai, a§teptindu-§i barbatul.
Se uita la ceas ?i, pe masura ce acul se apropia pe ne-
simtite de ora cinci, o cuprindea o ingrijorare crescinda. Mereu
i se parea ca barbatul ei are sa intirzie, are sa piece undeva
$i ca ea are sa-1 a^tepte, are sa-1 a^tepte in odaile mari §i
pustii, trecind de la deznadejde la speran^a, de la speran^a
la deznadejde, iar masa pusa avea sa stea a$a intr-o a$teptare
nep&satoare.
$i, ingrijorata, trecea de la o fereastrS la alta, se uita la
copacii goi, la straturile batatorite sau la stepa neagra. §i
deodata zarea silueta cunoscuta a barbatului ei, venind cu o
graba incordata la ceasul cuvenit. Se reipezea la u$a ca sa-1
imbraliseze, sa-1 sarul;e cu foe, dar il intimpina rece, cu capul
intors in alta parte.
El ii saruta mina.
— Pari palida. Esti sanatoasa ?
Ea nu raspundea, examinindu-$i unghiile, ?i spunea servi-
toarei:
— Da la masa.
Se a$ezau la masa, si el simjea tacerea grea, iar ea avea
chef sa-i spuna tot felul de vorbe injepatoare, ca sa se razbune
de acea nelini§te, de acel chin, poate neintemeiat, dar care
o facea sa sufere de fiecare data. $i ceea oe ena mai dureros,
mai greu de suferit, era ca daca s-ar fi apucat sa spuna lucru-
rile acestea cu glas tare, daca ar fi vorbit despre framintarea,
a^teptarea, $i chinurile ei, ar fi putut provoca doar risul.
— Pe dumneata am sa te rog sa-^i schimbi locul $i sa
$ezi intotdeauna aici...
— Leolia draga, ce-i tonul acesta oficial ? De oe-mi spui
„dumneata“ ? Ai vreo nemultumire ?
— Te rog sa te mu^i. Vad ca te intereseaza din cale afara
soulpturile bufetului. Te uij,i intr-una peste umarul meu, fara
sa-fi iei ochii...
— Leolia, oe-i cu tine?!...
— Iar dumneata, Olga, star cite doua oeasuri in spa-
tele meu.
— Conifa, am cautat...
— Ei da, de doua ceasiuri tot cau^i. Pleaca. Felul al doilea
sa-1 serveasca Agafia.

286
Fata pleca, iar Polinov ramase o clips ca trasnit. Apoi
arunca furios ?arvetul $i dadu cu zgomot scaumul la o parte.
— Dracu $tie oe mai e §i asta. O caisa de nebuni !...
§i se inchise la el in birou.
Elena Ivanovna fugi $i ea in odada ei, iar Katiu^a, a§e-
zata pe scaunul ei inalt, balabanindu-?i picioru§ele, striga
subtirel :
— Tatioule, mamioo, unde-ati fugit ? Nu-i frumos s& te
scoli de la masa. Viu §i eu la voi...
— Maninca, fetiito, nu-ti balaibani pidoarele, spuse da-
dam, simlindu-se $i ea tot atit de oropsita ca $i fetita.
Noaptea, dnd in casa domni lini^tea, iar in geamurile
negre batea incet sclipind alb zapaida zgrunturoasa, Elena Iva­
novna ridica bratele goale in fata oglinzii, i$i puse parul pe
moate ?i se simti umilita §i ru^inata de purtarea ei.
— Leolia, infer© noi se creeaza ceva imposib.il. Dracu §tie
de ce fapte ai ajuns sa ma banuie^ti.
— Ce fapte ? spuse ea ginditoare, umblind mai departe
cu miinile in par.
— Nu ?tiu ce-i. Nici macar nu-i o manie, e nebu-
nie curata.
— Despre ce vorbe^ti ? §i ea i$i vedea in oglinda sprfn-
cenele ridicate in semn de minare §i bratele care strin-
geau parul.
— Ginde^te-te numai...
Ea se arunca in fotoliu fringindu~§i rniinile cu disperare...
— Dar m-ai m in fit!
— Aoum ai sa incepi iar pov-estea asta stupida de la Adam
?i Eva ?
Fata ei deveni palida, desfigurata, ?i se acoperi de
pete vimete.
— Ha-ha-ha !... Pentru tine nu-i decit o poveste stupida...
dar pentru mine... taata viata e in joc.
El ii stirinse cu putere mina, de i se lipira degetele, $i se
uit& fara sa dipeasca in pupilele ei, cum se uita un drescr
in ochii unei fiare.
— Inoeteaiza !...
Ea se cufunda neputincioaisa in fotoliu §i incepu sa sus-
pine copilare^te §i supusa.
El umbla cu pa$i mari, indoindu-^i gitul intins inainte
pentru ca il durea oeafa din pricina furiei inabu§ite. Incetul
cu incetul, enervarea lui se transforms intr-o cautare pati-

287
m;a$a, grabita, nesigura, a unui argument zdrobitor. Se opri
$i spuse :
— Ei bine, bine, inchipuie$te-ti numai o clipa ca n-ai
dreptate. $i ginde§te-te, intelege groaza, nonsensul care se
prabu^esc peste mine. Sint distrus, nu $tiu ce sa ma mai fac..
Am a funs intr-un impas.
Ea plingea meet, smulgind firi§oaire de lina din fusta, iar
umeriii ei neimpliniti, pe jumataite goi, de o al-beata copila-
reasca, se cutremurau mereu.
El se uita piezig la ea.
— Am ereaut in tine ca in dumnezeu. De mi-ar fi spus
cineva ca m-ai mintit, sa ma fi taiat in bucati $i tot n-a§ fi
crezut. Dar tu m-ai mintit, mi-ai ascuns ceva. §i orice ai face
acum, imi pun intrebarea : dar atu-nci ? Daca ai mintit o data,
de ce nu m-ai minti iar? Si deodata incepu sa plinga. Dragul
meu, nu te supara... Te cred... Asculta-ma... Doamne ! Ce sa
ma fac ?
La vederea aoestei neputinte, la vederea acestei nebunii
oarbe ?i intunecate, fata si buzele i se crispara.
— La dracu !... Asta-i... Nu §tiu ce sa fac... Sa te omor,
sa ma omor pe mine ?...
— Omoara-ma, omoara-ma, dragul meu. Asta nu mai e
viata pentru mine.
El se apropie de fereastra §i se uita pe geam unde nu
era decit intunericul in care zburau, imbuilzindu-se, fulgii aibi,
rnici $i grabiti.
Aceasta femeie cu parul de aur $i cu albeata imbietoare
a umerilor §i a gitului avea, in felul ei, dreptate. LantuI
constructiilor ei logice mergea paralel cu al lui, fara sa se
intretaie, §i de aicea venea toata deznadejdea. Si oentru ca
situatiia era deznadajduita, il cuprinse o mila nemarginita de ea.
El o cuprinse ?i o atrase spre el.
— Draga... Draga mea !... Ei, lasa... Ne impacam noi viata,
sintern doar oameni...
Ea se lipi de el ca un ghem oald, iar el incepu sa-i sarute
cu patima umerii, bratele, sinii care se incalzeau sub buzele
lui, simtind cum se topea convingerea indirjita ca dreptaitea
era de partea lui, incepind sa se simta pe jumatate vinovat.

Luorul de oare se temea ea cel mai mult $i pe care, fara


nici un motiv, il tot a§tepta se intimpla : el nu veni acasa.

288
$i ea incepu sa alerge de la un geam la altul, cu o neli-
ni§te nebuna, cuprinsa pe rind de nadejde ?i de o disperare
nemaipomenita, intocmai a?a cum i$i inchipuise.
Ceasul batu doua, trei, patru. El tat nu venea, §i rnasa
pusa a$tepta nepasatoare, iar -prin unele geamuri se vedeau
straturile batatorite $i copacii desfrunziti, iar prin altele stepa
neagra.
l§i amintea pina in cele mai mica amanumte patima §i ne-
rabdarea lui atimci cind o lua in bra^e,, $i ac-easta d-eveni pen-
tru ea runa din eele mai bune dovezi ca o in$ela $i ca imbra-
ti$a eu aceea§i patima pe altele. $i de§i judecata aceasta era
lipsita de orice logica aparenta, ea constituia pentru Elena Iva­
novna oea mai nezdruncirnata iconvingere launtrica.
Se imbraca grabita, nimerind greu mi-neca cu mina care-i
tremura.
„Iata !... lata sfir$itul!...“
— Dadaca, ma intorc indata. Daca intirzii, culc-o pe Katia
fara mine.
— Unde te duci, coni^a, ca aiara-i noapte ?
Pe peron nu era nimic deosebit. Pe o linie indepartata, o
locomotiva manevra fluierind §i im-pingea ni$te vagaane care
se tamponau. Pamintul se acoperise cu un s;trat subtire de
zapada §i de-a lungul $inelor, in partea dinspre care batea
vintul, inalbea zapada ingramadita.
Lucratorii de la calea fenata, paznicii, hamalii o salutau
cu o polite^a exagerata, iar in ochi pareau sa ascunda un
zimbet.
Trecu inadnte fara sa ridice privirea. Mindria o impiedica
sa puna intrebari.. Mergea in ne?tdre. Se intuneca. In urma ei,
in gara, se aprindeau luminile. Zapada tarca pamintul inghe-
tat, care se intuneca.
In fata ochilar ii jucau obsedant amanunteie murdare ale
serii aceleia de la Zaharka. Ridica cu greu picioarele care i se
infundau in zapada. In intunericul pustiu se vedeau bordeie,
case neterminate, garduri de nuiele. Ici, oolo, sclipea o fe-
rastruica. De oealalta parte, de-a lungul gardului de nuiele,
i§i faceau drum citeva siluete intunecate, vorbind grosolan
?i injurind. Ar fi putiut sa se lege de ea, s-o jefuiasca, s-o
omoare, dar ei nu-i pasa de nimic.
l?i ridica ochii §i vazu doua §iruri de ferestre luminate §i
scara de asemeni luminata ; dinauntru veneau zgomote, vorbe,

20 289
zanganit de farfurii, un fragment de cintec inabu$it §i poc-
netul bilelor de biliard.
„Aha... asta-i !...“
Nu mai fusese niciodata pe aici, dar pricepu indata unde
se afla.
Urea citeva trepte $i se opri. Inima ii batea rar, trist
chinuitor, §i cercuri negre ii jucau in fafa ochilor.
De amindoua parole coridorului erau u$i, §i de acolo ve-
nea zgomot de voci ragu§ite §i risete triviale.
„A$adar, pina aici coborise !... Poate ca dupa una din
aceste u$i...“
Ea deschise gura, gata sa fipe isteric, a?a ca sa rasune
peste tot ora$elul :
— Koo-lea !
Dar ramase a$a, cu gura deschisa, caci de sus cobora o
femeie subfire, intr-o bluza alba, cu fafa palida, cu cearcane
negre sub ochi $i cu un zimbet palid. Femeia se opri cu doua
trepte mai sus, $i ele statura §i se uitara una la alta fara sa
clipeasca. $i de$i n-o vazuse niciodata, Elena Ivanovna recu-
noscu femeia.
O clipa se uitara una la alta ca vrajite. §i femeia subfi-
rica, in bluza, rosti biruitoare :
— Ce dore$ti dumneata ?
Una din u$ile coridorului se intredeschise ?i un glas ra-
gu$it spuse :
— Bere ! iar in u$a se ivi un barbat zburlit in cama§a ?i
izmene murdare.
„Nu, e cu neputinfa, cu neputinfa ! gindea cutremurindu-se
Elena Ivanovna, calcind fara sa vada ?i abia scofindu-$i pi-
cioarele din noroi. Ce murdarie ! E cu neputinfa sa fi coborit
atit de jos.“
Se lini$ti §i merse tot mai departe intr-acolo unde, in mij-
locul nopfii adinci, straluceau puternic luminile garii, lumi-
nind norii tulburi. Inota cu galo§ii in noroi. Larma bordelului
?i luminile ramasesera departe, in urrna.
— Ei, ce, n-auzi ?... rasuna un glas in intuneric.
De departe, de acolo de unde venea glasul, se auzi un
urlet. Un ciine urla in intuneric staruitor, prelung §i tinguitor.
De ce zimbise femeia ?i mai ales de ce avea zimbetul
acela ? Era un zimbet chinuit sau triumfator ? O recunoscuse
§i zimbise... Cobora scara ca sa se duca la el... El §edea dupa
una din u$ile acelea incuiate §i ea ii spunea : ,,A fost pe aici

290
nevasta-ta...“ Iar el : „Cu neputinla...“ „A venit $i, uite, unde
a stat...“ $i pe fa^a ei palida juca zimbetul triumfator §i tri-
umfatori ii erau $i ochii negri, cufunda^i in orbite... De aceea
se purtase astfel !... De aceea se uitase la ea de sus, cu aro-
gan^a : „Ce dore$ti dumneata ?“
Elena Ivanovna i§i fringea miinile. Incurcase cararile $1,
ajungind linga gradina ei, nu gasi porti^a. Se tirise pe linga
zaplaz, pipaind cu -mina scindurile ude §i reci, §i cu fa^a rece,
uda de lacrimi, bocea pe omul drag ?i pierdut : „Kolea, Ko-
lea !... Dragul meu, dragul meu...“
Ningea, $i noaptea albicioasa §i tulbure se clatina necon-
tenit. Vintul de noiembrie vuia in copacii nevazu^i, dezgoli^i
$i inghe^ati din gradina, peste cladirile estompate ale garii sau
poate in stepa nemarginita §i pustie.
Cind intra in oasa, dadaca se apuca cu miinile de cap. Se
adunara slugile. Incepura sa-i scoata rochia $i rufaria, toate
pline de noroi, iar Elena Ivanovna se zbatea salbatic ?i bolbo-
rosea aproape aiurind. O culcara in pat.
Noaptea tirziu se intoarse Polinov, obosit $i plin de noroi.
Cind il vazu intrind pe u?a, pe Elena Ivanovna o apuca isteria :
tipa ca o nebuna, ridea in hohote, iar Polinov, nein^elegind ni-
mic, o stapinea cu greu, in timp ce ea se zbatea in miinile lui.
In mijlocul ^ipetelor, risetelor, hohotelor de plins, abia linin-
du-se pe picioare de obosit ce era, reu$i abia catre dimineata
sa in^eleaga despre ce era vorba ?i atunci inmarmuri :
— Leolia draga, n-ai primit biletul meu ?
Trezira slugile adormite, care, buimacite de somn, nu pri-
cepeau nimic. In sfir$it bucatareasa fugi speriata in bucatarie.
— Doamne ! Am uitat... 1-a adus ieri un paznic de la gara,
si intinse Elenei Ivanovna un plic.
„Draga Leolia, plec cu locomotiva de serviciu la kilometrul
douazeci §i cinci. Canalul de sub linie s-a lasat. Am primit o
telegrama de la directie sa facem totul ca sa restabilim circu­
l a r in cel mai scurt timp. Avem sa lucram cu lanternele ?i am
sa stau probabil acolo toata noaptea. Va sarut cu drag pe tine
si pe Katia.“
Se luminase bine de ziua, cind in casa lucrurile se li-
ni$tira.
Iar seara, stind la patul bolnavei ?i tinindu-i mina fier-
binte intr-a lui, Polinov spuse blind :
— Leolia, gindurile tale au un curs ciudat. Uite, sa zicem
ca n-am venit. De ce nu £i-a trecut prin minte ca mi s-a intim-

20* 291
plat ceva, ca sint ranit, ucis ? In slujba noastra toate acestea
sint cu putin^a. Tii minte cind s-a stins felinarul de la macaz
?i am fost tint doi stinjeni sub locomotiva ? Ei bine, de ce nu
ti-a venit mai intii asta in minte ? Nu te-ai ingrozit, nu te-ai
speriat sa ma pierzi a?a deodata, dar ai alergat in primul rind
la bordel... credeai ca sint acolo. In^elege, Leolia, nu ma supar.
dar pur $i simplu nu pricep.
Ea se sim^ea vinovata §i se uita pe geamul acoperit de
flori de ghea^a. li parea ca mai vede cum se stingea aseara
sclipirea stepei inzapezite.
,,Parca are dreptate...“
$i, deodata, se apleca, ii apuca nervos mina ?i i-o saruta.
— Leolicika draga, ce faci ?...
Ea i§i intoarse fa^a cu buzele tremurinde, stapinindu-$i
lacrimile. l$i reaminti tot zbuciumul ei, chinurile $i dezna-
dejdea pe care nu le putea masura, nici reda prin' cuvinte, ?i
care reveneau in fiecare zi. Aceasta a§teptare dementa a unei
nenorociri depa$ea orice putere omeneasca. Indiferent de par-
tea cui era dreptatea, ea se sim^ea chinuita pina la ultima li­
mits §i vina acestor chinuri trebuia s-o poarte cineva. Cu fa^a
palida, schimonosita de rautate, ea ^ipa :
— Desigur c-ai sa ie$i intotdeauma basma curata !
Pe el 11 apuca o furie fara margini, dar stapinindu-se ie$i
din odaie, sim^ind ca o ura§te §i ca sint du§mani.

Incepind cu stepa, care sclipea sub soarele de iarna,


pina la clan^ele de la u$i, frecate de zor, toate luasera un as­
pect de gateala §i de sarbatoare. Pe linii, pietri§ul fusese proas-
pat asezat, §inele alergau departe sclipind $i, parca proaspat.
imbaia^i, cei din conducere umblau cu §epcile ro$ii noi.
To^i priveau in stepa de unde veneau §inele stralucitoare.
In aerul straveziu si rece, stepa tacuta n-avea alt hotar decit
dunga de zapada din departare. Insingurata §i rabdatoare, era
plina de a$teptare iernatica, alta decit cea de vara, $i fara nici
o apropiere cu a§teptarea care chinuia oamenii, facindu-i sa
intinda gitul, uitindu-se la §inele care coborau in fuga povir-
ni$ul indepartat.
Numai Polinov, imbracat ca in toate zilele — $i era intot-
deauna imbracat impecabil — era lini§tit; da ordine ca de obi-
cei sau i?i vedea de lucru in cancelarie. $i numai cind cineva
veni in fuga sa-i spuna gifiind ca trenul se apropia, Polinov
ie§i fara graba pe peron, avind aerul sa spuna :

292
,,Bine, ies, dar n-o fac decit din simpla polite^e".
Un tren special, compus din trei vagoane, cu geamuri
enorme de cristal, stralucitoare, intra gonind voinice$te in
gara, scri§ni din frine §i se opri la peron.
Din vagon coborira ci^iva ingineri, §i ceea ce te izbea nu-
maidecit in infa$i$area lor era rafinamentul hainelor, fe^elor,
felul lor de a se purta. Ei pa$eau avind grija parca sa ascunda
diferen^a dintre ei §i ceilal^i, care traiau in garile acestea sal-
batice de stepa.
In urma lor Venea un om sprinten, usca^iv, cu barbi$onul
$i timplele u§or incarun^ite, purtind §i el ?apca de inginer ; $i
tof-i ci$i erau pe peron se intoarsera spre el, ca inturnati de
vint, il salutara ca un singur o(m, cu mina la §apca, §i fara sa-?i
dezlipeasca privirea ramasera cu ochii la el ?i la miinile lui
mici §i ingrijite, in care se afla soarta a mii §i mii de oameni.
Parca ar fi aprins intr-o clipa, de sub sprincenele incarun-
■fite, cu simpla stralucire a ochilor lui negri, tineri si ageri,
carora nu le scapa nimic, parca ar fi aprins $i peronul cu oa­
meni, $i cladirile sta^iei, ?i chiar locomotivele manevrind de-
parte pe linii.
— Buna ziua, Nikolai Nikolaevici, sectorul acesta de linie
se prezinta minunat.
Polinov i?i pleca u$or capul, de parca ar fi spus :
,,Desigur. Nici nu se putea altfel...“
$i, tot a$a de rezervat, voind parca sa sublinieze distan^a
dintre ei, spuse :
— Poate ca sinte^i obosit de drum §i vre^i sa va odihni^i ?
— Nu, vom proceda mai intii la inspectie.
Pre$edintele consiliului de administrate a cailor ferate
mergea cu pa$i marun^i $i sprinteni, aruncind taios ?i scurt in-
trebari, iar in urma lui venea grupul de prisos al inginerilor.
Polinov dadea explicate tot atit de scurt $i de concis, sim-
tind placerea de a fi in^eles dintr-o vorba prinsa in zbor.
Nu era vorba de o inspectie care sa se faca la repezeala
$i placut in vagoane-salon, ci aveai de-a face cu un ?ef ager ?i
priceput, care observa tot pina la cele mai mici amanunte.
apreciindu-le la justa lor valoare.
Se oprira linga spital. Sus, pe acoperi$ul aproape gata,
fo^neau foile de tabla §i bateau asurzitor ciocanele.
Omul cu barbi^onul abia incarun^it se opri.
— Buna cladire. Va fi afectata pentru locuin^ele funclio-
narilor.

293
— Asta-i spitalul, interveni taios Polinov.
Narile directorului tresarira u§or.
— Nikolai Nikolaevici, in primul rind trebuie satisfacute
nevoile cele mai urgente.
— Dar bolnavii unde-i punem ?
— N-am nevoie de bolnavi, mie imi trebuie numai oa-
meni sanato$i.
— Imi ordona^i sa demisionez ?
Pre^edintele se facu ca maude.
— Osman-Pa$a, inchis de ru$i la Plevna, declara unui me­
dic englez care venise, din omenie, sa ingrijeasca rani^ii turci :
„Ia mai bine arrna §i intra in rinduri ; n-am nevoie decit de
soldati“. Activitatea complexa a unei cai ferate reprezinta $i
ea o lupta, ?i inca una necrutatoare.
Inginerii se lineau respectuos, pas cu pas, dupa preyed in-
tele consiliului de administra^ie §i felele lor §i purtarea lor
impecabila pareau sa spuna in tacere ?i cu condescend enta :
„Da,-desigur ca-i o lupta. La noi, la Petersburg, asta-i un
adevar banal. “
Printre ei erau §i inal^i, §i mici de stat, ?i slabi, §i gra§i,
dar lui Polinov i se parea ca to^i erau la fel, de aceea^i statura
§i ca aveau aceea§i expresie a fe^ei.
Inspectara gara, serviciile, turnul de apa care deservea
o por^iune de cale ferata considerabila, funda^iile cladirilor in-
cepute, risipite peste tot, liniile fara de numar care brazdau
stepa, contrastind atit de ciudat cu intinsul ei pustiu acoperit
de zapada, cu tacerea §i singuratatea ei.
Funclionarii care dadeau explica^ii cu o slugarnicie de
ciini puneau degetele la §apca §i fugeau tepeni, nefiind in stare
sa umble firesc.
Se dusera sa inspecteze atelierele. O cladire enorma, bol-
tita, construita din piatra, tier $i sticla se intindea la nesfirsit.
Lumina patrundea intunecata prin geamurile afumate §i prin
acoperisul de sticla, tot atit de afumat. Pretutindeni erau
strunguri, ma$ini -de strujit, mun^i de strujitura, pilitura ce-
nu§ie §i pustiu.
Peste tot stateau sculele moarte si se vedeau numai ci^iva
oameni.
Pre§edintele examina grabit cladirea enortma $i intorcin-
du-se catre Polinov :
— Ce-i, pauza ?
Polinov se incrunta. Pauza pentru masa trecuse de mult.

29 4
— Unde-s muncitorii ? intreba el pe unul dintre cei care
ramasesera.
Acesta raspunse cu $apca in mina :
— S-au adunat linga depou.
Se dusera la depou. In fa^a lor aparu o mare intunecata
de capete. Ca $i aitunci, Polinov se incorda intr-o a^teptare
severa, plina de em ote. I se paru ca in departare se intunecase,
ca pinzele corabiei se umflau, dar ca furtuna nu se dezlantuise
inca, iar sufletul i se umplu de un amestec de groaza §i
bucurie.
Inginerii mergeau unul dupa altul in urma pre$edintelui,
prevazatori si nedumerit ca ni^te prepelicari care ciulesc ure-
chile §i i$i string coada intre picioare.
„Mi se pare ca asta nu intra in programul inspectei“...
Pre$edintele consiliului de administrate inainta cu pa§i u§ori
$i siguri, uitindu-se cu atente si grija la m ultm ea neagra.
Cind fura aproape, dispozita lui Polinov se strica numai-
decit. Ca la cotmanda, to t muncitorii i§i scoasera sepcile. Poli­
nov se uita mirat la fe^ele intunecate, cautind acea expresie
ascutta §i muscatoare care ii sarea in ochi atunci cind vorbea
acelorat muncitori. Acum parca era alta m ultm e, linceda,
Steansa, amorfa.
Pre$edintele ridica u$or §apca :
— Ce a v e t de spus, b aiet ?
Pe Polinov, dezamagit, il supara acest : „b aiet“.
Un freamat u$or se stirni printre muncitori :
— Ne e greu, ii iarna. Doamne fere$te...
— Ne-au dat paturi, da ce sa facem cu paturile ?
— Chiar de te-nvele§ti in ele, cald tot nu t n-
— Apoi scumpetea...
— §i scumpetea... n-o putem scoate la capat...
— Pravalii nu-s ; totu-i de trei ori mai Scump...
Presedintele facu un semn $i to t tacura.
— P u n et totul pe hirtie, in ordine, §i dati-mi hirtia prin
Feodor Ivanovici. El arata spre un inginer mic ?i gras, care
ie?i p u tn inaintea celorlalt, ploconindu-se u§or, intr-un gest
abia schi^at. Cind am sa ajung la Petersburg, am sa fac tot
ce-mi va fi cu putin^a $i am sa va raspund indata. Iar in ceea
ce prive^te aprovizionarea, e nevoie, Nikolai Nikolaevici, ca
vagoanele-magazine care circula pe linia principals sa organi-
zeze §i aprovizionarea acestei re^ele.
— Am scris de mai multe ori, dar nu mi s-a raspuns nimic.

