MATERIAL DE STUDIU LUCRARI PRACTICE

Modalităţi de notare a dinţilor:

Existenţa la om a 20 de dinţii, în dentaţia temporară şi 32 în permanentă, aliniaţi pe

două arcade, superioară şi inferioară, a impus elaborarea unor sisteme de notare a dinţilor.
Scopul acestor sisteme este precizarea exactă a dentaţiei, arcadei superioară sau inferioară,
hemiarcadei dreaptă sau stângă şi a poziţiei dintelui de la linia mediană.
Sistemele de notare a dinţilor se impun în vederea facilitării comunicării, verbale sau
scrise, între specialişti şi pentru a se permite o exprimare uniformă în comunicări, manuale,
lucrări ştiinţifice etc.
Aproape toate sistemele elaborate până în prezent au la bază următoarele elemente:
- o linie orizontală, care separă cele două arcade (superioară de cea inferioară) şi o linie
verticală (linia mediană) care delimitează hemiarcadele stângi de cele drepte.
Rezultă astfel patru sectoare: drept superior şi inferior, stâng superior şi inferior.
- schema sub forma unei cruci reprezintă imaginea subiectului plasat în faţa examinatorului.
Dinţii din dreapta schemei corespund părţii stângi a examinatorului şi invers.
- când se folosesc termeni de stânga sau dreapta se iau în considerare stânga şi dreapta
pacientului.

Hemiarcada dr. Sup I Hemiarcada stg. Sup

_______________________________________
Hemiarcada dr. inf I Hemiarcada stg. Inf

NOMENCLATURA ANATOMICĂ

→ atribuie un nume fiecărui dinte la care se adaugă termenul temporar sau permanent, maxilar
sau mandibular, superior sau inferior, stâng sau drept, pentru a indica dentaţia, arcada şi
hemiarcada căruia aparţine dintele respectiv.

1
 Ex. incisivul central permenent inferior stâng
Caninul temporar superior drept.
În dentaţia permanentă, molarul unu se mai numeşte molar de 6 ani, molarul doi, molar
de 12 ani iar molarul trei, molar de minte.

METODA ZSIGMONDY (1861) SAU SISTEMUL ŞCOLII ANGLOSAXONE AL LUI

PALMER (1891)

→ se mai numeşte „sistem unghiular”

Notarea se face utilizând unghiuri drepte rezultate din intersectarea a două drepte, una
orizontală, care reprezintă contactul arcadei inferioare cu cea superioară şi una verticală, care
reprezintă linia mediană şi separă cele două hemiarcade.
Pentru dinţii permanenţi sistemul prezintă o singură variantă de notare iar pentru dinţii
temporari, 5 variante.
Dinţii permanenţi se notează cu cifre arabe, iar temporarii cu cifre romane, minuscule,
majuscule, combinaţie de cifre cu litere, în funcţie de varianta folosită.
Pentru fiecare hemiarcadă se porneşte de la linia mediană spre distal, atribuind fiecărui
dinte o cifră care să corespundă cu poziţia pe care o ocupă.

8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8

Varianta 1)
V IV III II I I II III IV V
V IV III II I I II III IV V

sau:

8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8

2
 V IV III II I I II III IV V
V IV III II I I II III IV V

SISTEMUL ARITMETIC (DANE 1887, HADERUP 1891)

→ este mai cunoscut în Norvegia, Danemarca, Suedia, Finlanda, şi Islanda.

Pentru desemnarea arcadei superioare se foloseşte semnul „+” iar pentru arcada
inferioară semnul „-“.
Poziţia semnului în dreapta sau în stânga cifrei care corespunde numărului dintelui de
pe hemiarcadă indică linia mediană.
Pentru dinţii temporari se cunosc două variante, una foloseşte cifre arabe iar cealaltă
cifre romane.

8+ 7+ 6+ 5+ 4+ 3+ 2+ 1+ +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8
8- 7- 6- 5- 4- 3- 2- 1- -1 -2 -3 -4 -5 -6 -7 -8

Varianta 1)
V+ IV+ III+ II+ I+ +I +II +III +IV +V
V- IV- III- II- I- -I -II - III -IV -V

Varianta 2)
0,5+ 0,4+ 0,3+ 0,2+ 0,1+ +0,1 +0,2 +0,3 +0,4 +0,5
0,5- 0,4- 0,3- 0,2- 0,1- - 0,1 - 0,2 - 0,3 - 0,4 - 0,5

SISTEMUL ŞCOLII FRANCEZE

→ derivă din sistemul aritmetic însă foloseşte litere pentru desemnarea fiecărei hemiarcade.
Hemiarcada superioară dreaptă se notează cu „D” cea stângă cu „S”, hemiarcada
inferioară dreaptă se notează cu „d” iar cea stângă cu „s”.

3
 Notarea se face astfel: întâi litera hemiarcadei respective apoi poziţia dintelui în şirul
dentar al hemiarcadei.

D8 D7D6 D5 D4 D3 D2 D1 S1 S2 S3 S4 S5 S S7 S8
d8 d7 d6 d5 d4 d3 d2 d1 s1 s2 s3 s4 s5 s6 s7 s8

DV DIV DIII DII DI SI SII SIII SIV SV

dV dIV d III dII d I s I s II sIII s IV sV

SISTEMUL ŞCOLII AMERICANE

Acest sistem utilizează pentru desemnarea dinţilor permanenţi doar cifre arabe, iar
pentru dinţii temporari litere.
Notarea începe cu molarul trei al hemiarcadei drepte superioare şi se continuă în sens
orar până la molarul trei al hemiarcadei drepte inferioare, respetiv cu molarul doi temporar al
hemiarcadei drepte superioare şi terminând cu molarul doi temporar al hemiarcadei drepte
inferioare.
Dezavantajul acestei nomenclaturi este dat de numărul mare de cifre şi litere ce trebuie
memorate pentru a permite indicarea precisă a dintelui.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
32 31 30 29 28 27 26 25 24 23 22 21 20 19 18 17

A B C D E F G H I J
T S R Q P O N M L K

4
 SISTEMUL FEDERAŢIEI DENTARE INTERNAŢIONALE (FDI)

Fiecare hemiarcadă, corespunzătoare unui cadran (care rezultă din intersectarea celor
două drepte, orizontală şi verticală) este notată cu o cifră.
Numerotarea începe cu hemiarcada dreaptă superioară şi se continuă către stânga, în
sens orar.
1 = hemiarcada dreaptă superioară permanentă
2 = hemiarcada stângă superioară permanentă
3 = hemiarcada stângă inferioară permanentă
4 = hemiarcada dreaptă inferioară permanentă
5 = hemiarcada dreaptă superioară temporară
6 = hemiarcada stângă superioară temporară
7 = hemiarcada stângă inferioară temporară
8 = hemiarcada dreaptă inferioară temporară

1.8 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8
4.8 4.7 4.6 4.5 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8

5.5 5.4 5.3 5.2 5.1 6.1 6.2 6.3 6.4 6.5
8.5 8.4 8.3 8.2 8.1 7.1 7.2 7.3 7.4 7.5

5
 PRINCIPII DE ASEPSIE ŞI ANTISEPSIE

Se folosesc termeni diferiţi pentru a descrie diversele metode de prevenire a infecţiilor, de

exemplu dezinfectarea şi sterilizarea, care, în ciuda definiţiilor diferite, sunt folosiţi adesea
interşanjabil. Aceasta poate duce la părerea greşită că o anumită tehnică sau substanţă
chimică a sterilizat un obiect, când mai degrabă, aceasta a redus nivelul de contaminare.

ASEPSIA = reprezintă ansamblul de măsuri şi metode care împiedică pătrunderea

microbilor la nivelul câmpului operator. Se obţine prin sterilizare şi dezinfecţie.

ANTISEPSIA = este procedura care utilizează substanţe chimice în scopul inhibării şi/sau
distrugerii germenilor patogeni la nivelul organismului (tegumente, mucoase, plăgi etc.).

DEZINFECŢIA = este procedura asemănătoare antisepsiei care se aplică însă mediilor

inerte (instrumentar, aparatură etc.).

STERILIZAREA = cuprinde ansamblul de metode şi procedee prin care sunt distruse

toate formele vegetative şi sporulate ale microorganismelor patogene şi saprofite de pe
suprafaţa sau interiorul unui obiect, substanţă etc.

Tehnici de sterilizare a instrumentarului

Înainte de sterilizare, instrumentarul va fi curăţat şi vor fi îndepărtate toate resturile

organice (sânge, puroi, ţesut osos) existente pe suprafaţa sau în interiorul acestuia.
Această curăţire se poate efectua manual sau cu ajutorul ultrasunetelor.
Pentru sterilizarea intrumentelor sunt disponibile, în general, 3 metode:
- căldura uscată
- căldura umedă
- oxidul de etilenă

Sterilizarea prin căldură uscată

Căldura uscată este o metodă de sterilizare care poate fi asigurată în majoritatea

cabinetelor stomatologice.
Căldura uscată este folosită cel mai frecvent pentru a steriliza:
- instrumentarul chirurgical (pense, foarfeci, cleşti, elevatoare)
- instrumentarul pentru examenul clinic (oglinzi dentare, pense, sonde)
- canule pentru aer
- instrumentarul rotativ
- instrumentarul endodontic
Reuşita sterilizării prin căldură uscată depinde nu numai de atingerea unei anumite
temperaturi, dar şi de menţinerea acestei temperaturi pentru o anumită perioadă de timp 
180o C timp de 1 oră.
 Sterilizarea prin căldură umedă

Sterilizarea prin căldură umedă este mai eficientă decât sterilizarea prin căldură uscată
deoarece necesită un timp mai scurt şi temperaturi mai mici.
Principiile fizice de care se foloseşte sterilizarea prin căldură umedă sunt următoarele:
apa fiartă la 100o C necesită mai puţin timp pentru a distruge microorganismele decât căldura
uscată la aceeaşi temperatură, deoarece apa transferă căldură mai bine decât aerul
este necesară cam de 7 ori mai multă căldură pentru a transforma apa fiartă în vapori faţă de
cât este necesară pentru a aduce la punctul de fierbere aceeaşi cantitate de apă.
Când aburul intră în contact cu un obiect, se condensează şi aproape instantaneu
eliberează energia calorică stocată, care va inactiva rapid proteinele celulei vitale.
Avantajele sterilizării cu căldură umedă sunt:
→ eficienţa, viteza şi relativa disponibilitate a echipamentului în autoclav.
Sterilizarea prin căldură umedă (autoclav) se efectuează la 2-2,5 atm timp de 30 minute la
140o C.
Se poate steriliza prin autoclavare:
- instrumentar de consultaţie
- instrumentar chirurgical
- instrumentar endodontic
- materiale textile
- material de sutură
- perii de mână etc.

Sterilizarea gazoasă

Anumite gaze pot avea o acţiune letală la nivelul structurilor enzimatice sau biochimice
celulare.
Cel mai folosit dintre gazele disponibile pentru sterilizare este oxidul de etilenă, inflamabil
în amestec cu fluor, CO2 şi/sau azot.
Deoarece oxidul de etilenă este un gaz la temperatura camerei, el poate difuza rapid prin
materialele poroase cum ar fi plasticul sau cauciucul.
La 50o C el este eficient pentru distrugerea tuturor organismelor, inclusiv spori, în 3 ore.

Tehnici de dezinfectare a instrumentelor

Agenţii chimici care au capacităţi potenţial dezinfectante se pot clasifica în agenţi

dezinfectanţi cu potenţial redus, mediu şi înalt.
Clasificarea se bazează pe capacitatea agentului de a inactiva bacterii vegentante, bacili,
spori, virusuri non-lipoidice şi/sau virusuri lipoidice.
Agenţii dezinfectanţi cu potenţial redus sunt eficienţi doar împotriva bacteriilor vegetante
şi virusurilor lipoidice.
Dezinfectanţii cu potenţial mediu sunt eficienţi împotriva tuturor germenilor cu excepţia
celor sporulaţi.
Agenţii dezinfectanţi cu potenţial înalt distrug toţi germenii.
Substanţele acceptate pentru dezinfectarea instrumentarului stomatologic şi de chirurgie
orală sunt:
- glutaraldehida
- iodophor
 - compuşi halogenaţi (cu clor)
- formaldehida
Compuşii care conţin glutaraldehidă sunt în prezent dezinfectanţii cei mai folosiţi pentru
instrumentarul stomatologic.
 COLORAREA PLACII DENTARE

EVIDENTIEREA PLACII BACTERIENE

Placa bacteriana se poate evidentia prin urmatoarele metode :

- Inspectie – doar cand grosimea si culoarea placii permit vizualizarea sa
- Palpare cu sonda – cand este prezenta in cantitati reduse
- Colorare cu revelatori de placa – este cea mai eficienta metoda

Substanta revelatoare de placa este un preparat sub forma de tableta sau solutie care
contine un agent de colorare (de obicei coloranti alimentari sau substante cu uz medical) si
care se foloseste pentru identificarea depozitelor moi de pe suprafetele dentare.

Scopurile evidentierii placii bacteriene sunt :

- Constientizarea pacientilor asupra existentei placii bacteriene si explicarea
corelatiei dintre prezenta acesteia si modificarile de culoare sau forma ale
parodontiului de invelis
- Motivarea actiunii de igienizare efectuata de pacient
- Instruirea individuala a pacientilor cu privire la localizarea depozitelor moi si la
tehnicile de indepartare ale acestora
- Verificarea corectitudinii si eficientei periajului dentar
- Monitorizarea indicilor de placa
- Studii epidemiologice privind incidenta si formarea depozitelor moi pe suprafetele
dentare
- Utilizare in cadrul programelor de sanatate si instruire la diferite grupe
populationale

Proprietatile unui agent de evidentiere

In mod ideal un agent de colorare prezinta urmatoarele caracteristici :

- Sa ofere o colorare rapida, intensa si distincta a depozitelor dentare
- Culoarea sa nu poata fi inlaturata de saliva sau prin clatire, dar sa poata fi
indepartata prin periaj individual / profesional
- Sa aiba gust placut, iar aroma sa fie moderata, pentru ca utilizarea sa sa fie cat mai
placuta si sa incurajeze cooperarea
- Sa nu fie toxic, iritativ sau alergenic
- Sa prezinte utilizare simpla si convenabila
- Costuri accesibile
- Difuzibilitate optima
- Sa prezinte calitati antiseptice

Agenti de colorare

a. Solutii revelatoare :
- Rosu neutral – sol. 1% ofera o colorare deosebit de intensa
- Fucsina bazica – sol. alcoolica 0,03%
- Eritrozina – sol. 5% - nu se foloseste la persoanele cu hipersensibilitate la iod
deoarece poate interfera cu metabolismul iodului
 - Albastru de metilen – sol. apoasa 1%
- Albastru de toluidina – sol. 1%
- Violet de gentiana – sol. 1%
- Tinctura de iod – sol.2%
- Exista si solutii bifazice, cu dubla colorare : placa recenta se coloreaza in roz, iar
cea veche in albastru (Fig. 1, 2)

Fig.1 – Exemple de solutii revelatoare de placa bacteriana

Fig. 2 – Exemplu de solutie revelatoare de placa bacteriana bifazica, cu dubla colorare

b. Tablete revelatoare :
- Eritozina
- Exista si tablete bifazice, cu dubla colorare (Fig. 3)

Fig. 3 – Exemple de tablete revelatoare de placa bacteriana, simple si bifazice (cu dubla
colorare)

c. Metoda fluorescentei :
- Presupune utilizarea unui colorant pe baza de fluoresceina si a unei lampi speciale
cu raze ultraviolete. Dupa aplicarea solutiei fluorescente, care contine de obicei
fluoresceina sodica, suprafetele dentare sunt analizate cu ajutorul lampii
mentionate, intr-o incapere intunecata. (Fig. 4, 5)
 Fig. 4 – Exemplu de revelator de placa bacteriana pe baza de fluoresceina (metoda
fluorescentei)

Fig. 5 – Exemplu de pasta de dinti cu revelator de placa pe baza de fluoresceina, care

evidentiaza placa bacteriana sub lumina dispozitivului atasat

Metode de aplicare

In cazul solutiilor :

a. Aplicare directa :
- Se izoleaza dintii cu rulouri de vata si se introduce aspiratorul de saliva in
cavitatea orala
- Se usuca suprafetele dentare cu jet de aer
- Se foloseste o buleta de vata foarte mica sau un buretel pentru aplicarea solutiei pe
dinti (numai pe suprafata coronara a dintilor, fara a exercita presiune sau miscari
de frecare, care ar indeparta placa bacteriana pe care dorim sa o punem in
evidenta)
- Se examineaza distribuirea agentului de colorare
- Buletele de vata nu se introduc direct in recipientele cu solutie, ci se foloseste un
picurator pentru solutii sau la fiecare pacient in parte se pregateste un recipient
mic pentru dozarea colorantului (Fig. 6)
 Fig. 6 – Aplicarea directa a solutiilor revelatoare de placa bacteriana

b. Pulverizare :
- In cazul preparatelor sub forma de spray, agentul de colorare se pulverizeaza
direct pe suprafetele dentare

c. Clatire :
- 5-6 picaturi de solutie revelatoare se dilueaza in ½ de pahar cu apa
- Pacientul clateste viguros si in mod repetat cavitatea bucala pentru ca substanta
revelatoare sa patrunda in depozitele acumulate pe toate suprafetele dentare (Fig.
7)

Fig. 7 – Exemplu de revelator de placa bacteriana sub forma de solutie pentru clatiri orale

In cazul tabletelor :

- Pacientul dizolva tableta, deplasand-o prin toate regiunile cavitatii bucale, timp de
cel putin 60 de secunde
- Treptat tableta se dizolva in saliva si coloreaza depozitele de pe dinti si gingie
(Fig. 8)
 Fig. 8 – Colorarea placii bacteriene cu ajutorul tabletelor revelatoare

