Relatiile dintre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii

Profesor univ., Constantin Fota

Student, Stoicea Dana-Maria

Relatiile dintre U.E. si S.U.A.

Relatia transatlantica dintre U.E. si S.U.A. ramane cea mai importanta din lume in termeni economici, chiar daca nu este formalizata prin vreun instrument juridic special care sa confere partilor avantaje deosebite in raport cu tertii. In mod traditional, fiecare din cele doua economii au reprezentat ( cu exceptia vecinilor imediati: E.F.T.A. - in cazul U.E. si Canada - in cazul S.U.A.) cel mai important partener comercial al celeilalte. Desi in scadere fata de acum 20 de ani, cand ii era destinata circa o treime din exporturile americane, piata U.E. continua sa absoarba peste 20 % din exportul Statelor Unite, in vreme ce SUA este in continuare principalul debuseu al exporturilor comunitare cu o pondere de circa 18 % in 2005.Situatia este similara si la import, unde U.E. detine o proportie de 17 % din importul total al S.U.A., iar Statele Unite sunt la origine de circa 17 % din importurile extracomunitare ale U.E. in ansamblul sau. Statele Unite detin o pondere de 15,2% din totalul schimburilor comerciale comunitare, reprezentnd 12% respectiv 19% din importurile i exporturile extra-UE n anul 2008. Dei comerul UE cu rile industrializate este, n principiu, reglementat de regulile OMC, acest lucru nu a mpiedicat apariia controverselor legate de anumite probleme specifice. Chiar daca dinamica comertului transatlantic este ceva mai scazuta decat cea a comertului desfasurat de U.E. si, respectiv S.U.A. cu alte regiuni ale lumii, cele doua economii vor continua sa ramana puternic interdependente. Un argument in acest sens este si puternica legatura existenta prin fluxurile reciproce de investitii directe: peste jumatate din stocul cumulat al investitiilor externe directe in economia americana provine din U.E., dupa cum 40 % din totalul investitiilor straine receptate de U.E. isi au originea in Statele Unite. Locurile de munca a circa peste trei milioane de americani sunt rezultatul investitiilor provenite din statele membre ale U.E., iar filialele vest-europene ale firmelor americane realizeaza o cifra de afaceri de peste 700 miliarde de dolari in U.E. Pe langa calitatea comuna de actori globali pe taram economic si politic, pe cei doi parteneri ii leaga puternic si faptul ca impartasesc un set comun de valori incepand de la respectarea principiilor sistemului democratic de guvernare si a drepturilor omului si continuand cu credinta ferma in virtutiile economiei de piata.Ca urmare, relatia transatlantica are atat o componenta bilaterala, cat si una multilaterala, cei doi parteneri actionand de cele mai mute ori in mod concertat in cadrul forurilor internationale pentru promovarea unor principii si obiective egal impartasite. Mediatizarea frictiunilor ocazionate uneori de unele

