Sunteți pe pagina 1din 31

16.FACTORII CARE DEFINESC CARACTERUL MACROERGIC 1)Prin hidroliza se diminueaza repulsiile electrostatice din molecula.

La ph 7 ATP-ul are 4 sarcini negative care se resping mai puternic decat cele 3 sarcinie negative din ADP. 2) Reactia de hidroliza Multiplicitatea formelor mezomere mai stabile; Cazul leg macroergice de tip anhidrida acida pe care le intalnim in ATP si pirofosfat PPI. 3) Prezenta cationilor Mg in celule reprez un factor important in definirea caracterului macroergic al ATP. Deoarece afinitatea fata de Mg este 6 ori mai mare decat afinitatea ATP-ului fata de cationii de Mg sensul reactiei este dublu favorizat spre dreapta, formare ADP. 4) Disparitia din sistem a unuia dintre produsi favorizeaza deplasarea echilibrului spre dreapta. 17. Modalitati de utilizare ale ATP-ului in organism 1) ATP + H2O = ADP + Pi In maj caz ATP se utiliz in acest mode 2) Reactia ATP+H2O AMP + PPi PPi+H2O-2Pi In acest mod se utilizeaza ambele leg macroergice din ATP si procesul se utilizeaza , reactie endorgonica cuplata, are o val a lui delta G mai mare de 7,3 kcal/mol 3) ATP + AMP 2 ADP 4) Un alt tip de reactie este schimbul de leg fosfat macroergic intre ATP si alte tipuri de nucleozide. ATP + NDP = ADP + NTP Cu o sg exceptie nucleotidele trifosforilate nu se sintetizeaza direct prin reactie. Maj se obtin prin reactii de schimb cu ATP ATP+UDP=ADP +UTP 5) Si alte nucleotide trifosforilate ppot indeplini rolul ATPului cum ar fi : GTP, UTP, CTP. 18. Digestia, absorbtia, transportul glucidelor 30-50% din totalul caloriilor ratiei alimentare este reprezenttat de glucide. Sursele de glucide din alimente sunt : amidonul, zaharoza, lactoza, glucoza, fructoz, pentoze. In procesele de digestie, prima etapa e reprez de hidroliza polizaharidelor si dizaharidelor din Fe. Forba absorbabila este glucoza. Glucidul majoritar este amidonul. Alfa amilaza salivara ( ptialina) ; ph inactiveaza enzima Stomac IS bicarbonatul secretat de pancreas asigura un ph optim de actiune pt enzimele intestinale. Alfa amilaza secretata de pancreas. Prezinta o activitate enzimatica mica in primele luni de viatza si devine normala la 6 luni. Amidonul este indrodus mai tarziu in alimentatia sugarului. Dextrinile limita ; alfa glucozidaza Digestia dizaharidelor ce provin din alimente sau din amidon are loc in IS sub actiunea dizaharidazelor cu specificitate pentru monozaharidul si pt leg glicozidice. In aceest mod maltoza este scindata de maltaza, zaharoza-zarahaza, lactoza-lactaza. Laztaza are act catalitica mai mare la sugari si mai scazuta la adulti. Absorbtia monoglucidelor este dependenta de cationii de Na + Sistemul port hepatic 2 mecanisme : 1) transport activ-energodependent 2) difuzie care nu este dependenta de energie. Difuzia specifica structurilor furanozice. Difuzia mediata de un transportor, cationul de Na+ fiind expulzat contra gradientelor de concentratie prin intermediul ATP-azei.

19. Fosforilarea glucozei si formarea glucozei din glucoza-6-fosfat Prima etapa a met glucozei are loc imediat dupa absorbtie deoarece este o reactie nefavorabila dpdv termodinamic. Glucoza+ATP- Glucoza GO Necesar de ATP este redus. O mare parte de molecule-glicogen Dace este necesara o mare cant de ATP. GLucoza fosforilata nu poate traversa membr celulara pt a trece in mediul ext si ca urmare tre sa piarda gruparea fosfat. Nu este un proces reversibil Glucoza 6 fosfat cel hepatice 20.Biosinteza glicogenului ( glicogenogeneza) 1)Sinteza Glicogenului are loc progresiv in etape prin legarea unei noi unitati de glucoza prin intermediul grup OH-glicozidice ce se afla in extremitatea unei catene de glicogen preexistent sau glicogen primar. Nu are loc spontan. 2)Formarea uridin difosfat glucoza. UDP glucoza sau UDPG Reactia este catalizata de enzime. UDP transfera restul de glucoza la capatul nereducator al glicogenului primar sub act enzimei glicozen sintetaza. Glicogen sintetaza nu catalizeaza decat formarea leg alfa 1-4 glicozidice. Noul pct de ramificare este la cel putin 4unitati de glucoza si in medie 7-11 unitati de glucoza fata de pct de ramifiere. 21. Degradarea glicogenului(glicogenoliza) Nu are loc in sens invers sintezei. Glicogenoliza debuteaza cu scindarea fosforilitica a leg alfa 1-4 glicozidice de la capatul nereducator al lantului poli glucidic. Glicogenul este scindat simultan in mai multe pcte dinspre capatul nereducator. Enzima care catalizeaza aceasta reactie este glicogenfosforilaza : a) este enzima cheie in glicogenoliza glicogen fosforilaza b) glicogen fosforilaza utilizata pt activare fosfat In vitro aceasta reactie este reversibila pe cand in vivo ireversibila Derafierea se realizeaza prin transferul celor 4 unitati de glucoza de catre enzima de ramifiere care este bifunctionala. Procesul se repeta. Degradarea nu este completa de fiecare data si depinde de necesitatile tisulare de glucoza. Rest de glicogen primar care va fi pct de plecare in biosinteza. Moleculele de glicogen sunt sintetizate si degradate prin procese diferite. Oxidarea glucozei : 1) este ettapa extramitocondriala (citosolica) 2) este etapa intramitocondriala faza anaeroba de oxidare a glucozei bilantul este de 2moli ATP/mol de glucoza Piruvat kinaza este o enzima alosterica care constituie un pct de control al glicolizei- este inhibata de ATP, alanina, acizii grasi si acetil coenzima A. Inhibitia declanseaza gluconeogeneza. Lactatul ajuns pe cale sangvina la ficat si rinichi este reoxilat la piruvat. In conditii aerobe piruvatul este transf in acetil coenzima A care este substrat al ciclului KREBS. Celula hepatica utilizeaza acetil coenzima A obtinuta din glucoza pe calea ciclului Krebs pt biosinteza lipidelor 22. Glicoliza Glicoliza elibereaza o cant relativ mica de energie din energia chimica a glucozei deoarece produsul final, acidul piruvis este un compus complex Pt degradarea prin glicoliza a unui mol de glucoza se obtin 4 moli de ATP din care se scad cei 2 moli de ATP utilizati pt fosforilarea glucozei in etape la defructoze 1.6-bisfosfat. Beneficiul net al glicolizei este de 2 moli de ATP pe mol de glucoza. Importanta glicolizei :Se obtine ATP in absenta oxigenului. Unii intermediare ai glicolizei sunt utilizati pt obtinerea altor compusi. 2

23.Ciclul Krebs Ciclul acizilor tricarboxilici sau ciclul acidului citrice. Are loc in mitocondrie fiind un proces aerob Reprez o succesiune de reactii acetil coenzima A este degradata. Reprez o cale comuna de degradare a glucidelor, proteinelor si lipidelor Furnizeaza intermediare dif cai metabolice Reactiile ciclului KREBS Etapa 1:Condensarea aldolica : se obtine citrate si coenzima A. Proces ireversibil Etapa 2 : citratul este izomerizat la izocitrat cu obtinere intermediare a cis aconitratului. De la izocitrat la alfa cetoglutarat se obtine 1 mol de NADH+ +H+ Obtinere de succinil coenzima A. Reactia este ireversibila, in aceasta etapa se obtine al 2lea mol de NADH+ + H+ Succinatul se transf prin oxidare in fumarat Fumaratul reversibil Fumaratul se hidrateaza/aditioneaza o mol de H2O si se transf in malat. In prez fumarazei exceptie fata de substrat fata de prod de reactie. => al3la mol de NADH+ + H+ Refacanduse astfel ciclul KREBS. Conditii de aerobioza ; echivalentul energetic pt un mol de NADH+ + H+ este de 3 moli de ATP. Pt fiecare tura 12 moli de ATP Importanta ciclului KREBS : Indicat atat in procese catabolice cat si anabolice : gluconeogeneza, transaminarea, dezaminarea, biosinteza ac grasi. Cresterea conc de acetil coE-A va favoriza accesul acestuia in ciclul KREBS, dar scaderea conc de acetil coE-A va activa piruvat dehidrogenaza, enzima care catalizeaza form de acetil coA. In procesele anabolice ciclui Krebs furnizeaza diferiti intermediare pt dif procese biosintetice. In procesele catabolice ciclul K. este o cale comuna de degradare a glucide proteine lipide. 24. DIGESTIA, ABSORBTIA SI TRANSPORTUL LIPIDELOR Trigliceridele sau grasimile sunt principalele componente ale ratiei alimentare. La acestea se adauga colesterolul si fosfolipidele. Vitaminele liposolubile sunt dizolvate in grasimi si ca urmare, prezenta grasimilor este indispensabile in dieta. Digestia si absorbtia grasimilor include dispersarea solubilizarea si hidroliza grasimilor. Lipaza linguala si lipaza gastrica initiaza digestia lipidelor. Substratul ideal al acestor enzyme par a fi grasimile din lapte. Enzimele sunt inactivate de catre pH-ul acid din stomac. Acizii grasi cu catena scurta si medie rezultati sunt absorbiti prin peretele stomacal si trec in vena porta. Restul grasimilor trec in intestinul subtire. In intestin, lipidele alimentare vin in contact cu bila, aceasta dispersand grasimile sub forma unei solutii coloidale (emulsii) asupra careia actioneaza hidrolazel epancreatice specifice dupa cum urmeaza: 1. Fosfolipazele 2. Lipaza 3. Colesterolesteraza pancreatica In momentul in care sarurile biliare ating diameter foarte mici, patrund in spatiile intervilozitare de la nivelul jejunului proximal unde lipidele sunt absorbite din micelii. Sarurile biliare se absorb printr-un mechanism active in portiunea distala a ileonului si prin sistemul port ajung la ficat unde sunt remaniate si deversate din nou impreuna cu bila in intestinul subtire realizandu-se astfel circuitul enterohepatic al sarurilor biliare. Lipidele resintetizate impreuna cu cantitati mici de proteine, formeaza particule lipoproteice, denumite chilomicroni si apoi prin sistemul limfatic trec in circulatia sanguina, reprezentand astfel forma de transport a lipidelor exogene spre tesuturi.

25. CATABOLISMUL ACIZILOR GRASI Acizii grasi sunt molecule energogene si ca urmare au capacitatea de a inmagazina energie si de a o elibera prin catabolizare. Aceasta proprietate a acizilor grasi confera trigliceridelor functia energogena si metabolismul lor este subordonat acestei functii. Celelalte lipide au roluri structurale specifice. Acizii grasi constituie substratul energogen pentru tesuturi cum ar fi miocardul si muschii scheletici. Creierul nu utilizeaza direct acizi grasi. In inanities au diabet creierul utilizeaza drept sursa de energie corpii cetonici care provin din acizii grasi. Acizii grasi reprezinta 90% din masa moleculara a unui triglicerid.. In cazul acizilor grasi energia este inmagazinata in catenele hidrocarbonate de unde este eliberata prin catabolizare la bioxid de carbon si apa, process cuplat cu biosinteza de ATP. Efectul energetic este foarte ridicat comparative cu glocoza. Oxidarea completa a unui acid gras se realizeaza in timpul a trei procese metabolice: I. Beta oxidarea II. Ciclul Krebs III. Lantul respirator Prin Catabolizarea unui mol de acid palmitic se obtin 16 moli de bioxid de carbon si 16 moli de apa. Cele trei procese au loc in mitocondrie si sunt asociate structural si functional. 26. BETA OXIDAREA ACIZILOR GRASI (SPIRALA LYNEN) Acest process metabolic consta din repetarea de n/2-1 ori a unei secvente de 4 reactii cu formare de acetilCoA; n reprezinta numarul de atomi de carbon al acidului gras. Etapele procesului metabolic sunt urmatoarele: 1. Activarea acidului gras 2. Transferul Acil-CoA in mitocondrie. Carnitina este purtatorul resturilor acil din citozol prin membrane mitocondriala in mtocondrie. Bilant energetic beta oxidare Catabolizarea cizilor grasi prin beta oxidare conduce la ATP care este un compus ce prezinta legaturi macroergice. Totalizarea molilor de ATP se realizeaza astfel: 1. Activarea acidului palmitic prin cuplare cu CoA-SH si formare de palmitoil-CoA are loc cu consumarea unui mol de ATP; 2. Degradarea palmitoil-CoA prin beta oxidare conduce la formarea a 8 moli de acetil CoA. Deoarece spirala lui Lynen pentru acidul palmitic are 7 spire numarul total de moli de ATP este 7 x 5 = 35 moli; 3. Catabolizarea unui mol de acetil CoA pana la bioxid de carbon si apa in ciclul Krebs produce 12 moli de ATP, deci totalul de moli de ATP va fi 8 x 12 = 96 moli. Se totalizeaza numarul de moli de ATP din etapele 1 si 2 si se scade ATP-ul folosit la activarea unui mol de acid palmitic: 35 + 96 1 = 130 moli de ATP/mol de acid palmitic. 27. BIOSINTEZA ACIZILOR GRASI Biosinteza acizilor grasi reprezinta o modalitate prin care este depozitat excesul caloric sub forma de triacilgliceroli. Capacitatea organismului de a depozita glucide sub forma de glicogen este limitata, dar a tesutului adipos este nelimitata. Acest process are loc in toate tesuturile, dar ficatul este organul central. Acizii grasi sunt sintetizati in principal din glucoza, de aceea sinteza acizilor grasi si incorporarea lor in triacilgliceroli (trigliceride) constituie principala modalitate de stocare a glucidelor alimentare. Biosinteza acizilor grasi se realizeaza pe doua cai: 1. Carboxilareaa acetil CoA cu bioxid de carbon activate si formare de malonil CoA, la care se ataseaza o noua molecula de acetil CoA. Aceasta cale se numeste calea malonil CoA sau calea citoplasmatica 2. Fixarea la o catena deja existenta de acid gras a unor resturi acetil, realizandu-se astfel o alungire a catenei acidului pre-existent cu 2 atomi de carbon. Aceasta cale npoarta denumirea de calea mitocondriala deoarece are loc in mitocondrie. 4