Aspectul depozitelor dupa colorare

- Pelicula dobandita se coloreaza sub forma unui strat subtire relativ transparent (ca
un voal translucid)
- Placa dentara prezinta un aspect mai gros, intunecat si mat
- Prezenta depozitelor colorate se va demonstra pacientului cu ajutorul unei oglinzi
tinute in mana (Fig. 9)

Fig. 9 – Aspectul depozitelor moi dentare dupa colorare cu diversi revelatori de placa
bacteriana

Etapele colorarii placii bacteriene

- Clatirea cavitatii bucale cu apa (pentru eliminarea eventualelor resturi alimentare)

- Ungerea buzelor cu vaselina (pentru evitarea colorarii inutile a buzelor)
- Aplicarea colorantului in functie de forma sub care se prezinta :
Tablete – dizolvare in saliva
Solutie – clatire cu solutie diluata sau aplicare directa sau pulverizare cu spray
- Perioada de asteptare 60-90 secunde pana cand substanta patrunde pe toate
suprafetele dentare
- Clatirea cu apa a excesului de colorant
- Evaluarea cantitativa a depozitelor dentare, cu ajutorul indicilor de igiena orala
- La nevoie, instructaj privind tehnica corecta de igienizare oro-dentara (Fig. 10)
 Fig. 10 – Evaluarea cantitativa a depozitelor dentare cu ajutorul revelatorilor de placa

Link-uri utile :

https://www.youtube.com/watch?v=n2T3n8olEmw – How to use plaque disclosing tablets

https://www.youtube.com/watch?v=CsdA1D44zXo – How to identify plaque accumulation

on teeth

https://www.youtube.com/watch?v=6lZAPmEWXnc – Plaque disclosing agent – Application

& Education

https://www.youtube.com/watch?v=ugu2xFVLxsI – How to apply GC plaque disclosing

agent – Dentalkart

https://www.youtube.com/watch?v=5mcFvMWGB6A – Disclosing tablets staining of plaque

– Lake Merritt Dental, Oakland, CA

https://www.youtube.com/watch?v=tbVIaoLJxNE – Plaque HD – Oral Science // Step by

step instructional video

https://www.youtube.com/watch?v=MvXddaWkTFw – Elgydium Plaque Disclosing

(teaching toothpaste)
 DETERMINAREA INDICILOR DE SANATATE SI IGIENA ORALA

INDICI DE IGIENA ORALA

a. Indicele simplificat de igiena orala (Oral Hygiene Index – Simplified OHI-S –

Greene-Vermillion)

Este o varianta simplificata a indicelui original de igiena orala, propus de Greene si

Vermillion, diferind de acesta din urma prin faptul ca se determina pe 6 dinti preselectati in
loc de 12.
Indicele reprezinta suma indicelui de placa bacteriana si a celui de tartru dentar,
formula sa fiind :

OHI = DI + CI

DI = debris index, indicele de placa

CI = calculus index, indicele de tartru

Pentru calcularea indicelui se examineaza :

- Suprafata vestibulara a dintilor 1.6, 2.6, 1.1
- Suprafata linguala a dintilor 3.6, 4.6, 3.1

Instrumentar necesar pentru examinare : oglinda si sonda dentara.

Inainte de examinare, suprafetele dentare trebuie uscate cu ajutorul spray-ului de aer.
(Fig. 1)

Fig. 1 – Suprafetele dentare de examinat pentru calcularea indicelui OHI-S (atentie la 3.1 – se
ia in considerare suprafata linguala a acestuia, nu cea vestibulara ca in imagine !!!)

Criteriile pentru aprecierea indicilor DI si CI

Componenta DI (indicele de placa) :

0 = lipsa placii dentare

1 = placa bacteriana acopera cel mult 1/3 din suprafata dentara examinata
2 = placa bacteriana acopera mai mult de 1/3, dar nu depaseste 2/3 din suprafata dentara
examinata
3 = placa bacteriana acopera mai mult de 2/3 din suprafata dentara examinata
Componenta CI (indicele de tartru) :

0 = absenta tartrului
1 = tartru supragingival ce acopera pana la 1/3 din suprafata dentara
2 = tartru supragingival ce acopera intre 1/3 si 2/3 din suprafata dintelui, sau prezenta unor
insule de tartru subgingival in jurul zonei cervicale
3 = tartru supragingival ce acopera peste 2/3 din coroana dintelui, sau o banda continua de
tartru subgingival in regiunea cervicala a dintelui (Fig. 2)

Fig. 2 – Criterii pentru aprecierea componentelor DI si CI ai indicelui OHI-S

Se calculeaza valoarea medie pentru componentele DI si CI, apoi se obtine valoarea

indicelui OHI prin insumarea acestora.
Valoarea minima posibila este 0.
Valoarea maxima posibila este 6 (3+3).

Interpretarea rezultatelor se face conform scalei urmatoare :

- Excelent – 0
- Bine – 0,1 - 1,2
- Satisfacator – 1,3 - 3,0
- Nesatisfacator – 3,1 – 6

b. Indicele de placa elaborat de Silness si Loe (IP)

Indicele apreciaza cantitatea de placa bacteriana pe cele 4 suprafete dentare (V, O, M,

D), fara colorarea prealabila a depozitelor acumulate.
Spre deosebire de majoritatea celorlalti indici de placa, acest sistem determina
grosimea cresterii placii bacteriene la marginea gingivala a dintilor. In mod indirect, este
incorporata in evaluare si extinderea ocluzala, in suprafata, a placii dentare.
Poate fi determinat fie pe toti dintii prezenti pe arcada, fie pe dinti preselectati. In acest
sens, Ramfjord a propus 6 dinti reprezentativi : 1.6, 2.1, 2.4, 3.6, 4.1 si 4.4 („dintii
Ramfjord”). (Fig. 3)
 Fig. 3 – Dintii Ramfjord

Dupa uscarea suprafetelor dentare ce vor fi examinate se trece la :

- Etapa de inspectie - se apreciaza daca placa este vizibila. Daca se vede cu ochiul
liber, indicele va avea valoarea 2 sau 3 pentru suprafata respectiva, in functie de
cantitate.
- Daca depozitul bacterian nu este vizibil, se trece la metoda palpatorie, folosind
varful unei sonde dentare, care va fi deplasat paralel cu suprafata dentara
examinata, de-a lungul marginii gingivale. Daca in urma acestei deplasari pe
varful sondei se colecteaza placa dentara, indicele de placa va avea valoarea 1, iar
in lipsa placii se apreciaza ca fiind 0.

Notarea IP se face astfel :

- 0 = lipsa placii bacteriene

- 1 = placa bacteriana sub forma de film subtire, aderenta de marginea gingivala
libera si suprafetele dentare adiacente, evidentiabila doar prin raclare cu sonda sau
prin colorare (nu se vede cu ochiul liber)
- 2 = acumulare moderata de placa bacteriana pe gingia marginala si pe suprafata
adiacenta a dintelui, depozitele fiind vizibile la inspectie (se vede cu ochiul liber),
dar spatiile interdentare raman libere
- 3 = abundenta de materii moi in interiorul santului gingival si/sau pe dinte si
marginea gingivala, cu umplerea spatiilor interdentare

Se calculeaza apoi valoarea medie a indicelui, care reflecta indicele de placa al

individului examinat, incadrandu-se in unul din intervalele valorice urmatoare :

- Igiena excelenta – 0
- Igiena buna – 0,1 – 0,9
- Igiena satisfacatoare – 1,0 – 1,9
- Igiena nesatisfacatoare – 2,0 – 3,0

c. Indicele de placa Quigley-Hein, modificat de Turesky

Acest indice apreciaza extinderea placii bacteriene pe suprafata vestibulara si orala a

dintilor, cu exceptia molarilor de minte, dupa colorarea prealabila a depozitelor.
Se poate determina fie pe intreaga arcada dentara, fie pe dintii Ramfjord (1.6, 2.1, 2.4,
3.6, 4.1, 4.4).
 Valorile indicelui :

0 = absenta placii
1 = insule separate sau banda discontinua de placa la nivelul coletului dentar
2 = banda continua subtire de placa bacteriana la nivel cervical, cu latimea de pana la 1 mm
3 = banda de placa dentara cu latimea de peste 1 mm, dar fara a depasi 1/3 din suprafata
dentara
4 = placa bacteriana cuprinsa intre 1/3 si 2/3 din suprafata dintelui
5 = placa bacteriana ce acopera peste 2/3 din suprafata dentara examinata (Fig. 4)

Fig. 4 – Valorile indicelui de placa Quigley-Hein, modificat de Turesky

In cazul unor valori crescute ale indicelui Quigley-Hein se considera ca pacientul

prezinta o stare de igiena orala deficitara.

INDICI DE SANATATE DENTO-PARODONTALA

Parodontiul = totalitatea tesuturilor care participa la sustinerea dintelui in alveola.

Include : gingia, ligamentele alveolo-dentare, osul alveolar, cementul radicular. Serveste la
ancorarea dintilor in oasele maxilare si la mentinerea integritatii tesuturilor din profunzime.
Gingia = tesutul mucoasei bucale care acopera oasele maxilare in jurul dintilor.

Aspectul normal al gingiei :

- Culoare - roz pal (roz deschis), usor albicioasa in zonele de hipercheratoza

(culoarea gingiei poate varia in functie de cantitatea pigmentului melanic din
tesuturi, de grosimea epiteliului, de gradul de cheratinizare si de vascularizatia
tesutului conjunctiv. La persoanele cu pielea inchisa, gingia poate prezenta zone
brune sau albastrui.)
- Textura – punctata, aspect granitat sau de coaja de portocala
- Consistenta – ferma si aderenta de periostul subiacent
- Conturul – uniform, neintrerupt, nesfacelat
- Nu sangereaza nici spontan, nici provocat la palparea cu sonda.
Sondarea se face cu ajutorul unei sonde parodontale, cu varful bont, care se introduce
in santul gingival, cu presiune minima. (Fig. 5)
 Fig. 5 – Aspectul normal al gingiei (imagine stanga) si sondarea parodontala (imagine
dreapta)

a. Indicele de inflamatie gingivala propus de Silness si Loe

Indicele de inflamatie gingivala (IIG) se apreciaza fie la toti dintii, fie la dintii
reprezentativi (de exemplu, dintii Ramfjord : 1.6, 2.1, 2.4, 3.6, 4.1, 4.4).

Se include in evaluare fiecare unitate gingivala in jurul dintilor examinati :

- Marginea gingivala O
- Marginea gingivala V
- Papila interdentara M
- Papila interdentara D

Notarea indicelui :

0 = lipsa inflamatiei, gingie normala

1 = inflamatie usoara : modificari de culoare in roz intens (eritem usor), fara sangerare
2 = gingivita moderata : culoarea devine rosu intens, aprins (eritem evident), edem usor
(dispare textura de coaja de portocala, gingia devenind neteda si lucioasa, cu consistenta
moale, buretoasa), nu mai adera ferm de periost, sangerare provocata (la palpare cu sonda)
3 = gingivita grava : culoarea cianotica (violet spre cenusiu), edem marcat, se pot asocia
ulceratii (conturul devine neregulat, discontinuu), sangereaza spontan

Se calculeaza valorile IIG pentru fiecare dinte, apoi se poate determina si valoarea
indicelui pentru persoana examinata, calculand suma valorilor IIG constatate la dintii
examinati, impartita la numarul dintilor la care s-a facut aprecierea. Astfel, vom obtine valori
ce se incadreaza in unul din intervalele valorice de mai jos :

- Lipsa inflamatiei = 0
- Inflamatie usoara = 0,1 – 1,0
- Inflamatie moderata = 1,1 – 2,0
- Inflamatie severa = 2,1 – 3,0

b. Indicele de sangerare papilara (Muhlemann) / Papillary bleeding index (PBI)

Hemoragia papilara reprezinta unul dintre primele semne de inflamatie gingivala.

Pentru determinarea indicelui se foloseste o sonda cu varful bont, pentru a evita
sangerarea traumatica. Varful acestei sonde se introduce in santul gingival printr-o apasare
usoara, de o parte si de alta a papilei interdentare, apoi se asteapta 20 de secunde si se
apreciaza rezultatul.
In lipsa unei sonde cu varf bont se poate folosi si o sonda dentara ascutita, cu a carei
curbura se aplica o usoara presiune pe suprafata papilei, dinspre baza acesteia catre varf, dupa
care se evalueaza valoarea indicelui.

Se sondeaza papilele interdentare :

- Pe suprafata O a cadranelor : drept maxilar (1) si stang mandibular (3)
- Pe suprafata V a cadranelor : stang maxilar (2) si drept mandibular (4)

Cand nu lipseste nici un dinte, indicele se poate determina pe 28 de papile interdentare.

Se exclud papilele dintre incisivii centrali superiori si inferiori, precum si sectoarele distale
ale molarilor de minte.

Notarea se face astfel :

0 = absenta hemoragiei la sondare

1 = hemoragie punctiforma, cu aparitia unui singur punct de sangerare la marginea gingivala
dupa sondare
2 = mai multe puncte hemoragice izolate sau o linie hemoragica fina la marginea papilei
3 = triunghiul interdentar se umple cu sange dupa sondare
4 = sangerare puternica dupa sondare, cu formarea unei picaturi de sange, ce se scurge de-a
lungul santului gingival

Valoarea medie a indicelui = suma valorilor masurate / numarul papilelor examinate

Valorile crescute ale indicelui indica o inflamatie gingivala severa. (Fig. 6)

Fig. 6 – Indicele de sangerare papilara (PBI)

c. Indicele de sanatate dentara CAO (carie, absenta, obturatie) / DMF index

(decayed, missing, filled) – Klein si colab.

Indicele exprima starea de sanatate dentara, fiind suma leziunilor carioase (decayed), a
dintilor absenti (missing) si a obturatiilor (filling).
Cu cat valoarea sa este mai redusa, cu atat starea de sanatate dentara este mai buna.
Indicele prezinta mai multe variante :

- DMF-T (tooth) – valoarea indicelui se exprima prin numar de dinti

- DMF-S (surface) – valoarea indicelui se exprima prin numarul suprafetelor
dentare
- dmf – indicele utilizat la dentatia temporara

DMF-T
- valoarea maxima a indicelui este de 28
- daca un dinte prezinta simultan obturatie si leziune carioasa, se noteaza doar
scorul de carie

DMF-S
- molarii si premolarii au cate 5 suprafete
- dintii frontali prezinta in total 4 suprafete
- cand un dinte lipseste din motive carioase, absenta lui se noteaza cu cifra 4 sau 5
- valoarea maxima a indicelui poate fi de 128, cand se iau in calcul 28 de dinti

dmf
- este indicele de sanatate dentara evaluat la dentatia temporara
- in cazul unei dentatii complete, valoarea maxima a indicelui poate fi de 20 pentru
dmf-t si de 88 in cazul indicelui dmf-s
- un dinte temporar se considera a fi absent doar daca pierderea acestuia are loc cu
mai mult de 2 ani inainte de intervalul fiziologic de inlocuire

Nu se evalueaza in urmatoarele cazuri :

- molarii de minte
- dintii neerupti sau erupti insuficient
- dintii care lipsesc din cauza anodontiei / ageneziei (lipsa mugurelui dentar)
- dintii extrasi sau absenti din alte motive decat evolutia leziunilor carioase
(traumatisme, afectare parodontala, in scop ortodontic)
- dintii restaurati (prin obturatii sau proteze dentare fixe) pentru alte motive decat
caria dentara (dinti folositi ca stalpi de punte, restaurari impuse de traumatisme)
- dintii supranumerari

Reguli in evaluarea indicelui :

- fiecare dinte se inregistreaza doar o singura data

- restaurarile temporare sunt considerate leziuni carioase (D)
- un dinte este considerat erupt cand suprafata ocluzala sau muchia incizala este
expusa in cavitatea orala
- un dinte este considerat prezent, chiar daca partea coronara a fost complet distrusa
si a ramas doar sub forma de resturi radiculare
- dintii irecuperabili, cu indicatie de extractie, se considera absenti

Limitarile si dezavantajele indicelui :

- nu ofera informatii cu privire la cariile radiculare

- dintii cu sigilari preventive pot fi usor confundati cu dinti obturati
 - determinat in lipsa examenului radiologic, indicele subestimeaza prevalenta reala
a cariei

Ordinea examinarii : cadranele 1 – 2 – 3 – 4

Exercitiu practic – determinarea indicelui de placa prin colorarea placii bacteriene

Cu ajutorul unei bulete de vată îmbibate cu albastru de metilen, soluţie de fuxină sau alt
fel de soluţie colorantă, se colorează toţi dinţii, pe toate suprafeţele, pentru a conştientiza
pacientul asupra zonelor unde periajul său este insuficient.
După aplicarea soluţiei, pacientul este invitat să clătească gura cu apă.

Se examinează 6 suprafeţe dentare, toate vestibulare :

- 4 posterioare (la nivelul molarilor unu sau doi superiori şi inferiori) stânga şi
dreapta şi
- 2 anterioare (la nivelul unui incisiv superior şi a unuia inferior) luând ca reper pe
cel mai colorat.

Notăm la fiecare din cele 6 suprafeţe cu :

0 – lipsa coloraţiei
1 – coloraţie prezentă în 1/3 cervicală
2 – coloraţie prezentă pe jumătate din faţa vestibulară
3 – coloraţie prezentă pe mai mult de 2/3 din faţa vestibulară.

De exemplu:

IP = 2/0/2 // 2/1/3 = 4 // 6 = 10.

Valori ale indicelui:

- între 0 şi 4  igienă bună

- între 4 şi 6  igienă acceptabilă
- peste 6  igienă deficitară
- 18  situaţie dezastruoasă.