dezacorduri pe teme comerciale si utilizarea frecventa a sintagmei "razboaie comerciale" pentru a le descrie pot genera o perspectiva falsa asupra caracterului relatiilor americano-comunitare. Fara indoiala ca acestea nu sunt lipsite de asperitati, iar unele frictiuni au la baza chiar divergente de principiu: U.E. de pilda, obiecteaza fata de unele tendinte catre unilateralism si extrateritorialitate manifestate in politica comerciala americana, iar Statele atesta prezenta firmelor americane la adjudecarea contractelor de achizitiii publice in tarile membre U.E. Asemenea conflicte sunt insa incerte, iar numarul lor (aparent foarte important) trebuie raportat la dimensiunea cu totul exceptionala a schimburilor comerciale reciproce. Intotdeauna aceste frictiuni au fost gestionate intr-un spirit de responsabilitate si retinere si nu au fost lasate sa degenereze in conflicte de proportii, cu impact distructiv asupra fluxurilor comerciale bilaterale. Mai mult, cu incepere din 1994, cele doua parti au convenit punerea la punct a unui mecanism comun de "avertizare timpurie", care sa le permita identificarea din primele stadii a ariilor problematice, facilitand astfel rezolvarea lor rapida. In fine, trebuie relevat ca relatia comerciala S.U.A. - U.E., tinand cont si de dimensiunile sale, este printre cele mai echilibrate din lume sub aspectul balantei comerciale reciproce, o trasatura care nu se regaseste in cazul relatiilor comerciale externe ale marilor puteri comerciale, si in particular ale Japoniei, caracterizate printr-o stare aproape edemica de dezechilibru. Noile dimensiuni ale acestui parteneriat au fost schitate inca din noiembrie 1990, in cadrul "Declaratiei transatlantice" care stabileste obiectivele comune ale celor doi parteneri, principiile parteneriatului lor, si care a pus bazele unui cadru institutionalizat de consultari, constand in reuniuni bianuale la varf, intre presedentia Consiliului U.E., a Comisiei si Presedintele S.U.A. Un pas important pe linia cristalizarii obiectivelor si mecanismelor parteneriatului transatlantic a fost facut odata cu adoptarea, in cadrul "summit-ului" de la Madrid (3 decembrie 1995) a Agendei Transatlantice care isi propunea crearea unui Spatiu Economic Transatlantic, prin reducerea progresiva pana la eventuala eliminare, a barierelor care mai stanjenesc inca fluxurile reciproce de bunuri, servicii si capitaluri. Agenda Transatlantica cuprinde un foarte cuprinzator Plan Comun de Actiune, ale carui principale obiective imediate in domeniul relatiilor economice bilaterale se refera la: - negocierea eliminarii complete a barierelor de ordin tarifar si netarifar in calea comertului cu tehnologie informatica; -accelerarea eforturilor depuse pentru solutionarea unor aspecte ramase in suspensie dupa incheierea Rundei Uruguay , in principal in ceea ce priveste liberalizarea serviciilor de telecomunicatii si de transporturi maritime; -incheierea unui acord pentru recunoasterea reciproca a procedurilor de testare si certificare a indeplinirii standardelor tehnice ca un pas decisiv pe linia inlaturarii "barierelor tehnice" din calea

comertului cu bunuri; -continuarea si adancirea cooperarii intre autoritatile competente in materie de aplicare a politicii de concurenta, cooperare ale carei baze au fost puse printr-un acord bilateral datand din 1991; -efectuarea unui studiu cu privire la modul de a facilita comertul cu bunuri si servicii, reducerea in continuare si eliminarea tarifelor si barierelor netarifare; -stabilirea unui acord de recunoastere care sa includa procedurile de certificare si testare. Acest acord va fi stabilit pentru anumite sectoare cat de curand posibil; -in vederea revigorarii eforturilor depuse de a rezolva problemele drepturilor proprietatii individuale, va avea loc o conferinta cu tema " Drepturile proprietatii intelectuale"; -extinderea in viitor a serviciilor financiare; -va avea loc o intelegere cu privire la cooperea vamala in spatiul transatlantic.Intelegerea trebuie sa cuprinda: - cooperarea vamala: simplificarea procedurilor vamale, computerizare, schimburi de informatii, acces comun la datele de baza, consultatii in cadrul unor organisme internationale, metode de lucru; - asistenta mutuala: protectia drepturilor proprietatii intelectuale, fraudele comerciale, comert cu restrictii severe in privinta chimicalelor; - schimburi de experienta. -se va intari cooperarea bilaterala bazata pe Acordul dintre U.E. si S.U.A. din 1991; se vor examina optiunile vizand adancirea cooperarii in probleme de competitie, inclusiv posibilitatea unui acord in viitor; -in problema transporturilor se va urmari: - stabilirea unui grup de lucru pentru consultatii cu privire la implementarea Sistemului Global de Navigatie prin Satelit; - dezvoltarea cooperarii intre U.E. si S.U.A.cu privire la traficul aerian; - dezvoltarea seminariilor referitoare la siguranta transporturilor maritime si a calificarii echipajelor. Prin Declaratia Transatlantica s-a stabilit cadrul institutional pentru consultare intre cele doua puteri, intarind si intensificand cooperarea de ambele parti ale Atlanticului. Astfel, au inceput sa aiba loc intalniri (in SUA si in UE) la nivel de presedinti (Presedintele Consiliului European si Presedintele Comisiei Europene pe de o parte, si Presedintele SUA pe de alta parte), precum si alte consultari anuale sau ad-hoc la diverse niveluri politice si de grupuri de lucru.Astfel s-a stabilit Cadrul de Actiune cu patru obiective majore de atins prin cooperarea transatlantica: promovarea pacii si a stabilitatii, a democratiei si dezvoltarii la nivel mondial; rezolvarea problemelor globale; expansiunea comertului mondial si intarirea relatiilor economice la nivel global; construirea de relatii transatlantice pentru mediul de afaceri, pentru oamenii de stiinta si mediul academic.