295
— Bine, am sa dau dispozi^ii.
Se intoarse ?i se departa de mul^imea care ramase tacuta.
In urma lui mergea Polinov posomorit, de parc-ar fi pier-
dut ceva, iar dupa el veneau gramada inginerii, silindu-se sa
nu grabeasca pasul §i sa nu se uite inapoi.
Masa o luara la Polinov.
Pe masa mare, fa^a de masa alba ca zapada, argintaria §i
farfuriile scinteiau.
Florile parfumaite de pe masa inVionau aceasta albea^a.
Dar floarea cea mai parfumata, plina de o viata delicata
§i vibranta, era femeia in alb cu fa^a ginga§a, trandafirie, care
§edea in capul mesei. Fie ca intindea o farfurie, fie ca oferea
vin, mi$carile ei erau nespus de simple §i pline de 6 distinc^ie
§i de un farmec deosebit.
Un valet cu manu?i albe servea fara zgomot. Inginerii i?i
bagasera neglijent coltul §ervetului in jiletca, §i pe fefele lor
de oameni bine crescu^i §i oarecum indulgen^i se putea citi :
„E cu atit mai placut cu cit nu ne-am a^teptat de loc la
toate acestea“.
Amestecindu-se cu zanganitul paharelelor $i al argintariei,
conversatia in jurul mesei, stirnita de primul paharel $i de
mincarea bine pregatita ?i frumos servita, era u§oara, nesilita
si nu se oprea prea mult asupra nici unui subiect.
-— Aceasta gara e ca o oaza in pustiu.
— Are viitor.
— E urit in stepa...
— Multumesc... o nu, ajunge...
— Cred ca va plictisi^i ?
— La inceput, cind am venit, mi-a fost greu. Acum m-am
obi?nuit.
— Se spune ca o trupa de opera e in turneu prin ora§ele
din apropierea dumneavoastra.
— Ce trupa poate sa vina in turneu in provincie ?
La dreapta stapinei casei §edea un inginer gras, rotund §i
rumen la fa^a, care se uita la vecina lui cu coada ochiului, ca
un cotoi. Lua pu^in din icre §i incepu sa mestece delicat, ara-
tindu-§i aurul numeroaselor sale coroane.
— De o saptamina n-am vazut decit stepa salbatica, gari
plictisitoare ?i neterminate, iar in gari oameni aproape salba-
tici, §i, deodata, nimerim aici la dumneavoastra ca intr-o oaza.
Uite, dumneata spui ca te-ai obi$nuit. Eu cred ca nu-i cu pu­

296
tin^a sa te obi$nuie$ti cu pustietatea, cu locurile §i oamenii sal-
bateci.
— Elena Ivanovna se sugestioneaza, vrind sa se convinga
ca aici ar fi edenul, spuse Dziankovski, uitindu-se la ea peste
masa, eu o privire in care polite^ea se imbina cu impertinen^a.
Nemultumita, Elena Ivanovna pleca u$or capul, i$i in-
crunta imperceptibil sprincenele sub^iri, cu aceea?i minunata
ro§ea(;a in obraji.
— Ce e nou in muzica ? Sint cu totul izolata de via^a mu-
zicala, se adresa ea inginerului gras.
— Elena Ivanovna cinta minunat, ca o artista, $i in ochii
lui Dziankovski era aceea$i polite^a impertinenta.
Grasul, ridicind sprinceana (ca un pointer care §i-ar ciuli
urechea) de mirare ca daduse de floarea asta rara intr-o va-
gauna, $i incintat de ro^ea^a delicata ?i de stralucirea bogatu-
lui ei par auriu, incepu sa-i vorbeasca indelung $i amanun(;it
despre tot felul de noutati muzicale, despre viitoarea stagiune,
despre stelele care se ridicau in lumea muzicala.
Eleva Ivanovna spunea : „da, da, da, da... a$a... spune^i,
va rog...“ se uita la barbatul ei ?i se gindea :
„E mai bun, mai framos §i mai distins decit toti... Cu ce
lini§te §i cu ce simplitate vorbe$te cu pre$edintele. Toti a$tia,
chiar ?i impertinentul de Dziankovski, isi ascund servilitatea
sub masca unei atitudini retinute, numai Kolea vorbe$te cu el
ca §i cu un egal §i fara nici o poza.“
— Nu, nu 1-am auzit, pe vremea mea pianistul acesta nu
cinta in public...
„Dar de ce tocmai el, atit de distins fa(,a de al^ii, se poarta
atit de murdar cu mine ? De ce ?... Crede ca eu nu pot place ?...
lata, prostanacii astia doi sint aproape indragosti(i de mine...
De ce-i a$a ?...“
— Muzica veche ? Da. Mi-e mai aproape, tin la ea mai
mult decit la cea moderna, e parca mai ampla, mai solemna,
n-are acea incordare bolnavicioasa a muzicii moderne. Dar...
— Am primit denun(uri asupra grevei, ii spunea pre$e-
dintele lui Polinov, n-au cru(at nimic ca sa te ponegreasca. Pe
mine insa nu ma intereseaza decit rezultatul final. Nu-i impor­
tant daca pui sa traga in muncitori, discuti cu ei, sau le ce-
dezi in anumite limite. Important e sa poata ie?i din repara(ie
exact la termenul fixat un numar determinat de vagoane $i
locomotive, circulatia sa nu fie intrerupta §i liniile sa fie in-
tretinute tot timpul in buna stare. Daca dumneata ajungi la

297
acest rezultat prin impu$cari in masa, minunat ; daca gase^ti
de cuviinta ca trebuie sa duei tratative, sa cedezi — perfect;
totul e rezultatul final, restul nu ma intereseaza.
— Da, da-i vorba de oameni, nu de ma^ini, de vite...
Soarele de iarna patrundea sclipind prin ferestrele inghe-
tate $i se a?ternea pe chipuri, pe haine, pe fa$a de masa $i pe
tacimuri.
Valetul, cu un aer incordat ?i triumfator, lua cit ai clipi
din ochi farfuriile de pe masa, punind imediat altele in loc.
„Nu-s un badaran. Credeafi, fiindca aicea-i stepa, nu-i ci-
vilizafie ?... La G r a n d - H o t e l la Moscova, n-a^i fi servifi mai
bine.“
Fusese cindva chelner la un restaurant mare din Moscova,
dar fusese dat afara pentru be^ie, §i decazind tot mai mult ?i
mai mult, nimerise in sfir?it aici ca paznic la constructia aces-
tei gari indepartate. Acum, imbracat in frac, jiletca alba ?i cu
manugi de afa, albe ca zapada, i$i amintea de tinei-etea lui, im-
pra^tiind printre musafiri o duhoare de votca. Polinov ridica
ochii. De la celalalt capat al mesei il priveau doi ochi cenu§ii
plini de o atenfie ciudata. El nu recunoscu fafa asta, altadata
plina de dragoste pentru el, se incrunta $i-§i lasa privirea in jos.
„Care-i vina mea ? Faptul de care ma acuza n-a existat,
n-am avut niciodata cea mai mica vina. Atunci de ce-i chinul
acesta, de ce ne mincam unul altuia zilele ?...“
Dupa cum intr-o boala fara leac, care sapa omul pe ne-
sim^ite, bolnavul umbla, munce^te, vorbe^te, ride §i-$i tot
spune : „Nu-i nimic, am sa incep sa ma tratez ca lumea, am sa
iau masuri energice, am sa las pentru un timp totul la o parte
§i atunci am sa ma vindec §i toate vor merge bine, ca inainte“,
dar cind .se uita in oglinda se ingroze§te, caci vede acolo moar-
tea. Se pipaie, se examineaza : nu mai e nimic de facut. A?a si
Polinov : cind se uita la Elena Ivanovna, atit de tinara, de
dragu^a, de fermecatoare pentru acesti barbati care nu cunos-
teau via^a lor, se ingrozea. Ceea ce era intre ei nu se mai putea
indrepta ni-ci intr-un fel : era moartea oricarei legaturi dintre
ei. Dar ca intr-o boala fara de scapare, oricit ai convinge pe
un om, oricare ar fi argumentele zdrobitoare pe care le-ai
aduce, ca moare, ca nu mai e nici o salvare, bolnavul se
aga$a de viafa cu aceeasi incapafinare, cu aceea$i indirjire, cu o
nadejde pe care nu i-o po^i distruge : „Daca a? lua masuri
energice, daca m-a§ ^ine serios de un tratament“... asa se aga^a
§i Polinov de gindul ca-?i va putea salva viafa intima.

290
Femeia aeeasta ii adusese doar fericirea. Fericirea aceea
de care n u -t dai seama, cum n u -t observi ochiul, trupul, min-
tea, ?i care-fi devine infinit de pre^ioasa dupa ce-ai pierdut-o.
§i nu in^elesese el oare ca, mai presus de patima, mai presus
de frumuse^e, ceea ce te leaga de o femeie era acea apropiere
sufleteasca, care nu poate fi inlocuita cu nimic ? De impor-
tan^a acestui luenu i§i dadea seama abia acum, cind risipise
totul atat de neprevazator, fara sa-1 fi pretuit destul atunci.
— Am nevoie de oameni de nadejde, de oameni cu o vo-
in^a de nezdruncinat $i nu de dispute, spuse la cafea pre§edin-
tele consiliului de administrate, iar ingineiii, ca sa-i dea pu-
tin^a sa discute cu Polinov afaceri, vorbeau anim at §i veseli
despre lucruri fara iniportan^a pentru nimeni. Singura secte
care e condusa a$a cum a$ fi condus-o eu personal e a dumitale.
In ianuarie, directorul regionalei i?i da demisia. In numele
conducerii i t propun postul...
Pina atunci tot ce era in afara de chestiunile familiale
constituise pentru Polinov un ocean nemarginit de lupta ascu-
t t a §i incordata, iar familia fusese o insula minuscula, intima
si exceptonala, unde era odihna §i caldura §i monotonia pla-
cuta a caminului. Acum, lumea exterioara se ingustase, lupta
i$i pierduse ascutmea §i incordarea, iar familia se intinsese
enorm, clocotind de lupta fara de ragaz, covir^ind totul.
„Ochii ei ma privesc plini de ura...“
$i spuse :
— Va sint foarte recunoscator pentru cinstea pe care mi-o
facet, dar sint silit sa nu primesc.
0 grimasa de dispret schimonosi pentru o clipa fata pre§e-
dintelui.
In orice activitate, fie la slujba lui, pe linie, in cancelarie.
sau cind vorbea cu oamenii, indaratul vorbelor, lucrurilor $i
grijilor profesionale, Polinov era urmarit de un singur gind :
„Dar ce ma fac cu Leolia ?“
1 se parea ca indata ce va termina o treaba sau alta, va
incerca sa descurce nodul acesta pe care nu-1 innodase nimeni.
S-o paraseasca ? Nu ! O iubea, i§i iubea copilul §i-i era cu ne-
putin^a sa-$i distruga familia. Trebuia sa incerce sa se apropie
de ea, altfel, din alta parte.
— Leolia draga, n-ai incredere in mine, fie...
■— Am incredere in tine, pentru ca altfel n-a§ mai trai
alaturi de tine.
— Da, dar te obsedeaza indoiala.
— M-ai minti t.
— Vezi, via^a asta Ingrozitoare n-o mai putem duce §i uite
la ce m-am gindit : sa fiu intotdeauna cu sufletul deschis fata
de tine. De acum. incolo ai sa §tii'tot ce spun, ce fac, unde ma
aflu in fiecare clipa, pina in cele mai mici amanunte ale vietii
mele, a?a incit sa piara treptat toate indoielile, toate banuielile
tale, ?i sa-mi daruie$ti din nou toata increderea ta, care-i lu-
crul cel mai de pret pentru mine. Mi-e tare greu, Leolia. Nu
mai pot !
— Ei §i ? Am sa §tiu totul, dar daca ai sa vrei sa ma minti,
ai sa minti iar.
Statea pe jumatate intoarsa, cu capul plecat §i, deodata,
ii inlantui gitul, sarutindu-1 cu patima.
Paznicul incepu sa vina de citeva ori pe zi acasa la Poli-
nov, aducind bilete, in care el ii spunea unde era, ce facea,
cum mergeau lucrarile. Daca pleca cumva pe linie $i zabovea,
trimitea acasa muncitori cu drezina ; iar cind se intorcea, ii
povestea totul cu foarte multe amanunte $i ea il asculta, fara
ca privirea ei dragastoasa $i recunoscatoare sa-1 slabeasca. Ceea
ce era pentru el o recompensa.
Dar traiul lor nu devenea mai u$or, ci mai greu. Alaturi de
preocuparile pe care i le dadea lucrul, de graba §i incordarea
in care traia, trebuia permanent sa tina minte s-o anunte ce
face §i unde lucreaza, ?i cum lucreaza, $i gindul acesta il neli-
ni^tea §i il obseda tot timpul. Iar daca trecea cu vederea unele
lucruri — daca uita sau daca n-avea pe cine trimite'— il a§tep-
tau acasa lacrimi, tinguieli $i interogatorii chinuitoare.
Lucrurile se statornicira astfel : tot ce acorda de bunavoie
?i din proprie initiative, ca s-o lini§teasca, se transforma intr-o
obligatie exigents, mereu crescinda, pe care n-o mai putea
evita $i pe. care, macar formal, trebuia s-o indeplineasca.
De atunci con§tiinfa unei vini imaginare, dar neindoiel-
nice incepu sa atirne asupra lui. Cind se intorcea acasa uitin-
du-i-se cu supunere $i cu vmovatie in ochi, ii povestea in graba
cum i$i trecuse timpul, cautind sa-i expuna lucrurile cit mai
favorabil pentru el, trecind peste tot ce i-ar fi putut trezi ba-
nuiala. Ea i$i dadea seama de acest lucru §i devenea $i mai
vigilenta.
— N-a trecut pe la tine pe la birou nevasta mecanicului ?
— A, da... a venit sa ceara un ajutor pentru barbatul ei
bolnav. Uitasem pur $i simplu sa-ti spun de asta.

300
— Ha-ha-ha, ai uitat ! Ai ^inut minte tot, numai asta
ai uitat.
— Dar, Leolia, daca-ti spuneam ai fi nascocit imediat mii
de presupuneri, care de care mai absurde.
— O, dragul meu, sincerul meu prieten !...
Treceau lunile, treceau anii. Polinov, ve$nic obosit, se ti­
nea de slujba lui numai cit era nevoie ca sa nu-1 dea afara.
— Bine, fie, raspundea el la toate intrebarile pe care i le
puneau functionarii §i zimbea.

vn

In tractirul plin de lume erau ca de obicei larma §i tipete


pe toate glasurile.
In odai, fumul de tutun plutea ca o cea^a $i geamurile erau
negre. Intre mese, pierdut in albastreala cenu§ie a fumului,
alerga asudat §i murdar un chelner, iar la tejghea sta numai
Zaharka, §i parea ciudata lipsa siluetei obi§nuite a femeii
palide.
Zaharka da farfurii, primea bani, se apleca, scotea sticle
noi, cu acelea?i mi$cari stingace, care te in$elau asupra puterii
lui, §i toate se petreceau ca de obicei. Dar gitul lui teapan de
lup parea mereu tras intr-o anumita directie, catre care i§i
a^intea §i urechea prin larma, tipete, vorbe $i prin fumul de
tutun, pindind un tipat cu totul diferit, neasemanat* cu nimic
din jur, gata sa izbucneasca dintr-o odaie din fund.
Sta tragind cu urechea, dar larma era mereu aceea$i, §i
fumul, $i trancanitul glasurilor, §i zanganitul tacimurilor, §i
imprejur vedea acelea§i fete cunoscute, obosite, asudate §i bete.
— Doua beri !
— Iaca, ai pentru votca.
— Au !... Au !... Aaa !... Tipatul pe care Zaharka il a§tepta
cu incordare strabatu aerul, ascutit ?i ingrozitor, neasemanat
cu nimic din jur.
Ro§eata de pe fata lui Zaharka se $terse ?i in locul ei se
a?ternu o paloare, ca de mort.

301
Parca se faeuse o clipa lini$te in fumul nemi$cat, §i Za­
harka, cu suflarea taiata, deschise gura, tragind adinc aerul
in piept, $i se intoarse cu tot trupul ca un pore mistrej ranit...
Nu, jipatul ascu^it venise din sala de biliard.
— Mama ta... La dreapta in pla-sa !...
$i, sim^ind cum se potolea valul de singe care-1 inabu§ea,
zise cu un glas gros, care ragu$ise din senin :
— Patru copeici rest, §i arunca sprinten banii pe tejghea.
I se paru ca scapase de a§teptarea care-1 cople§ea, dar ne-
lini^tea i?i relua firul.
Incrunta din sprincene, cautind sa se cufunde cit mai mult
in atmosfera obi^nuita, in lamia, zgomotul, injuraturile $i cm-
tecele rasunind in aerul imbicsit de fum de tutun. Dar un nou
val de.a$teptare incordata navalea din adincul lui §i se ridica
tragindu-1 $i pe el deasupra vietii acesteia zgomotoase $i tipa-
toare, in directia in care era gata sa ^i$neasca in fiece clipa ^i-
patul patrunzator desffre care ace$ti oameni be^i $i galagio$i
habar n-aveau.
Zaharka, cu narile dilatate, privea capetele asudate ?i fe-
tele ro§ii plutind in fumul tulbure §i gemea inabu$it, sau ragea.
— Ooof !
— Bun e omul... pentru ca nu po^i pricepe ce ascunde in
suflet... hai sa te pup. Doo-ua be-eri !...
Zaharka nu mai putu rabda, lasa tejgheaua ?i pleca greoi,
cu ceafa lui de lup. Cind inchise u$a, zgomotul tractirului se
auzi mai inabu§it $i nedeslu$it. Ckibori scar a. Treptele scir^i-
iau tare.
„S-au uscat. Trebuie sa pun sa le in^epeneasca.“
In fundul coridorului era atirnata pe perete o lampa mica
de alama* care fila. Peste tot stateau de veghe umbre nedeslu-
§ite. Trecu pe linga u§ile unde erau fetele. De acolo veneau ri-
sete ragu$ite, injuraturi murdare, sau se facea o clipa lini§te,
pentru ca zgomotul sa reinceapa apoi din nou.
Dupa una din u$i, ceva nu mergea cum trebuie. Se auzeau
pa$i tropaind, apoi caderea unui corp §i lovituri grele : poc,
poc, poc... $i, deodata, un strigat ascu^it :
— Aoleu !... A-ju-toor !... Ma omoara...
Glasul cuiva beat bodoganea, apoi se auzea iar : poc !...
poc !...
— A-ju-toor !... Valeu... Valeu !...
Zaharka se opri :

302
— Diavolul, are s-o omoare. £j>i unde o fi disparut Pa?ka ?
De dai drumul prostului, pe to^i ii gone^te...
Statu o clipa. Tipatul conteni, numai loviturile se mai au-
zeau inabu?it : poc, poc !...
Din celelalte u$i aparura femei imbracate pe jumatate, iar
in spatele lor, capete zburlite de barba^i.
— Ce s-a intimplat ?
— Nimic, nu-i treaba voastra.
Zaharka trecu prin coridor, apoi prin magazie $i se opri in
fa$a u?ii locuin^ei lui, unde intr-o odaie separata se gasea Kara.
Retinindu-$i rasuflarea grea i$i intinse gitul teapan. De dupa
u$a se auzeau gemete inabu§ite, dar de alt soi decit tipetele
din coridor.
§i, stapinindu-?i groaza care-1 cuprinsese, trase de u§a
care se deschise scirtiind.

Kara zacea de multe ore cu narile dilatate, mototolind con-


vulsiv plapuma murdara de stamba. Cind o apucau durerile, ea
i§i mujca perna, mugind inabu^it.
Dincolo de perete rasuna un glas mole?it de be^iv :
— Cum infelegi dragostea ?
— Sst !... Bea, vaca...
Mama $i, moa§a sint in odaie. In col^ pilpiie candela $i fe-
tele din icoane par sa se mi$te in cea^a tremurinda. Moa§a i?i
rinduie§te peticele, iar mama...
Nu, asta nu mai e mama, ci pare o alta femeie, necu-
noscuta. Mare ?i grasa, ea se apropie in intuneric de pat, chi-
cotind inceti?or, cu un ris u?or $i vesel.
— Hi-hi-hi... Barbatu-i departe... Se poate §i fara barbat...
S-a^tep^i pina ce-^i vine barbatul... A innoptat, se vede, tine-
rica cu cineva §i i-a mingiiat barba... Hi-hi-hi... !
Iar de dupa perete se aude :
— Vai, ma gidila !...
$i iar :
— Hi-hi-hi... $i-a ales leli^a un tinerel... sau un batri-
nel ?... A ochit... Sint batrini mai sprinteni ca tinerii...
Iar o apuca durerile pe tinara femeie. l§i mu§ca iar perna
mugind ca o vita legata pentru taiere.
Dincolo de perete se aude vorbind. In intunericul in care
pilpiie lumina candelei, moa§a i$i vede de treburile ei, $i mama

303
chicote§te cu acela$i ris de bucurie rea §i neputincioasa. Duh-
neste a votca : Zaharka singur nu poate lua seama la toate si
batrina mai §terpeleste cite o sticla. Femeia aceasta obiiduita
$i supusa, pentru care nu exista decit un singur lucru. sa bea
pina la saturate ceai slab, aproape ca apa, muscind din buca-
tica de zahar, este de nerecunoscut.
Usa se deschise scirtiind, $i in odaie patrunse odata ou vu-
ietul nedeslusit de-afara si omul incruntat, cu gitul teapan
de lup.
Pa Kara o apucara chiar atunci dureri ingrozitoare, fara
s-o mai slabeasca o clipa. Totul i se intuneca inaintea ochilor si,
nemaiputind lupta cu durerile, ea izbucni in zbierete de vita,
cu un glas pe care nici nu i 1-ai fi putut banui.
Si durerea nu mai contemea. Zile si nopti pareau sa fi tre-
cut, fara sa-i puna capat. Apoi dintr-o data totul inceta. $i in
linistea care se lasase, in intunericul cenusiu in care pilpiia
candela, moasa avea de lucru cu ceva pe pat.
— Un baiat... Sa va traiasca...
Se auzi un scincet neputincios de copil.
Peste obrazul Karei se apleca din ce in ce mai mult si cres-
tea o fa^a impietrita si un grumaz gros ca de taur.
Ochii Karei capatasera o ascu^ime pe care n-o avusesera
niciodata, si acum, in intunericul acesta cenusiu cu pilpiiri
slabe de lumina, ea deosebea pina in cele mai mici amanunte
fata aceasta ingrozitoare, care-i aparea acum atit de straina,
cu ochii rotunzi si bulbucati, cu paloarea ei cenusie si cu barba
tresarind din pricina falcii tremurinde. Iar buzele schimono-
site se stringeau convulsiv, caznindu-se sa spuna :
— Iacata, nu-i nimic, acum s-a ispravit.
Paloarea fetei si tremurul falcii rascolira in ea un val de
scirba de neinvins. O trecura fiori de greata si, scaparind din
ochii infundati in orbitele negre, scuipa din rasputeri in fata
aceasta.
— Plea-ca !...
Si in intunericul cu slabe pilpiiri de lumina se auzi, spe-
riat, un chicotit rautacios si un scincet neputincios si tinguitor,
iar de dincolo de perete razbatea :
— Sst ! Am sa~ti fring gitul... Bere !...
Zaharka plecase de mult, si sa tot mai tipa innebunita :
— Plea-ca !...

304
— Hi-hi-hi... Ce ? Nu-i iubitul tau ? A venit sa-$i vada fe-
ciorul, feciorul lui... Acum dai din picioare... Hi-hi-hi !...
— Plea-ca !...
El plecase de mult, dar tremurul falcii $i paloarea cenu§ie
a fe^ei lui schimonosite staruiau ingrozitor de vii in ochii ei,
si scirba care se lipea de ea, umplind-o de grea$a, acoperea
toata incaperea, o sim^ea la orice atingere, in orice auzea, in
orice zarea miscindu-se in intunericul pilpiind nedeslusit.
A treia zi, Kara se scula. Treburile lui Zaharka nu puteau
sa a$tepte.
$i iar pluteau in larma de glasuri §i in fum capete, fe^e
ro§ii incalzite §i, printre ele, umbla servind, ducind sticle §i
farfurii, o silueta mica alba, cu fa£a obraznica, de pe care se
$tersese zimbetul, acoperita de o paloare de mort, care te in-
grozea parca in chip deosebit, iar in ochii negri' dusi in fundul
capului ardea o ura nestinsa. Nimeni nu indraznea sa-i spuna
ceva. Injuraturile be^ivilor, zgomotul, cuvintele de ocara, toate
pluteau in jurul ei fara s-o priveasca, fara s-o atinga.
Zaharka platea restul, primea §i dadea sticle §i se uita pie-
zi§ la ea fara sa-§i ridice vreodata privirea, sim^ind scirba $i
ura din ochii ei negri adinci^i in fundul orbitelor.
$i sim^ea ca nu numai in ea, ci $i in el cre§tea dezgustul.
Zile intregi lucrau alaturi fara sa schimbe o vorba intre
ei, fara o privire, ca doi du$mani de moarte.
$i toate erau ca inainte, numai ca din cind in cind se auzea
un scincet slab.
Femeia umflata de dropica vedea de copil, §i ii baga in
gura o cirpa murdara muiata in lapte acrit.
— Uf, stirpitura, pui de napirca... na, crapa... Nani... nani...
nani... dormi i^i spun, spurcaciune !... Nani...
Deasupra leaganului murdar pu^ind acru a scutece se re-
varsau numai sudalmi, cuvinte amare de ocara,- §i niciodata
vorbe mingiietoare de mama, niciodata nu straluceau lacrimi
dureroase de mama, zimbete mindre de mama, niciodata nu se
auzeau exclamatii de bucurie fara seaman. Copilul scincea toata
yremea §i-§i sucea picioru$ele jilave mirosind urit, uitindu-se
cu ochii umflati §i tulburi de parca ar fi dormit prea mult.
Dar cind se rasucea scincind noaptea ca un pisoi parasit,
atragind luarea-aminte, femeia moale §i umflata se scula in­
data, gemind in intuneric, ii baga biberonul in gura rotunda

21 “ O pere a le se 305
$i ?tirba, ve?nic deschisa in obrazul strimbat §i ud de lacrimi,
sau il lua in bra$e §i-l legana, cintindu-i cu glasul adormit :
N a-a-a-ni, na-a-a-n i, do-o-orm i, a-do-orm i,
P u-ui de dia-vol,
N a a -a -a -n i...
N -ai nici in-ger, n-ai n ici m a-a-m a, n -ai ni-i-ci ta-a -ta
N ici de do-o-om nul n u e$ti b i-n e -c u -v in -ta -ta
N a-a-a-ni.
$i copilul adormea.
Femeia aceasta umfalta, mereu stapinita de unica dorin^a
de a bea cit ii cerea inima ceai slab, mu§cind dintr-o buca^ica
de zahar, capatase in casa o im portant §i o for^a misterioasa.
Ca ?i pina atunci n-o baga nimeni in seama, dar cind, girbo-
vindu-se, scotea afara §i atirna scutecele ude, parea sa spuna :
„Ehei, uite, am $i eu o treaba... Asculta^i, mai... Tace^i din
gura ?... Acum nu mai spune^i nimic !...“
Iar o data, intilnind-o pe Kara pe coridor, arunca in urma
ei incet, dar destul de tare ca aceasta sa auda :
— U-u-u-u !...
Kara trecu, purtindu-$i mindra capul cu fa^a palida, a$a
cum ai trece pe linga un §arpe strivit $i care nu mai prezinta
nici o primejdie.
Intr-o zi femeia puhava aduse cu o mutra nevinovata co­
pilul in odaia unde i?i beau ei ceaiul. Zaharka deschise ochii
lui rotunzi §i, bilbiindu-se, cu limba impleticindu-i-se in gura,
urla :
— Afara !... Nici urma sa nu $i-o vad pe aici... tiritura !...
Girbovindu-se, ea ie$i cu pa§i mici din odaie, purtind
copilul.
— Hi-hi-hi-hi-hi !...
In viltoarea rautafii, in dezgustul care-i cuprindea pe to^i,
rasuna plinsul neputincios, fara nadejde, al copilului.
Noaptea Kara se trezea uda de sudoare rece $i privea ta-
cuta, cu ochii deschi$i, in intuneric. De?i dormea departe de
copil si nu putea auzi nimic, i se parea ca prinde un scincet
neputincios, fara nadejde.
$i mereu avea in fafa ochilor o amintire, o incilcire de
vis $i de realitate. Un ghemule^ sugea la sinul ei. Kara se
uita cu mila la el, si spre groaza ei, in locul fe^ei copilului,
aparea o falca enorma, tremurinda, §i o fata batrina, impie-
trita §i cenu$ie, cu ochii bulbucafi.
306
Atunci cu o groaza §i cu o scirba nemaipomenita dadea la
o parte falca §i ochii bulbuca^i, §tergea paloarea fe^ei §i din
nou aparea ghemule^ul cald §i neputincios care facea sa-i bata
cu putere $i mila inima ei de mama.
Ea intindea mlinile ?i ochii ii luceau de o fericire nease-
muita. Dar din nou cre§tea falca grea §i batrina, fa^a se facea
cenu$ie, iar ochii mari, cu cre^uri in col^uri, se bulbucau.
Clan^anind din din^i, uda de sudoare rece, ea se a?eza pe
pat §i sta ceasuri intregi in intuneric, uitindu-se in gol, fara
sa plinga, fara sa ^ipe, neputindu-$i varsa amarul.
Venea ziua $i o lua iar de la inceput. $i orice ar fi facut,
oriunde s-ar fi dus, o urmarea fara sa paleasca imaginea tru-
pului mic §i neputincios al copilului, cu fa^a batrina impietrita,
asezata pe un git teapan.
Amurgul de toamna se lasase, ca in fiecare zi. In odai,
obiectele abia se mai deslu$eau. Sus in tractir 'incepeau sa
rasune voci. Pe scara inca neluminata, urea cite un om, suflin-
du-§i nasul si tusind. In odaile lor, fetele se pieptanau, pre-
gatindu-se.
Zaharka venea pe coridor sa aprinda lampa mica §i de-
odata se opri. In semiobscuritatea de sub scara luceau doi
ochi. Cind se uita mai bine, vazu ca era Kara. Ea statea nemi§-
cata $i stranie, intr-o a?teptare misterioasa. O nelini$te nela-
murita se furi?a in Zaharka. Trebuia oare sa-i vorbeasca ?
$i pentru prima oara sim^i ca trebuia sa-i spuna ceva min-
giietor. Dar nu apuca s-o faca §i... se tnase repede la o parte.
In miinile Karei luci scurt un topor $i zbura implintindu-se
adinc in una din treptele de sus ale scarii. O secunda se intre-
zarira in intuneric miinile Karei din care ti§nise coada to-
porului.
Lui Zaharka prinsera a-i juca mu$chii fe$ei §i, ^intuind-o
cu privirea lui de fiara, fara sa lase sa-i scape nici o mi$care
de-a ei, se apropie :
— Lasa-te de astea !... Smuci toporul din treapta §i-l
arunca sub scara. Vipera !
Kara facuse o ultima incercare ?i acum o paraseau pu-
terile. Se intoarse pleca. Rise :
— Am vrut sa fac surcele pentru samovar...