Link-uri utile :

https://www.youtube.com/watch?v=UPEr559_5iA – Gingival index examination

https://www.youtube.com/watch?v=S2V-d8DfTLk – Biofilm index calculation

 METODE DE PERIAJ

1) METODA BASS (periajul şanţului gingival)

- urmăreşte îndepărtarea plăcii bacteriene de pe marginea gingivală liberă şi
din şanţul gingival, pe o adâncime de 0,5-1 mm
- se folosesc perii moi, cu filamente cu capăt rotunjit
→ peria se aplică la un unghi de 45o faţă de axul lung al dinţilor, cu capătul filamentelor
orientate spre şanţul gingival
→ se exercită o uşoară presiune în axul firelor şi o mişcare de vibraţie înainte şi înapoi,
pe direcţia şanţului gingival
- se efectuează pentru fiecare grupă de dinţi, vestibular şi oral, aproximativ 20
de curse vibratorii, timp de 10 secunde
- în timpul periajului, gingia se albeşte uneori, ceea ce arată potenţialul
traumatic al acestei metode, dacă presiunile sunt prea mari
- metoda are 2 avantaje:
1. însuşirea cu uşurinţă de către pacient
2. îndepărtarea plăcii bacteriene din zonele unde concentrarea sa este maximă
(şanţul gingival şi spaţiile interdentare)
- este indicată: persoanelor sănătoase si persoanelor cu îmbolnăviri parodontale

2) METODA BASS MODIFICATĂ

- este, în prezent, una dintre cele mai recomandate tehnici de periaj în practica
stomatologică
- este indicată atât pacienţilor obişnuiţi, cât şi celor cu diferite afecţiuni
parodontale
- reprezintă o combinaţie între metoda Bass şi periajul rotativ
Caracteristici:
- este o metodă mixtă, gingivo-dentară
- este o metodă secvenţială, realizându-se pe grupe de dinţi (numărul dinţilor
din grupă este dictat de lungimea capului periuţei şi de dimensiunea dinţilor)
- foloseşte mişcări vibratorii
- realizează protecţia feţei vestibulare a caninului.
 Periajul feţelor vestibulare ale dinţilor:
- capul activ al periuţei se aplică la nivelul joncţiunii gingivo-dentare, în unghi
de 45o faţă de axul longitudinal al dinţilor
- perii se menţin în această poziţie şi se fac mişcări de presiune şi vibraţie,
circulare şi antero-posterioare, de 10-20 de ori
- se aplică o presiune uşoară, fără disconfort, pentru a angaja perii în spaţiile
aproximale
- se coboară de la gingie spre faţa vestibulară (de la roşu la alb) şi se repetă
mişcarea de 5 ori pentru fiecare dinte.
Periajul feţelor linguale ale dinţilor posteriori:
- periuţa se aplică orizontal, în unghi de 45o, la joncţiunea gingivo-dentară
- se fac mişcări vibratorii antero-posterioare, aproximativ 20
- se fac mişcări rotative ale periuţei, de la gingie spre coroana dintelui.
Periajul feţelor linguale ale dinţilor anteriori:
- capul activ al periuţei se aplică vertical
- se fac mişcări rotative şi circulare, de la gingie spre marginea incizală.
Periajul feţelor ocluzale ale dinţilor
- perii periuţei se aplică pe suprafaţa ocluzală a dinţilor, se fac mişcări antero-
posterioare şi circulare de amplitudine redusă
- se modifică poziţia capului activ al periuţei pentru a curăţa toţi dinţii la nivel
ocluzal.
La sfârşit se fac clătiri viguroase ale cavităţii orale pentru îndepărtarea plăcii bacteriene
şi a detritusurilor alimentare mobilizate.

3) METODA STILLMAN MODIFICATĂ

- foloseşte perii de dinţi cu filamente de consistenţă medie, care se aplică sub
un unghi de 45o faţă de axul longitudinal al dintelui, în porţiunea de colet, atât
pe dinte, cât şi pe gingia adiacentă
- periajul se efectuează prin mişcări vibratorii scurte, în sens mezio-distal,
concomitent cu deplasarea periei dinspre gingia fixă către marginea gingivală
liberă şi suprafaţa dintelui, până la nivel ocluzal sau incizal
- metoda realizează un masaj gingival foarte bun şi este indicată pacienţilor cu
recesiuni gingivale şi descoperiri radiculare
4) METODA CHARTERS (periajul interdentar)
- peria de consistenţă medie, se aplică sub un unghi de 45o faţă de axul
longitudinal al dintelui, astfel încât filamentele sale să se angajeze interdentar
cu porţiunea terminală spre ocluzal
- se aplică mişcări vibratorii scurte, în sens mezio-distal în spaţiile interdentare,
cu deplasare dinspre ambrazura gingivală spre cea ocluzală, atât vestibular cât
şi oral
- metoda este indicată pentru masaj gingival şi pentru igienizarea zonelor
gingivale în curs de vindecare după gingivectomie sau operaţii cu lambou (caz
în care consistenţa filamentelor trebuie să fie moale spre medie)

5) METODA PERIAJULUI PRIN ROTIRE

- peria se aplică în porţiunea cea mai înaltă la maxilar sau cea mai declivă la
mandibulă a fundului de sac vestibular
- pacientul menţine gura întredeschisă
- peria de dinţi exercită o presiune accentuată asupra părţilor moi şi se deplaseză
uşor spre ocluzal prin rotire în jurul axului mânerului. După depăşirea marginii
incizale sau a suprafeţei ocluzale, peria se desprinde de pe dinţi şi revine în
poziţia iniţială
- pentru suprafeţele orale se procedează la fel aplicând peria pe gingie şi
mucoasă, după care se execută mişcarea de rotaţie spre ocluzal/incizal
- mişcările de rotire se fac pentru fiecare grupă de dinţi

6) METODA FONES
- se realizează, la început, pe feţele vestibulare, cu dinţii în ocluzie
- peria execută mişcări viguroase, ample, circulare, cu un diametru cât mai mare
posibil
- după deschiderea gurii se procedează la fel pe feţele palatinale şi linguale
- metoda este indicată la copii ca mijloc de însuşire a tehnicii de periaj, care
ulterior va fi corectată printr-una din metodele consacrate.
 7) METODA RECOMANDATĂ DE MEDICI SI ASISTENTE DE
PROFILAXIE
Se indică periajul separat al arcadei dentare maxilară şi mandibulară, prin ample mişcări
în plan vertical, dinspre fundul de sac vestibular spre marginea incizală sau suprafaţa ocluzală,
după care peria se desprinde de pe dinte şi îşi reia ciclul de 10-15 ori pentru fiecare zonă periată.
În zonele palatinale şi linguale laterale, peria dentară este ţesută în plan orizontal şi se
deplaseză prin mişcări ample, semicirculare, în plan vertical, unidirecţional, dinspre gingie spre
dinte.
În zonele palatinală şi linguală frontală, peria dentară este ţinută vertical şi execută
mişcări rectilinii dinspre gingie spre dinte, în axul dintelui.
La persoanele la care se evidenţiază o concentrare mare de placă bacteriană în zona de
colet adiacentă şanţului gingival, se recomandă, în plus, o deplasare scurtă mezio-distală şi
vibratorie la acest nivel, cu o perie moale, situată la un unghi de 45o faţă de axul longitudinal
al dintelui.
Periajul suprafeţelor ocluzale trebuie să evite eroarea frecventă şi comună a frecării prin
deplasări lungi pe întreaga zonă ocluzală. Periajul ocluzal corect se face prin aplicarea
filamentelor periei în şanţurile şi gropiţele de pe faţa ocluzală în direcţia axului longitudinal al
dintelui şi se execută deplasări mezio-distale scurte sau uşoare mişcări circulare, de 10-15 ori.
Periajul se continuă prin deplasarea progresivă a periuţei în zona imediat învecinată, dar
menţinută şi pe jumătate din zona anterior periată.

https://www.youtube.com/watch?v=LiFVMikAg70 – Proper brushing technique – How to

brush your teeth?
https://www.youtube.com/watch?v=_Z4vRmW5EPA – Tehnica realizarii unui periaj dentar
corect
 TEHNICI DE UTILIZARE A MIJLOACELOR AUXILIARE DE IGIENĂ ORALĂ

1) ATA DENTARA (DENTAL FLOSS)

Există o mare varietate de ate dentare :

- groase sau subţiri
- cerate sau necerate
- în mănunchiuri de filamente sau sub formă de panglică îngustă
- continue sau cu o porţiune spongioasă care serveşte la igienizarea porţiunii
mucozale a corpurilor de punte (SUPERFLOSS)
Reguli de utilizare:
- se înfăşoară aproximativ 20-40 cm de fir de mătase pe degetele mediu şi
arătător ale celor două mâini
- porţiunea de fir se menţine între degetul mare şi arătător sau mijlociu al
fiecărei mâini
- distanţa firului dintre degete trebuie să fie scurtă, de 2-3 cm
- introducerea interdentară, în cazul unui contact strâns, se face ferm, cu firul
întins, dar cu o presiune controlată pentru a nu leza papila interdentară
- firul de mătase ţinut în tensiune şi uşor curbat pe suprafaţa mezială a dintelui
situat distal, este deplasat de 5-6 ori în sus şi în jos în plan vertical. Procedura
se repetă pe suprafaţa distală a dintelui situat mezial, evitând traumatismul
papilei interdentare
- se va curăţa şi suprafaţa distală a ultimului molar situat pe arcadă
- după fiecare igienizare a câte unei suprafeţe dentare, se deplasează firul între
degete până când avem la îndemână o nouă porţiune curată a floss-ului
Când pacientul nu are dexteritate la folosirea manuală, digitală, a firului de mătase, se
folosesc dispozitive de plastic în formă de furcă ce prezintă o curbură a braţelor şi butoni externi
pe care se fixează prin răsucire firul de mătase.

https://www.youtube.com/watch?v=m3pBA4cgdxw – Flossing your teeth

https://www.youtube.com/watch?v=5AzoWENa9Ps – 5 mistakes you are making when you
floss your teeth
https://www.youtube.com/watch?v=Zxi2CLO9FZM – TePe bridge & implant floss – fur die
reinigung um die implantate
https://www.youtube.com/watch?v=GKxGV6gLEJw – Comfort clean floss picks by Den Tek
https://www.youtube.com/watch?v=Ckd767WoDXg – TePe mini flosser – foreasy use

2) SCOBITORILE

Cele mai bune sunt din lemn de balsa (lemn moale) şi au o formă triunghiulară
corespunzătoare spaţiului interdentar.
Sunt contraindicate în spaţiile ocupate de papila interdentară. Se folosesc pentru
îndepărtarea plăcii bacteriene şi a resturilor organice din spaţiile interdentare libere prin
retracţia papilei gingivale.
Tehnica de utilizare:
- se umezeşte vârful, apoi se poziţionează baza triunghiului spre marginea
gingivală. Vârful se angulează spre ocluzal, se introduce gentil interdentar,
apoi se fac mişcări cu presiune redusă dinspre vestibular spre oral
Scobitorile aplicate la capătul unui mâner (PERIO-AID) de obicei angulat, pentru un
acces mai bun, sunt rotunde, lustruite, efilate spre vârf. Sunt indicate pentru curăţarea spaţiilor
interdentare, a marginii gingivale libere şi în şanţul gingival.
Tehnica de utilizare:
- se freacă suprafeţele aproximale dentare prin efectuarea de mişcări gentile
înainte şi înapoi a vârfului scobitorii

https://www.youtube.com/watch?v=qWMWof7RRW8 – Are toothpicks ok to use?

3) STIMULATOARELE SAU CONURILE INTERDENTARE

Tehnica de folosire prevede aplicarea gentilă a vârfului conului interdentar, latura

inferioară sprijinindu-se pe gingie şi se fac mişcări rotative.
Se foloseşte o dată pe zi, în spaţiile interdentare rămase libere prin retracţia papilelor
gingivale sau în urma unor intervenţii chirurgicale.

https://www.youtube.com/watch?v=z0r5SXOLrs4 – Rubber tip stimulator OHI

 4) PERIUŢELE INTERDENTARE

Sunt de diferite tipuri:

- perii cu o singură tufă de filamente de plastic
- perii cu formă cilindrică sau conică (formă de brad)
- perii cu tijă metalică, asemănătoare periilor de spălat sticle în miniatură
Se introduc interdentar cu mişcări axiale dinspre vestibular spre oral şi invers.
Indicaţii:
→ pentru suprafeţele dentare aproximale de formă concavă sau neregulate, libere de
papila gingivală, unde firul de mătase nu acţionează eficient

https://www.youtube.com/watch?v=_bsBohgfl_o – How to use interdental brushes

5) DUŞUL BUCAL / IRIGATORUL BUCAL

Se realizează cu aparate care proiectează un jet pulsatil de apă asupra dinţilor şi gingiei.
Jetul de apă este emis de o canulă sau de un dispozitiv de duş bucal miniatural şi este
îndreptat interdentar şi în jurul dinţilor.
Acţiunea este de îndepărtare a resturilor moi şi chiar a anumitor porţiuni din placa
dentară, dar nu în totalitate + masaj gingival. (Fig. 1)
 Fig. 1 – Dusul bucal

https://www.youtube.com/watch?v=zK0mIO2j93U – Philips Sonicare Airfloss

https://www.youtube.com/watch?v=lg07u9gMYVA – Curatarea interdentara in 3 pasi simpli
cu Philips Sonicare Airfloss Ultra

Link-uri utile :
https://www.youtube.com/watch?v=sob_ztATOvc – Trendy new toothbrushes – are they
actually effective?
https://www.youtube.com/watch?v=jno7G7Kkfa4 – 360 automatic electric sonic toothbrush
 MANAGEMENTUL PACIENTULUI CU XEROSTOMIE : ABORDARE
PREVENTIVA

Xerostomia reprezinta un simptom, deci nu este o boala.

Xerostomia poate fi temporara sau permanenta. De exemplu, sunt boli precum diabetul
sau hipertiroidismul, care, echilibrate, permit revenirea fluxului salivar la valori normale.

Xerostomia se poate clasifica in :

- Pseudoxerostomii – cauzele par sa fie psihice si psiho-somatice. Acestea sunt numite

in literatura de specialitate „burning mouth syndrome (BMS)” si au o prevalenta de
0,7-17,9%.
- Xerostomii tranzitorii – au cauze diverse, de la frica, emotii puternice, deshidratare,
fumat, febra, consum exagerat de cofeina si alcool, la respiratia orala
- Xerostomii adevarate – acestea definesc starea cronica de gura uscata.

Xerostomia se datoreaza mai multor cauze si anume :

- Administrarea anumitor medicamente. Bohn citeaza un numar de 250 de

medicamente cu potential xerostomic. Dupa alti autori se citeaza 400 de medicamente
cu efect xerostomic. Dintre cele mai frecvent folosite, amintim Diazepamul,
Clorpromazina, Thiroidazona clorhidrica. Alte medicamente, precum
anticolinergicele, determina o reducere a secretiei salivare chiar cu 90-100%.
Carbonatul de litiu, utilizat timp indelungat, pentru a preveni episoadele maniacale,
produce scaderea secretiei salivare si carii radiculare cu evolutie rapida.
- Anorexia nervoasa si frica
- Anumite afectiuni ale glandelor salivare, infectioase sau tumorale, cat si eventuala lor
indepartare chirurgicala.
- Sindromul Sjogren sau alte afectiuni autoimune, precum boala Mikulicz.
- Afectiuni ale glandei tiroide – hipertiroidismul
- Afectiuni sistemice cu evolutie indelungata, precum diabetul zaharat, hepatita C,
lupus eritematos
- Iradierile de cap si gat (se produce distrugerea tesutului secretor)
- Cauze medicamentoase – antihipertensivele, anticolinergicele, antihistaminicele,
anticonvulsivantele, diureticele, antidepresivele (triciclice), narcoticele,
antiparkinsonienele, sedativele, psihotropele
- Anxietatea, tulburari emotionale severe
- Complicatii medicale – diabetul zaharat, malnutritia, infectiile sau obstructiile
glandulare, iradierea de cap si gat, sindromul Sjogren

Simptomele clinice ale xerostomiei sunt :

- Senzatie de uscaciune a gurii – pacientul reclama faptul ca limba i se lipeste de palatul

dur sau, la examenul clinic stomatologic, constatam ca oglinda se lipeste de mucoasa
jugala sau ca saliva secretata prezinta bule de aer
- Apar dificultati la masticatie, deglutitie si fonatie
- Senzatia gustativa este diminuata
- Senzatie de sete, care obliga la consum frecvent de lichide si la umezirea frecventa a
buzelor
 - Senzatie de durere si de arsura la nivelul mucoaselor (Fig. 1)

Fig.1 – Semne clinice in xerostomie

Efectele xerostomiei la nivelul structurilor orale :

- Se constata o crestere a grosimii depozitelor dentare moi, prin care inflamatia

gingivala se amplifica si creste frecventa cariei
- Predispozitia la carie este evidenta, cu un plus pentru caria radiculara
- Uzura dentara este mai accentuata
- Pacientul isi modifica obiceiurile alimentare pentru a-si reduce disconfortul si
foloseste cantitati apreciabile de lichide necesare facilitarii formarii si inghitirii
bolului alimentar (Fig. 2, 3)

Fig. 2 – Predispozitia la carie in cazul pacientului cu xerostomie (imagine stanga), senzatie de

sete care obliga la consum frecvent de lichide (imagine dreapta)

Fig. 3 – Aspecte endoorale in caz de xerostomie

 Tratamentul xerostomiei presupune :

- Administrare de pilocarpina, prin care se stimuleaza secretia salivara. Pilocarpina este

indicata in cazul pacientilor care au suferit iradieri de cap si gat sau in cazul
pacientilor cu sindrom Sjogren. Se recomanda 5-10 mg pilocarpina, de 3-4 ori pe zi.
- Un control extrem de bun al placii bacteriene, mecanic si chimic (pasta de dinti cu
fluor, apa de gura cu fluor, geluri cu fluor), alaturi de care se indica fluorizari locale,
profesionale si personale, in functie de necesitati, prin care prevenim producerea
exploziei de carii.
- Motivarea pacientului in a evita abuzul de tutun si alcool, cat si alimentatia cariogena
- Utilizarea salivei artificiale, produse comercializate care au calitati fizice si chimice
similare salivei naturale
- Diagnosticarea precoce, care poate fi favorabila evolutiei starii de sanatate a
structurilor cavitatii orale
- Guma de mestecat fara zahar – are efect carioprofilactic si stimuleaza reflex secretia
salivara
- Recomandarea unor alimente care favorizeaza o masticatie viguroasa (Fig. 4, 5)