Prezent realizari si provocari

Pentru a contribui la intarirea competitivitatii celor doua economii, zeci de miliarde de euro sunt alocate anual pentru cercetaredezvoltare de catre firmele europene in SUA si de cele americane in UE. Volumul tranzactiilor bilaterale precum si gasirea solutiilor optime pentru intarirea relatiilor dintre cele doua puteri diminueaza sau chiar sterg neintelegerile ocazionale intre SUA si UE, aparute de-a lungul timpului in domeniul comertului, cum ar fi problema subventiilor pentru agricultura sau pentru domeniul aeronautic. Relatiile dintre cele doua parti nu se rezuma numai la domeniul comercial, la fel de importante fiind relatiile politice si militare. Fiind doua super-puteri care domina scena internationala, ele nu pot ramane indiferente la problemele care apar in diferite regiuni sau state ale lumii. Cooperarea in domeniul afacerilor internationale dintre SUA si UE este vitala, intrucat de cele mai multe ori problemele sunt prea complexe pentru a putea fi rezolvate numai de una dintre ele. Nu exista disputa internationala, zona sau tara din lume in care Statele Unite si Uniunea Europeana sa nu aiba interese si in care fiecare dintre ele sa nu fie afectata de modul in care actioneaza cealalta. Este binecunoscut faptul ca opiniile celor doua sunt diferite in ceea ce priveste o serie de probleme importante cum ar fi Curtea Penala Internationala, tratatul de la Kyoto, productia si stocarea de mine antipersonal, pedeapsa capitala. Cu toate acestea, este de netagaduit ca ceea ce le desparte este mult mai putin important decat ceea ce le uneste: valorile si obiectivele pe care le impartasesc si care se urmareste a fi atinse la nivel global, prin cooperare respectul pentru statul de drept, drepturile omului si ale minoritatilor, democratia, lupta impotriva criminalitatii si a terorismului, pentru a numi doar cateva dintre ele. Summit-urile anuale SUA-UE la nivel de presedinti, numeroasele intalniri la nivel ministerial si la nivel de grupuri tehnice de lucru ofera un cadru pentru ca cele doua parti sa isi coordoneze actiunile atunci cand sunt de acord sau sa minimizeze disputele atunci cand nu ajung la un acord in privinta unei probleme. Relatiile din ultimii ani (de la inceputul Adminsitratiei Bush si pana in prezent), desi uneori au fost tensionate ca urmare a neconcordantei de opinii intre cele doua entitati (care au inceput cu amenintarea Statelor Unite de a se retrage din fortele de pace ale Natiunilor Unite daca personalul lor nu era scos de sub jurisdictia Curtii Penale Internationale si continuand cu razboiul din Irak) au trebuit sa se moduleze in functie de evenimentele care au avut loc la nivel mondial. Astfel, cooperarea intre Statele Unite si Uniunea Europeana a cunoscut o intensificare majora in domeniul luptei impotriva criminalitatii si a

terorismului ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie, cele doua parti luand o serie de masuri bilaterale: schimbul de informatii privind amenintarile teroriste, tiparuri de crime si rute de trafic (2001), schimbul listelor de pasageri ai liniilor aeriene, pentru a depista potentialii teroristi (2004) etc. Cooperarea intre SUA si UE a capatat o noua dimensiune si ca urmare a implicarii din ce in ce mai mult a Uniunii Europene in securizarea zonelor de conflict din lume. Chiar daca modalitatile de asigurare a securitatii oferite de UE (misiuni de mentinere a pacii, ajutor umanitar, masuri de prevenire sau rezolvare a conflictelor, reconstructie si securizare post-conflict) sunt oarecum diferite de metodele fortelor armate ale SUA, in ultimul timp Uniunea Europeana se contureaza ca o entitate importanta capabila sa ofere securitate in lume, complementand eforturile SUA. Summit-ul din 2008 Puternic mediatizat, ultimul summit UE-SUA din timpul administratiei Bush a avut loc la inceputul lunii iunie 2008 la Brdo, in Slovenia, si a inclus pe agenda de discutii o gama larga de subiecte de interes regional sau global, domenii in care SUA si UE au actionat sau urmeaza sa actioneze in parteneriat Problemele cu care se confrunta atat UE, cat si SUA necesita masuri urgente: schimbarile climatice si cresterea preturilor la petrol si alimente sunt provocari carora le putem face fata mult mai eficient in conditiile in care cele doua regiuni colaboreaza mai strans. Discutiile s-au axat pe impactul pe care schimbarile climatice, pretul in continua crestere al petrolului si problema asigurarii aprovizionarii cu energie il au asupra principalilor actori economici la nivel mondial, punandu-se accent in special pe necesitatea de a dezvolta mijloace de transport si forme de energie cu emisii scazute de dioxid de carbon, precum si noi tehnologii ecologice. UE spera ca SUA vor coopera si se vor implica mai activ in combaterea schimbarilor climatice. SUA mai asteapta insa ca India si China sa se implice in lupta impotriva schimbarilor climatice. Cooperarea dintre UE si SUA are o baza solida, in pofida celor catorva divergente de opinie care au aparut in ceea ce priveste pedeapsa cu moartea si limitele obligatorii pentru emisiile de dioxid de carbon. Atat presedintele Comisiei Europene, cat si presedintele SUA au subliniat importanta unor bune relatii intre UE si SUA, care, printr-o stransa cooperare, devin mai puternice pe scena mondiala si mai capabile sa ajute alte regiuni, inclusiv tarile in curs de dezvoltare. Unul dintre rezultatele summitului este faptul ca, din 2009, cetatenii europeni vor putea intra pe teritoriul SUA fara viza. In prezent, aceasta facilitate este valabila doar pentru cetatenii din 15 tari ale UE (14 din statele membre care au aderat inainte de 2004 si Slovenia). UE doreste sa obtina acelasi statut pentru toate cele 27 de state membre.

