Introducere

În lumea condiţiei noastre interrelaţionale de nevoi existenţiale şi permanente mutaţii de valori

viabile, constatăm natura corosivă a unor factori de risc perturbator a stării de sănătate, cu severe
consecinţe instituite de intoxicaţiile alcoolice.Difuziunea acestor consecinţe se extinde de la
numeroase implicaţii biomedicale, psihocomportamentale până la cele sociorelaţionale.

Istoria alcoolismului poate fi considerată la fel de veche ca cea a umanităţii, alcoolul fiind
împletit organic în toate locurile şi epocile istoriei, cu condiţiile de viaţă şi nivelul de civilizaţie.
Alcoolismul considerat ca ”expresia relelor fizice, morale şi intelectuale” este o boală ce dăinuie
din cele mai vechi timpuri ca rezultat al excesului de băuturi alcoolice. Noţiunea de alcoolism a
fost introdusă pentru prima oară în literatura medicală de Magnus Huss, care a publicat în 1847
la Stockholm celebrul său tratat asupra alcoolismului. Din a doua jumătate a secolului XIX
alcoolismul şi efectele sale asupra organismului uman au început să constituie o preocupare
pentru cercetători.Primele studii asupra alcoolismului au evidenţiat importanţa tarelor
ereditare.În această perioadă, dominată de teoria degenerescenţei, alcoolismul apare ca un viciu,
ca un defect moral ce costituie apanajul degeneraţilor. La începutul secolului XX odată cu
apariţia şi dezvoltarea curentului psihanalist are loc o deplasare a interesului spre cercetarea
personalităţii alcoolicului, a familiei şi mediului său social. Deşi alcoolul a apărut iniţial din
motive practice (înlocuirea apei de băut impure, oficierea unor ceremonii religioase etc.)
utilizarea lui s-a schimbat ulterior. Oamenii au început să producă diferite tipuri de alcool, iar
consumul de alcool a devenit parte din cultura europeană. Utilizarea lui a dus însă adesea la
abuz. Indiferent dacă este sub formă de bere, vin sau lichior, băuturile alcoolice sunt substanţe
chimice care afectează activitatea mentală, emoţională şi comportamentală.

Definiţie

Alcoolismul este o tulburare cronică de comportament, manifestată prin preocuparea continuă

pentru alcool şi pentru uzul său în detrimentul sănătăţii fizice şi mentale, prin pierderea
controlului când consumul a început şi prin atitudinea de autodistrugere în relaţiile personale şi
în situaţiile vitale.

Statistică

Amploarea exactă a alcoolismului este practic necunoscută, deşi problema a fost abordată în
numeroase studii epidemiologice, datele statistice oferind valori diferite de la o ţară la alta,
diferenţe datorate unor particularităţi socio-culturale şi antropologice. Statisticile arată o creştere
a consumului de alcool cu peste 30% în ultimii ani, pentru asistenţa medicală şi recuperatorie a
alcoolicilor fiind folosit un procent de 20% din totalul cheltuielilor pentru asistenţa medicală de
specialitate din spitale.

Alcoolul este implicat în aproximativ 2/3 din situaţiile perturbatorii prin violenţă ale relaţiilor
sociale şi 1/3 din cazurile de maltratare a copiilor prin perturbarea ambientului familial.
Implicaţiile negative ale intoxicaţiei etilice se extind pe un palier larg, alcoolul fiind întâlnit drept
cauză în aproximativ 35% din tentativele şi actele autolitice, în peste 40% din agresiunile sexuale
şi violuri, în 50% din accidentele de trafic, în 52% din decesele prin incendii, 67% din decesele
prin înnec şi 68% din tâlhării şi omucideri.

Fazele alcoolismului

Jellinek diferenţiază în evoluţia alcoolismului trei faze importante:

Beţia ocazională
prealcoolică
 Faza simptomatică
Beţia permanentă

prodromică
Apariţia palimpsestului alcoolic

 Faza critică sau crucială;

 Faza cronică.
 Aceste faze comportă variaţii mari în raport cu durata alcoolizării, factorii individuali şi de
mediu.Astfel, faza simptomatică se divide în două subfaze: una prealcoolică cu două stadii:beţia
ocazională şi stadiul de beţie permanentă cu o creştere a toleranţei organismului faţă de alcool.A
doua subfază simptomatică sau „prodromică” este anunţată de apariţia primului semn al
alcoolismului – palimpsestul alcoolic(perturbarea memoriei cu pierderea capacităţii de
reproducere a detaliilor).Subfaza prodromică poate avea o evoluţie variabilă de la câteva luni la
câţiva ani, timp în care se observă o creştere cantitativă a alcoolului consumat.

