NOMENCLATURA ANATOMICĂ
→ atribuie un nume fiecărui dinte la care se adaugă termenul temporar sau permanent, maxilar
sau mandibular, superior sau inferior, stâng sau drept, pentru a indica dentaţia, arcada şi
hemiarcada căruia aparţine dintele respectiv.
1
Ex. incisivul central permenent inferior stâng
Caninul temporar superior drept.
În dentaţia permanentă, molarul unu se mai numeşte molar de 6 ani, molarul doi, molar
de 12 ani iar molarul trei, molar de minte.
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8
Varianta 1)
V IV III II I I II III IV V
V IV III II I I II III IV V
sau:
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8
2
V IV III II I I II III IV V
V IV III II I I II III IV V
8+ 7+ 6+ 5+ 4+ 3+ 2+ 1+ +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8
8- 7- 6- 5- 4- 3- 2- 1- -1 -2 -3 -4 -5 -6 -7 -8
Varianta 1)
V+ IV+ III+ II+ I+ +I +II +III +IV +V
V- IV- III- II- I- -I -II - III -IV -V
Varianta 2)
0,5+ 0,4+ 0,3+ 0,2+ 0,1+ +0,1 +0,2 +0,3 +0,4 +0,5
0,5- 0,4- 0,3- 0,2- 0,1- - 0,1 - 0,2 - 0,3 - 0,4 - 0,5
→ derivă din sistemul aritmetic însă foloseşte litere pentru desemnarea fiecărei hemiarcade.
Hemiarcada superioară dreaptă se notează cu „D” cea stângă cu „S”, hemiarcada
inferioară dreaptă se notează cu „d” iar cea stângă cu „s”.
3
Notarea se face astfel: întâi litera hemiarcadei respective apoi poziţia dintelui în şirul
dentar al hemiarcadei.
D8 D7D6 D5 D4 D3 D2 D1 S1 S2 S3 S4 S5 S S7 S8
d8 d7 d6 d5 d4 d3 d2 d1 s1 s2 s3 s4 s5 s6 s7 s8
Acest sistem utilizează pentru desemnarea dinţilor permanenţi doar cifre arabe, iar
pentru dinţii temporari litere.
Notarea începe cu molarul trei al hemiarcadei drepte superioare şi se continuă în sens
orar până la molarul trei al hemiarcadei drepte inferioare, respetiv cu molarul doi temporar al
hemiarcadei drepte superioare şi terminând cu molarul doi temporar al hemiarcadei drepte
inferioare.
Dezavantajul acestei nomenclaturi este dat de numărul mare de cifre şi litere ce trebuie
memorate pentru a permite indicarea precisă a dintelui.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
32 31 30 29 28 27 26 25 24 23 22 21 20 19 18 17
A B C D E F G H I J
T S R Q P O N M L K
4
SISTEMUL FEDERAŢIEI DENTARE INTERNAŢIONALE (FDI)
Fiecare hemiarcadă, corespunzătoare unui cadran (care rezultă din intersectarea celor
două drepte, orizontală şi verticală) este notată cu o cifră.
Numerotarea începe cu hemiarcada dreaptă superioară şi se continuă către stânga, în
sens orar.
1 = hemiarcada dreaptă superioară permanentă
2 = hemiarcada stângă superioară permanentă
3 = hemiarcada stângă inferioară permanentă
4 = hemiarcada dreaptă inferioară permanentă
5 = hemiarcada dreaptă superioară temporară
6 = hemiarcada stângă superioară temporară
7 = hemiarcada stângă inferioară temporară
8 = hemiarcada dreaptă inferioară temporară
1.8 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8
4.8 4.7 4.6 4.5 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8
5.5 5.4 5.3 5.2 5.1 6.1 6.2 6.3 6.4 6.5
8.5 8.4 8.3 8.2 8.1 7.1 7.2 7.3 7.4 7.5
5
PRINCIPII DE ASEPSIE ŞI ANTISEPSIE
ANTISEPSIA = este procedura care utilizează substanţe chimice în scopul inhibării şi/sau
distrugerii germenilor patogeni la nivelul organismului (tegumente, mucoase, plăgi etc.).
Sterilizarea prin căldură umedă este mai eficientă decât sterilizarea prin căldură uscată
deoarece necesită un timp mai scurt şi temperaturi mai mici.
Principiile fizice de care se foloseşte sterilizarea prin căldură umedă sunt următoarele:
apa fiartă la 100o C necesită mai puţin timp pentru a distruge microorganismele decât căldura
uscată la aceeaşi temperatură, deoarece apa transferă căldură mai bine decât aerul
este necesară cam de 7 ori mai multă căldură pentru a transforma apa fiartă în vapori faţă de
cât este necesară pentru a aduce la punctul de fierbere aceeaşi cantitate de apă.
Când aburul intră în contact cu un obiect, se condensează şi aproape instantaneu
eliberează energia calorică stocată, care va inactiva rapid proteinele celulei vitale.
Avantajele sterilizării cu căldură umedă sunt:
→ eficienţa, viteza şi relativa disponibilitate a echipamentului în autoclav.
Sterilizarea prin căldură umedă (autoclav) se efectuează la 2-2,5 atm timp de 30 minute la
140o C.
Se poate steriliza prin autoclavare:
- instrumentar de consultaţie
- instrumentar chirurgical
- instrumentar endodontic
- materiale textile
- material de sutură
- perii de mână etc.
Sterilizarea gazoasă
Anumite gaze pot avea o acţiune letală la nivelul structurilor enzimatice sau biochimice
celulare.
Cel mai folosit dintre gazele disponibile pentru sterilizare este oxidul de etilenă, inflamabil
în amestec cu fluor, CO2 şi/sau azot.
Deoarece oxidul de etilenă este un gaz la temperatura camerei, el poate difuza rapid prin
materialele poroase cum ar fi plasticul sau cauciucul.
La 50o C el este eficient pentru distrugerea tuturor organismelor, inclusiv spori, în 3 ore.
Substanta revelatoare de placa este un preparat sub forma de tableta sau solutie care
contine un agent de colorare (de obicei coloranti alimentari sau substante cu uz medical) si
care se foloseste pentru identificarea depozitelor moi de pe suprafetele dentare.
