Romantismul la Eminescu

Romantismul apare ca o reactie la clasicism la sfarsitul secolului al XVIII-

lea in Anglia si in Germania. In secolul al XIX-lea se manifesta in Franta,
dupa care se extinde in aproape toate tarile lumii.
LUCEAFĂRUL:
1. Tema omului de geniu, iubirii
2. Antiteza luceafăr- ea
3. Antiteza cupluri
4. Surse de inspiratie folclorice: basm românesc cules din Muntenia,
transformat în poemul fata in gradina de aur
5. amestecul genurilor şi speciilor literare: liric- scris in versuri, epic-
a fost odata ca.n…, dramatic- replici

MEMENTO MORI: (adica "Aminteste-ti ca vei muri".)

Sunt prezentate marile epoci ale civilizatiei umane

In episoade diferite ca intindere sunt evidentiate succesiv Babilonul, Egiptul, biblica Palestina,
Grecia si Roma Antica, Dacia mitica, si in sfarsit Franta Revolutiei si a Imperiului napoleonian.

1. O dimensiune principala a gandirii romantice o constituie

istorismu. Contempland istoria, miturile, evenimentele care s-au
petrecut de-a lungul erelor, prezentate ca drame
2. Evenimentele neobisnuite, peisajele nocturne sau fantastice
constituie surse de inspiratie ale romanticilor.
3. Tema:"Memento mori" este o incercare de a realiza un poem
sociogonic pe tema "fortuna labilis" (soarta schimbatoare), intr-o
maniera romantica, intrucat poemul se incheie cu enuntul "viata e
vis" + in versul "mergi tu, luntre-a vietii mele, pe-a visarii lucii
valuri" din prima secventa poetul enunta conceptul de lume ca
vis- tipic romantic
SCRISOAREA I
Face parte din ciclul satiric al celor cinci scrisori
poem filosofic de factură romantică

tema: condiția nefericita a omului de geniu în raport cu societatea

Poemul se prezintă ca o sinteză de teme şi motive romantice (problema

geniului, concepţia cosmologică, cadrul nopturn, motivul lunii, antiteza
romantică).
Mihai Eminescu abordează pe larg condiția geniului confruntat cu idealul cugetării proprii,
dar și cu situarea sa într-o lume meschină, incapabilă de a înțelege și întrupa un asemenea
ideal. Poemul este structurat în mai mutle tablouri cu o construcție simetrică, ultimul tablou
reluând atmosfera celui dintâi.

Poemul  debutează sub semnul motivului timpului bivalent, poetul folosește două metafore-
simbol, relevante pentru creația sa – luna și ceasornicul– prin care simbolizează de fapt
două ipostaze:

-timpul individual (măsurabil, curgător, ireversibil)-ceasornicul

-timpul universal (eternitatea)-luna

Luna motiv romantic  „Luna varsa peste toate voluptoasa ei văpaie”
Antiteza:

- diferite categorii sociale văzute în antiteză:rege-sărac, cu aspirații diferite însă

antitezele accentuează faptul că diferenţele între oameni nu elimină statutul de
muritor: “Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!”
-superioritatea omului de geniu- antiteza dintre „bătrânul dascăl” (omul de geniu)
și oamenii mediocri, preocupaţi de banalităţi
Romantismul are ca tema istoria, vazută în perspectiva largă, de la geneza
cosmică până la istoria diferitelor popoare.
în tabloul al III-lea apare o cosmogonie. 
Prin intermediul savantului pe care „îl poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri”,
autorul vede haosul primordial , când „nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns”
Cugetatorul îşi imaginează stingerea Universului, sub forma unei morti termice,
după care totul revine la “eterna pace”

SCRISOAREA III
Tema: condiția nefericita a omului de geniu în raport cu timpul, societatea

-antiteza, inspiratia din fapte istorice, motive romantice

este alcatuita in spirit romantic pe baza unei severe antiteze dintre trecutul eroic din
'veacul de aur' si prezentul decazut

- Impletire de modalitati artistice apartinand genurilor liric, epic si dramatic

- alcatuita din doua parti, PRIMA PARTE ALCĂTUITA DIN MAI MULTE TABLOURI

poetul infatiseaza in primul tablou visul unui sultan 'dintre aceia' de a deveni stapanul
lumii.

Cu caracter dramatic, cel de-al doilea tablou ii aduce in prim plan pe Mircea si Baiazid,
imaginati intr-un dialog care le infatiseaza trasaturile

In centrul celui de-al trilea tablou, prin excelenta descriptiv, se afla batalia de la Rovine

Tablul cu care se incheie partea intai este descriptiv, si infatiseaza odihna vitejilor lui
Mircea in momentul inserarii.

