MELENTINA TOMA

ERORILE DE ARGUMENTARE,
ÎN PERSPECTIVA UNEI
TIPOLOGII SEMIOTICE

Iaşi, 2004
Referenţi:
cercetător ştiinţific dr. Crizantema JOJA
prof. univ. dr. Teodor DIMA, m. c. al Academiei Române

Descrierea C I P a Bibliotecii Naţionale a României

TOMA, MELENTINA
Erorile de argumentare, în perspectiva unei tipologii semiotice
/ Melentina Toma - Iaşi:
Editura „Ştefan Lupaşcu“, 2004
Bibliografie
Index
I S B N 973 - 86964 - 0 - 2
164.031:81'373.612
101.8

Coperta reproduce una dintre „abstracţiile“ intrate în circuitul

electronic sub indicativul www.mikebonnell.com
 colecţia

radiografii

Melentina Toma

ERORILE DE
ARGUMENTARE, ÎN
PERSPECTIVA UNEI
TIPOLOGII SEMIOTICE

© 2004: EDITURA „ŞTEFAN LUPAŞCU“

str. „Vovidenie“, nr. 9; 700029 - Iaşi (ROMÂNIA)
telefon / fax: 40 232 21 89 26
I S B N 973 - 86964 - 0 - 2
 Volume apărute la Editura
„Ştefan Lupaşcu“, în seria RADIOGRAFII:

1. Constantin Albuţ, Condiţia umană în ope-

ra lui Lessing, 2000
2. Petru Ioan, Ştefan Lupaşcu şi cele trei
logici ale sale, 2000
3. Constantin Bordea, Judo, 2000
4. Eudochia Saharneanu, Sensul şi orientările
procesului istoric contemporan, 2002
5. Petru Ioan, Modelul hexadic în politologie,
2002
6. Angelica Vâlcu, Funcţionarea discursului spe-
cializat, 2003
7. Ioan - Lucian Popa, Un model integrator
al situaţiei de sinonimie, 2004
8. N. N. Bobică, Metafizica lui G. W. Leib-
niz, 2004
9. Petru Ioan, Resemnificări, vol. 1, 2004
10. Melentina Toma, Erorile de argumentare, în
perspectiva unei tipologii semiotice, 2004
 PREFAŢĂ

Cu riscul − deloc neglijabil − al înfruntării unei tradiţii tri-

milenare, Melentina Toma şi-a propus şi − într-o măsură apreci-
abilă − a reuşit să reconfigureze topica erorilor din planul expri-
mării discursive, dînd curs unor iniţiative lăudabile, precum cea a
revenirii consecvente la litera şi la spiritul concepţiei lui Aristotel
din Respingerile sofistice şi din celelalte cărţi ale Organon-ului, cea
a penetrării diverselor tipologii ale sofismelor din perspectiva unor
reguli de metodă comparativ-contrastivă minuţios puse la lucru, cea
a subsumării erorilor logice unei viziuni procesual-sistemice asupra
operaţiilor spiritului şi aşa mai departe. Rezultatul unor asemenea
angajamente este scoaterea temei în discuţie din zona prăfuită a
anexelor la introducerea în studiul logicii şi reinserţia acesteia
în problematica perenă a disciplinei organonice, sub imperiul
unor motivaţii similare celor ce desfid eliminarea răului din
recuzita eticii, ori pe cea a urîtului din arhitectonica esteticii.
Pentru că aparţinem unei episteme atente la flexibilizarea „spi-
ritului ştiinţific“ şi pentru că − pe coordonate failibiliste − cîştigă
tot mai mult teren viziuni neautoritariste şi neverificaţioniste asupra
cunoaşterii, pentru că trăim sub auspicii ale neoretoricii şi sîntem
asaltaţi de tot mai multe concepţii interacţionaliste despre discurs şi
limbaj, tonul adoptat de autoare în prezentarea ilogismelor este stră-
in de vehemenţa antisofiştilor din epoci mai mult sau mai puţin re-
volute, ca şi de suficienţa normativiştilor, ce socotesc logica drept
rezervor de scheme ale gîndirii imune la greşeli şi la eşecuri.
Erorile logice sînt o altă faţă a performanţelor din gîndire şi a
celor din comunicare, ar putea să exclame autoarea cărţii, la fi-
nele periplului printr-o lume ce pare multora condamnată la re-
petiţii inepte şi fără ecou asupra destinului logicii !
6 PETRU IOAN

Ca abateri de la dreapta articulare a gîndurilor exprimate,

disfuncţiile în atenţie nu sînt doar produsul unor epoci şi nici
doar arma perfid-mînuită a unor formatori de opinie, precum
sofiştii din agitata şi multicolora democraţie a vechii Atene !
Mai curînd para-logisme decît anti-logisme, sofismele sînt
la fel de naturale precum natural este falsul unei propoziţii, sau
precum naturală este respingerea unei ipoteze.
Pentru a se menţine la o asemenea înţelegere relaxată a ero-
rilor logice, Melentina Toma se raportează la o paradigmă a comu-
nicării şi resemnificării, pe care o reamenajează sub incidenţa a şase
poli (parametri, variabile, sau coordonate) ale inducerii în eroare.
Sub auspiciile uneia sau alteia dintre variabilele analizei de
tip „situaţional“ se plasează, după autoarea cărţii, tipurile de eroare
reţinute, de-a lungul veacurilor, de realizatorii unor inventare cu
două, cu trei, sau cu mai multe rubrici de primă încadrare.
În total, sînt „dezmembrate“ (asemenea figurilor de stil în
derularea tratatului de neoretorică al lui Chaïm Perelman) peste
25 de clasificări inspirate din sistematizarea pe care ne-a lăsat-o
Stagiritul, în secolul al IV - lea dinaintea erei noastre.
Dintre încercările de sistematizare pe care le trece în re-
vistă Melentina Toma în primul capitol al prezentei cărţi, 16 se
datorează unor autori anglo-saxoni, cinci sînt extrase din prope-
deutica românească a domeniului, două ne întorc la autori fran-
cezi, una aparţine patrimoniului german al logicii, iar alta repre-
zintă o contribuţie rusească de la mijlocul veacului trecut.
Prin întabulările la care se opreşte, autoarea cercetării la care
ne referim acoperă circa 120 de specii şi subspecii ale genului so-
fism, ceea ce înseamnă de aproape zece ori mai mult decît prima
recoltă, de 13 situaţii ale „respingerii aparente“, magistral-prezen-
tate publicului interesat – din secolul al IV - lea î. e. n. ! – de ctito-
rul Liceului atenian şi autorul primului tratat european de Logică,
prin partajul între sofismele datorate unor mecanisme ale limbii şi
sofismele ce-şi au originea dincolo de frontierele limbajului.
Prefaţă 7

Dintre sofismele la care se referă Aristotel şi ceilalţi recen-

zori avuţi în vedere de autoarea pe care tocmai v-o recomandăm,
cele mai multe privesc derivarea defectuoasă a concluziei dintr-una
sau mai multe premise, definirea, diviziunea şi, respectiv, clasifica-
rea eronată a termenilor, convertirea, obvertirea, inversarea şi ne-
garea propoziţiilor simple, ori a enunţărilor compuse.
În respectivele tipologii, ne întîlnim, însă, şi cu distincţii ce
exced preocupărilor logicii, în măsura în care ele incriminează rea-
ua, ori insuficienta observare a stărilor de lucruri, pseudo-judeca-
rea ori pre-judecarea, ocultarea termenilor cu mai multe sensuri
sau modul esopian de exprimare, riscurile raportării la probabili-
tate şi maniera inabilă de a opera pe coordonate statistice, modul
reducţionist de raportare la realitate, recursul abuziv la autoritate,
amorul propriu, interesul, pasiunea şi aşa mai departe.
Lăsînd în seama altor proceduri şi a altor discipline o
parte dintre distincţiile pe care le antrenează clasificările apro-
fundate şi adăugînd tipurilor reţinute numeroase alte ipostaze
ale erorii logice, pe care logicienii examinaţi le neglijaseră, în
cele 36 de secţiuni ale capitolelor II - VII, autoarea cărţii de
care vorbim ne propune o supratipologie a sofismelor logice,
susţinută de peste 140 de împrejurări ale gîndirii şi exprimării
incorecte, pe care le descrie, le discută şi le ilustrează.
Un prim atu al analizei pe care ne-o prezintă Melentina
Toma ar fi, aşadar, amploarea fără precedent − în inventarele
cunoscute la noi − a referenţialului cercetării.
Cum autoarea cărţii este convinsă de „zădărnicia oricărei ten-
tative de «închidere a deschisului»“, ceea ce a urmărit să imprime
fenomenologiei răului de care se ocupă la nivelul argumentării şi al
demonstraţiei este „doza de permisivitate inerentă înseşi desfăşurărilor
«pozitive» din orizontul operaţiilor la nivelul noţiunii şi al judecăţii“.
Înţelegem, astfel, că paralogismul poate interveni în desfă-
şurarea oricărei operaţii logice şi că, asemenea acesteia, el este
infinit-actualizabil. Ce ne rămîne la îndemînă şi ce realizează
8 PETRU IOAN

efectiv autoarea este „selectarea şi structurarea“ unor criterii de

ordonare sau de grupare a „tipurilor de sofisme“ 1.
Un „fir al Ariadnei“ în departajarea preconizată este toc-
mai operaţia logică în contextul căreia se consumă − involuntar,
ori cu bună ştiinţă − abaterea de la normă. Ar rezulta că sînt
posibile atîtea categorii ale inducerii în eroare cîte moduri se
disting în operarea cu noţiuni şi cu propoziţii, ca entităţi funda-
mentale, în universul exprimărilor de tip discursiv. Categorie lo-
gică finală şi ţintă a oricărui act de comunicare este, însă, pro-
poziţia, legitimată prin transformări ale altor propoziţii, încît a
vorbi de erori logice înseamnă, în primă, dar şi în ultimă instan-
ţă, a da seamă de disfuncţii în argumentare, sau în demonstraţie.
Subsumate celor două strategii de înlănţuire a enunţurilor în
secvenţe discursive de mai mică sau de mai întinsă amploare, tipu-
rile de eroare rezonează, în concepţia autoarei, cu o dominantă
sau alta din schema intervenţiei discursive şi tocmai această foca-
lizare pe variabilele, sau coordonatele analizei semiotice este crite-
riul prim în clasificarea pe care ne-o propune cercetarea discutată.
Unele tipuri de eroare sînt induse, aşadar, „de semnificant şi
de codul exprimării“, aşa cum altele sînt legate „de intensiune şi de
factorul strict-logic al comunicării“; unele sofisme trimit „la extensiune
şi la factorul «material» al comunicării“, după cum altele depind „de
factori interlocutivi ai comunicării şi de circumstanţele acesteia“; pe unele
erori le generează „confuzia dintre regimurile de funcţionare a termeni-
lor în cadrul discursului“, după cum altele „ţin de conotaţie şi de facto-
rul ilocuţionar (sau paralogic) al actului de comunicare“.
Avem, prin urmare, şase clase de primă instanţă, faţă de nu-
mai două tipuri, sau categorii de sofisme în ordonarea moştenită de
la Aristotel şi reluată în logica medievală, în clasificarea din Lo-
gica hamburgheză ori în cea datorată Logicii de la Port - Royal, din
secolul al XVII - lea, în cea realizată de Titu Maiorescu în secolul
al XIX - lea, ori de Irving M. Copi în secolul al XX - lea.

1
Melentina Toma, Erorile de argumentare, în perspectiva unei tipologii semiotice, Edi-
tura „Ştefan Lupaşcu“ (colecţia „Radiografii“), Iaşi, 2004, p. 217
Prefaţă 9

Prin numărul claselor de primă instanţă, noua ordonare a

sofismelor are ascendent asupra grupărilor triadice şi tetradice cu
care se recomandă Richard Whately, William Stanley Jevons, Ho-
race William Brindley Joseph, Ralph M. Eaton, Morris R. Cohen şi
Ernest Nagel, M. C. Wheeler şi alţii, respectiv John Stuart Mill,
Alexander Bain, Louis Liard, Eduard Creighton, Alfred Wolf, Da-
niel J. Sullivan, John L. Mackie şi încă mulţi, foarte mulţi alţii.
Cum şi de această dată însemnul cantităţii se apropie de cel al
calităţii, este de reţinut că cele şase criterii de primă departajare sînt
ele înseşi rezultatul unei ordonări, sau al unei „deducţii“ în stil
kantian, în timp ce: la John Stuart Mill, subclasele sofismelor de
inferenţă stau alături de grupul erorilor care derivă din prejudecăţi;
la Alexander Bain, sofismele deducţiei şi inducţiei sînt pe acelaşi
plan cu sofismele definiţiei şi cu cele ale confuziei; la Edward
Creighton, subclasele sofismelor de raţionare sînt flancate de mănun-
chiul sofismelor de interpretare; la Alfred Wolf, diversele sofisme se
regăsesc în rubrici puse sub incidenţa verbalului, a non-verbalului,
a formalului şi a materialului; la Daniel J. Sullivan, trei grupe de
sofisme lingvistice sînt completate printr-o subclasă a sofismelor
non-lingvistice; la John L. Mackie, sofismele strict-formale şi cele
strict-informale stau pe acelaşi plan cu sofismele de raţionare nede-
ductivă şi de obseravţie, respectiv cu sofismele din discurs; la E.
W. Schipper şi E. Schuh, cele cinci rubrici ale înregistrării sofis-
melor trimit, în stil urmuzian, la definiţie, la relevanţă, la autorita-
te, la ambiguitate şi la premisele inferenţei, aşa cum, în recensă-
mîntul lui Leonard Gavriliu, ne întîlnim cu un mănunchi de erori
majore (ţinînd de fundamentul şi, respectiv, de procedeul demonstra-
ţiei), în compania cărora îşi manifestă dreptul la liberă asociere so-
fisme ale definiţiei, ale inducţiei, ale deducţiei, ale reducţiei ontic-
ontologice (iar nu logic-metodologice !) şi ale vieţii cotidiene !
Ca tipologie a tipologiilor, sistematizarea întreprinsă în pagi-
nile cărţii – sub auspiciile unei analize pe care o ghidează coordo-
natele, sau variabilele situaţiilor de discurs – are cel puţin cinci
caracteristici ce o impun în raport cu antreprize similare.
10 PETRU IOAN

În primul rînd, este de apreciat nota de autenticitate a ex-

plorărilor în trecut. De exemplu, acolo unde mai mulţi autori ro-
mâni (şi nu numai ei !) vorbesc de clasificarea lui Gorski şi Tava-
neţ, autoarea pe care v-o prezentăm descoperă adevărul simplu că,
în manualul de logică pe care îl coordonează cei doi autori mos-
coviţi, capitolul despre sofisme este redactat de către Valentin Fer-
dinandovici Asmus şi că acestuia îi aparţine ordonarea erorilor în
raport cu elementele oricărei secvenţe de tip demonstrativ: funda-
mentul (ca ansamblu al premiselor utilizate în actul întemeierii), te-
za (respectiv concluzia finală a raţionamentelor articulate) şi pro-
cedeul ajungerii la teză, pornind de la fundament.
Tot astfel, acolo unde autori de primă referinţă şi clasici ai
logicii vorbesc − pe parcursul ultimelor veacuri − de falsa cauză în
sensul confundării relaţiei etiologice cu simpla succesiune între fe-
nomene, Melentina Toma observă o mistificare a sintagmei aristo-
telice, prin care se denunţă un termen inutil şi o premisă fără ur-
mări pentru geneza concluziei într-o inferenţă de tip silogistic.
În nota de profesionalism asigurat prin controlul riguros
al înlănţuirii ideilor, acolo unde numeroşi autori se ostenesc să
distingă între cercul vicios şi anticiparea concluziei, autoarea căr-
ţii ne reaminteşte că, în accepţia Stagiritului, era vorba de una
şi aceeaşi eroare, denumită de latini prin petitio principii.
Reţine atenţia, în al doilea rînd, strădania autoarei de a pro-
ceda metodic, prin extinderea situaţiilor subsumate unui gen sau al-
tul de sofism, sau de eroare logică. Un exemplu este sofismul con-
secuţiei, raportat de la Aristotel şi pînă astăzi la detaşarea impro-
prie a termenilor implicaţiei într-o inferenţă categorico-ipotetică în
modul ponendo - ponens. Autoarea se referă la impasuri similare ale
inferenţelor congenere, avînd drept premisă majoră replicaţia (adică
implicaţia inversă), ori echivalenţa (sau co -implicaţia).
În manieră similară, în cartea Melentinei Toma ne sînt pre-
zentate situaţii de eşec în cazul inferenţelor categorico-disjunctive
de tip ponendo - tollens şi tollendo - ponens, generate de propoziţii
compuse exprimînd contrarietatea, subcontrarietatea, ori contradicţia.
Prefaţă 11

Marşînd pe calea carteziană a enumerărilor complete, autoa-

rea binevenitei monografii nu ezită să extindă respectivul sofism, al
consecuţiei, la cazul inferenţelor ipotetico-disjunctive, sporind, astfel,
numărul structurilor vicioase cu moduri ale dilemei invalide simple
şi, respectiv, compuse, destructive şi, respectiv, constructive.
Este de observat, în al treilea rînd, că desfiderea modului de
a proceda rapsodic şi înfiriparea unei abordări sistematice este pro-
bată de autoare în varii ocazii: cînd prezintă disfuncţii ale argu-
mentării cauzate de premise ce rezumă operaţii nereuşite asupra
termenilor (generalizări sau specificări eronate şi, tot astfel, divizi-
uni, clasificări sau definiţii eronate), cînd semnalează opoziţii, con-
versiuni, obversiuni, contrapuneri sau inversiuni eronate, atît la ni-
velul propoziţiilor simple, cît şi la cel al enunţărilor compuse.
Elocvente sînt, din aceeaşi perspectivă, referinţele din desfă-
şurarea studiului la sofisme pe care le generează falsitatea şi, res-
pectiv, incongruenţa intrinsecă a premiselor silogismului, caracterul
antitetic al acestora, extinderea ilicită a unui termen extrem în ca-
drul aceluiaşi tip de inferenţă atomară şi aşa mai departe.
Vom socoti, în al patrulea rînd, de o remarcabilă fineţe pa-
ginile în care autoarea îşi propune să recupereze sofismul compu-
nerii şi pe cel al diviziunii, în accepţia atristotelică a termenilor
cu pricina, prin distingerea acestora de situaţii în care se confundă
sensul diviziv cu cel colectiv şi se deschid alte făgaşe ale logicită-
ţii decît milenarul orizont al termenilor generici; de asemenea, re-
ferinţele la alte regimuri ale enunţării decît cel marcat prin propo-
ziţii declarative, sau de constatare, aferente logicii apofantice.
Pentru că atenţia specială pe care autoarea o acordă pre-
zentării aristotelice a sofismelor este dublată de o preocupare la
fel de susţinută pentru menţinerea contactului cu universul de dis-
curs al logicii actuale, este de reţinut şi de apreciat, în al cincilea
rînd, repunerea în discuţie a unor sofisme formale, în condiţiile ex-
tinderii cadrului silogistic la termeni negativi, la termeni singulari
12 PETRU IOAN

şi la termeni fără referinţă, la părţi şi întregi, la fenomene supor-

tînd un tip sau altul de relaţii, respectiv la enunţurile în care se
insinuează astfel de entităţi. De asemenea, sînt de evidenţiat nota-
ţiile legate de proliferarea situaţiilor de impas în alte contexte dis-
cursive decît constatarea şi întrebarea, ori în legătură cu alte feno-
mene de limbaj decît omonimia şi polisemia cuvintelor etc.
Cele ce i s-ar putea reproşa cercetării întreprinse de către
Melentina Toma în universul ilogismelor, în contrast cu meritele în
parte semnalate − o cuprindere insuficientă a abordărilor „de ulti-
mă oră“ din literatura anglo-saxonă europeană şi mai ales din cea
nord-americană, respectiv tratarea mai sumară a unora dintre tipu-
rile de sofisme omologate în cursul expunerii − nu sînt de natură
să afecteze impresia de ansamblu, care este una favorabilă !
În cuprinsul volumului, autoarea şi-a apropiat cîteva obiec-
tive ferme şi a reuşit să le ducă la îndeplinire într-o notă de
siguranţă şi de atractivitate ce o impun ca pe un specialist ver-
sat în problema de care s-a ocupat, a perato-logicii.