28. BIOSINTEZA ACIZILOR GRASI PE CALEA CITOPLASMATICA BIOSINTEZA ACIDULUI PALMITIC Acidul palmitic ocupa un loc central in metabolismul lipidelor, deoarece prin elongare se obtine acid stearic, prin dehidrogenare se obtine acid palmitoleic, oleic, lignoceric. Biosinteza are loc in citozol si ficatul detine rolul principal. La biosinteza participa un complex multienzimatic numit acidgrassintetaza. Etapele biosintezei: 1. Transferul acetil CoA din mitocondrie in citozol 2. Sinteza de malonil CoA 3. Transferul unui rest acetil si al unui rest malonil pe PTA-SH (fosfopanteteina) 4. Condensarea restului malonil-SPTA cu restul acetil SPTA 5. Reducerea restului beta cetoacil SPTA la beta hidroxiacil SPTA 6. Deshidratarea beta hidroxiacil SPTA la enoil SPTA in prezenta unei hidrataze 7. Hidrogenarea restului enoil SPTA la acil sub actiunea enoilreductazei.. 29. BIOSINTEZA ACIZILOR GRASI PE CALEA MITOCONDRIALA SAU CALEA ELONGATIEI Aceasta cale consta in atasarea la o catena preexistenta de acid gras a unor resturi acetil, realizanduse astfel o alungire cu 2 atomi de carbon a acidului initial. In principiu, acest process de biosinteza urmeaza calea inverse beta oxidarii. 30. METABOLISMUL GLICEROLULUI Glicerolul este un component al acilglicerolilor si fosfoacilglicerolilor. Se formeaza prin hidroliza tisulara a triacilglicerolilor si intra in fluxul metabolic numai sub forma fosforilata. Reactia de fosforilare are loc sub actiunea glicerolkinazei care este foarte active in ficat. Aceasta enzima lipseste in adipocit si muschi. In tesutul adipos singura sursa de gliocerol 3 P necesar in lipogeneza este glucoza. Glicerol 3 P poate evolua pe mai multe cai metabolice: - sinteza de triacilgliceroli, fosfoacilgliceroli; - gluconeogeneza - in scop energetic prin transformare in bioxid de carbon, apa si energie 31.METABOLISMUL TRIACILGLICEROLILOR(TRIGLICERIDE) HIDROLIZA TRIACILGLICERORILOR(TG) Triacilglicerolii reprezinta forma de depozitare in tesutul adipos a excesului caloric din organism.degradarea tisulara a triacilglicerolilor are loc printr-un process hidrolitic in etape cand la finalul procesului rezulta acizi grasi liberi si glicerol. Triacilglicerollipaza este cea mai importanta enzima din tesutul adipos si ea este responsabila de mobilizarea rezervelor lipidice ale organismului prin lipoliza.Enzima este controlata hormonal, motiv pentru care se mai numeste lipaza hormone- sensibila. Activitatea enzimei creste sub actiunea catecolaminelor si glucagonului care sunt hormoni lipolitici.Insulina si prostaglandinele au un effect inhibitor.Glicerolul este captat de catre ficat unde va servi ca substrat pentru gluconeogeneza. Acizii grasi rezultati in urma hidrolizei triacilglicerolilor sunt utilizati in urmatoarele cai metabolice: - Catabolizarea cu eliberare de ATP; - Sinteza de triacilgliceroli, proces dependent de glicemie si insulinemie; - Eliberarea acilglicerolilor in plasma.

32.BIOSINTEZA TRIACILGLICEROLILOR(TRIGLICERIDELOR) Incorporarea acizilor grasi in triglyceride se realizeaza sub forma active de acil-CoA. Biosinteza trigliceridelor are loc pe doua cai care difera intre ele prin natura precursorului glicerolului active. 1. Calea monogliceridelor: functioneaza in enterocite, fiind cea mai rapida si economica cale de resinteza a trigliceridelor. 2. Calea glicerolfosfatului: are loc in celelalte tesuturi, in special in tesutul adipos(lipogeneza) si ficat. Lipogeneza reprezinta modalitatea de stocare a excesului caloric, glucidic sau lipidic al organismului si este dependent de glicemie si insulinemie. Trigliceridele biosintetizate in ficat sunt exportate in plasma sub forma de VLDL( very low density lipoproteins- lipoproteine cu densitate foarte joasa). 33.METABOLISM PROTEIC METABOLISMUL PROTEINELOR SI AL ALFA-AMINOACIZILOR STAREA DINAMICA A PROTEINELOR. Proteinele predomina cantitativ in organism si se remarca prin diversitate structurala si specifitate functionala.Proteinele in organismul uman sunt catabolizate si anabolizate continuu.Vitezele de degradare si biosinteza ale proteinelor in organism trebuie sa fie egale pentru a mentine constanta proportia lor in tesuturi.In conditii de normalitate exista o stare dinamica stationara in ceea ce priveste metabolismul proteinelor. Alfa-aminiacizii sunt produsii de degradare ai proteinelor tisulare, participa la urm procese: - O parte sunt utilizati pt sinteza de proteine; - O parte sunt biodegradati cu formare de ammoniac; - Si o alta parte sunt utilizati pt biosinteza unor compusi foarte importanti pt organism. Proteinele sunt compusi nutritive indispensabili organismului si nutritia proteica are aspect calitativ si cantitativ.Cea mai mare valoare nutritive o au proteinele de origine animala.Necesarul proteic la adult este de 200-300 g/zi.In perioada de dezvoltare acest necesar se dubleaza. Totalitatea alfa-aminoacizilor liberi constituie fondul metabolic comun de alfa-aminoacizi.In compartimentele intracelulare concentratia alfa-aminoacizilor este considerebil mai mare decat in compartimentele extracelulare. Alfa-aminoacizi esentiali: histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul si valina. Azotul eliminate prin piele sau fecale este nesemnificativ din punct de vedere cantitativ comparative cu cel urinar. Bilantul azotatat este pozitiv in perioadele de crestere si convalescenta adica cantitatea de azot ingerat este mai mare decat azotul eliminate.Bilantul azotat este negative in malnutritie, hemoragii, traumatisme, boli infectioase, adica cantitatea de azot ingerat este mai mica decat cantitatea de azot excretata.

34.DIGESTIA PROTEINELOR SI ABSORBTIA ALFA-AMINOACIZILOR Proteinele alimentare sunt degradate hidrolitc la alfa-aminoacizi in tubul digestiv .Alfa aminoacizii reprezinta forma sub care proteinele sunt absorbite.Hidroliza legaturilor peptidice este catalizata de peptidase care prezinta specificitate: - Endopeptidaze- catalizeaza scindarea peptidice din interiorul unui lant polipeptidic; - Exopeptidaze- catalizeaza scindarea legaturilor peptidice terminale. Exopeptidazele se diferentiaza in: - Aminopeptidaze- au specificitate pentru capatul N-terminal; - Carboxipeptidazele- au specificitate pentru capatul C-terminal. Activarea proenzimelor se realizeaza prin hidroliza. Enzimele proteolitice digestive Enzimele proteolitice digestive sunt localizate in sucul gastric, sucul pancreatic si sucul intestinal.pH-ul: - Sucul gastric: 1,5-2.5 - Sucul pancreatic: 7,5-8,0 - Sucul intestinal: 6,2-7,3 In sucul gastric sunt secretate urmatoarele proenzime: pepsinogen, prolabferment. Pepsinogenul se activeaza cu obtinere de pepsina active.Proteinele reprez substratul asupra caruia actioneza iar polipeptidele reprez produsii de reactie. Prolabfermentul active numai in sucul gastric al sugarilor. In sucul pancreatic: tripsinogenul se activeaza cu obtinere de tripsina, pepsina este o endopeptidaza al carui substrat este reprez de polypeptide iar produsii de reactie sunt polypeptide si peptide mai mici.Chimotripsinogenul se activeaza cu obtinere de chimotripsina, enzima este o endopeptidaza al carui substrat de actiune este reprez de un amestec de polypeptide si peptide iar produsii de reactie sunt peptide mai mici. Proelastaza se transf in elastaza, este o endopeptidaza care are ca substrat elastina iar ca produsi de reactie peptide si alfaaminoacizi.Procarboxipeptidaza se transf in carboxipeptidaza, este o exopeptidaza care are ca substrat proteine si polypeptide iar ca produsi de reactie: polipeptide, peptide si alfa-aminoacizi. In sucul intestinal sunt prezente enzimele active: aminopeptidazele si dipeptidazele.Substartul este reprez de peptide si dipeptide iar produsii de reactie sunt peptide mai mici si alfa-aminoacizi. Absorbtia alfa-aminoacizilor are loc la nivelul intestinului subtire iar alfa-aminoacizii ajung la ficat prin sangele portal.Absorbtia se realizeaza in principal prin transport mediat de proteine specializate numite translocaze. Absorbtia alfa-aminoacizilor se realizeaza prin transport active cu consum de energie si in prezenta cationilor de sodium. 35.DECARBOXILAREA ALFA-AMINOACIZI-AMINE BIOGENE Un mare numar de alfa-aminoacizi sufera in tesuturi decarboxilari, obtinadu-se amine primare corespunzatoare, numite amine biogene. Aminele biogene indeplinesc numeroase roluri: - Colina si colamina sunt constituenti ai unor lipide complexe - Beta-alanina constituenti ai CoA-SH; - Noradrenalina si adrenalina sunt hormone proveniti de la tirozina; - Putresceina si cadaverina participa la procesul de reglare a replicarii si biosintezei proteinelor.

36.CATABOLIZAREA AZOTULUI ALFA-AMINOACIZILOR DEZAMINAREA Procesul de dezaminare presupune indepartarea gruparii alfa- aminice din molecula alfaaminoacidului sub forma de ammoniac.La realizarea acestui process participa reactii de trasminare si dezaminare oxidative.In aceste reactii un rol important il indeplineste acidul glutamic. Transaminarea- consta din schimbul de grupari alfa-amino cu grupari alfa-carbonil intre un alfaaminoacid si un alfa-cetoacid. Reactiile de trasminare sunt reversibile.Transaminazele sunt : GPT/(ALAT/ALT), GOT/ASAT. Alfa-cetoacizii care participa la trasminare sunt: acidul piruvic, acidul oxaloacetic si acidul alfacetoglutaric. Intensitatea mai mare a reactiilor de trasminare justifica si activitatea mai pronuntata a GPT(ALAT) si GOT(ASAT) in ser. Aproape toti alfa-aminoacizii participa la reactii de trasminare, exceptie o constituie treonina si lizina.

37.DEZAMINAREA OXIDATIVA Acidul glutamic format prin transaminare este dehidrogenat sub actiunea glutamatdehidrogenazei a carei activitate enzimatica este ridicata in ficat, rinichi si muschi.Aceasta enzima are ca si coenzima atat NAD+ cat si NADP+. Glutamatdehidrogeneza este implicate nu numai in degradarea alfa-aminoacizilor dar si in biosinteza lor. Din cuplarea reactiilor de trasminare cu cele de dezaminare oxidative a acidului glutamic, rezulta un procesc ciclic care produce ammoniac.Procesul este denumit transdezaminare. 38.BIOSINTEZA PROTEINELOR Biosinteza proteinelor este un process foarte complex denumit si traducere, deoarece presupune traducerea secventelor de nucleotide de pe AND in secvente de alfa-aminoacizi. Procesul are loc la nivelul ribozomilor si consta in 3 etape principale la care alfa-aminoacizii participa sub forma activate: - Initierea lantului polipetidic; - Elongarea lantului polipeptidic; - Reactia de incheire 39.INITIEREA LANTULUI POLIPEPTIDIC Aceasta etapa consta dintr-un ansamblu de procese prin care se formeaza complexul de initiere.Sinteza proteinelor are loc la nivelul ribozomilor care sunt alcatuiti din 2 subunitati de sedimentare diferite.Etapa de initiere are loc in 2 subetape: 1. subunitatea 30S pentru procariote si 40S pt eucariote se fizeaza pe ARNm.Citirea ARNm de catre ribozomi se realizeaza in sensul 5-3 iar proteina se edifice de la capatul N- terminal spre capatul C-terminal; 2. pe aceeasi unitate ribozomala se fixeaza si un ARNt care transfera pentru procariote un rest de N-formilmetionina iar pentru eucariote un rest de metionina necilata.Citirea ARNt se realizeaza in sensul 3-5.