În faza critică sau crucială apare „pierderea controlului faţă de alcool”, în sensul
consumării unor cantităţi mari de alcoolşi crearea unui sistem de raţionamente care să justifice
propriul comportament faţă de alcoolşi rezistenţă împotriva presiunilor sociale ce se exercită
asupra sa în legătură cu acest comportament.Se observă perturbarea structurilor de personalitate
cu apariţia ideilor de grandoare şi exacerbarea agresivităţii în alternanţă cu episoade de
culpabilitate şi ispăşire urmate de abstinenţă totală.Are loc o modificare treptată a raporturilor
interpersonale cu tendinţa la izolare sau evadare din mediul familial, părăsirea serviciului,
neglijarea alimentării şi refuzul spitalizării.

Faza cronică debutează prin beţii prelungite, cu diminuarea treptată a funcţiilor

intelectuale, creându-se premizele apariţiei psihozelor şi instalarea unui tremor continuu.În
această fază apare necesitatea obsesivă pentru ingestia de noi cantităţi şi instalarea unui
sentiment de „religiozitate pentru alcool”când orice sistem raţional de gândire diminuă sau
dispare, şi „alcoolicul se recunoaşte ca învins”.

Metabolismul alcoolului în organism

Procesele ce se desfăşoară în organism după ingestia unei cantităţi de alcool au o evoluţie

liniară de la faza de resorbţie şi de distribuţie până la cea de eliminare, evoluţie ce poate fi redată
grafic prin clasica „curbă a alcoolemiei”.Alcoolul se resoarbe în prima oră după ingestie în
proporţie de aproximativ 60%, resorbţia completă având loc în 2-3 ore.

Fig. 1. Curba alcoolemiei

 Motivaţia consumului de alcool

1) Habituală
 fără motivaţie, în famiie, navetism, ocazională, profesională;
2) Reactiv
 frustrări, decepţii, reacţii de doliu, stări conflictuale;
3) Episodică
 abstinenţă temporară, consum limitat aparent dar programat zilnic, crize
dipsomanice;
4) Dependenţă alcoolică
 sindrom de sevraj prin abstinenţă, halucinaţii şi paroxisme neuronale, delirium
tremens.
Tipuri de consum

1. Singular
 întâmplător, zilnic, săptămânal;
2. În grup
 ocazional, zilnic, săptămânal;
3. Ocazional
4. Continuu
Forme clinice

1) Beţie acută (vulgară)

2) Alcoolism cronic
3) Psihoză alcoolică
4) Encefalopatie alcoolică
Manifestări discomportamentale

1. Conflicte familiale
  manifestări discomportamentale auto şi heteroagresive, abandon familial,
concubinaj, divort;
2. Profesională
 absenteism profesional, dificultăţi de adaptare la locul de muncă;
 riscuri adaptative socio-profesionale;
3. Impact relaţional
 poate exista într-o formă latentă, ideativă sau manifestă comportament
conflictogen interpersonal, prejudiciu moral ori material profesional, manifestări
discomportamentalefinalizate deseori cu tentativă autolitică;
4. Implicaţii medico-judiciare
 furturi, infracţiune de viol, acte infracţionale de la simple furturi până la crimă.
Consumul de alcool la adolescenţi

Iniţierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăţare socială –

copiii şi adolescenţii învaţă, privind la cei maturi, că a consuma alcool este ceva plăcut, oamenii
care beau sunt veseli, râd şi se simt bine. Curiozitatea şi dorinţa de a imita adulţii îi determină pe
mulţi copii să încerce să consume la rândul lor alcool. Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce
mai mare pentru că poate fi acceptat şi încurajat de către cei din anturaj şi cel puţin temporar îi
poate face să pară şi să se simtă mai mari. Consumul de alcool devine deci un comportament
format pe baza învăţării sociale. Învăţarea socială a consumului de alcool presupune următoarele
dimensiuni:

Învăţarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor

persoane importante pentru copil sau adolescent, cum ar fi membrii familiei, prietenii, celebrităţi,
modele personale. (“A bea este ceva interesant, te face să te simţi bine, să fii vesel) Învăţarea
socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faţă de efectele alcoolului; adolescenţii
învaţă astfel că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma căruia devii mai
“sociabil” şi mai “matur".