Astfel, principalele probleme discutate s-au referit la asistenta pentru dezvoltarea Kosovo, continuarea initiativei de pace in Orientul mijlociu, initiativa lansata anul trecut la Annapolis, realizarea unui acord global in ceea ce priveste schimbarile climatice, precum si problema eficientizarii folosirii energiei. In domeniul economic au fost aduse in discutie intarirea cooperarii economice si progresele inregistrate de Consiliul Economic Transatlantic, organism infiintat la summit-ul anterior. De asemenea, un alt subiect de interes pentru toate statele membre ale UE l-a constituit discutia cu privire la includerea altor state membre UE in programul US Visa Waiver. Probleme delicate Daca discutiile cu privire la securitatea internationala, pacea, drepturile omului, democratia, precum si cele legate de relatiile economice intre SUA si UE au dus la concluzii clare legate de actiunile ce trebuie urmate in cadrul cooperarii dintre cele doua parti, cateva probleme s-au demarcat ca fiind mai sensibile si rezolvarea lor cerand mai mult timp. Prima dintre ele o constituie problema tratatului de la Kyoto, pe care administratia Bush nu l-a ratificat. De asemenea, o alta divergenta care nu si-a gasit inca solutia o reprezinta problema Curtii Penale Internationale. Uniunea Europeana spera ca in viitorul apropiat SUA sa isi asume responsabilitatea solutionarii acestor probleme. Deja, in ceea ce priveste schimbarile climatice, SUA si-au luat angajamentul de a aborda problematica emisiilor de gaze cu efect de sera si de a ajunge la un acord international pana in 2009 pentru perioada post 2012. Un alt subiect sensibil pentru o parte din statele membre ale Uniunii Europene il constituie regimul vizelor impus cetatenilor europeni. Avand in vedere ca numai 15 din statele UE pot intra pe teritoriul Statelor Unite fara viza (in scop turistic sau de afaceri pe o perioada limitata de timp), Uniunea Europeana doreste ca SUA sa ridice regimul in materie de vize si sa trateze toti cetatenii europeni in mod egal, incluzand toate statele membre in Programul Visa Waiver (VWP). Programul a fost infiintat in 1986 cu obiectivul de a promova relatiile dintre SUA si aliatii sai, sa elimine barierele inutile in calea circulatiei persoanelor. Pentru a fi acceptat in programul Visa Waiver, un stat trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, printre care: - reciprocitatea - ridicarea necesitatii obtinerii vizelor se face de ambele parti, de catre Guvernul SUA si cel al tarii incluse in program. - alinierea tehnologiei de verificare a pasapoartelor (toate statele din VWP trebuie sa utilizeze aceleasi scannere folosite pentru citirea