Fig. 4 – Exemple de produse de igiena orala pentru pacienti cu xerostomie

Fig. 5 – Exemple de produse adjuvante in tratamentul xerostomiei

 Un caz particular este pacientul iradiat in zona capului si gatului, la care constatam
afectarea ireversibila a tesutului secretor salivar (se produce atrofia progresiva, fibroasa, a
tesutului secretor).
In prima saptamana de la iradiere, se constata o reducere a fluxului salivar cu 57%,
care continua sa scada la 76%, dupa 6 saptamani de la terminarea iradierii si apoi chiar la
95%, dupa primii 3 ani.
Dupa 3 ani de la iradiere, fluxul salivar poate sa scada dramatic, la 0,05 ml/min saliva
secretata nestimulat.
Consecutiv scaderii fluxului salivar, se inregistreaza cresterea aciditatii si a vascozitatii
salivei, cu aparitia cariilor rampante, care se pot dezvolta chiar si la nivelul marginilor
incizale sau la varful cuspizilor (sunt numite „carii de iradiere”).
La asemenea pacienti, se constata tulburari de masticatie si deglutitie. Scaderea
cantitatii de saliva influenteaza si sanatatea si integritatea mucoasei orale, care devine uscata
si friabila. Se inregistreaza frecvent leziuni si sangerari, inflamatii (mucozite).
In caz de iradiere, se vor lua masuri preventive, de stimulare a secretiei salivare si de
administrare a salivelor artificiale, alaturi de care se pot recomanda fluorizari locale
permanente, sigilarea santurilor si a fosetelor coronare, etc.
Pacientul este sfatuit sa consume alimente moi, guma de mestecat fara zahar, se va clati
frecvent cu apa sau va suge cuburi de gheata si va evita bauturile indulcite. (Fig. 6)

Fig. 6 – Xerostomia si cariile rampante la pacientul iradiat in zona capului si a gatului

Link-uri utile :

https://www.youtube.com/watch?v=qXLCQuwWNVU – Dry mouth – Xerostomia

https://www.youtube.com/watch?v=v0qq_kqVz4M – How to get rid of dry mouth and

xerostomia – see how it works!

https://www.youtube.com/watch?v=QFaMIakL1rg – How to stop dry mouth – SaliPen dry

mouth cure and xerostomia relief

https://www.youtube.com/watch?v=nKN6-HbZ_D8 – Dry mouth animation MCM

https://www.youtube.com/watch?v=RGwdWa0P2rM – What causes dry mouth? / Home

remedies (2019)

https://www.youtube.com/watch?v=BVgViMdQR-g – Xerostomia management solutions

https://www.youtube.com/watch?v=YQVIDzNcRXw – How can Biotene help patients with

dry mouth / Biotene
 DETARTRAJUL

Detartrajul este manopera prin care se urmareste indepartarea tartrului dentar si implicit a
placii dentare de la nivelul suprafetelor dentare, naturale sau artificiale, supra si subgingivale.

Obiectivele detartrajului :

Detartrajul supragingival – urmareste indepartarea depozitelor de tartru si placa de la

nivelul coroanelor dentare.

Detartrajul subgingival – urmareste :

- Eliminarea tartrului si a placii bacteriene de pe suprafetele radiculare
- Lustruirea suprafetelor detartrate (root planning)
- Indepartarea stratului superficial de cement moale, impregnat cu toxine bacteriene

Detartrajul poate fi realizat cu :

- Instrumente manuale
- Instrumentar sonic
- Instrumentar ultrasonic
- Laser

DETARTRAJUL MANUAL

Gama si numarul instrumentelor de detartraj manual s-a marit si s-a diversificat continuu,
unele truse de instrumente regasindu-se, datorita complexitatii lor, in cele destinate chirurgiei
parodontale.

Partile componente ale instrumentelor de detartraj manual cuprind :

- Partea activa – este folosita pentru indepartarea depozitelor de tartru dentar. Exista si
instrumente biactive, adica prevazute cu cate o parte activa la ambele capete ale
manerului.
- Gatul (umarul) – realizeaza legatura intre partea activa si maner. Este variabila ca
lungime si angulatie, pentru un acces cat facil la depozitele de tartru.
- Manerul – este astfel ales ca forma si marime incat sa asigure o priza cat mai
eficienta si sa previna oboseala musculara. Diametrul sau este de obicei intre 10-12
mm. Unele manere au suprafata striata sau cauciucata, pentru prevenirea alunecarii
intrumentului din mana operatorului.

Materialele din care sunt confectionate instrumentele de detartraj manual pot fi :

- otel carbon, otel inoxidabil, carbura de tungsten, plastic special (special destinat
implanturilor dentare)
 Pe partea activa a instrumentelor se pot deosebi mai multe suprafete si muchii :

- suprafata faciala – care priveste spre umarul instrumentului

- suprafata dorsala
- suprafete laterale
- muchii active – la intalnirea suprafetelor mentionate

Un criteriu fundamental al instrumentelor de detartraj manual este ca acestea sa fie

ascutite si sa nu prezinte neregularitati pe muchiile active. Din punct de vedere ergonomic,
este esential ca axul manerului si partea activa sa fie in acelasi plan. (Fig. 1)

Fig. 1 – Instrumentul A este incorect, Instrumentul B este corect

1. SECERA (scaler, sickle scaler)

- Partea activa se termina in varf ascutit

- Pe sectiune, lama prezinta forma triunghiulara – baza acesteia constituie fata faciala a
instrumentului iar varful triunghiului corespunde fetei dorsale
- Are doua muchii active simetrice
- Se actioneaza prin tractiune pe suprafata dentara

Indicatii :
- Detartrajul supragingival – este adesea primul instrument cu care se indeparteaza
depozitele masive de tartru supragingival, pentru a facilita accesul la zonele
subgingivale
- Detartrajul interdentar – datorita varfului ascutit

Contraindicatii :
- Detartrajul in zona subgingivala – datorita prezentei cele de a treia muchii taioase pe
fata dorsala a lamei active

Tipuri de secere :
- Secera dreapta (Jaquette scaler) – cu fata faciala dreapta
- Secera curbata – fata faciala prezinta o curbura sub forma de semicerc (Fig. 2, 3, 4)
 Fig. 2 – Secera dreapta si secera curba

Fig. 3 – Structura schematica a secerei

Fig. 4 – Secera

2. FOAIA DE MIRT / GHEARA (claw scaler)

- Se aseamana mult cu secera, diferenta fiind ca pe latura dorsala, cele doua suprafete
laterale nu formeaza un unghi ascutit, ci o a patra suprafata
- Pe sectiune, partea activa are forma de trapez
- Are 2 muchii laterale simetrice, foarte active
- Varful ascutit permite insinuarea sa sub depunerile de tartru, atat supra cat si
subgingival

Indicatii :
- Detartrajul supra si subgingival
- Excizia unor papile hiperplazice, a unor polipi gingivali (Fig. 5)
 Fig. 5 – Aspectul dorsal al gherutei

3. INSTRUMENTUL TRAPEZOIDAL

- Sunt instrumente pereche, mezial si distal

- Partea activa este trapezoidala, baza mare constituind muchia activa
- Cele doua unghiuri laterale ale trapezului sunt asimetrice
- Planul trapezului este usor curbat, fata concava privind catre suprafata dentara in
timpul detartrajului
- Pozitionarea instrumentului se face cu unghiul ascutit si lung catre papila interdentara,
iar cel scurt catre jumatatea suprafetei dentare
- Un instrument va actiona pe jumatatea meziala, iar celalalt la nivelul jumatatii distale
a suprafetei vestibulare sau orale a aceluiasi dinte

Indicatii :
- Exclusiv pentru detartrajul supragingival, la nivelul suprafetelor dentare vestibulare si
orale

Contraindicatii :
- Instrumentarea in regiunile subgingivale si spatiile interdentare (Fig.6, 7)

Fig. 6 – Instrumentul trapezoidal

 Fig. 7 - Perechea de instrumente trapezoidale

4. SAPALIGA (hoe scaler)

- Are o singura lama activa, in unghi de 100 de grade fata de gat

- Partea activa prezinta o muchie rectilinie ascutita, in unghi de 45 de grade, formata de
intalnirea suprafetei faciale cu suprafata subiacenta oblica
- Se introduce sub depozitul de tartru, muchia activa sprijinindu-se ferm pe dinte, dupa
care tartrul se mobilizeaza printr-o tractiune verticala

Indicatii :
- Folosirea sa se limiteaza doar la indepartarea depozitelor masive de tartru
supragingival
- Indepartarea tartrului care formeaza un inel in jurul dintelui, mai ales pe fetele
vestibulare, linguale sau distale la dintii care nu au vecin posterior
- Subgingival se poate utiliza doar in cazul pungilor parodontale mai largi, pana la o
adancime de 1-2 mm, cand gingia este usor detasabila (Fig. 8)
 Fig. 8 - Sapaliga

5. DALTA PARODONTALA (chisel, push scaler)

- Lama activa a instrumentului este reprezentata de o muchie terminala de 45 de grade

- Exista dalti drepte si dalti curbe, diferenta fiind data de traiectul gatului
instrumentului
- Dalta se activeaza prin presiune in directia depozitelor de tartru

Indicatii :
- Se foloseste foarte rar, doar pentru detasarea tartrului masiv de pe dintii frontali
inferiori, cand spatiile interdentare largite sunt ocupate de tartru

Contraindicatii :
- Niciodata nu se actioneaza spre gingie sau alte parti moi
- Este strict interzisa utilizarea sa in spatiul subgingival (Fig. 9)
 Fig. 9 – Dalta parodontala

6. PILELE sau RAZUSELE PARODONTALE (periodontal file, file scaler)

- Capul activ al instrumentului prezinta o portiune rotunda sau ovala aplatizata

- Pe una dintre suprafetele acesteia sunt dispuse mai multe muchii taioase paralele

Indicatii :
- Netezirea suprafetelor radiculare din pungi parodontale adanci si zone de furcatie
(Fig. 10)

Fig. 10 – Pila parodontala

7. CHIURETELE (curette)

- Sunt instrumente inguste, delicate, sub forma de lingura, cu una sau doua muchii
ascutite ale partii active
- Partea pasiva (gatul) prezinta lungimi diferite si o serie de angulatii, care faciliteaza
aplicarea partii active in functie de curburile radacinii
- Neavand o a treia margine taioasa dorsala si fiind rotunjite la capat, pot fi utilizate in
regiunea gingivala in conditii de siguranta
- Reprezinta grupa de instrumente indicate atat pentru detartrajul supragingival cat si
pentru cel subgingival, alaturi de netezirea suprafetei radiculare si chiuretajul
peretelui gingival al pungilor parodontale (Fig. 11)

Fig. 11 – Diferentele dintre chiureta si secera

Exista doua tipuri principale de chiurete :

- Chiurete universale
- Chiurete speciale, cu specificitate de suprafata

a. Chiuretele universale

- Se caracterizeaza prin faptul ca partea activa este perpendiculara pe partea pasiva,

deci formeaza un unghi de 90 de grade si are doua muchii laterale ascutite
- Formele variate ale partii pasive si existenta celor doua muchii active permit folosirea
lor in diferite zone ale cavitatii orale
- Se activeaza prin tractiune, fiind deplasate cu muchia taioasa de-a lungul suprafetei
dentare acoperite cu tartru
- Sunt indicate pentru detartrajul supragingival sau subgingival la persoanele sanatoase
- Se pot folosi si in cazul pungilor parodontale, actionand prin cele doua muchii
concomitent, asupra peretelui gingival si asupra suprafetei radiculare
- Cele mai utilizate chiurete universale sunt : Barnhart 1/2 si 5/6, Columbia McCall
13/14 2R – 2L, 4R – 4L (Fig. 12)
 Fig. 12 – Chiureta universala

b. Chiuretele specifice, speciale sunt reprezentate in principal de chiuretele Gracey

Chiuretele Gracey prezinta urmatoarele caracteristici :

- Fata faciala a lamei este rasucita in unghi de 20 de grade fata de axul longitudinal al
gatului, derivand astfel doua unghiuri inegale fata de planul vertical : un unghi de 70
de grade si unul de 110 grade
- Partea activa este curbata astfel in doua planuri, motiv pentru care contactul cu dintele
nu este punctiform ci linear (mai mare)
- Dintre cele doua muchii laterale, doar una este activa asupra tartrului si cementului
necrotic de pe suprafata dentara si anume cea care se situeaza mai inferior cand
manerul instrumentului este tinut in plan vertical, iar cealalta muchie se orienteaza in
asa fel in timpul detartrajului incat menajeaza peretele gingival al pungii parodontale
- Specificitate pentru anumite suprafete – partile active prezinta angulatii si dimensiuni
specifice pentru anumite suprafete ale unor grupuri de dinti

Chiuretele Gracey standard

- Formeaza un set de 7 instrumente biactive (cu parte activa la ambele capete ale
manerului), cu forme si curburi care permit abordarea dintilor de la nivelul intregii
arcade
- Numarul este inscris direct pe maner sau pe o banderola colorata la nivelul manerului
- Pentru identificarea si manevrarea cat mai usoara a instrumentelor, mai ales pentru
incepatori, sunt disponibile chiurete Gracey codate cu ajutorul culorilor, in locul
numerotarii cu cifre (Fig. 13, 14, 15)
 Fig. 13 - Angulatia de 20 de grade

Fig. 14 – Marcaj longitudinal pe manerul chiuretei – tipul lamei corespunde cu cifra care se
afla la cea mai mica distanta de ea

Fig. 15 – Marcaj transversal pe chiureta – prima cifra corespunde lamei de sus, iar a doua
lamei de jos, cand chiureta este tinuta vertical

Cea mai raspandita codare coloristica este cea propusa de Universitatea din Zurich :

Chiurete Utilizare Culoare Utilizare corecta

1/2 Incisivi, toate Miscari verticale
suprafetele
3/4 Frontali, toate Miscari verticale
suprafetele
5/6 Frontali si premolari, galben Miscari verticale
toate suprafetele
7/8 Suprafetele V si O gri Miscari oblice si
ale molarilor si orizontale
premolarilor
9 / 10 Suprafetele V si O Miscari oblice si
ale molarilor si orizontale
premolarilor
 11 / 12 Suprafetele M ale rosu Miscari verticale
molarilor si
premolarilor
13 / 14 Suprafetele D ale albastru Miscari verticale
molarilor si
premolarilor

In practica este suficienta utilizarea setului redus de chiurete Gracey, care contine doar 4
instrumente biactive :
- G 5/6 (galben)
- G 7/8 (gri)
- G 11/12 (rosu)
- G 13/14 (albastru)

Sunt disponibile si instrumente G 15/16 si G 17/18, ca variante modificate ale celor G

11/12 si G 13/14.
Chiureta G 15/16 prezinta curburi mai accentuate ale gatului, facilitand astfel accesul la
suprafata M a molarilor inferiori si sprijinul optim al mainii.
Chiureta G 17/18 are gatul alungit cu 3 mm si angulatie mult redusa, pentru a simplifica
detartrajul suprafetelor D ale molarilor.

Exista si alte chiurete Gracey speciale, care au forme diferite in functie de anumite arii
specifice asupra carora se actioneaza.
Chiuretele Gracey clasice prezinta un gat cu lungimea de 9 mm. (Fig. 16)

Fig. 16 – Chiurete Gracey speciale

Chiuretele Gracey „dupa cinci” (after five) au partea pasiva mai lunga cu 3 mm decat
chiureta standard (9+3=12 mm), fiind adecvate pentru indepartarea tartrului din pungile
parodontale cu adancimea de peste 5 mm.

Chiurele Gracey „mini cinci” (mini five) reprezinta o modificare a chiuretelor „dupa
cinci”, partea activa fiind redusa la jumatatea lungimii, fiind mai subtiri si mai usor de inserat
la nivelul furcatiilor sau in alte zone cu acces dificil. (Fig. 17)
 Fig. 17 – Diferente morfologice intre secera, chiureta universala si chiureta specifica

Chiuretele Gracey prezinta doua variante :

- Rigide (profilactice) – cu gatul mai gros, rigid, pentru indepartarea tartrului masiv
supragingival
- Flexibile (parodontale) – cu gatul mai suplu, pentru detartrajul subgingival si planarea
radiculara

Chiuretele periimplantare sunt confectionate din material plastic autoclavabil. In cazul

implanturilor dentare este interzisa utilizarea instrumentelor metalice, care pot zgaria
suprafata implantului, aceasta devenind si mai retentiva pentru acumularea placii dentare.

PRINCIPIILE DETARTRAJULUI MANUAL

Detartrajul, prin interventia la limita dintre tesuturile dentare si cele parodontale, prin
sangerarea gingivala produsa, este considerata o manopera chirurgicala, ce implica adoptarea
unei atitudini preventive.
Detartrajul manual reprezinta o munca minutioasa, dificila, ce implica foarte multa atentie,
rabdare si constiinciozitate.

1. POZITIA PACIENTULUI

- Va fi cat mai confortabila, cu capul bine sprijinit in tetiera

- Daca se lucreaza cu pacientul in pozitie sezanda, capul acestuia va fi pozitionat usor
in extensie si la inaltimea umarului operatorului, cand se lucreaza la maxilar sau in
continuarea trunchiului si la nivelul cotului medicului, cand se lucreaza la dintii
arcadei mandibulare

2. POZITIA MEDICULUI

- Va fi cat mai comoda, in functie de hemiarcada la care lucreaza

- Practica stomatologica moderna impune adoptarea pozitiei de lucru „sit down”, care
presupune ca medicul sa stea asezat pe scaun, fiind plasat intre ora 8 si 13 pentru
dreptaci si intre ora 11 si 16 pentru stangaci. In acest fel, medicul poate desfasura
confortabil manoperele obositoare si minutioase pe care le solicita detartrajul manual.
- Daca se lucreaza la un fotoliu dentar clasic, cu pacientul mentinut in pozitie sezanda,
medicul va sta de regula in fata si in dreapta pacientului. La detartrajul suprafetei
linguale a frontalilor inferiori, medicul poate sta si in spatele si dreapta pacientului,
lucrand astfel cu vizibilitate indirecta, folosind oglinda dentara.
3. ILUMINAREA

- Cavitatea orala trebuie sa fie foarte bine iluminata, direct, prin lumina de la lampa
scialitica, sau indirect, cu oglinda dentara, in zonele mai greu accesibile.