40. ELONGAREA LANTULUI POLIPEPTIDIC Aceasta etapa consta in adaugarea succesiva de alfa-aminoacizi la aminocil-ARNt de initiere pana la formarea proteinei si include subetapele: 1. la complexul de initiere se aditioneaza subunitatea ribozomala,rezultand ribozomul functional care are 2 situsuri: - un situs in care se formeeza prin elongatie catena polipeptidica- situs polipetidic(P) - un situs in care se fixeaza noul aminoacil-ARNt ,numit situs aminoacidic(A). 2. ca urmare a respectarii regulii complementaritatii dintre codonul urmator din ARNm si anticodonul unui al doilea ARNm, aceasta va lega un anume alfa- aminoacid. 3. dupa fixarea aminoacil-ARNt2 4. are loc apoi eliberarea primului ARNt1 5. imediat dupa formarea dipeptidil- ARNt2, se fixeaza pe ribozomul functional in situsul A 6. se formeaza o noua legatura peptidica 7. subetapele se repeat pana la formarea lantului polipeptidic. Lantul polipeptidic ia forma tridimensionala desi continua sa fie atasat d\la ribozomul functional.Ribozomii se deplaseaza de-a lungul moleculei de ARNm, formandu-se un triplet din ARNm care nu mai codifica nici un alfa-aminoacid(UAA, UAG, UGA). 41.INCHEIEREA BIOSINTEZEI PROTEINEI Imediat dupa semnalizarea sfarsitului sintezei, restul de N- formilmetionina si metionina din capatul N- terminal al catenei polipetidice formate, este indepartat si are loc si disocierea fractiunii.Fractiunile devin apte pentru biosinteza unei noi proteine prin participarea la prima etapa ce consta in fixarea la un nou ARNm.Pentru sinteza unui anumit lant polipeptidic Indus de o molecula de ARNm, participa mai multi ribozomi.Deci se poate spune ca o molecula de ARNm este traversata de 5-10 ribozomi.Un asemenea complex de ribozomi se numeste poliribozom sau polizom. Fraagmentele de AND cromozomial care determina secventa de alfa-aminoacizi din proteine sunt prezente in toate celulele organismului toata viata dar sunt active numai in anumite momente fapt ce demonstreaza ca biosinteza proteinelor nu se face oricum si oricand ci un process reglat. 42.Repartitia si rolul calciului si fosforului in organism Pt adult 70kg-continut Ca-1100gr ; P 700g Ca si P in oase si dinti Componenta minrala a tes dentare si osoase este alc in principal din cristale de hidroxiapatita care sunt sub f cristalizata cu 2 molecule de apa. Fluoroapatita care se gaseste in smalt in cant variabila in fctie de conc fluor in apa de baut. Se poate concluziona ca masa osoasa pe langa fctia de sustinere a organismului are si un rol de rezervor fosfo-calcic. Ca si P in plasma : Ca este transportat de sg, iar calcemia este una din constantele biologice cele mai stricte. In plasma Ca sub 3 forme : din cant totala- fixata pe proteine sub f neionizata si nedifuzibila (forma inactiva) ; Difuzabila,dar neionizata , reprez de citrati si carbonati de Ca ; Restul de Ca plasmatic in conc de 0,95-1,25mM se gaseste sub f ionica si constituie fractiunea fiziologica activa in procesele de hemostaza si reglare a excitabilitatii neuro-musculare. Ca si P in lichidele interstitiale Prez Ca si P in LI se datoreaza ionilor difuzabili din plasma prin intermediul lor se realizeaza schimburi ionice intre plasma si tesuturi in mod deosebit cu tesutul osos la niv. Coloanei hidratante ionizante. Ciclul Ca si P in organism Echilibrul existent intre aportul de Ca si P si pierderile acestor elemente. Intensitate 100-300mg/h Aportul de Ca si P : este in fctie de regimul alimentar si absorbtia intestinala ; necesitatile de Ca pt adult 600-800mg/zi iar de P : 800-1000mg/zi. Alimentele bogate in Ca lactate oua carne fructe uscate 9

43-44. Absorbtia intestinala de Ca si P Ca si P nivele dif si cant neechivalente fiind dirijate de mecanisme diferite. Ca este absorbit in segmentele superioare ale intestinului subtire la ph acid. Abs are loc prin proces de transport activ. Abs este dubla : 1) Ca provenit pe cale exogena prin aport alimentar 2) Ca provenit pe cale endogena ca urmare a reabsorbtiei cationilor de Ca Cam din Ca plasmatic este eliminat prin fecale, cealalta parte prin transpiratie si urina. Se poate face un bilant intre intrarea si iesirea Ca din org, bilant in mod normal nul. Fondul comun de Ca Abs de Ca este dependenta de numerosi factori cum ar fi fiziologici, hormonali,dietei. Factori fiziologici : viteza tranzitului intestinal, integritatea celuleor, ph Acid-maxim de absorbtie ; Compozitia dietei : o dieta saraca in Ca va accelera absorbia de Ca ; Prezenta unei cant mari de oxalati(spanac) fosfati, acid (cereale) si fibre alimentare diminua abs de Ca. Vit D3- transport activ. Absorbtia P se realizeaza in segmentele distale ale IS si aprox 2/3 din P ingerat este absorbit in jejun printr-un proces activ energo dependent. P neabsorbit 1/3 se elimina prin fecale ; la mentinerea homeostaziei P : IS,rinichi, scheletul 45. Schimburile ionice ( Ca si P) de la nivelul osului si dintelui Schimburile ionice la niv osului : tes osos este intr-o stare de reinnoire continua, cant de Ca schimbata 300-500mgCa in 24h. Transformarile sunt rezultatul a 2 procese : procese fizico chimice si celulare Procesele fizico chimice : au loc prin intermediul coroanei hidratante ionizate In tes osos de disting zone profunde cu schimburi ionice si zone superficiale suma de coroane hidratante ionizate. Odata cu inaintarea in varsta tes osos se deshidrateaza si transferurile ionice se dezechilibreaza in favoarea decalcifierii. Pirofosfatilor organici rol reglator local al fenomenului de absorbit si resorbtie.Odata ce mineralizarea tes dentare este desavarsita schimburile ionice sunt inexistente.Dintii nu constituie o rezerva de Ca. Apar lacune, hipoplazie,linii. Prop met fosfo calcic : constanta biologica ; PP factori de reglare : h parotidei, Pth, calcitonina Vit D3 creste absorbia din intestin 46.Mineralizarea tesuturilor calcificate-consideratii generale Depunerea unei faze solide anorg(saruri de Ca) in int unor tes ale org vii este denumita calcificare sau mineralizare. Mineralizarea( atat in reg vegetal & animal) proces complex in care intervin diferite tes si cel, fct de orig celulara si reactii bioch asociate acestor cel. Min-elaborarea unei matrice organice care se incarca secundar cu saruri de Ca care provin dintr-o solutie. Acumulare masiva de saruri de Ca- prop mecanice particulare indispensabile anumitor fctii biologice. Numeroase fluide tisulare, sg sau saliva sunt suprasaturate cu saruri de Ca. Mineralizarea: 1) mineralizarea ar fi initiata prin nucleatia heterogena a colagenului, singur sau asociat proteinelor tes conj 2) implica mai mult si mai direct, organitele celulare (mitocondrie, veziculele) Explicarea mecanismullui prin care bariera termodinamica este invinsa la conversia ionilor de Ca si fosfat din solutie in ioni minerali ai fazei solide. Mineralizarea cel bacteriene formarea tartrului dentar. 47. Teoria fosfatazei alcaline Zonele de mineralizare sunt bogate in fosfataza alcalina care este capabila sa catalizeze r bioch de hidroliza a leg de tip ester ale fosfatilor anorganici. Numeroase obiectii majore au fost emise impotriva teoriei fosfatazei alcaline : 1) conc plasmatica a fosfatilor organici este prea scazuta pt a fi responsabila pt asemenea aprovizionare in anioni fosfat ; 2) anumite tes sau organe cum este rinichiul sunt f bogate in fosfataze alcaline si totusi in cond fiziologice nu se mineralizeaza ; 3) faza anorganica prez o organizare f stricta care e cu greu compatibila cu process de precipitare 4) anumiti inhibitori enzimatici care nu afecteaza fosfataza alcalina in vitro blocheaza mineralizarea. 10

48. Teoria nucleatiei Trecerea de la faza lichida la statusul solid se numeste nucleatie. In biologie, in mediile calcificabile se intalnesc numeroase particule straine care au prop de a scadea val energiei de activare. 2 tipuri de nucleatii primarenucleatii heterogene. In struct bio, nucleatia e urmata de fenomenul de epitaxie care consta in cresterea unui cristal in contact cu un material cristalin diferit. Se pare ca natura moleculelor ce alc locul de mineralizare ar conditionara atat proc de mineralizare ( nucleatia heterogena) cat si cresterea cristalelor ( epitaxia) si chiar sistarea acestei cresteri. Se supozeaza ca distributia sarcinilor electrice si config spatiala a unei moleculre org date contribuie la formarea de particule anorg solide pornindu-se de la sol stabile/metastabile. Un rol imp il au constituentii matricei organice. 49. Rolul constituentilor matricei organice la mineralizare Natura unei matrice organice susceptibile de mineralizare depinde de tesutul careia ii apartin. Colagenul numeroase date care demonstreaza acumularea de subst minerale de-a lungul fibrelor de colagen. In vitro colagenul prezent in sol metastabile de fosfat de Ca induc precipitarea acestuia. Totusi este dificil de imaginat ca toate tip de colagen indiferent de origine s-ar putea mineraliza la fel de bine ca cele de orig osoasa. Se pare ca in cazul tes mineralizate colagenul este mai putin dens decat in cazul altor tes sa prez leg intermoleculare puternice diferite de cele care se gasesc in tes moi. E adevarat ca numeroase tes cu exceptia smaltului poseda in matricea lor extracel o prop imp de colagen de tip 1. 3 ipoteze : 1) mineralizarea ar putea debuta in spatiile/santurile existente in fibrilele de colagen adica in zonele existente intre mol de tropocolagen. Min matricei colagen ar putea fi initiata prin nucleatie secundara. 2) Colagenul struct calficicabile contine fosfat sub f de glutamil fosfat care ar putea constitui situsuri de initiere ale mineralizarii. 3) Colagenul s-ar putea lega la anumite proteine care prez afinitate pt apatite. Se poate concluziona ca struct colagenice tes mineralizate e mai putin un initiator, insa poate fi un receptor si propagator al mineralizarii. Proteoglicanii se gasesc in mare masura in cartilagii ; in os sau dentina, struct conj din tes mineralizate ; pt cartilaj, proportia de PTG creste inaintea proces de calcificare, si scade dupa incetarea acestui proces datorita actiunii unor enzime. PTG ca atare inhiba initierea sau cresterea fazei minerale. Rol PTG osului si dentinei este mai putin cunoscut, insa contributia lor la struct spatiala a matricei compatibila cu depunerea de mineral e probabil imp. Fosfoproteinele din subst F a os,dentinei, cementului si smaltului s-au izolat peptide cum ase moleculare intre 12000-30000Da. Dentina mineralizata e mai bogata in fosfoproteine decat predentina nemineralizata si s-ar pare aca fosfoprot se leaga in proximitatea sant de colagen avand rol in amorsarea mineralizarii.. Fosfoprot se leaga la cristalul nou format limitandu-se astfel cresterea . Pe de alta parte conc in fosfoprot a tes mineralizate cum ar fi os,dentina,scad in rahitism sau i ncaz dentinogenezei imperfecte ereditare. Acidul carboxiglutamic Glicoproteinele struct smalt, os, dentina, cartilaj ; evidentiate gprot necolagenice : Unele cu act enzimatica/ mare afinitate pt Ca fosfata alcalina In smalt se pare ca glicoprot sunt primele macromolecule secretate de ameloblaste inaintea proc de min si deci ele glicoproteinele ar putea intra in struct situsurilor de nucleatie. Lipidele fosforilate cu caracter acid par sa fie implicate in proc de min.Ipoteza contributiei lipidelor la proc de min au fost intarita dupa descoperirea complexelor Ca-fosfolipide acide fosfat anorganic. Val raport fosfolipide complexe/lipide totale si fosfolipide complexe/colagen e f ridicata in tes in curs de mineralizare comparativ cu tes matura sau mineralizate. Se poate admite faptul ca cel participa la min prin producerea de precursori prin asamblarea lor si apoi prin modificarea compozitiei matricei. Calcificarea smaltului incepe de la niv smalt dentina spre ext. Cristalele de HAPT au dimensiuni mai mare in smalt decat in os.