Iarna veni $i se duse. Stepa inverzi pentru scurta vreme,


apoi se pirli. Era acum ro$cata, uscata, prafuita, §i deasupra ei

21* 307
plutea cea$a albicioasa, sub^ire, nemarginita. Ziua dogorea soa-
rele, noaptea era zaduf.
Lasind lucrul balta §i punindu-?i un testemel alb, Kara
mergea grabita prin ora$el, cu ochii in pamint, fugind parca
de cineva. Iar deasupra ora^elului plutea, ca un nor opac si
uria$, ve^nicul praf de nepatruns ridicat de caru^e, de bri$ti
?i de cireada de vaci care se intorceau de la pascut din stepa,
rumegind pelinul arnar.
Uli^ele ramineau in urma. Locomotivele fluierau. Casutele
funcfionarilor de la calea ferata se intindeau monotone pe
citeva $iruri. Erau toate la fel, joase, de caramida, $i cu aco-
peri^urile ro?ii. Trezeau sim^aminte de plictiseala, monotonie
§i supunere. Pe u$i erau inscrise numere mari, ca de ocna?i.
La cei insura^i, femeile pusesera perdelu^e la ferestre, din
geam priveau mu$cate, iar in fa^a caselor erau gradini^e de
zarzavat cu cite trei fire de varza, erau §i zorele, iar rochita
rindunelei se catara pe cite un be|;i§or infipt in pamint. Pe
fringhii erau intinse la uscat scutece si rufe spalate.
— Unde-i, ma rog, numarul trei sute patruzeci §i cinci ?
— Uite colo.
Kara intra in tinda.
— Acasa-i Ivan Matveevici ?
— Cine-i acolo ?
O clipa aparu in deschizatura u?ii capul frumos $i zburlit
al lui Volkov, cu gulerul cama^ii descheiat.
— A-a ? Ce musafir nea?teptat ! §i-$i trase capul inapoi.
Kara Zaharovna, ma bucur, stra$nic ma bucur. Indata. A§-
teapta o clipa. Chiar acum m-am intors de la slujba...
Il auzi cum se spala, plescaind $i smirciind. Kara statea
in tinda, §i ii batea inima. Apoi il auzi cum se imbraca, cum
muta ceva. Facea pesemne rinduiala in odaie.
— Poftim, poftim... imi pare bine...
El pastra mina ei mica in mina lui mare ?i lata.
— Pun indata samovarul.
— Nu-i nevoie, Ivan Matveevici. Am venit numai pentru
o clipa.
Obrajii ei palizi se acoperira cu o ro$eat;a delicata, si scli-
pira scintei in fundul ochilor negri.
— Lasa. M-ai servit de atitea ori, am sa te servesc §i eu
pe dumneata.
„Ei, drace, da ce dragu^a e !“

308
Miinile ii tremurau $i nu nimerea bine sa-§i faca surcelele
in tinda, linga samovarul pe care il scuturase §i-l umpluse
cu apa.
Kara se a$eza pe un scaun. Camera era mica, fara per-
dele, dar curata $i ingrijita : un pat curat, fotografii pe pere^i,
un teanc de car^i, cerneala, condeie, haine atirnate in perete
?i acoperite cu un eear§af.
— Traiesc ca un holtei, spuse Volkov, punind pe masa
samovarul mititel cu trei picioruse inalte ?i intoarse,. ca de
paianjen.
li straluceau ochii.
Opari cu grija ceaiul, scoase din geamantan un §ervet cu­
rat, spala §i §terse cu grija paharele §i farfuriile, apoi scoase
dintr-un borcana§, pe o farfurioara, citeva lingurij;e de d'ul-
cea^a.
— E bine aici la dumneata. Dar la noi...
El vazu cum genele ei lungi $i dese acoperira pentru o
clipa ochii ei negri, §i stapinindu-se, spuse :
— Cum vii de la serviciu trebuie sa faci totul singur, §i
sa pui samovarul, ?i sa stringi in odaie §i, citeo^ata, sa faci ?i
mincare...
— $tii sa faci mincare ? §i un zimbet imbietor ?i dragas-
tos ii lumina ro?eaj;a delicata a fe^ei $i stralucirea ochilor.
— Noi, proletarii, spuse inspirat Volkov, dindu-§i la o
parte parul ondulat de pe frunte, trebuie sa §tim totul. Noi
sintem salahori. N-avem surse de venituri §i plusvaloare, de
care profita tot felul de trintori, boieri §i exploatatori. De
aceea, Kara Zaharovna, viitorul este al proletariatului. $i nu
numai la noi, ci in toata lumea...
El se a$eza linga ea, sim^indu-i rasuflarea. Turna ceai in
pahare.
— Kara Zaharovna, ia dulcea^a.
. O apuca de mina, uitindu-se la ochii ei negri cu privirea
lasata in jos §i la ro§eaj,a tulburatoare a obrajilor. Ea gifiia.
— Kara... Karocika !...
$i ca $i cum ar fi spus : „Acum... mi-e totuna“, o im-
braj;i§a cu bra^ele lui mari $i puternice §i ea se lasa mladioasa
ca o salcie. O ridica ?i, sarutind-o si gidilind-o cu parul care-i
cadea pe faj;a, o duse spre pat.
Sub^ire ca un §arpe, ea se desfacu din imbra$i§are, lune-
cind pe podea, §i incepu sa plinga, inecindu-se in hohote, cu
obrazul lipit de mina lui...

309
— Dragul meu... Dumnezeule... Ivan Matveevici... sint...
o, doamne dumnezeule...
El se racori numaidecit. Dar nu din pricina acestei impo-
triviri rugatoare — asta il tulbura §i mai tare — ci pentru
ca se uita la fata ei alba ca de mort §i nu intelegea ce ex-
prima : era palida, cu ochii negri du$i in fundul capului, fara
zimbetul acela palid, de un cinism nespus, pe care il purta pe
fa^a in tractir $i care tulbura §i fagaduia tuturora un lucru la
care le era cu neputin^a sa ajunga.
Ea ii saruta miinile, stropindu-i-le cu lacrimi, iar el, ru-
§inat, ?i le ascunse in buzunare.
— Lini§te$te-te... $ezi jos, Kara Zaharovna... Kara Zaha­
rovna... lasa... zau, nu fa asta...
— Dragul meu... am sa fac orice, am sa-ti fiu servitoare,
am sa-ti spal vasele, am sa-ti spal rufele, am sa te ingrijesc...
tot timpul fara o clipa de ragaz. Numai pe tine te am... Dar
am facut un pacat... nu pot spune ce anume... nu pot acum...
nu indraznesc... Numai pe tine te am, numai pe tine. La ni-
meni altul nu ma pot duce... Are sa-mi dea dumnezeu copii
de la tine... am sa-i ingrijesc pina voi cadea din picioare... am
sa-i tin, am sa-i cresc... Vanea !... Numai pe tine te-am iubit...
te-am iubit de mult... n-am indraznit sa ti-o spun... N-ai sa
gase§ti, Vaniu$ka, alta ca mine... am sa-ti fiu credincioasa ca
un ciine... Am sa-ti spun o data toata povestea mea...
Se tira, sarutindu-i $i udindu-i cu lacrimi genunchii.
El se tragea inapoi cu mila si dezgust. Apoi o a§eza pe un
scaun, i§i dadu la o parte parul de pe frunte §i, intrerupindu-i
plinsul, spuse :
— Kara Zaharovna, eu sint un reprezentant al proletaria-
tului. Trebuie sa ma tin de principii. Viata mea trebuie sa
urmeze cursul pe care i-1 dicteaza situatia mea. Iar cuvintul
proletar e im cuvinit sfint, Kara Zaharovna. Pentru el oamenii
sint trimi^i in Siberia §i i§i dau viata. Dar dumneata e?ti ma-
ritata. Intelegi §i dumneata ca a§ fi un ticalos daca a? face din
dumneata ibovnica mea. Daca nu erai maritata, ma insuram
cu dumneata.
Kara i?i pleca tot mai jos $i mai jos capul cu testemelul
care-i lunecase, cu cararea in mijlocul parului care ii cadea
bogat pe spate, iar sughiturile ei de plins deveneau mai stinse.
El statea aplecat asupra ei, uitindu-se cum ii tresarea
trupul subtire §i mladios, atit de lipsit de aparare $i rugator,
daruindu-se in deznadejdea lui.

3 1 0
„Stai ca un prost §i nu §tii ce sa faci.‘l
— Kara Zaharovna !... Karocika... Ei, draga... $i atrase
spre el corpul ei mladios $i ascultator.
Ea ridica capul §i-l privi cu o fa^a cu col^urile gurii la-
sate in jos, cu buzele tremurinde de un tremur pe care nu §i-l
putea stapini, o fa^a invine^ita §i plinsa de femeie in care se
vedea suferin^a §i maternitatea nesatisfacuta.
£j>i iar fu cuprins de raceala, imila §i dezgust.
— Ei, ajunge, lini$te$te-te...
Ea i§i trase testemelul pe ochi §i, fara sa spuna un cu-
vint, ie$i.

Acela$i intins nemarginit §i dogoritor. Stepa se imbraca


in mirajuri indepartate §i se topea in zarea nemarginita.
Cit vedeai cu ochii se intindea pelinul firav, prafuit §i
aplecat, care nu ascundea pamintul uscat, iarba aspra, necosita,
sau ogoarele vechi istovite, care-?i dadusera toata vlaga recol-
telor.
Vinti$orul fierbinte de stepa vijiia zglobiu. Apuca nepasa-
tor in gura praful $i paiele de pe drum, alergind in virtejuri
sub^iri $i cenu^ii, sau ridica pina la cer un stilp negru care se
invirtea tulbure in departare, amintind pina a nu se- risipi de
valurile de fum ale unui incendiu. Atmosfera era incarcata.
Vintul jucau$ se repezea intr-o parte, pe cind norii sclipi-
tor de albi, cu burble cenu^ii pufoase, goneau in cealalta parte,
iar pe pamint umbrele lor intinse $i nestatornice fugeau o data
cu ei.
Ca o dunga punctata se vedeau care de boi ducind snopii
la arii. Intr-o caravana nesfir^ita §i ciudata pa$eau masurat,
una dupa alta, stirnind praful, camilele inhamate la harabale.
Ro^ile enorme, de inal^imea unui om, acopereau cu scir^iitul
lor. sfi$ietor orice zgamot, iar cocoa^ele camilelor se aplecau
intr-o parte ca ni§te saci goliti. Duceau marfuri la iarmaroa-
cele din stepa, §i in urma lor plutea praful.
Sunind din zurgalai, trecu o telega cu asesorul in manta
de doc $i cu $apca cenu§ie de praf trasa mahmur pe ochi. Clin-
chetul amu^i in departare, iar de-a lungul drumului plutea
praful purtat de vint.
Un calmuc trecu calare pe un cal cu fruntea berbecata,
care mergea piezi§ ; omul cu ochii tesi^i cauta o iapa fugita
din herghelie. $i iar : vint, nori §i intinsul dogoritor.

311
Facind una cu ar$i|a, cu norii ce alergau fara ragaz $i cu
vintul zglobiu, trecea pe drum o femeie in zdren^e, cu trupul
ars de soare vadindu-se prin cama§a rupta. Picioarele ei cra-
pate stirneau praful pe drumul dogoritor, capul neacoperit ii
carun^ise de atita praf, iar ochii negri, enormi $i infrigura^i,
du§i in fundul capului, pe fa^a ingrozitor de slabita, iscodeau
cu o privire vecina cu nebunia drumul nesfir§it care se pier-
dea $erpuind in departare. Buzele uscate §i crapate, dezgolind
gingiile lipicioase, §opteau :
— Isuse Hristoase, pedepse$te §i izbave$te pe pacatoasa
de mine... lasa sa cada fulgere ?i trasnete peste capul meu...
sfarima col^ii lupului...
Fa^a galbena $i nemarginita a stepei ba ridea scaldata de
soare, ba se intuneca de o umbra trecatoare.
De departe fumega un praf sutyire — la arii treieri$ul era
in toi.
In cercuri largi pluteau gaile roseate, privind ager, iar pe
miri$te stateau negre, fara de numar, ciorile de cimp.
Deodata femeia incepu sa rida. Pe fa^a ei osoasa cu ochi
adinci^i se a$ternu in cre^uri mici un zimbet batjocoritor, apoi,
strabatuta de un fior, se intuneca pe loc, col^urile gurii i se
lasara in jos §i incepu sa plinga inceti§or. $i iar porni grabita,
cine ?tie incotro, pe drumul prafuit §i arzator.
Nu-?i lua ochii rataci^i §i injecta^i de caldura de la zarea
liliachie care fugea mereu de ea, acolo unde se contopea in-
tens oceanul albastru al cerului cu oceanul albastru al stepei.
Pe cer goneau nori albi, iar peste stepa lunecau umbre intu-
necate.
Acolo in zare aparea o fi§ie de pamint §i lucea apa curgind
intr-un §uvoi sub^ire. Profilindu-se nelamurit, apareau siluete
albastre de salcii, de mori de vint, de acoperi$uri. $i toate aces-
tea erau vii, tremuratoare, lunecoase, §i fara voie pa§ii ei se
indreptau in graba spre acele a$ezari omene$ti.
Dar salciile albastrii, morile de vint, acoperi^urile nu ra-
mineau multa vreme, ci se tulburau, se dezlipeau incet de pe
pamint, plutind fantomatic in aer, §i u§oare se mistuiau fara
de urme in tremurul aerului incins ; abia mai fumega praful
sub^ire al ariei, gaile pluteau, negre zburau ciorile, nemargi­
nita §i schimbatoare, stepa urmarea fuga norilor.
— ...sfarima col^ii lupului... blestema, doamne, ?i izba-
ve$te pe pacatoasa de mine... Isuse... Isuse...
$i ridea.

312
O telega venea in goana. Caii vinjo$i §i bine hranifi aler-
gau dind vioi din cap §i, dimpreuna cu ei, fugea $i praful. Un
argat cu gitul negru, ars de soare, era intins pe* burta in telega,
§i in pas cu ea il inso^ea prin praf cintecul lui monoton, som-
noros, tinguitor §i singuratic ca $i stepa aceasta intinsa.
F a-a-to, co-o-o-pil o-o-o-rop-sit,
N u-u-u ai n ici fa-a-a-am i-li-e,
C a-ap m i-cu t n e-e-ca-jit...

El vazu cu mirare ivindu-se o femeie ciudata, in zdren^e,


aproape goala, ingrozitor de slaba §i arsa de soare. Tipa flu-
turind cu deznadejde miinile ei innegrite de soare.
— Unde fugi ? Stai, stai, bate-ma pacatoasa de mine, ca
de nu, ti s-or prinde dracii de ro^i !...
Omul rise $i, incordindu-^i alene bra^ul puternic, o plesni
cu biciul. Femeia puse mina pe urma arzatoare lasata de bici
§i scoase un "fipat de bucurie in care se amesteca risul cu
plinsul. Iar din telega acum departe ?i invaluita in goana nori-
lor de praf se auzea :
C a-ap m icu t $i n e-e-ca-jit...

stingindu-se in departare, ca §i in tins ul nemarginit in zarea


liliachie neclintita.
Acela$i drum cenu$iu $i fara de sfir^it. Picioarele ei cra-
pate §i grabite stirnesc praful. Soarele dogorind puternic s-a
mutat pe cealalta jumatate a cerului, fara ca ar$ita sa scada.
Doar norii alungindu-se 1-ar mai putea domoli pentru o
clipa. Bobocii de gisca albi §i cenu$ii par mici de tot, ca ni$te
fulgi, in stepa enorma. Tufe intunecate de porumbari pateaza
stepa ; o fetifa §ade cu o nuia in mina, $i in codifa ei e imple-
tita o cordelu^a ro?ie.
Femeia in zdren^e se opre?te §i tipa ca ie§ita din minti.
— Bate-ma, pacatoasa de mine !...
Fetita arunca nuiaua §i fuge plingind,_ de-i scapara picioa­
rele descul^e, iar pe ceafa ei subtirica, arsa de soare, se bala-
bane§te codi^a cu cordeaua ro$ie.
In vale e un catun. Sus stau intoarse §i nemi§cate morile
de vint. Jos, pe malul piriului secat, cresc salciile uria§e ale
gradinilor. De dupa vi?ini se zaresc acoperi§uri de paie zbur-
lite. Nu e tipenie de om. To^i sint la treier. Pe uli^e e numai

313
caldura ; gaini §i ciini stau la umbra §i incearca alene sa
prinda cite o musca ; copiii se joaca in praf la soare, scormo-
nind pamintul.'
Femeia in zdren^e chinuita, cu fa^a neagra §i uscata, striga
copiilor :
— Bate^i-ma, pacatoasa de mine... bate^i-ma, ca n-am is-
pa$it...
Inveseli^i, copiii sar $i incep sa arunce in ea cu pietre §i
bulgari de pamint, cautind s-o nimereasca in cap. Ea fuge, ?i
copiii dupa ea, chiuind ; alearga $i ciinii, latrind furiosi, pie-
trele ii julesc pielea, lasind urme vinete.
O ferestruica se deschide §i se aude un glas molfaind :
— Ia fugi^i, derbedeilor, am sa va arat eu... §i o mina tre-
murinda de batrina intinde femeii o bucata de piine.
Femeia apuca piinea, o baga in sin ?i fuge urmarita de
cirdul de copii si de ciini.
Valea cu catunul, cu morile de vint a ramas in urma $i
toate s-au facut mici, iar ea merge grabita pe drumul prafuit
$i arzator fara sa-§i ia ochii infrigura^i de la zarea incinsa ?i
tremurinda, unde se nasc §i se mistuie in§elatoare catunuri,
sate §i oameni, se nasc $i se mistuie naluciri. $i praful u$or
fumega, gaile plutesc, iar intinderea nemarginita a stepei pri-
ve$te cerul albastrui, nemarginit, cutreierat de nori.
Stepa mare inghi^i o mare pacatoasa.
Acei care traiau in ora$el uitau ca exista stepa, imensa,
tacuta, in care zacea de veacuri un gind enigmatic, care i§i
avea via^a ei, oamenii §i dobitoacele ei. Mul^imea grabita um-
plea la orice ora strazile ora$elului $i imprejur se ridicau case
$i bordeie care impiedicau sa se vada stepa. Iar artelurile de
dulgheri bocaneau cu bardele, durind mereu case noi. Oamenii
darimau bordeiele, pregatind locuri pentru cladit case §i stilpi
de praf se ridicau necontenit.
Zaharka uitase ?i el ca exista stepa ne^armurita. Iar cind
il intrebau :
— Da unde-i Kara Zaharovna ?
El mormaia :
— A plecat la barbatu-sau.
— Pai, se spune ca i-a murit barbatul.
— $i ce-i treaba ta ? Ce te bagi unde nu-ti fierbe oala ?...
$i toata ziua uimbla suparat, cu gitul teapan.

314
Gospodaria mare §i mii de treburi care nu sufereau ami-
nare i§i urmau cursul $i maturau trecutul. Dar sa-1 uite de tot
lui Zaharka nu-i era cu putin^a. De se certa cu lucratorii, de
lua marfa in primire, sau de statea de vorba in bacanie cu
cumparatorii, printre ginduri, vorbe si griji sim^ea ca pe un
ghimpe o amintire nelamurita, care cit timp nu se uita la
baiat nu-1 nelini^tea.
Cind se uita insa la baiat, vedea ca are picioare strimbe,
ca e firav, scrofulos, mucos, palid, cu un cap prea mare, care
abia de se tinea pe gitul subtire, ?i o frunte boltita deasupra
ochilor. Iar ochii lui rotunzi priveau mereu mirati. Sta intot-
deauna cu un deget in gura $i se uita la bunic. Lucrul acesta
il enerva pe Zaharka, a§a cum il enervau mai ales urechile
mari $i galbene §i timplele turtite, capul te$it.
Uneori il cuprindea dezgustul §i ciuda $i ii venea sa-i dea
un picior §i sa-1 mature din drum ca pe un catel riios.
Zaharka tipa furios :
— Hai, luati-1 de aici...
Clatinindu-se, grabita, pe picioarele grase §i umflate, ba-
trina venea speriata, ridica cu greu copilul in brate $i, dindu-i
vreo doua, il ducea cu ea, in timp ce el plingea neputincios.
Dar $i in teama ei, in spatele ei umflat, in graba parca
prefacuta §i chiar in plinsul copilului lui Zaharka ii parea ca
aude chicotitul mut care nu contenea niciodata :
— Nu-1 iube?ti ? !...
Scri^nind din dinti, ii venea s-o plesneasca cu putere peste
git, s-o calce in picioare, s-o goneasca, dar n-avea nici o pri-
cina care sa -1 indreptateasca s-o faca, batrina fiind ca intot-
deauna tacuta §i supusa. Zaharka trintea u$a, pleca in pravalie
?i uita, pina ce nu-i apareau iar ochii ace$tia rotunzi, atenti,
batrinicio§i, capul prea mare, cu gilci, cumpanindu-se greu pe
gitul subtire, $i degetul mereu in gura.

Fie ca se lua cu lucrul, fie ca atunci cind se odihnea il


framintau noile griji §i ginduri despre casa cu poarta de scin-
duri pe care avea s-o ridice, Osip trecuse cu vederea ca se
apropia termenul. Zaharka il aminase de citeva ori §i, in sfir-
§it, il fixase pentru ziua de optsprezece.
Deasupra pietii plutea un praf $i o larma nemaipomenita.
Care incarcate cu struguri $i ro§ii stateau cu hulubele ridicate
in sue. Pe jos se gramadeau munti de harbuji §i de pepeni,

315
pretutindeni erau aruncate coji de pepene $i in praf straluceau
ro$u-aprins buca^i de miez scapate in drum.
Cerul arzator §i plin de praf spunea ca va mai fi multa
vreme soare §i ca puterea lui dogoritoare nu fusese cheltuita
inca toata. Stepa era §i ea invaluita de praful care plutea in
aer ; nesfir§ite porneau §irurile de care la gara, scir^iind in
norii de praf stirni^i in jur, ducind griul proaspat treierat.
Osip venea de la baie, purtind o cama§a curata, §i se du-
cea ingindurat la Zaharka. Nu fusese la lucru in ziua aceea,
patruns de o a§teptare solemna care se potrivea cu ziua do­
goritoare de august, plina de praf auriu, de zgomot, de scir^iit,
de miros de dohpt §i de bel$ugul de roade coapte ale pamintu-
lui, pe care stepa senina pina la urma, obosita de asemenea
nemarginita fecunditate, le rodise atit de darnic.
Casa §i poarta de scinduri pe care le vedea nelamurit in
departare rasarira deodata aproape §i stateau acum in fata lui
Osip cu... o noua gospodina, cu fata palida, imbietoare $i cu un
zimbet tulburator.
Cind intra in pravalie, Zaharka ?i baie^ii vindeau marfa
cumparatorilor.
Lui Osip i se paru ciudat ca nici Zaharia, nici baietii, nici
cumparatorii nu pareau sa-1 vada, dar ceea ce era mai ciudat
era ca pe fe^ele lor nu se vedea nici urma de sarbatoare, ca
:gi cum azi nu ar fi fost data de optsprezece.
— Cu plecaciune, Zahar Kasianici.
Iar acesta, fara sa-?i intoarca grumazul teapan $i ro?u ca
de bou, il privi aruncindu-i posomorit :
— Ce-i ?
Lui Osip i se paru iar ciudata aceasta intrebare, ca ?i cum
cineva ar fi intrebat de pa§ti de ce sunau clopotele.
— Pai cum, azi e optsprezece, §i zimbind cu gura lui mare,
cu fat;a $i cu toata infa^i§area, adauga, ?i pe deasupra §i august.
— $tiu.
— $i te rog sa-mi faci socoteala ?i in ceea ce prive§te ca-
pitalul, §i in ceea ce prive$te dobinda. A$a cum spune legea.
— Cunoa$te §i legea. $i Zaharka se intoarse deodata catre
taranii ?i ora?enii care umpleau pravalia, spunind : Uite unul
care se tine intocmai de lege. Cere suta la suta ?i nici nu i se
incurca limba in gura.
— Ei, §i daca ? Doar is banii mei, ci§tigati cu spinarea §i
cu sudoarea mea.
— Hai cu mine.