PETRU IOAN
 INTRODUCERE

În cea de-a şasea şi ultimă parte a Organon-ului, Aristotel înfă-

ţişează 13 moduri ale inducerii în eroare prin actul confruntărilor pro
şi contra (6 dintre ele sprijinite pe limbaj, iar celelalte 7 cu origine
în afara limbajului, adică în felul în care se combină noţiunile în cadrul
judecăţii, iar judecăţile în cadrul raţionamentului şi al lanţurilor de in-
ferenţe), alături de care s-ar mai putea alinia solecismele şi pura vor-
bărie, prezentate spre sfîrşitul Respingerilor sofistice, respectiv încăl-
cările normelor de raţionare prezentate în Analiticile prime.
La aproape două milenii distanţă, în 1638, un manual celebru
precum Logica hamburgheză, datorat rectorului de „şcoală clasică“
Joachim Jungius, prezintă, în cea de-a treia secţiune a Logicii speci-
ale 1, aceleaşi tipuri de sofisme ca şi Stagiritul, cu deosebirea că sofis-
mele în atenţie se distribuie în 6 clase, ce corespund unei diviziuni pe
trepte succesive, aşa cum se poate urmări în tabelul (1°).
Demn de semnalat este şi faptul că mare parte a consideraţiilor lui
Aristotel din cartea rezervată Respingerilor sofistice (17 din cele 34
de paragrafe, respectiv 48 din cele 110 pagini ale versiunii româneşti
din 1963 !) este legată de soluţia impasurilor prezentate.
La rîndul său, Joachim Jungius rezervă 14 din cele 48 de pa-
gini ce alcătuiesc cartea a şasea a Logicii sale (cea intitulată De So-
phistica) MODURILOR DE REZOLVARE a raţionamentelor vicioase.
De atunci, lucrurile au evoluat într-o manieră deconcertantă. În
aprilie 1799, cînd Immanuel Kant îi propune lui Gottlob Benjamin
Jäsche să pregătească pentru tipar materialul destinat prelegerilor de lo-
gică, poziţia acestuia faţă de problematica sofismelor era mai mult decît
rezervată. Dovadă că în versiunea tipărită a manualului, din 1800, doar
3 din cele 120 de paragrafe ale textului vizînd „Teoria generală a ele-
1
O preced cărţile De notionibus („Despre noţiuni“), De enuntiatione („Despre judeca-
tă“) şi De dianoea sive ratiocinatione („Despre raţionament“) în contul Logicii ge-
nerale, respectiv cărţile De logica apodictica („Despre apodictică“) şi De dialecti-
ca („Despre dialectică“), în contul Logicii speciale.
14 MELENTINA TOMA

FALLACIA FORMAE: cîte forme ilegitime de silogism, atîtea feluri de eroare

- aequivocationis fallacia
(in externa oratione) simplicis
- accentûs (prosodiae fallacia)
in dictione

- amfiboliae fallacia
- compositionis fallacia
conjunctae
- divisionis fallacia
- figurae dictionis fallacia
FALLACIA MATERIAE

- fallacia accidentis
communis

in antecedente - fallacia dicti secundum quid, vel simpliciter

- petitio quaesiti
extra dictionem
(in rebus)

in consequente - fallacia ignorationis elenchi

- fallacia consequentis
propria

- fallacia a non causa ut causa

- fallacia plurium interrogationum

1°. Sofisme formale şi materiale, în sistematizarea de la 1638

a lui Joachim Jungius

mentelor“ şi „Metodologia generală“ (respectiv doar 1,3 din cele

139 de pagini cît cuprinde ediţia românească a Logicii kantiene !)
au de-a face cu raţionamentele înşelătoare, în atenţie stînd doar 3 so-
fisme: saltul în raţionament (sau în demonstraţie), petitio principii
(cu versiunea dovezii circulare) şi demonstraţia excesivă (cu re-
versul ei, demonstraţia insuficientă: minus probans).
Cea mai mare parte a textului din manualul de logică generală
al lui Immanuel Kant, ce a văzut pentru prima dată lumina tiparului
în anul 1800 (respectiv 79 din cele 139 de pagini ale textului Lo-
gicii în versiunea românească !), dă seamă de orizonturile şi criteriile
perfecţiunii logice a cunoştinţelor, ceea ce anunţă reformarea trans-
cendentală a disciplinii, din Critica raţiunii pure.
Pentru un promotor al logicii cîştigat de ideea reechilibrării între
deducţie şi inducţie, de talia lui John Stuart Mill, problematica sofis-
melor rămîne în actualitate, atît ca pondere în economia tratatului rezer-
Introducere 15

vat disciplinei, cît şi ca fior novator în expunerea modalităţilor de indu-

cere în eroare în actul raţionării şi al comunicării discursive.
Cartea a cincea din cuprinsul tratatului ce înfăţişează Sistemul
de logică deductivă şi inductivă ca expozeu al principiilor de-
monstraţiei şi al metodelor de cercetare, cea privind „Sofisme-
le“, acoperă, în versiunea franceză din 1896, 120 din cele 1.105
pagini. Ele desfăşoară (de-a lungul a 7 capitole şi a 34 de paragra-
fe !) o clasificare mai cuprinzătoare, decît cele moştenite, pe scala
prejudecării, a proastei sau a insuficientei observaţii, a generalizării
defectuoase, a raţionamentului incorect şi a exprimării confuze.
Secondîndu-l pe Mill „nu pentru a-l combate ci pentru a-l per-
fecţiona“ 2, Alexander Bain se mulţumeşte să expună – într-un apendice
de doar 6 pagini (din cele 407 ale primului volum de Logică deductivă
şi inductivă !) – sofismele „după Aristotel şi scolastici“, precizînd că
autorii moderni „nu au adăugat nimic listei lui Aristotel“ şi că discu-
tabil este doar principiul clasificării de care s-a slujit, la vremea sa, Sta-
giritul. Ca urmare a faptului că „distribuţia adoptată în majoritatea
manualelor de logică silogistică este cea a lui Whately“ 3, Logica
lui Alexander Bain prezintă, în mai puţin de două pagini, regruparea
formelor defectuoase de argumentare (şi, mai ales, de combatere), aşa
cum au fost ele omologate de Aristotel, în rubricile hărăzite de predece-
sorul anglo-saxon într-ale logicii, la care ne vom opri în primul capitol.
Poposind în ţara lui René Descartes şi a Logicii de la Port
Royal, constatăm că, într-un manual precum cel al lui Louis Liard
(ajuns, în 1897, la a patra ediţie), ultima din cele trei secţiuni, in-
serînd 4 capitole 4 (respectiv 21 din cele 208 pagini ale expune-
rii), poartă despre „Sofisme“. Numărul tipurilor de argumentare apa-
rentă şi, adesea, rău-intenţionată, este – în prezentarea autorului
francez – de 22, dintre care 10 „formale“, iar 12 „materiale“.
La distanţă de doar două decenii, Edmond Goblot, autor al
unui remarcabil Traité de logique, ignoră – pur şi simplu – străve-
2
Gabriel Compayré, Préface de ľauteur la: Alexandre Bain, Logique déductive et induc-
tive, tome premier, „Félix Alcan“, troisième édition, Paris, 1894, p. VI
3
Ibidem, p. 405
4
Prima secţiune fiind dedicată „Logicii formale“ (şi incluzînd 12 capitole), iar cea de-a do-
ua fiind rezervată „Metodelor“ (de-a lungul a nu mai puţin de 13 capitole)
16 MELENTINA TOMA

chea temă a sofismelor şi paralogismelor, socotind că ştiinţa vi for-

mae a gîndirii corecte (normativă în sensul în care astfel sînt şi mate-
matica, fizica, sau toate celelalte ştiinţe) nu poate avea ca obiectiv
decît studiul operaţiilor spiritului, în măsura în care acestea con-
duc la adevăr, iar drept ideal, expunerea exactă 5.
La noi, „în contra expunerii deosebite a sofismelor în logi-
că“ se pronunţase, în veacul al XIX - lea, prin cursurile ţinute între
1863 şi 1872 la Universitatea din Iaşi, iar din 1884, la Universi-
tatea din Bucureşti, Titu Maiorescu, pe motiv că „teoria sofisme-
lor se ţine de psihologie şi de pedagogie“, iar mijlocul principal
pentru a ne feri de ele „este iubirea adevărului în tot timpul, sub
toate împrejurările şi pentru toate rezultatele lui“. Ca toate ştiin-
ţele, logica este „o cercetare a adevărului“ şi, „prin chiar aceas-
ta, ea contribuie, indirect, la unul din scopurile principale ale
oricărei etici şi pedagogii: la respectul adevărului“ 6.
Poziţia lui Edmond Goblot va fi dramatic răsturnată de autorii
americani ai unei cărţi dedicate în întregime argumentaţiei aparente. Ne
referim la volumul Fallacy: The Counterfeit of Argument (apărut la
Prentice - Hall, în Englewood Cliffs, New Jersey, în 1959), în care
W. Ward Fearnside şi William B. Holther „numesc, explică şi ilus-
trează“ nu mai puţin de 51 moduri ale raţionării sofistice 7.
După un principiu amuzant al alternaţiei, autorii britanici ai unei
remarcabile tăieturi în diacronia trimilenară a logicii (ne referim la
William Kneale şi Martha Kneale, semnatari, în 1962, ai monu-
mentalului volum The Development of Logic) nu au decît sporadice
5
Edmond Goblot, Traité de logique, „Armand Colin“, Paris, 1925, pp. 4 - 5 şi 13. Cf.
şi: Leonard Gavriliu, Mic tratat de sofistică, Editura „Iri“, Bucureşti, 1996, p. 9
6
Titu Maiorescu, Logica, ediţia a şasea, Editura Librăriei „Socec et Co.“, Bucureşti,
1913, p. 161. Cf. şi: Leonard Gavriliu, op. cit., p. 9. Convins că „erorile nu se ţin
de ştiinţa logicii, întrucît ea dă numai regulile argumentării, care trebuie observate,
şi nu are a se ocupa de neobservarea acestor reguli“, fostul rector al Universităţii
din Iaşi nu poate trece cu vederea că „vechiul obicei de a vorbi în manualele de Lo-
gică şi despre erori este aşa de lăţit, încît a produs pentru unele erori în demon-
straţie o terminologie proprie, adesea întrebuinţată în discuţiile ştiinţifice“ (Titu Ma-
iorescu, loc. cit., p. 141). Din acest motiv, cel dintîi manual remarcabil de logică în cul-
tura română înfăţişează, în paragraful 55 („Erori în demonstraţie“) trei dintre tipurile de so-
fism omologate de Aristotel, pentru ca în paragraful 64 („Sofismele“) autorul să precizeze
înţelesul noţiunii de sofism şi să se explice în sensul celor reproduse de la pagina 161.
7
Cf.: Irving M. Copi, Informal Logic, Macmillan Publishing Company, New York;
Collier Macmillan Publishers, London, 1986, p. 100
Introducere 17

referinţe la interesul pentru eristică manifestat în antichitate şi în Evul

Mediu. Aceasta într-unul din cele 62 de paragrafe ale cărţii, cel
despre „Eristică şi sofistică“ 8, precum şi în notaţii pasagere ţinînd
de un alt paragraf, dedicat logicii din universităţile medievale, asoci-
ate cu numele lui Adam de Balsham (supranumit Parvipontanus),
al lui Walter Burleigh şi al lui William de Shyreswood 9.
Cam aceeaşi este şi viziunea lui Anton Dumitriu din masiva
Istorie a logicii, publicată pentru prima oară în 1969. Ceea ce aflăm,
din cele 978 de pagini, în format mare, ale ediţiei princeps, cu pri-
vire la sofisme, reprezintă doar 0,008 % din ansamblul expunerii şi
se ordonează în tabelul (2°). După cum se vede, pentru istoricul ro-
mân al disciplinei despre gîndirea corectă, diferendul cu sofismele se
opreşte în secolul al II - lea î. e. n., o dată cu aportul stoicilor !

CREATORI SAU CRI- „PRODUCŢII“ ETALATE,

TICI AI SOFISMELOR SAU CRITICATE DE ACEŞTIA

„un cîine alb şi un cîine negru, fiind amîndoi cîini, un cîine alb
echivalează cu un cîine negru, deci un cîine alb este un cîine ne-
gru“ (un atentat la adresa „calificării“, similar cu jocul cinicului Anti-
stene ?); „un arcaş are puterea de a face să se atingă vîrful unei
a doua săgeţi de coada unei săgeţi trasă mai întîi şi, la fel, poate
Kong - suen
să tragă o săgeată, a treia, al cărei vîrf să atingă coada celei de-a
Long,
doua, şi aşa mai departe, căpătîndu-se o serie neîntreruptă de să-
Huei - tse
geţi, ale căror vîrfuri şi cozi se ating necontenit, astfel încît de la
şi alţii 10
prima la ultima ele ating neîncetat coarda arcului şi parcă nu fac
decît una“ (o versiune chineză a aporiei zenoniene pe aceeaşi temă ?);
„dacă se micşorează o riglă lungă de un picior în fiecare zi cu
jumătate din lungimea ei, [operaţia] nu va fi terminată nici după
zece mii de generaţii“ (o versiune a dihotomiei, de factură eleată ?)

8
William Kneale, Martha Kneale, Dezvoltarea logicii, traducere de Cornel Popa, vol. I,
Editura „Dacia“, Cluj - Napoca, 1974, cap. I, §. 4, pp. 20 - 25. În cuprinsul paragrafului
(la p. 21), ni se oferă un exemplu de sofism preluat din dialogul Euthydemos, al lui Platon
(„acest cîine este tată; acest cîine este al lui; prin urmare, acest cîine este tatăl lui“),
după cum ni se aduce la cunoştinţă că sofişti precum Euthydemos şi Dionisodor evoluează,
în scrierea menţionată a lui Platon, într-un fel „de demonstraţie publică a modului în care
dovedesc cu ajutorul sofismelor astfel de propoziţii paradoxale cum ar fi aceea că ni-
meni nu poate spune o minciună (284 C), că Socrate ştie orice (293 C), sau că tatăl
lui Ctesippus este un cîine (298 C)“. De asemenea, se face referire (după Nopţile atice,
ale lui Aulus Gellius, V, 10) la „povestea tradiţională despre Protagoras şi Eulathlus“.
9
William Kneale, Martha Kneale, loc. cit., pp. 246 - 247 şi 253
10
La p. 17 din Mic tratat de sofistică, Leonard Gavriliu îl mai pomeneşte pe Tang Hsi - tse,
executat – cu un secol înaintea atenianului Socrate ! – pentru vina de a fi formulat propozi-
ţii şi dialoguri deconcertante; pe Huei - tse îl socoteşte unul dintre emulii lui Zenon eleatul,
iar pe Kung - sun Lung îl aşează în linia de gîndire a „modernului“ George Berkeley.
18 MELENTINA TOMA

„JD\J@H –<2DTB@H / al treilea om“ (argumentare evocată de Platon

Kalikles, Prodikos în dialogul Parmenide, iar de Aristotel, în Metafizica; ) „•<J4-
din Keos, Thrasy- FJDXNT< / reciprocum / argumentul reciproc“ 12; ) „dacă cineva
machos din Cal- învaţă pe altul, va avea drept efect ca acela să fie înţelept şi să
cedon, Hippias nu mai fie ignorant; el vrea să nu mai fie ceea ce este; aşadar,
din Elis, Antifon, vrea să-l distrugă“ (sofism redat de Platon în dialogul Euthydem);
Critias şi alţii 11 ) alte sofisme discutate în scrierea menţionată a lui Platon, respectiv
în Respingerile sofistice, ale lui Aristotel 13
TĂGĂDUITORUL / •B@NVF6T< („om [conceptul general] nu este So-
crate; Socrate este om; deci, Socrate nu este Socrate“); NIMENI /
@ÜJ4H („dacă cineva este la Atena, nu este în Megara; în Atena
este un om; deci, nu este un om în Megara“ şi, tot astfel: „ce
sînt eu nu eşti tu; eu sînt om; deci, tu nu eşti om“); DIALELA /
*4V8808@H 8`(@H („unde locuieşte Theon ? acolo unde locuieşte
Dion; unde locuieşte Dion ? acolo unde locuieşte Theon“); SECERI-
Stoicii, ca înverşu-
ŞUL / 2gD\.T< („dacă seceri mîine grîul tău, aceasta nu este nu-
naţi antisofişti, pre-
mai ceva posibil; dacă nu seceri mîine grîul tău, aceasta nu este
ocupaţi de deza-
numai ceva posibil; în orice caz, sau seceri mîine grîul tău, sau
morsarea acestora
nu-l seceri; deci, nu există ceva posibil“); DIFICILUL / –B@D@H sau
crocodilul / 6D@6@*g48\J0H („un crocodil a furat un copil şi pro-
mite tatălui acestuia să i-l dea, dacă ghiceşte ce hotărîre a luat
crocodilul în această privinţă; în caz că tatăl consideră că nu va
primi copilul, se naşte paradoxul: dacă este adevărat că nu i-l dă,
atunci tatăl a ghicit, deci trebuie să i-l dea; dacă i-l dă, atunci
tatăl nu a ghicit, deci nu trebuie să i-l dea“)

2°. Sofismele ( formale şi materiale) menţionate de Anton Dumitriu

în a sa „Istorie a logicii“ din anul 1969

O perspectivă cu totul diferită ne deschide, din nou în spaţiul an-

glo-saxon, George F. Kneller, care – într-o carte despre educaţie în
perspectiva logicii 14, din 1966 – consacră unul dintre paragrafele pri-
11
În dialogul Euthydemos [sau Eristicul], Platon înfăţişează nu mai puţin de 21 de sofisme
pe care, în Respingerile sofistice (cum remarcă Victor Cousin, la p. 357 din vol. IV al
ediţiei franceze a operelor platoniciene, apărut la Paris, în 1827), Aristotel le va reduce la
„formule generale“ (cf.: Gabriel Liiceanu, Lămuriri preliminare la „Euthydemos“, în:
Platon, Opere, vol. III, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 40, no-
tă). În Protagoras [sau Sofiştii], ctitorul Academiei ateniene „denunţă public“ rolul so-
cial şi moral al sofisticii, după cum, prin Gorgias, el va da o replică retoricii contemporane
(cf.: Alexandru Cizec, Notă introductivă la „Gorgias“, în: Platon, Opere, vol. I, ediţia
a II - a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975, p. 275).
12
Citat de către Diogenes Laertios (Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, traducere
românească la Editura Academiei, Bucureşti, 1963, cartea IX, cap. VIII, §. 56, p.
442), drept întîmplare reală din viaţa lui Protagoras, ajuns să se confrunte, la tribunal,
cu fostul său elev Eulatlhos (alias Euatlhus, din relatarea soţilor William şi Martha
Kneale !), din cauza neachitării onorariului promis. Cf.: Anton Dumitriu, Istoria lo-
gicii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969, p. 95
13
Cf.: Anton Dumitriu, op. cit., pp. 95 - 96, 175 - 178
14
George F. Kneller, Logica şi limbajul educaţiei, traducere din engleza americană (după:
G. F: Kneller, Logic and Language of Education, John Willey & Sons, New York,
London, Sydney, 1966), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973, pp. 17 - 22
Introducere 19

mului capitol descrierii a 10 sofisme, alocînd, astfel, 0,02 % din spa-

ţiul întregii expuneri. Un pas cu totul remarcabil înscrie, însă, David
Hackett Fischer, care – într-o carte 15 publicată la New York, în anul
1970 – listează nu mai puţin de 112 erori, pentru ca, în cursul expune-
rii, să omologheze şi să discute mult mai multe tipuri de disfuncţii în ac-
tul confruntării de idei şi al justificării enunţurilor susţinute.
În acelaşi an, 1970, într-o carte publicată la Londra, sub tit-
lul Fallacies, C. L. Hamblin revigorează dezbaterea teoretică asu-
pra sofismelor, iar un deceniu mai tîrziu, în 1980, Howard Kahane
reia discuţia despre natura şi clasificarea erorilor 16.
Să mai amintim că însăşi disciplina legată de modurile aparente ale
raţionării şi ale argumentării pare să-şi reintre în drepturi, de vreme ce,
în 1982, Douglas Walton consacră o Logică a sofismelor 17 ?
La noi, o astfel de poziţie avea să fie susţinută, cu vigoare, de
Ştefan Odobleja, după care logica „este studiul procedeelor prin
care ajungem să definim, să cunoaştem şi să recunoaştem, să
descoperim şi să producem adevăruri şi, în acelaşi timp, ŞTIINŢA
18
DE A CUNOAŞTE, A DESCOPERI ŞI A EVITA ERORILE“ .
După gînditorul panpsihologist, cu implicaţii în zămislirea ciber-
neticii, motivul recuperării „medicinei minţii“ ca parte a logicii inte-
grale este unul foarte simplu: „ca să cunoşti adevărul, trebuie studi-
ată şi antiteza sa“, iar ca atare, „logica este ştiinţa adevărului şi
a neadevărului“ 19, fie el de ordinul erorii, sau al minciunii.

15
David Hackett Fischer, Historian's Fallacies, Harper & Row, Publishers, New York,
1970. Cf.: Irving M. Copi, Informal Logic, 1986, p. 100
16
C. L. Hamblin, Fallacies, „Methuen & Co.“, London, 1970; Howard Kahane, The Na-
ture and Classification of Fallacies, in: J. Anthony Blair and Ralph H. Johnson (eds.),
Informal Logic, „Edgepress“, Inverness, California, 1980. Cf.: Irving M. Copi, loc. cit.
17
Douglas Walton, Argument: The Logic of the Fallacies, McGraw - Hill Ryerson
Limited, Toronto, 1980. Notăm că însuşi autorul prin intermediul căruia luăm cunoş-
tinţă de asemenea preocupări în spaţiul anglo-saxon, Irving M. Copi, consacră un ca-
pitol din Introduction to Logic (1953, repr. 1961, 1968) erorilor informale (ale re-
levanţei şi ale ambiguităţii), iar în Informal Logic (1986) el asigură un consistent
capitol privind erorile în general, descriind, în total, 27 tipuri de sofisme (pentru con-
tabilizarea acestora, cf. şi: Leonard Gavriliu, op. cit., pp. 38 - 39)
18
Ştefan Odobleja, Introducere în logica rezonanţei. Scrieri inedite, cu studiu introductiv şi
note de Alexandru Surdu (îngrijitorul ediţiei), iar cu prefaţă de Constantin Noica, Editura
„Scrisul Românesc“, Craiova, 1984, p. 45. Cf. şi: Leonard Gavriliu, op. cit., p. 45
19
Ştefan Odobleja, loc. cit.
20 MELENTINA TOMA

Pe această linie, mai mult sau mai puţin explicitată, s-a mers
la noi în mai toate manualele de logică 20, între care cele ale lui Al.
Valeriu, Ioan Petrovici şi Ioan F. Buricescu, Ion Didilescu şi
Vasile Pavelcu, Petre Bieltz şi colaboratorii, Ion V. Mesaroşiu,
Petre Botezatu, Teodor Dima 21 şi alţii, pentru ca ea să-şi afle o
pregnantă ilustrare în manualul de Logică generală pentru cei ce se
ucenicesc într-ale filosofiei, apărut sub semnătura universitarilor Te-
odor Dima, Dragan Stoianovici şi Andrei Marga, în 1990.
În pofida unor deficienţe mai mult sau mai puţin „frapante“ 22,
prezentarea la care ne referim este inspirată de convingerea că „erorile
sînt apanajul oricărui capitol de logică, începînd cu noţiunile (ter-
menii) şi judecăţile (propoziţiile) şi încheind cu demonstraţia, aşa
încît este absurd să le scoatem din contextul lor în nişte capitolaşe
prizărite, ca pe nişte corpuri delicte aruncate departe de «locul
faptei», disimulate şi într-o clasificare aparte, artificială“ 23.
Ducînd cel mai departe cercetarea românească în domeniu, Le-
onard Gavriliu descrie, în Micul tratat de sofistică, nu mai puţin
de 53 de specii ale inducerii în eroare, dintre care 6 în orizontul de-
finirii şi al utilizării termenilor, 5 sub semnul transformării nemijlo-
cite a enunţurilor (prin inferenţe imediate operate în chip incorect, că-
rora autorul le spune „sofisme de cabinet“), 11 în orizontul raţio-
nării de tip silogistic, 4 în cazul procesării propoziţiilor compuse (prin
inferenţe defectuoase de tip molecular), 22 în cazul argumentării ili-
cite datorită ignorării tezei ce trebuia apărată sau respinsă (de ele luăm

20
Printre excepţiile de la regulă figurează manualul de Logică pentru clasa a X - a a liceelor pe-
dagogice (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983), datorat lui Petre Bieltz (de
la facultatea bucureşteană de Filosofie) şi Anghelinei Istrate. El va fi criticat post festum, după
reintroducerea logicii la toate profilurile liceale, de către Leonard Gavriliu (op. cit., p. 10)
tocmai pentru că „făcea abstracţie de realitatea cotidiană a raţionamentelor incorecte“.
21
Al. Valeriu, Logica, ediţia a XVIII - a, Editura „Cartea Românească“, Bucureşti,
1940; Ioan Petrovici şi Ioan F. Buricescu, Logica pentru clasa a VII - a, Editura
„Librăria academică, Bucureşti, 1935; Ion Didilescu şi Vasile Pavelcu, Logică, Edi-
tura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981, Petre Bieltz (coord.), Logica, Edi-
tura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994; Ion V. Mesaroşiu, Logica genera-
lă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971; Petre Botezatu, Introducere
în logică, vol. II, Editura „Graphix“, Iaşi, 1994; Teodor Dima, Logică şi argu-
mentare, manual pentru clasa a IX - a, Institutul European, Iaşi, 2000
22
Semnalate, mai apăsat decît era cazul, de către Leonard Gavriliu, în op. cit., pp. 41 - 42
23
Leonard Gavriliu, în op. cit., p. 42
Introducere 21

act în chip de „sofisme ale vieţii cotidiene“), iar 5 în cazul antre-

nării (cu titlu de fundament al deducţiei) a unor propoziţii neadevăra-
te sau chiar a unor enunţuri fără sens (autorul la care ne referim sub-
sumează astfel de mişcări la tot atîtea tipuri de „sofisme majore“).
Criticabilă şi amendabilă asemenea oricărei întreprinderi de acest gen,
prestaţia psiho-logicianului român se înscrie pe direcţia readucerii la nor-
malitate a interesului pentru erorile din actul comunicării, la care atrăgea
atenţia Robert Blanché, în 1973, subliniind că „teoria raţionamentului
corect şi a condiţiilor sale, ceea ce este însuşi obiectul logicii, soli-
cită, în chip natural, drept complement în ordinea negativului, un
studiu al raţionamentelor eronate“ 24. Acestei perspective îi vom subor-
dona cercetarea pe care urmează să o prezentăm pe parcursul a 8 capitole.
Ceea ce am dori să reiasă, mai întîi de toate, din cuprinsul ex-
punerii, este faptul că studiul sofismelor ca erori de argumentare sau
demonstraţie nu angajează judecăţi de valoare asupra sofisticii din anu-
mite orizonturi ale antichităţii, chiar dacă însăşi ideologia sofistică se
cere judecată nuanţat, pentru a regăsi, o dată cu Hegel, rolul istoric
al celor care, în Grecia de dinaintea erei noastre, cel puţin, „au îm-
părtăşit învăţătura în ce priveşte înţelepciunea, ştiinţele în gene-
ral, muzica, matematica etc.“, prin aceasta trezind în rîndul cetăţe-
nilor din polis-ul vechii Elade „nevoia de reflexie“ 25, încurajîn-
du-i să cerceteze, să se exprime elocvent, să fie mai chibzuiţi şi mai
pricepuţi, iar înainte de orice: să recurgă la argumente în legătură
cu problemele abordate, chiar şi atunci cînd acestea „provin din sen-
timent“ şi sînt, ca atare, „sugerate de afectivitate“ 26.