4. VIZIBILITATEA

- Localizarea depunerilor de tartru si a zonelor de retentie presupune un acces suficient

asupra elementelor cavitatii orale si o buna vizibilitate. Identificarea si determinarea
dimensiunilor depozitelor de tartru se face cu o sonda parodontala, inainte de
inceperea detartrajului propriu-zis.
- Vizibilitatea se poate spori cu ajutorul lupelor dentare.
- In cazul detartrajului sonic si ultrasonic, exista modele de aparate prevazute cu lampi
LED sau fibra optica, care maresc vizibilitatea.

5. ACCESIBILITATE

- Se refera la indepartarea si protectia partilor moi

- Este necesara deoarece detartrajul se realizeaza cu instrumentar ascutit, manual,
rotativ sau actionat mecanic
- Se va realiza fie cu oglinda dentara, fie cu degetele mainii stangi
- La persoanele cu buzele uscate se recomanda badijonarea lor cu vaselina pentru a
preveni fisurarea lor

6. PUNCTUL DE SPRIJIN

- Se va lua pe elementele stabile : dinti vecini, menton sau alte zone ale fetei
- Se urmareste ghidarea miscarilor, care trebuie sa fie foarte precise
- Sprijinul este asigurat de ultimele doua degete ale mainii operatorului

7. O ANUMITA ORDINE A ABORDARII

- Este necesara in ideea evitarii omiterii vreunui dinte sau suprefete dentare
- Din considerente ergonomice, un anumit instrument se foloseste pe toate suprafetele
pentru care are indicatie si doar apoi se trece la alt instrument. Se scurteaza astfel
durata tratamentului.
- Mai intai se elimina tartrul supragingival, apoi cel subgingival

8. IMOBILIZAREA DINTILOR

- Deseori suntem nevoiti ca inainte de detartrajul propriu-zis sa realizam imobilizarea

dintilor cu mobilitate accentuata, indusa de boala parodontala
- Se poate face direct, cu policele mainii stangi plasat pe marginea incizala sau ocluzala
- Se poate face prin aplicarea la nivelul marginii incizale a unui conformator din stents
incalzit

9. CONTROLUL DURERII

- Se vor urmari reactiile pacientului, pentru a observa necesitatea unei anestezii in caz
de durere
- Daca in cursul detartrajului manevrele sunt dureroase, se va efectua o anestezie prin
infiltratie plexala sau tronculara periferica, pentru asigurarea linistii operatorii si
pentru confortul pacientului

10. PRIZA INSTRUMENTULUI

- Este esentiala, deoarece asupra blocului de tartru se exercita presiune sau tractiune
- Priza corecta confera stabilitate, eficienta si control asupra instrumentului de detartraj
Se accepta 3 tipuri de priza :
- Priza tip „creion” – indicele si policele se afla pe maner, asemanator prizei creionului,
iar degetul mijlociu este pe ultima portiune a manerului, aproape de umarul
instrumentului
- Priza tip „creion modificata” – se aseamana cu prima tehnica, deplasand indexul in
sus pe maner, la distanta de partea pasiva a instrumentului. Policele se afla la nivelul
indicelui si buricul degetului mijlociu se aplica pe gatul instrumentului.
- Priza palmara – este indicata la indepartarea tartrului dur si aderent cu ajutorul daltii.
Instrumentul este tinut in palma, cu degetele II-V stranse in jurul manerului sau, iar
policele este deplasat la nivelul partii pasive, pentru controlul deraparii. (Fig. 18)

Fig. 18 – Priza tip creion modificata

11. TEHNICA DETARTRAJULUI

- Se va realiza dupa prealabila insinuare a partii active a instrumentului sub blocul de

tartru, iar dislocarea acestuia se realizeaza dintr-o singura miscare ferma, prin
decolare si nu prin raclare. Se prefera desprinderea dintr-o data a unor portiuni cat mai
mari de tartru
- Se prefera miscarile de tractiune celor de presiune, deoarece permit o dislocare mai
buna a blocurilor de tartru si evita eventuala lezare a partilor moi, in cazul alunecarii
instrumentului pe dinte. Metoda presiunii poate completa in mod util miscarile de
tractiune.

12. FINISAREA SI LUSTRUIREA SUPRAFETELOR DETARTRATE

- Constituie o etapa deosebit de importanta, care garanteaza in timp rezultatele

detartrajului
- La nivel subgingival se efectueaza un root planning minutios
- Sedinta se va incheia prin clatirea cavitatii orale cu o solutie antiseptica,
antiinflamatoare si cicatrizanta. Se foloseste clatirea cu substante antiplaca de tipul
clorhexidinei sau triclosanului.
- In urma unui detartraj corect si complet, sangerarea gingivala se reduce foarte mult

13. CAMPUL OPERATOR

- Se mentine curat pe toata durata interventiei

- Pe toata durata detartrajului este obligatorie utilizarea aspiratorului de saliva
- La finalul detartrajului se face lavajul pungilor parodontale cu apa oxigenata sau
clorhexidina, in vederea eliminarii fragmentelor de tartru si cement detasate

14. NUMARUL SEDINTELOR

- Se va stabili in functie de cantitatea de tartru. In cazul unor depozite mari de tartru, se

lucreaza pe grupe de cate 4-6 dinti / sedinta. Daca pacientul prezinta putin tartru,
detartrajul se poate finaliza intr-o singura sedinta.

15. INSTRUMENTELE TREBUIE SA FIE ASCUTITE

- Ascutirea se impune dupa fiecare detartraj, dar uneori este necesara efectuarea sa
chiar si in timpul aceleiasi interventii

16. ANGULATIA INSTRUMENTELOR

- Instrumentele se introduc in punga parodontala cu angulatie minima, pana la baza

acestora
- Urmeaza apoi localizarea depozitelor de tartru cu ajutorul chiuretei introduse in punga
parodontala
- Vizibilitatea este minima, deci se impune utilizarea senzatiei tactile
- Chiureta se plaseaza cu fata faciala in unghi de 45 de grade fata de suprafata
radiculara si se deplaseaza usor catre incizal / ocluzal. Muchia ei se va propti in
marginea inferioara a depozitului de tartru, indicand localizarea acestuia.
- In faza urmatoare, dupa localizarea tartrului, se trece la detartraj. In acest scop,
unghiul format intre fata faciala si radacina se va mari la 45-85 de grade, ideal 70 de
grade. In cazul unghiurilor mai mici de 45 de grade, eficienta detartrajului se reduce
semnificativ, iar daca unghiul depaseste 90 de grade, detartrajul devine agresiv asupra
cementului radicular. (Fig. 19)

Fig. 19 – Angulatia instrumentului in timpul detartrajului

 17. ACTIONAREA INSTRUMENTELOR

- Instrumentele manuale pot fi deplasate vertical, orizontal si oblic, in functie de

regiunea in care se efectueaza detartrajul.
- La dintii frontali si in regiunile aproximale ale molarilor si premolarilor se folosesc
miscari verticale
- Pe suprafetele netede, V si O, ale dintilor laterali se efectueaza miscari oblice
- Suprafetele cervicale se curata cu miscari orizontale
- Detartrajul cementului radicular se efectueaza combinand cele 3 tipuri de miscari

18. INDICATII POSTOPERATORII

- In mod obligatoriu va fi recomandata si demonstrata pacientului o tehnica de periaj

adecvata
- In sedintele urmatoare se va controla cu tablete revelatoare si indici de placa daca s-au
respectat indicatiile de igiena orala si de alimentatie
- Detartrajul poate fi necesar la intervale de 6 luni, cu ocazia controlului periodic. Se va
aminti pacientului importanta vizitelor regulate la cabinetul stomatologic.

ASCUTIREA SI INTRETINEREA INSTRUMENTARULUI PENTRU DETARTRAJ

Pentru ca detartrajul subgingival sa se realizeze in conditii optime, partea activa a

instrumentelor trebuie sa fie corect ascutita dupa fiecare utilizare.
Regula dupa care se realizeaza ascutirea instrumentelor este aceea ca forma, geometria
partii active si a muchiei taioase sa fie pastrate.
Daca se folosesc instrumente ascutite, se impun manevre mai fine si mai putine, deci
tratamentul va fi mai confortabil pentru pacient si reduce oboseala musculara pentru operator.
Ascutirea instrumentelor necesita multa rabdare si timp si trebuie evitata indepartarea unor
cantitati excesive din lama activa. In caz contrar, acestea se uzeaza rapid. Se efectueaza dupa
spalarea si dezinfectarea instrumentelor, inainte de etapa de sterilizare.

Echipamentul necesar pentru ascutire este :

- Pietre pentru ascutit
- Ulei mineral
- Lupa
- Iluminare cat mai buna
- Bagheta acrilica sau din material plastic
- Optional, menghina pentru fixarea instrumentelor (in lipsa unei menghine,
instrumentul se poate fixa manual, tinandu-l ferm cu partea activa orientata in jos)

Tipuri de pietre folosite pentru ascutire :

- Pietre Arkansas – din oxid de aluminiu natural, cu granulatii variate, dar preponderent
fine
- Pietre India – din oxid de aluminiu artificial, cu granulatie mai dura
- Pietre artificiale din ceramica sau carbura de siliciu, cu granulatie foarte dura
 Forma pietrelor :
- Dreptunghiulare plate – pentru ascutirea muchiilor laterale
- Cilindrice – pentru ascutirea fetelor faciale
- Cilindro-conice – pentru ascutirea fetelor faciale

In general, este necesara si utilizarea unui lubrifiant (ulei, dar poate fi si apa), care reduce
frecarea, deci supraincalzirea si inmuierea instrumentului, retine particulele metalice detasate
si previne inglobarea lor in structura pietrei de ascutit.
Se recomanda fixarea manerului instrumentului in menghina, cu partea activa orientata in
jos, astfel incat fata sa faciala sa fie paralela cu podeaua, iar capatul terminal orientat spre
operator. In lipsa menghinei, instrumentul se poate fixa in mana.
Piatra pentru ascutit se unge cu 1-2 picaturi de ulei mineral, apoi, mentinand-o in unghi de
aproximativ 10-20 de grade fata de planul vertical, se deplaseaza in mod repetat de sus in jos,
in contact cu muchia instrumentului, pana la ascutirea corespunzatoare. Se evita presiunea
excesiva. Intotdeauna se deplaseaza fie numai piatra, fie numai instrumentul, niciodata
ambele.
Daca muchia este foarte boanta, se incepe cu o piatra mai dura (India) si se finalizeaza cu
pietre mai fine (Arkansas). (Fig. 20)

Fig. 20 – Angulatia pietrei fata de muchia laterala a chiuretei

In cazul chiuretelor, se rotunjeste si varful lor, mentinand piatra in unghi de 45 de grade

fata de planul vertical. La chiuretele Gracey nu este necesara ascutirea muchiei laterale
inactive.
Testarea eficientei partii active se poate face in doua feluri :
- Vizual, cu lupa – o muchie taioasa apare mai degraba ca o linie si nu ca o suprafata.
Ea nu reflecta lumina.
- Tactil – prin razuirea baghetei din material plastic sau acrilat. Muchia ascutita este
capabila sa decojeasca suprafata baghetei, in timp ce marginile boante aluneca usor pe
suprafata, fara a detasa stratul superficial al baghetei.
Pietrele pentru ascutit se curata de aschiile metalice si se spala cu apa si sapun sau se
curata in baia cu ultrasunete, apoi se degreseaza cu alcool sau benzina. Dupa ambalare se
sterilizeaza in autoclav.
Exista si aparate electrice destinate ascutirii instrumentelor de detartraj, care fixeaza
manerul instrumentului in unghiul stabilit de utilizator si ascute lama activa cu ajutorul
pietrelor rotative. Sunt capabile sa actioneze mai multe tipuri de pietre, cu granulatii diferite
(fina, medie, dura), marcate prin culori distincte. Se prefera totusi ascutirea manuala, fiind
mai blanda si mai precisa.
Pentru mentinerea muchiilor cat mai ascutite, se recomanda depozitarea, curatarea si
sterilizarea instrumentelor in tavite speciale, prevazute cu orificii si sistem de fixare. In caz
contrar, lamele active se ating in mod repetat si se tocesc rapid. (Fig. 21, 22)

Fig. 21 – Aparat pentru ascutirea instrumentarului manual pentru detartraj

Fig. 22 – Trusa de chiurete cu sistem de fixare pentru fiecare instrument

 Link-uri utile :

https://www.youtube.com/watch?v=VHCNyZe6C1Q - How to scale mandibular anterior

calculus and stain

https://www.youtube.com/watch?v=OkZLYwA_qdE - Scaling and Root Planing

https://www.youtube.com/watch?v=cXWDg01Nyjk - Gracey Instrumentation Basics

https://www.youtube.com/watch?v=Arp_2bZo26I - How to Use Sickle Scalers

https://www.youtube.com/watch?v=-XLMunxTdM8 - Maggie Jackson - Hand Scaling

Instruments

https://www.youtube.com/watch?v=PILS0yf4DWs - Clock Positions to Use While Scaling

 DETARTRAJUL

DETARTRAJUL ULTRASONIC

Instrumentele ultrasonice s-au folosit pentru prima data in odontologie, la inceputul anilor
1950, pentru prepararea cavitatilor. In 1955 s-a conceput pentru prima data un instrument
ultrasonic utilizabil in parodontologie, pentru detasarea tartrului dentar.

Ultrasunetele genereaza doua fenomene :

- Produc pe de o parte unde sonore, vibratii de frecventa inalta, pentru a dizloca

depozitele de tartru de pe dinti si pulverizeaza un jet de apa pentru racire si pentru
irigarea mecanica a campului operator. Particulele de apa formeaza un nor fin de
picaturi in jurul varfului activ al aparatului.
- Pe de alta parte, in acest halou de apa, prin colapsul bulelor de aer, ia nastere
fenomenul de cavitatie, care la nivel molecular induce turbulenta acustica, cu liza
celulelor bacteriene.

Aparatele de detartraj cu ultrasunete

Aceste aparate transforma curentul alternativ in energie mecanica sub forma de vibratii la
o frecventa de 18000-50000 cicli/secunda, fapt ce confera varfului activ al instrumentului o
vibratie cu o amplitudine de 0,006-0,10 mm.
Energia ultrasonica aplicata asupra apei care asigura racirea are drept rezultat fenomenul
de cavitatie, care se materializeaza in distrugerea microorganismelor.
Frecventa si amplitudinea optima a vibratiilor se poate seta cu ajutorul butonului de
reglare a frecventei, pe panoul de comanda al aparatului.
Dispozitivele ultrasonice pentru detartraj functioneaza optim daca pulverizeaza apa la cota
maxima.
Aparatele piezoelectrice genereaza caldura mai putina, in comparatie cu cele
magnetostrictive, dar frecarea ansei de dinte impune si in acest caz racire.
Poate fi necesara setarea unei frecvente de lucru mai mari in cazul unor depozite masive si
dure de tartru (depozite vechi de tartru), dar daca se urmareste eliminarea unui strat fin de
tartru cu ajutorul unei anse subtiri montate la aparat, frecventa se va reduce corespunzator.
Cand se efectueaza doar irigarea pungilor parodontale cu solutii dezinfectante, dupa
finalizarea detartrajului, frecventa se reduce semnificativ.
Detartrajul ultrasonic este eficient si in zona subgingivala, doar ca, in lipsa vizibilitatii
directe, la identificarea depozitelor de tartru, practicianul se bazeaza preponderent pe senzatia
tactila.
Unele aparate de detartraj sunt dotate cu recipiente in care se pot introduce diferite solutii
antiseptice in vederea lavajului pungilor parodontale.
Schematic, un asemenea aparat se compune din :
- Generatorul de ultrasunete
- Pedala de pornire-oprire
- Piesa de mana, prevazuta cu o manta izolatoare si sistem de prindere a partii active,
care se poate steriliza in autoclav, la 135 de grade Celsius
- Partea activa (ansa), prezinta forme variate, se poate schimba si steriliza
- Sistemul de racire – frictiunea dintre ansa ultrasonica si suprafata dentara produce
caldura, care in lipsa unei raciri adecvate, ar determina leziuni la nivelul pulpei
dentare si al tesuturilor din jur. Se recomanda ca rata de pulverizare a apei de racire sa
fie cuprinsa intre 20-30 ml/min.
Cu cat este mai mare presiunea aplicata cu ansa pe dinte in cursul detartrajului, cu atat
creste caldura generata !!! (Fig. 1)

Fig. 1 – Exemplu de aparat de detartraj ultrasonic si modul de actiune al sistemului de

racire la nivelul anselor ultrasonice

Ansele active :

- Se conecteaza la piesa de mana a aparatelor ultrasonice

- Se folosesc exclusiv anse sterile
- Prezinta dimensiuni si forme variabile, in functie de forma, marimea dintilor si de
accesul la regiunea in care se folosesc
- Pentru detartrajul preventiv, producatorii pun la dispozitie, in general, 3 tipuri de anse
drepte, in timp ce pentru detartrajul subgingival detaliat, in zona de furcatie, spatiile
retentive, concave si greu accesibile sau in jurul dintilor malpozitionati, se ofera
numeroase forme specifice, cu traiect curbat, in mai multe planuri
- Pentru detartrajul periimplantar sau in jurul lucrarilor protetice estetice din ceramica
sau compozit, se folosesc anse din material plastic sau carbon-compozit autoclavabil
- Ansele foarte suple si alungite nu se folosesc la indepartarea depozitelor masive de
tartru, deoarece exista riscul de a se fractura (Fig. 2, 3)

Fig. 2 – Anse pentru detartraj ultrasonic

 Fig. 3 – Ansa pentru detartraj ultrasonic la nivelul implanturilor dentare

- In timp, ansele ultrasonice se uzeaza, scurtarea lor diminuand amplitudinea si

eficienta vibratiilor. Scurtarea cu 2 mm a varfului unei anse poate duce la
instrumentarea agresiva a cementului radicular, datorita reducerii eficientei ansei cu
50%. In asemenea situatie, operatorul are tendinta de a insista pe anumite suprafete
dentare si de a exercita presiune cu ansa. Daca ansa se scurteaza cu cel putin 2 mm, ea
se va inlocui !!! Utilizata in conditii normale, cu o frecventa de 10 detartraje zilnice, o
ansa necesita inlocuire dupa aproximativ 6 luni.
- Producatorii pun la dispozitie o cheie pentru verificarea periodica a dimensiunilor
anselor, cu care se poate aprecia gradul lor de uzura (Fig. 4)

Fig. 4 – Exemplu de cheie pentru verificarea periodica a dimensiunii anselor

- Se evita sterilizarea anselor in pupinel, deoarece caldura uscata le distruge

- Ansele ultrasonice nu trebuie ascutite !!!