316
Plecara. Osip era sa apuce pe scara sus, dar Zaharka
racn i:
— Vino dupa mine, ti-am spus 1
Osip porni greoi dupa el. Totul i se parea ciudat §i oare-
cum neobi§nuit. Zaharka tacut, fara sa-§i intoarca grumazul
de bou, il ducea in curte. De?i se mira, Osip i$i spunea ca
poate a$a trebuie sa se intimple in ziua asta insemnata, fara
asemanare cu celelalte.
— De ce nu se mai vede Kara Zaharovna ?
Zaharka nu raspunse.
Trecura pe linga grajd §i intrara sub o §ura.
Aici era zgomot ?i larma. Vreo §apte tirgove^i voinici cu
fe^ele ro§ii, incalzite de bautura, cu minecile suflecate pe bra-
tele lor paroase, beau votca, pocnind in masa de scinduri, iar
sub masa zaceau sticlele goale. Iar se mira Osip §i iar i§i zise :
„Pesemne ca a$a trebuie sa se petreaca lucrurile in ziua asta
mare“...
Tirgovetii tacura §i se uitara la Osip cu ochii inro§iti de
bautura.
— Va socotiti ? Buna treaba. Uite, $i eu am venit pentru
acela$i lucru. Hai noroc ! §i ridica binevoitor $apca. Toti i se
pareau azi binevoitori §i bine dispu§i ; ei insa nu-i raspunsera.
Tragind linii in aer cu aripile lor negre, rindunelele in-
trau o clipa in zbor sub $ura cu un ciripit scu rt; §i mu§tele se
lipeau grabite, plictisitoare ?i proaste, zicindu-§i ca nu le tre-
cuse timpul, fiind cald, §i ca n-aveau vreme de pierdut, ci tre-
buiau sa-$i vada de treburile lor.
Zaharka se duse intr-un colt $i se a$eza dupa o desparti-
tura de scinduri groase, apoi se intoarse §i se uita pe sub sprin-
cene la Osip, cu ochii lui rai de pore mistret.
Iar se mira Osip $i iar i§i spuse :
„Pesemne ca a?a trebuie sa fie“.
Fata i se largi intr-un zimbet larg §i binevoitor :
— Dumneata, Zahar Kasianici, stai ca un vitel in tare.
Dar Zahar, uitindu-se cu rautate la el, il intreba :
— Ei, $i tu ce vrei ?
Risul cutremura tot trupul uria§ al lui Osip.
— §ugubat mai e^ti, Zahar Kasianici.
— Ce vrei, te intreb ? il intrerupse posomorit Zahar.

317
— E optsprezece $i, pe deasupra, §i august. Sa-mi dai dum-
neata §i capitalul, ?i doblnzile, pentru ca vreau sa-mi fac casa.
Am ochit undeva lemn pentru grinzi.
— Vorbe^te deslu$it, care dobinzi ?
Osip inceta sa mai zimbeasca.
— Za... Zahar Kasianici... dar... dar... cele doua sute de
ruble pe care le-ai luat ?
— Da cit fac dobinzile ?
— Ce ma mai intrebi ? §tii dumneata singur. Cum am
vorbit. Cite cinci ruble la suta pe luna..
— A-sa. Saizeci la suta pe an ! $i cu degetele lui grease
batu darabana in scinduri.
— Buna dobinda !...
— S-a prioeput !... si fe^ele tirgovejilor se imbrobonira de
sudoare.
Se ridicara §i se strinsera in jurul lui. Iar i se paru lui
Osip ca ziua era deosebit de ciudata.
— Ei da, am poli^a in regula, iscalita de el. Se $tie ca
daca... apoi mergem la judecata.
Glasul rau al lui Zaharka rasima deodata ascu^it sub sura,
§i rindunelele ti$nira ca sage^ile afara.
— Eh, ma bot gros, paduche, burduhan... Suge singele
t;aranilor... $aizeci de procente !... Ha ? !... Baga-te in judecatT.
$tii care-i legea ? Pentru camatarie, noua luni de inchisoare...
Te fac eu sa infunzi pu$caria.
Cre^urile de ris din jurul gurii lui Lipatov mai staruiau
inca, dar el nu mai ridea. Il privea cu ochii mari pe Zaharka,
$i pe faj;a lui, inro§indu-se treptat, i§i facea drum anevoie, chi-
nuitor un gind greoi, §ovaitor. Trebuia sa treaca dincolo de
prapastia in care i se naruisera gindurile, a§teptarile, planul
sau de viaj;a noua, §i in care zacea jalnica gospodaria lui pra-
bu$ita, dar nu putu trece.
— Dobinda ? Dar ai uitat cit ai spart $i ai stricat la mine
in tractir ? Totu-i inscris, frate, pina la ultima copeica, pina
la cel din urma paharel, pina la cea din urma scindurica. Ce ?
Ai uitat se vede de asta ? $i incepu sa socoteasca de pe o hir-
tiu^a : Ascultaji §i fij;i martori. Doua duzini de pahare a cite
trei ruble duzina, $ase ruble ; zece duzini de paharele a cite o
rubla treizeci $i cinci, treisprezece ruble cincizeci; cinci mese...
oglinda...

318
$i din nou, cu risul impietrit pe fata care nu ridea, cu
puterea de fiara care i se trezea in adincul ochilor, Lipatov
ingaima :
— A$a... Ai vazut ? !
— Mai vrea §i dobinda !... Adica ce-ai stricat nu pui la
socoteala ?
Tirgovetii urlara :
— Aha ! Camatarul... Jecmane§te lumea... Al^ii muncesc...
dar el suge... 1
Un ro$covan infierbintat, cu parul ud, cu doua gauri ne-
gre in locul nasului, a carui duhoare grea de bautura il trasni
pe Lipatov drept in fat a, §uiera firnait :
— Napirca !... Jefuitorule !... Ai supt toata maduva din
oameni.
Dar nu apuca sa ispraveasca. Gindul greoi ?i ciudat i$i
facuse loc in capul lui Lipatov ?i omul ro§u, cu gauri in locul
nasului, fu maturat. Pamintul se cutremura de caderea trupu-
lui lovit $i scindurile gardului piriira.
Zaharka urla cu glasul plin de spaima :
— Sari^i, oameni buni !... Ma omoara !
Se clatina §i Lipatov. I se intuneca capul, de parca i s-ar
fi sfarimat teasta.
„0 fi cu pietre de cintar ?...“ El n-avea nevoie de a§a ceva
?i se intoarse ca un urs sa le arunce la o parte.
Era drept, il loveau chiar cu pietre de cintar. I se facu
negru dinaintea ochilor $i, tragindu-i pe toti dupa el, Lipatov
se prabu?i ca un munte. Intaritati, cu fe^ele insingerate, tir­
govetii il pocneau, a?a intins cum era la pamint, gifiind de
parca ar fi despicat lemne.
Cind masa uria§a §i insingerata, din care nu se mai deose-
bea fata, incefa sa se impotriveasca loviturilor, Zaharka ie§i de
dupa gard.
— Ajunge... fiarelor... L-ati doborit. De-1 omoriti, in ca­
pul vostru se sparge...
Ace?tia se oprira gifiind §i-§i §tergeau singele de pe fe-
tele lor ranite.
— Duceti-1 acasa !
— Parca-1 poti mi§ca ? Ce namila ! Parca-i un bou jupuit.
— Barem de n-ar muri, ca au sa ne traga la raspundere.
— Trebuie sa-1 ducem cu caruta.
Zaharka porunci sa inhame calul §i sa-1 duca pe Lipatov
acasa.

319
— Ei, acuma da-ne drumul, ii dadura ghes tirgove^ii.
— fine^i §i voi cite o jumatate de rubla.
Ei se apropiara amenin^atori.
— Asta ce-i ? Pai nu ne-rij;elegein. Ne-ai tocmit cu cite-o
rubla de cap, iar acum dai numai jumatate ! Nu merge a$a.
— Da cita votca ati bagat in voi, asta n-o pune^i la so-
coteala ?
— Votca !... Dar ca ne-ai stilcit pe to^i, asta n-o pui la
socoteala ? Sa faci bine sa mai pui cite douazeci de copeici de
om, iac-a?a !
Zaharka se uita imprejur ca o fiara incol^ita, dar ei il in-
conjurara gifiind, insingeraji, rup^i, cu ochii injectati, fara sa-i
lase vreo porti^a de ie§ire. N-avu incotro si trebui sa plateasca
cit ii cereau.
: Cel dintii lucru pe care il vazu Lipatov cind deschise ocbii
fu o pata alba. Ramase multa vreme aplecata asupra lui in intu-
nericul bordeiului $i el nu-?i lua ochii de la ea. Pe pata alba
incepura sa se deslu$easca ochii, care ardeau cu o lucire infri-
gurata. Poate ca la lumina ochilor acestora vazu o fa^a atit de
slabita, cum nu mai vazuse pina atunci. Pielea uscata §i palida
era intinsa pe oase ; nasul era sub^ire ca ciocul de pasare, tim-
plele pravalite si barbia palida §i ascu^ita.
Lipatov i$i mi$ca buzele, dar ele erau groase, umflate ca
ni§te peme, §i nu se auzi decit fo?netul pirelii scamosate.
Pata alba ca hirtia se apropie §i spuse :
— Vrei sa bei ? Osip... Mitrici...
$i mina tot atit de alba, cu oasele sub^iri care i se vedeau
prin piele, ridica cea$ca in care se clatina §i plescaia apa.
Dupa ce bau, i?i lasa capul pe spate §i se uita iar la pata
alba. Pe fa^a ei narile se infiorau de slabiciune $i de silin^a pe
care ?i-o dadea sa stea in picioare. Spuse cu greu cuvinte
§optite :
— Of !... Nu mai pot...
Se a?eza $i el n-o mai vazu.
Cu incetul se infiripau gindurile ?i pricepu ca asta era
nevasta lui, Maria. L-au batut... la Zaharka... cu pietrele de
cintar...
Maria incepu sa tu$easca, tu?i indelung sa se rupa, inabu-
?indu-se. El o privea piezi§ cu ochii umfla^i $i o zari zacind
alaturi de el, rasuflind greu, jos pe podeaua de lut a?ternuta
cu paie.

32 0
— M-au batut ieri cu pietrele de cintar, incepu sa spuna
Osip, trudindu-se sa-$i mi$te buzele, si pierzindu-§i §irul,
se opri.
Se auzea numai rasuflarea suieratoare a Mariei si fo§netul
gindacilor care fugeau pe tavanul de lut crapat, facind sa se
desprinda firicele de lut, care cadeau cu un zgomot u$or. Adu-
nindu-§i puterile $i rasuflind aspru, femeia zise :
— Nu ieri... De sapta... mina... trecuta... zaci...
Osip incepu sa se uite inaintea lui §i un gind greu ?i ne-
obi§nuit incepu sa-1 framinte, un gind pe care nu-1 putea urma
pina la capat. De aceea inceta sa se mai gindeasca §i incepu sa
asculte rasuflarea grea a Mariei $i, deodata, il prinse mila de ea.
Se uita iar piezi§ la nevasta-sa, apoi i§i salta capul in-
torcindu-1 spre ea.
Maria il urmarea cu ochii stralucitori §i narile dilatate,
iar cind el se intoarse pe o parte, cu suflarea pripita ?i grea,
ea se ridica $i-i intinse cu mina tremurinda o cea§ca in care
plescaia apa.
— Osip Mit... rici, bea apa...
El se a§eza ?i, desfacindu-$i buzele umflate, incepu deodata
sa vorbeasca, clipind intr-una din pleoapele ro§ii.
— Ma§a, ei, Ma§a !... Sa-i ia dracu de bani, ineaca-se cu ei.
Da tie, Ma§a, fi-e rau...
Fata alba a nevesti-si ramase tot atit de severa, cu seve-
ritatea pe care o au fetele care nu pot zimbi, nici oglindi ce-i
in sufletul lor, dar in pupile stralucea, cu un luciu indepartat
?i slab, fericirea.
De atunci, ea nu-1 mai lasa din ochi $i-i urmari cu seve-
ritate, cu seriozitate, cea mai mica mi$care.
Cind Lipatov se scula pentru intiia oara, o ridica in brafe
ca pe o pana §i o culca pe lavi^a, iar el se culca jos pe paie
linga ea. Ea spuse, suflind din greu :
— Nu trebuie, Osip Mitrici, aici ^i-era mai bine.
Lipatov se intrema, dar starea ei se inrauta^ea. Nu mai pu­
tea acuma sa-$i ridice capul, nici sa §i-l mi$te, $i-l urmarea
numai cu ochii neincetat. Iar Lipatov se uita la ea de jos §i i
se rupea inima.
— Ma§a, sa-i ia dracu de bani... Da tie, Ma$a, ti-e rau...
Se ducea iar la lucru $i muncea de se rupea. !§i relua viata
obi§nuita, simjind nevoia sa-?i bage capul intr-un jug care-i
era drag §i fara de care viata nu era viata.

22 321
Seara venea acasa §i gatea, iar ea, fara sa ridice capul, il
urmarea cu ochii neincetat.
— Ma?a, ^i-am adus miere.
— Maninca mata, Osip Mitrici.
— Maninca. Maninca, ca-i buna mierea.
El o ridica cu bra^ul lui puternic ?i-i dadea sa manince cu
mina lui, iar ea raminea tot atit de serioasa, numai ca in fun-
dul pupilelor ei lucea o fericire de nespus.
Intr-o zi cind veni acasa, ea nu-§i mai intoarse ochii spre
el. Sta cu ochii in tavan, rasuflind rar. El pregati mincarea, se
a§eza linga ea pe un trunchi §i asculta multa vreme rasuflarea
ei zgomotoasa ?i rara.
— Ai sa mori, Maria...
Ea privea tot atit de solemn §i serios tavanul de nuiele din
care cazuse lutul §i spuse :
— Cine are sa-^i spele cama$ile, Osip Mitrici ?
Osip dadu caraghios din cap, ca un bou prins in arcan, $i
spuse inecindu-se :
— N-o sa aibe cine, Maria Lexeevna...
Peste doua zile o dusera la cimitir. Venira §i vecinii. Osip
plingea mugind, cu glasul acela ingrozitor al vitelor duse la
taiere cind simt singele.
Apoi i$i puse iar gitul in jug, relua via^a de munca in care
zilele semanau unele cu altele, §i in bordeiul care se prabu§ea,
§i in care gunoiul §i murdaria stateau pina la genunchi, nu-1
intimpina nimeni.

VIII

Impara^ia mor^ii, presarata de cruci dese $i marginita de


un val §i de un ?an^, tot imbogatindu-se an cu an, ajunsese
strimta. Din stepa ie?eau ca ni$te limbi crucile albe facute din
scindura noua, §i acolo unde pamintul fusese neted ?i crescuse
pelinul argintiu il impestrija acum lutul movilitelor proaspete.
Peste mormintele vechi crescuse de mult iarba deasa. Cru­
cile se aplecasera, pe alocuri cazusera chiar, iar in locul lor
mladi^e de salcim, vesele si delicate ca ni§te fete tinere in ro-

322
chii stravezii, de un verde fraged, zimbeau leganindu-$i horbo-
tele u?oare ale frunzi^ului.
Plopi Inalti, atit de tri$ti in zveltetea lor, se ridicau singu-
ratici spre cerul stepei, invalui^i in freamatul frunzi^ului
lucios.
Adu?i de pe unde se chinuisera, mor^ii tacu^i erau culca^i
strins alatura^i unii de al^ii, ?i din intinsul stepei se luau me-
reu locuri noi.
$i deasupra lor stralucea soarele, se alungau norii §i pra-
ful gonea ; iarna sufla viscolul prohodind...
Alaturi de impara^ia mor^ii cre?tea §i se intindea impara-
t-ia celor vii, impra§tiind navalnic pe stepa pustie uli^i, uli-
cioare, pie^e pline de zgomot, de praf, de mi^care ?i de mirosul
de oameni vii. Se deschisesera numeroase pravalii, tractiruri,
brutarii, cizmarii, croitorii, tot ce implinea nevoia de a imbraca,
incal^a, hrani si inveseli omul. Se auzeau ^ipete, eintece, su-
dalmi, urlau precupe^ele, huruiau caru^ele, lumea forfotea, gai-
nile cotcodaceau in praf $i ciinii latrau plini de grija.
— Ei, fereste-te !...
— Cvas bun !...
— Stimabile, cum ajung in mahalaua Orbul gainilor ?
— Ia-o la dreapta, pe ulicioara, apoi la stinga, dai de o
uli^a unde latra ciinii : acolo-i.
— Tace^i, oameni buni !...
— N-am sa tac de loc... Asta... vrei ! inso^it de un gest
obscen.
— Puneti mina pe el, pune^i mina pe el, baie^i !... Mi-a
taiat hafurile !
— Cal-dari, ca-za-ne reparam !...
— Cine are de pus flecuri ?... Ei, stimabile !...
$i fiecaruia ii trebuia un loc sub soare, §i norii se alungau,
Si praful plutea in vazduh, §i iarna viscolul cinta prohodul.
De mult au disparut bordeiele. In locul lor se ridicasera
case cu doua rinduri, cu acoperi§urile de tabla, cu gradini^e in
fa^a, cu plopi ascu ^ i inal^indu-se zvel^i spre cerul albastru,
si stoluri de porumbei zburau deasupra acoperi$urilor.
La marginea ora§ului unde incepea stepa si isi scurmau
bordeiele noii-veni^i, se intindeau gradini de zarzavat $i inver-
zeau puternic livezile tinere, contrastind ciudat cu stepa care
se deschidea nemarginita.
Acei care poposisera cindva noaptea aici, in stepa deschisa
Si goala, peste care se intindeau singuratice numai noaptea

22* 323
stelele, §i-au inmormintat aici mor^ii, le-au pus cruci §i, uitind
de apele lini§tite, de mormintele indepartate, au numit aceste
locuri tacute, cufundate de veacuri in ginduri, locul lor natal.
Din zarea liliachie, prin picla albicioasa, uscata §i argin-
tie, misterioasa §i tulbure, se adunau, venind din toate parole
intinderii tacute a stepei, §erpuiturile drumurilor prafuite, du-
cind inspre ora^el. Tirindu-se ca ni$te §erpi cenu§ii, s-au inlan-
tuit la intimplare in nodul incurcat al uli^elor strimbe, al uli-
cioarelor §i al fundacurilor.
Cind priveai aceste drumuri, sim^eai ca stepa atit de ta-
cuta ?i pustie, in care nu se vedea tipenie de om, era totu$i
locuita, ca se gaseau impra^tiate, departe unele de altele, a?e-
zaminte omene§ti care-§i intindeau pina aici drumurile lor ce-
nu$ii, luind astfel parte la aceasta via^a graibita, neastimparata,
zgomotoasa §i zbuciumata.
De la conacurile albe ascunse prin vilcelele stepei, de la
mobile impra?tiate departe, peste care rasuna neincetat du-
duitul locomobilelor $i al ma$inilor cu aburi, veneau sute de
care cu griu, cu piei, cu lina, mergeau turme de vite roseate §i,
ridicind nori de praf, goneau herghelii de cai liberi de stepa §i
alte animale.
La gara era o larma nemaipomenita.
In praful sub^ire de faina, care plutea peste tot, in mijlo-
cul injuraturilor grosolane, al mugetelor de vite, in ciocanitul
tampoanelor de fonta, in zanganitul lan^urilor, in urletul nein­
cetat al locomotivelor, hamalii alergau grabiti pe scindurile
care se incovoiau, cu fe^ele asudate §i ro§ii de incordare, aple-
ca^i sub povara sacilor de cite cinci puduri.
Oamenii minau cu racnete in vagoanele cu portile cascate,
cu ferestruicile zabrelite, boi cu ochii bulbucati si rosii, care
se impotriveau ; loveau cu furie in caii care sforaiau. Incarcau
in vagoane pasari, purcei, porci, oi, care behaiau, guifau si
gigiiau in toate felurile, §i aceste mugete, ragete, tipete faceau
o larma asurzitoare care nu inceta o clipa $i acoperea totul.
Dar oricifi boi, cai, grine, oi, porci ar fi inghi^it vagoanele
cu portile cascate, oricite trenuri lungi ar fi pornit, zi si
noapte, nesfir$ite, peste masura de incarcate, totu§i in gara, .pe
peron, in magazii raminea acela§i zgomot, aceleasi ragete, ti­
pete, injuraturi, acela§i zanganit de fier $i sunet de fonta, de
parca n-ar mai fi avut sfir§it.
Stepa salbatica, tacuta, nemi§cata, cufundata de secole in
ginduri, cind arsa, cind intinzindu-§i la nesfirsit verdele sfios,

324
cind amor^ita sub zapezile albe i?i revarsa bel§ugul de roade.
$i incepu sa curga lapte §i miere.
Iar seara, in case se aprindeau luimini. Din tractiruri se
auzea muzica. In hanuri, hulubele stateau ridicate spre stele
$i se intreceau in cintece armonicele.
Crescatorii de cai treceau in galop pe stazi, cu sunet de
zurgalai si zanganit de hamuri batute in argint, calcind ciini,
copii §i gaini. Erau zdraveni, voinici, cu ochi somnoro$i de
stepa, in care se adunase, din anii de somn $i trindavie ai ste-
pei, o putere de fiara lini$tita, care mocnea gata sa izbucneasca.
§i curgeau riuri de §ampanie, ?i ^ipau fetele goale, §i toata
noaptea sunau zurgalaii troicelor gonind pe uli^e.
La mo§iile lor, oamenii acestia bateau muncitorii pina ii
omorau $i-i ingropau noaptea ca pe vite, sub un gard de nuiele.
De altfel asta nu se intimpla prea des, pentru ca tovara$ii lor
ii razbunau aprinzind claile de griu, de fin, betegind caii §i
dind o mina de ajutor hotilor de cai.
In timpul vacan^elor de vara, verdea^a gradinilor de pe
mo§ii era inveselita de rochiile in culori deschise ale fetelor de
la pension §i de $epcile albastre ale studen^ilor, iar din fe-
restre rasunau sunetele pianului $i glasuri curate, tinere. Cres­
catorii de cai nu se uitau la bani cind era vorba de copiii lor.
Veneau coloni§ti nem^i, ra?i ca niste actori, cu fetele im-
pietrite, nemi^cate, cu priviri dirze, staruitoare, patrunzatoare.
Veneau in trasuri frumoase trase de cai minunati si mergeau
lini§ti^i, a$eza^i, gospodare$te.
Uitindu-te la echipajele lor sim^eai ca §i in coloniile lor
toate mergeau la fel de lini$tit, de a?ezat §i de gospodare$te, in
casu^ele albe cu acoperi$uri de tabla, cu uli^e drepte §i largi,
unde toate se pastrau intr-o cura^enie $i o rinduiala necru^a-
toare, §i ca purtarea proprietarilor era tot atit de necru^atoare.
Nem^ii petreceau $i chefuiau §i ei, dar dupa o rinduiala
de mai inainte hotarita acasa, stabilind cit aveau sa bea §i sa
cheltuiasca fiecare.
Veneau calari cazaci cu caciuli cu fundul moale, cu vi-
pu§ti ro$ii la pantaloni, uitindu-se cu mindrie, de parca dato-
rita binevoitoarei lor ingaduin^i se construisera calea ferata $i
casele. Venea multa lume, §i fiecare gasea in ora§el ceea ce-i
trebuia.

— De ce nu s-au expediat cele douazeci de vagoane cu ni-


sip ? intreba cu severitate Polinov suparat, ca §i cum aceste

325
douazeci de vagoane si acest nisip ar fi fost lucrul cel mai in-
semnat.
— Am expediat piatra $i nu ne-au mai ajuns platformele,
raspunse ajutorul $efului, care credea §i el ca nisipul, vagoa-
nele $i construc^ia erau cele mai insemnate lucruri de pe
lume.

— Aha... zise pe jumatate mirat Polinov §i ie§i.
ll apucase deodata un dor de duca, §i pentru intiia oara,
i$i spuse in gind : „De-ai? putea fugi de via {a asta de rob !“
Mergea pe linie lasindu-$i urmele pe nisip. Nenumarate
vagoane nemideate stateau in dezordine $i de la fiecare pornea,
fringindu-se pe linie, umbra piezi§a §i racoritoare a serii.
Locomotive de manevra, leganindu-$i pana§ele de fum alb,
§uierau de citeva ori grabit, suparat, nerabdator, §i atunci ti?-
nea deasupra lor o pilnie de abur alb, care se destrama.
De departe, raspundea un fluierat trist ?i ingindurat §i
acest raspuns prelurig si melodios avea un con^inut tainic, pe
care nu-1 putea exprima. Acoperin'd totul, se auzeau ciocnetele
de fonta ale garniturilor care se compuneau sau se desfaceau.
§i ba ici, ba colo, rasareau iar pana$ele albe, chemind, §i din
nou raspundeau lin, ingindurat §i trist fluieraturiie macagiilor
impra?tia^i pe intinderea uria§a a sta^iei.
„Dar in ce consta vina mea ?“
„In nimic“.
„Atunci de ce-i a$a de grea, de ce se desfa§oara nespus de
greu via^a mea ?“
Inginerul inainta §i-?i lasa urmele in nisipul dintre §ine.
De departe inalbeau frumos cladirile garii, iar $i mai departe se
inal^a rotund, ro?u pe cerul de seara, turnul de apa. Cladirea
uria$a a spitalului se ridica inchizind cerul, §i $coala privea
cochet pierzindu-se in verdea^a gradinii.
Din poarta depoului, afumata, posomorita si ve§nic des-
chisa, se auzeau necontenit huruitul fierului, loviturile cioca-
nelor, larma ?i zanganit de o^el... In cealalta parte a liniei, unde
verdele gradini^elor i^i lasa o impresie de intimitate, se intin-
deau pe strazi nenumaratele locuin^e ale func^ionarilor caii
ferate.
„Aceste cladiri, aceste constructii, aceste linii sint toate
opera mea §i vor trSi inca multi zeci de ani, iar anii mei, pu-
terea mea, tinere^ea mea tree §i batrinetea s-a apropiat...“
„Trec...“

326
‘„$i daca nu-s eu de vina, atuncea cine-i de vina ?“
Ora^elul fumega. Se gatea se vede mmcarea de seara.
„$i pe un cal, de -1 ba^i, mu?ca §i zvirle, iar eu sint un om“.
„Ei ?i ?...“
Era greu, amar, §i nu vedea nicaieri o portita de scapare.
£j>i nu numai penitru ca ii era via^a atit de trista, ci fiindea nu-i
pasa nimanui de el, pentru ca sim$ea pornind chiar din inima
lui o indiferenfa rece pentru toate.
Incerca un rastimp scurt sa nu se gindeasca la nimic §i se
uita numai la nisipul care se risipea cu un hir$ciit subtire sub
picioarele lui. $i in tacerea aceasta launtrica, navali strigatul
strident al unei sirene de locomotiva. Un fluierat trist, pre­
lung §i melodios, pierzindu-se in departare, il patrunse, ras-
colindu-i intr-un fel nou, deosebit, gindurile despre el insu$i
§i despre ceilalti.
Ei erau o mie cinci sute de oameni $i, orice ar fi gindit
?i sim^it el, oricare ar fi fost durerea, disperarea, iubirea §i
speran^a care i-ar fi umplut viata, ei isi aveau viafa lor, plina
de o sforfare necontenita $i intr-o permanenta schimbare. De
mult, nu mai $tia nici el de cind, se despar^ise de ei §i-si ur-
mase calea lui singuratica.
Se opri o clipa §i privi in adincul trecutului. Nu se pier-
duse oare atunci pe el insu$i ?
Porni iar mai departe, obosit, uitindu-se la cladirea alba,
frumoasa §i eleganta a garii, care era opera lui. Acolo clocotea
via^a de toate zilele. Hamalii alergau cu ^or^urile lor albe, hu-
ruiau carucioarele de bagaje, §i se vedea $apca ro?ie a impie-
gatului de serviciu.
Dincolo de gara se zarea acoperi^ul casei frumoase unde
locuia el. Acolo erau sera, gradina de iarna, pianul, biblioteca,
tablourile §i... nevasta-sa.
Mergea fara sa-§i ridice ochii.
$i copilul lui drag, care se bucura iptotdeauna cind se in-
torcea acasa, de parca ar fi lipsit luni de zile. Dar nici aceasta
am intire,__care-i umplea sufletul de caldura, nu-i goni oboseala
?i merse inainte fara sa-$i ridice ochii din pamint.
Deodata il cuprinse un dor de duca, sa se smulga macar
pentru o clipa din cercul de fier care-1 stringea fara slabire.
$i coti, luind-o inspre stepa, care era ca intotdeauna goala,
pustie, nemarginita, §i in aceasta nemarginire §i pustietate za-
cea de veacuri acela§i gind nepatruns.

