PROFETUL ISAIA

Cartea îşi are numele de la profetul care a scris-o. Numele profetului în ebraică
este „Ieşaiahu”-mântuirea lui Iahve. Acest nume este înrudit cu numele Iosua,
Elisei, Osea, Iisus, întrucât toate derivă de la aceeaşi rădăcină verbală.
Tatăl lui Isaia se numea Amoţ. Unii Sfinţi Părinţi au apreciat că acesta ar fi una
şi aceeaşi persoană cu profetul Amos şi prin urmare Isaia ar fi fiu de profet.
Identificarea aceasta nu se poate face, pentru că cele două nume se deosebesc prin
ortografie, aşa cum de altfel se poate observa şi din textul ebraic.
Se crede că Isaia era de viţă nobilă. Tatăl său Amoţ ar fi fost fratele regelui
Amaţia. Profetul era căsătorit şi avea copii. Pe soţia sa o numeşte profetesă, în
sensul că este soţia profetului (Isaia 7, 8).
Începutul activităţii profetice a lui Isaia poate fi încadrat între anii 740/ 738
î.Hr. El a activat până în anul 701 î.Hr., pe timpul domniei a patru regi: Ozia,
Iotam, Ahaz şi Iezechia (Hischia).
După o veche tradiţie iudaică, Isaia ar fi trăit până la începutul domniei regelui
Manase, când, pe la anul 690 î.Hr., ar fi fost tăiat cu fierăstrăul din ordinul regelui
idolatru. Sfântul Apostol Pavel face aluzie la acest lucru în Epistola sa către Evrei
(11, 37).
În vremea profetului, asirienii ajunseseră la culmea puterii. Sunt amintiţi regii
asirieni: Tiglat Pilesar al III –lea, Salmanasar al IV-lea, Sargon şi Sanherib. Aceştia
au dat lovituri grele Regatului de Nord, care în anul 722 î.Hr. a fost desfiinţat.
Profetul Isaia a avut un imortant rol atât politic cât şi religios. Se bucura de
mare autoritate, astfel încât influenţa lui era resimţită. E drept că uneori sfatul lui
nu era luat în considerare. De pildă, regele Ahaz, slab, incapabil şi de rea credinţă,
se opunea tuturor sfaturilor profetului şi nu ţinea seama de sugestiile lui. Astfel,
profetul îl sfătuieşte pe Ahaz să nu recurgă la ajutorul Asiriei în lupta împotriva
coaliţiei a doi regi (Siria- cu capitala la Damasc- şi Regatul de Nord-cu capitala la
Samaria), care voiau să cucerească Ierusalimul şi Regatul Iuda în întregime. Ahaz
nu a ascultat şi, în loc să-şi dobândească un amic în persoana regelui asirian Tiglat
Pilesar, şi-a găsit un stăpân, caruia trebuia să i se supună. Profetul l-a îndemnat să
se încreadă în puterea nemărginită a lui Dumnezeu, spunând că cei doi regi se vor
prăbuşi înainte să-i atace. Ahaz insă nu l-a ascultat şi a căutat această coaliţie cu
Tiglat Pilesar, care s-a dovedit a fi foarte păgubitoare.
Regele Iezechia (Hischia) a avut o atitudine diferită faţă de profet; i-a arătat
stimă şi bunăvoinţă. Totuşi, din puct de vedere politic, acest rege s-a comportat ca
şi tatăl său, căutând să-şi îndrepte privirile spre Egipt de unde nădăjduia salvarea
patriei. Din nou profetul îl îndeamnă să creadă mai degrabă în puterea lui Dumezeu
şi nu în cea a egiptenilor. L-a sfătuit însă pe rege şi i-a fost alături în momentul
invaziei teritoriului iudaic, (anul 701 î. Hr.) de către armata asiriană în frunte cu
Sanherib. Profetul a avut un rol escepţional în clipele grele ale istoriei poporului
său. El ridica moralul rgelui şi al poporului în timpul în care ţara era pustiită,
cetăţile cucerite, Ierusalimul asediat, iar regele umilit, întrucât a trebuit să plătească
un tribut foarte mare.
Când totul se considera a fi pierdut, Isaia vesteşte cu curaj că armata asiriană,
cu regele Sanherib, se va întoarce de unde a venit, prezicere care s-a şi întâmplat
(Isaia 36, 37).
În cuvântările sale, rostite într-un anumit cadru istoric, profetul proclamă
principii permanente care pot fi aplicate în situaţii diferite, mai noi.
Rolul său politic a fost unul deosebit, dar în plan religios importanţa lui a fost
şi mai mare. Din punctul acesta de vedere, Isaia a îndeplinit un rol nu numai pentru
timpul său, ci şi pentru timpurile de mai târziu. Prin convingerile sale puternice şi
prin activitatea sa, profetul a înnoit şi a întărit viaţa religioasă a poporului său.
Datorită descoperirilor inspirate pe care le-a primit, profetul a dezvoltat o
adevărată teologie despre Dumnezeu, însuşirile Sale şi despre raporturile Sale cu
lumea. L-a prezis pe Mesia şi împărăţia mesianică atât de amănunţit, încât Sfinţii
Părinţi l-au numit evanghelistul Vechiului Testament.
Profetul a fost un orator strălucit şi distins. Cartea sa cuprinde evenimente,
cuvântări şi profeţii rostite de-a lungul a 40 – 50 de ani.