Exista 2 tipuri principale de aparate de detartraj cu ultrasunete : aparate magnetostrictive si

aparate piezoelectrice.

1. Aparatele magnetostrictive

Opereaza pe principiul magnetostrictiei. O bara de metal sau mai multe benzi metalice
sunt plasate in interiorul unei bobine prin care trece curent alternativ. La pornirea curentului,
bobina induce un camp magnetic, care determina contractia si alungirea tijei / lamelor
metalice din interior, transmisa ansei active sub forma unor vibratii fine. Bara de metal
plasata in piesa de mana a aparatului, genereaza o vibratie cuprinsa intre 18000-35000
cicli/secunda, vibratie care confera partii active o deplasare de aproximativ 28-30 de microni.
Genereaza cantitati mari de caldura, astfel incat se impune o racire abundenta.
Deplasarea ansei este eliptica.
Poate influenta buna functionare a diferitelor dispozitive electronice.
 Exemplu de aparat magnetostrictiv : Cavitron (Dentsply) (Fig. 5)

Fig. 5 – Aparat magnetostrictiv de detartraj Cavitron (Dentsply), anse pentru detartrajul

dintilor naturali sau al implanturilor dentare

2. Aparate piezoelectrice

Aceste aparate opereaza prin intermediul unui transductor de cristale de cuart, care
converteste energia electrica in vibratii de 25000-50000 cicli/secunda.
Avantajul major al acestor aparate rezida din faptul ca in lipsa campului magnetic, caldura
generata este mult mai redusa, iar partii active i se confera o miscare liniara.

Exemple de aparate piezoelectrice : Piezon Master (EMS), Varios 750 (NSK), Symmetry
IQ (Hu-Friedy). (Fig. 6)

Fig. 6 – Airflow Prophylaxis Master EMS, Piezon Master

Etapele detartrajului ultrasonic

- Pozitionarea pacientului si protejarea sa cu baveta si aspirator de saliva

- Pacientul clateste cavitatea bucala cu solutie de clorhexidina, triclosan, clorura de
cetilpiridiniu, timp de minim 30 de secunde, pentru reducerea concentratiei de bacterii
in aerosolii degajati pe durata detartrajului
- Examinarea pacientului pentru selectarea anselor ultrasonice adecvate
- Conectarea aparatului la sursa de curent si apa
- Atasarea ansei active folosind cheia speciala (Fig. 7)
 Fig. 7 – Cheie speciala pentru atasarea ansei la piesa de mana

- Reglarea frecventei de lucru a aparatului si a ratei de pulverizare a apei de racire. Se

selecteaza o frecventa de lucru cat mai mica, dar suficienta pentru detasarea tartrului
prezent.
- Eliminarea apei si a aerului rezidual pana ce apa vine in jet continuu (aproximativ 30
de secunde)
- Se incepe cu detartrajul depozitelor de tartru supragingivale masive, cu anse late
- Se continua cu eliminarea resturilor supragingivale, interdentare
- Cu ansa subtire se efectueaza apoi detartrajul ultrafin din santuri si pungi parodontale
- Ansa formeaza cu suprafata dentara un unghi ce nu depaseste 10-15 grade si
presiunea este minima
- Ansa se deplaseaza pe suprafetele dentare in permanenta, fara a fi oprita in anumite
regiuni, miscarea ei trebuie sa fie ca o pensulare fina a suprafetelor dentare
- In cazul sensibilitatii dintilor, se efectueaza anestezie prin infiltratie plexala sau
tronculara periferica, iar in cazul unei iritatii gingivale, ajunge anestezia de contact
- La final se finiseaza suprafetele dentare coronare si radiculare

Deplasarea anselor se poate face :

- Vertical
- Orizontal
- Oblic, incrucisat in diagonala

Indicatiile aparatelor de detartraj ultrasonice

- Eliminarea depozitelor de tartru supragingivale

- Eliminarea depozitelor de tartru subgingivale din pungi parodontale cu adancimea de
maxim 3-4 mm
- Chiuretajul pungilor parodontale
- Finisarea si lustruirea suprafetelor radiculare detartrate
- Indepartarea coloratiilor masive de pe suprafata dintilor
- Descimentarea lucrarilor protetice conjuncte, a dispozitivelor intraradiculare
- Indepartarea bracket-urilor ortodontice
- Usurarea tratamentului mecanic endodontic
- Indepartarea obturatiilor radiculare
- Condensarea materialelor de obturatie in cavitatile dentare preparate
 Contraindicatii

- Dinti cu regiuni de smalt deminaralizate

- La copii – deoarece tesuturile aflate in dezvoltare sunt sensibile la vibratiile
ultrasonice
- Plagi chirurgicale recente – pot fi afectate suturile
- Osteomielite locale
- Infectii gingivale ciclice cronice
- Diabet zaharat grav
- Tulburari de nutritie cronice grave si debilitante
- Neoplazii locale metastatice
- Pacienti cu pace-maker – contraindicatie valabila doar in cazul aparatelor
magnetostrictive, care genereaza vibratiile ultrasonice prin intermediul tijei metalice
activate de campul magnetic, cu influenta asupra stimulatoarelor cardiace
implantabile
- Pacienti cu boli infectioase si contagioase

Dezavantaje

- Lezeaza compozitele
- Prin producerea de caldura poate afecta pulpa dentara
- Produce aerosoli
- Provoaca tinnitus temporar

Avantaje

- Eliminarea rapida a tartrului

- Indepartarea unei cantitati mai reduse de cement radicular, comparativ cu
instrumentele manuale

DETARTRAJUL SONIC

A fost introdus in practica in anii 1980. Foloseste propulsia cu aer si produce vibratii in
domeniul sonic, intre 2000-8000 cicli/secunda.
Aparatul se conecteaza la racordul de turbina al unitului dentar.
Miscarea partii active este eliptica sau orbitala, avand o amplitudine de 0,08-0,2 mm.
Exemple de aparate sonice : Titan-S, Micro-Mega Air Scaler (Fig. 8)
 Fig. 8 – Exemplu de aparat sonic de detartraj

Dezavantajul consta in producerea unor aerosoli in cantitati crescute, precum si a unui

zgomot specific, mai greu de suportat de unii pacienti.
Acest aparat are o putere mai redusa de dislocare a depozitelor de tartru dentar, dar
prezinta avantajul de a avea dimensiuni reduse si de a se conecta usor la cupla turbinei. Nu
genereaza fenomenul de cavitatie.
Vibratia ansei nu genereaza caldura, dar frictiunea sa cu dintele impune si in acest caz
racire abundenta, in scopul prevenirii leziunilor pulpare.
Exemplu : KaVo Sonicflex (Fig. 9)

Fig. 9 – KaV0 Sonicflex cu anse pentru detartrajul dintilor naturali sau al implanturilor
dentare

Instrumentele de detartraj sonice si ultrasonice se folosesc cu precadere in eliminarea

depozitelor masive de tartru , care sunt dislocate rapid si confortabil.
Ele se pot folosi si in timpul procedeelor de chirurgie parodontala, dar numai daca au o
sursa proprie de apa sterilizata.
Eficacitatea lor in detartrajul subgingival este invers proportionala cu adancimea pungii
parodontale. Cu cat punga parodontala este mai adanca, apar sanse de blocare a spray-ului de
apa ce iese din partea activa, fapt ce conduce la aparitia disconfortului pentru pacient si la
distructii tisulare.

DETARTRAJUL CU LASER

In ultimele decenii s-au efectuat numeroase cercetari pentru evaluarea eficientei diferitelor
tipuri de laser in eliminarea depozitelor de tartru supra si subgingivale.
Dintre dispozitivele studiate, doar cele pe baza de laser Er:YAG (erbium doped : yttrium-
aluminium-garnet) sau Er,Cr:YSGG (erbium-chromium doped : yttrium-selenium-gallium-
garnet) s-au dovedit a fi adecvate. Celelalte tipuri de laser produc leziuni termice la nivelul
tesuturilor dure dentare.
Laserul Er:YAG se carcterizeaza prin emisia unui fascicul luminos infrarosu, cu lungimea
de unda de 2940 nm. Datorita rezonantei atomice, energia sa este absorbita intens de
moleculele de apa si de gruparile hidroxilice (-OH) ale hidroxiapatitei dentare si astfel
distrugerea si carbonizarea tesuturilor moi din jur este minima. In schimb, structurile dure
dentare contin apa in cantitati reduse si se supraincalzesc sub actiunea laserului, necesitand
racire abundenta. Lichidul de racire mentine tesuturile dentare umede in permanenta,
diminuand distrugerile tisulare si amplificand capacitatea de ablatie prin cresterea
continutului hidric al dintelui.
Efectul de ablatie se bazeaza pe capacitatea moleculelor de apa si a radicalilor -OH din
tesuturi de a absorbi energia fasciculului emis si de a ajunge rapid la punctul de fierbere.
Vaporii eliberati amplifica tensiunea interna a tesuturilor si se produc microexplozii, fenomen
care permite detasarea tartrului de pe dinti.
Metoda este aplicabila numai pentru detartrajul cementului radicular, in timp ce la nivelul
smaltului produce leziuni marcate, datorita concentratiei extrem de reduse a apei din tesutul
amelar.
Exemplu : aparatul cu laser KaVo KEY (Fig. 10)

Fig. 10 – KaVo Key

Avantajele detartrajului cu laser

- Efect bactericid – alaturi de depozitele de tartru indeparteaza endotoxinele si

bacteriile de pe suprafetele radiculare
- Se foloseste la chiuretarea pungilor parodontale si dezinfectarea acestora
- Hemostaza buna
- Cicatrizare optima
- In general, nu necesita anestezie

Dezavantajele detartrajului cu laser

- Costuri ridicate
- Riscul iradierii altor tesuturi – ochii (necesita protectie cu ochelari speciali)
 COMPLICATIILE SI ACCIDENTELE DETARTRAJULUI

1. Luxatia / avulsia dintilor cu mobilitate accentuata

2. Lezarea tesuturilor moi orale – poate surveni mai ales in cazul detartrajului manual,
daca in lipsa sprijinului adecvat, se exercita presiuni mai mari si instrumentul
derapeaza de pe suprafetele dentare
3. Fisurarea sau indepartarea obturatiilor
4. Leziuni pulpare – in cazul supraincalzirii anselor sonice si ultrasonice
5. Leziuni radiculare – cand se exercita presiuni exagerate sau instrumentul este tinut in
unghi obtuz fata de suprafata radacinii, detartrajul poate produce eliminarea unui strat
gros de cement. Toxinele bacteriene impregneaza doar stratul superficial al
cementului radicular si nu intreaga sa grosime. Se doreste, asadar, indepartarea doar a
unui strat subtire din grosimea cementului, pentru a reduce riscul hipersensibilitatii si
pentru a facilita vindecarea parodontala, conditionata de prezenta cementocitelor
reziduale.
6. Instalarea unei hipersensibilitati dentinare la rece, cald, acru sau dulce.
Dupa detartrajul subgingival sau pe suprafetele radiculare expuse in urma retractiei
gingivale, apare o hipersensibilitate indusa de detasarea depozitului mineralizat care
diminua intensitatea stimulilor cu care venea in contact dintele.

Cauzele hipersensibilitatii :

- Presiune laterala exagerata

- Mentinerea indelungata a ansei sonice sau ultrasonice pe o anumita regiune dentara
- Pozitia incorecta a ansei sonice / ultrasonice pe dinte
- Angulatia incorecta a instrumentului manual (unghi mai mare de 90 de grade)
- Detartrajul dentinei expuse in prealabil
- Supraincalzirea instrumentelor (rata scazuta a lichidului de racire)

Tratament :
- paste de dinti de tip sensitive (de ex. gama Sensodyne, Colgate ProRelief)
- preparate cu fluor (geluri cu 1500 ppmF, lacuri cu fluor si ape de gura fluorurate)

Efectul desensibilizant se instaleaza in general dupa utilizarea timp de 2-4 saptamani a

acestor produse.

7. Aerosolii degajati in cursul detartrajului pot contine particule cu dimensiuni de pana

la 50 microni, care se mentin in aer timp indelungat si pot cauza infectii respiratorii.
Aerosolii degajati contin bacterii, toxine din pungile parodontale inflamate si sange.
Cu cat apa de racire se pulverizeaza mai abundent, cu atat volumul aerosolilor va fi
mai mare. Tocmai de aceea este imperios necesara o aspiratie cat mai eficienta, pe cat
posibil cu exhaustorul.
Dupa detartrajul sonic si ultrasonic se dezinfecteaza toate suprafetele zonei de
tratament : unitul dentar, masuta mobila, piesele de mana, aparatul de detartraj, spray-ul
de apa si aer.
Pentru prevenirea instrumentarii exagerate a pungilor parodontale, se pot utiliza
dispozitive moderne de detectare a tartrului. Acestea emit prin ansa subtire un fascicul de
lumina infrarosie, care se proiecteaza pe tesuturile din punga parodontala. Fiecare
structura reflecta in mod specific aceste radiatii si astfel aparatul poate detecta prezenta
concrementelor tartrice, prin emiterea unor semnale sonore si luminoase. Exemple :
Detectar (NEKS), Detectar (Ultradent). (Fig. 11)

Fig. 11 – Ultradent Detectar Dental calculus detection system

Dupa detartraj pacientii pot avea senzatia ciudata de gol, mai ales in regiunea dintilor
frontali inferiori, dar in cateva ore sau 1-2 zile aceasta senzatie dispare. Se atrage atentia
asupra faptului ca in urma detartrajului pot ramane suprafete gingivale ulcerate din cauza
tartrului, care necesita aproximativ 1-2 saptamani pana la vindecare. De aceea, in aceasta
perioada gingia poate sangera la periaj, un fenomen normal in contextul mentionat, dar
care nu justifica intreruperea igienei orale.
Periajul regulat nu va fi suspendat.

Link-uri utile :

https://www.youtube.com/watch?v=gDmC0MeXkqQ - how much do you know about

dental scaling?

https://www.youtube.com/watch?v=Lp_on9GWnoc - Scaling and root planing with sonic

instruments - PMPR | Zerodonto

https://www.youtube.com/watch?v=EgEuQ8GGTYQ - How Does Laser Surgery Work?

Treat Gum Disease - LANAP

https://www.youtube.com/watch?v=SRvJ4hCKEeI - The impacts of ultrasonic insert tip

wear | Dentsply Sirona

https://www.youtube.com/watch?v=Dv1IjLmE4GY&t=83s - Guided Biofilm Therapy

Step 06: Calculus removal with PIEZON® and the PS instrument

https://www.youtube.com/watch?v=PKxJ5ToBdcA - Cavitron FSI 10 | Dentsply Sirona

 MOTIVAREA PACIENŢILOR PENTRU DEPRINDEREA
UNEI IGIENE ORALE CORECTE

Totalitatea măsurilor de profilaxie a cariei dentare sunt eficiente pe termen lung doar dacă
pacienţii sunt motivaţi să practice igiena orală.
Pacienţii trebuie să fie informaţi şi conştienţi asupra importanţei profilaxiei primare,
secundare şi terţiare a cariei dentare.

PROFILAXIA PRIMARĂ, SECUNDARĂ ŞI TERŢIARĂ A CARIEI DENTARE

Profilaxia cariei dentare este nespecifică şi constă în motivarea pacientului, educaţia

sanitară şi detectarea pacienţilor cu carioreceptivitate crescută.
Se impune, în contextul cunoştinţelor actuale, diagnosticarea cariei dentare la nivel
microscopic, când leziunea este reversibilă. În aceste condiţii se urmăreşte:
- modificarea florei microbiene locale (aplicaţii de clorhexidină, fluor)
- reducerea frecvenţei aportului alimentar cariogen, mai ales zaharoza
- administrarea de fluor, aplicaţii zilnice prin periaj
- creşterea fluxului salivar: masticaţie riguroasă, modificarea administrarii anumitor
medicamente
- gume de mestecat fără zahăr, cu xilitol, bicarbonat de sodiu şi/sau fluor
- anumite preparate care stimulează dezvoltarea bacteriilor arginolitice şi care
favorizează creşterea mai rapidă a pH-ului.

Profilaxia primar primară constă în:

- informarea viitorilor părinţi asupra căilor de infecţie a cavităţii orale ale sugarului
şi copilului mic
- reducerea numărului de bacterii cariogene la gravide
- asanarea cavităţii orale a părinţilor.