Motive specific romantice: al codrului, al visuli, al lunii

In partea a doua a poeziei, societatea contemporana lui Eminescu este supusa unei
critici necrutatoare. Poetul cultiva sarcasmul si ironia, satira

 Principala tinta a atacurilor lui Eminescu este politicianul liberal

Sunt condamnate cinismul, falsa virtute, falsul patriotism, viclenia, impostura celor ce
conduc tara 

Eminescu nu ii cruta nici pe tinerii plecati la studii in strainatate, unde se dedau

petrecerilor, desfraului

In maniera romantica, solutia vindecatoare a societatii bantuita de lepra politica nu

poate fi descoperita decat tot in trecut, intr-un domn justitiar, cum este Vlad Tepes,
invocat pentru asasinarea morala a unei lumi reduse la pacienti de balamuc si
puscariasi.

SARA PE DEAL
Prezinta idealul de iubire in armonie cu natura ocrotitoare.
Registrul stilistic este predominant romantic, motivele poetice cosmice - luna,
stelele, cerul, noaptea - se îmbină armonios cu motivele poetice terestre -
salcâmul, satul în amurg, dealul
Titlul sugereaza locul si timpul in care urmeaza sa se desfasoare episodul.
Tema poeziei, specific romantica, o constituie aspiratia pentru
dragostea ideala, imaginata in cadrul rustic.

In primele patru strofe predomina descrierile de natura terestra si cosmica;

in ultimele doua strofe se intensifica elementele de idila, finalul fiind
impresionant prin valoarea absoluta pe care o are iubirea. In numele
acesteia poetul este gata sa se sacrifice: „Astfel de noapte bogata/ Cine pe
ea n-ar da viata lui toata?”. Aceasta idee a sacrificiului suprem in
numele unui ideal este una profund romantica.
planurile terestru si cosmic sunt termenii unei antiteze.
Relatia dintre spatiul terestru si cel cosmic prezinta metaforic aspiratia
omului catre iubire ca sentiment absolut
Poetul valorifica in aceasta poezie in spirit romantic si limbajul
popular. “Sufletul meu arde-n iubire ca para”.
motivele specific romantice “luna”, “inserarea”, “stelele” si starea de
visare in asteptarea iubitei

FLOARE ALBASTĂ
Teme: iubirea și natura, condiția geniului, aspirația spre absolut
specific lui Eminescu, iubirea celor doi se desfășoară în cadrul natural
reprezentat de „verdeață”, „izvoare”, „pădure”
antiteza pe baza căreia este contruită poezia ține de romantism:
eternitate-viață, masculin-feminin, geniu – ființă terestră, vis-
realitate, trecut-prezent. 
„Floare albastră” are ca temă iubirea ce apare în corelație cu tema
naturii și reprezintă ipostaza iubirii paradisiace. Depășește însă cadrul
unei idile, pentru că implică tema condiției omului de geniu care
aspiră la absolut. 
motive romantice frecvente: „codrul”, „izvoarele”, „frunze”, „luna”
Portretul geniului se configurează ,simbolic, din elementele cosmicului
(„stele„), („nori”), „(ceruri nalte”)
Portretul fetei este perceput, la început, ironic („mititica”), pentru ca
în finalul poemului, prin metafora „dulce minune”, să fie proiectat în
ideal. 
 Titlul „Floare albastră- in creația eminesciană, „albastrul” este
culoarea infinitului, a marilor depărtări, a idealului, iar „floarea”
simbolizează viața, efemeritatea, ființa păstrătoare a dorințelor
dezvăluite cu vrajă. 
  Universul spiritual în care geniul este izolat, se configurează, în prima
strofă : „Iar te-ai cufundat în stele /Și în nori și-n ceruri nalte?”
Avertismentul final ”nu căuta în departare/Fericirea ta,
iubite!” cuprinde un adevăr : împlinirea umană se realizează doar prin
iubire, în lumea terestră.
SĂRMANUL DIONIS
nuvela filozofica si fantastica
Actiunea incepe intr-o seara umeda de toamna, in Bucurestiul secolului al XlX-lea.
Prin ploaia deasa, un tanar de 18 ani strabatea strazile noroioase, in timp ce mintea ii
era framantata de mari intrebari filozofice.

Tanarul - pe nume Dionis - era un copil sarac si singur pe lume, preocupat, asemenea
lui Faust, de problema cunoasterii adevarului absolut. Astfel, pornind de la apriorismul
lui Kant, Dionis considera ca lumea nu este decat un vis, iar timpul si spatiul nu exista
in mod obiectiv, ci numai in constiinta fiecaruia dintre noi: "In fapta, lumea-i visul
sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu - ele sunt numai in sufletul nostru.”

Din aceasta meditatie se naste intrebarea: daca trecutul si viitorul exista numai in
sufletul nostru, nu s-ar putea transpune omul in alta perioada de timp?
Acestea sunt gandurile lui Dionis in timpul drumului spre casa, in acea seara ploioasa
de toamna.

Se contureaza astfel primul element al esteticii romantice: aspiratia spre cunoastere a

eroului.