11

50. Inhibitorii proceseului de mineralizare Existenta unor subst cu posibila act a nucleatiei a condus la supozitia existentei si a inhibitorilor. Acestia pot bloca situsurile de nucleatie prevenind precipitarea fosfat de Ca, cresterea cristalului sau agregarea cristalelor. 1)pirofosfatii conc scazuta- inhiba precipitarea fosfat de Ca fixandu-se pe un situs ocupat in mod normal de un anion fosfat Fosfataza alcalina implicata frecvent in mineralizare prezinta si o act pirofosfatica, pot distruge pirofosfat. Veziculele prez o act pirofosfatazica si ATP-azica puternica deoarece numeroase tes necalcificabile contin fosfataze alcaline trebuie admis faptul ca inhibitia prin pirofosfat nu e sg sistem inhibitor. 2)Mg si citratul contribuie la prevenirea conversiei fosfat de Ca din f amorfa in f cristalina. Reglarea veziculelor ca urmare a act fosfolipazei det o pierdere de cationi de Mg ceea ce pericliteaza cristalizarea. Macromoleculele de proteoglicani se comporta ca inhibitori in timp ce produsii de polimerizare enzimatica au rol stimulant in ceea ce priveste mineralizarea. Citratii,pirofosfatii, ptg sunt considerate a fi inhibitori puternici ai agregarii cristalelor in proc de mineralizare. 51.COMPONENTA ANORGANICA A SMALTULUI Potrivit datelor experimentale obtinute prin metode analitice moderne , compozitia anorganica a smaltului uman matur difera de la un individ la altul si chiar de la un dinte la altul in functie de substantele de natura anorganica continute in solul si apa potabila din regiunea respective precum si de conditile metabolice si de gradul de mineralizare. Calciu si Fosforul Faza minerala a smaltului este alc in cea mai mare parte din Ca si F , 36,5 % si respective 17,05% . S`a constatat ca raportul Ca/P poate varia intre valorile 1,86-1.95. In struct smaltului Ca se afla sub forma de cation de Ca2+ si fosforul ca anion PO4 3-. Fractiunea minerala a smaltului este apatita. Apatita este numele pt o clasa de minerale cu un aranjament cristalin specific . Au compozitii variate ale formule D5T3M. La baza structurilor microcristalelor din smalt sta hidroxiapatita . Mai recent , se considera ca la baza cristalelor de fosfata de Ca din smalt sta un amestec de hidroxiapatita si fosfat octocalcic. -la suprafata smaltului raportul Ca/P are val 2.16. -intr`un strat interior al smaltului ,raportul Ca/P are val mai mica de 2.07 iar hidroxiapatita este mai saraca in calciu. 52.CONSTIUTUIENTI ANORGANICI AI SMALTULUI UMAN A CAROR CONCENTRATIE SCADE DE LA SUPRFATA SPRE INTERIOR. Exista elemente care incep sa se concentreze pe suprafata smaltului inca inainte de eruptie, imediat dupa calcificarea completa a smaltului, prin contactul direct al acestuia cu ionii din lichidele tisulare. Acest process se continua post eruptive prin contantact permanent al suprafetei smaltului cu ionii din saliva. Fluorul , ZINCUL, plumbul fierul sunt elemente care manifesta cea mai mare tendinta de a se concentra la suprafara smaltului. CONSTITUIENTI AI SMALTULUI UMAN UNIFORM DISTRIBUITI IN SMALT Dintre acesti constituienti cei mai importanti sunt ionii de strontium si cupru . De ex cationii de cupru au rol carioprotectiv . Depinde f de mult de conditiile geografice. Dintre constituentii anorganici ai smaltului a caror concentratie este mai mica la suprafata decat in straturile interioare alea smaltului sunt mai reprez : bioxidul de carbon si cationii de magneziue ,mercur,mangan , sodium, potasiu.

12

53. CONTINUTUL , DISTRIBUTIA SI TIPUL DE APA LIBERA SAU LEGATA DIN SMALT. Un interes deosebit il prezinta distributia apei in smalt . Apa se afla in cantitate mica la suprfata smaltului, iar cea mai mare cantinate este localizata in straturile interioare alea smaltului . Mineralizarea smaltui implica deplasarea apei de catre constituentii minerali, motiv pt care exista o relatie de invers proportionalitate intre gradul de mineralizare si continutul in apa al smaltului. O cantitate destul de mare de apa poate traversa smaltul dentar in ambele sensuri. In smalt apa se afla sub 3 forme: -apa libera (30%). -apa asociata cu faza organica -apa de hidratare. 54.CONSTITUIENTI ORGANICI AI SMALTULUI IN DEZVOLTARE Proteine : se disting 2 clase de proteine amelare : amelogenine si enameline . Amelogeninele: reprezinta 90% din proteinele matricei organice initiale si au urmatoare caracteristici: -au character basic -nu sunt legate de cristatele de apatite . -impiedica fusionarea intre ele a cristalelor de apatite -nu se regasesc in smaltul matur . Enamelinele: sunt glicoproteine acide fosforilate care sunt secretate in acelasi timp cu amelogeninele , dar ai lent . Caract: - sunt puternic associate cu structurile cistaline. - Initial contribuie la cresterea in lungime a cristalelor si apoi la cresterea in latime si grosime insa fara a initia nucleatia. - Se regasesc in struct smaltului matur. Lipidele: concentratia lor este de aprox 0.8% in smaltul in curs de formare. In cazul smaltului ,lipidele nu au rol in mineralizare. Secretia matricei : proteinele sunt legate de molecule de natura glucidica . Continul de proteine scade chiar in aceasta faza secretorie. Fosfataza alcalina joaca un rol fiziologic in mineralizare. 55. CONSTITUIENTI ORGANICI AI SMALTULUI MATUR Aproximativ 2/3 din totalitatea subst organice din constitutia smaltui matur sunt solubile in acizi si dintre acestea cele mai importante sunt : acidul citiric, peptidele , proteinele solubile, colagenul solubil . Restul de substante organice sunt insolubile . Din aceasta categorie fac parte : colagenul insolubil si 2 tipuri de keratina specifica smaltului : eukeratina si pseudokeratina . Proteinele din smaltul matur : maturizarea smaltului se caract prin pierderea selective a anumitor proteine si prin mentinerea altora cu cresterea numarului de alfa aminoacizi . Disparitia a 90% dintre proteinele secretate in etapa de formare a smaltului se datoreaza ameloblastelor a caror structura se preteaza la reabsorbtie. Lipidele din smaltul matur: lipidele simple,trigriceridele,cholesterol,esteri ai colesterolului,mono si digliceride , lipide complexe. Concentratia lipidelor in smalt este mai mica decat in cazul dentinei . Din aceasta categorie fac parte : acidul oleic,acidul linoleic. Glucidele din smaltul matur : sunt concentrate in straturile superficiale ale coroanei dentare mai mult decat in straturile profunde. Glucidele prezenet in smaltui matur apartin clasec aldolazelor : glucoza , galactoza, manoza. 56. CONSTITUIENTI ORGANCI DENTINEI Sunt aceeasi ca si in cazult smaltului . Substanta anorganica predominanta este tot apatite si in special hidroxiapatita. Cristalele de apatite sunt de 200 de ori mai mici decat cele din smalt . Calciul si fosforul sunt principalele componente ale fractiunii minerale a dentinei si valoarea raportului Ca/P este de 1,62 ,deci mai mica decat in cazul smaltului. Magneziu si fluorul se gasesc in cantitate mai mare decat sin smalt. Bioxidul de Ca , cantitatea sa este mai crescuta decat in smalt. 13

57.CONTINUTUL DE APA SI LIMFA DENTINARA Continutul de apa libera asociata fractiunii ogranice este mai mare in cazul dentinei decat in cazul smaltului. Dentina contine asa numita limfa dentinara . Limfa dentinara este un lichid clar , lipsit de cellule si prine compozitia sa se deosebeste de plasma sanguina si de limfa. Limfa dentinaracontine atat saruri minerale cat si substante organice . Tipul si proportia proteinelor dim limfa dentinara coincide cu cel al proteinelor serice , insa alfa aminoacizii liberi si ionii minerali se afla in proportii diferite. Calciu si fosforul din limfa dentinara se gaesc in cantitati mici . 58. Matricea organica Cuprinde o proportie mare si variata de subst org : Proteine,lipide,glucide,acid citric,acid lactic. Proteine-Sunt cele mai imp subst org din dentina si se gasesc intr`o cant de aprox 100 de ori mai mare decat in smalt. Prin demineralizarea dentinei cu acizi organici se obtin 2 fractiuni proteice: 1. Fractiunea proteica solubila , are 2 fractiuni la randul ei : fractiunea dializabila si fractiunea nedializabila. 2. Fraciunea proteica insolubila . Colagenul-Confera tesuturilor unde se gaseste anumite prop specifice. Colagenul se gaseste atat la nivelul dure ale odontonului : smalt,dentina ,os, cat si la niv tesuturilor mor : pulpa dent , corion gingival , ligamente periodontale. Structura primara o cologenului are mare importanta pentru prop si rolul sau biologic. Proteine necolagenice- In comp dentinei exista si alte tipuri de catene polipeptidice necolagenice din care se amintesc : elastinele si peptide caracteristice dentinei 1. Elastinele dentinei- au o mare elasticitate. 2. Peptidele dentinei 3. Glicoproteinele dentinei in deninta exista 2 fraciuni de glicoproteine: glicoproteine slab acide si glicoproteine slab bazice . Proteoglicanii dentinari - Proteoglicanii se gasesc in substanta fundamentala care umple spatial dintre cellule si cartilagii , tendoane,piele , lichid sinovial , tesuturi dentare.Se cunosc 2 mari clase de glicozaminoglicani : de structura si de secretie. Lipidele dentinei : reprez 2% din matricea organica a dentinei . Dentina calcificata si dentina decalcificata. 59.Pulpa dentara-consideratii generale Tesut conj lax specializat de origine mezenchimatoasa si ocupa camera pulpara si canalele radiculare. Consistenta moale,elastica Pulpa dentara separata de alte tes moi din cav bucala ; este legata de acestea prin compozitie, structura, functie si patologia sa. Pulpa este organul formator al dentinei(aceeasi compozitie aminoacidica) P.D. nr restrans de celule cu o adaptare remarcabila la anumite functiuni : arhitecturala, nutritiva, senzoriala, protectiva.

14

60.Compozitia chimica a substantei fundamentale Subst fundamanetala a pulpei dentare, este alc din lichidul pulpar care este derivat din plasma sangvina la care se mai adauga unii constituenti produsi de celulele pulpei dentare cum ar fi : glicozaminoglicanii, acizii. Subst fund. Consistenta amorfa, f vascoasa. Subst Fund. Consistenta gelatinoasa : 90% apa, 10% componenta organica (proteine libere, glicoproteine, proteoglicani, lipide) + comp anorganica ( K,Mg,P,Ca, C, F). Ca si F creste odata cu varsta ; Subst Fund contine 25% proteine ( din comp organica). Continutul proteic din lichid pulpar mai mare decat in lichid dentinal. Glicozaminoglicanii din SF ( acid hialuronic, condroitin sulfati) sub f de :-macromolecule fibroase (retea), - macromlecule globulare (ochiurile retelei) Fctiile GLUCOZAMINOGLIC din SF pulpara sunt : fixarea si stabilirea fibrelor de colagen, legarea Ca in zonele de mineralizare, participa la proces calficiere, legarea si retinerea apei permitand interconversia sol-gel. PD. Rezistenta crescuta fata de difuziunea microorg si a subst toxice exogene. SF toate clasele de lipide fosforilate sau nefosforilate. Lipidele si in mod deosebit acizii grasi sunt susceptibili de a interveni in : 1)procesul de mineralizare peripulpara 2) procesul de biosinteza a prostaglandinelor Continut de apa din SF variaza in fctzie de varsta . SF asigura homeostazia org pulpar ; constituie mediul intercelular al pulpei in care circula sub nutritive, metaboliti, electroliti si reprez rezervorul de apa di electroliti al pulpei dentare. 61.Metabolismul pulpei dentare PD marea maj a proceselor metabolice la niv odontoblastelor. Metabolismul colagenului una din functiile majore ale odontoblastelor o reprez biosinteza fibrelor de colagen. (transcriere, translatie) In per de intensa biosinteza de colagen conc ARN in odontoblaste e crescuta si scade in per cand nu are loc biosinteza de colagen. In odontoblaste se regasesc proteaza si peptidaze. Biosinteza colagenului este mult influentata de acidul ascorbic. Metabolismul glucidelor : nu exista date in care sa se confirme ca odontoblastele sunt sediul biosintezei unor glucide cu masa moleculara mica. Se procura pentoze in special riboza. Metabolismul lipidelor : in cel pulpare se biosintetizeaza permanent acizi grasi, trigliceride, fosfolipide si colesterol. Lipidele din PD pot functiona fie ca forma de depozitare energetica fie ca material pt biosinteza altor compusi. Nivelul colesterolului din pulpa dentara creste odata cu varsta. Din colesterol se biosintetizeaza diversi compusi steridici. Consumul de oxigen din PD : 1) populatia de cel pulpare este responsabila de intregul consum de O al pulpei dentare care este mai mic in comparatie cu alte tesuturi. 2) coeficientul respirator al pulei definiti prin raportul volumic : Vco2/Vo2=0,9. 3) Consumul de O2 este mai mare in cursul dentinogenezei aprox 2.04 , scade pana la 0.47 in stadiul de inactivitate celulara. Se poate concluziona ca met glucidelor din PD difera de met glucidelor din cele mai multe dintre tesuturi. Metabolismul Fosfo-Calcic Ca,P 2 dintre cele mai abundente el din org dupa constituentii organici. 2% din greutate Preponderent in tes mineralizate ; sub f cristalizata/ionizata, absorbtie, reglare eliminare 62. Saliva consideratii generale si provenienta salivei Constanta, secretie variabila dpdv cantitativ, dar este permanenta Este eferemera, inghitita rapid. Saliva e un fluid complex implicat in masticatie, deglutitie , retentie dentara, vorbire si probabil in comunicarea chimica. Alternativa noninvaziva pt biochimia clinica. Monitorizarea unor med, dozare de markeri bioch, a unor hormoni determinare de naticorpi si pt identif ADN si ARN. Provenienta salivei : 2 tipuri de gl majore (P,SM,SL) minore (buze, limba,muc orala ) Contributia gl salivare este inegala Saliva pura / saliva mixta / saliva totala 15