Profilaxia primară constă în:

- prevenirea apariţiei bolii în condiţiile prezenţei infecţiei cavităţii orale cu
microorganisme cariogene
- controlul plăcii bacteriene prin igiena orală
- fluorizare
- consiliere asupra alimentaţiei cariogene şi carioprofilactice
- sigilarea fisurilor
- reducerea nivelului infecţios prin preparate cu clorhexidină

Profilaxia secundară constă în:

- prevenirea formării cariei dentare şi acţionarea precoce asupra afecţiunilor în
stadiu incipient pentru a preveni progresia afecţiunii
- reducerea colonizării dinţilor permanenţi, în situaţia în care a avut loc infectarea
dinţilor temporari (carii la dinţii temporari)
- depistarea timpurie a leziunilor iniţiale de carie
- remineralizare, sigilarea fisurilor

Profilaxia terţiară constă în:

- terapia leziunilor constituite în vederea evitării progresiunii sau a apariţiei
recidivelor, respectiv asanarea cavităţii orale
 - împiedicarea recolonizării dinţilor şi a pungilor parodontale restante
- evitarea iatrogeniilor: margini debordante ale obturaţiilor prin utilizarea de
matrici, icuri dentare etc.

Profilaxia primară, secundară şi terţiară sunt intricate deoarece într-o cavitate orală se
găsesc adesea dinţi sănătoşi alături de dinţi cariaţi.
Profilaxia cariei dentare se face la nivel individual şi la nivelul unei comunităţi
populaţionale.

La nivel individual se face:

- de către cadrele medicale calificate, medici sau asistenţi de profilaxie (sigilări,
igiena alimentaţiei etc.)
- de către fiecare individ în parte (periaj dentar, dental-flossing etc.)

La nivelul unei comunităţi se face prin:

- fluorizarea apei, fluorizarea sării de bucătărie etc.
- campanii de promovare a sănătăţii
- programe de fluorizare la nivel naţional.

Motivarea pacienţilor pentru igienă orală şi consiliere dietetică

→ asistenta de profilaxie sau medicul stomatolog au rolul să informeze periodic pacienţii

asupra importanţei practicării unei igiene orale optime consecvente şi corecte, folosind
mijloacele principale şi auxiliare de igienă orală, precum şi să instruiască pacienţii referitor la
tehnicile corecte de igienă orală.
Pacienţii trebuie conştientizaţi asupra necesităţii dispensarizării în cabinetul stomatologic
unde se vor efectua manopere de profilaxie în funcţie de carioreceptivitatea fiecărui pacient
în parte, carioreceptivitate care poate varia de la o etapă la alta.

Individualizarea recomandărilor de igienă orală şi de alimentaţie carioprofilactică

Mijloacele principale şi auxiliare de igienă orală trebuie individualizate în funcţie de

vârsta pacientului, afecţiunile dento-parodontale existente, dar si in fuctie de procedeele
restaurative de la nivelul cavităţii orale (obturaţii, aparate ortodontice, lucrări protetice
adjuncte şi conjuncte).
Pentru a putea fi desfăşurată la parametrii optimi, igiena orală trebuie iniţiată de la vârsta
preşcolară şi continuată pe toată durata vieţii.
Motivaţia pentru igiena orală trebuie începută cu viitorii părinţi şi continuată toată viaţa.

Copii preşcolari :

- se indică utilizarea periuţei de dinţi în asociere cu pasta de dinţi fluorizată

- se urmăreşte crearea deprinderilor de igienă orală
- se recomandă părinţilor să participe direct la periajul dentar al copiilor. Ei sunt
instruiţi să efectueze în acelaşi timp periajul dentar împreună cu copiii, să corecteze şi
să completeze periajul acestora. Trebuie să supravegheze cantitatea de pastă de dinţi
folosită, care nu trebuie să depăşească mărimea unui bob de mazăre şi care nu trebuie
înghiţită
- la această vârstă tehnica de periaj poate fi cea orizontală
- odată cu erupţia primilor dinţi permanenţi se urmăreşte învăţarea tehnicii de periaj
vertical, după metoda Bass. De asemenea, se iniţiază copiii în folosirea firului de
mătase interdentar, care trebuie să devină un element indispensabil în igiena orală
- periajul dentar se efectuează de 3 ori pe zi iar utilizarea dental floss-ului se recomandă
1 dată pe zi

Copii şi adolescenţi :

- la vârsta de 10-12 ani, copiii au suficientă dexteritate manuală de a manipula corect

floss-ul şi de a fi capabili să înţeleagă necesitatea igienei interdentare şi să fie
interesaţi să o înveţe
- ei pot deja aprecia efectele posibile ale unei bune igiene orale asupra confortului şi
esteticii personale

La pubertate :

- se constată incidenţa crescută a gingivitei

- controalele periodice repetate şi şedinţele de igienizare profesionala devin
indispensabile
- pacienţii purtători de aparate ortodontice sunt expuşi unui risc crescut la carie datorită
gradului de dificultate sporit al îndepărtării plăcii bacteriene dat de prezenţa bracket-
urilor şi al celorlalte elemente componente ale aparatului ortodontic. Pacienţii trebuie
informaţi asupra existenţei acestui risc şi trebuie instruiţi asupra mijloacelor auxiliare
adaptate la tipul aparatelor ortodontice şi la particularităţile dento-parodontale
specifice anomaliei dento-maxilare pe care o prezintă, în cadrul şedinţelor de
dispensarizare

Adolescenţii :

- vor răspunde foarte bine ideii că sexul opus îi va prefera dacă au dinţii curaţi şi
frumoşi
- folosirea unei scobitori pentru a demonstra sângerarea papilei poate fi folositoare
atunci când se observă reducerea sângerării de la o şedinţă la alta folosind floss-ul
interdentar

Adultul tânăr :

- prezintă de regulă procese carioase restaurate sau nu, corect sau incorect, precum şi
eventuale lucrări protetice conjuncte
- periajul dentar va fi efectuat de 3 ori pe zi, timp de câte 3 minute, după metoda Bass
- periuţa utilizată este bine să aibă partea activă mai mică şi cu şiruri mai multe de fire
din material sintetic, asta deoarece permite o accesibilitate mai bună în zonele distale
ale arcadelor dentare iar periajul decurge mai consecvent pe grupe mai mici de dinţi
- dental-floss-ul trebuie utilizat la nivelul tuturor dinţilor, atât cei indemni de carii cât şi
cei restauraţi, cu obturaţii sau lucrări protetice conjuncte
- pacienţilor care nu prezintă îndemânare sau răbdare pentru periaj li se poate
recomanda periuţa de dinţi electrică
 Adulţii şi vârstnicii :

Această categorie este adesea confruntată cu un grad crescut de dificultate în menţinerea

igienei orale.
Întâlnim pacienţi cu afecţiuni parodontale, lucrări protetice adjuncte şi conjuncte, pacienţi
cu afecţiuni generale care necesită o anumită medicaţie uneori cu efecte secundare asupra
echilibrului din cavitatea orală.
Adulţii pot să aibă idei preconcepute despre valoarea igienei dentare, ceea ce poate să facă
sarcina de motivaţie a acestora mult mai dificilă.
Pacienţii cu afecţiuni parodontale trebuie instruiţi în tehnica de obţinere a unei igiene orale
optime, care comportă elemente de dificultate datorate descoperirii furcaţiilor, prezenţei
recesiunilor gingivale, a pungilor parodontale, mobilităţii dentare. Lucrările protetice
conjuncte trebuie igienizate şi cu firul de mătase interdentar sau cu periuţe interdentare. Toate
acestea se impun cu atât mai mult cu cât la noi în ţară mijloacele de igienă orală auxiliare sunt
disponibile de relativ puţin timp.
Modificarea comportamentului adultului spre a include în igiena orală zilnică şi
igienizarea interdentară, clătirile orale, este mult mai dificilă.

Consilierea dietetică

- trebuie să ţină cont de vârsta pacientului, de faptul că unii pacienţi ascund anumite
obiceiuri alimentare
Recomandările trebuie să atingă aspecte principale, precum consumul de zahăr:
- trebuie redus, atât cantitativ cât şi sub aspectul frecvenţei aportului
- mai periculos este un aport frecvent comparativ cu o cantitate crescută de zahăr
- trebuie evitat consumul de zahăr între mese, aceasta pentru a permite acţiunea
sistemelor tampon salivare şi pentru a stimula remineralizarea
- se recomandă gumele de mestecat fără zahăr, cu xilitol, chiar şi cu fluor, atunci când
nu se poate efectua periajul dentar
- zahărul nu conţine nici vitamine, nici săruri minerale.
 PROFILAXIA CARIEI LA SUGAR ŞI COPILUL MIC

Caria dentară este o afecţiune cronică, de etiologie bacteriană, caracterizată prin distrucţia
ţesuturilor dure dentare de către acizii produşi de bacteriile plăcii dentare.
Bacteriile patogene responsabile de declanşarea şi progresia cariei dentare, sunt, în
principal, streptococii mutans şi lactobacilii.
Caria dentară apare consecutiv dezechilibrului între procesele de mineralizare şi
demineralizare de la nivelul smalţului dentar cu preponderenţa proceselor de demineralizare.
Mijloacele de prevenţie trebuie orientate spre diagnosticarea cariei dentare înainte de a
surveni distrucţia ireversibilă a ţesuturilor dentare. Alături de factorii protectivi salivari,
prezenţa fluorului în cavitatea orală are un rol benefic în remineralizarea structutilor dentare
şi inhibarea demineralizării.
Administrarea fluorului prin pasta de dinţi, apa de gură, aplicaţii profesionale cu preparate
cu fluor (geluri, lacuri), precum şi fluorizarea orală pe cale sistemică (apă, tablete, etc.)
contribuie la formarea unui smalţ mai rezistent la atacul acid şi implicit la profilaxia cariei
dentare.
Profilaxia cariei la sugar şi copilul mic trebuie să înceapă în perioada intrauterină prin
reducerea bacteriilor carioactive la gravide.

PROFILAXIA PRIMAR-PRIMARĂ

→ are drept scop reducerea sau prevenirea contaminării.

Se realizează prin:

- consilierea părinţilor în devenire asupra căilor de infecţie

- reducerea bacteriilor carioactive la gravide, asanarea leziunilor carioase la părinţi
- igiena orală a sugarului şi copilului mic după mese.

Consilierea părinţilor în devenire asupra căilor de infecţie

Se cunoaşte rolul important al STREPTOCOCILOR MUTANS (SM) în declanşarea

procesului carios. Odată cu apariţia primilor dinţi în cavitatea orală, SM pot coloniza dinţii,
ducând la apariţia cariei dentare.
Contaminarea dinţilor erupţi cu SM se face în primul rând de la părinţi. Studii de ADN
bacterian confirmă această cale de transmitere principală şi faptul că adesea mama este
principala cale de transmitere a SM la copil.

Recomandări pentru scăderea nivelului infecţios în cavitatea orală a părinţilor în

perioada prenatală şi după naştere, înainte şi în timpul erupţiei dentare, care începe la
vârsta de 6 luni :

→ menţinerea sănătăţii orale a părinţilor

→ practicarea igienei orale optime
→ periaj dentar în asociere cu pasta de dinţi fluorizată
→ igienizarea spaţiilor interdentare şi a lucrărilor protetice cu dental floss şi periuţa
interdentară
→ folosirea unei ape de gură antibacteriene, de exemplu cea cu conţinut de fluor sau
clorhexidină (Plackout, Oral B, Aquafresh, Colgate etc.)

Reducerea bacteriilor carioactive se obţine prin asanarea cavităţii orale a gravidelor.

Prezenţa obturaţiilor şi absenţa cariilor duce la nivele scăzute de SM în cavitatea orală a
părinţilor.
Pentru a produce contaminarea cavităţii orale a copiilor este nevoie de o anumită doză de
microorganisme.
Folosirea de către mamele sugarilor de 3-5 ori pe zi a gumei de mestecat fără zahăr, cu
xilitol, duce la scăderea numărului de SM.

Recomandări de igienă orală pentru sugari şi copii mici:

→ igienizare de 2 ori pe zi după supt sau după masă

PROFILAXIA PRIMARĂ

Se aplică în condiţiile unei infecţii ale cavităţii orale cu germeni carioactivi şi are drept
scop împiedicarea apariţiei bolii carioase şi menţinerea unei cavităţi orale sănătoase, indemne
de carie.
Profilaxia primară la sugar şi copilul mic se realizează prin:

→ alimentaţie carioprofilactică şi care să conţină elemente nutritive esenţiale

→ menţinerea unei igiene orale optime
→ fluorizare pe cale sistemică şi topică

Căile de prevenire ale apariţiei cariei dentare sunt:

- alimentaţia carioprofilactică, care urmăreşte „înfometarea” bacteriilor cariogene prin

reducerea substratului nutritiv al bacteriilor reprezentat de hidraţii de carbon din
alimentaţia copilului mic sau a sugarului
- nevoia de dulce a sugarului / copilului mic nu trebuie stimulată prin băuturi îndulcite
- se evită administrarea de lichide îndulcite: lapte îndulcit cu zahăr sau miere, sucuri,
ceaiuri îndulcite
- se cunoaşte caria de biberon care survine consecutiv administrării pe perioada
somnului a biberonului cu lichide îndulcite. Adesea, părinţii oferă sugarului /
copilului mic suzeta impregnată cu miere.

Laptele matern este cea mai completă alimentaţie a sugarului. Alimentaţia artificială este
adesea prea dulce. Aceasta poate fi o cauză a obezităţii ulterioare şi / sau a declanşării unui
diabet.
Se recomandă între luna a 4-a şi a 7-a o diversificare a alimentaţiei fără adaos de zahăr. Se
evită consumul sucurilor de fructe care pot scădea pH-ul salivar. Nu se pun la dispoziţie
permanent lichide îndulcite sau neîndulcite, pentru a lăsa loc acţiunii sistemelor tampon
salivare.
Se recomandă cu începere din luna a 9-a servirea lichidelor din cană, precum şi alimente
care stimulează masticaţia (legume, fructe proaspete etc.).
Igiena orală urmăreşte îndepărtarea bacteriilor de la nivelul dinţilor. Se face, în această
etapă de dezvoltare a copilului, prin ştergerea de către părinţi a suprafeţelor dentare cu un
tampon / rulou de vată pe care se pune o cantitate mică de pastă de dinţi cu efecte
carioprofilactice şi antiseptice sau cu beţişoare de urechi. Se îndepărtează depozitele moi de
pe suprafeţele dentare, insistând şi în zona cervicală a dinţilor.
Odată cu apariţia primilor molari temporari se poate începe periajul dentar cu o periuţă
mică de copii.
Fluorizarea se poate realiza pe cale sistemică şi prin aplicaţii topice, orale.
Administrarea fluorului pe cale generală se realizează prin apa potabilă fluorizată natural
sau artificial, sare fluorizată, lapte fluorizat sau tablete ce conţin fluor.
Este contraindicată folosirea mai multor surse de fluorizare sistemică!

În situaţia indicaţiei fluorizării prin tablete de fluor se va ţine cont de următoarele:

- administrarea de tablete de fluor se începe de la vârsta de 6 luni

- eficienţa fluorului administrat prenatal este redusă
- majoritatea autorilor consideră că administrarea postnatală şi posteruptivă prezintă o
eficienţă semnificativă, deoarece saliva conţine atât fluorul provenit din administrare
pe cale sistemică cât şi pe cale locală
- administrarea de suplimente de fluor trebuie să ţină cont de concentraţia în fluor a
apei potabile din zona respectivă, de vârsta pacientului şi dacă se administrează şi
preparate de profilaxie a rahitismului care conţin adaosuri de fluor (Vitamin D –
Fluoretten). De asemenea trebuie ştiut dacă în alimentaţia sugarului / copilului mic se
foloseşte sarea sau laptele fluorizat
- tabletele de fluor se vor dizolva într-o linguriţă de apă sau ceai. Nu se vor dizolva în
lapte! Odată cu apariţia molarilor temporari, tabletele vor fi supte sau triturate
- se va evita înghiţirea accidentală a tabletelor de fluor, precum şi supradozarea prin
produse pediatrice cu conţinut suplimentar de fluor. Astfel, dacă se face o profilaxie a
rahitismului cu preparate care conţin pe lângă vitamina D şi fluor, pe parcursul acestui
tratament nu se vor administra tabletele de fluor.

Aplicaţiile topice de preparate de fluor, în această etapă de dezvoltare, constă doar în

folosirea pastei de dinţi cu uz pediatric.
Consumând fluor în exces (de exemplu apa fluorizată) apare fluoroza dentara, care poate
afecta aspectul smalţului dentar cu apariţia de pete, linii cretoase sau smalţ brun la nivelul
dinţilor în dezvoltare.
Copiii sunt mai vulnerabili la fluoruri decât adulţii deoarece dinţii în curs de formare sunt
mai receptivi la nivele crescute de fluoruri. Se impune deci monitorizarea aportului de fluor
la copii.