24
Robert Blanché, Le raisonnement, Presses Universitaires de France, Paris, 1973, p. 242
25
Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei, traducere din limba ger-
mană asigurată de D. D. Roşca, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1963, p. 338
26
Ibidem, p. 349. Rezonînd cu bunăvoinţa reieşită din felul în care încadrează Hegel mişca-
rea sofiştilor în devenirea spiritualităţii elene, Vasile Florescu (Retorica şi neoretorica:
geneză, evoluţie, perspective, Editura Academiei, Bucureşti, 1973, p. 34) avea să subli-
nieze, între altele, rolul controversaţilor „maeştri ai înţelepciunii“ în cristalizarea psihologi-
ei şi a lingvisticii, dar, mai ales, în procesarea retoricii, ca „disciplină care însuma, atunci,
şi preocupările gramaticii“. Sofiştilor, aşadar, li se datorează „nu numai erorile, ci şi
meritele acestei discipline vechi de două milenii şi jumătate“, în speţă „preocuparea
pentru corectitudinea denumirii, care va duce la naşterea lexicografiei; [...] preocupa-
rea pentru pronunţarea normată, care se va dezvolta ca ortoepie, precum şi preocupa-
rea pentru raporturile dintre cuvinte în frază, care se va dezvolta ca sintaxă. Toate
aceste capitole ale «artei» care avea să se constituie mult mai tîrziu, gramatica, re-
22 MELENTINA TOMA

Am dori, în al doilea rînd, ca prin cele întreprinse să risipim

cîte ceva din starea de nemulţumire pe care, de-a lungul veacurilor, a
întreţinut-o „caracterul empiric şi cvasi-rapsodic“ al prezentării
greşelilor de raţionament. „Structurarea fermă“, a acestora, „într-
un sistem“ 27, este posibilă, după cum este posibilă „o teorie for-
mală a sofismelor, în acelaşi timp generală şi sinoptică“ 28.
În parte de acord cu Robert Blanché 29 iar, în parte, în pofida
spuselor sale, plecăm de la convingerea că, uneori, sofismele sînt RA-
ŢIONAMENTE ERONATE iar, ca atare, ele sînt antrenate de parcursuri lo-
gic-false (inconsistente sau nevalide) ale raţionării, după cum – alteori
– ele denunţă UTILIZĂRI ERONATE ALE RAŢIONAMENTULUI (caz în care
vorbim de confuzia între tipurile de raţionare, ori de caracterul defectuos
al premiselor de la care pornim în actul raţionării).
„Structura fermă“ pe care o clamează Robert Blanché, la fi-
nele monografiei dedicate raţionamentului, este dată de însăşi struc-
tura operaţiilor logice, ordonate – într-o manieră pe deplin convin-
gătoare – după datele teoriei categoriilor semiotice 30.
Caracterul „logic-formal“ al teoriei sofismelor decurge din
chiar sublinierea Stagiritului, că „respingerea aparentă se produ-

prezintă mijloace de cunoaştere şi comunicare, cărora li se adaugă observaţiile pri-

vind structura părţilor discursului şi mijloacele de argumentare propriu-zise, care fac
ca retorica să nu fie numai o disciplină literară, ci şi una filosofică“. Că argumentele
sofistice „ne înlesnesc să vedem mai bine diferitele sensuri ale cuvîntului şi să înţele-
gem mai bine care sînt asemănările şi diferenţele atît între lucruri, cît şi între cuvin-
te“, după cum „ele sînt folositoare pentru propriile noastre cercetări“ (ajutîndu-ne să
nu cădem în propriile paralogisme !) şi ne facilitează dobîndirea „renumelui de a fi abil
în toate lucrurile şi de a nu fi fără experienţă în nici un domeniu“ admite însuşi Sta-
giritul, în Resp. sof., 16, 175 a (Aristotel, Organon, IV, traducere în limba română şi no-
te de Mircea Florian, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963, p. 324).
27
Robert Blanché, op. cit., p. 242
28
C. L. Hamblin, Fallacies, „Methuen & Co.“, London, p. 193; apud: Robert Blanché,
op. cit., p. 243. Îndoindu-se de revirimentul cu pricina, autorul britanic se pliază pe ver-
dictul părintelui Innocentius Maria Joseph Bocheński, care, în Formale Logik (Karl
Alber Verlag, Freiburg, München, 1956), socoteşte că „nici Aristotel şi nici vreo al-
tă persoană de pînă astăzi n-a reuşit, din punct de vedere al logicii formale, să
înlocuiască în chip veritabil doctrina primitivă din Respingerile sofistice“.
29
Robert Blanché, op. cit., p. 243
30
Cf.: Petru Ioan, Paradigma gramaticalităţii categoriale şi programul logicii integrale,
în: Petru Ioan (coord.), Cunoaştere, eficienţă, acţiune, Editura Politică (colecţia „Ştiinţă
şi Filosofie“), Bucureşti, 1988, pp. 129 - 155; Petru Ioan, Logica „integrală“ în dis-
tincţii, operaţionalizări, definiţii şi exemplificări, vol. I, Editura „Ştefan Lupaşcu“ (co-
lecţia „Universitaria“), Iaşi, 1999; vol. II, în curs de tipărire
Introducere 23

ce în tot atîtea feluri cîte părţi are respingerea adevărată“ 31 şi

atinge maxima aferentă teoriei raţionamentelor corecte, cînd este
vorba de omologarea schemelor invalide după aceleaşi proceduri ca şi
în cazul schemelor logic-valabile. Altminteri, logica nu este doar şti-
inţa formelor şi a structurilor gîndirii, ci şi – dacă nu înainte de toate
– ştiinţa raporturilor dintre forma şi conţinutul gîndirii 32.
Pentru că prezentările seculare se dovedeau „empirice“ şi „rap-
sodice“ în ciuda „eforturilor clasificatorii“ 33, precizăm – în al
treilea rînd – că exerciţiul ordonator la care ne vom supune nu este
de natură să adauge o nouă clasificare a tipurilor de sofisme, con-
curentă cu toate cele de pînă acum. Vrem, dimpotrivă, să punem în
valoare tot ceea ce este meritoriu în clasificările discutate, printr-un
soi de abordare ecumenică. Pornind de la modelul situaţiilor de comu-
nicare, aprofundat de Petru Ioan în volumul Educaţie şi creaţie în
perspectiva unei logici situaţionale 34, vom schiţa o paradigmă simi-
lară pentru „situaţiile de inducere în eroare“, iar polii sau coordo-
natele acesteia ne vor orienta către familii şi subfamilii de sofisme. Re-
zultatul de ansamblu va fi o tipologie deschisă pentru tipurile de ar-
ticulări defectuoase ale actului de întemeiere logică a enunţurilor.
În măsura în care modelul situaţiilor de inducere în eroare
este unul SEMIO-LOGIC, în inventarul pe care-l propunem va fi loc: )
(1) şi pentru greşelile care ţin „de întrebuinţarea cuvintelor“ 35, şi
pentru cele care „se sprijină pe ceva în afară de limbaj“ 36; ) (2)
şi pentru cele care decurg din ARGUMENTAREA PROPRIU-ZISĂ, şi pen-
tru cele antrenate în COMBATERE, ca act de respingere a tezei preopi-
31
Resp. sof., 8, 169 b; Organon, IV, 1963, p. 297
32
Cf.: Petru Ioan, Orizonturi logice. Deschideri şi resemnificări în universul actual al
formalismelor (§. 3. 3. 4: „Primatul structurii şi dialectica logicii existente“), Editura Di-
dactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, pp. 228 - 239. În concepţia autorului (op. cit., p.
232), logica „este ştiinţa raporturilor complexe şi multiple între forme şi conţinuturi
de gîndire“. În nota ce însoţeşte definiţia citată, Petru Ioan trimite la mai multe abordări
călăuzite de o asemenea înţelegere a disciplinei. Este vorba de studiul privind Implicaţia lo-
gică şi contrafactualii (în: „Revista de filosofie“, 5, 1978, pp. 573 - 583); de cel care se
referă la Normele formale ale adevărului (în volumul coordonat de Petre Botezatu: Ade-
văruri despre adevăr, Editura „Junimea“, Iaşi, 1981, pp. 219 - 315) etc.
33
Robert Blanché, op. cit., p. 242
34
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, pp. 72 - 144
35
Resp. sof., 1, 165 a, în: Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 269
36
Resp. sof., 4, 165 b, în: loc. cit., p. 273
24 MELENTINA TOMA

nentului; ) (3) şi pentru cele ţinînd de ARGUMENTAREA stricto sen-

su, ca intervenţie desfăşurată în limitele opinabilului, urmărind per-
suadarea interlocutorului sau a auditorului, şi pentru cele afectînd
DEMONSTRAŢIA, ca strategie de întemeiere în orizontul adevărului şi al
obţinerii convingerii; ) (4) şi pentru cele iscate prin însăşi arhitec-
tonica argumentării, şi pentru cele datorate intervenientului, ca utili-
zator (nu întotdeauna cu bună credinţă !) de strategii persuasive 37.
Animată de idealul LOGICII INTEGRALE, cercetarea de care ne
grăbim să dăm seamă – prin derularea capitolelor preconizate – va
fi mai puţin receptivă la distincţii precum cea operată încă din antichi-
tate, între PARALOGISME şi SOFISME 38, ori cea la care ne opresc au-
tori ţinînd de vremuri mai recente, prin disocierea între greşelile de
logică (mai mult sau mai puţin formală !) şi cele de retorică 39.
Va conta, în schimb, o distincţie cum este aceea percepută foar-
te clar – pe urmele Stagiritului – de către Henry Aldrich 40, în seco-
lul al XVII - lea, între paralogismele propriu-zise (numite erori for-
male 41), ca raţionamente rău articulate, şi greşelile adversarului, da-
că nu şi cele ale propunătorului, ca iniţiator al argumentării.

37
La această din urmă disociere ne reţin observaţiile lui Aristotel, din Topica (VIII, 11,
161 a -162 a, Organon, IV, 1963, pp. 245 - 250. „Uneori – ne sfătuieşte Stagiritul
– este necesar să atacăm personal pe întrebător, nu teza sa, cînd întrebătorul se
foloseşte cu rea-credinţă de tot ceea ce este contrar respondentului, căci, prin
astfel de dificultăţi fără rost, discuţiile, din dialectice, devin eristice“ (Topica,
VIII, 11, 161 a, Organon, IV, 1963, p. 245).
38
După Immanuel Kant (Logica generală, traducere, studiu introductiv, note şi index de
Alexandru Surdu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 186) raţio-
namentul înşelător – să-i spunem, o dată cu Robert Blanché (op. cit., p. 245) ILOGISM
– este „raţionamentul care este fals după formă, chiar dacă are aparenţa unui ra-
ţionament corect pentru sine“. Un astfel de raţionament „este un PARALOGISM, dacă
prin el ne înşelăm pe noi înşine, sau un sofism, dacă prin el încercăm în mod in-
tenţionat să-i înşelăm pe alţii“. Pentru o discuţie mai „aprofundată“, cf.: Leonard Ga-
vriliu, op. cit., cap. II („Paralogisme şi sofisme. Tipologie“), pp. 24 - 46.
39
De această împrejurare s-au lăsat cîştigaţi, mai mult decît era cazul, promotorii neore-
toricii, Chaïm Perelman şi Lucie Olbrechts Tyteca, în: La nouvelle rhétorique.
Traité de l'argumentation, vol. I, Presses Universitaires de France, Paris, 1958,
pp. 150, 151 şi 153. Cf. şi: Robert Blanché, op. cit., p. 249
40
Henry Aldrich, Artis logicae compendium, 1691, réed. par H. Mansel, Oxford,
1849. Cf.: Robert Blanché, op. cit., pp. 248 - 249
41
Nu numai de către Richard Whately (prin Elements of Logic, 1826, cartea a III - a),
cum lasă să se înţeleagă Robert Blanché (în: op. cit., p. 249), poate şi datorită opi-
niei exprimate de către C. L. Hamblin (în: op. cit., p. 195)
 Capitolul 1: TIPOLOGII
„ZECIMALE“ ÎN CÎMPUL ERORILOR
DE GÎNDIRE ŞI AL CELOR DE LIMBAJ

Problema erorii în gîndire şi în exprimare a fost abordată atît pe

terenul logicii, cît şi dintr-o perspectivă mai largă, precum este cea a
filosofiei, în legătură cu problema cunoaşterii.
În tentativa de sistematizare a situaţiilor de eşec logico -discursiv,
s-au acumulat, de-a lungul veacurilor, numeroase tipologii, deficitare,
în măsura în care sînt mutual-convergente şi principial-incomplete.
Unele încercări de sistematizare oferă doar delimitări primare
(ca la Aristotel, la autorii Logicii de la Port Royal, la arhiepiscopul
Richard Whately şi aşa mai departe), înăuntrul acestora procedîndu-se
rapsodic, prin simplă enumerare. Alte „clasificări“ duc ceva mai de-
parte efortul sistematizator, repartizînd sofismele pe specii şi pe genuri
intermediare, dar nici pînă astăzi nu dispunem de o perspectivă edifica-
toare asupra „complementului în negativ“ 1 al teoriei raţionamentului
corect şi, în genere, ne lipseşte o replică ptesmatologică 2 a teoriei
operaţiilor constructive cu care se identifică logica în stadiul cercetării
transdisciplinare şi al utilizării generalizate a inteligenţei artificiale.

1.1. TIPOLOGII ALE ERORILOR LOGICE,

CU BAZĂ DE PORNIRE DIHOTOMICĂ

1.1.1. Prima tipologie a erorilor logice, cu bază dihotomică, este

cea datorată lui Aristotel, iar ea se fundamentează pe două surse ale
eşecului în comunicare, sau, cum se exprimă gînditorul antic, pe două
grupe de RESPINGERI ILUZORII (şi de combateri improprii). Unele
sofisme se sprijină pe limbaj. Ele sînt, cum vor spune medievalii, FAL-

1
Robert Blanché, Le raisonnement, Presses Universitaires de France, Paris, 1973, p. 242
2
Relativă la „greşelile“ din exerciţiul gîndirii şi al interlocuţiei. După Leonard Gavriliu
(Mic tratat de sofistică, Editura „Iri“, Bucureşti, 1996, p. 25), ne lipseşte o nosologie
şi o etiologie a judecăţilor şi a raţionamentelor defecte.
26 MELENTINA TOMA

LACIAE IN DICTIONE (omonimia, amfibolia, compoziţia, diviziunea,

accentul eronat şi confuzia iscată de forma limbajului).
Alte disfuncţii analizate de logicieni sînt sofisme din afara
limbajului – respectiv FALLACIAE EXTRA DICTIONEM (precum sofis-
mul ce se sprijină pe confuzia între accident şi propriu; cel care mi-
zează pe confundarea absolutului cu relativul; eludarea tezei în
discuţie, sau IGNORATIO ELENCHI; postularea concluziei, sau PETI-
TIO PRINCIPII; falsa consecinţă, respectiv FALLACIA CONSEQUENTIS;
NON CAUSA PRO CAUSA, sau falsa cauză; întrebarea multiplă, sau
FALLACIA PLURIUM INTERROGATIONUM UT UNIUS).
De la autorul antic aflăm, indirect, care este valoarea acestei cla-
sificări a sofismelor, ca ilogisme: „este absurdă presupunerea că unele
argumente se referă la cuvinte, iar altele la gîndire şi, deci, că ele
nu sînt identice“. Nuanţarea constă în faptul că, în argumentare, con-
fruntarea este mai mult verbală, cînd sînt în joc mai multe sensuri, pentru
aceeaşi expresie, iar disputa este preponderent la nivel de idei, cînd există
sensuri unice. „Nu înseamnă oare – se întreabă, nu doar retoric, primul
mare logician al umanităţii – că discuţia nu se referă la gîndirea res-
pondentului, dacă el însuşi, fiind întrebat, nu se întrebuinţează cuvîn-
tul în sensul acordat de cel ce este întrebat ? Aceasta înseamnă că

Sofisme (formale) Sofisme „DIN AFARA LIMBAJULUI“ (produse din con-

SPRIJINITE PE LIMBAJ fuzii în ce priveşte conţinutul sau materia limbajului)

(1) omonimia, ca ambiguitate, (1) accidentul: identificarea accidentului cu propriul unui

sau echivoc la nivelul cuvîntului:
AEQUIVOCATIO; (2) amfibolia −
echivocul propoziţiei şi al frazei:
AMFIBOLOGIA; (3) compoziţia:
compunerea, combinarea, sau
unirea cuvintelor ce trebuie sepa-
rate: COMPOSITIO; (4) diviziu-
nea − despărţirea cuvintelor ce
trebuie luate împreună: DIVI-
SIO; (5) accentul: ACCENTUS,
ţinînd de aspiraţie, de accentul
prosodic al silabelor etc.; (6)
confuzia enunţării produsă de
asemănarea pe linia formei de
exprimare: FIGURA DICTIONIS
termen din structura raţionamentului; (2) confundarea sen-
sului relativ cu sensul absolut: A DICTO SECUNDUM QUID
AD DICTUM SIMPLICITER − o expresie este luată cînd în sens
absolut, cînd în sens relativ; (3) ignorarea chestiunii, a
tezei, sau a subiectului în discuţie: IGNORATIO ELENCHI;
(4) postularea concluziei, sau a principiului (PETITIO
PRINCIPII ), respectiv cercul vicios (circulus in demon-
strando): se ia ca dovedit ceea ce este de dovedit; (5) falsa
consecinţă: FALLACIA CONSEQUENTIS − se presupune că ra-
portul de consecuţie poate fi răsturnat; (6) falsa cauză (NON
CAUSA PRO CAUSA , respectiv POST HOC ERGO PROPTER
HOC), cînd se ia drept cauză, sau raţiune ceea ce nu este o
cauză; (7) întrebarea multiplă (FALLACIA PLURIUM INTER-
ROGATIONUM UT UNIUS), respectiv reunirea mai multor
chestiuni (întrebări) într-una singură