327
Inginerul mergea privind in jos, fara sa vada nimic afara
de pelinul uscat de sub picioare, §i acela$i gind ii chinuia
mintea :
„De la ce ii pornise nenorocirea ?“
Chestiunea putea fi rezolvata simplu, clar, a$a cum se
rezolva la urma urmei in lumea animalelor $i a oamenilor. Ar
fi putut sa se apropie de ea in tacere $i, fara o vorba, s-o lo-
veasca in fafa §i s-o bata, §i s-o bata fara cru^are, cu toata
furia, pina ce s-o invine^i, pina ce i s-or umfla fa^a, buzele si
nu i s-or mai vedea ochii, pina ce... pina ce...
$i avu senza^ia ca o batea ca un nebun, cu voluptate, fara
sa spuna o vorba, gifiind numai, ca atunci cind spargi lemne...
Iar ea... iar ea... ea zacea nemi§cata §i tacea, si tacea... El se
apleca §i-i §uiera in urechea umflata :
— Vezi, uite, n-am nici o vina fa^a de tine... Nici una !...
Iar ea i$i intorcea spre el obrazul cu un zimbet ro§u, des-
figurat :
— Dragul meu... te iubesc... Te cred... acum cred tot ce
mi-ai spune... Cit de ingrozitor de nedreapta am fost cu tine !...
El o ridica in brafe, o ducea, o saruta, o ingrijea ca pe un
copil... §i incepea... §i incepea o via^a fericita.
Polinov se opri infiorat de groaza : oare nu-1 pa§tea ne-
bunia ?
Mergea inainte, luptind cu gindurile acestea care nu-i da-
deau ragaz, tot privind in pamint. Nu mai sim^ea oboseala,
pierduse no^iunea timpului, dar greutatea de pe suflet raminea
aceea$i.
Se opri. Nu era nimeni imprejur. Era pustiu. Cit vedea cu
ochii nu se zarea decit o dunga care se pierdea la orizont $i,
drept deasupra ei, soarele ro§u, obosit §i greoi, care-1 privea
fara sa-1 mai arda.
Asculta $oaptele nedeslu^ite care alcatuiau tacerea stepei,
lini^tea ei de veacuri.
$i iar merse $i merse in aceasta tacere, lini^te $i pace,
netulburate de nici un zgomot al stepei pustii in amurg.
Umbrele dimburilor $i ale gorganului indepartat se intin-
deau lungi. In zarea ro§ie se profilau limpede stilpii de tele-
graf ai liniei, iar pe sirma sub^ire stateau §iraguri negre de
rindunele. Soarele lasase la marginea zarii o fi$ie ingusta, in-
singerata. Ridicaturile, virful gorganului se acoperira de ro-
§ea^a, capetele stilpilor de telegraf se aprinsera, iar peste vil-
cele §i povirni§uri se a^ternura valuri azurii.

328
Inginerul i§i ridica ochii. §i privi mirat aceasta intindere
lini$tita §i pa§nica, ca $i cum ar fi vazut-o pentru intiia oara.
§i deodata sim^i ca aici era o alta lume, care-i fusese pina acum
straina, o lume de sine statatoare, care n-avea nimic de-a face
cu podurile, cu canalurile, cu rapoartele si cu cladirile garii ce
se intindeau uria$e...
§i porni iar mai departe, singur in stepa, intr-acolo unde
nu mai era soarele, dar mai pilpiia inca zarea. Se sui pe gor-
gan, se a§eza §i se uita inapoi. Se uita §i se minuna. Departe in
zare straluceau in apusul auriu nenumaratele geamuri ale ora-
§ului. In fumul indepartat se pierdeau nesfir^ite acoperi^uri,
co?uri, copaci stufo$i, §i in mijlocul acestei infaptuiri se pier-
dea ca o mladi^a alba gara, care ii paruse altadata atit de mare.
Nu bagase de seama ca ajunsese atit de departe.
Nu bagase de seama cum iesise ca din pamint ora§ul. Fu­
sese doar o a§ezare, cu bordeiele scurmate in pamint ca de
ni§te cirtile. I$i aminti de noaptea intunecoasa cind ratacise
intre bordeie, §i cum se vedeau in intunerie cele doua §iruri de
ferestre luminate ale tractirului, §i-$i aminti §i de acel zimbet
de desfriu sau de disperare de pe fa^a palida a femeii aceleia.
Inginerul se sili sa-$i inabuse amintirile si incepu sa se
uite la cladirile impra$tiate ale ora$elului. Se intinsese luind
propor^ii uria^e.
Sa fi trecut oare zece ani de atunci ? Parca mai ieri nu
era aici deoit stepa goala, rasunase intiia lovitura de cazma §i
trecuse intiia roaiba cu pamint ,pentru terasament.
Iar i se paru ca de atunci trecuse o epoca intreaga, ca se
faurise $i crescuse o via^a noua §i complexa, in timp ce el mun-
cise fara de ragaz la poduri, la canaluri, la terasamente.
Dar ce insemnatate aveau ace$ti o mie cinci sute de oameni
cu problemele, durerile, munca $i bucuriile lor, ce insemna­
tate avea faptul ca in locul bordeielor se inal^au acum casele
acestea, cind la el acasa era un iad, cind nu putea face un pas
fara sa se loveasca de cea mai groaznica ?i umilitoare acuzare,
cind el i?i pierduse nevasta, prietena, femeia iubita $i in locul
ei nu-i ramasese decit jandarmul sau polilaiul de fiece clipa,
a carui banuiala nu adormea §i a carui urmarire il enerva.
De ce toate acestea ?
Sclipind in tacere, geamurile jucau in apusul soarelui. Gara
se vedea alba.

329
Apoi i$i muta privirea $i incepu sa se uite in step5. £j>i ea
incepuse sa se intunece. Pe masura ce stepa se intuneoa, cre$-
tea in el amaraciunea amintirilor.
Care fusese vina lui ? Nu trecuse oare pe linga el viata
far a s-o fi trait ?
$i nu pierduse el lucrul cel mai scump, pentru care nu
exista nume, pe care cuvintul nu -1 poate cuprinde ?
Terasamentul care inainta in departare, stilpii de telegraf,
gorganele se mistuira in picla uscata $i alburie, ?i priveli^tea
se tuibura. Nu se zareau decit petele albe §i nelamurite ale
caselor §i nu puteai §ti cit de aproape erau.
Pe cerul care nu se intunecase inca se aprindea cite o
stea, dar pe pamint nu erau inca lumini.
Polihov sta tot pe gorgan imprejurul lui era lini§te,
picla §i tacere.
Contopindu-se cu picla care se facea tot mai deasa, o
umbra venea spre gorgan, leganindu-se ciudat. Fi$ia de zare
care staruia inca abia mai pilpiia.
Cind omul se apropie, Polinov ii recunoscu glasul :
— Sanatate !... Stai in intuneric ? E bine'in stepa, aeru-i
curat.
Polinov se incrunta. Nu-i venea sa piece — ar fi insemnat
ca fugea de omul acesta — dar nici nu-i venea sa ramina. In
fa^a lui statea Zaharka, sprijinindu-se intr-un bat-
— Am ie§it din curte §i vazind ca-i seara, ca-i lini^te,
mi-am spus : hai sa ma plimb pu^in §i sa profit de aer, ca-i bun
pentru sanatate.
Polinov i?i dadu seama ca acesta il urmarise $i i se facu
scirba, de parca i-ar fi umblat un paianjen pe trup.
— Ce dore?ti ?
— Nimic. Ma plimbam. Ziua-i plina de griji, nici n-ai
vreme sa rasufli. Numai seara sint mai liber.
Fara sa raspunda, Polinov se ridica sa piece. Deodata si-
lueta intunecata ii taie calea §i ramase drept in fa^a lui cu
umerii obrazului masivi, cu gitul teapan §i ochii sticlind ca ai
unui lup.
Incepu sa vorbeasca cum nu se a$tepta Polinov :
— Ma zbat, am inceput de jos, incovoindu-mi spinarea,
asudind. Am muncit, n-am jefuit pe nimeni. Nu cer altceva
decit sa-mi dai sa ci§tig. La inceput purtam opinci, n-aveam o
cama§a pe mine, nimic. Acum, slava domnului, sint gospodar.
Da-mi sa ci§tig, nu-^i cer altceva...

330
Glasul acesta bine cunoscut, care rasuna in intunecimea
tot mai deasa, purta in el ceva care-1 facu pe Polinov sa se
opreasca. Era o staruinta dirza, o voin^a de tier, fie chiar in-
dreptata spre jecmaneala, dar care, ca orice putere, te atragea
§i te subjuga fara sa vrei.
Glasul urma de-a dreptul, obraznic :
— Inal^imea-ta, ce te face sa te fere^ti de mine ?... Daca
am impar^i prietene^te, am fi stapinii intregii regiuni. Totul
ar fi in mina noastra, ?i, incle?tindu-§i mina neagra, ridica
pumnul. Iar sa ne stringem unul pe altul de git... asta n-are
nici un rost... N-aduce decit paguba... $i in familia dumnea-
voastra...
Nu apuca sa ispraveasca. Polinov se sufoca, scintei ro?ii
incepura sa-i joace, dese de tot, inaintea ochilor. Lasindu-se
o clipa napadit de amintirile dureroase, de tot chinul de curind
rascolit, baga mina in buzunar, scoase revolverul $i, fara sa
linteasca, apasa pe tragaci.
Un pocnet rasuna scurf, nea$teptat de slab fata de imen-
sitatea nop^ii §i de tacerea stepei, §i un rotocol alb, straveziu,
izbucni $i pieri numaidecit.
Abia in clipa aceea pricepu Polinov ce se intimplase.
§i nu asta il ingrozi. 11 ingrozi dispari^ia extraordinar
de rapida a rotocolului alb abia izbucnit, laolalta cu silueta
intunecata care-i statuse in fa^a §i nu se mai vedea. Ramasese
numai pustiul, iar dincolo de pustietatea aceasta intunecoasa
clipeau slab petele albe ale caselor care nu se §tersesera inca.
Polinov cobori de pe gorgan, scapa revolverul, i§i apuca
capul cu miinile §i porni clatinindu-se §i mugind, ca de o durere
ingrozitoare de din^i :
— Mmm... mmm... mmm... mmm...
Mergea in intuneric, cu capul in miini, clatinindu-se.
Merse multa vreme, $i cind intra in gradina lui, aici toate
erau ca $i mai inainte.
Copacii intuneca^i se vedeau nelamurit $i fi$ia de lumina,
venind prin u$a care dadea pe terasa, se fringea pe trepte §i se
intindea ingusta, prelungindu-se in gradina, smulgind din intu­
neric ba o bucata de carare taiata piezi?, ba pete ciudate de
flori pe care nu le recuno§teai, ba frunzi§ul nemi§cat §i luminat
de jos al unui plop nevazut.
§i infinitul nop^ii §i petele de flori ivindu-se fantomatic
$i frunzi^ul nemi§cat, luminat, §i silueta alba §i zvelta a nevestii
lui in fundul sufrageriei plina de lumina, toate acestea fuse-

331
sera §i altadata, dar numai acum i$i dadea el seama ce naive,
duioase §i nespus de ginga§e erau toate acestea, $i cit ii era su-
fletul de plin de ele.
El se lasa in voia lor, cu-ncrederea cu care i§i intinde mi-
nu^ele un copila§ spre mama lui, uitind de toata amaraciunea,
furia §i absurdul care se strinsese in el. $i cu un glas pe care
nu §i-l recunoscu nici el, plin de o emo^ie launtrica, adinca, de
incredere ?i de o nadejde fara de margini, spuse :
— Leolia !...
Silueta alba, gra^ioasa §i zvelta statea pe jumatate intoarsa,
§i capul, in aurul parului des, se uita spre el.
— Leolia !...
I§i ridica privirea §i se opri. Indaratul fe^ei tinere, gin-
ga$e, nemaipomenit de atragatoare, aparu o fa^a batrina, desfi-
gurata de o rautate dezgustatoare, si rasuna -un glas strain §i
ragu$it :
— A^i aparut ? Cu cine a^i binevoit sa va petrece^i atit de
placut timpul ?
El se apropie incet de ea, simtkid ca se naruie$te intr-o
prapastie fara fund, ca §i cum cineva i-ar fi smuls podeaua de
sub picioare.
— Am fost... in stepa.
— Ha-ha-ha !... Desigur... Am pus sa te caute in tot ora-
?elul, am trimis zece oameni sa te caute peste tot... Te-ai aran-
jat foarte comod... in stepa... Nu i-ia venit nimanui in minte sa
te caute acolo... Acuma-i cald...
Cu o ultima sforfare el zise cu buzele albe tremurinde :
— Am ucis un om...
— Desigur pe un rival... Nu v-a^i putut impaca... ha-ha-ha.
Fiecare o tragea sa stea pe genunchii lui...
El se arunca ca o fiara, cu pumnii string, la ea.
— Taci, creatura infama, vipera !...
— Poftim, bate-ma... ba/te-ma... bate-ma... Numai asta $i-a
mai ramas... §i, aplecindu-§i tot mai jos §i mai jos capul auriu,
spunea printre sughi^uri : Asta-i un infern, nu via^a... De mult
te-a$ fi lasat, a? fi plecat, dar e copilul... are nevoie de-un
tata... $i apoi eu te... inima mi se rupe de o dragoste fara de
margini pentru tine...

Deasupra stepei tacute se a$ternuse intunericul tacut, §i


pe gorganul negru se zbatea in bezna §i horcaia un om cu su-
fletul negru.

332
— Asculta... a$teapta... stai... leaga-mi rana... aah...
Pelinul uscat, care nu se vedea in intuneric, incepu sa mi-
roasa tare a singe.
— Sta-ai !...
Dar nu era nimeni.
Petele albe ale caselor se stinsera $i in locul lor se aprin-
sera lumini razleje. Ca o ultima nadejde mai singera, ingusta,
urma zarii care se stingea. Deasupra garii se lasa, albastru,
amurgul.
Scri^nind din din^i, cu fa^a schimonosita, sprijinit intr-un
cot $i apasindu-§i cu putere coasta cu miinile, care i se udau tot
mai mult §i mai mult de un lichid cald §i lipicios, Zaharka pri-
vea intunericul in care se mistuise silueta care plecase clati-
nindu-se.
Incerca sa strige, dar nu reu$i decit sa faca spume scotind
un sunet ragu^it, iar imprejur era numai lini$tea pa$nica §i lu-
minile rasfirate in intuneric.
— Oof... mor...
Cu narile dilatate §i ochi de fiara, aga^indu-se de pelinul
uscat $i astupindu-§i rana cu mina, el incerca gifiind furios sa
se scoale... Toate se clatinau, §i intunericul, §i luminile inde-
partate, §i durerea sfredelitoare care-i spargea pieptul ; $i el
cazu din nou in pelinul uscat, mirosind tare a singe, ca un
lup mare ramit, ai carui ochi verzui scaparau de durere $i de o
furie neputincioasa.
Lasindu-se o clipa cople$it de slabiciune, inchise ochii, dar
ii deschiSe indata iar. Ochii ii ardeau verzi, cu o privire incor-
data de fiara. §i incepu o lupta salbatica.
Cu narile dilatate $i ochii infrigura^i pironiji pe lumini-
$ele care sclipeau in diferite puncte ale intunericului deopo-
triva de des incepu sa se tiriie.
Fiecare contractare a mu?chilor, fiecare mi$care ii prici-
nuia dureri nemaipomenite, dar el se tira pe o mina §i pe ge-
nunchi, ^inindu-se cu cealalta mina de coasta, fara sa lase o
clipa luminile din ochii infrigurati.
— Nu-i nimic, am sa ma tirii. Luminile se fac tot mai
mari. Asta inseamna ca-s mai aproape...
§i se tiri mai departe. Intunericul a$tepta nepasator. $i,
ca o ultima nadejde, tot mai staruia o dira de lumina abia va-
zuta in zarea stinsa.
Mina i se suci §i el cazu, lovindu-se cu fa^a de pa-
mintul tare.
333
— Sint pierdut !... Nu... nu-i nimic... am sa ma tirii...
Ridica ochii. Tot cerul era instelat. Striga. Dar din gitlej
ie§i un sunet ragu$it §i in gura sim^i spuma.
— Sint pierdut...
Se tiri mai departe. In intuneric parea sa a$tepte cineva
ca el sa-§i piarda puterile si sa ramina nemi$cat.
Singele i se scurgea incet §i lipicios printre degete, $i tot
atit de incet il cuprindea o sfir$eala fara de margini.
Linga el, chiar alaturi, se intindea o linie dincolo de care
se gaseau tractirul, pravalia, toata gospodaria pentru care se
spetise $i de care nu mai avea nimeni nevoie acum. Nu era
moartea, nici spaima de moarte, ci spaima de acea indiferen^a
care inso^e^te apropierea mor^ii, frica de-a atinge limita din­
colo de care inceteaza lupta §i totul i^i devine indiferent.
Dar ii era oare indiferent ca-§i pusese toata via^a in gos­
podaria asta ? Dar gre§elile lui de neiertat, savir§ite pe vremea
cind se imboga^ea stringind ban cu ban, cind crescuse, deve-
nise puternic, sim|;ind in sfir$it puterea, ii erau oare indi-
ferente ?
Incle$tindu-$i din^ii, inabu$indu-$i gemetele care-i scapau,
se salta in mina stinga §i-§i tiri trupul, care slabea tot mai
mult, ca o fiara cu partea de dinapoi strivita.
I$i apasa cu mina coasta dreapta, sub care se infierbinta
rana §i singera. Gemetele se inabu$eau in spuma de la gura §i
narile i se umflau de furie.
Luminile sclipeau in legea lor, cu aceea$i indiferen^a, §i
intunericul nepasator din jur nici nu le apropia, nici nu le
indeparta.
— Nu... nu ma dau batut.
lata, tot astfel incle$tindu-$i din^i, se luptase el altadata
cu ni$te consateni carora le luase moara pe care o stapineau
impreuna.
,,Nu... nu, nu ma dau batut !“ spunea el inconjurat de, fe$e
minioase, gata la orice.
Tinar argat, tot astfel scosese el din mla$tina telega sta-
pinului, spunind :
„N-are sa fie cum vrei tu... Ai sa ie?i !...“
A§a luptase el cu to^i cei care i se pusesera in cale.
$i acum se lupta in intuneric, in mijlocul stepei, cu cineva
care il tira fara nici o greutate spre linia fatala, dincolo de
care toate ii erau indiferente, dincolo de care nu era decit stepa
$i noaptea.

334
— Nu... nu... nu ma las !
Luminile nu clipeau nici mai aproape, nici mai departe $i
intunericul nu le astupa.
Dar nu mai avea putere. Incepea sa-1 doboare. Cazu iar,
cu capul in pelinul uscat care-1 in^epa, se ridica, cazu iar §i ra-
mase zacind cu fata in jos, respirind praful cu miros amarui.
— Ehei... ei ?
Incepura sa se invirteasca §i intunericul, $i luminitele care
sclipeau, §i tractirul, §i via^a, §i toate cite avusesera pentru el
un in^eles in via^a, se invirteau $i se clati'nau, gata sa se na-
ruiasca ?i sa se stinga.
El horcaia cuprins de lini$tea indiferentei, $i, deodata, se
trezi in el dorin^a chinuitoare sa se agate de ceva $i sa iasa la
lumina, sa se intoarca la via^a, la griji, la zgomotul $i zbu-
ciumul zilei. Dar n-avea de ce sa se agate. In stepa intunecoasa
§i tacuta era lini§te §i tacere.
In curtea pustie motaiau in lan^uri ciinii cu auzul ascu^it.
In bucatarie servitorii $i servitoarele care nu -1 iubeau §i se
temeau de el mincasera §i se pregateau de culcare.
Era pustiu §i aici.
Din tractir venea zgomotul pe care-1 faceau be^ivii, dar
chiar in mijlocul multimii, in mijlocul zgomotului, al larmei
§i al zanganitului era tot pustiu. Pustiu era §i in odaile unde
se prostituau fetele.
Si atunci, cu frica, pe furi§, ca un hot, el se uita spre odaile
lui. Zari femeia umflata, supusa, de mult straina, pe linga care
trecea ca pe linga o masa, o pravalie, sau un zid...
Dar fata !... Fata lui nu mai era... Fusese odata...
Si aici era pustiu, un pustiu ingrozitor.
$i gemu :
— Doamne !...
Singele curgea incet, ingro?indu-se.
O iluzie indepartata, tulbure, un gind inca neexprimat,
sau o amintire care abia i$i facea loc se ridica nea$teptata, ne-
prevazuta dintr-un colt-
— Aaa...
Dar n-o putu prinde. Rasufla din greu in pelinul uscat ?i
peste el se intindea noaptea neagra. Nu era noaptea aceea plina
de griji §i de venituri, care se lasa peste curtea $i casa lui ;
trebuiai sa inchizi poarta, sa dai drurnul ciinilor din lant ?i
tractirul se umplea de zgomot, de larma glasurilor ibete, ci o
alta noapte, imensa, tacuta, nemi§cata §i fara de sfir$it.

335
$i... i?i aminti :
— Nepo^elul !...
„Feciorul“, il indrepta cineva.
— La nepo^elul, la nepotelul meu drag !...
„Feciorul !“, iar il indrepta hotarit cineva.
— Ei, fie §i a$a... De cine m-as mai ascunde ? Baietasul,
baie^a?ul tatii...
Gindul acesta cald i se revarsa in suflet. Tot ii mai curgea
singele.
„Numai de-a§ ajunge... Numai de n-a? muri inainte de a
putea spune... ca tractirul... ca tot e al lui. B a ie ^ u l. tatii...
totul e al lui.“
Noaptea intunecata care se a^ternuse deasupra stepei pus-
tii capata un in^eles.
El facu o sfortare supraomeneasca, se ridica in genunchi
?i, sprijinindu-se in miini, i$i intinse gitul ca un bou, $i cu ra-
suflarea aspra care-i clocotea in piept urla :
— U-u-u-u !...
Se tiri mai departe. Luminile clipeau. Nemaiapasind pe
rana $i lasind singele sa curga in voie, el se tira de-a bu^ilea,
sprijinindu-se in amindoua miinile.
— U-u-u-u !...
Nu se mai sfir$ea...
In mijlocul intunericului tot atit de des si de nepasator,
aparura pete negre, dese $i nehotarite, §i pilpii un focu?or.
Zaharka se mai tiri doi pa$i, pierzind si cit ii mai ramasese
din puteri §i, nemaiputindu-§i ^ine capul, spuse ragu^it :
— Gata, aicea ramin !...
Pe pamintul uscat rasunara pasi, apoi, din intuneric,
un glas :
— Cine-i acolo ?
Ca din pamint, o namila intunecata rasari in faj;a lui.
— Spune, cine e$ti ?
— M-au... o... mo... rit... m-au o... mo... rit... sin... ge...
mor... imi... curge... tot... sin... ge... le... lea... ga... ma...
— Nu cumva ii Zahar Kasianici ? Chiar el. Da cine te-a...
ian te uita !...
— Ingi... ne... rul... Poli... nov. Leaga-ma... ma... pentru...
dum... ne... zeu...
— Ce nenorocire... n-am cu ce...
— Rupe camasa... Osipu§ka... N-am sa uit cit oi trai...

336
In intuneric se vedea nedeslu$it cum un om de o statura
uria§a i§i scoate cama§a, o rupe, §i incepe sa-1 lege. Zaharka
mugea, inabu§indu-§i gemetele.
— Aoleu, stai... nu ma ridica... du-te mai intii pe gorga'n,
ridica revolverul din care a tras inginerul... nu spune nima-
nui... Ai chibrituri ?
— Am. Unde-ai spus ?
— Pe gorgan... Of !...
Intunericul era neschimbat. Din ferestruica se a^ternea o
fi§ie palida de lumina.
Zaharka zacea pe pamint. 11 durea in coasta... Zacea la pa-
mint, atent la durerea lui, la pa$ii care se pierdeau in intuneric
§i la acel ceva cald §i duios care-i incalzea pieptul ce se golea
de singe.
— Baiefa$ul tatii !...
Peste stepa se intindea noaptea uria§a.
Venind din stepa intunecoasa, rasunara pe pamintul uscat
tot mai aproape §i mai aproape pa§i, §i asupra lui se apleca
silueta neagra a unui uria§.
— L-am gasit. Acum hai, sa te due.
— Au, valeau !... Ma doare... valeau !... Opre§te-te, lasa-ma
sa rasuflu... sa rasuflu macar un pic.
Celalalt il lasa jos §i, uria§, intunecat ?i gol pina la briu,
se aseza pe vine linga el. Pieptul ranitului clocotea. Din fe-
rastruica bordeiului se a$ternea aceea§i fi§ie palida de lumina.
Domnea o tacere adinca.
Intrerupind tacerea, ranitul spuse :
— Osipu^ka... of !.., Auzi, baiatul... am un baiat... recu-
nosc... e baiatul... meu...
Silueta uria$a se apleca tot atit de intunecata asupra lui.
— Iarta-ma, Osipu§ka... Te-am obijduit... am sa-mi indrept
gre§eala... numai de n-a$ muri...
Celalalt tacea inainte, apoi glasul lui rasuna in intuneric :
— Am ingropat... am ingropat-o pe Maria... pe Maria
Lexeevna...
$i multa vreme statu a$a pe vine, intunecat, greoi $i gol
pina la briu.
— De-oi muri... sa spui... la directie... ca m-a omorit... in­
ginerul Polinov... Nikolai Nikolaevici... sa... le arati... levor-
verul... Dar... de n-oi muri... nu... spune... nirnSnui... Iar trac-
tirul... $i tot ce am... e al baiatului meu...