pasapoartelor) - existenta de programe biometrice de identificare a persoanelor si de citire a documentelor de calatorie, care sa se ridice la standardele Organizatiei Internationale a Aviatiei Civile - rata scazuta de imigratie clandestina - indice mic de refuz al aplicatiilor pentru viza (indicele de "violare" a termenilor de acordare a vizelor sa fie mai mic de 2% din numarul total al cetatenilor din statul respectiv care au calatorit, in anul fiscal anterior, pe teritoriul SUA). Mai mult, statele doritoare sa adere la VWP trebuie sa emita pasapoarte care sa respecte standardele de securitate ale statelor membre din program, sa aiba prevederi legale si cadru institutional necesar luptei impotriva amenintarilor unui stat si luptei impotriva imigratiei si contrabandei. Mai mult, statul candidat trebuie sa aiba stabilitate politica si economica si sa fe semnatari ai acordurilor de cooperare cu SUA si alti parteneri internationali ai acesteia in domeniul luptei impotriva acestor amenintari, inclusiv tratate de extradare. Pentru a se asigura accesul liber tuturor cetatenilor europeni pe teritoriul Statelor Unite, in aprilie 2008, statele membre UE au autorizat Comisia Europeana sa negocieze in numele lor acele conditii de includere in Programul Visa Waiver care cad sub incidenta responsabilitatii Comunitatii Europene. Pe 1 martie 2004, Uniunea Europeana a aplicat pentru prima data sanctiuni comerciale bunurilor provenind din SUA, masurile vizand in special articolele textile, bijuteriile si jucariile. Cel mai afectat sector pare a fi cel al bijuteriilor, impactul sanctiunilor fiind estimat la 1,43 miliarde dolari SUA. Masurile au fost impuse ca represalii pentru decizia administratiei americane de a oferi reduceri ale taxelor de export pentru mai multe firme americane, printre care Microsoft si Boeing, decizie catalogata ca incorecta de Organizatia Mondiala a Comertului. In 2006, Europa a depasit SUA si Japonia in cursa mondiala a comertului si a investitiilor, avand mai multe contracte decat SUA pe noile piete din Brazilia, Rusia, India si China. Potrivit economistilor de la banca de investitii Goldman Sachs, companii precum Carrefour (Franta) si SAP (firma de soft din Germania) castiga tot mai multi clienti in detrimentul concurentilor, care au ales sa faca afaceri in alte zone ale lumii. Globalizarea este insa dificila pentru muncitorii din Europa, pentru ca aici a existat, timp de mai multe decenii, proprietate de stat, loc de munca garantat si sindicate puternice. Dar, in timp ce Europa beneficiaza de pe urma globalizarii, lucratorii europeni percep acest fenomen ca pe o amenintare la adresa sigurantei locului lor de munca si a timpului liber de care s-au bucurat pana acum. Economiile din cele 50 de state federale din componenta SUA si cele

27 de tari membre UE au facut un pas serios spre integrarea intr-o piata unica transatlantica, in urma unui acord semnat la inceputul lunii mai 2007, la Washington DC (SUA). Cele doua entitati vor sa-si armonizeze reglementarile in aproape 40 de domenii, sa uneasca spatiul aerian transatlantic si sa extinda competitivitatea companiilor lor pe piata globala. S-a convenit sa se infiinteze un Consiliu Economic Transatlantic comun care sa se concentreze pe reducerea standardelor de reglementare in aproximativ 40 de domenii, printre care: drepturile de proprietate intelectuala, comertul securizat, investitiile, pietele financiare, industria auto si inovatiile. Numai corelarea reglementarilor in privinta productiei de autovehicule (industrie stipulata expres in acord, alaturi de cea farmaceutica, cosmetica sau a transporturilor aeriene) ar reduce cu aproximativ 10 % costurile de dezvoltare a unui nou automobil pentru un producator din SUA sau UE. La Summitul de la inceputul lunii mai 2007, presedintele SUA si inaltii reprezentanti ai UE au semnat si acordul Cer deschis, aprobat intai, inca din martie 2007 - in pofida uzantelor - de Parlamentul European, acord care permite operatorilor aerieni sa planifice curse de pe orice aeroport din SUA, respectiv UE. Dupa ce a intrat in vigoare, la 30 martie 2008, acordul permite reducerea tarifelor, sporind numarul de curse transatlantice si posibilitatile de optiune ale pasagerilor. De asemenea, cei trei lideri s-au declarat decisi sa reia runda de negocieri suspendata a OMC de la Doha, in scopul incheierii acesteia cu succes. Nu se poate vorbi de o agenda comuna a SUA si UE pe tema incalzirii globale, acestea avand puncte de vedere diferite. Casa Alba este de acord ca trebuie facut ceva, dar respinge abordarea europeana, ce mizeaza pe impunerea unor reduceri de gaze cu efect de sera. Opinia americanilor ramane aceea ca aceste cote stricte ar dauna propriei cresteri economice si economiei globale. Cei doi lideri au adoptat, de asemenea, o declaratie comuna privind securitatea energetica si schimbarile climatice, atragand atentia asupra interesului comun fata de asigurarea unor livrari sigure, accesibile si curate de energie, precum si fata de solutionarea problemei schimbarilor climatice. Comertul bilateral intre SUA si UE a ajuns in 2007 la valori-mamut: 400 miliarde euro pentru marfuri si 225 miliarde pentru servicii. 42 la suta din investitiile straine ale UE sunt realizate in SUA, iar 50 la suta din investitiile in strainatate ale SUA sunt efectuate in tarile membre UE. In SUA, din cei cinci milioane de angajati ai companiilor straine, 58 la suta lucreaza pentru companii europene, iar in Europa, patru milioane de angajati lucreaza pentru filialele firmelor americane.