63. Mecanismele secretiei glandelor salivare- consid gen Cuplu stimulare-secretie ; Tehnici de biologie moleculara, tehnici patch-clamp ; masurarea schibarilor f mici ale capac electrostatice ale membr plasmatice asociate cu fuziunea veziculelor secretoare. Aprecierea mod de functionare in cond normale si patologice Mec de reglare a fctiei gl salivare : 1954 saliva se form in 2 etape : 1) Saliva se form la niv cel acinale salivare ca o solutie izotonica f asemanatoare cu serul 2) La niv ductilor striati se reabsorb unii ioni si se secreta altii Saliva rezultata hipotonica comparativ cu serul Stimulate de prezenta hranei in cav bucala Functionarea gl salivare e reglata prin stimularea ParaS/Simp. 64. Secretia apei si electrolitilor Transportul sarurilor si apei din sg in lumenul canalului gl salivare. Sarurile si apa trec prin strat de cel epitealiale (transport transepitelial) prin jonctiunile etanse(transp paracelular/ambele variante) Transportul paracelular e mereu pasiv si deseori scade gradientul electrochimic creat de cel epiteliale. Stratul lipidic al membr plasmatice e impenetrabil, electrolitii necesita canale transportoare pt transportul transcelular. (canalul pt sodiu). Zone hidrofile si hidrofobe. Transportul prin canale ionice este intotdeauna pasiv motiv pt care cel trebuie sa fol 1 mecanism de transport activ pt a crea gradiente electrochimice. Transportul activ este realizat prot care pot utiliza energie metabolica atat direct cat si indirect pt deplasarea de substraturi contra gradientului electrochimic. Pompa de Na scoate cationi de Na din cel si introduce cationi de K. Membr bazolaterala a cel epiteliale ; energia metabolica prin hidroliza ATP. Cresterea conc K intracel comparativ cu extracel. Cationii de K parasesc celula prin canal de K creand astfel un potential de membr. Pompa de Na creeaza gradient de cationi de Na spre int celulei. Contransportul bazolateral. 65. Ipoteza in 2 etape a producerii de saliva primara Pt a crea o saliva hipotonica ar fi direct sa compeze in canalele salivare mai multa apa, si mai putine saruri. Cel nu au nici un mecanism pt transportul fluidelor care sa nu implice si transportul electrolitilor. Secretie izotona cu sg. Mecanisme de deplasare a ionilor din fluidul secretat far aca apa sa se deplaseze. 2etape : 1) cel acinale secreta saliva izotonica primara ; 2) cel canalelor striate/ductele extrag activ ioni pt a face saliva progresiv mai hipotonica in timpul trecerii prin canale in cav bucala ; mitocondrii- ATP pompei de Na- scoate cationi de Na din saliva primara si ii trece in sange. Anionii de Cl vor trece pasiv, iar apa este blocata deoarece membr apicala este impermeabila. 66. Saliva primara mecanismele secretiei fluidelor si electrolitilor, secretia bicarbonatului Cel nu pot produce o secretie hipotonica deoarece transportul fluidului urmeaza transportului electrolitilor. Sunt transp catre lumen acinului ceea ce face ca lumenul sa devina hipertonic fata de sg. Apa trece apoi prin osmoza pt a redresa echilibrul. Motiv pt care controlul secretiei sal primare se face prin mecanismele secretiei cationului de Na si a anionilor de Cl. Na+/K +/ATP-aza astfel se creeaza gradientul de Na Electroneutralitatea Mecanismul secretiei bicarbonatului : reabsorbit impreuna cu cationii de Na si anionii de Cl de cel ductului salivar si in cazul unei salive nestimulate conc sa fiind f scazuta 1-2 mNormali. In saliva stimulata conc HCO3- creste cu cresterea fluxului salivar pana la 60mN.

16

67. Controlul secretiei fluidului si electrolitilor Ca2+ mesager secund Act canal de Cl- e reglata de conc cationilor de Ca intracelular. Conc cat de Ca din citosol e mentinuta la val f scazuta=>o crestere usoara a conc acestora poate action aca 1 semnal intracelular. Etapele ce se desf pe parcursul cupului stimulare-secretie : 1)legarea acetil colinei de receptorii muscalinici 2) activarea proteinei G 3) fosfolipaza C calizeaza transformarea 4) IP3 mesager secundar citoplasmatic 5) golirea depozitelor de Ca2+ Secretia de fluide Ca2+ intracel se leaga da calmodulina. Complex Ca-calmodulina activeaza o kinaza Rezultatul net al acestor cai e cresterea conc cationilor de Ca intracel care activeaza canalul de K+ si iesirea lui din cel. Conc cationilor de Na+ intracel creste, iar conc de K- scade. 68. Secretia proteinelor, mecanisme secretorii ale proteinelor Polipeptidele si prot sunt sintetizate si eliminate de cel acinale. Una dintre dif existente intre gl salivare e tipul de prot sintetizate si secretate. Saliva secretata de gl SL e bogata in glicoprot si ca urmare este o saliva vascoasa. Gl P. produce in deosebi alfa amilaza salivara. Gl SM genereaza o saliva intermediara ca aspect. Sinteza prot are loc pe ribozomi atasati pe member RE. De aici prot sunt introduse in lumenul RE de catre o secventa lider si transportul e mediat de receptori specifici. In lumen, prot sunt supuse unor modificari (glicozilare, fosforilare) apoi exportate spre Ap Golgi sau alte organite membranare. Atasarea lanturilor de oligoglucide-semnale de directionare sau sortare a acestor proteine Transportul e asigurat de vezicule. Prot parasesc Ap Golgi ; Veziculele secretoare fuzioneaza cu membr plasmatica si va descarca continut proteic in afara cel procesul secretor cuprinde 3 etape : sinteza, impachetarea si depozitarea ; apoi secretia prot exocitoza. 69. Controlul secretiei proteinelor salivare : AMPc ca mesager secund AMPciclic ca mesager secund Fiecare din etapele proc secretor ar prot e reglata printr-un proces de fosforilare/defosforilare(activare/inactivare) a enzimelor implicate. Proteinkinaza A e activata de catre AMPciclic. Se poate afirma ca AMPciclic : 1)stimuleaza transcriptia genei pt biosinteza prot salivare 2) stimuleaza modificarea struct post-translatie 3) stimuleaza maturarea si translocarea veziculelor secretoare catre membr plasmatica apicala 4) stimuleaza exocitoza. Nivel crescut de AMPc in cel va stimula fiecare etapa componenta a proc de secretie Controlul secretiei va fi realizat prin reglarea nivelului de AMPc ciclic celular. Incetinirea proc secretor ar prot se realizeaza prin inhibarea act enzimatice adelin ciclazei de catre o prot.

17

70. CONSTITUIENTII ANORGANICI AI SALIVEL CALCIU SI FOSFOR Cationii de Ca si anionii fosfat , alaturi de ei in saliva se mai gasesc : NA,K,CL,I, F,SCN,HCO3. CALCIUL Concentratie medie a calciului in saliva nestimulata este de 1,35 mmoli/l . Jumatate din calciul salivar se gaseste sub forma ionica , 40% sub forma de saruri si 10 %este legat de proteine. Concentratiile sunt semnificativ mai mici in saliva comparative cu fluidul placii dentare. In saliva totala , concentratia calciului descreste cu cresterea fluxului salivar , iar in unele cazuri poate creste odata cu fluxul salivar. Calciul se poate lega cu proteinele in special cu alfa amilaza salivara. Legarea de aceasta nu e influentata de ph. FOSFORUL Fosforul se gaseste in saliva sub mai multe forme : fosfati anorg,fosfati organici,fosfat de calciu fixat pe proteine cu greutate moleculara mica. Prezinta o corelatie intre fosfatul salivar sic el existent in fluidul plactii bacteriene. Concentratia fosfatului din saliva are o concentratie dubla comparative cu cea din fluidul placii dentare. Aceasta mentinere in solutie de catre saliva a formelor de fosfat de calciu prezinta interes legat de existentaa 2 procese chimie foarte importante si anume , formarea cariilor dentare si formarea calculilor dentari. Toti fosfatii sunt acizi solubili. Se poate concluziona ca modficare ale concentratiei salivare de calciu si fosfat determina procese de mineralizare sau demineralizare direct la nivelul dintelui. In saliva unor personae au fost evidentiate cantitati mici de pirofosfat care inhiba mineralizarea dintilor. 71. ALTI CONSTITUIENTI ORGANICI Na, K , Mg, Cl-, SCN-,HCO3- in cantitati detectabile F,I,Br,NO3, sub forma de urme. Saliva reprezinta un system active de transport pt anionii halogeni si nitrat. Foarte importanti sunt iodul si fluoarul. Glandele salivare au capacitatea de a fixa iodul . Fluoarul reprezinta un interes deosebit,deoarece blocheaza cariogeneza. El se gaseste in saliva intr`o concentratie aprox egala cu cea din plasma. Flurul din saliva nestimulata se gasete in concentratie mai mare decat cel ce se gaseste in saliva nestimulata. Cresterea fluxului salivar creste de asemenea concentratia bicarbonatului. Saliva contine in urme si fier , zinc,crom ,cupru , magneziu , oxid de azot care este un mediator al inflamatiei.Saliva contine dizolvate gaze cum ar fi O2,N2,Co2. Constituientii organici sunt cantitativ mai putin importanti in saliva comparative cu plasma sanguina: 3-3,4 g/l in saliva si 70 g/l in plasma sanguina . 72. PROTEINELE SALIVARE Concentratia proteinelor salivare poate fi intre 1 si 3 g/l in functie de stimularea secretiei sau metoda de dozare. Saliva parotidiana s-a dovedit a fi mai bogata in proteine decat saliva submandibulara. Proteinele sunt f diverse , includ proteine sintetizate de glandele salivare si proteine de origine sanguina. UN procent f mare e reprezentat de prolina . Proteine cu continut mare de prolina. -proteine glicozilate 17% -proteine cu caract basic 23% -proteine cu caract acid 30% Aceste categorii de proteine reprezinta deci 70% din totalul de proteine din saliva parotidina si submandibulara. Proteine glicozilate Proteine cu character acid A B C D. Proteine cu character bazic. 18

73. GLICOPROTEINE a) Glicoproteine salivare sunt mucinele sunt constituientii majori ai mucusurilor epiteliale si au un aspect foarte vascos si se regasesc in tractul traheo-bronhial, gastro intestinal. Demn de amintit este acidul sialic identificat in glicoproteinele salivare . De altfel, microorganismele patogene si virusurile din tractul respirator si digestive contin sialidaze ce detaseaza acizii sialici din catena oligoglucidica astfel incat mucina isi pierde caracterul sau vascos. Glicoproteinele sunt sintetizate in reticulul endoplasmatic rugos al celulelor mucoase seroase. Glicoproteinele salivare indeplinesc mai multe roluri: -acopere si lubrifiaza bolul alimentar pana in stomac. -aglutineaza germenii orali impiedicand astfel colonizarea lor pe epithelium si astefel faciliteaza eliminarea lor. -aglutineaza microorganismele de la suprfata dintelui. b) Imunoglobulinele sunt glicoproteine cu structura globulara . In saliva cant cea mai mare se gaseste IgA dar si gasesc de asemenea si IgM, IgG. Imunoglobulinele de tip IgA se gasesc in lapte,saliva,secretia bronsica. c) Glicoproteine de grup sangvin-aceasta activitate de grup sangvin are o mare importanta in medicina legala deoarece permite stabilirea grupei sangvine a unui individ folosind urme de saliva lasate pe obiecte. 74.ENZIME DIN SALIVA Enzimele din saliva sunt diverse si ele joaca un rol important in mediul bucal. Demn de remarcat este faptul ca activitatea enzimatica globala a salivei totale este crescuta la persoanele cu afectiuni parodontale. a) alfa amilaza salivara este enzima caracteristica din saliva . Este singura enzima cu rol digestive din saliva. Ph`ul optim de actiune este de 6,8. b) Kalicreina este o enzima elaborate in glandele salivare si prin actiunea vasodilatatoare activeaza secretia glandelor salivare. Activitatea kalicreinei nu variaza in timpul starii inflamatorii a parodontului ,insa, din contra concentratia substratului asupra caruia actioneaza kininogen- creste. c) Sistemul peroxidaza acest system este unui dintre factorii de aparare nespecifica ai salivei. El permiet formarea hipotiocianatilor care sunt forme puternic oxidante si deci cu actiune puternic antibacteriana. Peroxidazele se pot adsorbi pe suprafata smaltului si in prezenta cofactorilor lor, pot inhiba cateva enzyme cheie din glicoliza. d) Lizozimul sau muramidaza este o enzima care catalizeaza scindarea legaturilor B 1,4 glicozidice are o puternica actiune antibacteriana. e) Alte enzyme in saliva au fost evidentiate si alte enzyme care isi au originea in leucocite ,bacteriile sau tesuturile orale. 75. LIPIDELE SALIVARE Concentratia lipidelor salivare oscileaza intre 20 si 30 mh/l saliva, comparative cu plasma 5-7g/l. Glandele salivare pot sintetiza numeroase lipide si acizi grasi pornindu`se de la precursorii simpli. Acest metabolism este dependent de regimul alimentar. Unii acizi grasi au proprietatea de a inhiba adsorbtia bacteriilor pe hidroxiapatita. Lipidele salivare ar putea contribui la mineralizarea placii dentare. Cercetari recente au aratat ca indivizii care au o concentratie mai mare de lipide in saliva sunt cariorezistenti. Eicosanoizii salivary ar putea participa la procesele de aparare din cavitatea bucala si la fenomenele de absorbtie in tractul gastro-intestinal.