2 3 — O pere a le se 337
Tacu §i incepu sa rasufle mai rar, din pieptul care-i clo-
cotea.
— Am ingropat-o. La urma nu-§i mai putea ridica nici
capul. Numai ochii ma urmareau.
Osip mai ?ezu multa vreme linga el, apoi il ridica $i-l
purta ca pe un copil, iar luminile tulburi §i nedeslu^ite ale
tractirului se apropiau tot mai mult.

IX

Cind Zaharka deschise ochii, vazu peste capul lui scindu-


rile tavanului, toate de aceea?i masura, §i florile cuielor batute
in ele. Pe un scaunel linga el se aflau un lighean de alama ?i
un ciocan, ca sa poata chema la nevoie. Dar era tare slabit §i,
cind voia sa cheme, nu putea ridica mina, $i iar il cuprindea
toropeala care §tergea orice simtire.
O femeie uria$a, ascunzind peretele §i u$a din fund, sta in
fa^a lui, poate de o clipa, sau poate trecuse ziua intreaga de
cind sta a^a, cu pleoapele grele, pe care abia le ridica, cu
miinile §i picioarele umflate, cu fa^a impietrita a femeilor ga-
site in mormintele din gorgane. Sta $i se uita cu ochii cufun-
da^i in fa^a-i umflata.
Zahar nu-§i dadea seama daca femeia era cu adevarat
acolo, sau daca i se nazarea numai. Vru sa-i intinda mina, de§i
i se parea ca mina va trece prin ea ca prin aer. Dar nu putu,
sa ridice mina.
Femeia statea §i-§i mi§ca buzele umflate, parc-ar fi fost.
de cauciuc, fara sa scoata vreun sunet.
Lui Zahar i se parea ca ea voia sa-i spuna :
— Zahar Kasianici, poate ai nevoie de ceva ?
$i nu era in stare sa-?i dea seama daca auzea ceva, daca
era cineva in odaie sau era singur. Tare ar fi vrut sa fie cineva.
§i, ca sa se convinga, spuse :
— Nu, Paraskiva, n-am nevoie de nimic.
Dar nu vorbise : limba ii sta nemi^cata in gura uscata.
Pentru a-i da, intr-un fel, sa in^eleaga ca se gindea la ea, ca-i
simte apropierea, ca-i era recunoscator, dadu u$or din cap^
adica :

338
„Nu, n-avea nevoie de nimic“.
Dar capul ramase nemi^cat §i el se uita la ea trist $i nepu-
tincios. Iar ea statu multa vreme, apoi, urnindu-se cu greu,
ie§i incet din odaie fara sa se intoarca, ascunzind o clipa toata
usa ?i lasind gol locul enorm pe care-1 ocupase. Chinuit, Zahar
se lasa in voia uitarii.
Noaptea era pustiu $i nu se auzea nici un zgomot. Cu gitul
intins, cu ochii inchisi, chinuit, asculta atent tacerea neinsu-
fle^ita. Rasuflarea ii era inceata, abia sim^ita. $i tacerea era
tot atit de pustie $i nimic n-o umplea.
Vremea trecea fara sa-i mai fi ^inut socoteala. $i pentru
ca asculta atit de incordat, prin lini$tea neclintita incepura sa
patrunda in odaie glasuri tulburi §i nelini§titoare, ragu§ite,
aproape inabu?ite. Parca cineva, care s-ar fi silit sa nu fie
auzit, i$i apasa $i-§i stringea gitlejul, bolborosind ragusit §i ge-
mind in §oapta. Lui Zahar ii venea tot mai greu sa asculte
aoeste glasuri care §opoteau nedeslu$it. El §i le inchipuia foarte
bine $i-$i dadea seama de realitatea lor, aproape palpabila, §i
se chinuia ?i nu putea afla ale cui erau $i de unde veneau.
De-ar putea macar lovi cu ciocanul in ligheanul de alama
care abia lucea ar veni cineva, dar ii era cu neputin^a sa se
mi§te ; §i zacea ?i asculta atent vocile tulburi, nelini$tite, ina-
bu$ite, care se strecurau prin perefi, prin u$i, prin ferestre, se
furi§au fara asemanare cu alte glasuri, se tirau aducind incet
o groaza $i o triste^e nesfir§ita, care il invaluia intr-o su-
doare rece.
Iar ziua vedea aliniindu-se pa?nice scindurile tavanului,
florile negre ale cuielor, venea ?i pleca femeia uria?a care nu
intreba $i nu spunea nimic, $i amintirile vedeniilor se stingeau
ca sa reapara iar in lini§tea nop^ii urmatoare. $i a$a treceau
zilele, saptaminile, lunile.

Intr-o zi Zahar deschise ochii §i sim^i ca se trezise. $i-?i


dadu seama ca pina atunci dormise dus vreme indelungata,
poate chiar o luna. Odaia ii paru ciudat de alba. Toate pareau
ca $i mai inainte, $i podeaua, ?i tavanul, §i tapetele, mesele §i
scaunele, numai ca totul plutea intr-o albea^a ciudata pe care
n-o putea pricepe.
Lovi voinice§te in lighean, mirindu-se ?i el de atita putere,
?i ligheanul rasuna voios $i tare. In aceea§i clipa Zahar i?i
aminti ca vocile nocturne tulburi $i nelini^titoare, despre care
pu stiuse de unde veneau, erau ale tractirului.

23* 339
— Ave^i nevoie de ceva ?
Sfirsind de mestecat, servitoarea i?i ?terse gura cu mineca
si-si sufla nasul. Zahar vazu ca fa^a ei somnoroasa de fiica a
stepei, cu umerii obrazului bucalafi, era rumena ?i plin& de
sanatate. . , .
„Cred ?i eu : cit n-a fost stapin a crapat tot timpul §1 s-a
ingra?at.“
Dar se sim^ea u$or §i vesel ?i, lasind gindul acesta la o
parte, zise :
— Duniasa, de ce-i a?a de alb in odaie ?
— Doamne !... se minuna fata, pocnind din palme, §i rise
aratind in locul dintilor gura neagra ?i ?tirba, da de cind ii
iarna. A nins atita, ca nici nu po^i trece ulita.
— lama. Statu pu^in pe ginduri. De ce nu vine ne-
vasta-mea ?
Fata pocni iar din palme :
— Ehei, de cind zace !... Sta pe spate ?i nu se poate in-
toarce. S-a umflat toata, s-a facut cit o butie.
— Cred ca ar trebui sa stea cineva linga ea.
— Nu-i cind.
— Tocmi^i pe cineva cu ziua la bucatarie, iar tu sa stai
linga ea.
— Bine.
— Stai, §i baiatul unde-i ?
— Se joaca in curte.
— Ave^i grija de el.
Intr-o odait;a mica din fund, pe un pat uria?, zacea o na-
mila umflata $i galbena, ceva care nu semana a femeie $i nici
a fiin^a omeneasca. Rasufla numai. $i cind rasufla parea sa i
se miste sub piele apa galbena, iar printre obrajii umfla^i $i
osul nasului se uitau in tavan ochii care se facusera mici de tot.
Fata i$i vedea de treaba pe linga bolnava, apoi se a$eza pe
un scaunel jos linga pat, scotea ciorapul inceput ?i jucau cu
sclipiri lungi andrelele.
Ochi cu ochi cre§tea ciorapul, ochi cu ochi se urzea ceva
tulbure ?i aproape uitat, cum se intimpla cind te plictise§ti $i
timpul trece greu, ?i nu-i nimic nici in urma, nici inaintea ta...
Cind fusese mica, pascuse in stepa curcanii. Sta culcata
pe spate §i se uita la norii care fugeau. Vintul rascolea iarba
$i-i juca prin par, iar ea cinta fonfait necontenit acela$i cintec.

34 0
$i acum, leganata de jocul lucind trist al andrelelor, fre-
dona monoton pe nas, numai pentru ea :
N u-u-u ra-tu ^ -ca su-us p e m a-al
A m a-a-ca-it.
O fru-m oa-sa fa-ta-n p lin s
A iz-buc-nit.

Trei luni dupa ce intrase la Zaharka, venise tata-sau s-o


vada. Rautacioase, femeile §i fetele ii povestira cu ce se inde-
letnioea fata. Taranul se clatina de parca 1-ar fi trasnit §i se
intuneca la fata :
— Aha !...
$i se repezi la Zaharka.
— Pentru ce ti-am dat eu fata ? Ca sa-^i bati joc de ea ?...
Ti-am dat-o sa lucreze, sa invete, iar tu...
— Da ce-s eu sa-^i pazesc fata ? Nu-mi vad capul de tre-
buri. De-ar fi fost sa pazesc fetele, saraceam de mult.
— Daca-i a?a, nu mai vede ea lumina zilei.
O prinse de cozi $i incepu sa lege de hulube fata care se
zvircolea, iar imprejur se si adunase lumea, §i se auzea :
— Ce mai pra§tia§, baiefi... Numai dinapoiul cit face. Da
sa -1 incaleci !
— De ce nu i-a pus ?i haful ? Cum ar mai incorda gitul
$i ar tine capul intr-o parte...
— Da coada o flutura in vint...
— Ho-ho-ho... Ha-ha-ha...
— Au pomit-o, baieti !... Au pornit-o !...
O luara cu toti la fuga, intrecindu-se. Iar din norul des
de praf care se ridica pe drum, se auzea indepartindu-se :
— Ajutor, oameni buni !... Ma omoara !...
Acasa aduse un ibot de came, fata nu i se mai vedea, dintii
erau farimati, iar maica-sa le ie§i inainte, smulgindu-$i parul
carunt.
Peste o luna, cind fu iar in stare sa se tina clatinindu-se
pe picioare, pleca noaptea in stepa, ajunse cu chiu cu vai in
ora^el $i se duse la tractir.
Zaharka se uita la eai :
— In halul asta, cine are nevoie de tine ?
Umbla vreo doua luni prin ora§el muncind din rasputeri
cu ziua §i prostituindu-se. Cind ii trecura toate urmele ranilor
de pe fata, Zaharka o lua inapoi. Dinti nu mai avea, dar cava-

341
lerii lui Zaharka nu erau chiar a?a de mofturo§i in privin^a
asta. Tatal ei o blestema $i nu mai vru sa §tie de ea.
Andrelele sclipesc ca un izvor care murmura... Tot ce i se
intimplase atunci trecuse de mult ?i era acum tot atit de de-
partat ca ?i vremea cind statea intinsa pe spate $i vedea cum
goneau norii albi $i vintul juca in iarba §i in parul ei, $i ^ipau
curcile.
O fm -m o a-sa fata-n p lin s
A izbuc-nit.

...Andrelele sclipeau, ochiurile fugeau... ridica fruntea...


apoi impletea iar...
Noaptea, a§ternea pe jos un laicer $i in zgomotul §i vuie-
tul tractirului, a carui larma ajungea potolita pina la ea, ador-
mea dulce intr-un somn adinc ca in stepa, iar a doua zi o lua
de la eapat...
Oricit de departe erau gindurile ei de namila nemi$cata
care zacea linga ea, rasuflarea greoaie ?i inceata a femeii s c
facea una cu cintecul ei, cu zgomotul tractirului, cu plictiseala
placuta a trindaviei, cu amintiri nedeslu?ite, cu sclipitul mono­
ton al andrelelor. Cind aceasta rasuflare inceta, fata i$i ridica
numaidecit ochii. Obrajii umflafi ai namilei atirnau, iar ochii
pe jumatate deschi^i priveau stin$i.
I§i facu cruce :
•—• Dumnezeu s-o ierte !...
Scoase din ciorap una din andrelele lungi, se scarpina cu
ea in cap §i, ascunzind lucrul, se duse la Zahar.
— Mi se pare ca stapina a murit.
Zahar gemu, i$i mi$ca sprincenele, ca §i cum nu i-ar fi fosl
la indemina ca statea culcat :
— Mult s-a chinuit sarmana... §i clipi ciudat din ochi.
Dupa asta, fata spunea in bucatarie :
— N-o mai duce mult nici stapinul nostru...
— Pai, a inceput sa $ada. Sa vezi ce are sa-^i mai faca
cind s-o indrepta.
— Am vazut cu ochii mei cum lacrama. Cu lacrimi. Uite
a$a, sa crap de nu 1-am vazut plingind cu lacrimi adevarate...
Zahar putea acum sa $ada sprijinit in perne. Toata ziua
chema la el tejghetarul, servitorii, servitoarele, dadea porunci,
?i numaidecit se sim^i in casa o incoirdare §i mina hotarita,
priceputa $i aspra a stapinului.

342
— Ei, Dunia, ada-mi-1 pe... Sergunea.
Fata aduse baietelul. El intra sfios, tiriind pislarii, de pe
care nu-$i scuturase bine zapada, §i blani^a prea lunga care-i
atirna. Nasul ii era ro§u de ger, iar feti§oara palida. Avea gitul
lung §i galben, pe care se tinea cu greu capul prea mare, iar
pe fata palida ochii lui rotunzi §i mari, larg deschi§i, erau in-
totdeauna aten^i la ceea ce se petrecea in jurul lui. El se lipi
de Dunia$a, uitindu-se cu neincredere $i cu teama la bunic.
— Ei, du-te, n-auzi ? Te cheama bunicul.
Baiatul statea tot lipit de ea, se impotrivea ?i nu slabea
bunicul din ochi.
— Sergunea, vino la mine.
Zahar i§i compuse o fata blinda. Semana cu un dulau in
lant hlizindu-se.
Baiatul se uita tot atit de speriat cu ochii lui rotunzi §i
tacea fara sa se mi§te.
— Nu-1 iube^ti pe bunicul ?
Zahar nu fu in stare sa scoata nimic de la el. Dar in fie-
care zi cerea sa i se aduca baietelul. Acesta statea, se impotri­
vea, iar cind prindea curaj, se uita cu luare-aminte la bunic,
■cu ochii lui rotunzi $i mari. Daca bimicul il siciia peste masura,
plingea ?i se lipea de Duniasa.
O data spuse :
— Ma tern.
— De cine te temi ?
— De tine.
Fata bunicului se schimonosi, parca 1-ar fi plesnit cu biciul.
— De ce ? Ti-am facut vreun rau ? Spune la pravalie sa-ti
dea jumatate de fu n t 1 de turta dulce.
Baietelul se apropie putin §i spuse :
— Ai o barba alba.
— Da? !
Zaharka i§i mingiie barba lunga, a$ternuta pe piept, care
in timpul bolii crescuse ?i albise.
— Ai ochi fioro?i, ca de lup.
— Da tu ai vazut lup ?
— L-am vazut pe Serka al nostru. Parul ii atirna in ochi.
Iar de lup, spun ca-i $i mai fioros... Zapada incepe sa se to-
;peasca.

1 Fun t — vech e m asu ra de g re u ta te ru se a sc a e g a la cu 409 gr.

343
...Cind Zahar se incumeta sa iasa pe afara, to'ti se minu-
nara. Cu barba alba, cu fat a aspra §i slabita ca in icoane, parea
un patriarh, dar sub sprincenele dese §i negre se ascundeau
aceia?i ochi vioi §i iscoditori.
Soarele ardea puternic §i zapada se muie de tot. Era greu
sa treci strada. Piciorul se infunda in pamintul negru ?i moale.
Pe cerul de primavara nu era nici un nor $i stepa sclipea or-
bitor. Pe movilele pe care se topea zapada apareau ici-colo
pete negre. Coco$ii cintau, iar vrabiile i$i faceau de cap, de
parca abia atunci dadusera de libertate.
Zahar umbla acuma lini$tit, incet, cu siguranfa aceea pe
care ti-o da o durere mare prin care ai trecut. Linga gara il
intilni pe Polinov. La inceput Polinov nu-1 recunoscu pe Zahar
in batrinul acesta inalt, cu infati?are venerabila, cu barba de
patriarh.
Zahar scoase $apca §i se inclina adinc, uitindu-se pe sub
sprincene :
— Cu plecaciune, Nikolai Nikolaevici.
§i tacind o clipa, adauga in spatele lui Polinov, care tre-
cuse fara sa-i raspunda la salut.
— Nu numai ca nu te-am pirit, dar n-am spus nimanui
nimic. N-avea nici o grija...
$i multa vreme il urmari cu capul intors §i descoperit.
Inginerul mergea alb la fata ca hirtia, apoi se inro$i atit
de tare, incit i se vedeau chiar de departe urechile ro$ii.
„Nu mai pot... Chiar azi am sa scriu procurorului toate a$a
cum s-au petrecut... E umilitor..."
Trecura zile dupa zile. Toate ulitele se desfundasera §i
erau negre ; oamenii ?i dobitoacele se inecau in noroi. $i soa­
rele ardea tot mai tare §i mai tare. Stepa se innegri §i ea $i
era moale ?i plina de puterea zamislirii care se trezea. Pasari
nevazute zburau in inalthni scinteietoare §i pe pamint nu ajun-
geau decit strigatele lor indepartate §i tainice.
In Polinov amintirea intilnirii cu Zaharka incepu sS pa-
leasca. Iar cind ii revenea in minte, el se incrunta cu scirba.
„Am tot timpul s-o fac... $i la urma urmei, n-a meritat el
asta ? Nici nu se poate inchipui un om care sa fi facut mai
mult rau decit el. Din punct de vedere moral sintem ori-
cum chit.“
Iar cind se intilneau, Zahar il saluta inclinindu-se adinc,
tinind §apca cu mina intinsa.

344
— N-aveti nici o indoiala §i nici o grija. Nu $tie nimeni,
cit oi trai n-are sa afle nimeni... Cu cel mai deosebit respect.
§i din nou, un sentiment de nelini$te umilitoare il facea
pe Polinov sa ro?easca §i pleca acasa cu hotarirea dirza sa tri-
mita chiar atunci procurorului scrisoarea in care sa marturi-
seasca tentativa de omor.
Pe ulitele de netrecut se batatorisera cararu^e de-a lungul
zaplazurilor, caselor, gardurilor de nuiele §i a bordeielor, $i
stepa incepu sa inverzeasca in graba. Deasupra ei prinsera a
rasuna glasuri noi. Pe iarba frageda alunecau umbrele norilor
primavaratici, prefacindu-§i marginile nehotarite in costive §i
vilcele. Incetul cu incetul Polinov uita de hotarirea lui, iar
cind il intilnea pe Zahar, care-1 saluta intotdeauna la fel de
adinc, trecea inainte fara sa-§i mai faca grija :
,,Sa-l ia dracul“.
,,Lasa-l sa se mai zbenguiasca“, i$i spunea Zahar §i pleca
acasa unde-1 a§tepta gospodaria lui uria§a, unde trebuia sa dea
ordine in dreapta §i in stinga §i unde gasea intotdeauna oameni
veni^i din alte parti. La depozitul de cherestea scirtliau feras-
traiele taietorilor de scinduri care se tot ploconeau pe caprele
inalte. In pravalie roiau o multime de femei si de barbati toc-
mind pina sa le vina rau stamburi, topoare, piei, turte. In curte
stateau care mari incarcate cu saci. Zaharka cumpara grine de
la tarani. Alaturi de magazie avea un depozit de articole far-
maceutice, iar din tractir se auzea toata ziulica pocnetul bile-
lor de biliard.
Zahar deveni altul fata de oameni. Parea ca acest batrin
inalt, slab, cu barba mare ?i alba, cu fata palida, nu putea
vorbi decit incet §i lini§tit ?i toti il chemau acum Zahar Ka-
sianici.
— Uite-a$a, spunea Zahar taranilor care veneau la el sa
plateasca dobinzile politelor, avem sa transcriem politele.
Inainte puneam oficial douasprezece procente, dar mai treceam
in scripte o dobinda pe ascuns §i ie$eau §aizeci, optzeci §i pina
la o suta de procente. Acum va scad toate acestea, suma adau-
gata pe ascuns o scot $i, de azi inainte, procentele au sa fie
omene§ti — opt la suta, ?i nimeni n-are sa ramina pagubit,
nici eu... nici voi.
Transcria politele, taranii se ploconeau, multumeau $i ple-
cau posomoriti ?i tacuti.
— N-o face degeaba...
— Sa $titi ca ne duce...

345
— Pai, va tot dadeam cu cotul : „N-o face^i“, dar voi sta-
tea^i ca de lemn.
— Pai, spunea ca-i mai u?or. Cum are sa fie mai u?or ?...
— Mai u?or... Uite cum : ai sa munce?ti de ai sa te spete?ti
pentru transcrierea asta vreo zece ani, §i atunci are sa-^i fie
mai u?or.
Orice ar fi facut Zahar, de lua de la tejghetari incasarea
zilnica din pravalie, de spunea sa se verse griul in hambar in
fata lui, de incasa datoriile datornicilor, de se trezea noaptea
!pi vedea a?ternuta pe podea o fi?ie de raze de luna, il strabatea
fiorul amintirii pe care nu o putea uita. Isi amintea de noaptea
aceea, de noaptea plina de tacere, ?i de tacerea care invaluia
stepa, ?i cit era de singur, §i cum se tira, ?i ce pustiu era in
jurul lui. Dar cauta indata in sufletul lui ungherul ascuns unde
nu putea intra nimeni : ,,Sergunea...“ $i indata adormea lini?tit,
sau i?i vedea mai departe de treaba.
§i in amintirea acelei singuratati ingrozitoare pe care o
indurase atunci — in noaptea aceea de stepa tacuta $i nesfir-
$ita, de groaza careia nu-$i daijuse pe deplin seama decit mult
mai tirziu — in amintirea unicului gind cald care aprinsese
in mijlocul noptii aceleia un punct luminos ?i blind ; baietolul
Sergunea, in care se impletea atit de ciudat pacatul fatal §i de
neiertat cu singura bucurie care-i incalzea sufletul, in amin­
tirea acestora, i?i schimba el acum rinduiala vietii.
„Nu se cade sa fie tot pentru Mamon, ceva trebuie sa-i
dau si lui dumnezeu...“
Intr-o zi veni la el Bor?ci...
Era tot atit de matahalos, de ro§u $i de bun de gura, §i
avea acum, alaturi de casa cu doua rinduri $i acoperi§ de tabla
verde, o pravalie §i un comert de cherestea, abia infiripat.
Bor? ?i ca?a nu mai facea ?i se numea acum Bor?ciov.
— Cu plecaciune, Zahar Kasianici.
— Aa ! Poftim, Mitrofan Egorici.
— Sint necajit, Zahar Kasianici. Am venit la dumneata
cu durerea in suflet.
— $i unde-i buba, Mitrofan Egorici ?
— Pai, sa vezi dumneata, Zahar Kasianici, vinzarea-i §i
a?a slaba, iar de mai scad ?i preturile atunci nu-ti ramine decit
sa te duci sa cer?esti.
— N-am nici o vina.
— N-ai nici o vina, dar la toate marfurile ai scazut prea
de tot preturile.

346
Zahar i$i mingiie barba argintie $i se uita pe geam.
— Sergunea, ia seama cum umbli pe linga ro^i, vezi sa nu
te calce... Daca da caruta inapoi, te poate strivi roata. Apoi
se -intoarse catre Bor$ci : A?a-i, "Mitrofan Egorici, vinzarea-i
slaba, dar pentru ca a venit vorba, ti~ai facut casa cu doua
rinduri, j;i-ai deschis pravalie, incepi sa faci §i negoj; de che-
restea. Nu mai spune nimic, ca pacatuie$ti daca te plingi. Da
pe noi cine ne hrane$te ? Oamenii. Fa-^i pravalii, case, depo-
zite, fie §i de zece ori mai mari, ?i a?aza-te a$a singur in mij-
locul stepei §i stai acolo chiar $i o mie de a n i; n-ai sa sco^i
nici macar un ban. Asta-i : oamenii-s aceia care ne hranesc,
?i daca ne hranesc oamenii de ce nu ne-am gindi §i noi la ei ?
Am jupuit pielea §i de pe vii, §i de pe mor^i. Ajunge ; de acum
inainte trebuie sa ne purtam cu frica de dumnezeu. De aceea
am scazut pre^urile la toate marfurile.
Parul ro$u al lui Bor$ci se facu maciuca ?i musta^ile i se
zbirlira.
— I^i convine dumitale sa predici, Zahar Kasianici ! Dum-
neata cumperi cu ridicata ?i Inca de la prima mina. Dumneata
po^i sa cobori prejurile ?i la jumatate. Ca uite cum iese : la
dumneata in pravalie n-ai unde te invirti de lume, iar la mine
pravalia-i goala §i bate vintul.
Zahar il privi cu severitate.
— Ajunge ! Omul nu traieste numai ca sa se imbuibe. Am
sa-^i spun un singur lucru : m i-e sufletul greu de atita pacat
§i singuratate. Apoi mai am de ispravit cu stabilimentul si cu
fetele. Destul am pacatuit, ajunge. $i tacind o clipa, adauga :
Daca vrei, i^i pot preda stabilimentul, cu fete cu tot.
— Ce filodorma ceri ?
— Cinci sute.
— Scump i^i mai vinzi pacatele.
— Banii nu-s pentru mine, is pentru biserica, am sa-i dau
pentru biserica, c-am ajuns pagini de tot.

Ca to^i cei care traiau in ora?el, Zaharka nu bagase de


seama cum se largea $i patrundea in stepa cimitirul, cum
inaintau in stepa uli^ele §i casele, cum mladi^ele sadite in gra-
dinij;ele din fa^a caselor ?i in ograzi se prefacusera in copaci
umbro$i $i cum trecea via$a, nelasind sa-i scape un ceas,
o clipa.
N-aveai cind te uita inapoi. Fiecare ceas, fiecare clipa era
plina de incordare, de grija, de zbucium $i de graba necontenita.