Agenti de colorare
a. Solutii revelatoare :
- Rosu neutral – sol. 1% ofera o colorare deosebit de intensa
- Fucsina bazica – sol. alcoolica 0,03%
- Eritrozina – sol. 5% - nu se foloseste la persoanele cu hipersensibilitate la iod
deoarece poate interfera cu metabolismul iodului
- Albastru de metilen – sol. apoasa 1%
- Albastru de toluidina – sol. 1%
- Violet de gentiana – sol. 1%
- Tinctura de iod – sol.2%
- Exista si solutii bifazice, cu dubla colorare : placa recenta se coloreaza in roz, iar
cea veche in albastru (Fig. 1, 2)
b. Tablete revelatoare :
- Eritozina
- Exista si tablete bifazice, cu dubla colorare (Fig. 3)
Fig. 3 – Exemple de tablete revelatoare de placa bacteriana, simple si bifazice (cu dubla
colorare)
c. Metoda fluorescentei :
- Presupune utilizarea unui colorant pe baza de fluoresceina si a unei lampi speciale
cu raze ultraviolete. Dupa aplicarea solutiei fluorescente, care contine de obicei
fluoresceina sodica, suprafetele dentare sunt analizate cu ajutorul lampii
mentionate, intr-o incapere intunecata. (Fig. 4, 5)
Fig. 4 – Exemplu de revelator de placa bacteriana pe baza de fluoresceina (metoda
fluorescentei)
Metode de aplicare
In cazul solutiilor :
a. Aplicare directa :
- Se izoleaza dintii cu rulouri de vata si se introduce aspiratorul de saliva in
cavitatea orala
- Se usuca suprafetele dentare cu jet de aer
- Se foloseste o buleta de vata foarte mica sau un buretel pentru aplicarea solutiei pe
dinti (numai pe suprafata coronara a dintilor, fara a exercita presiune sau miscari
de frecare, care ar indeparta placa bacteriana pe care dorim sa o punem in
evidenta)
- Se examineaza distribuirea agentului de colorare
- Buletele de vata nu se introduc direct in recipientele cu solutie, ci se foloseste un
picurator pentru solutii sau la fiecare pacient in parte se pregateste un recipient
mic pentru dozarea colorantului (Fig. 6)
Fig. 6 – Aplicarea directa a solutiilor revelatoare de placa bacteriana
b. Pulverizare :
- In cazul preparatelor sub forma de spray, agentul de colorare se pulverizeaza
direct pe suprafetele dentare
c. Clatire :
- 5-6 picaturi de solutie revelatoare se dilueaza in ½ de pahar cu apa
- Pacientul clateste viguros si in mod repetat cavitatea bucala pentru ca substanta
revelatoare sa patrunda in depozitele acumulate pe toate suprafetele dentare (Fig.
7)
Fig. 7 – Exemplu de revelator de placa bacteriana sub forma de solutie pentru clatiri orale
In cazul tabletelor :
- Pacientul dizolva tableta, deplasand-o prin toate regiunile cavitatii bucale, timp de
cel putin 60 de secunde
- Treptat tableta se dizolva in saliva si coloreaza depozitele de pe dinti si gingie
(Fig. 8)
Fig. 8 – Colorarea placii bacteriene cu ajutorul tabletelor revelatoare
- Pelicula dobandita se coloreaza sub forma unui strat subtire relativ transparent (ca
un voal translucid)
- Placa dentara prezinta un aspect mai gros, intunecat si mat
- Prezenta depozitelor colorate se va demonstra pacientului cu ajutorul unei oglinzi
tinute in mana (Fig. 9)
Fig. 9 – Aspectul depozitelor moi dentare dupa colorare cu diversi revelatori de placa
bacteriana
Link-uri utile :
OHI = DI + CI
Fig. 1 – Suprafetele dentare de examinat pentru calcularea indicelui OHI-S (atentie la 3.1 – se
ia in considerare suprafata linguala a acestuia, nu cea vestibulara ca in imagine !!!)
0 = absenta tartrului
1 = tartru supragingival ce acopera pana la 1/3 din suprafata dentara
2 = tartru supragingival ce acopera intre 1/3 si 2/3 din suprafata dintelui, sau prezenta unor
insule de tartru subgingival in jurul zonei cervicale
3 = tartru supragingival ce acopera peste 2/3 din coroana dintelui, sau o banda continua de
tartru subgingival in regiunea cervicala a dintelui (Fig. 2)
- Excelent – 0
- Bine – 0,1 - 1,2
- Satisfacator – 1,3 - 3,0
- Nesatisfacator – 3,1 – 6
- Etapa de inspectie - se apreciaza daca placa este vizibila. Daca se vede cu ochiul
liber, indicele va avea valoarea 2 sau 3 pentru suprafata respectiva, in functie de
cantitate.
- Daca depozitul bacterian nu este vizibil, se trece la metoda palpatorie, folosind
varful unei sonde dentare, care va fi deplasat paralel cu suprafata dentara
examinata, de-a lungul marginii gingivale. Daca in urma acestei deplasari pe
varful sondei se colecteaza placa dentara, indicele de placa va avea valoarea 1, iar
in lipsa placii se apreciaza ca fiind 0.
- Igiena excelenta – 0
- Igiena buna – 0,1 – 0,9
- Igiena satisfacatoare – 1,0 – 1,9
- Igiena nesatisfacatoare – 2,0 – 3,0
0 = absenta placii
1 = insule separate sau banda discontinua de placa la nivelul coletului dentar
2 = banda continua subtire de placa bacteriana la nivel cervical, cu latimea de pana la 1 mm
3 = banda de placa dentara cu latimea de peste 1 mm, dar fara a depasi 1/3 din suprafata
dentara
4 = placa bacteriana cuprinsa intre 1/3 si 2/3 din suprafata dintelui
5 = placa bacteriana ce acopera peste 2/3 din suprafata dentara examinata (Fig. 4)
Indicele de inflamatie gingivala (IIG) se apreciaza fie la toti dintii, fie la dintii
reprezentativi (de exemplu, dintii Ramfjord : 1.6, 2.1, 2.4, 3.6, 4.1, 4.4).
- Marginea gingivala O
- Marginea gingivala V
- Papila interdentara M
- Papila interdentara D
Notarea indicelui :
Se calculeaza valorile IIG pentru fiecare dinte, apoi se poate determina si valoarea
indicelui pentru persoana examinata, calculand suma valorilor IIG constatate la dintii
examinati, impartita la numarul dintilor la care s-a facut aprecierea. Astfel, vom obtine valori
ce se incadreaza in unul din intervalele valorice de mai jos :
- Lipsa inflamatiei = 0
- Inflamatie usoara = 0,1 – 1,0
- Inflamatie moderata = 1,1 – 2,0
- Inflamatie severa = 2,1 – 3,0
Indicele exprima starea de sanatate dentara, fiind suma leziunilor carioase (decayed), a
dintilor absenti (missing) si a obturatiilor (filling).