19

76.HORMONII DIN SALIVA Concentratia hormonilor din saliva este foarte mica . Cei mai abundenti sunt hormonii liposolubilo: corticosteroizii si sexuali. Numeroase date experimentale pledeaza pt existenta unui metabolism si in glanda submandibulara si parotida. Testosteronul liber salivar este corelat semnificativ cu testosteronul plasmatic liber si reflecta bine variatiile fiziologice si patologice. Dozarea in saliva a unor hormone ca o alternative pt biochimia clinica. GLUCOZA DIN SALIVA Glucoza se gaseste libera in concentraii mici in saliva parotidiana si submandibulara . Alaturi de glucoza se mai gaseste si fucoza. Concentratia glucidelor libera in saliva si in special a hexozelor este mai mare in saliva mixta. Concentraia glucozei din saliva prelevata la iesirea din canalul glandei parotide este de 5-10 mg/l. De remarcat este faptul ca la o crestere voluntara a glicemiei s`a observat o crestere proportionala a concentratie glucozei in saliva recoltata la iesirea din canalul glandei parotide. Deci nivelul glucozei din saliva parotidiana se coreleaza cu glicemiu atat in conditii fiziologice cat si patoligice, de aceea poate constituii un parametru util pt monitorizarea glicemiei la diabetici. 77.COMPUSI CU MASA MOLECULARA MICA AMINOACIZII - Saliva totala contine aproximativ 18 aminoacizi,dintre care glicocolul se gaseste in cantitate mai mare. Concentratia salivare este mai mica . Nu s`au observat variatii ale concentratiei aminoacizilor nici in timpul aparitiei cariilor nici in cursul dezvoltarii lor . De asemenea concentratia aminoacizilor salivari nu variaza cu varsta si nici cu sexul/ Compusi azotati neproteici - In compozitia salivei itnra si compusi azotati neproteici cum ar fi : urea , acidul uric si amoniacul . Deoarece urea sanguina trece din sange in saliva prin difizuie , in anumite cazuri cand nu se pot lua prize de sange, se poate determina concentratia ureei sangvine prin corelare cu concentratia ureei din saliva. Concentratia de uree din saliva este implicate in formarea calculilor salivary. Amoniacul se gaseste in cantitate mare la nivelul placii dentare si se obtine prin procesul de dezaminare a aminoacizilor. Acidul uric este antioxidantul major din saliva.

20

78. FACTORI CARE INFLUENTEAZA COMPOZITIA SALIVEI Compozita salivei variaza de la individ la individ si este influentata de diversi factori cum ar fi : fluxul salivare , durata stimularii,natura stimulilor,ritmul circadian, concentratia plasmatica , varsta si dieta, hormonoo. Fluxul salivar si durata stimularii - Fluxul salivar este factorul principal care contriubie la modifcarea compozitiei salivei. Cresterea fluxului determina cresterea ph`ului, a concentratiei proteinelor totale, a Na , a CL, a bicarbonatului . Concentratia magneziului,aminoacizlilor, acidului uric , urea descresc cu cresterea fluxului salivar. Daca fluxul salivare este constanta atunci compozitia salive depinde de durata stimularii. La fluxuri mici predomina constituientii salivei submandibulare in timp ce la fluxiri mari predomina constituientii salivei parotidiene. Un alt ex il constituie modificare echilibrului dintre alfa amilaza salivare si glicoproteine in saliva totala, la cresterea fluxului salivar. Natura stimulilor Saliva stimulate este secretata ca raspuns la stimulari masticatorii sau gustastive. Acidul (gust acru) este cel mai puternic dintre cei patru stimuli gustativi de baza , ceilalti 3 fiind sarac , amar si dulce. Diferitii stimuli au un effect asupra compozitiei salivei in principal datorita efectului lor asupra ratei debitului. Gustul sarat insa, a stimulat secretia de proteine cu toate componentele proteice. Acidul este stimulul cel mai puternic pt secretia salivara si duce la producerea unei salive alkaline. Ritmul circadian Studiile effectuate au evident,deosebire de efecte intre saliva totala ,stimulate si nestimulata precum si itnre saliva provenita din glanda submandibulara si parotida. In general concentratia proteinelor este maxima in timpul zilei si ea este influentata de alimente folosite in timpul meselor. Efectul hormonilor Hormonii sexuali sutn cei mai importanti hormone care influenteaza atat ritmul secretiei salivare cat si compozitia salive. Aldosterona influenteaza transportul de Na si K. Influenta hormonilor sexuali feminini asupra secretiei salivare a fost pusa in evidenta mai cu seama in cursul ciclui menstrual. Sarcina induce modificari multiple in ceea ce priveste compozitia salive . De ex , creste nivelul progesteronului si al estrogenilor precum si al IgA`ului. Dieta Dieta exercita influente diferite asupra multor constituienti salivary si ea este adesea sinergica cu cea a fluxului salivar. Influenta dietei se rasfrange in primul rand asupra ph`ululi mediului bucal si implicit asupra capacitatilor tampon ale salive. Capacitatea tampon creste si se mentine intre limite normale dupa consumul zilni si indelungat de proteine sau vegetale, in special spanac. In urma consumul de zaharuri capacitatea tampon a salivei scade. O dieta bogata in calciu si fosfati se pare ca nu induce modificari la nivelul concentratiilor in saliva . Dupa administrarea unei doze de fluor , se remarca o crestere tranzitorie atat a a fluorului plasmatic cat si a celui salivar. Varsta Viteza de secretie a salivei este mai mare la copii in compartie cu adultii . La persoanele in varsta fluxul salivar este , in general ,redus si acest fapt conduce la concentratia scazuta de Na/

21

79.PROPRIETATILE SALIVEI Volumul si fluxul salivar Secretia salivare medie este de 0.5-1.01l/24 ore. Exista variatii normale de la individ la individ. 90% din acest volum este secretat in timpul mesei. In diferite afectiuni voluml si fluxul salivar se modifica semnificativ astfel : in infectii ale gl salivare scade si creste in leziuni ale mucoasei bucale si faringiene. Densitatea salivara Saliva normala are o densitate medie cuprinsa intre 1.002- 1.008 g/dm cub. Densitatea salive depinde de fluxul salivar si de natura glandei secretoare si valoarea ei refleca un continut mai mic de substante comparative cu sangele. Presiunea osmotica Saliva totala sau mixta este hipoosmotica . In cazul salivei sublinguale valorea presiunii osmotice este aproximativ egala cu cea a sangelui. Vascozitatea Saliva,ca si consistenta este un lichid vascos. Contine 99,5% apa. Continut bogat in glicoproteine este acela care confera salive un aspect vascos. Vascozitatea salive normale are valori cuprinse intre 1.08 si 1.32 unitati comparative cu apa ,care are o unitate. -saliva parotidiana este putin vascoasa 1.5 unitati. -saliva submandibulara are vascozitate medie 3.4 unitati. -saliva sublinguala este foarte vascoasa 13.4 unitati. Capacitatea reducatoare si antioxidanta a salivei. Saliva este un system biologic complex si ca urmare este sediul unor procese chimice oxdante sau reducatoarea. Saliva mixta are prop preponderant reducatorare. Determinarea concentratiei acidului uric ,acidului ascorbic si albuminei au arata ca ea este mai mare in cazul salivei nestimulate decat in cazul celei stimulate,atat in cazul persoanelor sanatoase cat si celor cu afectiune parodontale. In cazul salive stimulate se produce mai mult urat decat in cazul celei nestimultae. Concluzia final ace se poate desprinde este ca nu s-au obtinuit rezultate care sa indice modificari semnificative ale capacitatii antioxidante totale ale salive in afectiuni parodontale, comparative cu persoanele sanatoase. Ca urmare ,apare idea ca alte componente ale salive cum ar fi peroxidaza salivara si lactoferina sunt mult mai eficiente in protejarea tesuturilor orale fata de stresul oxidatitv din afectiunile parodontale. Forta ionica a salivei Ph`ul salive - Saliva totala normala are pH= 7,85 6,90 dar variatiile pot fi intre 6 si 8. Ph`ul salivar poate fi influentat de variatiile fluxului salivar . Acest fenomen se observa cel mai bine in saliva parotidiana.Exista si alti factori care influenteaza ph`u salivei: -ph`ul salivei totale scade in timpul somnului, cand ritmul fluxului este aproape nul. -ph`ul salivei totale creste in cursul ingerarii alimentelor cand fluxul salivar creste. Exista modificari ale ph`ului salivar in unele stari patologice cand se modifica echilibrul acidobazic al sangelui sau in afectiuni orale. Se obseva ca ph`ul salivar este influentat de concentratia bicarbaonatului. Ph`ul salivei este determinat frecvent cu ajutorul hartiei indicatoare de ph. Capacitatea tampon a salivei Saliva dispune de o remarcabila capacitate tamponm datorata sistemelor tampon cu componente anorganice acid carbonic/bicarbonate, fosfati monobazici/fosfati dibazici si sisteme tampon cu componente organice cum ar fi proteinele . Sistemul acid carbonic.bicarbonat este cel mai important . H2CO3 reversibil HCO3- +H. Capaticatea tampon a salivei este mare dupa clatirea cavitatii bucale si in timpul zilei comparative cu seara sau dupa micul dejun . Capacitatea poate influentata de : -capacitatea tampon este mai scazuta la femei decat la barbati,probabil datorita fluxului salivar mai scazut. -varsta influenteaza capacitatea tampon a salive pt intervalul 15-44 ani. -o dieta bogata in proteine,legume si grasim dar saraca in glucide creste capacitatea tampon a salivei , in schimb o dieta bogata in glucide are o influenta negative. -capacitatea tampon a salivei eset diminuata de unele medicamente analgezice. 22

80.FUNCTIILE SALIVEI. Functia de nutritie Functia de nutritie incepe prin cautarea si procurarea alimentelor si in acest sens saliva este indispensabila pentru senzatia gustative . Saliva asigura lubrifierea bolului alimentar digestia si la mentinerea echilibrului hidric. Functia de solvent si gustative Saliva dizolva alimentele si astfel contribuie la procesul de digestie . Este indispensabila pentru senzatia gustative ca urmare a solubilizarii substantelor si a dispersarii acestora pe suprafata limbii. Unele dintre substante prin intermediul papilelor gustative sunt aduse in contact cu mugurii gustastivi. Functia gustativa a salivei ajuta si al depistarea unor contaminate care ar putea exista in alimente. Saliva si gustul sunt interconectate prin acelasi mechanism relex si anume senzatia gustative si salivatia sunt stimulate. Functia lubrifianta si de umectare Lubrifierea favorizeaza masticatia , ajuta la formarea bolului alimentar si usureaza deglutitia. Lubrifierea faciliteaza vorbirrea. Asocirea functiilor de lubrifiere si umectare apare evidenta in cazul stresului cand fluxul salivar scade , masticatia si deglutitia alimentelor sunt ingreunate iar vorbirea este anevoioasa. Functia digestive Saliva are o importanta functie digestive datorata in primul rand alfa amilzei salivare care catalizeaza procesul de degradare al amidonului. Functia digestive a salivei este corelata pozitiv cu ritmul de secretia al glandelor salivere. Nivelul ph`ului bolului alimentar ramane neutru mai mult timp circa 30minute. Functia tampon Datorita existentei sistemelor tampon datorate unor substante , saliva indeplineste functia tampon care impiedica aparitia unor variatii ale ph`ului mediului. Ca urmare sunt inlaturate conditiile defavorabile ce ar pueta afecta tesuturile existente in cavitatea orala. Functia coagulanta Saliva totala contine factori de coagulare care se gasesc in mod constant in sange , motiv pt care factorii de coagulare salivary accelereaza coagularea sangelui in cavitatae orala. Functia antibacteriana. Se stie ca saliva contine in compozitia sa bacterii si totusi , rareori plagile tesuturilor bucale se pot infecta . Aceste observatii au condos la concluzia ca saliva are o actiune antibacetriana ca urmare a unor componente ce exsita in compozitia sa cum ar fi : lizozimul,lactoferina,peroxidaza , IgAs si mucinenele. Functia antivirala Imunoglobulinele au contributia principala in ceea ce priveste functia antivirala a salivei. In saliva se gasesc IgA,IgG si IgM. IgA salivar este componentul major din saliva si ca urmare ,functia antivirala a salivei i se datoreaza. Functia antifungica A fost identificat in saliva in grup de peptide neuter si bazice cu actiune antifungica. Functia de inhibare a cresterii cristalelor Saliva, in conditii de normalitate ,este suprasaturata in sarurile care compun smaltul. Din punct de vedeer termodinamic, gradul de suprasaturare al salive explica remineralizarea. Explicatia consta in aceea ca saliva contine substante cu rol inhibitor in ceea ce priveste precipitarea sarurilor. Substantele cu rol inhibitor sunt proteine care actioneaza prin 2 mecanisme: -inhibarea precipitarii spontane a sarurilor. -inhibarea dezvoltarii cristalelor prin atasare la suprafata lor.