347
De mult se gindise Zahar sa adune oamenii. Intr-o dumi-
nica dupa amiaza ii strinse in pia^a in care diminea^a fusese
iarmaroc.
Balegarul, resturi de fin, de paie, coji de harbuz, tot felul
de cirpe ajungeau pina la genunchi.
Ciinii flaminzi rascoleau gunoiul, rodeau oase, se mincau
intre ei §i miriiau la trecatori.
Soarele ro§u §i mare plutea in praful de deasupra caselor,
tragind piezi§ umbre lungi, §i Zaharka, in picioare pe o puti-
nica cu fundul' in sus, vorbea fara sa-§i intoarca gitul, uitin-
du-se in jurul lui cu ochi rai, de lup.
— Omul care nu traie?te decit pentru burta lui e aseme-
nea unui smochin uscat, pe care are sa-1 arda focul, pentru
cS a$a spune scriptura ?i faptele sfinjilor apostoli : „Du-te $i
acolo unde vezi ca-s doi, acolo e $i biserica mea“. A?a trebuie
sa intelegem.
Oamenii stateau imprejur, mincind semin^e de floarea
soarelui, uitindu-se in gol si scuipind cojile inaintea lor. Repli-
cile cadeau somnoroase :
— D-apoi ce ?...
—■Sigur c-a$a-i...
— Miluie?te-ne, doamne...
— Da-mi seminte...
— In focul Gheenei...
— Se §tie ca tot pacatul vine de la burta $i de la ce-i
in ea...
— §i de la muieri.
$i iar se vedea gitul teapan de lup §i ochii mici §i rai, §i
se auzea glasul pu^in fonfait :
— Daca insu§i Cristos a spus : acolo e biserica mea, atunci
cum putem noi, care sintem viermi din viermi, sa nu-i dam
ascultare ?
Era incurcat, de neinteles, dar semnificativ, ca tot ce
spunea Zaharka. $i parca simfind acest lucru, se auzi :
— Of, iarta-ne, doamne !...
Atunci Zaharka se intoarse cu tot trupul ca sa-i vada
bine pe to$i din jurul lui §i deodata incepu sa vorbeasca lamu-
rit, precis, in a?a fel ca sa-1 priceapa to^i :
— A§a trebuie sa intelegem !... Avem sau nu avem nevoie
de o viata orinduita ? Ba te jefuie§te, ba te sarace§te. Nu-i zi
s& nu se calce casa cuiva, unuia sa-i fure calul, altuia sa-i in-

348
junghie porcul. Nu pofi inchide pchii §i toata noaptea trebuie
sa umbli cu baful...
Asta infelegeau, asta ii atingea §i pe ei. Se trezira cu tofii,
incetara sa mai manince seminfe ?i se ingramadira in jurul lui.
Deasupra capetelor se invalma$ira glasuri, de parca s-ar fi
pomit sa se legene salciile sub un vint nea?teptat :
— Sigur ca a?a-i...
— Cum sa te mai fii de negof, de gospodarie ?...
— Fura, rup din miini, sparg casele. Oameni fara de dum-
nezeu...
Strident, un glas minios acoperi pe tofi :
— Pai, el e cel dintii punga? $i hof...
— A$a-i ! Tine fete...
— $i are intotdeauna votca...
— Nici cu fetele nu poate fine rinduialS. Intr-o zi am
venit, am cerut o fata $i mi-a spus ca-s toate ocupate. Daca-i
a§a, ce fel de om poate fi asta ? !...
— S-a culcat cu fiica-sa... Zau c-a trait cu fiica-sa.
— M-a amagit cu treizeci de ruble.
— $i pe mine.
— Da mie mi-a furat o suta.
Fara sa-§i mi§te gitul, Zaharka se intoarse greoi inspre
cei care vorbeau §i spuse :
— $i voi ce va uitafi ca in buzunarul vostru in pacate
straine ? Domnul a spus : cine n-a gre$it sa ia piatra §i sa
arunce in el.
— De mult trebuia sa fii nu numai batut, da §i spinzurat.
Ro$covan, lafos, intrecind cu un cap mulfimea, cu ochii
aproape acoperifi de sprincenele ro^ii, Bor$ci incepu sa vor-
beasca astfel, incit vrabiile de pe acoperi§urile dimprejur zbu-
rara grabite :
— A$a-i, adevarat!... Oamenii s-au facut punga$i. Se ghif-
tuiesc pe datorie $i nu mai platesc niciodata. Zilele trecute
mi-au furat o vita taiata, iar intr-o noapte mi-au luat doi miei.
— Nu era lucrul tau, era de furat.
— Altceva nu $tie sa faca decit sa taie noaptea vite furate.
— $i-a pierdut rabdarea inchisoarea de cind il tot a $ -
teapta...
Glasul ro$covanului matura din nou oelelalte glasuri :
— Nu m-a prins, nu-s hof. M-ai vazut tu ?
— Te-am vazut.

349
— Daca mai deschizi gura, te fac buca^i. Imprejur nu-s de-
cjt punga?i... Nu po^i vinde nimic ; cum te intorci iti baga un
ban fal?...
In mijlocul vuietului, a larmei §i sudalmilor, se auzi un
glas $ipator, subtire, sacadat, §i printre fetele intaritate, ro?ii §i
asudate, aparu §i fata asudata a cizmarului : cirna, fara $apca,
minjita de funingine §i de pap de cizmarie, cu o curelu^a care
ii lega parul batos. Cizmarul, saltindu-se in virful picioarelor,
ridica mina $i dadea din degete :
— Aha, bani fal?i, bani fal$i... Ce urli a?a ? Ce dai sfoara
in tara ? Ce urli de bani fal§i ? Vezi, sa nu-ti plesneasca bu-
ricul...
— Tu, feeior de ca^ea, sa nu bagi pentru maria buna bani
fal$i. Faci bani fal§i ? Fa-i §i sa-ti fie de bine. Du-te in stepa
la calmuci, §i n-o sa-^i spuna nimeni nimic. Ai sa cumperi munfi
de maria, ca-s oamenii intunecati la minte, fara de ca rte; §i
apoi is si pagini, maninca stirvuri...
— Da tu, daca li-am dat un ban fal§, da-1 inapoi $i am
sa in^eleg ca vrei unul bun. Da a$a urli in toata piata parca
te-ar mulge $i faci omul sa se ru^ineze...
Zaharka se intoarse pu^in §i se uita lini$tit la lumea care
urla, lasind-o sa-$i dea drumul $i sa spuna tot ce avea de spus.
Oamenii se adunau tot mai multi. Femeile stateau abatute, cu
barbia sprijinita in palma. Fetele, nepasatoare, mincau seminte
$i rideau fara pricina.
— Cinstiti batrini, $i Zaharka ridica mina ca §i cum ar fi
spus : „S-a ispravit cu fleacurile ; acuma sa vorbim de lucruri
serioase“. Cinstiti batrini, domnul a spus : ,,Unde sinteti doi
sint iji eu in mijlocul vostru“. Cum traim noi ?... Ca paginii...
Nici tu cruce, nici tu imparta$anie, nici macar copiii nu ni-i
botezam... N-are cine-i indemna sa traiasca cu cugetul curat
§i sa nu se atinga de lucrul altuia... Mortii stau neingropati cu
saptaminile. Ce, ii e u$or popii sa vina de la treizeci ?i cinci de
verste ? Iar cind noroiul e pina la butucul rotii nu -1 mai ve-
dem cu lunile.
Pe o femeie care statea linga el o podidi plinsul. Ea i$i
$terse nasul §i spuse :
— Mi-.am ingropat copila$ul nebotezat.
— Pai, tocmai asta spun §i eu, trebuie sa ne gindim §i la
suflet.

350
— De murit murim cu to^ii, nu scapa nimeni. $i iaca de
ce nu trebuie nici sa dormim, nici sa mincam, pina ce nu ne-ora
ingriji de un laca§ al domnului.
Impreiur rasuna tunetul vocilor care aprobau :
— Drept !...
— Adevarat !...
— Nu trebuie sa ne gindim numai la trup...
Zaharka se uita iar lini§tit §i sigur in jurul lui, sim^ind ca
stapinea mul^imea.
— Sa facem o colecta. Sa dea fiecare de bunavoie cit
p oate; §i cei cu fermele partea lor, sa dea $i de la calea ferata,
iar eu dau de la mine pentru laca§ul domnului cinci sute
de ruble.
$i iar rasunara in sema de incuviin^are glasuri :
— li drept... A$a-i... Sa ridicam biserica... Fara dumnezeu
n-ajungi nici pina in prag... Adevarat graie?te omul...
— ll rugam pe Zahar Kasianici sa umble din partea ob$tei
$i sa stringa el banii...
— Il rugam !...
—. Ma invoiesc, cinsti^i batrini, dar sa se aleaga inca doi
ajutori, ca sa nu fie vorba.
Alesera ajutorii. Zahar rasufla adinc §i incepu iar sa vor-
beasca, cu un glas ragu$it, voind parca sa vire vorbele in ca-
petele oamenilor acestora care se adunasera in jurul lui :
— £j>i inca altceva. Acum citeva nop^i am ie§it pe uli^a §i
am zarit doi polili§ti. Cind ma uit la ei vad ca purtau mantalele
sul in jurul cingatorii.
„Ce-i cu voi ?“
,,Ca sa putem alerga mai u$or...“
,,Da de ce s-alerga^i ?“
„Pentru ca, spuneau ei, e plin ora^elul de derbedei... Nu-i
de trait de raul lor. Cum dau noaptea de noi, ne ?i iau la ba-
taie...“ A^i vazut ? Tocmai ei, care-s pu$i sa apere lini$tea locui-
torilor, i§i pun poalele in briu, ca sa poata fugi mai u§or
de ho$i...
Imprejur se auzi rizind din toata inima.
— Cind e pielea ta in joc nu-^i mai pasa de alfii...
— $tiu ei ca puterea le sta in picioarele sprintene...
— $i iepurele-i fericit de picioarele lui...
Zaharka a$tepta tot atit de posomorit §i de dispretuitor sa
se faca lini§te, apoi urma :

351
— Iaca de ce, cinsti^i batrini, v-am spus toate astea. Sa se
infim^eze $i la noi o police, iar asesorul sa stea aici indeob^te.
Ora.selul e comercial §i s-a intins pina hat departe ; barem sa
putem dormi noaptea.
Imprejur lumea tacu. Ineetara sa mai manince semin £e,
$i-?i interceau nedumeri^i fe^ele ba intr-o parte, ba in alta.
Apoi, ea $i cum s-ar fi abatut an vint fo§nind prin frunzi-
$ul des, se rascolira capetele ?i glasurile in larma crescinda :
— Acum vrea §i police.
— I s-a facut dor de ea.
— S-o stringa in bra^e §i sa se sarute in bot cu ea.
— Avem nevoie de police cum are chelbosul de pieptene.
$i Bor$ci, ro$covan §i pletos, acoperi toate glasurile, gonind
vrabiile care se lasasera iar pe acogeri? :
— Aha ! Nu va place ? Pentru omul cinstit politia-i cei
mai bun prieten, iar pentru ho^i §i punga$i...
Dar nici glasul lui tunator nu putu lupta $i se pierdu in
izbucnirea de glasuri care rasunau minioase peste fe^ele lucind
infierbintate $i peste padurea de pumni lidica^i in sus, de parca
un vint, stirnit din senin, ridicase maciuca in stepa buruienile
negre.
— §i-au cladit acareturi §i acuma numai polilia le lip—
se$te !...
— Sub acoperi^ de tabla somnu-i lini§tit.
— Au furat §i acum se odihnesc.
— Punga$ii !... Uciga^ii !...
— Ci^i oameni n-a^i omorit voi !...
— Nu crapa^i intr-un an cite lacrimi a$i facut sa se verse I
Zaharka facea semne cu mina, striga ceva, dar nu se auzea
nimic... Se vedea cum Bor§ci i§i casca gura neagra, peste care
cadeau mustatile roseate §i stufoase, dar nici ce spunea el nu
se auzea.
Deasupra capetelor se ridica capul cizmarului cu pletele
prinse intr-o curelu§a. Dadea cu disperare din miini, ca §i cum
ar fi zburat sau inotat, §i vislea prin aer spre Zaharka, fola-
goslovind mullimea.
Dar el nu inota, ci se silea din rasputeri sa nu cada de pe
o buturuga inalta §i ingusta pe care se coco^ase.
§i mullimea auzi glasul patrunzator al cizmarului, care nu
contenea sa lupte cu buturuga care-i fugea de sub picioare.
— Da cum sa poata ci§tiga cinstit un om cind are treispre-
zece copii ? Ce-ave^i de spus la asta ? Spune^i numaidecit ca

352
ibanu-i fal$ §i c-aduce^i poli^ia. Daca a venit vorba, apoi §tie
toata lumea ca Zaharka a facut negoj: cu bani facu^i de ursari,
■ca altfel de un'de s-ar fi imboga^it asa ? A venit aici cu o gheata
intr-un picior si cu o opinca in celalalt, §i acum ii trebuie poli-
tie... $i, ridicindu-§i sprincenele sus de tot, striga cu glas sub-
*£ire : Fra^ilor, eu declar...
Dar buturuga invinse. Cizmarul dadu pentru ultima data
din miini §i disparu.
Imprejur izbucnira risete :
— S-a scufundat...
— Ciobotarului nu-i place polifta, pentru ca coase cizme
fal§e...
Zaharka profita de prilejul ce se ivise :
— Fiecare are familie, fiecare are necazuri, fiecare vrea
sa ci^tige. Polina nu te impiedica sa faci toate acestea. Daca ai
facut ceva §i ai neplaceri din partea stapinirii, dai o buma^ca
de trei ruble, §i gata. Acum o luna au omorit intr-un bordei opt
oameni, ca sa gaseasca trei copeici. Asta-i bine ? La cei boga^i
le e greu s-ajunga, ca ace^tia se apara, au $i paznici §i servitori,
iar la omul sarac impingi u§a §i ai $i intrat... La ce trebuie sa
-cautam s-ajungem este ca omul sarac sa fie pazit $i sa poata
dormi lini^iit. Dar de police sa n-ave^i grija, ii da^i o banou^a
$i sinte^i prieteni.
— Da o sa-^i dea el citeva dupa cap.
— $i o' sa te canoneasca la sec^ie...
Mul^imea se impar^i in pilcuri, mincind semin^e §i vorbind
de ti'eburile lor. Zahar se invirtea in toate parade stringind
bani si iscalituri. Tirgove^ii se uitau piezi$, lasind sa se in^e-
leaga ca asta nu-i privea §i scuipau cojile de semin^e. Negusto-
rii scoteau cu mutre serioase pungile. Lucratorii de la calea
ferata o pornira in grup spre casa, cintind cit ii ^inea gura, le-
gindu-se de fete $i femei, iar acestea, intorcindu-se, aruncau
:sagaLnic, cu ochii stralucitori :
— Uf, obraznicii !
In spatele pravaliilor, cineva batea pe un vagabond, iar
acesta striga :
— Ah, fra^ilor ! Nu ma bate^i dinapoi ca-s batut §i am o
rana... Nu-mi atinge^i burta, ca m-a operat... Aoleu !... Aoleu !
-Nu da$i peste picioare, ca abia le simt...
Soarele asfin^ise.

24 353
In primavara urmatoare incepura sa ridice biserica.
Veni un popa nu prea batrin, cu ochii ageri §i patrunza-
tori. Se uita la locul ales pentru biserica, nu departe de cimitir,.
§i se incrunta :
— Nu-i bun.
Popa alese locul in pia^a. Reprezentantii ob§tei se impo-
trivira :
— Nici aici nu-i bun locul, e murdar, zgomot, injuraturi,
oameni be^i, batai, cuvinte urite. Nu se cuvine sa se faca bise­
rica aici.
— Ba-i bun, spuse popa fara sa-i asculte, biserica are
nevoie de fonduri. Fi^tecare om venind in pia^a are sa-$i faca
cruce §i are sa aprinda o luminarica, dar la cimitir cine a
sa vina ?
Ridicara biserica in pia^a.
La biserica veneau pu^ini oameni : n-aveau cind. Numai
siluetele obi$nuite ale batrinelor se vedeau intunecate la ve-
cernie. Lumea venea §i aprindea luminari numai in zilele
de pi at a.
In schimb, in saptamina patimilor, n-aveai unde arunca
un ac, §i slujitorii bisericii cadeau din picioare. Asa cum alta-
data, la sfir$itul unei zile de munca chinuitoare ?i istovitoare,
fiecare fugea la tractir ca sa-?i bea cinzeaca §i sa se ameteasca,
iar a doua zi sa se inhame din nou la jug, tot a$a de saptamina
patimilor lasau totul balta ?i fugeau sa se spovedeasca, sa se
imparta$easca, §i, astfel usurati, sa reinceapa a doua zi aoeea$i
via^a intunecata, injurind, punga$ind, batindu-§i nevestele ?i
copiii, bind §i lucrind pina la istovire ; iar in biserica erau
numai babe cu teama de dumnezeu, imbracate in haine intu­
necate, §i pilpiiau pu^mele luminari saracacioase.
Dar se obi§nuisera cu biserica lor. Se obi?nuisera sa as­
culte §i sa numere ceasurile pe care le batea clopotnita. Clo-
potnita era mica $i joasa, dar clopotele erau puternice si se
auzeau departe in stepa.
E drept ca Efim, paracliserul bisericii, suna dupa un sis-
tem al lui propriu, dar oamenii se deprinsesera cu el. Grabea
seara, ca sa se culoe $i el ?i ora$elul mai devreme, batind cea­
surile la fiecare jumatate, ba §i la mai puj:in. In schimb intin-
dea noaptea, batind la doua sau trei ore o data, cind il trezea.
durerea de picioare. Atunci ie§ea din camaruta lui, i§i scar-
pina indelung spinarea, se uita la cerul instelat §i apoi tragea
de fringhie cit i se parea.

354
Tirgove^ii incercau sa-i indrepte slstemul.
— Auzi, a batut ceasul opt.
— Care opt ? li $apte.
— Care $apte ? Soarele-i doar de doua suli^e. Scade doi
§i iese §ase.
— A plouat noaptea. 11 dor picioarele §i vrea sa se culce
mai repede. Iaca de ce bate mai devreme.
Se obi$nuisera §i cu clopotul mare batind a primejdie, care
rasuna citeodata noaptea nelini^titor peste ora$el, in timp ce
totul era luminat de o lumina singerie 51 tremuratoare, cind
fumul ro§u acoperea totul, cind luind foe goneau in vint stan-
cu^ele aprinse §i se auzeau necontenit in noapte gl^surile-oa-
menilor, §i zburau innebunifi hulubii de un trandafiriu aprins,
iar clopotul, trezind nelini§tea §i oamenii, i$i cinta cintecul in
mijlocul acestei sumbre veselii.
lama, stepa infuriata $i alba ca moartea i?i revarsa visco-
lele peste ora$el. Noaptea oamenii inchideau mai bine u$ile §i
obloanele §i puneau mai devreme eapacele la eo$urile sobelor
incinse.
— Ohoho, a inceput viscolul, spuneau facindu-$i cruce.
Iar viscolul vuia in co§ §i pe acoperisuri, batea furios in
obloane §i oerea cu glas omenesc sa -1 lase sa intre in casa prin
perefi.
In nopfi de acestea ulifele amorfeau. O viafa neinsufle-
^ita, care-§i avea legile ei, acoperea totul cu o mantie larga $i
alba, §i umbla pe ulife §i prin pie^e, trecea printre case $i gar-
•duri, ingropindu-le rece sub troienele care se gramadeau, iar
in virtejul piclei albicioase $i tulburi, in glasurile care se pier-
■deau in noaptea tumultuoasa se auzeau, cind pierzindu-se, cind
revenind, bataile limpezi si masurate ale clopotului.
Femeile, incalzindu-se in paturile lor calde, ascultau che-
:marea metalica neostenita $i neadormita, razbind prin marea de
zapada rascolita de viscol, si-$i faceau cruce :
— Apara $i miluie§te, doamne, pe calatori $i pe acei ce au
ratacit drumul.
In nop^i ca acestea, Efim cel $chiop era omul cel mai de
;seama in orasel.
Glasul de arama al clopotului rasuna toata noaptea, cind
cufundindu-se si inecindu-se in zapada, cind reaparind in frin-
turi purtate de vint peste stepa nemarginita, care, moarta §i
.ameninlatoare, se dezlan^uise din plin.

24 * 355
Iar diminea^a, cind viscolul se domolea §i stepa introienita
sclipea in soare cu risul ei impietrit, oamenii aduceau in ora§el
pe cei rapu^i de inghet;, in sanii trase de car
Le erau ochii §i fe^ele albe, gitul §i miinile sucite ciudat,,
iar trupurile impietrite sunau ca sticla cind se ciocneau. li cu-
legeau din troienele de la marginea ora^elului, pe linga gradini,
cimitir, bordeie, §i Efim spunea cu mindrie :
— A^i vazut ? S-ar fi pierdut cine ?tie unde in stepa, in -
tr-o ripa sau intr-un ?an^, §i nu i-a^i fi gasit pina la prim avara,
dar a§a s-au luat dupa sunetul clopotului §i-aproape au ajuns
in ora$el.
Se deprinsesera cu bisericuta lor §i spuneau :
— Sa-i dea dumnezeu sanatate lui Zahar Kasianici, lui i-e>
datoram, §i-l alesera starostele bisericii.

— Kolea draga... Ce-i cu tine, Kolea ?...


li tremurau miinile stra§nic, §i buzele i se schimonoseau
era intr-o stare vecina cu disperarea, presim^ind o noua durere.
o noua nenorocire. £j>i de§i legaturile dintre ei, via^a lor, atin-
sesera o limita dincolo de care nu putea fi mai rau, mai rama-
sese inca un ultim lucru de pierdut, pe care nu -1 cuno^tea, dar
in fa|a caruia tremura instinctiv §i ii venea amefeala.
— Kolea !...
El zimbea fara nici un rost, cu un zimbet care nu era al
lui, ridicind cu greu sprincenele ?i incurcind cuvintele care i s e
lipeau de limba.
— Draga, totul se termina, se termina cu bine... Te iubesc...
dragS... te iubesc mai mult ca ochii din cap.
Ea i$i apropie cu frica $i cu o u§oara scirba fa£a ei de a lui,
$i de?i tocmai la asta se a$teptase mirosul de coniac o mira.
El ii saruta cu vinova^ie mina. In mintea ei fulgera gindul
ca asta se intimpla de mult §i ca forma sub care se petrecea era
ingrozitoare, ca el se inchidea la el in odaie $i bea pe infundate
cite pu^in, ca sa nu se observe.
Inainte, cind ii facea scene, ea plingea in hohote, il cople-
$ea de repro$uri, iar in sufletul ei clocotea o sete arzatoare d e

356
lupta, o sete nebuna de a birui, setea de a supune viafa voinfei
sa le ?i a$teptarea ascunsa, nelamurita, ca pina la urma drepta-
tea va fi de partea ei.
Acum n-avea cu ce lupta ; murise ceva in ea $i se apropia
deznodamintul.
Ea se uita cu atenfie la fa$a draga. Doamne, cum se schim-
base ! Trecuse oare intr-adevar atita vreme ? In locul barbi^o-
nului ondulat, crescuse o barba mare, care-i acoperea toata fafa.
Avea pungi sub ochi, burta mare, iar pe fa^a puhava se citea
nepasarea.
— Kolea !... Kolea !...
„Dar a cui e vina ? $i cum s-au intimplat toate treptat $i
pe nesimlite. Dziankovski e acum stapin pe situate. Un scir-
bos. In purtarea lui fa£a de mine e ceva batjocoritor. Toate se
fac dupa cum vrea el, iar Kolea zimbe§te numai §i accepta. §i
tofi funclionarii nu-i dau lui Kolea nici o importan^a. E fara
-voinfa, ca o cirpa !... Ah, doamne, doamne, ce viafa mai e $i
asta !...“
Se duse in odaia ei. Lua oglinda $i din oglinda n-o mai
privi fa£a fermecatoare §i tinara de altadata. Timpul lucrase, $i
cre$uri subtiri se intrezareau la coada ochilor.
Elena Ivanovna i§i ingropa capul in pema, udind-o cu la-
crimi inabu^ite. Apoi i$i indrepta parul §i se duse in odaia co-
pilului.
Feti^a isi terminase chiar atunci lecfiile §i states de vorba
cu guvemanta.
— Katiu$a, ai ispravit ?
— Am ispravit, mama. lnchipuie§te-(;i, M a d e m o is e lle spune
ca in Franca Flaubert §i Maupassant sint pu^in citi^i. Mama,
mama, inchipuie§te-li, pu^in citi^i...
— Chiar a$a e ?
— Da, M a d a m e .
— Dar ce se cite$te acolo ?
— Mamica, diferite suplimente proaste ale gazetelor $i re-
viste de duzina.
— Pare ciudat, $i nici nu te pofi impaca cu gindul ca Mau­
passant sa nu fie citit in patria lui.
— L ’ a r i s t o c r a t ie in t e l e c t u e l l e 1 cite$te pe Maupassant §i pe1

1 A risto crafia in te le c tu a la (in lb. franc.).

357
al^i clasici, dar masele, diven^ii c o n c ie r g e s 1, baietii de pravalie*
$i al^ii de teapa lor nu citesc de loc.
„§i eu care am lost geloasa $i de ea... Are un ochi mai mic
.■fi de alta culoare...“
— Haidem, Katiu?a.
Se luara de bra£ §i ie$ira.
— Dar ce mare te-ai facut, feti^a mea draga, o adevarata.
domni$oara.
— Uite, mamu^a, sint tot a§a de inalta ca §i tine, i^i ajung;
pina la umar $i pot merge la brat cu tine.
— Acum e?ti doar prietena mea. Nu 'mai sint singura....
Vezi, mi se pare ca vine cineva.
— E cineva de la gara pentru tata.
— Ba nu... Ah !...
Feti^a fugi $i glasciorul ei rasuna in antret :
— Unchiul... unchiul... unchiu Petea...
Dar era oare acesta unchiul Petea ? Inalt, slab, cu obrajii
sup^i, era imbracat intr-o haina cenu$ie $i uzata de student.
Pantalonii ii erau destrama^i jos §i le lucea turul... Purta o
barbu^a ascu^ita.
Luara masa toll patru $i cu M a d e m o is e lle . Unchiul Petea
i$i legase servetul in jurul gitului, minca ?i intre feluri vorbea
tot timpul. Feti^a il privea cu mare aten^ie, de teama sa nu-i
scape vreo vorba.
— Dar parca po^i povesti tot ! Am mers $i cu renii. Intr-o-
zi am plecat cu un tovara?. Era ger §i zapada era albastra.
Sania era ingusta. Ne-am tras glugile pina peste ochi. $edeam
pe marginile saniei si abia ne tineam. Picioarele ne atimau,.
lasind dire in zapada ; le-am pus apoi pe talpile saniei'. Renii
aveau coame uria$e $i fugeau de mincau pamintul, iar cu co-
pitele aruncau zapada care-ti taia fa^a §i te orbea. Trebuia sa.
fii tot timpul cu ochii in patru, pentru ca o clipa de nu erai
atent, te $i arunca din sanie §i acolo ramineai. Mergeam tot
inainte §i zapada sclipea de te obosea. Rasuflarea ne ingheta.
N-aveam chef de vorba ?i taceam. Am mers a$a multa vreme.
Am intrebat pe tovarasul meu :
,,Cum crezi, sa fi facut noi vreo douazeci de verste ?“ El
tacea. Credeam ca n-aude §i am tipat : „Oare am facut douazeci
de verste ?“ El tacea mereu. „De ce taci ?“ am intrebat eu iar,1

1 P ortari (in lb. franc.).

358
§i m-am intors. Locul in sanie alaturi de mine era gol. Iar in
urma, cit cuprindeam cu ochii, nu vedeam pe nimeni. Ce se
intimplase cu el ? Iar renii zburau si aerul imi taia fa|a. Am
tras de hafuri ?i-am cotit intr-un troian. Am sarit din sanie si
am prins-o din mers sa nu se rastoarne. Am stat o clipa §i
m-am uitat imprejur. Nu era nimeni. Imprejur inalbea tundra
§i pe o intindere de o suta de verste nu se vedea nici un tufi$.
Parca 1-ar fi inghi^it pamintul. M-a cuprins nelinistea. Am in­
tors renii, am sarit in sanie $i am pomit inapoi. Facusem vreo
zece verste cind vazui venind spre mine pe tovara§ul meu su-
parat $i injurind. Imi spuse ca, in timp ce treceam printr-o
adincitura, cascase gura $i fusese zvirlit din sanie, iar eu, ocu-
pat cu renii, nu bagasem de seama. De nu vorbeam a§ fi mers
a§a inainte mult $i bine, iar el ar fi inghe^at.
Feti^a batu din palme.
— Unchiule, §i la noi s-a intimplat ceva ! A venit para-
cliserul...
— A$a se uita Katiu$a tot timpul la mine, incit ma tern sa
nu ma manince cu cizme cu tot.
— Cizmele ^i-s vechi, $i au intr-o parte o gaura. E§ti ba-
trin, unchiule ? De ce ^i-s obrajii cenu$ii ?
— Da, ai incarun^it. Sa-^i tom ? $i Polinov apleca preve-
nitor §i cu blindeje sticlu^a de cristal glefuit, care ciocni mar-
ginea paharelului sco^ind un sunet tinguitor.
— Toarna-mi. Incarun£e§ti cind tragi cinci ani mi^a de
coada la Arhanghelsk. I^i tremura miinile.
— Asta ^i-a venit nu demult, spuse oftind Elena Ivanovna.
— Vezi paiul din ochiul fratelui tau, dar birna... Polinov
i$i desfacu buzele umede §i dadu pe git paharelul.
— §i cind te ginde$ti, parca toate au fost mai ieri : §edeam
in sufragerie §i discutam cu aprindere. Afara era noapte intu-
neooasa. Katia dormea, iar Petea incepuse sa cinte A r i a To-
r e a d o r u l u i cu un glas aducind a behait. Ce baiat frumos erai.
— Unchiule, §i la noi s-a intimplat ceva. Dupa sfe$tania
de la scoala, preotul a venit la noi la masa. Paracliserul s-a
apropiat in virful picioarelor de perete §i a inceput sa se uite
la hirtia de prins mu§te, atirnata in perete §i care era plina
de mu§te. S-a uitat cit s-a uitat la ea, s-a intors catre mama §i
i-a spus :
„Ce tablou minunat ! Mu^tele sint ca vii“. Crezuse ca erau
pictate.
Toj;i din jurul mesei se inviorara.