Cu cat valoarea sa este mai redusa, cu atat starea de sanatate dentara este mai buna.
Indicele prezinta mai multe variante :
DMF-T
- valoarea maxima a indicelui este de 28
- daca un dinte prezinta simultan obturatie si leziune carioasa, se noteaza doar
scorul de carie
DMF-S
- molarii si premolarii au cate 5 suprafete
- dintii frontali prezinta in total 4 suprafete
- cand un dinte lipseste din motive carioase, absenta lui se noteaza cu cifra 4 sau 5
- valoarea maxima a indicelui poate fi de 128, cand se iau in calcul 28 de dinti
dmf
- este indicele de sanatate dentara evaluat la dentatia temporara
- in cazul unei dentatii complete, valoarea maxima a indicelui poate fi de 20 pentru
dmf-t si de 88 in cazul indicelui dmf-s
- un dinte temporar se considera a fi absent doar daca pierderea acestuia are loc cu
mai mult de 2 ani inainte de intervalul fiziologic de inlocuire
- molarii de minte
- dintii neerupti sau erupti insuficient
- dintii care lipsesc din cauza anodontiei / ageneziei (lipsa mugurelui dentar)
- dintii extrasi sau absenti din alte motive decat evolutia leziunilor carioase
(traumatisme, afectare parodontala, in scop ortodontic)
- dintii restaurati (prin obturatii sau proteze dentare fixe) pentru alte motive decat
caria dentara (dinti folositi ca stalpi de punte, restaurari impuse de traumatisme)
- dintii supranumerari
Cu ajutorul unei bulete de vată îmbibate cu albastru de metilen, soluţie de fuxină sau alt
fel de soluţie colorantă, se colorează toţi dinţii, pe toate suprafeţele, pentru a conştientiza
pacientul asupra zonelor unde periajul său este insuficient.
După aplicarea soluţiei, pacientul este invitat să clătească gura cu apă.
- 4 posterioare (la nivelul molarilor unu sau doi superiori şi inferiori) stânga şi
dreapta şi
- 2 anterioare (la nivelul unui incisiv superior şi a unuia inferior) luând ca reper pe
cel mai colorat.
0 – lipsa coloraţiei
1 – coloraţie prezentă în 1/3 cervicală
2 – coloraţie prezentă pe jumătate din faţa vestibulară
3 – coloraţie prezentă pe mai mult de 2/3 din faţa vestibulară.
De exemplu:
Link-uri utile :
6) METODA FONES
- se realizează, la început, pe feţele vestibulare, cu dinţii în ocluzie
- peria execută mişcări viguroase, ample, circulare, cu un diametru cât mai mare
posibil
- după deschiderea gurii se procedează la fel pe feţele palatinale şi linguale
- metoda este indicată la copii ca mijloc de însuşire a tehnicii de periaj, care
ulterior va fi corectată printr-una din metodele consacrate.
7) METODA RECOMANDATĂ DE MEDICI SI ASISTENTE DE
PROFILAXIE
Se indică periajul separat al arcadei dentare maxilară şi mandibulară, prin ample mişcări
în plan vertical, dinspre fundul de sac vestibular spre marginea incizală sau suprafaţa ocluzală,
după care peria se desprinde de pe dinte şi îşi reia ciclul de 10-15 ori pentru fiecare zonă periată.
În zonele palatinale şi linguale laterale, peria dentară este ţesută în plan orizontal şi se
deplaseză prin mişcări ample, semicirculare, în plan vertical, unidirecţional, dinspre gingie spre
dinte.
În zonele palatinală şi linguală frontală, peria dentară este ţinută vertical şi execută
mişcări rectilinii dinspre gingie spre dinte, în axul dintelui.
La persoanele la care se evidenţiază o concentrare mare de placă bacteriană în zona de
colet adiacentă şanţului gingival, se recomandă, în plus, o deplasare scurtă mezio-distală şi
vibratorie la acest nivel, cu o perie moale, situată la un unghi de 45o faţă de axul longitudinal
al dintelui.
Periajul suprafeţelor ocluzale trebuie să evite eroarea frecventă şi comună a frecării prin
deplasări lungi pe întreaga zonă ocluzală. Periajul ocluzal corect se face prin aplicarea
filamentelor periei în şanţurile şi gropiţele de pe faţa ocluzală în direcţia axului longitudinal al
dintelui şi se execută deplasări mezio-distale scurte sau uşoare mişcări circulare, de 10-15 ori.
Periajul se continuă prin deplasarea progresivă a periuţei în zona imediat învecinată, dar
menţinută şi pe jumătate din zona anterior periată.
2) SCOBITORILE
Cele mai bune sunt din lemn de balsa (lemn moale) şi au o formă triunghiulară
corespunzătoare spaţiului interdentar.
Sunt contraindicate în spaţiile ocupate de papila interdentară. Se folosesc pentru
îndepărtarea plăcii bacteriene şi a resturilor organice din spaţiile interdentare libere prin
retracţia papilei gingivale.
Tehnica de utilizare:
- se umezeşte vârful, apoi se poziţionează baza triunghiului spre marginea
gingivală. Vârful se angulează spre ocluzal, se introduce gentil interdentar,
apoi se fac mişcări cu presiune redusă dinspre vestibular spre oral
Scobitorile aplicate la capătul unui mâner (PERIO-AID) de obicei angulat, pentru un
acces mai bun, sunt rotunde, lustruite, efilate spre vârf. Sunt indicate pentru curăţarea spaţiilor
interdentare, a marginii gingivale libere şi în şanţul gingival.
Tehnica de utilizare:
- se freacă suprafeţele aproximale dentare prin efectuarea de mişcări gentile
înainte şi înapoi a vârfului scobitorii
Se realizează cu aparate care proiectează un jet pulsatil de apă asupra dinţilor şi gingiei.
Jetul de apă este emis de o canulă sau de un dispozitiv de duş bucal miniatural şi este
îndreptat interdentar şi în jurul dinţilor.
Acţiunea este de îndepărtare a resturilor moi şi chiar a anumitor porţiuni din placa
dentară, dar nu în totalitate + masaj gingival. (Fig. 1)
Fig. 1 – Dusul bucal
Link-uri utile :
https://www.youtube.com/watch?v=sob_ztATOvc – Trendy new toothbrushes – are they
actually effective?
https://www.youtube.com/watch?v=jno7G7Kkfa4 – 360 automatic electric sonic toothbrush
MANAGEMENTUL PACIENTULUI CU XEROSTOMIE : ABORDARE
PREVENTIVA
Link-uri utile :
Detartrajul este manopera prin care se urmareste indepartarea tartrului dentar si implicit a
placii dentare de la nivelul suprafetelor dentare, naturale sau artificiale, supra si subgingivale.