3°. Erori dinăuntrul şi dinafara limbajului, în inventarul

lui Aristotel (din „Respingerile sofistice“)
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 27

discuţia se referă la cuvînt. Dimpotrivă, discuţia se referă la gîndire

dacă cuvintele sînt luate în sensul pe care l-a admis respondentul“ 3.
Pentru a nu lăsa nici un dubiu, analistul gîndirii maliţioase şi defectu-
oase ne asigură că „nu există un anumit gen de argumente care se re-
feră la gîndire, dar există unele argumente care se referă la cuvin-
te“ 4. După încercarea didactică, de a găsi sursa erorii în limbaj, sau în
afara acestuia, Aristotel precizează că „toate felurile de respingeri“, la
care s-a referit, „pot fi raportate la ignorarea definiţiei respingerii“. El
admite că toate sofismele se reduc la ELUDAREA TEZEI DEZBĂTUTE (ignora-
tio elenchi), prin neglijarea regulilor respingerii (refutării) autentice.
RESPINGEREA (respectiv COMBATEREA, sau REFUTAREA) este
silogismul contradicţiei. Sofismele rezultă din ignorarea regulilor si-
logismului contradicţiei: cazul argumentului care, sau nu este un ade-
vărat silogism, adică nu asigură o concluzie, sau nu asigură concluzia
contradictorie cerută de respingerea adevărată. Astfel, omonimia, am-
fibolia sau forma (confuză a) limbajului sînt sofisme în care întrebă-
torul nu ia sensul propoziţiei la fel ca respondentul; compoziţia, divi-
ziunea şi accentul conţin aceeaşi situaţie: expresia generatoare de
eroare are sensuri diferite pentru întrebător şi pentru respondent.
Prin urmare, tipurile de pseudo-argumentare enumerate nu reprezintă
veritabile respingeri, întrucît ele ignoră contradicţia, iar „definiţia silogis-
mului este aceeaşi ca şi definiţia respingerii, cu adaosul la aceasta
a contradicţiei. Căci respingerea este silogismul contradicţiei“. La
rîndul lor, erorile DIN AFARA LIMBAJULUI sînt şi ele forme de ignoratio
elenchi. Cînd respingerea se sprijină pe accident, ea nu este o respingere,
întrucît, dacă „accidentul nu permite un silogism, nu permite nici o
respingere“ 5. La rîndul lor, argumentele ce se bazează pe confuzia dintre
sensul absolut şi sensul relativ al cuvintelor reprezintă ignoratio elen-
chi, pentru că afirmaţia şi negaţia nu se aplică la acelaşi lucru.
PETITIO PRINCIPII şi falsa cauză sînt, în mod evident, igno-
ratio elenchi, după cum subliniază Aristotel.
De asemenea, cînd se dă un singur răspuns la mai multe între-
bări, se realizează o ignorare a respingerii. Astfel, sofismele limba-
3
Resp. sof., 10, 170 b, în: Aristotel, Organon, IV, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1963, p. 300
4
Resp. sof., 10, 171 a; Ibidem, p. 304
5
Resp. sof., 6, 168 a; Ibidem, pp. 287 - 288
28 MELENTINA TOMA

jului ignoră contradicţia, fiind false contradicţii; sofismele din

afara limbajului ignoră silogismul, fiind false silogisme.
Deşi meritorie, încercarea inaugurală trecută în revistă este mult
prea restrictivă, vizînd doar respingerile sofistice, în comparaţie cu vo-
lumul uriaş de muncă acordat de către acelaşi gînditor dialecticii, în de-
pistarea cît mai multor nuanţe care concură la descoperirea şi la impune-
rea adevărului, prin colaborarea dintre propunător şi respondent.
Caracterul incomplet al tabloului sofismelor, oferit de Aristotel,
iese şi mai bine în evidenţă dacă îl raportăm la întregul Organon.
Restrîngerea universului de cercetare poate fi justificată de aten-
ţia specială ce trebuia acordată sofismelor, într-o perioadă în care eris-
tica se bucura de o amploare deosebită. Pe de altă parte, este posibil
ca Aristotel să nu fi considerat necesară o detaliere, de vreme ce,
corelativ, direct sau indirect, întreaga operă logică, urmărind evidenţi-
erea normelor formale ale gîndirii şi ale exprimării acesteia prin dis-
curs (de la elaborarea noţiunilor, pînă la raţionament), atrage atenţia
inclusiv asupra erorilor ce decurg din nerespectarea acestor norme.
Aceeaşi observaţie este valabilă cu referire la preocupările Sta-
giritului din domeniul dialecticii (sau al topicii).
În secţiunea „Despre practica dialecticii şi practica în dialectică“,
din Topica, preocupat de regulile unei corecte argumentări, în trans-
formarea opiniei altuia, Aristotel lasă să se întrevadă şi abaterile posi-
bile, ceea ce reprezintă o întregire a tabloului prezentat. Vorbind des-
pre tehnici de ascundere a cursului argumentării (discontinuitatea
ordonării premiselor; concluzie neclară; recursul la opinia autorităţii;
folosirea de comparaţii şi diluarea discursului), Stagiritul completează
tabloul cu dimensiunea pragmatică a introducerii ambiguităţii. Acest
din urmă aspect reprezintă o importantă sursă de eroare.
După Aristotel, „este indicat să prelungim argumentarea, inter-
calînd lucruri fără semnificaţie pentru discuţie, aşa cum fac pseu-
dografii [cei ce desenează false figuri, n. n., M. T.]. Căci, dacă îngră-
mădim multe consideraţii nu se mai ştie unde se află eroarea“ 6.
Aceeaşi dimensiune pragmatică (prezentă în tabloul expus doar
ca intenţionalitate, prin reducerea erorilor la ignoratio elenchi), apare
6
Topica, VIII, 1, 157 a, în: Aristotel, Organon, IV, 1963, pp. 227 - 228
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 29

mai nuanţat în trei din cele patru feluri de a împiedica dobîndirea unei
concluzii: ) (1) făcînd obiecţii întrebătorului, prin care, chiar dacă
raţionamentul nu este corectat, întrebătorul nu poate argumenta mai
departe; ) (2) obiectînd cu privire la întrebările avansate de propu-
nător; ) (3) obiectînd cu privire la timpul rezervat discuţiei.
După Aristotel, cele trei situaţii discursive sînt tot atîtea mijloace
de a ţine pe loc argumentarea, respectiv disputa de idei.
În cazul ilustrat, nu se mai ignoră nici contradicţia, nici re-
gulile silogismului, ci este mutată discuţia în alt univers, schimbîn-
du-i-se obiectul, procedeul pragmatic fiind evident.
Referitor la petitio principii, Aristotel precizează că o astfel de
eroare, la nivelul argumentării, se realizează în cinci feluri 7: ) (1) pos-
tulînd tocmai ceea ce este de dovedit; ) (2) postulînd în sens universal
ceea ce este nevoie să fie dovedit particular; ) (3) luînd în sens particu-
lar ceea ce era demonstrat în sens universal; ) (4) postulînd problema în
mod divizat; ) (5) postulînd unul din două lucruri ce se presupun reciproc.
Pe ultimele două situaţii le regăsim în tabloul prezentat, sub chipul
contrastului dintre relativ şi absolut, respectiv sub forma opoziţiei dintre
diviziune şi compunere, numai că referirea se face la concluzie.
Cu privire la fundamentul argumentării (respectiv al inferenţei şi
al demonstraţiei !), Aristotel identifică 5 tipuri de PETITIO DE CON-
8
TRARI , adică de acceptare a premiselor incompatibile: ) (1) postu-
larea afirmaţiilor şi negaţiilor opuse; ) (2) admiterea că unul şi ace-
laşi lucru este şi bun şi rău; ) (3) admiterea universalului şi apoi pos-
tularea contradictoriei referitoare la particular; ) (4) admiterea unei
propoziţii, apoi postularea antitezei acesteia; ) (5) postularea contra-
rei concluziei care rezultă necesar din premisele admise de adversar.
Avînd în vedere bogăţia de nuanţe (legate de comiterea erorilor)
din cartea a VIII - a a Topicii („Despre practica dialecticii şi practica
în dialectică“), s-ar putea spune că Aristotel, prin tabloul erorilor din
Respingerile sofistice, a extras din dialectică ceea ce era mai aproape
de logica formală, ca pretenţie de desăvîrşire, dar că, la nivel dialectic,
neglijînd cerinţele strict-formale, ce ar fi condus la o întreagă clasă de

7
Idem, VIII, 13, 162 b, 163 a, în: loc. cit., p. 253
8
Topica, VIII, 13, 163 a, în: Aristotel, Organon, IV, 1963, pp. 253 - 254
30 MELENTINA TOMA

erori (preocuparea pentru ERORILE STRICT-FORMALE fiind prezentă

în pasajele care se referă la operaţiile logice), el a expus sintetic doar
ceea ce suporta comparaţie cu raţionamentul corect, eliminînd nume-
roase aspecte vii, dar şi ferindu-se de părăsirea terenului dialectic.
Revenind la clasificarea sofismelor, observăm că, în ciuda ele-
mentului unificator asigurat prin ignorarea respingerii (respectiv prin
ignorarea silogismului, sau prin ignorarea contradicţiei !), ea as-
cunde o mare varietate de dificultăţi ( şi de erori) logice.
Dacă împărţirea este dihotomică şi exhaustivă, cea de a doua grupă
(erori din afara limbajului) este prea restrictivă, întrucît lipsesc erorile
strict-logice (reprezentate doar de conversiunea vicioasă a implicaţiei) şi
prea largă, în cazul în care această a doua grupă vizează aspectul material,
deoarece aici sînt reunite: ) (1) erori de tehnică a argumentării; ) (2)
erori pragmatice (IGNORATIO ELENCHI, cercul vicios); ) (3) erori de pro-
cedeu, potenţate de schematizarea improprie a conţinutului, sau a materiei
argumentului (falsa consecinţă); ) (4) erori legate exclusiv de conţinut
(falsa cauză, respectiv reunirea mai multor chestiuni într-una singură).
Prima grupă aristotelică este, de asemenea, insuficient-nuanţată, întrucît
compoziţia şi diviziunea ascund într-o proporţie mai mare prezenţa in-
terlocutorului şi procedeul de lucru, spre deosebire de omonimie şi am-
fibolie, care sînt generatoare de confuzii într-o manieră mai neutră.
Avînd în vedere faptul că Aristotel face inventarul RESPINGERI-
LOR SOFISTICE (mai exact, al traseelor combaterii, ca argumentare ne-
gativă) pentru a arăta în ce manieră interlocutorul se depărtează de silo-
gismul contradicţiei şi ţinînd cont de faptul că sofismele din afara lim-
bajului sînt considerate ca fiind cele ce ignoră silogismul (primele igno-
rînd contradicţia), este cu atît mai curioasă absenţa erorilor formale din a
doua grupă a cazurilor de impas logic în comunicare.
În ceea ce priveşte prima grupă de sofisme, considerate drept
manifestări ale ignorării contradicţiei, lipseşte o tratare diferenţiată
a celor două direcţii de manifestare a erorii (pe fondul comun al co-
rectitudinii formale a raţionamentului): din punct de vedere formal:
) (1) concluzia unui raţionament poate fi adevărată, dar necontra-
dictorie cu teza căreia i se adresa argumentul; ) (2) ea poate fi con-
tradictorie (adică, susţinută de un raţionament corect din punct de
vedere formal), dar neîntemeiată din punct de vedere material.
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 31

Prin precizările făcute pe parcurs, reiese că tipologia lui Aristo-

tel nu este exhaustivă după criteriul ignorării respingerii, căci „cauza
falsei respingeri stă sau în silogism, sau în contradicţie, iar cîte-
odată în amîndouă“. Lipsesc, astfel, tipurile de erori din cea de a
treia categorie, acestea fiind ilustrate la întîmplare, fără preocuparea
de a le enumera şi defini, într-un fel sau altul. Cum observă Leonard
Gavriliu, „clasificarea lui Aristotel, deşi completată de el cu so-
lecismele [sau barbarismele, n. n., M. T. !] şi cu ceea ce numeşte
«pură vorbărie», este departe de a epuiza raţionamentele falaci-
oase, pentru ca, pe de altă parte, să păcătuiască prin lipsa unui
fundament al diviziunii întru totul inatacabil“ 9.
Distincţia aristotelică între sofisme „datorate limbajului“ şi so-
fisme „ce implică altceva decît limbajul“ va deveni un leitmotiv
pentru analiştii discursului şi prezentatorii problematicii argumentării.
În orizontul la care ne referim, dihotomia în atenţie revine, cel mai
adesea, sub chipul distincţiei dintre sofisme „materiale“ şi sofisme „for-
male“ (sau logice), dar vom avea posibilitatea să evocăm şi resurecţii
inedite ale pomenitei distincţii de ordin dihotomic.
1.1.2. Devenită loc comun în expunerile dedicate teoriei raţio-
namentului şi teoriei demonstraţiei, distincţia aristotelică dintre erori
IN DICTIONE şi erori EXTRA DICTIONEM (iar într-o caracterizare po-
zitivă a grupei secunde 10, distincţia dintre erori IN DICTIONE şi
erori IN RE) se va perpetua 11, prin distincţia dintre „invaliditatea
12
FORMALĂ“ şi „invaliditatea MATERIALĂ“ a argumentelor (sau a ra-
ţionamentelor), respectiv prin dihotomia „erori FORMALE“ şi erori
„MATERIALE“ 13, consemnată de Simion Bărnuţiu, prin disocierea
între „erori LOGICE“ şi „erori METAFIZICE“.
9
Leonard Gavriliu, op. cit., p. 23
10
Ce nu a putut fi acceptată, pe motiv că şi sofismele in dictione depind de conţinutul argu-
mentelor. Cf. H. W. B. Joseph, An Introduction to Logic, 1906, 2 nd ed., Clarendon
Press, Oxford, 1916, repr. 1967, p. 575
11
Nu fără împotrivirea unor autori, precum Richard Whately (Elements of Logic, ch.
III, London, 1826; J. W. Parker and Sons, New York, 1854), sau Horace Willi-
am Brindley Joseph (op. cit., p. 577)
12
Distincţia cu pricina se regăseşte, între alţii, la Milton Fisk, în: A Modern Formal Logic,
Prentice - Hill, Englewood Cliffs, New Jersey, 1964, p. 20
13
Simion Bărnuţiu, Psihologia empirică şi logica, Tiparul Tribunei Române, Iaşi, 1871,
p. 185. Tipurile menţionate de inducere în eroare completează, în inventarul autorului ro-
mân, erorile simţurilor, pe cele ale memoriei, ale imaginaţiei, ale limbajului etc.
32 MELENTINA TOMA

În tabelul (4°), o reproducem aşa cum apare într-unul dintre ma-

nuale de Logică pentru liceul 14 românesc: este vorba de manualul re-
alizat prin colaborarea lui Ioan Petrovici cu Ioan F. Buricescu. În
buna tradiţie a predecesorilor, autorii români o motivează în legătură cu
sursa disfuncţiilor respective: într-un caz „nerespectarea regulilor for-
male şi generale ale silogismului“; în celălalt caz, afectarea „fon-
dului însuşi de idei cuprinse în premise şi în concluzie“.

Sofisme FORMALE Sofisme MATERIALE

(1) fallacia falsi medii: împătri-
rea termenilor (quaternio termi-
norum); (2) silogism cu ambele
premise particulare, sau cu am-
bele premise negative; (3) silo-
gism cu concluzie generală, cînd
o premisă este particulară, res-
pectiv cu o concluzie afirmativă,
cînd o premisă este negativă
(1) error fundamentalis, în cazul argumentării ce
porneşte de la o premisă falsă; (2) ignoratio elen-
chi: ignorarea chestiunii ce se află în discuţie; (3)
petitio principii, respectiv circulus in demonstran-
do şi circulus in probando, sau cercul vicios: ad-
miterea ca demonstrat a unui adevăr ce are nevoie de
adevărul concluziei; (4) sofismul accidentului: afec-
tarea unei premise a silogismului cu un amănunt (ac-
cident) ce nu apare în cealaltă premisă

4°. Erori formale şi erori materiale, în inventarul

lui Ioan Petrovici şi Ioan F. Buricescu

1.1.3. Definind logica drept „studiul metodelor şi al principiilor

utilizate spre a distinge raţionamentul corect de cel incorect“, Irving
M. Copi face o ierarhizare a erorilor, sau a sofismelor, ţinînd cont şi de di-
mensiunea semantico-pragmatică a exprimării argumentelor. Autorul an-
glo-saxon inventariază erorile derivate din abaterea de la forma validă
a silogismului, pe care le numeşte – cum altfel decît sofisme – FORMALE.
El prezintă, de asemenea, sofismele INFORMALE, pe care le socoteşte
drept „erori de raţionament în care putem cădea fie din cauza negli-
jenţei şi neatenţiei faţă de subiectul discutat, fie din cauza unor am-
biguităţi ale limbajului folosit pentru formularea raţionamentului“ 15.
Graţie modificărilor semnalate, tabloul sofismelor FORMALE de-
păşeşte cadrul tradiţional al disfuncţiilor silogismului, fără a cuprinde
14
Ioan Petrovici şi Ioan F. Buricescu, Logica (manual pentru uzul elevilor de liceu), Editura
„Librăria Academică“, Bucureşti, 1935, pp. 159 - 169
15
Irving M. Copi, Introduction to Logic, The Macmillan Company, New York; Collier - Mac-
millan Limited, London, 1968, pp. 3, 60. Autorul american, abordează în capitole diferite
cele două categorii de erori, pentru ca, într-un volum ulterior (Informal Logic, Macmillan
Publishing Company, New York; Collier - Macmillan Publishers, London, 1986), să prezinte
cîteva „aşa-numite «sofisme formale»“ în finalul capitolului despre „Sofisme“ în general.
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 33

inferenţele imediate. În schimb, erorile care derivă din încălcarea ope-

raţiilor logice cu noţiuni nu sînt tratate sistematic.
Cu sofismele INFORMALE, autorul anglo-saxon coboară pe dome-
niul argumentării, expunînd argumente de tipul celui privitor la persoană
(ad hominem), al celui incriminînd eludarea chestiunii (ignoratio elen-
chi) şi postularea, sau anticiparea concluziei (petitio principii), respec-
tiv erorile sau greşelile de raţionament care îşi au cauza în limbaj (echi-
vocul prin omonimie, amfibolia şi aşa mai departe).
Sofismele informale ALE RELEVANŢEI ilustrează sursa prepon-
derent-pragmatică a erorii, intenţionalitatea celui ce argumentează,
fixată la nivelul procedeului. În ansamblul lor, sofismele informale

(1) în legătură cu împătrirea termenilor; (2) în legătură cu

nedistribuirea termenului mediu; (3) în legătură cu distribuirea
referitoare
ilicită (a termenului minor, respectiv a termenului major); (4)
la silogismul
în legătură cu obţinerea unei concluzii din premise negative;
CATEGORIC
Sofisme (5) în legătură cu obţinerea unei concluzii afirmative din
FORMALE
premise negative; (6) sofismul asumpţiei existenţiale
referitoare (1) în legătură cu afirmarea consecventului, în modul de
la silogismul inferenţă categorico-ipotetică PONENDO-PONENS; (2) în le-
DISJUNCTIV- gătură cu negarea antecedentului, în modul categorico-i-
-IPOTETIC potetic TOLLENDO-TOLLENS
(1) sofismul prin apel: la forţă, la abuz, la circumstanţă, la igno-
ale ranţă, la sărăcie, la mulţime, la autoritate, la accident, la gene-
Sofisme RELEVANŢEI ralizarea pripită, la falsa cauză, la întrebarea multiplă; (2) PETI-
TIO PRINCIPII; (3) IGNORATIO ELENCHI; (4) întrebarea complexă
INFORMALE
ale datorate echivocului (la nivelul cuvîntului), amfiboliei, ac-
AMBIGUITĂŢII centului (greşit), compunerii, diviziunii

5°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor) logice, cu o bază

de pornire dihotomică, după Irving M. Copi

unifică latura semantică şi pragmatică a argumentării, în timp ce so-

fismele formale nu epuizează abaterile de la regulile corectei operări
cu noţiuni şi cu enunţuri. Irving M. Copi are, totuşi, meritul de a fi
surprins faptul că intenţia subiectului şi limbajul în care el comunică
se situează pe terenul logicii. Ceea ce neglijează, însă, autorul în
atenţie, este conţinutul exprimării, ca sursă de eroare.
1.1.4. Un reflex al clasificării erorilor pornind de la o bază diho-
tomică (sau binară) se regăseşte în manualul de Logică aflat, pînă nu
demult, la dispoziţia elevilor din liceul românesc.
34 MELENTINA TOMA

În capitolul despre impasurile din argumentare şi din demon-

straţie, Mircea Dumitru 16 consideră că preocuparea de bază a logicii
este „stabilirea principiilor şi a condiţiilor care guvernează co-
rectitudinea argumentelor sau a raţionamentelor şi a altor ope-
raţii logice“, încît „nerespectarea acestor principii produce erori
de raţionare pe care logicienii le numesc «sofisme»“.
Asemenea lui Robert Blanché 17 şi multor altora, autorul român
la care facem referire menţine distincţia clasică dintre SOFISME şi PARA-
LOGISME. Aflăm, de această dată, că deosebirea se concretizează în
„prezenţa sau absenţa intenţiei celui care comite eroarea“, după
cum ni se atrage atenţia asupra faptului că ambele tipuri de sofisme sînt
„argumente incorecte din punct de vedere logic“.

distribuite pe tot parcursul expunerii operaţiilor logice constructive

ale
echivocaţia; amfibolia; accentul; diviziunea; compoziţia
ambiguităţii
Sofisme
FORMALE
ale argumentul circular; expresiile circulare; întrebarea com-
circularităţii plexă; afirmarea repetată

ale supoziţiei bifurcaţia; falsa dilemă (datorită premiselor incomplete, ori

irelevante); compoziţia; diviziunea; inconsistenţa
neîntemeiate

argumentum AD HOMINEM (de tipul abuziv; de tipul circum-

stanţial; de tipul „şi tu“); argumentum AD IGNORANTIAM;
ale (i)rele-
argumentum AD VERECUNDIAM; argumentum AD POPULUM;
vanţei
argumentum AD MISERICORDIAM; argumentum AD BACULUM
Sofisme
(numit şi argumentum baculinum) etc.
INFORMALE
generaliazarea pripită; cauza falsă (POST HOC, ERGO PROP-
ale insuficien-
TER HOC, efecte reciproce, confundarea cauzei şi a condi-
tei dovediri
ţiei, confundarea cauzei şi a efectului)

6°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor), cu bază de

pornire dihotomică, după Mircea Dumitru

În opinia autorului pe care îl urmărim, un argument este sofis-

tic dacă „premisele sale nu oferă un temei suficient pentru a
susţine concluzia“ sau teza aflată în discuţie. În cazul raţionamente-

16
Mircea Dumitru, capitolul „Sofisme“, în: Petre Bieltz (coord.), Logica, Editura Didacti-
că şi Pedagogică , Bucureşti, 1994, p. 106
17
Robert Blanché, op. cit., p. 245
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 35

lor (sau al argumentelor) deductive, nevaliditatea constituie „cau-

za pentru care premisele adevărate nu susţin concluzia“ .
Mircea Dumitru numeşte sofisme formale argumentele „ca-
re sînt incorecte pentru că încalcă principiile formale ale validi-
tăţii“, neexaminîndu-le ca atare, întrucît consideră că ele au fost ilus-
trate o dată cu operaţiile logice prezentate pe parcurs.
Autorul prezentării se preocupă, în schimb, de „sofismele informa-
le“, cele datorate „altor motive decît cele formale (nevaliditatea)“.
În inventarul de care ne ocupăm, sînt cuprinse cinci tipuri de so-
fisme (sau erori logice) informale: ) (1) ale AMBIGUITĂŢII, ca sofisme
de limbaj, ce se produc „datorită folosirii greşite a termenilor limba-
jului“; ) (2) ale CIRCULARITĂŢII, produse prin „presupunerea a ceea
ce urmează a fi argumentat (sau demonstrat)“; ) (3) ale SUPOZIŢIEI
NEÎNTEMEIATE, ca argumente „care conţin o premisă falsă sau care
se bizuie pe o supoziţie falsă care este larg-răspîndită“; ) (4) ale
(I)RELEVANŢEI, în cazul în care „informaţia furnizată de premisele unui
argument este irelevantă pentru stabilirea concluziei“; ) (5) ale IN-
SUFICIENŢEI DOVEZILOR (ca argumente defectuoase, în care „premisele
sînt relevante dar nu sînt suficiente pentru a stabili concluzia“).
Asupra rigorii (şi acurateţei sub aspect logic a) tipologiei pe
care tocmai am prezentat-o ne lămureşte chiar autorul acesteia, Mir-
cea Dumitru: ea „nu este o clasificare în sens strict, deoarece
este posibil ca un argument să ilustreze mai mult decît pe unul
dintre tipurile de sofisme informale menţionate“.
Constatarea autorului este binevenită, cu atît mai mult, cu cît
departajarea între clasele de sofisme informale este discutabilă. Sofis-
mele circularităţii, cele ale supoziţiei neîntemeiate şi altele pot fi
la fel de bine considerate drept sofisme ale insuficienţei dovedirii,
precum sînt şi cele din ultima clasă a inventarului reprodus.
În prezentarea datorată lui Mircea Dumitru, sofismele informa-
le sînt erori de tipuri diferite: unele îşi au sursa în plan semantic (cele
ale ambiguităţii), altele survin în plan pragmatic (cele ale irelevan-
ţei); unele se referă la fundament (cele ale supoziţiei neîntemeiate),
altele se raportează preponderent la procedeul deductiv (cele ale ire-
levanţei) sau la procedeul inductiv (cele ale insuficientei dovediri).
36 MELENTINA TOMA

În mod evident, autorul la care ne-am referit are meritul de a fi

parcurs (în inventarierea sofismelor) cele trei niveluri ale registrului
semiotic şi de a fi avut în vedere argumentarea cu cele trei momente
ale sale, dar maniera compozită în care sînt prezentate rezultatele
analizei tipologice este departe de a fi convingătoare.
1.1.5. Într-o perspectivă dihotomică cu totul distinctă evoluează
inventarul erorilor din faimoasa Logică de la Port Royal 18, autorii
acesteia − Antoine Arnauld şi Pierre Nicole − înţelegînd să grupeze
într-o primă clasă sofismele (GREŞELILE DE RAŢIONAMENT) ce se ra-
portează la materiile ştiinţifice, iar într-o a doua clasă, sofismele (FAL-
SELE JUDECĂŢI) ce ţintesc „la moravuri şi la alte lucruri importante
în viaţa civilă“, respectiv la „discursurile obişnuite“ (astfel de false
judecăţi alimentînd sofismele, ca „raţionamente incorecte“).