Pentru a împiedica apariţia fluorozei dentare se recomandă:

- copiii să folosească pasta de dinţi pentru copii, care prezintă un conţinut de

aproximativ 4 ori mai redus în fluor decât pasta de dinţi pentru adulţi
- supravegherea de către părinţi a periajului dentar al copiilor (să nu înghită cantităţi
mari de pastă de dinţi)
- evitarea înghiţirii accidentale a tabletelor de fluor de către copiii nesupravegheaţi
- nu se vor prescrie mai mult de 100 de tablete de fluor cu doza corespunzătoare vârstei
- dacă se recomandă fluorizarea sistemică, se va folosi doar o singură sursă de
fluorizare pe cale generală.
 PROFILAXIA CARIEI APROXIMALE

Profilaxia cariei aproximale se face prin:

→ controlul plăcii bacteriene aproximale:

- periajul dentar în asociere cu pasta de dinţi cu adaos de fluor (zilnic)
- dental floss cu adaos de fluor (zilnic)
- periuţe interdentare
- stimulatoare gingivale

→ preparate cu fluor:
- aplicaţii topice de fluor
- lavaje orale cu soluţii de fluor
- aplicaţii topice de fluor în gutiere

→ lacuri concentrate cu clorhexidină

→ gume de mestecat cu xilitol

Controlul plăcii bacteriene aproximale

Periajul dentar în absenţa utilizării altor mijloace auxiliare de igienă orală nu îndepărtează
suficient placa bacteriană la nivel aproximal. Aşa se explică frecvenţa mare a cariilor
aproximale şi frecvenţa mai mare a pungilor parodontale la nivel aproximal.
Marea majoritatea a indivizilor consideră că practicarea igienei orale constă în periajul
dentar cu pasta de dinţi la care se poate asocia apa de gură sau scobitorile.
Se neglijează faptul că dinţii prezintă 5 suprafeţe dentare dintre care doar 3 suprafeţe
(vestibulare, orale şi ocluzale) se pot igieniza cu periuţa dentară. Suprafeţele aproximale
(adică celelalte 2, meziale şi distale) nu se igienizează suficient prin periaj.
Studiile din literatura de specialitate confirmă faptul că igienizarea insuficientă a spaţiilor
aproximale începând din adolescenţă duce la apariţia cariei dentare şi a parodontopatiilor
marginale cronice.
Folosirea zilnică a firului de mătase îndepărtează placa bacteriană şi detritusurile
alimentare de la nivel aproximal (interdentar) şi din şanţul gingival.
Curăţarea spaţiilor aproximale se realizează cu ajutorul firului de mătase interdentar
(dental floss) şi/sau cu periuţa interdentară. Dental floss-ul igienizează spaţiile aproximale cu
contact interdentar. Prezenţa tremelor sau diastemelor implică folosirea periuţelor
interdentare.
Nu trebuie neglijată igienizarea suprafeţei distale a ultimului dinte de pe arcadă.
Firmele producătoare de dental-floss au imaginat pentru pacienţii cu manualitate redusă un
dispozitiv de menţinere a firului de mătase interdentar, numit port-firul de mătase.
Se recomandă utilizarea dental-floss-ului cel puţin o dată pe zi, de preferinţă seara, înainte
de efectuarea periajului dentar.
Trebuie subliniat faptul că pacientul poate controla apariţia unei sângerări gingivale la
utilizarea firului de mătase interdentar. Dacă sângerarea persistă mai mult de o săptămână el
trebuie să se prezinte la un consult stomatologic.
Persistenţa mai mult de o săptămână a sângerării gingivale de la utilizarea dental-floss-
ului poate sugera:
 - o manipulare intempestivă, incorectă, a firului de către pacient
- o obturaţie incorectă
- o carie aproximală
- tartru subgingival

Dacă la nivelul cavităţii orale există treme sau diasteme se recomandă igienizarea feţelor
aproximale cu ajutorul periuţelor interdentare. Acestea au forma unor spirale miniaturizate,
adaptate spaţiilor interdentare. Periuţa interdentară foloseşte şi la igienizarea corpurilor de
punte, a furcaţiilor interradiculare şi a dispozitivelor de ortodonţie fixă.
Igienizarea corpurilor de punte se poate face şi cu un dispozitiv special de translatare a
firului de mătase sub corpul de punte sau cu super-floss.
Spaţiile interdentare se pot igieniza şi cu scobitorile medicinale.
Folosirea firului de mătase interdentar trebuie să se facă după apariţia dinţilor permanenţi,
odată cu stabilirea contactelor interdentare. Se recomandă să fie folosit atâta timp cât există
dinţi pe arcadele dentare.

Deci, individualizarea mijloacelor de igienă orală se face în funcţie de:

- vârsta pacientului
- tipul lucrărilor protetice sau ortodontice
- particularităile dento-parodontale
- procedeele restaurative de la nivelul cavităţii orale (obturaţii, lucrări protetice
adjuncte şi conjuncte, aparate ortodontice).

Aplicaţii de preparate cu fluor

Recomandări pentru o terapie adiţională de fluorizare:

- menţinerea unui nivel scăzut de carii

 pastă de dinţi fluorizată, dimineaţa şi seara; aplicaţii topice de gel fluorizat, o dată la 12
luni
- protecţie suplimentară (tratamente ortodontice, lucrări protetice parţiale, sarcină)
 pastă de dinţi fluorizată, dimineaţa şi seara; clătiri orale zilnice cu apă de gură (NaF
0,02%)
- una până la două carii pe an, după vârsta de 7 ani
 pastă de dinţi fluorizată, dimineaţa şi seara; clătiri orale bisăptămânale cu ape de gură
(NaF 0,2%); aplicaţii topice cu gel fluorizat (NaF 2%) o dată pe săptămână
- trei sau mai multe carii nou apărute pe an, după vârsta de 7 ani
 pasta de dinţi fluorizată, dimineaţa şi seara; clătiri orale zilnice cu ape de gură (NaF –
0,02%); geluri de NaF 2% săptămânal

Copii cu vârsta mai mică de 6 ani, cu carioreceptivitate crescută

 pastă de dinţi fluorizată, dimineaţa şi seara; periaj dentar supravegheat; geluri APF 1,23%
→ aplicaţii topice săptămânale de către părinţi, în cantitate foarte mică

Uscăciunea pronunţată a cavităţii orale, pacienţi programaţi pentru iradieri, intervenţii

chirurgicale sau cei care iau medicamente care afectează secreţia glandelor salivare
 pastă de dinţi fluorizată, dimineaţa şi seara; clătiri orale zilnice cu ape de gură (NaF –
0,2%) după masă SAU aplicaţii de geluri cu fluor (APF 1,23% sau NaF 2%) noaptea; se
poate recomanda saliva artificială
 Eroziuni severe apărute în urma refluxului gastric acid, vărsături frecvente, abuz de citrice,
degustătorii de vin
 aplicaţii topice cu geluri APF 1,23%

Hiperestezia dentinară
 aplicaţii de lacuri fluorizate, geluri de NaF 2%, de 2 x 1 aplicaţii/zi în zonele hiperestezice
până când sensibilitatea cedează

Pacienţii cu complianţă deficitară

 controale la 6 săptămâni pentru aplicaţii supravegheate de geluri APF 1,23%

Trebuie subliniată importanţa folosirii dental-floss-ului impregnat cu fluor. Concentraţia

mică de fluor impregnată în firul de mătase interdentar, folosit pe termen lung, stimulează
procesele de remineralizare la nivel aproximal.

Aplicaţii de clorhexidină

Studii din literatură sugerează faptul că lacul de clorhexidină cu o concentraţie de 40%

este eficient în suprimarea pe termen lung a streptococilor mutans.
Astfel, la pacienţii cu carioreceptivitate crescută, aceste lacuri se aplică şi la nivel
aproximal. Pentru a obţine acest efect de suprimare, este suficient contactul timp de 15
minute a lacului cu clorhexidină.
Se pot utiliza şi lacuri de clorhexidină în concentraţie mai scăzută (1%). La pacienţii cu
risc crescut la carie se recomandă folosirea săptămânală, timp de 8 săptămâni până la 3 luni, a
concentraţiei de 1% sau o dată pe lună a concentraţiei de 40%.
Denumiri comerciale a lacurilor de clorhexidină:
→ CERVITEC (lac cu concentraţia de 1% CHX / Tymol) 1 x 1 aplicaţii/săptămână, timp de
8 săptămâni – 3 luni
→ EC 40 (lac de clorhexidină 40%): 1 x 1 aplicaţii/lună.

Guma de mestecat fără zahăr, cu xilitol, eventual şi fluor

Gumele de mestecat stimulează secreţia salivară, mărind fluxul salivar mai ales
interproximal. Se ştie faptul că la 2 ore după masă, în absenţa periajului dentar, la nivelul
plăcii bacteriene aproximale se constată un pH scăzut.
Prin mestecarea a 2 pastile de gumă de mestecat fără zahăr după masă, timp de 20 de
minute, pH-ul revine la valori normale.
În scop carioprofilactic se recomandă mestecarea gumei cu xilitol între 3 minute şi 20 de
minute după masă. Este recomandabil să se limiteze numărul tabletelor de gumă la 6/zi.
Există gume de mestecat fără zahăr care conţin bicarbonat de sodiu. Se pare că acestea
ridică valorile pH-ului mai repede decât cele fără bicarbonat de sodiu.
 PROFILAXIA CARIEI RADICULARE

Caria radiculară este un proces dinamic care apare consecutiv dezechilibrului dintre
procesele de mineralizare şi demineralizare la nivelul zonelor radiculare descoperite.
Incidenţa cariei radiculare este mai mare la pacienţii parodontopaţi, la pacienţii vârstnici şi
la cei supuşi chirurgiei parodontale.

Factorii favorizanţi ai carii radiculare la vârstnici sunt:

- recesiunea gingivală – cementul radicular expus este rugos, mai subţire şi mai puţin
rezistent la atacul carios. Recesiunea gingivală nu este însă întotdeauna însoţită de
carie radiculară
- igienă orală deficitară
- alimentaţie cariogenă
- xerostomia sau hiposialia dată de afecţiuni sistemice şi medicaţia aferentă
- reducerea abilităţii în menţinerea igienei orale
- consecutiv chirurgiei parodontale pot surveni carii radiculare în contextul unei igiene
orale insuficiente, a unei alimentaţii cariogene.

Etiopatogenie :

Cariile coronare şi radiculare au o etiopatogenie comună.

Semnele clinice ale cariei radiculare diferă de caria smalţului şi dentinei datorită structurii
diferite a ţesuturilor dentare afectate. La nivelul cariilor radiculare active s-au constatat
prezenţa unui mare număr de streptococi mutans şi lactobacili.
Factorul etiologic principal, dar nu singurul, responsabil pentru apariţia cariei radiculare
este placa dentară, la care se adaugă factori biologici care pot influenţa apariţia bolii:
- retracţia gingivală
- parametrii salivari (fluxul salivar, capacitatea tampon, pH-ul)
- dieta
- aportul de fluoruri
- timpul de acţiune.
Riscul dezvoltării cariei radiculare este în strânsă corelaţie cu experienţa carioasă
anterioară (carii coronare şi radiculare).
Intervenţia fluorului este similară la nivel coronar şi radicular.

Prevenirea cariei radiculare beneficiază de măsuri de profilaxie asemănătoare profilaxiei

cariei dentare în general. Astfel, studiile din literatură prezintă o incidenţă mai scăzută a
cariei radiculare la pacienţii care provin din zone cu apă potabilă fluorizată comparativ cu
pacienţii din zone cu apă potabilă nefluorizată.

Diagnosticul clinic de carie radiculară se face după nivelul de pierderi minerale de la

nivelul ţesuturilor dentare, niveluri care pot fi foarte variate.
Caria radiculară care interesează doar cementul dentar nu poate fi diagnosticată clinic,
deoarece grosimea cementului în zona joncţiunii smalţ - cement este de doar 16 – 60 microni.
Când se pune diagnosticul de carie radiculară, afectarea dentinei a survenit deja. Se
apreciază gradul distrucţiei tisulare şi gradul de activitate a procesului carios (activ sau
cronic) prin inspecţie, palpare cu sonda şi examen radiografic.
 Clasificarea cariilor radiculare :

leziuni incipiente, active

→ clinic: se observă modificări discrete de culoare sau o coloraţie gălbuie. Acest aspect se
datorează pierderilor de componente organice şi anorganice de la nivelul dentinei radiculare.
Suprafaţa este moale sau lipicioasă la palpare cu sonda.

leziuni stabilizate, active

→ clinic: se constată coloraţii brun-gălbui, consecutiv invaziei bacteriene şi coloranţilor
alimentari. Suprafaţa radiculară este moale la palpare cu sonda.

leziuni active avansate, profunde

→ invazia microorganismelor în canaliculii dentinari cu penetrarea în pulpa dentară. Acest
lucru se întâmplă când organul pulpar nu reacţionează prin scleroza canaliculilor dentinari
afectaţi

leziuni inactive radiculare

→ clinic se constată pierderi de cement, pigmentare brun-închis sau negru. Suprafaţa
dentinară este netedă, sclerotică sau rugoasă. Adesea este strălucitoare. La palpare cu sonda
consistenţa este relativ dură. Aceste leziuni pot fi lăsate ca atare sau restaurate la dorinţa
pacientului. Ele trebuie să fie expuse curăţirii şi autocurăţirii artificiale.

Prezenţa la inspecţia clinică a distrucţiei radiculare nu sugerează întotdeauna activitatea ci,

dimpotrivă, leziunile produse prezintă adesea grade variate de distrucţie a suprafeţei
radiculare. De asemenea, cu cât pigmentarea leziunii este mai accentuată, cu atât
remineralizarea este mai importantă.

Tratament :

a. Abordarea leziunilor active, cu sau fără soluţie de continuitate

→ măsurile preventive au drept scop remineralizarea leziunilor incipiente şi conversia

leziunii active spre inactive

→ igiena orală este importantă pentru îndepărtarea factorului etiologic, placa dentară.
Pacienţii care menţin o igienă orală adecvată pot controla progresia leziunii carioase prin
simpla folosire a pastei de dinţi fluorizate.
Astfel, pacienţii pot contribui la conversia leziunilor carioase active în inactive într-un
interval de 6-12 luni.

→ preparatele cu fluor favorizează conversia leziunilor active spre inactive. Consecutiv

aplicării locale a preparatelor de fluor se formează fluorapatita la nivelul suprafeţei
radiculare, care are o solubilitate mai scăzută decât hidroxiapatita. Aplicaţiile topice de
fluoruri contribuie la remineralizarea suprafeţei radiculare a leziunilor carioase avansate.

Aplicaţiile topice cu preparate de fluor constă în:

- pasta de dinţi – se recomandă pacienţilor cu carii radiculare active să aplice, la

finalizarea igienei orale individuale, o cantitate mică de pastă de dinţi fluorizată în
spaţiile aproximale (zone mai puţin accesibile)
 - geluri cu fluor – se recomandă:
gel cu fluor 2 x 1 aplicaţii/zi acasă + pastă de dinţi cu fluor
cariile profunde, avansate, pot fi remineralizate cu geluri concentrate de fluor timp de 2-4
luni, care duce la creşterea durităţii suprafeţei radiculare. Aceasta poate dobândi un aspect
dur, ca sticla, datorită hipermineralizării
lacuri cu fluor  2 x 1 aplicaţii/an

Avantajele lacurilor cu fluor sunt:

- uşurinţa de aplicare pe suprafeţele radiculare expuse

- contact prelungit al fluorului cu suprafaţa dentară
- aderenţa la suprafaţa dintelui pe o perioadă mai lungă de timp
- eliberarea de fluor pe termen mai lung
- înglobarea mai mare a fluorului în cementul radicular.

→ reducerea nivelului infecţios

Clorhexidina este eficientă în terapia cariei radiculare datorită efectului antimicorbian.
Prin aplicaţii de lacuri cu clorhexidină se reduce numărul de streptococi mutans de la nivelul
suprafeţelor radiculare şi leziunile incipiente radiculare se mineralizează după tratament.

Formele de prezentare sunt: clătiri orale, geluri sau lacuri.

- lacuri:
se aplică de regulă de 2 x 1 aplicaţii/an
preparate comerciale: CORSODYL

- geluri:
tratamentul zilnic timp de o săptămână cu gel de clorhexidină 1% reduce numărul de
bacterii cariogene la populaţia vârstnică. Această reducere se menţine aproximativ 3
săptămâni după tratament
preparate comerciale: PLAKOUT

- clătiri orale:
cu soluţie de clorhexidină 0,2%, care contribuie la reducerea streptococilor mutans
preparate comerciale: PLAKOUT, CHLORHEXAMED

→ rezolvarea cariilor radiculare prin obturaţii

Se aplică obturaţii în situaţii de leziuni active care nu s-au inactivat cu măsurile preventive
(igiena orală, dieta, aplicaţii de fluor) din considerente fizionomice sau consecutiv
hiperesteziei dentinare.

Se aleg materiale cu eliberare lentă de fluor, care previn recidiva de carie :

- cimenturile ionomer de sticlă cu eliberare lentă de fluor reprezintă o opţiune excelentă

datorită proprietăţilor carioprofilactice şi antibacteriene. Calităţile acestor cimenturi
constă şi în aderenţa la structurile dentare, calităţi fizionomice şi modificări
dimensionale reduse
- răşinile compozite cu sau fără eliberare de fluor. Odată cu apariţia adezivilor
dentinari, compozitele se pot utiliza şi în refacerea leziunilor carioase radiculare
 - compomerii cu eliberare de fluor. Eliberarea de fluor se face într-o măsură mai mare
decât la compozite
- amalgam cu eliberare de fluor. Amalgamul este dificil de aplicat şi modelat în
localizările radiculare.

După aplicarea obturaţiilor la nivel radicular se recomandă aplicaţii topice de fluor.

→ abordarea hiperesteziei dentinare

 În situaţia asocierii cariei radiculare cu hiperestezia dentinară se recomandă aplicaţii
topice de preparate de fluor (de exemplu, se aplică pe zona hiperestezică gel NaF 2%, de 2
ori/zi, până când hiperestezia este controlată).

Preparate comerciale:

FLUOCAL GEL (SEPTODONT) – NaF 2,7% - gel neutru care nu afectează coroanele de
ceramică
FLUORIDIN GEL N5 (VOCO) – conţine fluorură de sodiu
ISODAN (SEPTODONT) – conţine nitrat de potasiu şi fluorură de sodiu

 clătiri orale cu fluor

 răşini: SEAL & PROTECT (DENTSPLY / CAULK); GLUMA DESENSITIZER
(HERAEUS KULZER); SILCOT (SEPTODONT
 adezivi amelo-dentinari
 materiale de sigilare
 geluri pe bază de nitrat de potasiu: ULTRA EZ (ULTRA DENT)
 ionoforeză
 paste de dinţi desensibilizante: SENSODYNE

b. Abordarea leziunilor inactive

- dietă carioprofilactică
- igienă orală foarte bună
- măsuri care favorizează conversia leziunilor active în inactive
- preparate de fluor
- preparate de clorhexidină
- aplicarea de obturaţii doar din considerente fizionomice
- dispensarizare