Obiectivele detartrajului :
DETARTRAJUL MANUAL
Gama si numarul instrumentelor de detartraj manual s-a marit si s-a diversificat continuu,
unele truse de instrumente regasindu-se, datorita complexitatii lor, in cele destinate chirurgiei
parodontale.
- Partea activa – este folosita pentru indepartarea depozitelor de tartru dentar. Exista si
instrumente biactive, adica prevazute cu cate o parte activa la ambele capete ale
manerului.
- Gatul (umarul) – realizeaza legatura intre partea activa si maner. Este variabila ca
lungime si angulatie, pentru un acces cat facil la depozitele de tartru.
- Manerul – este astfel ales ca forma si marime incat sa asigure o priza cat mai
eficienta si sa previna oboseala musculara. Diametrul sau este de obicei intre 10-12
mm. Unele manere au suprafata striata sau cauciucata, pentru prevenirea alunecarii
intrumentului din mana operatorului.
- otel carbon, otel inoxidabil, carbura de tungsten, plastic special (special destinat
implanturilor dentare)
Pe partea activa a instrumentelor se pot deosebi mai multe suprafete si muchii :
Indicatii :
- Detartrajul supragingival – este adesea primul instrument cu care se indeparteaza
depozitele masive de tartru supragingival, pentru a facilita accesul la zonele
subgingivale
- Detartrajul interdentar – datorita varfului ascutit
Contraindicatii :
- Detartrajul in zona subgingivala – datorita prezentei cele de a treia muchii taioase pe
fata dorsala a lamei active
Tipuri de secere :
- Secera dreapta (Jaquette scaler) – cu fata faciala dreapta
- Secera curbata – fata faciala prezinta o curbura sub forma de semicerc (Fig. 2, 3, 4)
Fig. 2 – Secera dreapta si secera curba
Fig. 4 – Secera
- Se aseamana mult cu secera, diferenta fiind ca pe latura dorsala, cele doua suprafete
laterale nu formeaza un unghi ascutit, ci o a patra suprafata
- Pe sectiune, partea activa are forma de trapez
- Are 2 muchii laterale simetrice, foarte active
- Varful ascutit permite insinuarea sa sub depunerile de tartru, atat supra cat si
subgingival
Indicatii :
- Detartrajul supra si subgingival
- Excizia unor papile hiperplazice, a unor polipi gingivali (Fig. 5)
Fig. 5 – Aspectul dorsal al gherutei
3. INSTRUMENTUL TRAPEZOIDAL
Indicatii :
- Exclusiv pentru detartrajul supragingival, la nivelul suprafetelor dentare vestibulare si
orale
Contraindicatii :
- Instrumentarea in regiunile subgingivale si spatiile interdentare (Fig.6, 7)
Indicatii :
- Folosirea sa se limiteaza doar la indepartarea depozitelor masive de tartru
supragingival
- Indepartarea tartrului care formeaza un inel in jurul dintelui, mai ales pe fetele
vestibulare, linguale sau distale la dintii care nu au vecin posterior
- Subgingival se poate utiliza doar in cazul pungilor parodontale mai largi, pana la o
adancime de 1-2 mm, cand gingia este usor detasabila (Fig. 8)
Fig. 8 - Sapaliga
Indicatii :
- Se foloseste foarte rar, doar pentru detasarea tartrului masiv de pe dintii frontali
inferiori, cand spatiile interdentare largite sunt ocupate de tartru
Contraindicatii :
- Niciodata nu se actioneaza spre gingie sau alte parti moi
- Este strict interzisa utilizarea sa in spatiul subgingival (Fig. 9)
Fig. 9 – Dalta parodontala
Indicatii :
- Netezirea suprafetelor radiculare din pungi parodontale adanci si zone de furcatie
(Fig. 10)
- Sunt instrumente inguste, delicate, sub forma de lingura, cu una sau doua muchii
ascutite ale partii active
- Partea pasiva (gatul) prezinta lungimi diferite si o serie de angulatii, care faciliteaza
aplicarea partii active in functie de curburile radacinii
- Neavand o a treia margine taioasa dorsala si fiind rotunjite la capat, pot fi utilizate in
regiunea gingivala in conditii de siguranta
- Reprezinta grupa de instrumente indicate atat pentru detartrajul supragingival cat si
pentru cel subgingival, alaturi de netezirea suprafetei radiculare si chiuretajul
peretelui gingival al pungilor parodontale (Fig. 11)
a. Chiuretele universale
- Fata faciala a lamei este rasucita in unghi de 20 de grade fata de axul longitudinal al
gatului, derivand astfel doua unghiuri inegale fata de planul vertical : un unghi de 70
de grade si unul de 110 grade
- Partea activa este curbata astfel in doua planuri, motiv pentru care contactul cu dintele
nu este punctiform ci linear (mai mare)
- Dintre cele doua muchii laterale, doar una este activa asupra tartrului si cementului
necrotic de pe suprafata dentara si anume cea care se situeaza mai inferior cand
manerul instrumentului este tinut in plan vertical, iar cealalta muchie se orienteaza in
asa fel in timpul detartrajului incat menajeaza peretele gingival al pungii parodontale
- Specificitate pentru anumite suprafete – partile active prezinta angulatii si dimensiuni
specifice pentru anumite suprafete ale unor grupuri de dinti
- Formeaza un set de 7 instrumente biactive (cu parte activa la ambele capete ale
manerului), cu forme si curburi care permit abordarea dintilor de la nivelul intregii
arcade
- Numarul este inscris direct pe maner sau pe o banderola colorata la nivelul manerului
- Pentru identificarea si manevrarea cat mai usoara a instrumentelor, mai ales pentru
incepatori, sunt disponibile chiurete Gracey codate cu ajutorul culorilor, in locul
numerotarii cu cifre (Fig. 13, 14, 15)
Fig. 13 - Angulatia de 20 de grade
Fig. 14 – Marcaj longitudinal pe manerul chiuretei – tipul lamei corespunde cu cifra care se
afla la cea mai mica distanta de ea
Fig. 15 – Marcaj transversal pe chiureta – prima cifra corespunde lamei de sus, iar a doua
lamei de jos, cand chiureta este tinuta vertical
Cea mai raspandita codare coloristica este cea propusa de Universitatea din Zurich :
In practica este suficienta utilizarea setului redus de chiurete Gracey, care contine doar 4
instrumente biactive :
- G 5/6 (galben)
- G 7/8 (gri)
- G 11/12 (rosu)
- G 13/14 (albastru)
Exista si alte chiurete Gracey speciale, care au forme diferite in functie de anumite arii
specifice asupra carora se actioneaza.