„GREŞELI [SOFISME] DE RAŢIONAMENT“ „FALSE

(cu sursa în limbaj, ori în afara limbajului ) JUDECĂŢI“

(1) a dovedi altceva decît ceea ce se discută (IGNORATIO ELENCHI ); (2) a erori, sau so-
presupune ca adevărat ceea ce este de dovedit (PETITIO PRINCIPII); (3) a lua fisme logice
drept cauză altceva decît cauza; (4) enumerarea imperfectă; (5) a judeca un ale amorului
lucru prin ceea ce nu i se potriveşte decît accidental; (6) a trece de la sensul propriu, res-
divizat la sensul compus, sau vice versa; (7) a trece de la ceea ce este ade- pectiv ale in-
vărat într-o privinţă, la ceea ce este adevărat pur şi simplu; (8) a abuza de teresului şi
ambiguitate; (9) a impune o generalitate printr-o inducţie defectă ale pasiunii

7°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor), cu bază de pornire

dihotomică, după logicenii de la Port Royal

1.1.6. La noi, pe linia autorilor janseinişti se poziţionează manu-

alul universitar de Logică al lui Titu Maiorescu.
Pentru logicianul român 19 de formaţie germană, „o gîndire for-
mal-justă contribuie foarte des la constatarea erorilor materiale şi
astfel, mediat, la aflarea adevărului“. Inventariind 20 impasuri ale gîn-
dirii şi ale exprimării de tipul falsităţii fundamentului (ERROR FUNDA-
MENTALIS), al eludării sau anticipării subiectului (IGNORATIO ELEN-
CHI) şi al postulării concluziei (PETITIO PRINCIPII), Titu Maiorescu

18
Antoine Arnauld & Pierre Nicole, Logique, ou l’Art de penser (éd. Claire et Girbal), Ha-
chette, Paris, 1846, III - ème partie, p. 260; cf. şi: Robert Blanché, op. cit., pp. 234 - 278
19
Titu Maiorescu, Scrieri de logică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, p. 170
20
Idem, Logică, Editura Librăriei „Socec & Co.“, Bucureşti, 1913, pp. 141 - 144
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 37

constată că acestea nu ţin de logică, sau de teoria demonstraţiei,

întrucît ele „nu au de a face cu operaţia deducerii unei concluzii
din premise, ci cu o confuzie individuală asupra adevăratului în-
ţeles al unei judecăţi, fie premisă, fie concluzie“.
Înţelegem, astfel, că substratul unor asemenea distorsiuni este pla-
sat de logicianul român în planul semantic al discursului, respectiv la ni-
velul pragmatic şi al capacităţii intelectuale a subiectului.
În manualul lui Titu Maiorescu, se schiţează un tablou al sofis-
melor, plecînd de la ideea că singurele erori logice ar fi cele ce încalcă
regulile silogismului (împătrirea termenilor, silogism cu ambele premi-
se negative, silogism cu ambele premise particulare, silogism cu conclu-
zie ce nu urmează partea cea mai slabă din premise).
Inferenţele imediate nu sînt tratate de către logicianul român
drept surse de erori, deoarece ele nu cuprind vreo deosebire în actul
gîndirii, ci arată diferitele chipuri de a exprima acelaşi lucru.

Erori ALE DEMONSTRAŢIEI, în sens pro- Erori CE AU DE-A FACE CU ÎNŢELESUL PROPO-
priu (cele ce înfrîng regulile silogis- ZIŢIILOR antrenate în operaţia deducerii con-
mului şi ale demonstraţiei în genere) cluziei din premise

(1) fallacia falsi medii (respectiv quarter-
nio terminorum); (2) conchiderea din cu-
pluri de premise negative, ori din cupluri de
premise particulare; (3) conchiderea printr-o
concluzie afirmativă sau universală, cînd
una dintre premise a fost mai slabă, adică
negativă, respectiv particulară
(1) error fundamentalis, în cazul în care se ar-
gumentează corect, pornind de la premise false;
(2) ignoratio elenchi, respectiv mutatio con-
troversiae, cînd se conchide formal bine, prin-
tr-o concluzie irelevantă; (3) petitio principii,
respectiv circulus in demonstrando, sau cir-
culus in probando

8°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor), cu bază de

pornire dihotomică, după Titu Maiorescu

Titu Maiorescu susţine că silogismul, în forma obişnuită, con-

duce spre petitio principii: concluzia acestui tip de raţionament nu
este întemeiată de premise, întrucît majora nu poate fi adevărată dacă
nu era ştiut că şi concluzia era adevărată. Se mai precizează faptul că,
deşi sofismul, de regulă, este o eroare intenţionată, „orice eroare în
argumentare, fie provenită din premise false în urma unei rele
observări, sau în urma admiterii nejustificate a unei evidenţe, fie
provenită dintr-o violare a regulilor silogismului, fie dintr-o con-
fuzie în privinţa concluziunii, se poate numi sofism“.
38 MELENTINA TOMA

Este evidentă importanţa pe care Titu Maiorescu o acordă so-

fismelor (sau erorilor) STRICT-LOGICE, sau FORMALE, chiar dacă do-
meniul lor este restrîns la cadrul clasic de logicitate, asigurat de silo-
gism (erorile de argumentare fiind considerate în afara logicii).

1.2. CLASIFICĂRI ALE

ERORILOR DE NATURĂ LOGICĂ,
PORNIND DE LA O BAZĂ TRIHOTOMICĂ

Fără a eluda inventarul aristotelic al sofismelor (ca respingeri,

sau combateri, cu aparenţă de corectitudine logică), ori rafinările aces-
tuia în logica elenistică şi, mai ales, în cea scolastică, din Evul Mediu,
unii logicieni moderni s-au străduit să identifice rubrici inedite pentru
captarea impasurilor gîndirii şi ale exprimării discursive.
1.2.1. Printre cei interesaţi de îmbogăţirea inventarului aristotelic
al erorilor de exprimare şi de întemeiere logică se numără şi arhiepisco-
pul britanic Richard Whately 21, după care, într-o primă delimitare, so-

SOFISME SOFISME SOFISME

PUR-LOGICE SEMI-LOGICE NON-LOGICE

(1) silogism cu termenul me- (1) ambiguitatea termenului însuşi: falla-

diu nedistribuit în ambele
premise; (2) silogism cu
un termen extrem ilegitim
extins (distribuit în conclu-
zie, fără să fi fost astfel şi
în premisa ce îl conţine)
(1) petitio principii
cia aequivocationis (omonimia), respec-
(respectiv anticipa-
tiv fallacia amphiboliae; (2) ambigui-
rea concluziei); (2)
tatea derivînd din ansamblul textului: fal-
eludarea chestiunii
lacia compositionis et divisionis; falla-
(respectiv ignoratio
cia accidentis; fallacia a dicto secun-
elenchi)
dum quid ad dictum simpliciter

9°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor) logice, cu bază de

pornire trihotomică, după Richard Whately

fismele sînt: LOGICE (cînd concluzia nu poate deriva din premise, dato-
rită insuficienţei acestora) şi NELOGICE, sau MATERIALE (cînd premisele
au fost ilegitim-acceptate, fără o justificare raţională, sau cînd concluzia,
deşi justificată de premise, este irelevantă în raport cu obiectul discuţiei).
La rîndul lor, erorile din prima grupă sînt sofisme PUR-LOGICE (cînd de-
ficitul de întemeiere transpare din chiar forma argumentului), ori sofisme

21
Richard Whately, op. cit. Cf. şi Alexander Bain, Logique déductive et inductive, trad. de l’angl.
par Gabriel Compayré, troisième édition, tome premier, Félix Alcan, Paris, 1894, pp. 405 - 407
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 39

SOFISME SOFISME SOFISME NON-LOGICE

PUR-LOGICE SEMI-LOGICE (respectiv, MATERIALE)

(1) silogism cu patru termeni: quaternio ter- cele şase tipuri de cele şapte tipuri de so-
minorum; (2) silogism cu termenul mediu ne- sofisme din prima fisme din a doua grupă
distribuit în ambele premise; (3) silogism cu grupă aristotelică, aristotelică, a erorilor
un termen extrem distribuit în concluzie, fără cea a erorilor logice ţinînd de cursul gîndirii
să fi fost şi în premisa ce îl conţine; (4) silo- legate de disfuncţii discursive şi, în gene-
gism cu concluzia afirmativă din premise ale exprimării dis- ral, de factori logici
negative; etc. cursive (sau extra-lingvistici)

10°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor), cu bază de

pornire trihotomică, după W. S. Jevons

SEMI-LOGICE (cînd defectul de articulare a secvenţelor discursive şi de în-

ţelegere a acestora ţine de ambiguitatea termenilor şi a combinaţiilor de
termeni în care se formulează raţionamentul, sau argumentarea).
Aranjamentul tripartit de care pomenim va fi, adesea, criticat,
pentru extinderea înţelesului noţiunii de eroare la argumentul (raţio-
namentul) valid cu false premise, situaţie evitată de Aristotel pe
motiv că nu are ce căuta în dispută individul ce nu recunoaşte abaterea
de la cerinţa pur-formală a raţionării 22. Respectiva ordonare se regă-
seşte 23, totuşi, aproape aidoma, la William Stanley Jevons.
Opunîndu-se unei astfel de delimitări, Horace William Brindley
Joseph 24 preferă să ia în discuţie două variante de arbore porphyrian (adi-

FORMALE (logice)

MATE-
IN DICTIONE (respectiv erorile SEMI-LOGICE , în sensul lui Richard Whately !)
RIALE
EXTRA DICTIONEM
Erori

IN DICTIONE

EXTRA FORMALE (sau logice), respectiv erorile PUR-LOGICE, în sensul lui Whately !)
DICTI-
ONEM MATERIALE

11°. Rescrieri ale trihotomiei sofismelor, propuse de Horace William Brindley Joseph,
în vederea unei mai depline concordanţe cu Aristotel

22
Romane Clark & Paul Welsh, Introduction to Logic, D. Van Nostrand C., Princeton,
New Jersey, Toronto, New York, London, 1962, p. 139
23
William Stanley Jevons, Elementary Lessons in Logic, London, 1906, p. 170 (lecţiile
20 şi 21); cf. ed. germ. (Leitfaden der Logik), Verlag Von Johann Ambrosius Barth,
Leipzig, 1913, pp. 172 - 184. Cf. H. W. B. Joseph, op. cit., p. 577
24
H. W. B. Joseph, op. cit., p. 578
40 MELENTINA TOMA

că de dihotomie succesivă), prin care diviziunea de sorginte aristotelică,

erori in dictione (numite şi erori secundum dictionem, respectiv erori in
voce) – erori extra dictionem se combină (iar nu se mai suprapune, ca în
lunga tradiţie, pre- şi post-renascentistă) cu diviziunea ulterioară (erori
formale / erori materiale), legată, ea însăşi, de fondul concepţiei logi-
co-filosofice pe care o moştenim de la marele gînditor al antichităţii elene.
1.2.2. După Ralph M. Eaton 25, sofismele sînt argumentări
defectuoase ce-şi datorează apariţia: ) (1) neatenţiei faţă de forma
logică a consecuţiei ideilor; ) (2) neatenţiei faţă de ambiguitatea
limbajului în care ne exprimăm (precum în cazul sofismelor aristote-
lice in dictione, dar şi al erorii împătririi termenilor, socotită de

Sofisme datorate neatenţiei faţă de

FORMA AMBIGUITATEA ALTE PARTICULARITĂŢI

LOGICĂ LIMBAJULUI ALE ARGUMENTĂRII

(1) silogismul în care se (1) accidentul (2) secundum quid: mişcarea

(1) sofismul echivo-
extinde ilicit un termen de la un enunţ luat în mod simplu, la unul sub
caţiei, respectiv al
extrem, apărînd distribuit o anumită calificare: a dicto simpliciter ad
omonimiei; (2) so-
în concluzie, fără să fi dictum secundum quid; (3) concluzie irele-
fismul compoziţiei
fost distribuit şi în pre- vantă (ignoratio elenchi), obţinută prin apelul
(ilicite); (3) sofis-
misa ce îl conţine; (2) la forţa fizică (argumentum ad baculum), la
mul diviziunii (ili-
silogismul cu termenul galerie, sau mulţime (argumentum ad popu-
cite); (4) sofismul
mediu nedistribuit în am- lum), la autoritate (argumentum ad verecun-
accentului (impro-
bele premise; (3) raţiona- diam), la milă (argumentum ad misericordi-
priu); (5) sofismul
mentul ipotetic cu premi- am), prin invocarea abuzivă a unor circumstan-
amfiboliei, sau al
sa minoră afirmînd con- ţe personale ale adversarului (argumentum ad
ambiguităţii propo-
secventul; (4) raţiona- hominem) etc.; (4) anticiparea concluziei, sau
ziţiei şi a frazei, în
mentul ipotetic cu premi- argumentul circular (petitio principii), ţinînd
general; (6) sofis-
sa minoră negînd ante- mai curînd de argumentare, decît de raţiona-
mul confuziei care
cedentul; (5) raţionamen- mentul strict-demonstrativ; (5) falsa cauză,
se leagă de forma
tul în ponendo-tollens, însemnînd nu neapărat post hoc, ergo prop-
vorbirii (respectiv
cu o disjuncţie incom- ter hoc; (6) sofismul consecventului; (7) în-
de cea a scrierii !)
pletă; (6) cercul vicios trebarea multiplă (sau complexă)

12°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor), cu bază de

pornire trihotomică, după Ralph M. Eaton

25
Ralph M. Eaton, General Logic. An Introductory Survey, Charles Scribner's Sons, New
York, 1931, repr. 1959, ch. IX, pp. 332 - 355; cf. şi: Andrei Marga, Exerciţii de logi-
că generală, Editura Universităţii „Babeş - Bolyai“, Cluj - Napoca, 1983, p. 140
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 41

unii autori principalul impas formal în actul deducţiei); ) (3) nea-

tenţiei faţă de alte particularităţi ale actului de întemeiere discursivă
prin argumentare (majoritatea sofismelor aristotelice extra dictio-
nem; argumentul „la persoană / ad hominem“; incorecta utilizare a
autorităţii; apelul la pasiuni şi la prejudecăţi etc.).
1.2.3. Trihotomia operată de Richard Whately în lumea sofis-
melor, sau a erorilor de argumentare, va fi resuscitată 26 − peste decenii
− într-un manual de logică cu largă audienţă, precum cel al autorilor an-
glo-saxoni Morris R. Cohen şi Ernest Nagel.

ERORI ERORI SEMI-LOGICE ERORI

FORMALE (SAU VERBALE) MATERIALE

cele ce apar (1) compoziţia; (2) diviziunea; (1) demonstraţia circulară; (2) mai multe
ca urmare a (3) accidentul: a dicto simpli- întrebări într-una singură; (3) argumen-
încălcării re- citer ad dictum secundum quid; tum ad hominem; (4) error fundamen-
gulilor de ra- (4) a dicto secundum quid ad talis; (5) post hoc, ergo propter hoc;
ţionament dictum simpliciter (6) ignorarea chestiunii etc.

13°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor), cu bază de

pornire trihotomică, după Cohen şi Nagel

Grupărilor cu pricina (erori FORMALE; erori VERBALE; erori MATE-

RIALE), autorii americani le adaugă, însă, un insolit inventar al „abuzuri-
lor de metodă“, ca erori (sau ca sofisme) în cercetarea ştiinţifică: ) (1)
EROAREA REDUCŢIEI: a reduce obiectul la elementele sale; ) (2) EROAREA
SIMPLISMULUI (a considera că ipoteza cea mai simplă este şi cea mai bună
pentru lămurirea unei chestiuni), respectiv eroarea priorităţii absolute;
eroarea liniarităţii exclusive; eroarea predicaţiei iniţiale; eroarea falsei
opoziţii, sau a falsei disjuncţii; eroarea particularităţii exclusive; ) (3)
EROAREA GENETICĂ, săvîrşită ori de cîte ori se aplică criterii actuale isto-
riei trecute; atunci cînd se înlocuieşte analiza structurii unei instituţii, a
unei opere etc., prin consideraţii legate de apariţia şi devenirea acesteia.
1.2.4. Pe aceeaşi linie, a nuanţării tradiţiei aristotelice, se înscrie
clasificarea trihotomică realizată de către M. C. Wheeler 27.
26
Morris R. Cohen şi Ernest Nagel, An Introduction to Logic and Scientific Method,
Harcourt, Brace and Company, New York, 1934; apud: Andrei Marga, op. cit., p. 141
27
M. C. Wheeler, Logic. The Way We Think, The Peter Reilly C., Philadelphia, 1957
42 MELENTINA TOMA

Autorul în atenţie delimitează, într-o primă grupă, erorile FOR-

MALE (ţinînd de modul defectuos în care se operează atunci cînd se
obţin propoziţii din alte propoziţii, prin actul inferării, sau se justi-
fică propoziţiile în atenţie prin actul argumentării).
Într-o a doua grupă, M. C. Wheeler include erorile (sau
sofismele) MATERIALE DE LIMBAJ (nu altele decît erorile logice con-
semnate de către Stagirit ca fiind in dictione).
Acelaşi autor rezervă, pentru o a treia grupă, erorile (sau sofis-
mele) MATERIALE REZULTÎND DIN FACTORI NON-LINGVISTICI (adică ero-
rile degajate de Aristotel în regimul extra dictionem).

ERORI ERORI MATERIALE ERORI MATERIALE REZULTÎND

FORMALE DE LIMBAJ DIN FACTORI NON-LINGVISTICI

(1) utilizarea incorectă a pă-
tratului opoziţiei; (2) con-
versiunea invalidă a enunţu-
rilor categorice; (3) obver-
siunea invalidă; (4) silo-
gisme, respectiv raţiona-
mente (categorice, ipoteti-
ce,disjunctive) invalide
(1) echivocaţia terme- (1) accidentul: enunţarea absolută şi cir-
nilor (omonimia); (2) cumstanţiată; (2) escamotarea chestiunii,
amfibolia (respectiv prin: argumentum ad populum; argu-
ambiguitatea la nive- mentum ad baculum; apelul la modes-
lul frazei); (3) accen- tie; apelul la milă; apelul la ignoranţă;
tul; (4) figura lim- argumentum ad hominem; multiplicarea
bajului; (5) compo- întrebării; falsa cauză, sau: post hoc,
ziţia; (6) diviziunea ergo propter hoc

14°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor) logice, cu bază de

pornire trihotomică, după M. C. Wheeler

1.2.5. Tot într-un manual de Logică 28, cu circulaţie şi în versiu-

nea românească, Valentin Ferdinandovici Asmus încearcă un model
triadic al încadrării şi ierarhizării erorilor sau sofismelor logice, urmînd
structura demonstraţiei: teză (sau concluzie), fundament (ca ansamblu
al premiselor, sau argumentelor în sensul strict) şi procedeu.
În prima grupă, autorul rus prezintă variante de IGNORATIO ELEN-
CHI: substituirea (mai mult sau mai puţin făţişă a) tezei, „argumentul
prin apel la circumstanţele persoanei“, „argumentul prin apel la
autoritate“, infirmarea procedeului (în loc de infirmarea tezei) etc.
Aceste erori, sau sofisme ţin, însă, de natura procedeului logic,
în latura pragmatică a argumentării (sau a combaterii !).