23

81. FLUIDUL GINGIVAL Fluidul gingival este lichidul ce se prelinge din zona coletului unui dinte dupa uscare si izolare de fluxul salivar. Acest fluid poate fi considerat ca un element propriu mediului bucal. El este un vector al multor constituienti de origine serica si totodata este un element ce exista provizoriu in mediul bucal deoarece este rapid inghitit o data cu saliva cu care, de altfel se si amesteca. Fluidul gingival este inconstant din punct de vedere cantitativ ca urmare a unor factor fiziologici sau patologici Santul gingival Fluidul gingival se gaseste in zona santului gingival , care este spatiul situate intre suprafata dintelui si epiteliul care captuseste marginea gingivala de la creasta acesteia pana la epiteliul jonctional : epiteliul sulcular . Provenienta fluidului gingival La nivelul epiteliului jonctional ,exista o vascularizatie de tip venule asezate in straturi dense foarte permeabile . Trebuie inteles faptul ca exista 2 tipuri de fluide gingivale: -un fluid gingival de origine interstitiala datorat unei diferente de presiune osmotica-transsudat. - un fluid gingival inflamator exsudat- care este bogat in proteine , substante cu rol in aparare si produsi ai catabolismului elementelor conjunctive , distruse in procesul inflamator. Cresteri ale volumului fluidului gingival ca transsudat se constata diminaeta , in cursul masticatiei,prin masaj gingival, prin periaj , in sarcina, in perioada de vindecare dupa tratament chirugical Debitul variaza in cursul ciclui menstrual , fiind maxim in momentul menstruatiei. Ca exudat volumul fluxului gingival creste in cursul inflamatiei si in general in cazul afectiunilor parodontale acute si cornice. 82. CONSTITUIENTI ORGANICI AI FLUIDULUI GINGIVAL PROTEINELE In cazul in care se vorbeste despre fluidul gingival ca exudat , atunci concentratia proteinelor este crescuta comparative cu fluidul gingival ca transsudat. Concentratia medie a proteinelor totale din lichidul gingival este in jur de 70g/l, si nu se modifica semnificativ in functie de gradul de inflamatie al gingiei. Proteinele care se gasesesc in fluidul gingival sunt de origine plasmatica . In fluid exista alfa globuline, beta globuline , alfa 1 globuline,alfa 1 antichimotripsine , glicoproteine , hemopoietinine ,albumine. Fluidul gingival contine imunoglobulinele IgG care provin din plasma. Fluidul gingival este un mediu ce contine markeri a caror monitorizare poate evidential boala parodonatala. LIPIDELE Lipidele au fost reperate prin histochimie si identificate prin nanocromatografie pe strat subtire, in fluidul gingival provenit de la copii. Au fost decelate numeroase fosfolipide si lipide nefosforilate. Aceste lipide sunt probabil de provenienta serica dar nu se poate exclude nici provenienta gingivala sau bacteriana. Concentratia prostaglandinei creset o data cu evolutia parodontopatiei. GLUCIDELE In fluidul gingival concentratia glucidelor este de 3-4 ori mai mare decat in serul sanguine . Se pare ca existenta acestor glucide este rezultatul metabolismului florei bacteriene si mai putin a unui mechanism metabolic tisular. In fluidul gingival s`a gasit glucoza , a carei concentratie poate sa creasca in cazul persoanelor cu diabet.

24

83.ENZIME Fluidul gingival contine numeroase enzyme a caror importanta este evidenta pentru ca unele sunt implicate in procesele distructive ale tesuturilor adiacente iar altele contribuie la cresterea potentialului antibacterian al fluidului gingival. Enzima patogene -ele pot contribui la distrugerea unor elemente ale tesuturilor parodontale . Originea lor poate fi tisulara ca raspuns inflamaotr sau bacteriana . -Hialuronidazele sunt enzyme ce catalizeaza degradarea unor glicozaminoglicani. Unele de origine lizozomala altele de origine bacteriana. -Arisulfataza degradarea glicozaminoglicanilor. In fluidul gingival au fost gasite diverse proteinaze. -Colagenaza- originea acestei enzyme este multipla: tisulara ,bacteriana. -Elastaza originea ei este dominant lizozomala (leucocite). -Catepsina G -Catepsina D -Aminopeptidaza B -Fosfataza acida este o enzima lizozomala. -Fosfataza alcalina catalizeaza hidroliza diversilor esteri de tip fosfat. -Lactatdehidrogenaza LDH catalizeaza procesul reversibil de reducere a piruvatului la acid lactic. Enzime antibacteriene Lizozimul este o enzima glicozidica. Are prop antibact. Peroxidazele sulculare au o actiune antibact,antifungica. Ajuta la degradarea leucocitelor. 84. Placata dentara consideratii generale Placa dentara este in mare masura responsabila pt dezv bolilor orale. E bine cunoscut faptul ca in cav orala exista conditii de mediu propice pt cresterea si dezv unui mare nr de microorg diverse aflate in relatii parazitare cu gazda. Cav bucale diversitate de habitacle-conditii specifice de micromediu. Situsuri : p dorsala a lb, sant gingival, muc palatinala, supr neteda a dintilor. ; microflore Placa dentara constituie o pelicula form din bacterii si componente salivare care se ataseaza pe supr dintilor sau pe supr situsurilor amintite anterior Placa bacteriana dentara reprez o struct bacteriana puternica formata pe supr dintilor si nu poate fi indepartata cu mijl obisnuite. ( interfatza interna, supr ext spalata de saliva) Placa salivara, placa gingivala 85. Morfogeneza placii dentare Pt intelegerea bioch placii dentare si a implicarii ei in ceea ce priveste sanatatea orala trebuie cunoscute : 1) stadiile de formare a placii 2) compozitia placii dentare Pelicula dobandita Initial pelicula dobandita de orig salivara si este formata prin absorbtia selectiva a HAPT smaltului a unor glicoproteine specifice din saliva. Daca timpul se mareste cond de umezeala si caldura precum si ph favorizeaza colonizarea selectiva a bacteriilor la dif situsuri pe supr dintilor. Dupa o zi sau 2 o aglomerare de prot salivare si saruri anorg salivare vor acoperi aceste struct bacteriene. Devine neted Dupa 6-9 zile nu mai are loc nici o acumulare, se mentine grosimea. Mai ales in santurile si fisurile d p supr dintelui. Bacteriile in placa dentara in gen sunt atasate la 1 filtru de origine salivara pelicula dobandita,dar sunt situsuri pe supr dintelui- bacterii atasate direct pe struct de HAPT a smalt. Placa dentara nu poate fi ushor dislocata de procesele de masticatie sau procedurile de origine orala.Compozitia placii dentare variaza de la persoana, situs, localizare pe supr dintelui. Aparitia unor boli la niv cav orale=parodontopatii.

25

86. Caracteristicile si compozitia peliculei si a placii bacteriene dentare Dintre cele 2 pelicula dobandita a fost mai greu de studiat avand in vedere grosimea. Compozitia si originea peliculei dobandite : experimente in vivo/in vitro. Aceeasi compozitie cu saliva=> sugereaza ca toti componentii gasiti in pel dob isi au orig in saliva si pel dob nu contine bacterii si metaboliti ai acestora. HAPT leaga selectiv diferite proteine in fctie de incarcatura lor +/-. Legarea sau respingerea prot salivare specifice. Care tip de proteine au efect protector si care dintre ele daca exista maresc viteza de demineralizare. Comp ch a placii dentare aglomerare densa de cel si putin mat intercelular. Placa dentara 2 componente : componenta apoasa ( placa salivara/fluida) si o faza celulara. Faza extracel/salivara ; faza apoasa ; Toate componentele cu exceptia pH sunt modificate avand val mai mari in placa fluida decat in saliva. 87. Componentele organice ale placii dentare Imunoglobulinele IGA, IGK, IGM Lizozim , amilaza Tirozina, alfa alanina, treonina, metionina, valina, prolina Carbohidratii/glucide: glucoza, fructoza, manoza, galactoza, glicozamine; bacterii Polizah cel sunt imp in procesele de adeziune dintre cel si alte struct dentare cum ar fi : pelicula dobandita si HAPT din smalt Polizaharidele bariere de difuzie de protejeaza cel de efectele osmotice datorate conc mari de ioni si in acelasi timp interfera in difuzia nutrientilor sau a prod finali metabolici din/sau in afara placii. Toti acesti factori sunt importanti pt determinarea patogenitatii placii. 88. Componentele anorganice din placa dentara 5-10% din subst uscata a placii este alc din mat anorganice ( Ca,K,P) Cant mici, subst in urme ( Cu, Zinc , Fe, Trontiu, F) Conc Ca, F e imp deoarece este in relatie cu procesul de dizolvare a smaltului si cu cel de remineralizare. Conc in fctie de localizarea pe supr dintelui, capac pacient de a forma calculi, durata de timp in care placa dentara ramane nedisturbata, aport carbohidrati. F continua sa fie cel mai imp si eficient cariostatic. Desi s-au gasit in placa cant mari de F totusi bacteriile din placa dentara continua sa creasca si metabolizeze fara sa fie afectate de prop ioni de F 89. Procese biochimice din placa dentara : activitatea extracelulara a placii dentare Utilizarea metabolica a substraturilor provenite din amestecul hrana saliva care vin in contact cu bacteriile cele mai imp reactii. Formarea polizaharidelor Imp deosebita in met placii Enzimele Formarea dextranilor Se adsorb rpd pe supr HAPT si astfel ataseaza placa si mai bine la supr smalt. Formarea levanilor

26

90. Procese bioch din placa dentara : activitatea intracelulara a placii dentare metabolismul polizaharidelor Carbohidratii din reziduurile alimentelor si cei eliberati din lipoprot salivare; pot fi usor utilizati pt prod energiei necesare cel. Glucoza prin cai fermentative de tipul glicolizei datorita mediului anerob in care exista cele mai multe dintre bacterii. Prod final principal al acestor procese degradative este acidul lactic si mai putin acidul formic. Glicoliza e calea pp prin care se produce ATP necesar reactiilor de sinteza la niv al placii dentare. Glicoliza pe langa faptul ca furnizeaza energia necesara biosintezei unor compusi complexi produce si intermediari. Formarea polizaharide intracel reprez o cale metabolica a cel bacteriene, aceea de biosinteza. Se considera ca acesti polimeri au rol in stocarea rezervelor energetice care pot fi utilizate daca sursele de C de energies cad. Abilitatea placii dentare de a biosintetiza polizaharide intracel si virulentei cariilor dentare corelatie directa. Imp este faptul ca in lipsa carbohidratilor in dieta metabolizarea polizah intracel permite bacteriilor sa sustina act bioch. 91. Procese bioch din placa dentara : activitatea intracel a placii dentare metabolismul proteinelor si alfa aminoacizilor Catabolismul prot la niv placii dentare a fost evidentiat prin formarea de ammoniac atat din alfa aa cat si uree. Datorita producerii de ammoniac,pH placii bacteriene creste. Un asemenea mediu, ph ridicat este favorabil dezv tartru dentar si remineralizarii. Are loc dezaminarea oxidativa, amoniacul afecteaza ph placii, H sulfurat confera placii dentare miros carac. 92. Curba Stephan fundamentala Producerea de acid prin catabolizarea monozaharidelor de catre bacteriile placii duc la cresterea aciditatii acesteia, scade ph placii. Daca se expune placa dentara la o sol de glucoza de 0,1% se observa o descrestere a ph placii cu o unitate in timp de 5minute. Ph revine la val initiala dupa 2030min. Concentratia de 10% de zaharoza scad valorile phului sub val 5, revenirea la val initiala se face proportionat. Cel care a descris primul comp placii dentare in soluti de mono/poliglucide a fost Stephan. Exista o corelatie intre formarea carilor si ph salivar si anume a postulat existenta unui ph critic la domeniu larg de ph critic 4,5-5,5. Curba Stephan descrie schimbarile de pH survenite in placa dentara ca raspuns la 1 atac. Scadere rapida de ph cu o unitate urmata apoi de o crestere lenta pana se stabilizeaza phul. Scaderea rapida initiala a ph este data de rapiditatea cu care placa este capabila sa metabolizeze zaharoza sau glucoza. Compozitia microbiana a placii dentare prezenta unui nr semnificativ de bacterii acidurice si bacterii acidogene dezvoltate in placa bacteriana in locuri putin accesibile cu o rata de difuzie mica asociata cu un carbohidrat usor degradabil cum ar fi glucoza si zaharoza, vor conduce la scaderea cu usurinta a ph atingandu-se valor ide 4,5 sau chiar mai mici.Fisurile molarilor sunt zonele cele mai dispuse la carie. pH placii bacteriene dentare incepe sa creasca dupa cateva min daca acizii produsi difuzeaza, bicarbonatul salivar difuzeaza in placa si neutralizeaza acizii produsi. Rata fluxului salivar influenteaza curba Stephan. Curba S. descrie modif pH din int placii bacteriene dentare cand aceasta e supusa stimul alimentul. Cand placa bacteriana e atacata cu un carbohidrat pe care il degradeaza apoi, pH placii scade rapid si revine la pH stationar in interval de timp :20-40 min. Factorii care afecteaza forma curbei Stephan sunt compozitia microbiana a placii, natura subt degradabile rata de difuzie a metabolitilor, conc bicarbonatului salivar, accesul salivei la placa, fluxul salivar. Relatia dintre f curbei Stephan si pH critic poate fi utilizata pt evaluare capac cariogenice a alimentului. C.S. paote fi reprez folosind datele obinute atat prin metode in vivo cat si in vitro.