Chiuretele Gracey clasice prezinta un gat cu lungimea de 9 mm. (Fig. 16)
Chiuretele Gracey „dupa cinci” (after five) au partea pasiva mai lunga cu 3 mm decat
chiureta standard (9+3=12 mm), fiind adecvate pentru indepartarea tartrului din pungile
parodontale cu adancimea de peste 5 mm.
Chiurele Gracey „mini cinci” (mini five) reprezinta o modificare a chiuretelor „dupa
cinci”, partea activa fiind redusa la jumatatea lungimii, fiind mai subtiri si mai usor de inserat
la nivelul furcatiilor sau in alte zone cu acces dificil. (Fig. 17)
Fig. 17 – Diferente morfologice intre secera, chiureta universala si chiureta specifica
Detartrajul, prin interventia la limita dintre tesuturile dentare si cele parodontale, prin
sangerarea gingivala produsa, este considerata o manopera chirurgicala, ce implica adoptarea
unei atitudini preventive.
Detartrajul manual reprezinta o munca minutioasa, dificila, ce implica foarte multa atentie,
rabdare si constiinciozitate.
1. POZITIA PACIENTULUI
2. POZITIA MEDICULUI
- Cavitatea orala trebuie sa fie foarte bine iluminata, direct, prin lumina de la lampa
scialitica, sau indirect, cu oglinda dentara, in zonele mai greu accesibile.
4. VIZIBILITATEA
5. ACCESIBILITATE
6. PUNCTUL DE SPRIJIN
- Se va lua pe elementele stabile : dinti vecini, menton sau alte zone ale fetei
- Se urmareste ghidarea miscarilor, care trebuie sa fie foarte precise
- Sprijinul este asigurat de ultimele doua degete ale mainii operatorului
- Este necesara in ideea evitarii omiterii vreunui dinte sau suprefete dentare
- Din considerente ergonomice, un anumit instrument se foloseste pe toate suprafetele
pentru care are indicatie si doar apoi se trece la alt instrument. Se scurteaza astfel
durata tratamentului.
- Mai intai se elimina tartrul supragingival, apoi cel subgingival
8. IMOBILIZAREA DINTILOR
9. CONTROLUL DURERII
- Se vor urmari reactiile pacientului, pentru a observa necesitatea unei anestezii in caz
de durere
- Daca in cursul detartrajului manevrele sunt dureroase, se va efectua o anestezie prin
infiltratie plexala sau tronculara periferica, pentru asigurarea linistii operatorii si
pentru confortul pacientului
- Este esentiala, deoarece asupra blocului de tartru se exercita presiune sau tractiune
- Priza corecta confera stabilitate, eficienta si control asupra instrumentului de detartraj
Se accepta 3 tipuri de priza :
- Priza tip „creion” – indicele si policele se afla pe maner, asemanator prizei creionului,
iar degetul mijlociu este pe ultima portiune a manerului, aproape de umarul
instrumentului
- Priza tip „creion modificata” – se aseamana cu prima tehnica, deplasand indexul in
sus pe maner, la distanta de partea pasiva a instrumentului. Policele se afla la nivelul
indicelui si buricul degetului mijlociu se aplica pe gatul instrumentului.
- Priza palmara – este indicata la indepartarea tartrului dur si aderent cu ajutorul daltii.
Instrumentul este tinut in palma, cu degetele II-V stranse in jurul manerului sau, iar
policele este deplasat la nivelul partii pasive, pentru controlul deraparii. (Fig. 18)
- Ascutirea se impune dupa fiecare detartraj, dar uneori este necesara efectuarea sa
chiar si in timpul aceleiasi interventii
In general, este necesara si utilizarea unui lubrifiant (ulei, dar poate fi si apa), care reduce
frecarea, deci supraincalzirea si inmuierea instrumentului, retine particulele metalice detasate
si previne inglobarea lor in structura pietrei de ascutit.
Se recomanda fixarea manerului instrumentului in menghina, cu partea activa orientata in
jos, astfel incat fata sa faciala sa fie paralela cu podeaua, iar capatul terminal orientat spre
operator. In lipsa menghinei, instrumentul se poate fixa in mana.
Piatra pentru ascutit se unge cu 1-2 picaturi de ulei mineral, apoi, mentinand-o in unghi de
aproximativ 10-20 de grade fata de planul vertical, se deplaseaza in mod repetat de sus in jos,
in contact cu muchia instrumentului, pana la ascutirea corespunzatoare. Se evita presiunea
excesiva. Intotdeauna se deplaseaza fie numai piatra, fie numai instrumentul, niciodata
ambele.
Daca muchia este foarte boanta, se incepe cu o piatra mai dura (India) si se finalizeaza cu
pietre mai fine (Arkansas). (Fig. 20)
DETARTRAJUL ULTRASONIC
Instrumentele ultrasonice s-au folosit pentru prima data in odontologie, la inceputul anilor
1950, pentru prepararea cavitatilor. In 1955 s-a conceput pentru prima data un instrument
ultrasonic utilizabil in parodontologie, pentru detasarea tartrului dentar.
Aceste aparate transforma curentul alternativ in energie mecanica sub forma de vibratii la
o frecventa de 18000-50000 cicli/secunda, fapt ce confera varfului activ al instrumentului o
vibratie cu o amplitudine de 0,006-0,10 mm.
Energia ultrasonica aplicata asupra apei care asigura racirea are drept rezultat fenomenul
de cavitatie, care se materializeaza in distrugerea microorganismelor.
Frecventa si amplitudinea optima a vibratiilor se poate seta cu ajutorul butonului de
reglare a frecventei, pe panoul de comanda al aparatului.
Dispozitivele ultrasonice pentru detartraj functioneaza optim daca pulverizeaza apa la cota
maxima.
Aparatele piezoelectrice genereaza caldura mai putina, in comparatie cu cele
magnetostrictive, dar frecarea ansei de dinte impune si in acest caz racire.
Poate fi necesara setarea unei frecvente de lucru mai mari in cazul unor depozite masive si
dure de tartru (depozite vechi de tartru), dar daca se urmareste eliminarea unui strat fin de
tartru cu ajutorul unei anse subtiri montate la aparat, frecventa se va reduce corespunzator.
Cand se efectueaza doar irigarea pungilor parodontale cu solutii dezinfectante, dupa
finalizarea detartrajului, frecventa se reduce semnificativ.