359
— Unchiule, de ce ti se trag buzele in jos ?
— Cu-um ?
. „E schimbat“, i$i spuse Elena Ivanovna, uitindu-se la col—
turile lasate in jos ale gurii lui.

Seara, dupa oe se spalase ?i se odihnise, unchiul Petea trecu.


prin ora§el §i se indrepta spre mahalaua muncitorilor.
Din gara veneau zgomote §i lumina electrica izbucni cum
se insera. Pe strada larga ducind la gara, pe care treceau necon-
tenit oameni §i caru^e, zapada era batatorita §i cenu^ie. In ge-
rul de seara care nu se intarise inca pluteau intre cele doua
$iruri de case ale strazii glasuri, scir^iitul talpilor de sanii, stri-
gate, injuraturi §i sforait de cai.
In gradini^ele din fata caselor inalbeau iernatic copacii
goi ?i in geamurile inghetate se aprrndeau lumini aburite farat.
luciu.
Din pravalii veneau fi§ii de lumina care se a$terneau de-a.
curmezi$ul strazii luminind zapada ?i trecatorii. La rascruce,
luminat de la mustatile roseate pina la virful patrat al cizmelor
statea un politist in uniforma, cu c&ciula, cu nasul ro$u, cu fata
blinda ?i somnoroasa.
Un om cu nasul ascutit $i fata ingindurata, plina de co§uri,
venea in goana incovoiat, cu o scarita pe umeri, aprinzind ra-
rele felinare cu gaz. ,,Nu mai recunosc nimic“, i§i spuse Piotr,.
apoi coti intr-o ulicioara. Cu cap§oarele plecate, doi copii tra-
geau, opintindu-se, o saniuta cu o putinica in care plescaia apa.
Mereu intilnea oameni grabiti, in caftane vatuite sau in scurte
groase.
— Nu $titi unde sta Ivan Matveevici Volkov ? A fost pe-
vremuri ajutor de mecanic.
— Volkov ? Care sa fie acest Volkov ? O fi oare macelarul
firnait, cu nasul turtit ? se intreba omul imbracat intr-un caftan
vatuit. Se spune ca firnaitul ii vine de la o boala. De doua ori
i-a fugit nevasta...
— Nu de boala, da pentru ca 1-a batut cu bita, protesta cu
indignare o femeie cu glas subtire, oprindu-se si amestecindu-se-
inveselita in vorba. $i nu i-a fugit nevasta, ci a gonit-o singur ;
o §tiu eu bine, chioara §i merge tragind un picior. Sa nu fie
butnarul care sta in mahalaua unde-s bordeiele noi ? E ?i Vol­
kov, $i parca tot Matveevici ; pronumele i 1-am uitat : sau Ivan
sau Mitrofan.

360
— Multe mai §tii !... Butnar !... Are $ase oopii ?i umbla fara
pantaloni. Chiar zilele trecute mi-a adus o putinica, care tot
curge. Da tu nu vezi ca intreaba un om cumsecade ?
— Aha, da, Volkov, Ivan Matveevici, spuse suparat cineva
care trecea pe linga ei imbracat cu un palton rupt. Acum nu
mai e ajutor, e mecanic. Duce trenuri de calatori §i-§i are ca-
su^a lui. Du-te dumneata in Livada Gi?tei. $i lasind impresia
unei fe|e galbene §i enervate, cu musta^a neagra zbirlita §i bar-
bi$a rara, tatareasca, le arata spatele rupt al paltonului §i
disparu, in timp ce din clopotni^a de lemn batea ora cinci.
— Da, da, da !... spuse repede, inveselit omul in caftan.
A$a-i, chiar in Livada Gi$tei. Acolo i§i are el casu^a, albastruie
ca cerul §i cu acoperi§ul ro$u. Da, da, da. Da acela de care-^i
spuneam e fimait.
Piotr gasi casa albastruie din Livada Gi$tei $i batu cu ine-
lul in u§a.
Un rastimp mai lung nu raspunse nimeni. Linga u§a
mieuna o pisica §i tremurind ridica din zapada ba o laba, ba
alta. Din partea cealalta a uli^ei, un om cu pletele prinse intr-o
curelu?a, numai in izmene §i intr-o cama^a de stamba ie?ind in
afara, sari saltind in zapada cu picioarele goale §i incepu s&
inchida cu furie obloanele, mai sa le scoata din lifini, huruind
cu drugii de fier §i strigind suparat :
— Ei ? !
Iar de dupa geam se auzi inabu§it:
— Gata.
£j>i inchizind ultimul oblon, fugi tot atit de fulgerator pe
poarta, saltind jucau§ pe zapada.
Petea batu iar cu inelul in u$a.
De dupa u$a care raminea inchisa, se auzi un glas de
femeie.
— Cine-i acolo ?
— Aici sta Ivan Matveevici Volkov ?
— Aici. Da ce vrei dumneata ?
— Pot sa-1 vad ?
— Da dumneata cine e$ti ?
— Am treaba cu el. E-acasa ?
Femeia de dupa u§a tacu. Apoi i se auzi iar glasul :
— Acasa. Da ce treaba ai cu el ?
— Pai, cum a§ putea sa-^i spun prin u§a ?
— Ei, a$teapta, iaca-ndata.

361
Piotr sta §i a§tepta. Pisica se freca de piciorul lui torcind
$i incalzindu-§i labele. Drugul de fier de dinauntru se lovi cu
zgomot de podea, zavorul hir^cii, u§a se crapa §i chipul unui
barbat inalt aparu intunecat de dupa u§a, intrebind cu glas
hotarit :
— Ce dori^i ?
— Nu ma recuno^ti, Ivan Matveevici ?
Acesta se apleca pu^in sub pragul de sus. Pisica se furi$a
h o ^ t e printre picioarele lui in odaie.
— N-o fi Piotr Ivanovici ? Nici nu mi-ar fi trecut prin
minte. Ce oaspete nea^teptat!... Da ce stai in ger ? Poftim...
poftim inauntru !...
Piotr intra, §i in tinda intunecoasa intrezari disparind o
rochie alba.
— Poftim. Vezi sa nu te love$ti de pragul u$ii, care-i cam
jos. Poftim aici, in odaie. Polina, unde-s chibriturile ?... Aa,
iaca-le aici, aici...
Piotr statea in intuneric — trebuie sa fi fost in mijlocul
odaii — cu miinile u$or departate de trup, fara sa se mi$te, de
team a sa nu rastoame ceva.
Scapara o dira de foe sub^ire ca o a^a, §i un chibrit im-
pins neindeminatic sub sticla se inchirci $i se rupse de fitilul
aprins.
— $i eu care ma gindeam cine sa fie, spuse Volkov, pu-
nind sticla de lampa ?i globul cu flori artificiale prafuite.
§i indata se putu vedea cum se §tersesera culorile §i tra-
saturile tinere^ii, si pe fa^a slaba, cu pielea u§or bo^ita §i cu
urme de funingine si de pacura rau spalate, se citea monotonia
muncii de fiecare zi.
§i ca $i cum ar fi avut o legatura launtrica cu aceasta fa^a,
aparu din intuneric odai^a mica, cu §ase scaune de lemn re-
curbat, cu o masu^a intre doua ferestre, cu o soba ingusta de
teracota intr-un colt, 011 fotografii in cadre identice, atimind
in ordine pe pere^i, reprezentind mecanici cu fe^ele impietrite
?i cu ochi rotunzi §ter$i sau grupuri de muncitori in picioare,
uitindu-se incordat drept inaintea lor, iar in mijloc, pe un
scaun, inginerul surizind mul^umit de el insu$i.
— Ei, $ezi, $ezi. E$ti de mult prin meleagurile noastre ?
Indata face ceai §i avem sa ne incalzim. Polina, Polina !...
De dupa u$a se auzi acela$i glas de femeie :
— Ce-i?

362
— Ce se aude cu oeaiul ?
— Indata-i gata.
— Ei, ce mai este nou ? Nu ne-am mai vazut de am car
de ani.
— Dumneata te-ai insurat ?
— Cum sa nu, am $i doi copii. Stai mult pe la noi ?
— Nu ?tiu.
Femeia cu pieptul saltindu-i tare sub polcuta de stamba
intra §i saluta oaspetele pe sub sprincene, cu fata rotunda §i
prietenoasa. Tinind tava cu o sfiala neindeminatica §i tine-
reasca, o puse pe masa, a^eza la capetele mesei cite am pahar,
pentru barbatul ei $i pentru musafir, vadind miini aspre de
momcitoare, cu omghiile negre netaiate. Farfurioara cu pesmeti
o puse intre ei indreptind-o ca sa fie tocmai la mijloc.
Apoi se intoarse, ca $i cum §i-ar fi spus singura ca facea
lucrurile prea incet $i dizgratios, §i dadu sa piece.
— Asta-i nevasta-mea, Fiocla. Ca sa arat ca ne-am civili-
zat ii spmi Polina.
Ea intinse mina facuta cau? §i intoarse capul intr-o pao~te.
De dupa u$a rasuna am glas plingator de copii :
— Maa-ma ! Inea-ka-a ma trage de nas.
Fa|a femeii se lumina si deveni expresiva.
— Ma cheama, §i zimbi moale.
— Dar moilte s-au schimbat aici.
Dupa vechiul lui obicei, Volkov i$i dadu §i acum la o parte
parul de pe frunte.
— Apai cum ! Au ridicat biserica. Foi?orul de foe 1-ai
vazut ? La anul cladesc inchisoarea. De$i Zaharka-i un pomgas
$i am exploatator, a ajutat mojlt la boma orinduire a ora§ului.
A deschis o fabi'ica uria$a de tutom, o fabrica de omtdelemn §i
o mare tumatorie de font a, omde lucreaza aproape doua mii de
momcitori. Pe oditele principale stau politi?ti, iar noaptea omibla
patrule §i se fac razii, prinzindu-se tot felul de golani $i de
vagabonzi. Acum nu mai sinit porcariile de altadata, cind oirlau
in goma mane pe strazi ?i se legau de femei.
l§i dadu iar la o parte parul de pe frunte. Pio.tr vru sa-§i
aduca aminte corni vorbise a t u n c i in stepa, dar nu-i fu cu
putinta.
— Am o treaba cu duirmeata, spoise sec Piotr, ridicindu-se

363
§i mergind de la un capat la celalalt al odaii. Cite$ti S v e t 1 ?
intreba el ridicind un ziar de pe prichiciul ferestnei.
— D-da... da nici n-am tirnp de citit. Cobor de pe loeomo-
tiva §i, cum ajung aoasa, adorm dus. ll iau citeodata de la popa.
De fapt, pentru familie, sint abonat la N i v a 12.
Piotr se opri §i se uita linta la el.
— Spune-mi, oe se aude ou muncitorii ?
U?a se intredeschise pe nesimtite.
— Nimic.
Volkov se intun eca. Ochii a se lipeau de oboseala.
— Dar trebuie sa fi ramas ceva din fostele organiza'jii ?
— A? !... $i facu un semn eu mina. Ce organizalii ? Cind
au bagat mai multi politi$ti decit muneitori.
Piotr surise :
— Dai- Chiorul ?
— Chiorul ? Asta e de mult mecanic §i are casu^a lui.
— Dar Budarin ?
— S-a insurat §i are $i el casu^a lui.
— Dar Spobolanul ?
— A cazut la patima be^iei.
— Dar Cimpitul ?
— In Siberia de rasarit. L-au trimis pentru zece ani §i
cine 5tie daca-i mai dau drumul.
— Dar Tep?
— Dumnezeu sa-1 ierte. S-a spinzurat in inchisoare.
— Ceva legatuni au ramas totu$i ?
— Ce legaturi ? Parca te mai po^i in^elege cu oamenii
de azi ! Nu^iai la mincare se gindesc.
Crapatura u§ii se largea tot mai mult. In s fir sit u$a se
deschise larg $i in prag aparu gazda. Statura ei tinara §i voinica
avea ceva nou. Ochii ei nu mai caitau sfio$d, ci drept in fa^a,
§i ii tremunau nariie.
— Pai, se poate ?... Cum spume acuma cineva un cuvint
il ?i inha^a. Da noi avem familie. Vai de noi ce-ar fi !
Avea un glas rastit ?i strident, care umplea odai^a mica.

1 S v e t („Lum ina") ■— g azeta p o litica, econom ica ?i lite ra ra cu te n d in te


u ltra n a fio n a liste c a re a p a re a la P e te rsb u rg p e v re m e a aceea.
2 N i v a (,,O gorul") — re v ista lite ra ra ilu stratS , edit&tS la P e te rsb u rg
in anii 1870—1918.

364
— $i printre muncitori skit destui tradatori, spuse Volkov
§i, incruntind sprinoenele, ridica glasul. Fioda, du-te $i vezi de
copli. Apoi casea, uitindu-se in tavan. Ma chinuie^te nesomnul.
Fac optsprezece ore pe locomotiva, §i apoi, §tii, pic de oboseala.

Se fumase mult, era sbrimt §i inabu§itor, $i fetele erau


toate tinere, imberbe §i cu obrajii supl^i, atit de caracbaristice
muncitorilor.
— Tovara$i, trebuie sa pun chestiiunea deschis ?i raspicat :
cine vrea sa mumceasca la noi trebuie sa se supuna discipline!
de partid. Nu trebuie facut nici un pas peste indicatiile comi-
tefcului. Cine nu vrea sa se supuna n-are deciit sa piece.
Petea vorbea taios $i suparat, fara sa se intinda prea mult
§i o cuta adinca i se sapase intre sprincene.
— Dati-mi voie : cum a?a ? $i daca am felul meu de a
gindi... Ei §i ?... Fiecare sa-§i dea osteneala sa aduca folos cauzei
§i nu sa lucreze numaidecit dupa ordine...
Un mundtor cu fa^a tinara, usca^iva §i supita §i cu sprince-
nele tot atit de incruntate ca §i ale lui Petea, i§i apara cu
staruitoare dirzenie gindul, fara sa se sfiasca de faptul ca-i
venea greu sa se exprime.
— Da ce-i asta ? $i eu ?i fiecare dintre noi aici parc-am
fi ni$te cai ! Ne inhama la o caru^a straina, in hamuri straine
$i ele, §i alearga, baiebe, nu sta pe loc. Vreau §i eu sa cintaresc
lucrurile, §i cite alteie...
Cedlalfi taceau. Petea sim^ea du^manie in taoerea asta. Se
vede ca $i ei sim^eau acela$i luoru, dar nu indrazneau sa-1
spuna.
— In primul rind, nimeni nu va sile^te, $i e curios sa vor-
beasca cineva de ham acolo unde oamemii muncesc in numele
libertatdi. In al dpilea rind, a id nu se face nimic dupa bunul
plac al cuiva. Chestiunile se hotarasc cu majoritatea votnrilor
§i nu de catre unul singur. Da cum v-a^i putut inchipui voi ca
snar puitea lucra altfel ?
Ei se sim^eau tot mai incle^tatd in argumentele lud logics
§i, de§i exterior pareau sa le acoepte, i?i pasfrau in fundul
sufletulni lor o tainica rezerva oe trebuia deocamdata ascunsa.
— Desigur !... Ce sa mad vorbim !...
— Drept !... se aiuzira glasuri.
Petea muncea fara ragaz. Organiza cercuri de lectura, pro-
cura literatura ilegala, stabilea legaturi cu muneitoiii de la
calea ferata. $i cu cit lucrurile mergeau mai bine, cu atit

365
cuvintele lui, §i raporturile lui eu ceilalti deveneau mai reci,
cu atit mai despotic Si silea pe cei din jur sa munoeasca §i cu
atit mai iu§or i se supuneiaiu, de§i ou o tainica du$manie pe care
el o simtea.
Acum nu mai era in el decit un singur Petea, $i aoesta
vedea lucrurile a$a cium erau de fapt, sau mai curind a§a cum
apareau ele tuturor celorlal^i. Stepa era pustie, plictisitoare,
goala, ou ferme presarate ici §i colo. Ora^elul era plin de tirgo-
ve^i pe jumaitaite salbaitid, care se zbateau intr-o lupta nabu^ita
$i apriga. In ceea ce p rivate cultura, muncitorii nu se de-
■osebeau decit putin de ace^tia, $i trebuia sa incepi cu ei totul
de la azbuche. Scopul in numele caruia miuneea Petea se
pierdea departe, nespus de departe in zilele nedeslu§ite care
aveau sa vina, ?i in aceasta privin^a el nu se amagea nici o
d ip a. Dar undeva, in fuindul sufletului, i se gramadise ceva
care il imboldea sa lucreze fara explicate fare dovezi, fare
incurajari din afara ; §i asta il silea sa se scoale diminea^a in
graba, $i dupa ce sorbea citeva inghitituri de ceai, sa fuga,
ferindu-se §i ascunzindu-se, sa mearga cu trenul $i sa sara din
mars inainte de a ajunge in stable, parourgind restul drumului
pe jos, ca sa nu fie retinut la sosire ; sa se certe ?i sa lupte
cu ai lui, §i sa traiasca intr-o ve§nica incordare, a$teptindu-se
sa fie ares,tat. Cuvintele „plusvaloaire“, „regimul burghez",
„lupta de dasa“ §i alitele, de care se folosea necontenit, de-
venira pentru el tot atit de obi^nuite, oa semnul crueii pentru
un credincios.
— Petea, spunea compatimitoare Elena Ivanovna, tumin-
du-i ceai, ce obosit e?ti !
— Unchiule Petea, fad revolutie ? intreba Katia, fara sa-si
ia de la el ochii ei scimteietori.
Petea ineepu sa umble suparat iprin odaie.
— Unchiule Petea, te rog nu te supara. Am oitit despre
TVLarea Revolutie Frenceza. Unchiule, de ce era Marat de partea
poporului si de ce Charlotte Corday, care era a$a de frumoasa,
1-a omorit ?
— Ai §i ajuns sa dte?ti despre revolutie ?... De unde aeest
spirit de fronda la tine ?
— Inchipuie?te-ti, se duce la tata-saiu in biblioteca $i
•cite§te cartile la rind.
— Trebuie sa-i tragi o batade $i s-o pui la colt. N-are ce
cauta in biblioteca, trebuie sa invete.

366
Katia sarea ft>paind pain odaae §i cinta :
„F o r-m e z vos 1 b a t- ta illo n s !...“
$i, faoindu-$i un glas gros ca de bas, adauga fonfait :
21
„ P o u r la n a - t i o n ! .. . “
— La toamna am s-o due la liceu ?i am s-o dau interna,,
are sa dea examene de-a dreptul pentru dasa a treia. Are sa.
poala, pentru ca-i capabila. Am sa ramin singura. Petecika,
viafa noastra e foarte, foarte grea. $i Elena Ivanovna i§i §terse
laciimdle care-i umezeau ochii. Un strain nu vede nimic. Dar
eu sint foarte nenorooita... sintem foarte nenorocift. Kolea bea...
sa nu spui nimanui, §i incepu iar sa plinga, bea de multa vreme
$i, ceea oe e mai grav, pe ascuns $i de umul singur.
— Am observat.
— Nu $tiu cum are sa se sfir^easca. Mi-e a§a de greu, a§a
de greu.
$tergindu-§i ochii inrosift $i suflindu-§i nasul in batista
de linon, spuse, ridicindu-?i spre el ochii plini de dragoste :
—- Petecika, tu nu te mai insori ?
El puse jos paharul, facu cu mina un gest de suparare
$i iesji.
Cind 1-au petrecut pe Petea la plecare, Katia se ftnea de
el ca umbra lui, iar Elena Ivanovna ii spunea cu duio^ie de
mama :
— Petecika, e u§or §i placut sa iube^ti, dar ce-i important
e oeea ce urmeaza. 1ft aminte^ti cind ai plecat de aici ultima
data ? Erai atit de rumen §i de voinic, inert imi venea sa zim-
besc cind ma uitam la tine, ft mi se incalzea siufletul. Iar acum
ai ochii atit de obosift ft cofturile gurii ft s-au lasat in jos.
— Toft sfir$esc a§a.
— §i eu, unchiule Petea ? $i eu ?
— Ai sa te marift ft tu.
— Va-ai !...
— Ai sa ai ft tu easu|a ta...
— Vai ce rau efti, unchiule Petea.
— Ramineft cu bine !...
— Drum bun, dragul mou !...
1 ..Form afi b a ta lio a n e le v o a stre " (in lb. franc.) v e rs din M arsilieza,
c in te c rev o lu fio n a r francez, m ai tirz iu im nul n a tio n a l al F ran tei.
2 ,.P en tru n a tiu n e " (in lb. franc.) v e rs din acela$i cin tec.

367
XI

La Zahar Kasianici lucrurile se schknbasera. Nu mad tinea


pe linga oasa nici bacanii, nici pravalii, nici hoteluri, nici de-
pozite de cheresrtea. Toate era'll impra^tiate prin ora^el. Ne-
contenit fumegau co§urile inalte ale fabricator $i uzinelor lui.
Nu depante de fabrica, acolo unde fusese cindva un han,
se ridioa o oasa ou trei rinduiri, austara, oarecum intiunecata,
vopsita in cafeniu, cu ferestre semigetice §i o marchiza de
sticla deasupra scarii. Intreg rindol de jos era ocupat de birouri,
iar in cele doua rindurd de deasupra locuia Zahiar Kasianici §i
cu Serioja.
Serioja crescuse, dar avea acela$i cap prea mare §i obrazul
galben, iar ochii lui mari, care se opreau miratd ?i atenti asupra
tuturor lucrurilor, aveau cearcane intunecate.
Era slab, de parca trupul lui firav invelea anevoie oasele
as cutile §i, potrivit cu slabiciunea ?i debilitatea lui, era incet
$i neindeminatic.
Afacerile uria^e pe care le oonducea cu dibaoie Zahar Ka-
sianici $i care se intindeau §i ore^teau putemice, progresind in
virtutea inertiei ci^tigate, ii luau tot timpul. Venea acasa, isi
scotea haina, intra in salon, se inchina, facindu-$i cruce la
icoanele mari imbraoate in inveli^uri grele de argint, §i chema :
— Serioja !
Chiar numai numele acesta rasunind in pusitietatea salonu-
lui uria§ ajungea sa trezeasca In inima baitrinului o senza^ie
de lini$ite, de intdmitabe, senza^ia caminuiui.
— Ce-i, bunicule ? se auzea un glas slab $i tinar, care
umplea deodata toata casa rece.
Se a§ezau impreuna la ceai sau la masa, §i-l pofteau §i
pe profesorul lui Serioja, care locuia.la Zahar Kasianici.
Aoesta purta uniforma de student, era miop, §i se insurase
din inlimplare da o mo§ie unde staituse intr-o vara, oa medita­
tor. Lucrurile se peitrecusera asitfel. La un conac care fusese al
unui boier, staitea la iprinz in jurul unei rnese mari itoata familia
mo§ienului; el, un om voimic ce se tragea dintr-un neam de
tarani chiaburi, neviasta lui, care era ofticoasa, o profesoara a
fetelor, ou miind mari §i ro$ii §i cu faj?a ^tearsa, §i studentul
care medita copiii.
Studentul se thiea rezervait §i t®apan, iar pe profesoara
n-o saluta decat cind se intilneau la masa.

368
— Nimeni mi da banii degeaba, i§i incepu mo$ierul dis-
cursul. De 'tocme$ti o sluga, o iei oare ca sa doarma ? Cind ma
uit deunazi, in loc sa inve^e, fetele sareau coarda.
— Aveau recreate, spuse invaj;atoarea abia auzit, inro^in-
du-se ca focul §i inghd^md supa printre lacrimi.
— Re create !... Cunoa^tem noi oe fel de recreate. Daca
$i muncitorii ar avea recrea^ii de acestea, scrum s-,ar alege din
tot. Ca de... se sitringe in corset, i$i mi$ca dinapoiul in dreapta
$i in stinga $i pentru asta ia ?i bani.
— Cum indrazni^i s-o ofensati ? sari ca ars studentul, $i
pocni atit de tare cu pumnul in masa, incit tacimurile sarira
toate in sus, zanganind tinguitor.
Mo$ierul incremeni, $i toti i$i ^ineau rasuflarea.
— Da tu... da tu dupa cine e?ti ruda cu ea ?
— Taci sau iti sparg capul... E logodnica mea !
'— Ei, ei... te-ai $i suparat... Trebuia sa spuneji... ce sa
mai... ?
Peste trei zile se cununara, iar dupa o luna, nein^elegin-
du-se intre ei, se desparjira.
— Sergunea, spuse batrinul, am dat ordin la birou sa scrie
sa li se trimita car^ile. Alexandr Arkadievici a spus care-^i
trebuiesc, $i se uita banuitor la fata din casa care servea cu ochi
sfio$i, aproape inca de copil, cu o funda mare neagra pe cap,
ce dadea farmec stingaciei ei. Batrinul o ^inea pentru cazul cind
Serioja va avea nevoie de o femeie, $i era gelos pe profesor.
— Da, am dat lista, spuse condescendent profesorul.
Profesorul i$i pregatea acolo licen^a §i tot ce-1 inconjura
era pentru el mic ?i fara de insemnatate, ca interiorul unei stajii
mici de po$ta, unde s-ar fi impotmolit, dar unde n-avea sa
ramina.
Batrinul se uita cu aten^ie §i chiar cu sfiala la Serghei,
sim^ind ca el avea alte interese, alte ginduri decit ale lui, §i ca
erau cu atit mai insemnate, cu cit erau interesele §i gindurile
lui Serioja. Dar el cauta sa le patrunda $i spuse :
— Uite, cineva mi-a explicat deunazi cum