28
Valentin Ferdinandovici Asmus, Erori în demonstraţie (capitol de manual), în: D. P. Gorski
şi P. V. Tavaneţ (coord.), Logica, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, pp. 295 - 317
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 43

Ce-i drept, Valentin Ferdinandovici Asmus face raportarea la

raţionamentul just, în care există argumente (probe, sau premise)
adevărate, procedeul este corect şi teza decurge logic din datele
asumate. În argumentare, însă, contează teza care se impune, deci,
folosirea altei teze (prin substituire) provine din folosirea unui pro-
cedeu mai puţin permis. Astfel, devine nejustificată prezenţa erorilor
mai sus enumerate ca fiind specifice tezei aflate în dezbatere.
De a doua grupă de impasuri în argumentare (şi comunicare) ţin,
după autorul rus la care facem referire: ) (1) eroarea FUNDAMENTULUI
FALS; ) (2) eroarea FUNDAMENTULUI NEDEMONSTRAT (în speţă: peti-
tio principii, sau anticiparea fundamentului etc.); ) (3) CERCUL VICI-
OS în actul de probare, sau de demonstrare a tezei.
În fine, concură la îmbelşugarea celei de a treia rubrici de so-
fisme logice: ) (1) eroarea CONCLUZIEI PRIPITE; ) (2) eroarea
ÎMPĂTRIRII TERMENILOR (prin omonimia sau echivocitatea termenilor,
prin amfibolia sau ambiguitatea enunţurilor; prin confuzia între sen-
sul distributiv şi sensul colectiv al termenilor şi enunţurilor etc., res-
pectiv: prin suprapunerea sensului contextual cu sensul absolut şi a
notei accidentale cu nota esenţială, prin asumarea falsei cauze etc.);
) (3) eroarea NON SEQUITUR (sau A FALSEI CONSECUŢII) etc.

ERORI LEGATE substituirea (sau eludarea) tezei de demonstrat (IGNORATIO ELENCHI),

DE TEZĂ precum în argumentul la persoană şi în congenerele sale

ERORI LEGATE (1) eroarea fundamentului fals; (2) eroarea fundamentului nedemon-
DE FUNDAMENT strat: PETITIO PRINCIPII; (3) cercul vicios în demonstraţie

eroarea concluziei pripite

(1) exprimări verbale incorecte datorate: omonimiei; amfi-

boliei; extinderii sensului, de la parte la întreg; restrîngerii
sensului, de la întreg la parte; trecerii de la sensul colectiv
eroarea
ERORI LEGATE la sensul diviziv; trecerii de la sensul diviziv la cel colec-
împătririi
DE PROCEDEU tiv etc.; (2) mişcări incorecte ale gîndirii prin: trecerea ili-
termenilor
cită de la sensul relativ la sensul absolut; trecerea ilicită
de la sensul absolut la sensul relativ; asumarea unei note
accidentale, drept notă esenţială; falsa cauză etc.

eroarea FALSEI CONSECINŢE

15°. Clase de erori (sau de sofisme) logice, în concepţia

lui Valentin Ferdinandovici Asmus
44 MELENTINA TOMA

Deşi mult mai adecvată abordării logicii în desfăşurarea sa con-

cretă, în speţă logicii formale moderne (faţă de încercările anterioa-
re), mult mai echilibrată ca preocupare de a urmări atît argumentarea
ca unitate logică, cît şi secvenţele acesteia (la nivel de teză şi de
procedeu), clasificarea în atenţie este incompletă atît în ceea ce pri-
veşte erorile ţinînd de forma exprimării, cît şi sub aspectul enumerării
erorilor ţinînd de conţinutul şi articularea gîndirii.
În această din urmă categorie de erori, lipseşte ilustrarea dimensi-
unii pragmatice, iar partea referitoare la impasurile legate de teză este în
dezacord cu încercarea de expunere riguroasă de la nivelul procedeului.

1.3. CLASIFICĂRI
ALE ERORILOR PORNIND
DE LA O BAZĂ TETRATOMICĂ

1.3.1. O primă clasificare a erorilor cu patru rubrici de încadra-

re datorăm, se pare, lui John Stuart Mill. În Sistem de logică de-
ductivă şi inductivă 29, autorul pozitivist expune sofismele „A PRI-
ORI“ (sau, de simplă inspecţie, derivînd din prejudecăţile naturale)
şi pe cele DE INFERENŢĂ, defalcate, la rîndu-le, în trei grupe: )
(1) sofisme sau erori „ale inferenţei deductive cu probe (sau pre-
mise) distincte“; ) (2) sofisme sau erori „ale inferenţei inductive
cu probe (sau premise) distincte“; ) (3) sofisme sau erori „ale
inferenţei (fie deductive, fie inductive) cu probe (sau cu premise)
indistincte“ (numite şi „sofisme de confuzie“).
Deşi reface, la prima vedere, ancadramentul dihotomic de sor-
ginte aristotelică, logicianul britanic are în atenţie patru categorii fun-
damentale de impasuri logice: ) (1) erorile (sau sofismele) A PRI-
ORI, sau DE SIMPLĂ INSPECŢIE; ) (2) erorile LEGATE DE INFERENŢA
INDUCTIVĂ cu premise, sau probe distincte; ) (3) erorile LEGATE
DE INFERENŢA DEDUCTIVĂ cu premise, sau probe distincte; ) (4)
erorile DE CONFUZIE, de fapt, tot erori ale inferenţei, deductive sau

29
John Stuart Mill, A System of Logic Ratiocinative and Inductive, vol. 2, cartea a V -a, cap.
II, §. 2 . Cf. la quatrième édition traduite sur la sixième édition anglaise par Louis Peisse,
Système de logique déductive et inductive, vol. 2, Félix Alcan, Paris, 1896, pp. 301 - 305.
O prezentare a distincţiilor lui Mill realizează Alexander Bain, în: op. cit., pp. 543 - 548
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 45

inductive, acuzînd „indistincţia“ premiselor. Stabilind sursa erorii de

tipul inferenţei inductive cu premise (sau „cu probe“) distincte în ava-
taruri ale observaţiei şi ale generalizării, John Stuart Mill completea-
ză ideile lui Francis Bacon referitoare la rolul subiectului în cunoaş-
tere; de asemenea, el nuanţează dimensiunea pragmatică, atît a asimi-
lării intelectuale, cît şi a folosirii fondului cultural.
Prezentarea, de către autorul britanic, a acestui tip de sofism este
justificată, deoarece, în contextul argumentării, relaţia dintre formal şi
neformal este mult mai vie, iar trecerea de la deducţie la inducţie (pe
segmente de argumentare) este uneori nesesizată.
În ceea ce priveşte sofismele deductive, paginile tratatului lui John
Stuart Mill ilustrează dificultăţile ce se datorează încălcării regulilor in-

Sofisme (sau erori) A (1) se presupune că între obiectele naturii sînt aceleaşi le-
PRIORI (de simplă in- gături ca între ideile acestora; (2) se presupune că natura
specţie), derivînd din are capacităţi asemănătoare inteligenţei umane; (3) se atribuie
prejudecăţile naturale condiţiei unui fenomen caracteristicile acestuia

de OB- (1) derivînd din non-observarea, sau insuficienta observare a

SERVAŢIE faptelor; (2) derivînd din reaua observare a faptelor
sofisme DE
INFERENŢĂ
(1) derivînd din extinderea de la particular la universal, verifi-
INDUCTIVĂ
carea fiind imposibilă; (2) derivînd din reducerea lucrurilor la
cu probe de GENE-
un singur element; (3) derivînd din confuzia între legile empi-
distincte RALIZARE
rice şi cele cauzale: POST HOC, ERGO PROPTER HOC; (4) deri-
vînd din falsa analogie (clasificarea greşită)

prin (1) derivînd din conversiunea simplă a universal-afirmativei; (2)

ECHIVA- derivînd din conversiunea vicioasă a enunţului ipotetic (susţine-
LENŢĂ rea unei doctrine prin consecinţele sale adevărate)

sofisme DE prin derivînd din confundarea raportului de contrarietate (sau de in-

INFERENŢĂ OPOZIŢIE compatibilitate) cu raportul logic de contradicţie
DEDUCTIVĂ
cu probe (1) derivînd din împătrirea termenilor; (2) derivînd din nedis-
distincte tribuirea termenului mediu; (3) derivînd din generalizarea ilici-
prin SI- tă a extremilor; (4) derivînd din schimbarea premiselor: elimi-
LOGISME narea din concluzie a rezervelor (în plan temporal, de exemplu)
formulate în premise; aplicarea celor spuse în absenţa circum-
stanţelor la enunţuri circumstanţiate

Sofisme DE INFERENŢĂ (1) cele derivînd din ambiguitatea termenilor: echivocitatea ter-
(INDUCTIVĂ, sau DEDUC- menului mediu (FALLACIA FIGURAE DICTIONIS); utilizarea unui
TIVĂ) cu probe indis- termen în sensuri diferite (COMPUNEREA, respectiv DIVIZIU-
tincte (de CONFUZIE) NEA); (2) PETITIO PRINCIPII; (3) IGNORATIO ELENCHI

16°. Categorii de erori (sau de sofisme) logice, în clasificarea

tetratomică întreprinsă de John Stuart Mill
46 MELENTINA TOMA

ferenţei imediate (a celei PRIN ECHIVALENŢĂ, respectiv a celei PRIN OPO-

ZIŢIE) şi a celor specifice DEDUCŢIEI MEDIATE ATOMARE, de tip silogis-
tic, fără a se raporta la toate clasele de raţionamente.
Cu referire la sofismele prin confuzie, din analiza practicată de
autorul britanic aflăm că ele îşi au sursa nu în falsa apreciere a valorii
unei probe (sau premise), ci în concepţia asupra a ceea ce este proba
(împrejurarea că o propoziţie emisă sub anumite rezerve, în premisele
raţionamentului, este luată în chip absolut în concluzia acestora; falsa
aplicare a adevărurilor abstracte în situaţii, sau cazuri specifice etc.).
După John Stuart Mill, sofismele prin confuzie „nu rezidă într-un
raţionament izolat, ci oscilează între un silogism şi altul, în dez-
voltarea unui argument, şi constau în schimbarea premiselor“.
Acestora le este inerentă „o ambuscadă, un sofism de alt gen,
în favoarea căruia jongleria verbală, care este fondul acestui tip
de sofism, trece neobservată“. Autorul pozitivist în atenţie reuşeşte să
adîncească problema erorilor formale de argumentare, luînd în consi-
derare şi mişcarea gîndirii între unităţi discursive mai mici.
Deşi incompletă, această abordare a erorilor la nivelul formelor
logice mai simple asigură o viziune integratoare asupra argumentării şi
raţionării, în măsura în care adevărul este relativ la fiecare secvenţă de
gîndire (şi de exprimare) în parte. Grupa sofismelor prin confuzie
unifică erorile avînd sursa în limbaj şi erorile de natură pragma-
tică. Ambele tipuri de erori logice se sprijină pe ambiguitate.
Cu toată strădania de a o justifica raţional, clasificarea datorată
lui John Stuart Mill rămîne artificială, cel puţin în măsura în care:
) (1) multe sofisme rezultă din combinarea erorilor elementare; )
(2) pentru raţionamentele greşite nu există, cum însuşi gînditorul în
atenţie ne previne, „diviziuni la fel de precise ca în cazul raţio-
namentelor corecte“ 30; ) (3) nu numai sofismele „a priori“ (sau
„ale simplei inspecţii“ ), dar şi o parte dintre sofismele inducţiei
(cele „ale observaţiei“, bunăoară) sînt erori DE JUDECATĂ, alimen-
tînd greşeli în materia (iar nu în forma) raţionamentului 31.

30
John Stuart Mill, op. cit., pp. 384, 407, 305
31
Robert Blanché, op. cit., pp. 244 - 246
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 47

1.3.2. O a doua clasificare şi aprofundare a erorilor sau sofismelor

logice, pornind de la o bază tetratomică, găsim în tratatul de logică „de-
ductivă şi inductivă“ datorat lui Alexander Bain 32. De pe poziţii similare
cu ale logicianului anterior, gînditorul anglo-saxon consideră că operaţiile
logice sînt definiţia, deducţia şi inducţia, motiv pentru care el prezintă o
tipologie în care sofismele sau erorile logice corespund încălcării legilor ce
asigură controlul acestor operaţii asupra termenilor şi a propoziţiilor. Ast-
fel, sofismele (sau erorile) LOGICE sînt „raţionamente care încalcă legi-
le şi metodele logice“, în timp ce sofismele (sau erorile) DE CONFUZI-
E „nu pot fi prezentate drept încălcări directe ale metodei logice“.
O parte dintre erorile de a doua categorie depind, în concepţia au-
torului urmărit, „de o cunoaştere imperfectă a subiectelor în discu-
ţie. Altele trebuie privite drept o cursă a limbajului“ 33.

(1) PRIN OPOZIŢIE, derivînd din confuzia între raporturile de con-

Sofisme LO- IMEDIATE trarietate şi cele de contradicţie; (2) PRIN ECHIVALENŢĂ deri-
GICE ale vînd din conversiunea simplă a universal-afirmativei
DEDUCŢIEI
(DE TIP SI- derivînd din nedistribuirea termenului mediu (în ambele premi-
LOGISTIC) MEDIATE se) sau din extensiunea ilicită (în concluzie) a termenilor
extremi (ce nu sînt distribuiţi în premise)

în legătură: (1) cu cauza, prin suprimarea condiţiilor importante; prin ad-

sofisme miterea mai multor cauze; POST HOC, ERGO PROPTER HOC sau NON CAUSA
LOGICE ale PRO CAUSA; (2) cu metoda, cînd este vorba de NON-OBSERVAŢIE, respectiv
INDUCŢIEI de confundarea INDUCŢIEI cu SIMPLA ENUMERARE; (3) cu aplicarea legii,
sau a regulii la un caz, sau altul

sofisme LO- în legătură: (1) cu utilizarea de termeni rău-definiţi; (2) cu procede-

GICE ale ul definirii şi al explicării termenilor; (3) cu procedeul clasificării şi
DEFINIŢIEI al diviziunii termenilor
(1) derivînd din limbaj, respectiv din utilizarea termenilor ambigui şi rău-de-
finiţi; (2) derivînd din limbaj, respectiv din presupunerea că un cuvînt are
un singur sens; (3) derivînd din limbaj, respectiv din utilizarea unor expresii
sofisme LO- inadecvate domeniului în discuţie; (4) derivînd din limbaj, respectiv din ne-
GICE de garea sau suprimarea corelativelor unui fapt admis: sofismul „relativităţii“;
CONFUZIE (5) PETITIO PRINCIPII, respectiv PETITIO QUAESITI, sau CIRCULUS VICIOSUS;
(6) ignorarea, respectiv deplasarea chestiunii (IGNORATIO ELENCHI), inclu-
zînd FALLACIA ACCIDENTIS şi FALLACIA A DICTO SECUNDUM QUID AD DIC-
TUM SIMPLICITER; (7) FALSA ANALOGIE (respectiv, comparaţia inexactă)

17°. Categorii de erori (sau de sofisme) logice, în

clasificarea tetratomică a lui Alexander Bain

32
Alexander Bain, op. cit., vol. 2, pp. 549 - 585
33
Ibidem, pp. 582, 569
48 MELENTINA TOMA

După cum se poate observa în tabelul (17°), de mai sus, Alexander

Bain prezintă foarte sumar sofismele deducţiei.
Ca şi predecesorii, autorul în atenţie nu exploatează toate abaterile
de la regulile corectei operări cu noţiuni; el enumeră unele inferenţe ime-
diate supuse erorii, dar trimiterile la inferenţele mediate se limitează la
cazul raţionamentului privilegiat în logica de tip clasic.
Lăsînd la o parte dificultăţile întîmpinate în justificarea departajă-
rilor din interiorul tipologiei prezentate, distonează lipsa de preocupare a
autorului britanic pentru rolul conţinutului în declanşarea erorilor, deşi,
în concepţia sa, „deducţia reală este o operaţie materială şi non-for-
mală“ ce constă în „compararea unui fapt particular cu alte fapte
particulare prin intermediul unei descrieri generale“.
În ceea ce priveşte sofismele de confuzie, autorul în atenţie
unifică erorile derivînd din limbaj cu cele avînd caracter preponde-
rent-pragmatic. Este greu de justificat, totuşi, prezenţa unei clase de
sofisme „de confuzie“, de vreme ce oricărui sofism îi este proprie o
confuzie. În cazul în care termenul confuzie se referă la sursa produ-
cerii sofismului, există suficiente tipuri de eroare în această situaţie
pe care Alexander Bain le include în alte clase (de exemplu sofisme-
le ce derivă din confundarea raporturilor logice dintre propoziţii).
Maniera sumară în care sînt tratate sofismele formale şi indi-
ferenţa cu care sînt amestecate sofismele care nu corespund abaterilor
de la legile corectei operări cu termeni şi cu propoziţii ar putea fi lă-
murite prin viziunea împărtăşită de Alexander Bain cu privire la lo-
cul şi la importanţa studiului erorilor de gîndire şi de exprimare într-un
tratat de logică şi de metodologie a cercetării ştiinţifice.
Potrivit opiniei autorului în atenţie, ar fi „neregulamentar“ a
trata separat „erorile comise împotriva legilor raţionamentului şi
evidenţei“, deoarece „nu putem separa o lege de infracţiunile
săvîrşite asupra ei: una implică pe cealaltă“. Alexander Bain
admite, totuşi, să trateze separat erorile sau sofismele, doar pentru
faptul că tabloul acestora, de la Aristotel şi pînă în prezent, nu con-
ţine decît „infracţiuni la regulile silogismului“ 34.
34
Alexander Bain, op. cit., vol. 1, pp. 306 - 307; vol. 2, pp. 549 - 550
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 49

Clasificarea configurată în tabelul (17°) are meritul de a oferi

o viziune mai largă asupra erorilor formale, întrucît sînt cuprinse şi
erorile derivînd din încălcarea legilor inducţiei şi a legilor definiţiei.
În acelaşi timp, prezenţa erorilor care îşi au sursa în intenţionalitatea
subiectului (petitio principii, respectiv ignoratio elenchi), cît şi a
erorilor derivînd din limbaj, întregesc tabloul argumentării cu dimen-
siunea semantică şi pragmatică din analiza discursului.
1.3.3. O a treia clasificare a erorilor de argumentare şi de demon-
strare logică, cu bază tetratomică, ne-o furnizează, în manualul său de
Logică, Louis Liard 35. Pornind de la dualitatea dintre „materia“ şi
„forma“ argumentării, respectiv de la sensul „deductiv“ sau „inductiv“
pe care-l dobîndeşte operaţia logică de consecuţie, inerentă argumentării,
logicianul francez deschide rubrici pentru patru tipuri de eroare.
Din păcate, spaţiul strict-logic de încadrare şi omologare a „ob-
strucţiilor“ la adresa actului de întemeiere a enunţurilor (sofisme FOR-
MALE ALE DEDUCŢIEI; sofisme FORMALE ALE INDUCŢIEI; sofisme MA-
TERIALE ALE DEDUCŢIEI; sofisme MATERIALE ALE INDUCŢIEI) nu este
consecvent folosit, autorul francez uitînd de „erorile formale“ ale
„inducţiei ştiinţifice“ (ori lăsîndu-ne să bănuim că respectivele so-
fisme sînt aceleaşi pentru ambele tipuri de inducţie).

SOFISME FORMALE ALE silogismul: (1) cu 4 termeni; (2) cu mediul nedistribuit în am-
DEDUCŢIEI (datorate bele premise; (3) cu un termen extrem distribuit în mod ilicit în
echivocului, amfiboliei, concluzie; (4) ce impune o concluzie din premise negative; (5)
compunerii, amfibolii, ce impune o concluzie negativă din premise afirmative; (6) ce
confundării categoriei impune o concluzie afirmativă cînd o premisă este negativă; (7)
discursului etc.) ce impune o concluzie din premise particulare
SOFISME MATERIALE (1) sofismul accidentului: fallacia accidentis; (2) petitio princi-
ALE DEDUCŢIEI pii, sau cercul vicios; (3) ignorarea chestiunii: ignoratio elenchi
SOFISME FORMALE ALE aceleaşi ca şi în cazul inferenţei deductive, dacă este vorba de
INDUCŢIEI INDUCŢIA FORMALĂ (o formă deghizată a deducţiei !)

(1) enumerarea imperfectă, sub chipul „NON-OBSERVAŢIEI“ şi

SOFISME MATERIALE al „PROASTEI OBSERVAŢII“, în cazul INDUCŢIEI FORMALE; (2)
ALE INDUCŢIEI non causa pro causa (respectiv post hoc, ergo propter hoc),
în cazul INDUCŢIEI ŞTIINŢIFICE (prin extrapolare)

18°. Clase de erori (sau de sofisme), cu bază de pornire

tetratomică, în concepţia lui Louis Liard

35
Louis Liard, Logique, Masson & Co., Paris, 1897, pp. 192 - 212
50 MELENTINA TOMA

Faţă de neajunsul incompletei explorări a rubricilor conturate, cla-

sificarea propusă, în foarte uzitatul său manual de Logică, de către Louis
Liard se impune prin epuizarea tuturor combinaţiilor pe care le permite
încrucişarea celor două criterii bivalente avute în vedere.
1.3.4. Într-o perspectivă similară ne apare clasificarea tetrato-
mică a lui Edward Creighton 36, autor anglo-saxon în concepţia că-
ruia erorile sînt „DE INTERPRETARE“, sau „DE RAŢIONAMENT“; ero-
rile de raţionament, la rîndul lor, sînt erori „FORMALE“, sau erori
„MATERIALE“; în fine, erorile materiale sînt „ECHIVOCURI“ (sofisme
– in dictione ! – ale ambiguităţii) sau „PREZUMŢII“ (manifestări
– extra dictionem ! – ale erorii fundamentului).