Detartrajul ultrasonic este eficient si in zona subgingivala, doar ca, in lipsa vizibilitatii
directe, la identificarea depozitelor de tartru, practicianul se bazeaza preponderent pe senzatia
tactila.
Unele aparate de detartraj sunt dotate cu recipiente in care se pot introduce diferite solutii
antiseptice in vederea lavajului pungilor parodontale.
Schematic, un asemenea aparat se compune din :
- Generatorul de ultrasunete
- Pedala de pornire-oprire
- Piesa de mana, prevazuta cu o manta izolatoare si sistem de prindere a partii active,
care se poate steriliza in autoclav, la 135 de grade Celsius
- Partea activa (ansa), prezinta forme variate, se poate schimba si steriliza
- Sistemul de racire – frictiunea dintre ansa ultrasonica si suprafata dentara produce
caldura, care in lipsa unei raciri adecvate, ar determina leziuni la nivelul pulpei
dentare si al tesuturilor din jur. Se recomanda ca rata de pulverizare a apei de racire sa
fie cuprinsa intre 20-30 ml/min.
Cu cat este mai mare presiunea aplicata cu ansa pe dinte in cursul detartrajului, cu atat
creste caldura generata !!! (Fig. 1)
Ansele active :
1. Aparatele magnetostrictive
Opereaza pe principiul magnetostrictiei. O bara de metal sau mai multe benzi metalice
sunt plasate in interiorul unei bobine prin care trece curent alternativ. La pornirea curentului,
bobina induce un camp magnetic, care determina contractia si alungirea tijei / lamelor
metalice din interior, transmisa ansei active sub forma unor vibratii fine. Bara de metal
plasata in piesa de mana a aparatului, genereaza o vibratie cuprinsa intre 18000-35000
cicli/secunda, vibratie care confera partii active o deplasare de aproximativ 28-30 de microni.
Genereaza cantitati mari de caldura, astfel incat se impune o racire abundenta.
Deplasarea ansei este eliptica.
Poate influenta buna functionare a diferitelor dispozitive electronice.
Exemplu de aparat magnetostrictiv : Cavitron (Dentsply) (Fig. 5)
2. Aparate piezoelectrice
Aceste aparate opereaza prin intermediul unui transductor de cristale de cuart, care
converteste energia electrica in vibratii de 25000-50000 cicli/secunda.
Avantajul major al acestor aparate rezida din faptul ca in lipsa campului magnetic, caldura
generata este mult mai redusa, iar partii active i se confera o miscare liniara.
Exemple de aparate piezoelectrice : Piezon Master (EMS), Varios 750 (NSK), Symmetry
IQ (Hu-Friedy). (Fig. 6)
Dezavantaje
- Lezeaza compozitele
- Prin producerea de caldura poate afecta pulpa dentara
- Produce aerosoli
- Provoaca tinnitus temporar
Avantaje
DETARTRAJUL SONIC
A fost introdus in practica in anii 1980. Foloseste propulsia cu aer si produce vibratii in
domeniul sonic, intre 2000-8000 cicli/secunda.
Aparatul se conecteaza la racordul de turbina al unitului dentar.
Miscarea partii active este eliptica sau orbitala, avand o amplitudine de 0,08-0,2 mm.
Exemple de aparate sonice : Titan-S, Micro-Mega Air Scaler (Fig. 8)
Fig. 8 – Exemplu de aparat sonic de detartraj
Fig. 9 – KaV0 Sonicflex cu anse pentru detartrajul dintilor naturali sau al implanturilor
dentare
DETARTRAJUL CU LASER
In ultimele decenii s-au efectuat numeroase cercetari pentru evaluarea eficientei diferitelor
tipuri de laser in eliminarea depozitelor de tartru supra si subgingivale.
Dintre dispozitivele studiate, doar cele pe baza de laser Er:YAG (erbium doped : yttrium-
aluminium-garnet) sau Er,Cr:YSGG (erbium-chromium doped : yttrium-selenium-gallium-
garnet) s-au dovedit a fi adecvate. Celelalte tipuri de laser produc leziuni termice la nivelul
tesuturilor dure dentare.
Laserul Er:YAG se carcterizeaza prin emisia unui fascicul luminos infrarosu, cu lungimea
de unda de 2940 nm. Datorita rezonantei atomice, energia sa este absorbita intens de
moleculele de apa si de gruparile hidroxilice (-OH) ale hidroxiapatitei dentare si astfel
distrugerea si carbonizarea tesuturilor moi din jur este minima. In schimb, structurile dure
dentare contin apa in cantitati reduse si se supraincalzesc sub actiunea laserului, necesitand
racire abundenta. Lichidul de racire mentine tesuturile dentare umede in permanenta,
diminuand distrugerile tisulare si amplificand capacitatea de ablatie prin cresterea
continutului hidric al dintelui.
Efectul de ablatie se bazeaza pe capacitatea moleculelor de apa si a radicalilor -OH din
tesuturi de a absorbi energia fasciculului emis si de a ajunge rapid la punctul de fierbere.
Vaporii eliberati amplifica tensiunea interna a tesuturilor si se produc microexplozii, fenomen
care permite detasarea tartrului de pe dinti.
Metoda este aplicabila numai pentru detartrajul cementului radicular, in timp ce la nivelul
smaltului produce leziuni marcate, datorita concentratiei extrem de reduse a apei din tesutul
amelar.
Exemplu : aparatul cu laser KaVo KEY (Fig. 10)
- Costuri ridicate
- Riscul iradierii altor tesuturi – ochii (necesita protectie cu ochelari speciali)
COMPLICATIILE SI ACCIDENTELE DETARTRAJULUI
Cauzele hipersensibilitatii :
Tratament :
- paste de dinti de tip sensitive (de ex. gama Sensodyne, Colgate ProRelief)
- preparate cu fluor (geluri cu 1500 ppmF, lacuri cu fluor si ape de gura fluorurate)
Dupa detartraj pacientii pot avea senzatia ciudata de gol, mai ales in regiunea dintilor
frontali inferiori, dar in cateva ore sau 1-2 zile aceasta senzatie dispare. Se atrage atentia
asupra faptului ca in urma detartrajului pot ramane suprafete gingivale ulcerate din cauza
tartrului, care necesita aproximativ 1-2 saptamani pana la vindecare. De aceea, in aceasta
perioada gingia poate sangera la periaj, un fenomen normal in contextul mentionat, dar
care nu justifica intreruperea igienei orale.
Periajul regulat nu va fi suspendat.