Adolescenţii continuă să consume alcool mai ales datorită influenţei grupului. În această
etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool. Ca şi consecinţe ale acestora,
adolescenţii tind să considere că relaţiile sociale sunt facilitate şi favorizate de acest
comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili şi mai lipsiţi de
inhibiţii. Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru rezolvarea
situaţiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat abilităţile necesare.

Efectele alcoolului
Există două tipuri de efecte ale consumului de băuturi alcoolice: efectele de scurtă durată
şi efectele pe termen lung. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o uşoară relaxare,
inhibiţii mai reduse şi reacţii mai lente. Cu cât este consumat mai mult alcool, cu atât acesta va
produce mai multe modificări la nivel cognitiv, emoţional şi comportamental. Consumul de
alcool în cantităţi mari şi pe o perioadă îndelungată poate duce la tulburări somatice şi
psihologice grave.

 Cele mai frecvente complicaţii somatice determinate de consumul de alcool sunt:

 gastritele toxice, ulcerele, pancreatita, diabetul zaharat, hepatita cronică, ciroza

hepatică, polinevrita periferică, convulsiile, accidentele vasculare cerebrale şi
miocardice.
Consumul cronic de băuturi alcoolice este urmat în timp de incapacitatea reţinerii de la
alcool, cu ştergerea afectivităţii şi pierderea progresivă a simţului critic, dependenţa de alcool
devenind tot mai accentuată. Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră alcoolismul o boală.
Este o boală cronică, progresivă şi potenţial fatală prin consumul necontrolat de alcool.
Alcoolismul nu este o problemă de imoralitate sau de caracter slab. Alcoolicii sunt persoane
bolnave care au nevoie de sprijin şi tratament. Există o serie de instituţii şi asociaţii care au ca
obiectiv recuperarea tinerilor şi adulţilor dependenţi de alcool. Unul dintre programele cu
eficienţă ridicată în recuperare dezvoltat şi în ţara noastră este cel al Asociaţiei Alcoolicilor
Anonimi (AA) ce oferă materiale informative şi servicii de consiliere şi terapie pentru persoanele
dependente (adolescenţi şi adulţi) şi pentru familiile acestora.

Prevenţia consumului de alcool la tineri:

 informaţii privind consecinţele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată

ale consumului de alcool;
 formarea unor valori şi atitudini pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos;
  discutarea şi analizarea rolului influenţei grupului, a familiei şi a mass-mediei în
formarea şi menţinerea atitudinilor faţă de alcool;
 discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanţele şcolare,
profesionale
 dezvoltarea deprinderilor de a face faţă presiunii grupului;
 dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziilor, de gândire critică şi de management
al stresului.
 desfăşurarea de activităţi de recreere sănătoase, cum sunt: sportul, muzica, artele
plastice, activităţi de club, voluntariatul.

Prevenţia consumului de alcool la adulţi:

Persoanele care au un istoric familial de consum excesiv de alcool sau dependenţă de

alcool, trebuie să evite pe cât posibil consumul de alcool, chiar şi ocazional. Această metodă este
cea mai eficientă în prevenirea apariţiei alcoolismului şi a complicaţiilor secundare acestuia. 
Multe persoane consuma alcool pentru a atenua diferite simptome legate de unele afecţiuni,
precum depresia sau tulburările anxios-depresive. În acest caz, este important să se efectueze un
tratament psihiatric corespunzător.