ERORI DE (1) obversiunea ilicită (?); (2) conversiunea (simplă) ilicită; (3) am-
INTERPRETARE fibolia (ca omonimie la nivel propoziţional); (4) accentul
în silogismele categorice: (1) împătrirea termenilor: QUATERNIO TERMI-
NORUM; (2) termen mediu nedistribuit în ambele premise; (3) termen
major ilicit: distribuit în concluzie, fără să fi fost distribuit şi în premisa
majoră; (4) termen minor ilicit: distribuit în concluzie, fără să fi fost
ERORI distribuit şi în premisa minoră; (5) ambele premise negative
FORMALE
în silogismele ipotetice: (1) negarea antecedentului, iar nu a con-
secventului (în modul tollendo-tollens); (2) afirmarea consecventului,
iar nu a antecedentului (în modul ponendo-ponens)
în silogismele disjunctive (disjuncţie imperfectă)
ERORI MATERIALE
(1) ambiguitatea şi substituirea defectuoasă a termenilor, pe scurt:
DE RAŢIONARE
„termeni schimbaţi“; (2) compoziţia; (3) diviziunea; (4) confuzia
DATORATE
între accident şi propriu; (5) falsa dilemă
ECHIVOCAŢIEI

ERORI MATERIALE (1) postularea concluziei, respectiv cercul în demonstraţie: PETITIO PRIN-
DE RAŢIONARE CIPII; (2) întrebare (chestiune) complexă, sau „rău pusă“; (3) depla-
DATORATE sarea chestiunii: IGNORATIO ELENCHI; (4) NON SEQUITUR (sofismul
PREZUMŢIEI consecventului, sau al consecinţei)

19°. Clase de erori (sau de sofisme) logice, cu bază de pornire

tetratomică, în concepţia lui Edward Creighton

Însuşindu-şi aranjamentul în cele patru rubrici de încadrare şi tipolo-

gizare, Romulus Demetrescu înţelege să mai adauge şi categoria „SOFIS-

36
Edward Creighton, An Introductory Logic, Macmillan, ed. 1926, pp. 19, 21; cf. şi: Romulus
Demetrescu, Tratat elementar de logică, Editura „Remus Cioflec“, Bucureşti, 1947, pp.
169 - 174, 432; Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1985, p. 107; Idem, Tratat de logică, Editura „Iri“, Bucureşti, f. a., pp. 302 sqq.
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 51
37
MELOR DEMONSTRAŢIEI“ , în sensul strict al sintagmei. Printre aceste din
urmă situaţii de impas, regăsim sofismul, sau eroarea circularităţii, care
este, totodată, o eroare a anticipării concluziei (CIRCULUS IN DEMON-
STRANDO, sau CIRCULUS IN PROBANDO, respectiv PETITIO PRINCIPII) şi
eroarea eludării subiectului în dezbatere (IGNORATIO ELENCHI), alături de:
probarea în deficit (PROBATIO MINUS PROBANS: cînd se demonstrează mai
puţin decît trebuie demonstrat), probarea în exces (PROBATIO PLUS PRO-
BANS: cînd se demonstrează mai mult decît trebuie demonstrat), saltul în
demonstraţie (SALTUS IN PROBANDO, respectiv SALTUS IN DEMONSTRANDO)
şi saltul în argumentare, respectiv antrenarea de premise (sau de probe)
false (ERROR FUNDAMENTALIS, respectiv PROTON PSEUDOS).
1.3.5. O tetralogie insolită a disfuncţiilor în argumentare ne
propune filosoful şi logicianul britanic Alfred Wolf 38. El alătură,
pur şi simplu, opoziţiei aristotelice (dintre sofismele ţinînd de lim-
baj şi sofismele avînd originea în afara limbajului), replica aces-
teia în logica scolastico-medievală (respectiv disocierea între sofis-
mele materiale şi sofismele formale, sau logice).
Pe calea menţionată a disocierilor, se obţin patru categorii de im-
pasuri în schimbul de idei şi în comunicarea discursivă de orice fel: )
(1) rubrica sofismelor sau erorilor VERBALE (ce coincide cu rubrica so-
fismelor aristotelice in dictione); ) (2) rubrica sofismelor, sau a erorilor
NON-VERBALE (ce excede cu două titluri lista aristotelică a sofismelor ex-
tra dictionem, datorită disocierii între forma directă şi forma conversă a
confuziei între accident şi propriu şi, tot astfel, între postularea conclu-

ERORI (1) eroarea echivocaţiei; (2) eroarea amfibol(og)iei; (3) eroarea compoziţiei;
VERBALE (4) eroarea diviziunii; (5) accentul (eronat); (6) figura dictionis
(1) accidens (accidentul); (2) a dicto simpliciter ad dictum secundum quid;
(3) a dicto secundum quid ad dictum simpliciter; (4) petitio principii:
anticiparea chestiunii; (5) circulus in demonstrando: argumentarea în cerc;
ERORI
(6) consequens: consecinţa; (7) plures interogationes: mai multe între-
NON -
bări într-una singură; (8) non causa pro causa, respectiv non sequitur:
VERBALE
non-consecinţa; (9) ignoratio elenchi: argumentul nerelevant, respectiv:
argumentum ad hominem / argumentum ad populum / argumentum ad
baculum / argumentum ad verecundiam / ad ignoratiam

37
Romulus Demetrescu, op. cit., pp. 289 - 291
38
Alfred Wolf, Textbook of Logic, George Allen & Unwin, London, 1938, 2 nd edition,
reprinted 1961, pp. 359 - 367
52 MELENTINA TOMA

(1) conversiunea ilicită; (2) împătrirea termenilor; (3) nedistribuirea ter-

menului mediu în nici una din premise; (4) termen major ilicit (respectiv
ERORI
concluzie negativă cînd premisa majoră nu are termenul major distribuit);
FORMALE
(5) termen minor ilicit (concluzie universală cînd premisa minoră nu are
termenul minor distribuit); (6) afirmarea consecventului

ERORI MA- (1) non-observarea; (2) reaua observare; (3) eroarea post hoc, ergo propter
TERIALE hoc; (4) eroarea cum hoc, ergo propter hoc; (5) eroarea non ceteris pari-
(inductive) bus (în generalizarea inductivă prin metoda diferenţei)

20°. Clase de erori (sau de sofisme), cu bază de pornire

tetratomică, în concepţia lui Alfred Wolf

ziei şi argumentarea circulară); ) (3) rubrica sofismelor, sau a ero-

rilor FORMALE (ce include impasurile legate de procedeul întemeierii, pe
care Aristotel le evidenţiase în Analitica primă, respectiv în teoria lo-
gică a demonstraţiei, numită şi apodictică !); ) (4) rubrica sofismelor
sau a erorilor MATERIALE (recuperînd şi îmbogăţind tipurile de eşec logic
în actul de generalizare şi în cel de judecare toto genere, aşa cum au fost
ele semnalate, pentru prima dată, de către John Stuart Mill).
1.3.6. Preluat aidoma în logica actuală, partajul aristotelic în-
tre sofisme (sau erori) „lingvistice“, datorate felului în care ne ex-
primăm şi receptăm mesajul exprimat, respectiv sofisme (sau erori)
„non-lingvistice“, a căror cauză se dovedeşte exterioară modului de
articulare discursivă, este încadrat de către Daniel J. Sullivan 39 în-
tr-o tipologie mai cuprinzătoare a dificultăţilor din planul gîndirii şi al
comunicării prin limbaj, tipologie în care se adună cel puţin 25 de
ipostaze ale inducerii în eroare în actul comunicării interumane.

a judecării

la vedere (PARALOGISMUL)
EROARE
a raţionării
neintenţionată (FALLACIA)
ascunsă
intenţionată (SOFISMUL)

21°. Încadrarea sofismelor în clasa, mai generală, a

erorilor, după Daniel J. Sullivan

39
Daniel J. Sullivan, Fundamentals of Logic, McGraw - Hill, New York, 1963, pp. 207 - 255
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 53

Răsturnînd departajarea urmată de Immanuel Kant în cursul

de Logică 40, între paralogisme (ca erori logice neintenţionate) şi
sofisme (ca erori înfăptuite cu bună ştiinţă) în cadrul raţionamen-
telor eronate (în sensul tradiţional al termenului fallaciae), autorul
american consideră că erorile sînt „ale judecării“ , ori „ale raţionă-
rii“; în orizontul raţionării, eroarea logică este una „la vedere“ (ca-
zul PARALOGISMULUI), sau una „ascunsă“; la rîndul ei, eroarea de
raţionare ascunsă este una „neintenţionată“ (cazul FALLACIEI în sen-
sul anglo-saxon, dacă nu în sensul personal al expresiei cu pricina !),
sau una „intenţionată“ (cazul SOFISMULUI propriu-zis).
Paralogismele (ca erori logice la scenă deschisă !) sînt inventari-
ate de către Daniel J. Sullivan pornind de la o enumerare curentă, cum
este cea a lui William Stanley Jevons 41, legată de silogism.
Autorul o îmbogăţeşte cu cele trei tipuri de impas în argumentare
şi în demonstrare admise de-a lungul veacurilor, în cazul inferenţei mole-
culare, cu propoziţii compuse, în calitate de premise majore.

PARALOGISME la (1) afirmarea consecventului (în modul ponendo-ponens); (2) negaţia

nivelul analizei de antecedentului (în modul tollendo-tollens); (3) disjuncţie incompletă
tip molecular (în modul inferenţial tollendo-ponens, ori în dileme)

PARALOGISME la silogism: (1) cu 4 termeni, în loc de 3; (2) cu termenul mediu ne-

nivelul analizei distribuit în ambele premise; (3) cu un extrem distribuit în concluzie,
logice de tip fără să fi fost în premisa ce-l conţine; (4) cu ambele premise negative;
atomar (5) cu concluzie negativă din premise afirmative şi vice versa

22°. Tipuri de paralogisme, în enumerarea lui Daniel J. Sullivan

(inspirată de William Stanley Jevons)

Cît priveşte sofismele (majoritatea de sorginte aristotelică !), ele sînt

subsumate de către logicianul anglo-saxon unor clase intermediare: sofisme
lingvistice SEMANTICE (sau „ale cuvintelor şi frazelor separate“); sofis-
me lingvistice SINTACTICE (sau „ale construcţiei de enunţuri ambigue“);
sofisme lingvistice ALE CONTEXTULUI; sofisme non-lingvistice MIZÎND
PE OCOLIREA CHESTIUNII etc., cum se poate urmări în tabelul (23°).

40
Immanuel Kant, Logica generală, traducere, studiu introductiv, note şi index de Alexandru
Surdu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 186
41
William Stanley Jevons, Studies in Deductive Logic, Macmillan & Co., London, 1880, p. 165
54 MELENTINA TOMA

sofisme (LINGVISTICE) SEMANTICE cele ale echivocaţiei

sofisme (LINGVIS- (1) construcţia de enunţuri echivoce, sau ambigue; (2) compoziţia
TICE) SINTACTICE şi diviziunea; (3) confuzia legată de „figura“ limbajului

sofisme (LINGVISTICE) (1) figuri ale accentului; (2) confundarea întrebuinţării formale cu
ALE CONTEXTULUI întrebuinţarea materială a limbajului; (3) limbajul esopian

(1) ACCENTUL; (2) SECUNDUM QUID: confuzia între termenul calificat şi cel ne-
calificat; (3) IGNORATIO ELENCHI, respectiv: vorbirea abuzivă (argumentum
ad hominem); utilizarea abuzivă a autorităţii / argumentum ad verecundiam;
sofisme
apelul la mulţime / argumentum ad populum; apelul la forţă / argumentum ad
NON-LING-
baculum; apelul la milă / argumentum ad misericordiam; (4) PETITIO PRINCI-
VISTICE
PII / anticiparea chestiunii, sau a concluziei; (5) NON-SEQUITUR / sofismul con-
secinţei; (6) falsa cauză, respectiv: POST HOC, ERGO PROPTER HOC; (7) în-
trebare complexă; (8) falsul stereotip

23°. Clase de erori (sau de sofisme), cu bază de pornire

tetratomică, în concepţia lui Daniel J. Sullivan

1.3.7. O tetratomie mai puţin elocventă este impusă de către

John L. Mackie, în volumul 3 din remarcabila Enciclopedie ame-
ricană a filosofiei (The Encyclopedia of Philosophy).
În prezentarea autorului american, erorile sau sofismele logice
în sensul strict sînt FORMALE (deducţii neconcluzive, altfel spus,
deducţii ce încalcă legile, respectiv regulile de consecuţie validă) şi

(1) AFIRMAREA CONSECVENTULUI: în modul ponendo-ponens; (2) converti-

rea condiţionalului, respectiv a implicaţiei directe; (3) NEGAREA ANTECE-
DENTULUI, în modul tollendo-tollens; (4) asertarea unei alternative, cînd
ar trebui să fie vorba de un mod tollendo-ponens; (5) negaţia conjuncţiei
printr-o conjuncţie de negaţii; (6) mişcarea de la falsitatea premiselor la fal-
sitatea concluziei; (7) mişcarea de la falsitatea concluziei la falsitatea tutu-
ror premiselor; (8) mişcarea de la constatarea invalidităţii raţionamentului
la decretarea falsităţii concluziei; (9) convertirea şi inversarea simplă a pro-
SOFISME
poziţiei universal-afirmative; (10) convertirea particular-negativei; (11) si-
(strict-)
logismul cu ambele premise negative; (12) silogismul ce conchide negativ
FORMALE
din premise afirmative; (13) silogismul ce conchide afirmativ, cînd o pre-
misă este negativă; (14) silogismul cu termenul mediu nedistribuit în ambe-
le premise; (15) silogismul cu un termen extrem ilicit, distribuit în conclu-
zie, fără a fi astfel în premisa ce îl conţine); (16) obvertirea vicioasă a unei
propoziţii cu predicat compus; (17) sofismul ACCIDENTULUI; (18) forma
conversă a sofismului accidentului: fallacia a dicto secundum quid ad
dictum simpliciter; (19) sofisme legate de argumente cu premise relaţiona-
le; (20) pseudoargumente datorate unor operatori multipli şi neextensionali

SOFISME
cele legate de nedeterminarea unor expresii (DIVIZIUNEA şi COMPOZIŢIA), ca
(strict-)
erori favorizate de ambiguitatea cuvintelor şi a propoziţiilor
INFORMALE
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 55

SOFISME DE RA- (1) sofisme ale inducţiei şi ale confirmării: FALSA CAUZĂ, respectiv post
ŢIONARE NEDE- hoc, ergo propter hoc; (2) sofisme ale analogiei; (3) sofisme ale clasifi-
DUCTIVĂ ŞI DE cării şi ale diviziunii; (4) sofisme ale statisticii; (5) sofisme ale probabili-
OBSERVAŢIE tăţii; (6) sofisme (sau erori) ale observaţiei

(1) IGNORATIO ELENCHI; (2) circularitatea: PETITIO PRINCIPII; (3) erori

SOFISME ÎN
ale interogării; (4) erori ale explicaţiei şi ale definiţiei; (5) inconsistenţa
DISCURS
în discurs; (6) prejudecata; (7) irelevanţa etc.

24°. Clase de erori (sau de sofisme), cu bază de pornire

tetratomică, în concepţia lui John L. Mackie
42
INFORMALE (deducţii prin care se argumentează invalid, fără a se
recurge în mod expres la vreo formă logică; formalizări logic-greşite
ale unui gînd, sau ale unui enunţ din limbajul cotidian; reprezentări
sau interpretări greşite ale unei structuri logice în limbajul natural).
Celor două clase mai sus menţionate li se adaugă alte două grupări,
incluzînd erorile sau sofismele DE RAŢIONARE NEDEDUCTIVĂ, pe cele
DE OBSERVAŢIE, respectiv pe cele DE ARTICULARE A PROPOZIŢIILOR în
cadrul discursului de natură argumentativă şi demonstrativă.
1.3.8. Considerînd că „erorile se produc în cadrul operaţi-
ilor logice şi constau din încălcări ale regulilor acestor opera-
ţii“, Andrei Marga (autor al capitolului de rigoare într-un manual de
logică pentru studenţii secţiilor umaniste) îşi propune să realizeze „un
tablou cuprinzător şi ordonat al tipurilor de erori logice“ 43.
Consecvent cu o astfel de intenţie, universitarul român inventariază
sofisme în operaţiile logice cu termeni (nume, concepte, sau noţiuni), în
inferenţe imediate (consemnate ca opoziţii şi, respectiv, ca educţii, sau
raţionamente imediate de echivalenţă), în inferenţe mediate atomare şi
în cele moleculare (silogisme, inferenţe categorico-ipotetice, inferenţe ca-
tegorico-disjunctive, inferenţe ipotetico-disjunctive sau categorico-ipote-
tico-disjunctive, respectiv dileme, inferenţe inductive şi inferenţe prin
analogie), în demersurile de întemeiere complexă a propoziţiilor prin de-

42
John Leslie Mackie, Fallacies, Paul Edwards (editor in chief), The Encyclopedia
of Philosophy, The Macmillan Company; The Free Press, New York, 1967, pp.
169 - 179; cf. şi: Dragan Stoianovici, Logica generală. Crestomaţie şi exerciţii,
Editura Universităţii Bucureşti, 1984, pp. 193 - 209
43
Andrei Marga, Erorile logice, capitol în: Dragan Stoianovici, Teodor Dima şi Andrei
Marga, Logică generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990, p. 233
56 MELENTINA TOMA

monstraţie, sau prin argumentare (ca înlănţuiri de inferenţe), respectiv în

teza (concluzia), în fundamentul (premisele) şi în procedeul acestora.

ERORI ÎN OPE- (1) erori logice ALE DEFINIŢIEI − definiţie: incongruentă; circulară;
RAŢIILE CU abundentă; (2) erori logice ALE DIVIZIUNII (diviziune: prea strîmtă;
TERMENI prea largă; cu termeni neexclusivi; cu mai mult de un fundament)

(1) erori ALE INFERENŢEI IMEDIATE PRIN OPOZIŢIE: derivarea unei con-
cluzii adevărate dintr-o premisă contrară falsă; a unei concluzii adevărate
dintr-o subalternă particulară adevărată; a unei concluzii particulare false
dintr-o premisă supraalternă falsă; a unei concluzii false dintr-o premisă
ERORI LOGICE
subcontrară adevărată; a unei concluzii existenţiale adevărate dintr-o pre-
ÎN INFERENŢE-
misă universală cu termeni nereferenţiali; (2) erori ALE INFERENŢEI IME-
LE IMEDIATE
DIATE PRIN ECHIVALENŢĂ (conversiunea simplă a unei propoziţii universal-
afirmative; conversiunea unei propoziţii particular-negative; conversiunea
accidentală a unei propoziţii universal-afirmative cu termeni nereferenţiali;
erori în obversiunea, în contrapunerea, sau în inversarea propoziţiilor)

(1) erori ÎN SILOGISMELE CATEGORICE: împătrirea termenilor; nedistribui-

rea termenului mediu; extinderea ilicită a termenului major, sau a termenului
minor; derivarea din două premise negative, sau particulare; urmarea „părţii
ERORI LOGICE
mai tari“ în cursul derivării; fallacia accidentis; (2) erori ÎN INFERENŢELE
ÎN INFEREN-
IPOTETICE: fallacia consequentis; (3) erori ÎN INFERENŢELE DISJUNCTIVE:
ŢELE MEDIATE
raţionarea în ponendo-tollens, cînd premisa disjunctivă nu este o propoziţie
exclusivă; raţionarea în tollendo-ponens, cînd premisa disjunctivă este in-
completă; (4) erori ÎN DILEME; (5) erori ÎN INFERENŢELE INDUCTIVE

(1) erori ÎN TEZA DEMONSTRAŢIEI: imprecizia tezei, prin: omonimie;

amfibolie; asociere (compoziţie) / disociere (diviziune) ilicită de cuvinte;
confuzie de accent; confuzie relativă la „forma limbajului“; ignorarea te-
zei prin: argumentum ad verecundiam (apelul la autoritatea: cuprinză-
ERORI LOGICE toare / dogmatică / rău plasată / deformată / venerabilă / fixă; eroarea con-
ALE DEMONS- versă a autorităţii) / ad hominem / ad ignorantiam / ad populum / ad con-
TRAŢIEI sequentiam / ad baculum / ad misericordiam; argumentum ex silentio;
eroarea obiecţiunilor; (2) erori ÎN FUNDAMENTUL DEMONSTRAŢIEI: error
fundamentalis; petitio principii; petitio de contrari; accidentul; (3)
erori ÎN PROCEDEUL DEMONSTRAŢIEI (non sequitur; post hoc, ergo
propter hoc; demonstraţia incorectă; saltus in concludendo)

25°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor), cu bază de

pornire tetratomică, după Andrei Marga

Clasificarea în atenţie se doreşte calchiată pe erorile formale;

în realitate, ea coboară pe terenul argumentării doar principial-forma-
lizabile, prin includerea sofismelor de tipul ignoratio elenchi.
O astfel de includere este justificată, întrucît autorul precizează
că a recurs la termenul de logică în sens larg. În acest caz, modelul
tipologic nu exclude erorile generate de conţinutul limbajului.
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 57

1.4. DE LA CLASIFICARE,
LA SIMPLA INVENTARIERE A ERORILOR

1.4.1. O clasificare a erorilor, sau a sofismelor logice din planul

argumentării sau al demonstraţiei, avînd o bază de pornire pentatomică
ne furnizează E. W. Schipper şi E. Schuh 44.
Alăturînd criterii diferite (fără a le şi încrucişa, totuşi, cum ar impu-
ne-o cerinţa completitudinii în actul sistematizării), cei doi autori anglo-sa-
xoni ajung la un inventar al greşelilor de gîndire şi de exprimare în care, pe
lîngă ERORILE DEFINIŢIEI 45, mai figurează erori logice „ALE RELEVANŢEI“,
erori sau sofisme „ALE AUTORITĂŢII“, erori „ALE AMBIGUITĂŢII“ (sau ale
echivocităţii) şi erori „ALE PREMISEI“ (o resuscitare a „erorii fundamen-
tului“ ?), pe care ar trebui să le subsumăm unei a doua grupări de primă
instanţă în lumea ilogismelor, şi anume „ERORILOR DE RAŢIONARE“.

ERORI ALE (1) definiţia INCONGRUENTĂ; (2) definiţia CIRCULARĂ; (3) definiţia NEGA-
DEFINIŢIEI TIVĂ; (4) definiţia OBSCURĂ / FIGURATIVĂ; (5) definiţia NEESENŢIALĂ

(1) apelul la forţă: argumentum ad baculum; (2) apelul la milă: argumen-

ERORI ALE tum ad misericordiam; (3) apelul la ignoranţă; (4) argumentum ad homi-
RELEVANŢEI nem; (5) apelul la mulţime: argumentum ad populum; (6) cauza falsă; (7)
concluzia deplasată, sau irelevantă (ignoratio elenchi)

(1) AUTORITATEA CUPRINZĂTOARE: „deoarece specialistul a spus astfel, în-

seamnă că aşa stau lucrurile“; (2) AUTORITATEA DOGMATICĂ; (3) AUTORI-
TATEA RĂU-PLASATĂ: a supralicita pe cineva, dincolo de domeniul său de
competenţă; (4) AUTORITATEA VENERABILĂ: a-i lua pe cei vechi ca pe nişte
ERORI ALE
autorităţi incontestabile; (5) AUTORITATEA DEFORMATĂ: a schimba semni-
AUTORITĂŢII
ficaţia spuselor cuiva, rupîndu-le din context; (6) AUTORITATEA FIXĂ: a
postula o autoritate şi a refuza orice inflexionare a spuselor acesteia; (7)
EROAREA CONVERSĂ A AUTORITĂŢII: a nu recunoaşte nici un merit celor
vechi şi, în general, a nu recunoaşte nici un fel de autoritate

ERORI ALE (1) simpla ECHIVOCAŢIE, sau omonimia; (2) COMPOZIŢIA; (3) DIVIZIUNEA;
AMBIGUITĂŢII (4) ACCENTUL eronat; (5) AMFIBOLIA (ca echivoc al propoziţiei) etc.