27

93. Patogenitatea placii bacteriene dentare In ceea ce priveste caria dentara poate fi cuantificata prin urm aspecte : Concentrarea pe o supr mica a unui nr imens de microorg dentare care cele mai multe sunt acidogene. S-a constatat ca la indivizii carioactivi exista in placile bacteriene semnificativ mai multi lactobacili acidofili si streptococi decat la indivizii carioimuni. Capac unora dintre microorg acidogene cum ar fi streptococus mutans de a metaboliza o mare varietate de carbohidrati inclusiv manitolul si sorbitolul dand rapid si masiv o mare productie de acid lactic. Scaderea constanta si in interval mare de timp a pH placii bacteriene sub nivelul pH critic. Rol esential in scaderea pH il are acid lactic deoarece dintre cei 2 ac acetici si propanoic, caracter pronuntat. Procesele de demineralizare smalt apar la pH critic al placii bacteriene in mentinerea placii la ph critic pt interval mai mare de timp depinde de prezenta prelungita in cav bucala a carbohidratilor din alimentatie, favorabila producerii carieri dentare. O placa matura si densa impiedica difuzia in saliva a acizilor rezultati prin degradarea carbohidratilor. O placa de nu mai 1-2 zile nu e capabila sa atinga pH critic de demineralizare a smatului. Cu cat grosimea va fi mai mare si efectul tampon al salivei va fi mai mic.Conc scazuta a ionilor de Ca si fosfat din placa bacteriana se coreleaza cu nivelul scazut al Ph la indivizi carioactivi. Existenta unui pH de repaus cat mai scazut. S-a constatat ca la indivizii carioimuni ph final al placii bacteriene dupa ingestia de carbohidrati e mai crescut decat la ind carioactivi. Pastrarea unui grad de ionizare cat mai mare al acizilor. Conc salivara de zaharoza>0,5%. Pt a mentine ph critic, evitarea ph 5 ( reprez ph optim pt obtinerea de amine primare.) 94. FLUORUL ELEMENT ANTI-PLACA BACTERIANA DENTARA Cercetarile in acest sens au dovedit ca metodelor obisnuite de inlaturare a placii dentare trebuie sa li se alature si niste agenti anti placa dentara care pot completa igiena cavitatii orale prin: -prevenirea acumularii si dezvoltarii placii dentare. -impiedicarea desfasurarii metabolismului characteristic de la nivelul placii dent. Fluorul e cel mai electronegative dintre halogeni , e situate in grupa 7 a sistemului periodic. Se gaseste in natura in aer,sol si apa iar in organismul uman in cantitati f mici 10-40 ppm. E distribuit neomogen in organism,99% din cantitatea totala de fluor se gaseste in dinti iar restul in celelalte tesuturi. Alimentele aduc un aport de fluor de 0.2-0.5 ppm/zi. Fluorul retinut in cavitatea orala e diluat de saliva . Saliva este cea care are rolul de a transporta flurorul in placa dentara. Studiile effectuate au aratat ca exista o corelatie pozitiva intre concentratia F in apa de baut sic ea a F in saliva. De asemenea acumuluarea F in saliva depinde in mare masura si de cantintatea de F a alimentelor consumate . Daca se tine cont de aceste aspecte rezulta ca F din saliva are o concentratie variabila. Cresterea si profilul curbei concentratiei F salivar e influentata de eliberarea si vehicularea F din produsele alimentare. 95. MECANISMUL DE ACTIUNE AL FLUORULUI ASUPRA CELULELOR BACTERIENE. E cunocut faptul ca F nu poate traversa peretele cellular si membrane celulara , dar poate sa patrunde in celula sub forma de acid . In urma metabolismului bacteriilor rezulta acizi,in special acid lactic, iar F present in fluidul placii dentare se combina cu protonii cedati de acidul lactic, si astfel se diferentiaza sub forma de HCL . Se elibereaza totodata anioni de F care influenteaza metab cellular bacteriana dupa cum urmeaza: -inhiba actiunea catalitica a enolazei. -inhiba actiunea Catalina a ATP-azei membranare. Ca urmare: -se reduce glicoliza si transportul intracelulaar la nivelul plactii bact. -metabolismul celulaar e inhibit si ca urmare are loc moartea celulara . F are rol de a impiedica aderenta bacteriilor la suprafata smaltului.

28

96.FUNCTIA BIOCHIMICA A F IN CORELATIE CU PREDISPOZITIA LA FORMAREA DE LEZIUNI LA NIVELUL SMALTULUI. Se stie ca exista relatii directe si complexe intre aportul de F si cresterea rezistentei la producerea cariei dentare. Anionii de F maresc viteza de formare a cristalelor de hidroxiapatita si scad solubilitatea acestora in mediu acid. Cand se gasesc in concentratie mare , anionii de F pot fi adsorbiti la suprafata cristalelor de hidroxiapatita cu formare de Fluorura de calciu care se dupunde ca urmare a valorii mici a produsilor de solubilitate. La concentratii mici anionii de F substituie anionii hidroxil din reteaua de hidroxiapatita. 97. Dinamica si cinetica fluorului in placa dentara Info dsp F total din placa ; Cea mai mare parte din F e retinut in combinatii complexe si este in echilibru dinamic cu F din faza fluida a placii. Conc F intre 1-10ppm. Pt a evidentia retentia F de catre saliva, fluidul placii si placa dentara experimental s-au folosit clatiri ale placii cu solutii.Conc max de F dupa clatirea cu fluorura de Na a fost in medie de 13 ori mai mare decat cea obinuta dupa clatirea cu monoclor fosfat. A existat de asemenea tendinta de scadere a procentului de F in fctie de timp. Conc mai mare de F din placa pt ambele cazuri in comparatie cu cele salivare ne sugereaza existenta unei cant mai mari de F disponibil in rezervoarele placii dentare. Pastele de dinti cu fluorura de sodiu au efect mai puternic decat cele lu monofluorfosfat. 98. MECANISMUL DE ACTIUNE AL F LA INTERFATA SMALT-PLACA DENT. Rezistenta smaltului dentar in ceea ce priveste caria dentara e conditioanta de structura sa care la randul ei e determinate de: - influentele exercitate asupra dintilor in perioda de dezvoltare. - Influentele endogene si exogene. Fluorul incorporate in timpul dezvoltarii dintilor la o concentratie de 20-100 ppm nu influenteaza solubilitatea stratului mineral in mediu acid. Insa in momentul in care F incorporate intr`o noua suprfata a cristalului in timpul remineralizarii componenta nou obtinuta e rezultatul la atacul acid. Pe suprafata cristalelor partial demineralizate ,se dezvolta o noua suprafata deoarece cristalul partial demineralizat va actiona ca nucleator pt remineralizare. 99.TARTRUL DENTAR INTRODUCERE Tartrul dentar reprez un complex organo-mineral rezultata din mineralizarea placii bacteriene si este aderent la suprafata dentara sau alte structuri solide orale, lucrari protetice, aparate ortodontice.Constituirea tartrului are loc atat subgingival cat si supragingival. Dominante in structura tartrului sunt cristalele anorganice de tip apatite, sunt orientate aleator si contin microorganisme calcificate. Suprafata tartrului este rugoasa si acoperita de un strat de placa bacteriana nemineralizata. In zonasupragingivala dominante sunt bacteriile filamentoase,iar in zona subgingivala exista coci, bacilii si filamente. Tartrul supragingival este un deposit organo-mineral de culoare alb-galbena si consistenta redusa la inceput. Tartrul subgingival este de culoare maroniu inchis spre negru, consistenta crescuta, dens si de cele mai multe ori foarte adherent, greu de dislocate. Tartrul contine alaturi de substante minerale si componente organice, un amestec de bacterii, leucocite, celule epiteliale descuamate si complexe glicoproteice.

29

100.CONSTITUIENTI ANORGANICI AI TARTRULUI DENTAR Constituentii anorganici se gasesc in proportii diferite in cele 2 tipuri de tartru dentar.se gasesc diferite forme de fosfat de calciu, corespunzatoare fazelor de calcificare.In functie de vechimea tartrului aceste forme sunt; fosfat dicalcic hidratat, fosfat octocalcic, fosfat dicalcic, hidroxiapatita. Constituenti anorganici ai tartrului supragingival Acest tip de tartru contine componente anorganice in proportie de 70-90%.Dintre acestea: - Fosfat de calciu 76% - Carbonat de calciu 3% - Fosfat de magneziu In cazul tartrului supragingival raportul Ca/P este 1,75.Printre componentele anorganice, flourul ocupa un loc particular. Constituenti anorganici ai tartrului subgingival Are o compozitie chimica asemanatoare cu cea a tartrului supragingival dar cu unele particularitati: - Un raport calciu-fosfor mai crescut , si egal cu 2,04; - Un continut de sodium mai crescut - Un continut mai mare de witlokita. 102.CONTITUENTI ORGANICI AI TARTRULUI DENTAR Constituentii organici ai tartrului au o pondere de 6-28% raportata la tartrul uscat.Matricea organica a tartrului dentar contine: proteine 55%, glucide 35%, lipide 10%.Dintre glucidele tartrului dentar: glucoza, galactoza, manoza. Dintre glicozaminoglicani, acidul hialuronic are o origine incerta, ar putea fi leucocitar sau bacterian.El a fost identificat in tartrul supragingival.Mare parte dintre glucide fac parte din complexe de glicoproteine si proteoglicani. Fractiunea lipidica cuprinde fosfolipide, cholesterol neesterificat, acizi grasi liberi. Compozitia lipidelor: lipide neutre 61%, glicolipide 28%, fosfolipide 10%.Se pare ca aceste lipide provin in tartrul din saliva si din populatia bacteriana. 103.FORMAREA TARTRULUI DENTAR Faptul ca placa dentara genereaza tartrul a facut ca ea sa poarta la un moment dat numele de tartru pretimpuriu, fapt justificat si de existenta in tartru a majoritatii componentelor din placa dentara. Principala diferenta, tartrul contine fosfatul de calciu cristalizat sub forma de 4 varietati.Fiecare varietate de fosfat de calciu din compozitia tartrului se afla intr-o anumita proportie, are o dispozitie prefrentiala pe dinte si sufera sau nu modificari o data cu varsta. Exista mei multe teorii cu privire la procesul de mineralizare a tartrului dentar: 1. mineralizarea ca urmare a cresterii locale a gradului de saturare locala in cationic de calciu si anioni fosfat.Exista mecanisme care stau la baza acestei teorii si anume: - cresterea pH-ului salivar determina scaderea valorii constantei de precipitare a calciului si fosforului. - Precipitarea proteinelor - Actiunea esterazei.esteraza este prezenta in bacteriile filamentoase, cocii, leucocite si celulele descuamate din placa bacteriana. 2. teoria mineralizarii in focare mici, se bazeaza pe procesul de coordinare a calciului de catre complexele glicoproteice din matricea intercelulara.Aceasta teorie fiind numita si nucleatie heterogena. 3. teoria sedimentarii se bazeaza pe proprietatea unor microorganisme din placa bacteriana de a forma cristale intracelulare cu apatite. Formarea tartrului se datoreaza mai putin existentei unei anumite substante ci mai degraba absentei unui constituent salivar. Ca urmare, daca lipseste inhibitorul din saliva, atunci tartrul se formeaza mai usor. Depunerea tartrului se face cu intermitente.El se ataseaza, in general, pe neregularitatile mici din cement sau smalt. In cazul formarii tartrului exista variatii individuale si anume:

30

persoanele care au tendinta de a forma tartru, au in saliva concentratii crescute pentru: fosfataza acida, pirofisfataza si esteraza, comparative cu saliva persoanelor care nu depun tartru; - persoanele care au tendinta sa formeze cu usurinta tartru prezinta si niveluri ridicate ale concentratiei proteinelor si a ureei salivare. Un rol deosebit in formarea tartrului dentar il are dieta.Depunerea tartrului este influentata mai mult de consistenta alimentelor decat de continutul lor si anume: alimentele dure, cu actiunea mecanica pronuntata, intarzie formarea tartrului dentar.consumul de alimete bogate in calciu, fosfor, bicarbonate, proteine, glucide, favorizeaza de asemenea formarea tartrului.Aportul de vitamina C prin alimente defavorizeaza procesul de formare a tartrului dentar.

31