Link-uri utile :
Totalitatea măsurilor de profilaxie a cariei dentare sunt eficiente pe termen lung doar dacă
pacienţii sunt motivaţi să practice igiena orală.
Pacienţii trebuie să fie informaţi şi conştienţi asupra importanţei profilaxiei primare,
secundare şi terţiare a cariei dentare.
Profilaxia primară, secundară şi terţiară sunt intricate deoarece într-o cavitate orală se
găsesc adesea dinţi sănătoşi alături de dinţi cariaţi.
Profilaxia cariei dentare se face la nivel individual şi la nivelul unei comunităţi
populaţionale.
Copii preşcolari :
Copii şi adolescenţi :
La pubertate :
Adolescenţii :
- vor răspunde foarte bine ideii că sexul opus îi va prefera dacă au dinţii curaţi şi
frumoşi
- folosirea unei scobitori pentru a demonstra sângerarea papilei poate fi folositoare
atunci când se observă reducerea sângerării de la o şedinţă la alta folosind floss-ul
interdentar
Adultul tânăr :
- prezintă de regulă procese carioase restaurate sau nu, corect sau incorect, precum şi
eventuale lucrări protetice conjuncte
- periajul dentar va fi efectuat de 3 ori pe zi, timp de câte 3 minute, după metoda Bass
- periuţa utilizată este bine să aibă partea activă mai mică şi cu şiruri mai multe de fire
din material sintetic, asta deoarece permite o accesibilitate mai bună în zonele distale
ale arcadelor dentare iar periajul decurge mai consecvent pe grupe mai mici de dinţi
- dental-floss-ul trebuie utilizat la nivelul tuturor dinţilor, atât cei indemni de carii cât şi
cei restauraţi, cu obturaţii sau lucrări protetice conjuncte
- pacienţilor care nu prezintă îndemânare sau răbdare pentru periaj li se poate
recomanda periuţa de dinţi electrică
Adulţii şi vârstnicii :
Consilierea dietetică
- trebuie să ţină cont de vârsta pacientului, de faptul că unii pacienţi ascund anumite
obiceiuri alimentare
Recomandările trebuie să atingă aspecte principale, precum consumul de zahăr:
- trebuie redus, atât cantitativ cât şi sub aspectul frecvenţei aportului
- mai periculos este un aport frecvent comparativ cu o cantitate crescută de zahăr
- trebuie evitat consumul de zahăr între mese, aceasta pentru a permite acţiunea
sistemelor tampon salivare şi pentru a stimula remineralizarea
- se recomandă gumele de mestecat fără zahăr, cu xilitol, chiar şi cu fluor, atunci când
nu se poate efectua periajul dentar
- zahărul nu conţine nici vitamine, nici săruri minerale.
PROFILAXIA CARIEI LA SUGAR ŞI COPILUL MIC
Caria dentară este o afecţiune cronică, de etiologie bacteriană, caracterizată prin distrucţia
ţesuturilor dure dentare de către acizii produşi de bacteriile plăcii dentare.
Bacteriile patogene responsabile de declanşarea şi progresia cariei dentare, sunt, în
principal, streptococii mutans şi lactobacilii.
Caria dentară apare consecutiv dezechilibrului între procesele de mineralizare şi
demineralizare de la nivelul smalţului dentar cu preponderenţa proceselor de demineralizare.
Mijloacele de prevenţie trebuie orientate spre diagnosticarea cariei dentare înainte de a
surveni distrucţia ireversibilă a ţesuturilor dentare. Alături de factorii protectivi salivari,
prezenţa fluorului în cavitatea orală are un rol benefic în remineralizarea structutilor dentare
şi inhibarea demineralizării.
Administrarea fluorului prin pasta de dinţi, apa de gură, aplicaţii profesionale cu preparate
cu fluor (geluri, lacuri), precum şi fluorizarea orală pe cale sistemică (apă, tablete, etc.)
contribuie la formarea unui smalţ mai rezistent la atacul acid şi implicit la profilaxia cariei
dentare.
Profilaxia cariei la sugar şi copilul mic trebuie să înceapă în perioada intrauterină prin
reducerea bacteriilor carioactive la gravide.
PROFILAXIA PRIMAR-PRIMARĂ
Se realizează prin:
PROFILAXIA PRIMARĂ
Se aplică în condiţiile unei infecţii ale cavităţii orale cu germeni carioactivi şi are drept
scop împiedicarea apariţiei bolii carioase şi menţinerea unei cavităţi orale sănătoase, indemne
de carie.
Profilaxia primară la sugar şi copilul mic se realizează prin:
Laptele matern este cea mai completă alimentaţie a sugarului. Alimentaţia artificială este
adesea prea dulce. Aceasta poate fi o cauză a obezităţii ulterioare şi / sau a declanşării unui
diabet.
Se recomandă între luna a 4-a şi a 7-a o diversificare a alimentaţiei fără adaos de zahăr. Se
evită consumul sucurilor de fructe care pot scădea pH-ul salivar. Nu se pun la dispoziţie
permanent lichide îndulcite sau neîndulcite, pentru a lăsa loc acţiunii sistemelor tampon
salivare.
Se recomandă cu începere din luna a 9-a servirea lichidelor din cană, precum şi alimente
care stimulează masticaţia (legume, fructe proaspete etc.).
Igiena orală urmăreşte îndepărtarea bacteriilor de la nivelul dinţilor. Se face, în această
etapă de dezvoltare a copilului, prin ştergerea de către părinţi a suprafeţelor dentare cu un
tampon / rulou de vată pe care se pune o cantitate mică de pastă de dinţi cu efecte
carioprofilactice şi antiseptice sau cu beţişoare de urechi. Se îndepărtează depozitele moi de
pe suprafeţele dentare, insistând şi în zona cervicală a dinţilor.
Odată cu apariţia primilor molari temporari se poate începe periajul dentar cu o periuţă
mică de copii.
Fluorizarea se poate realiza pe cale sistemică şi prin aplicaţii topice, orale.
Administrarea fluorului pe cale generală se realizează prin apa potabilă fluorizată natural
sau artificial, sare fluorizată, lapte fluorizat sau tablete ce conţin fluor.
Este contraindicată folosirea mai multor surse de fluorizare sistemică!
→ preparate cu fluor:
- aplicaţii topice de fluor
- lavaje orale cu soluţii de fluor
- aplicaţii topice de fluor în gutiere
Periajul dentar în absenţa utilizării altor mijloace auxiliare de igienă orală nu îndepărtează
suficient placa bacteriană la nivel aproximal. Aşa se explică frecvenţa mare a cariilor
aproximale şi frecvenţa mai mare a pungilor parodontale la nivel aproximal.