BIBLIOGAFIE Rosu Hamzescu.I.-Economie Europeana,Editura Universitaria, Craiova, 2006 http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles %7CdisplayArticle/articleID_14087/Dosar-Relatiile-UE-SUA.html http://www.financiarul.com/articol_16752/schimburile-comercialedintre-ue-si-sua---17-miliarde-euro-pe-zi-.html

Intrebari 1.Ce pondere detin Statele Unite din totalul schimburilor comerciale in anul 2008? R: Statele Unite detin o pondere de 15,2% din totalul schimburilor comerciale comunitare, reprezentnd 12% respectiv 19% din importurile i exporturile extra-UE n anul 2008. 2.In cadrul carui document au fost schitate noile dimensiuni ale parteneriatului UE-SUA? R: Noile dimensiuni ale acestui parteneriat au fost schitate inca din noiembrie 1990, in cadrul "Declaratiei transatlantice". 3.Care a fost pasul important pe linia cristalizarii obiectivelor si mecanismelor parteneriatului transatlantic si cand a fost facut? R: Un pas important pe linia cristalizarii obiectivelor si mecanismelor parteneriatului transatlantic a fost facut odata cu adoptarea, in cadrul "summit-ului" de la Madrid (3 decembrie 1995) a Agendei Transatlantice care isi propunea crearea unui Spatiu Economic Transatlantic, prin reducerea progresiva pana la eventuala eliminare, a barierelor care mai stanjenesc inca fluxurile reciproce de bunuri, servicii si capitaluri. 4. Ce s-a stabilit prin Declaratia Transatlantica? R: Prin Declaratia Transatlantica s-a stabilit cadrul institutional pentru consultare intre cele doua puteri, intarind si intensificand cooperarea de ambele parti ale Atlanticului. 5. Cate obiective majore avea de atins Cadrul de Actiune al Noii Agende Transatlantice? R: Prin Noua Agenda Transatlantica s-a stabilit Cadrul de Actiune cu patru obiective majore de atins. 6. Cand a avut loc ultimul summit UE-SUA? R: Ultimul summit UE-SUA din timpul administratiei Bush a avut loc la inceputul lunii iunie 2008 la Brdo, in Slovenia 7. Care sunt problemele cu care se confrunta atat UE, cat si SUA? R: Problemele cu care se confrunta atat UE, cat si SUA necesita masuri urgente: schimbarile climatice si cresterea preturilor la petrol si alimente sunt provocari carora le putem face fata mult mai eficient in conditiile in care cele doua regiuni colaboreaza mai strans. 8. Ce subiect de interes pentru toate statele membre UE a fost discutat in cadrul Summit-ului din 2008? R: Un alt subiect de interes pentru toate statele membre ale UE l-a

constituit discutia cu privire la includerea altor state membre UE in programul US Visa Waiver. 9.Cand a aplicat Uniunea Europeana prima data sanctiuni comerciale bunurilor provenind din SUA si ce categorii de produse au fost sanctionate? R: Pe 1 martie 2004, Uniunea Europeana a aplicat pentru prima data sanctiuni comerciale bunurilor provenind din SUA, masurile vizand in special articolele textile, bijuteriile si jucariile. 10. Ce valori a atins comertul bilateral intre SUA si UE in anul 2007? R: Comertul bilateral intre SUA si UE a ajuns in 2007 la valori-mamut: 400 miliarde euro pentru marfuri si 225 miliarde pentru servicii