Concluzii

Alcoolismul reprezintă o importantă problemă de sănătate prin implicaţiile sale de ordin

biologic şi social. Gravitatea consumului abuziv de alcool este confirmată de incidenţa crescută
la vârstele tinere, de sporirea numărului de internări şi creşterea frecvenţei implicaţiilor negative
de ordin medico-legal cu deteriorarea personalităţii şi a riscurilor de eşec adaptativ socio-
profesional şi instructiv-educativ. Alcoolismul provoacă invalidarea personalităţii cu diminuarea
progresivă a capacităţii permanente de muncă prin dezadaptarea socială direct cu creşterea
incidenţei riscurilor disgenetice şi perturbarea relaţiilor în microgrupurile familiale.

Alcoolul prin proprietăţile sale anxiolitice, evidenţiate de-a lungul timpului, folosit de
individ ca psihotrop universal în funcţie de personalitatea celui care-l consumă poate deveni
pentru unii psiholeptic, pentru alţii psihoanaleptic sau chiar psihodisleptic exercitându-şi
influenţa nocivă asupra tuturor comportamentelor sale structurale.

Constelaţia de factori biologici, istorico-sociali şi culturali duc la instituirea obişnuinţei

de a bea, iar implicaţiile acestei obişnuinţe asupra sănătăţii psihice, fizice, etice şi morale a
individului şi colectivităţii impun alcoolismul ca o problemă actuală, complexă a sănătăţii
publice. Alcoolismul prin creşterea iritabilităţii şi exacerbarea impulsivităţii instinctuale devine
sursă de conflicte şi agresiuni prin scăderea criticii faţă de propriul comportament. De asemenea
remarcăm frecventa asociere a alcoolismului cu comportamentul sociopat , deviant cu implicaţii
pe plan delicto-judiciar. Consumul de alcool are o influenţă negativă asupra mediului familial
prin afectarea calităţii şi semnificaţiilor stărilor psihoafective dintre membrii familiei.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră alcoolismul o boală. Este o boală cronică,

progresivă şi potenţial fatală prin consumul necontrolat de alcool. Alcoolicii sunt persoane
bolnave care au nevoie de sprijin şi tratament. Există o serie de instituţii şi asociaţii care au ca
obiectiv recuperarea tinerilor şi adulţilor dependenţi de alcool. Acestea oferă materiale
informative şi servicii de consiliere şi terapie pentru persoanele dependente (adolescenţi şi adulţi)
şi pentru familiile acestora.

Chestionar

1. Pierdeţi din timpul dumneavoastră de lucru din cauza băuturii? Da Nu

2. Băutura vă face familia nefericită? Da Nu
3. Beţi pentru că sunteţi timid cu alţi oameni? Da Nu
4. Băutura vă afectează reputaţia? Da Nu
5. Aţi simţit vreodată remuşcări după bautură? Da Nu
6. Aţi avut dificultăţi financiare ca rezultat al băuturii? Da Nu
7. Băutura vă face mai neglijent cu problemele faliliale? Da Nu
8. Când beţi intraţi în companii mai joase din punct de vedere
social sau într-un mediu inferior? Da Nu
9. V-a scăzut ambiţia din cauza băuturii? Da Nu
10. Simţiţi nevoia acută de a bea într-un anumit timp al zilei şi zilnic? Da Nu
11. Doriţi să beţi a doua zi dimineaţa? Da Nu
12. Vă cauzează băutura dificultăţi de somn? Da Nu
13. De când beţi v-a scăzut eficienţa? Da Nu
14. Se interferează băutura cu serviciul sau afacerile dumneavoastră? Da Nu
15. Beţi ca să scăpaţi de griji şi necazuri? Da Nu
16. Beţi singur? Da Nu
17. Aţi avut vreodată o pierdere completă de memorie ca rezultat al băuturii? Da Nu
18. V-aţi tratat vreodată la medic pentru afecţiuni cauzate de bautură? Da Nu
19. Beţi pentru a vă construi o autoîncredere? Da Nu
20. Aţi fost vreodată în spital/ altă instituţie din cauza băuturii? Da Nu

Bibliografie

 Boişteanu Petru „Alcoolism şi comportament”, Editura Moldova

 Popescu Brumă „Psihologia sănătăţii”, Editura Paralela 45, Piteşti 2005
 http://www.sfatulmedicului.ro/Alcoolul/alcoolismul-a-abuzul-de-alcool-sau-
dependenta_22#Simptome
 http://www.financiarul.ro/2013/01/03/efectele-alcoolului-asupra-organismului/