Dupa un scurt popas la cafenea, Dionis ajunge, dupa miezul noptii, in camera lui saraca
(decor romantic), incercand sa descifreze:, la lumina unei lumanari, literele unei carti
ciudate. Atras de sunetele unui pian (care veneau din casa de alaturi), tanarul priveste
pe fereastra; in lumina lunii, chipul celei care canta i se pare a fi acela al unui inger si
se indragosteste.

Trezindu-se din reverie, Dionis realizeaza un act de magie (punand degetul in centrul
unui "paienjenis de linii rosii" de pe o fila a cartii); imediat se simte tras inapoi, pe firul
timpului, pana in vremea lui Alexandru cel Bun. Acum, el este calugarul Dan care
adormise pe un camp si visase ca este Dionis. Din existenta anterioara; pastrase cartea
de astrologie si preocuparile de magie, luand lectii cu invatatul profesor Ruben. Dan o
iubeste pe Maria

Refuzul realului si refugiul intr-un alt timp, magia si visul constituie a doua serie de
motive romantice.

Daca prima "treapta" fusese coborarea intr-un timp istoric, cea de-a doua, pentru care
se pregateste Dan, va fi intoarcerea in timpul si in spatiul originar, acolo unde era
"casa" lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Dan poarta lungi discutii cu profesorul sau,
Ruben, tot pe teme filozofice; totodata, tanarul calugar este invatat cum sa utilizeze
vechea lui carte (citind tot la a saptea pagina), pentru a ajunge acolo unde doreste.

Dupa ultima intalnire dintre Dan si Ruben, casa profesorului se transforma in iad, el
insusi suferind o convertire demono-logica si dansand de bucurie ca a mai castigat un
suflet. Savarsind o noua operatie de magie (citind in carte tot la a saptea pagina), Dan
isi va readuce pe pamant umbra, insoti-toarea lui in reincarnarile succesive prin care a
trecut. Umbra se va preface în Dan, rămânând pe pământ, iar Dan se va preface în
umbră, devenind o fiinta atotputernică, atotstiutoare, eternă și zboară împreună cu
Maria pe care o transforase la rândul ei în umbra, pe luna. Acolo, cei doi refac prima
pereche a lumii si prefac spatiul selenar in Eden.

Motivul literar al umbrei, spatiul selenar, metamorfozele, iubirea si forta titanica a lui
Dan (care anuleaza spatiul si timpul") constituie a treia serie de motive romantice .

Vazand ca tot ceea ce gandeste în această nouă lume se implineste, Dan face greseala
de a se intreba daca nu este el insusi Dumnezeu, inainte de a sfarsi intrebarea, este
insa aruncat pe pamant (mitul lui Lucifer) si redevine Dionis (care visase ca este Dan)
Bolnav fiind este vegheat de o alta Marie (fata din casa vecina, de care se indragostise
in seara premergatoare calatoriei in vis); mai tarziu, aceasta ii va deveni sotie.

Revolta luciferica. motivul caderii, reincarnarea si visul con stituie a patra serie de
motive romantice.

Finalul este dominat de filozofia lui Schopenhauer: autorul sugereaza ca Dionis nu este
decat un avatar, adica unul dintre oamenii in care s-a reincarnat acelasi suflet, in
perioade succesive:

ODĂ (ÎN METRU ANTIC)

Tema filisofica, regasirea eului risipit in existenta, IUBIREA
Trebuia sa fie o oda pt napoleon dar a transformat o in oda risipirii eului in
existenta.

!
"
#

$
%


&
'


(
!
"
#

$
%


&
'


(
!
"
#

$
%


&
'


(
!
"
#

$
%


&
'


sintetizeaza filozofic marile probleme ale existentei umane: cunoasterea si
autocunoasterea, dragostea, moartea, relatia cu universul, ciclul vietii fiind
incomplet fara trairea mistuitoare a iubirii, ca unica si inevitabila cale de
cunoastere si mai ales de autocunoastere.
are un preponderent caracter romantic, aspect reiesit din temele si motivele literare surprinzand viziunea
poetului asupra imaginarului poetic si asocierea speciilor literare oda, elegie, meditatia. 

TITLUL releva antiteza dintre sensul cuvantului "oda", care inseamna lauda,
imn de slava, si tristetea profunda, chinurile sfasietoare ale poetului, care a
ramas nemuritor prin puterea geniului sau ilustrata si in versurile acestei
poezii. Metrul antic se intalneste in versurile lipsite de rima in care alterneaza
silabe mai scurte cu silabe mai lungi in ideea cresterii sonoritatii poeziei.
Eminescu valorifica aici moartea eroilor mitici Hercules si Nessus, pentru a
sugera suferintele mistuitoare ale iubirii, ELEMENTELE DIN ISTORIE IS
SPECIFICE ROMANTISMULUI

Trairea clocotitoare si mistuitoare a sentimentului de iubire este recenta,

brusca, surprinzatoare, fapt sugerat de perfectul simplu al verbelor "rasarisi",
"baui"

Antiteza celor 2 planuri: primul plan, al contemplatiei, al echilibrului, al doilea

plan arata trairea frenetica a eului lyric

Clisee romantice: ,,pururi tanar”