Marea majoritatea a indivizilor consideră că practicarea igienei orale constă în periajul
dentar cu pasta de dinţi la care se poate asocia apa de gură sau scobitorile.
Se neglijează faptul că dinţii prezintă 5 suprafeţe dentare dintre care doar 3 suprafeţe
(vestibulare, orale şi ocluzale) se pot igieniza cu periuţa dentară. Suprafeţele aproximale
(adică celelalte 2, meziale şi distale) nu se igienizează suficient prin periaj.
Studiile din literatura de specialitate confirmă faptul că igienizarea insuficientă a spaţiilor
aproximale începând din adolescenţă duce la apariţia cariei dentare şi a parodontopatiilor
marginale cronice.
Folosirea zilnică a firului de mătase îndepărtează placa bacteriană şi detritusurile
alimentare de la nivel aproximal (interdentar) şi din şanţul gingival.
Curăţarea spaţiilor aproximale se realizează cu ajutorul firului de mătase interdentar
(dental floss) şi/sau cu periuţa interdentară. Dental floss-ul igienizează spaţiile aproximale cu
contact interdentar. Prezenţa tremelor sau diastemelor implică folosirea periuţelor
interdentare.
Nu trebuie neglijată igienizarea suprafeţei distale a ultimului dinte de pe arcadă.
Firmele producătoare de dental-floss au imaginat pentru pacienţii cu manualitate redusă un
dispozitiv de menţinere a firului de mătase interdentar, numit port-firul de mătase.
Se recomandă utilizarea dental-floss-ului cel puţin o dată pe zi, de preferinţă seara, înainte
de efectuarea periajului dentar.
Trebuie subliniat faptul că pacientul poate controla apariţia unei sângerări gingivale la
utilizarea firului de mătase interdentar. Dacă sângerarea persistă mai mult de o săptămână el
trebuie să se prezinte la un consult stomatologic.
Persistenţa mai mult de o săptămână a sângerării gingivale de la utilizarea dental-floss-
ului poate sugera:
- o manipulare intempestivă, incorectă, a firului de către pacient
- o obturaţie incorectă
- o carie aproximală
- tartru subgingival
Dacă la nivelul cavităţii orale există treme sau diasteme se recomandă igienizarea feţelor
aproximale cu ajutorul periuţelor interdentare. Acestea au forma unor spirale miniaturizate,
adaptate spaţiilor interdentare. Periuţa interdentară foloseşte şi la igienizarea corpurilor de
punte, a furcaţiilor interradiculare şi a dispozitivelor de ortodonţie fixă.
Igienizarea corpurilor de punte se poate face şi cu un dispozitiv special de translatare a
firului de mătase sub corpul de punte sau cu super-floss.
Spaţiile interdentare se pot igieniza şi cu scobitorile medicinale.
Folosirea firului de mătase interdentar trebuie să se facă după apariţia dinţilor permanenţi,
odată cu stabilirea contactelor interdentare. Se recomandă să fie folosit atâta timp cât există
dinţi pe arcadele dentare.
Hiperestezia dentinară
aplicaţii de lacuri fluorizate, geluri de NaF 2%, de 2 x 1 aplicaţii/zi în zonele hiperestezice
până când sensibilitatea cedează
Aplicaţii de clorhexidină
Gumele de mestecat stimulează secreţia salivară, mărind fluxul salivar mai ales
interproximal. Se ştie faptul că la 2 ore după masă, în absenţa periajului dentar, la nivelul
plăcii bacteriene aproximale se constată un pH scăzut.
Prin mestecarea a 2 pastile de gumă de mestecat fără zahăr după masă, timp de 20 de
minute, pH-ul revine la valori normale.
În scop carioprofilactic se recomandă mestecarea gumei cu xilitol între 3 minute şi 20 de
minute după masă. Este recomandabil să se limiteze numărul tabletelor de gumă la 6/zi.
Există gume de mestecat fără zahăr care conţin bicarbonat de sodiu. Se pare că acestea
ridică valorile pH-ului mai repede decât cele fără bicarbonat de sodiu.
PROFILAXIA CARIEI RADICULARE
Caria radiculară este un proces dinamic care apare consecutiv dezechilibrului dintre
procesele de mineralizare şi demineralizare la nivelul zonelor radiculare descoperite.
Incidenţa cariei radiculare este mai mare la pacienţii parodontopaţi, la pacienţii vârstnici şi
la cei supuşi chirurgiei parodontale.
- recesiunea gingivală – cementul radicular expus este rugos, mai subţire şi mai puţin
rezistent la atacul carios. Recesiunea gingivală nu este însă întotdeauna însoţită de
carie radiculară
- igienă orală deficitară
- alimentaţie cariogenă
- xerostomia sau hiposialia dată de afecţiuni sistemice şi medicaţia aferentă
- reducerea abilităţii în menţinerea igienei orale
- consecutiv chirurgiei parodontale pot surveni carii radiculare în contextul unei igiene
orale insuficiente, a unei alimentaţii cariogene.
Etiopatogenie :
Tratament :
→ igiena orală este importantă pentru îndepărtarea factorului etiologic, placa dentară.
Pacienţii care menţin o igienă orală adecvată pot controla progresia leziunii carioase prin
simpla folosire a pastei de dinţi fluorizate.
Astfel, pacienţii pot contribui la conversia leziunilor carioase active în inactive într-un
interval de 6-12 luni.
- lacuri:
se aplică de regulă de 2 x 1 aplicaţii/an
preparate comerciale: CORSODYL
- geluri:
tratamentul zilnic timp de o săptămână cu gel de clorhexidină 1% reduce numărul de
bacterii cariogene la populaţia vârstnică. Această reducere se menţine aproximativ 3
săptămâni după tratament
preparate comerciale: PLAKOUT
- clătiri orale:
cu soluţie de clorhexidină 0,2%, care contribuie la reducerea streptococilor mutans
preparate comerciale: PLAKOUT, CHLORHEXAMED
Preparate comerciale:
FLUOCAL GEL (SEPTODONT) – NaF 2,7% - gel neutru care nu afectează coroanele de
ceramică
FLUORIDIN GEL N5 (VOCO) – conţine fluorură de sodiu
ISODAN (SEPTODONT) – conţine nitrat de potasiu şi fluorură de sodiu
- dietă carioprofilactică
- igienă orală foarte bună
- măsuri care favorizează conversia leziunilor active în inactive
- preparate de fluor
- preparate de clorhexidină
- aplicarea de obturaţii doar din considerente fizionomice
- dispensarizare