ERORI ALE (1) întrebare complexă; (2) concluzie deghizată; (3) ignorarea chestiunii,
PREMISEI sau a problemei; (4) raţionamentul circular (petitio principii) etc.

26°. Clase de erori (sau de sofisme) logice, cu bază de pornire

tetratomică, în concepţia lui E. W. Schipper şi E. Schuh

44
E. W. Schipper & E. Schuh, A First Course in Modern Logic, Routledge and Kegan
Paul, London, 1966; cf. şi: Andrei Marga, op. cit., p. 142 - 143
45
Despre „definiţii persuasive“ vorbeşte, între alţii, Ch. L. Stevenson, în Ethics and Lan-
guage, New Haven, 1945. Cf. Robert Blanché, op. cit., p. 246
58 MELENTINA TOMA

1.4.2. După ce prezintă în mod critic tipologiile lui Aristotel, John

Stuart Mill, Valentin Ferdinandovici Asmus (vizat prin editorii volumu-
lui la care logicianul rus este coautor !), Irving M. Copi, respectiv Andrei
Marga, în Micul tratat de sofistică, Leonard Gavriliu 46 îşi propune să
inventarieze, într-o formă relaxată, dacă nu sofismele ca atare, tipurile,
sau grupările de disfuncţii logico-discursive.
În desfăşurarea rapsodică a genurilor intermediare, ilogismele
ne sînt înfăţişate de autorul român cu titlul: de pseudodefiniţii, de
„induceri în eroare“ datorate inducţiei, de „sofisme de cabinet“ (ero-
rile comise în cursul unor inferenţe deductive imediate !), de sofisme
formale ale deducţiei silogistice, de sofisme ale lui „dacă“ şi ale lui
„sau“ (a se înţelege: erorile inferenţei deductive la nivel molecular !),
de false dileme, de sofisme ale deducţiei 47, de „sofisme ale vieţii
cotidiene“, de „sofisme majore“ (erorile legate de fundamentul şi,
respectiv, de procedeul argumentării !), de antinomii (sau „insolu-
bile“) şi, chiar de „sofisme care ne fac să rîdem“ !
Alarmat de faptul că „«precizia» calculului logic este, une-
ori, atît de fascinantă, încît nici nu se sesizează momentul eşu-
ării în pure ficţiuni“, psihologul, psihanalistul şi eseistul Leonard
Gavriliu 48 reia „tematica logicii vechi de cînd lumea“.
Considerînd că „toate expresiile verbale, inclusiv interogaţi-
ile, poruncile […] şi chiar interjecţiile sînt concomitent şi expre-
sii logice, în sensul că toate sînt generate de judecăţi şi raţio-
namente latente“, autorul lărgeşte domeniul sofismelor. El numeşte
sofisme ale vieţii cotidiene erorile de raţionament (sau demonstra-
ţie), erori „detectate în toate cele trei elemente ale operaţiei
logice de întemeiere a adevărului enunţurilor“.
Sub denumirea amintită ne sînt prezentate, însă, doar erorile
cu privire la teză, mai exact: SOFISMELE TEZEI IMPRECISE (datorate
ambiguităţii termenilor) şi SOFISMELE IGNORĂRII TEZEI DE DEMON-
STRAT (ale contextualizării de tip ignoratio elenchi).

46
Leonard Gavriliu, op. cit., pp. 24 - 43
47
Autorul român (op. cit., pp. 118 - 123) are în vedere raţionamentele eronate ce supra-lici-
tează părţile în raport cu întregul, o resuscitare a nominalismului „mereo-logic“, enunţată ca
atare de către Mortimer J. Adler, în Ten Philosophical Mistakes, Macmillan Publishing
Company, New York; Collier Macmillan Publishers, London, 1987, p. XIX
48
Leonard Gavriliu, op. cit., pp. 125, 70
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 59

Sofisme ALE definiţia: (1) incongruentă; (2) circulară; (3) pletorică (şi prolixă !); (4)
DEFINIŢIEI negativă (privind termeni pozitivi); (5) incompletă; (6) inconsistentă
Sofisme ALE INDUCŢIEI
Sofisme ALE derivarea: (1) de propoziţii adevărate din contrare false / din subalter-
INFERENŢEI ne particulare adevărate; (2) de propoziţii particulare false din subal-
DEDUCTIVE terne false / din subcontrare adevărate; (3) de propoziţii existenţiale
IMEDIATE adevărate, din propoziţii universale cu termeni neinferenţiali
sofismul: (1) echivocaţiei, respectiv fallacia falsi medii / quaternio ter-
minorum; (2) al ratării totale a concluziei: insinuarea mediului în conclu-
Sofisme ALE zie; (3) al termenului mediu nedistribuit; (4) al „majorului ilicit“; (5) al
DEDUCŢIEI „minorului ilicit“; (6) al concluziei negative din premise afirmative; (7) al
SILOGISTICE concluziei din premise negative; (8) al concluziei afirmative ilicite; (9) al
concluziei universale ilicite; (10) al concluziei din premise particulare;
(11) al asumpţiei existenţiale 49 (numit şi „sofismul existenţial“)
Sofisme ALE (1) sofisme ale lui „dacă“: al afirmării secventului (în modus ponens); al
DEDUCŢIEI negării antecedentului (în modus tollens); (2) sofisme ale lui „sau“: al dis-
MOLECULARE juncţiei incomplete (în modus tollendo-ponens); al falsei dileme
Sofismul revenind la „a considera constituenţii ultimi ai lumii fizice ca fiind mai
REDUCŢIEI reali decît corpurile compuse pe care acestea le constituie“
(1) sofismele tezei imprecise, datorită: omonimiei; amfiboliei; compu-
nerii; disocierii; accentuării; formei limbajului; barbarismelor; (2) sofis-
mele ignorării tezei de demonstrat, datorită: respectului datorat autorităţii;
Sofismele
amorului propriu; invocării autorităţii mulţimii; apelului la sentimentul po-
VIEŢII
pular; invocării ignoranţei / a calităţilor sau defectelor extralogice ale preo-
COTIDIENE
pinentului / a milei / a recurgerii la forţă / a consecinţelor logice / a paradei
de erudiţie; citării trunchiate; falsei memorii; întrebării complexe; aserţiu-
nii repetate; invocării nejustificate a principiului tertium non datur
(1) erori în fundamentul demonstraţiei, precum: error fundamentalis; pe-
Sofismele titio principii / circulum in demonstrando; petitio de contrari; falla-
MAJORE cia accidentis; (2) erori în procedeul demonstraţiei, precum: post hoc,
ergo propter hoc; saltus in concludento / saltus in probando
antinomiile

27°. Clase de erori (sau de sofisme) logice, înşiruite

ad placitum de către Leonard Graviliu

Evident, primele tipuri de eroare surprind aspectul semantic,

următoarele: aspectul pragmatic. Sofismele ţinînd de celelalte două
articulaţii ale argumentării (sau ale demonstraţiei) sînt numite, de

49
Leonard Gavriliu (op. cit., p. 102) are în vedere „axioma“ lui William H. Halver-
son (A Concise Logic, Random House, New York, 1984, p. 119), după care, „da-
că, într-un silogism, concluzia este particulară, cel puţin o premisă trebuie să
fie particulară“, altfel am „importa“, ilicit, existenţa entităţilor despre care relatează
premisele universale. Asupra „ontologiei silogistice“, trimitem la: Petru Ioan: Logi-
că şi filosofie, Institutul European, Iaşi, 1996, pp. 45 - 78
60 MELENTINA TOMA

către autorul român, „majore“: erorile de fundament − premise

false (error fundamentalis), postularea concluziei (petitio princi-
pii), contrazicerea premiselor (petitio de contrari), confuzia între
accident şi propriu − şi erorile de procedeu: falsa cauză (post hoc,
ergo propter hoc); saltul în demonstraţie (şi în argumentare !) etc.
După cum ne dăm seama, prezentatorului în atenţie nu-i este
uşor să justifice locul acordat sofismelor enumerate în raport cu ve-
rigile întemeierii discursive. Lăsînd la o parte tipologia erorilor, prea
puţin întemeiată, meritul lui Leonard Gavriliu este acela de a fi
atras atenţia asupra mecanismului producerii disfuncţiilor în actul de
raţionare şi comunicare, respectiv asupra pericolului neglijării conţi-
nutului în analiza logică a secvenţelor de argumentare.
Autorul urmărit analizează mişcarea gîndirii între inducţie şi de-
ducţie şi ilustrează faptul că eroarea fundamentală a deducţiei este „ace-
ea de a se socoti absolut-autonomă şi absolut-infailibilă“.
Preocupat să evite reducţionismul logic, autorul român la care
am poposit cu analiza (unul de formaţie psiho-logică şi psihanalitică)
ajunge să confunde validitatea cu calitatea silogismului de a produce
concluzii adevărate, încît, în opinia sa, „validitatea nu este de loc
independentă de «materia» silogismului“.
Urmărind mecanismul producerii sofismelor în cazul încălcării
legilor silogismului, Leonard Gavriliu constată că ele sînt vicii de conţi-
nut, sau de metodă. Astfel, regulile silogismului „operează mai adînc
în terenul aproximării realului, dincolo de validitatea formală a
silogismelor“. Sofismele lui „dacă“ şi ale lui „sau“, pe care autorul
în atenţie le numeşte „implicaţionale“, nu sînt numai cele care contra-
vin legilor logice, ci şi cele ale conţinuturilor îndoielnice: pe schema
raţionamentului disjunctivo-categoric (modus tollendo-ponens, de
exemplu), se pot construi sofisme. Este cazul în care alternativele enun-
ţate în prima premisă nu epuizează posibilităţile. Leonard Gavriliu
numeşte acest tip de eroare sofismul disjuncţiei incomplete.
Autorul la care ne referim mai atrage atenţia şi asupra faptului că
„sofismul reducţionist“ îşi are izvorul în absolutizare.
Subliniind situaţia în care „conţinutul este cîmpul electromag-
netic“ de operare a formelor logice şi în care acesta „se face simţit
Tipologii „zecimale“ în cîmpul erorilor de gîndire şi al celor de limbaj 61

prin efecte concludente“ 50, autorul român are meritul de a păstra lo-
gica vie, cu subiect şi cu adresabilitate. Faptul că „tratatul“ său este
în mod preponderent preocupat de acest aspect, ne face să ne între-
băm dacă nu cumva, în încercarea de a evita cu orice preţ reducţionis-
mul logic, sîntem expuşi unui reducţionism logic sui generis, cel al
non-formalismului (dacă nu şi al antiformalismului !).
1.4.3. De la Aristotel şi pînă la autorii din veacul al XX - lea
mai sus evocaţi, se conturează o minimă preocupare pentru ordonarea
şi justificarea logică a tipurilor de sofism, sau de eroare logică în ar-
gumentare (şi, în general, în actul de comunicare).
Prin contrast, în unele prezentări ale logicii formale, impasurile
cu pricina sînt înşirate, pur şi simplu, fără nici un fel de delimitare, ca
„fructe ale colectei“ 51, sau „prin simplă enumerare“.
Aşa procedează, spre exemplu, E. R. Emmet 52 (atent la 8 tipu-
ri de ilogisme în actul comunicării discursive), George F. Kneller 53

ERORILE LOGICE ÎN INVENTARUL LUI :

E. R. EMMET GEORGE F. KNELLER

(1) erori verbale: a lua cuvinte în sensuri diferite; (2)
termen mediu nedistribuit în ambele premise; (3) ter-
men mediu exclus, prin asumarea extremelor: „totul
sau nimic“; (4) aplicarea unui principiu general la o
situaţie particulară, fără a se ţine seama de circumstan-
ţe; (5) argumentarea de la succedentul, la antecedentul
implicaţiei: „dacă p, atunci q; or, q; deci, p“; (6)
post hoc, ergo propter hoc; (7) eludarea chestiunii;
(8) analogia falsă (se presupune mai multă asemănare
între obiecte, decît există ea în fapt)
(1) tautologia; (2) repetarea în-
trebării; (3) argumentum ad
hominem; (4) eroarea genetică:
defăimarea originii; (5) analo-
gia falsă; (6) coincidenţa; (7)
argumentul ignoranţei: eludarea
sau deplasarea chestiunii; (8)
argumentul autorităţii; (9) ape-
lul la sentiment; (10) conversiu-
nea improprie

28°. Enumerări rapsodice de sofisme (sau erori),

la autori din veacul al XX - lea

50
Petru Ioan, op. cit., pp. 95, 103
51
Robert Blanché, op. cit., p. 244
52
E. R. Emmet, Handbook of Logic, Philosophical Library, New York, 1960; cf. şi:
Andrei Marga, op. cit., p. 143
53
George F. Kneller, Logica şi limbajul educaţiei, traducere din engleza americană, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973, pp. 17 - 22
62 MELENTINA TOMA

(preocupat de prezentarea, în context psiho-pedagogic, a 10 parcursuri

ale inducerii în eroare, cu sau fără intenţie) şi alţi autori.
Pe lîngă neîmplinirile legate de aspectul „rapsodic“ al listării şi enu-
merării, astfel de prezentări (fără susţinere criterială) ale traseelor de in-
ducere logică în eroare se dovedesc extrem de sărace în raport, să spunem,
cu performanţa unui Albert de Saxonia (1306 - 1390), ce analiza 54 în
al său tratat despre sofisme (Sophismata) nu mai puţin de 200 de cazuri
ale falsei raţionări şi ale falsei exprimări prin intermediul discursului.

54
De fapt, o parte (a cincea) din cele şase, cîte cuprinde opera sa fundamentală, intitulată
Perutilis Logica (cf. Robert Blanché, op. cit., p. 244)
 Capitolul 2: ERORI ŞI
CLASE DE ERORI ŢINÎND DE
SEMNIFICANT ŞI DE CODUL EXPRIMĂRII

Cele pînă acum consemnate ne permit o mai dreaptă cumpănire în-

tre diversele atitudini faţă de problema sistematizării sofismelor ca „erori“
posibile în cursul argumentării şi al comunicării interumane.
Între cele două poziţii extreme (recursul la minima rezistenţă, ma-
nifestat de cei care s-au mulţumit să evoce unul după altul sofismele, fără
a încerca să le ordoneze, motivaţi, poate, şi de temerea că este peste pu-
tinţă să clasifici o infinitate de căi prin care se ajunge la eroare 1, respec-
tiv exclusivismul propunătorilor de noi „sinoptici“ în cîmpul erorilor,
atenţi mai mult la neîmplinirile predecesorilor şi mai deloc la dificultăţile
propriului demers), calea de mijloc, a ecumenismului metodologic (şi
tipo-logic !) pare a se impune aproape de la sine.
Desigur, este greu, dacă nu imposibil, să rămînem la aprecierea
după care, în privinţa sofismelor, „nici Aristotel însuşi, nici altcineva
pînă astăzi n-a reuşit, din punctul de vedere al logicii formale, să
înlocuiască efectiv doctrina primitivă, din «Respingerile sofistice»“ 2.
Aceasta ar presupune că respectiva doctrină asupra interacţiunii
discursive a precedat redactarea Analiticelor şi, ca atare, constitui-
rea logicii în sensul cel mai strict al cuvîntului.
Ceea ce se poate, în mod rezonabil, admite este că distincţia aris-
totelică între sofismele „dinăuntrul“ şi cele „din afara“ limbajului a ser-
vit ca punct de plecare tratatelor şi secţiunilor din tratatele de logică rezer-
vate expunerii erorilor din gîndirea şi din exprimarea discursivă.

1
Augustus de Morgan, Formal Logic (1847), The Open Court Company, London,
1926, p. 237 (apud: Horace William Brindley Joseph, An Introduction to Logic,
1906, 2 nd ed., Clarendon Press, Oxford, 1916, repr. 1967, p. 569); C. I. Hamb-
lin, Fallacies, Medhuen, London, 1970, p. 197 (apud: Robert Blanché, Le raison-
nement, Presses Universitaires de France, Paris, 1973, p. 243)
2
Inocentius Maria Joseph Bocheński, Formale Logik, Verlag Karl Alber, Freiburg, Mün-
chen, 1956; 2 - eme édition, 1959, p. 64, apud: Robert Blanché, op. cit., p. 243
64 MELENTINA TOMA

În unele cazuri, clasificării „standard“, de sorginte aristoteli-

că, i s-au introdus doar noi înţelesuri pentru unul sau altul dintre nu-
mele de erori (aşa cum este cazul „SOFISMULUI CONSECVENTULUI“,
care, la un Augustus de Morgan, sau la un William Stanley Jevons,
ajunge să denunţe inferenţa ce doar afirmă, în loc să derive conclu-
zia din premise); în alte cazuri, asistăm la impunerea de nume noi
pentru erorile cunoscute, aşa cum s-a întîmplat cu „SOFISMUL ACCI-
DENTULUI“, identificat cu „secundum quid“, ori cu denumirile pen-
tru noi forme de eludare a problemei (sau a chestiunii) dezbătute.
N-au lipsit preocupări pe linia omologării de noi sofisme (pre-
cum cele ale INFERENŢEI DEDUCTIVE IMEDIATE şi ale INFERENŢEI DE-
DUCTIVE MEDIATE; cele ale INFERENŢEI INDUCTIVE; cele „ale INTER-
PRETĂRII“; cele „ale [I]RELEVANŢEI“; cele „ale CONFUZIEI“; cele
„ale AMBIGUITĂŢII“; cele SINTACTICE şi cele SEMANTICE etc.), după
cum s-a diluat considerabil înţelesul noţiunii aristotelice de „eroare lo-
gică“. Pe lîngă schemele elementare de inferenţă şi complexele unor
astfel de secvenţe sub chip de argumentări sau demonstraţii complexe,
au devenit, astfel, „sofisme“ şi falsele asumpţii întrebuinţate ca premi-
se 3, respectiv „prejudecăţile“ sau „prezumţiile“, iar uneori, chiar
sursele de erori în argumentarea laxă, greu (dacă nu imposibil !) de
formalizat, ca în cazul sofismelor DEFINIŢIEI şi EXPLICĂRII termeni-
lor; al sofismelor DIVIZIUNII şi CLASIFICĂRII acestora; al „sofismelor
DE SIMPLĂ INSPECŢIE“ şi al celor „DE [REA] OBSERVAŢIE“, antrenate
în tipologia lui John Stuart Mill şi aşa mai departe.
O dată cu apariţia genurilor intermediare (adică, a subclaselor de
erori şi a subdiviziunilor acestora !), au sporit şi divergenţele de omo-
logare, una şi aceeaşi eroare regăsindu-se în rubrici diferite, la autori
diferiţi: sofismul (intra dictione al) AMFIBOLIEI şi sofismul (extra
dictionem al) CONFUZIEI ÎNTRE ACCIDENT ŞI PROPRIU, spre exemplu,
apar ca „erori de interpretare“ la Edward Creighton şi ca „erori ma-
teriale de limbaj“, la M. C. Wheeler; obversiunea ilegitimă şi con-
versiunea ilegitimă sînt considerate ca „erori de interpretare“ de către
Edward Creighton şi ca „erori formale“ de către M. C. Wheeler.

3
Richard Whately, Logic, 8 th edition, revised, B. Fellowes, Ludgate Street, London,
1844, p. 168. Apud: Horace William Brindley Joseph, op. cit., p. 574
Erori şi clase de erori ţinînd de semnificant şi de codul exprimării 65

La limită, una şi aceeaşi eroare logică intervine în rubrici cla-

sificatorii diferite, la unul şi acelaşi autor (sofismul amfiboliei, spre
exemplu, este evocat de către Edward Creighton şi ca „eroare de
interpretare“, şi ca „eroare materială de raţionare“).
Nu mai puţin supărătoare sînt intervertirile între genuri. În timp
ce Edward Creighton, interesat în mod expres de cîmpul de manifes-
tare al disfuncţiei în actele de comunicare şi de exprimare, disjunge
între erorile de raţionare MATERIALE şi erorile de raţionare FOR-
MALE, M. C. Wheeler, atent mai curînd la sursele disfuncţiei din lan-
ţul argumentării, ia în considerare erorile materiale DE LIMBAJ şi
erorile materiale REZULTÎND DIN FACTORI NON-LINGVISTICI.
Foarte adesea, deşi criteriile se încrucişează complet (ca în
cazul tetratomiei propuse de către Louis Liard prin acordarea diho-
tomiei „material – formal“ cu binomul „deductiv – inductiv“), ru-
bricile rezultate (erori formale ale deducţiei, erori formale ale in-
ducţiei, erori materiale ale deducţiei şi erori materiale ale induc-
ţiei) nu sînt la fel de elocvent-ilustrate şi aprofundate.
Cel mai izbitor eşec al tentativelor de sistematizare este lipsa de
omogenitate a spaţiilor de încadrare (tipo-logică !), datorată antrenării
mai multor criterii, fără a se urmări şi combinatorica acestora.
Ca urmare a neîncrucişării criteriilor, ori a luării în considerare doar
a unora dintre combinaţiile acestora, uneori se propun tablouri asimetrice
şi cu totul nerelevante, cu delimitări între „sofisme DE SIMPLĂ INSPEC-
ŢIE“ şi „sofisme DE INFERENŢĂ“ (în cazul lui John Stuart Mill); între
„sofisme LOGICE“ şi „sofisme DE CONFUZIE“ (precum la Alexander
Bain); între sofisme (sau erori) „DE INTERPRETARE“, sofisme (sau erori)
„DE ECHIVOCITATE“ şi sofisme (sau erori) „DE PREZUMŢIE“ (la Edward
Creighton); între sofismele (sau erorile) „FORMALE ÎN SENS STRICT“,
sofismele (sau erorile) „INFORMALE ÎN SENS STRICT“, sofismele (sau
erorile) „DE RAŢIONARE NEDEDUCTIVĂ“ şi „DE OBSERVAŢIE“, respectiv
sofismele (sau erorile) „ÎN DISCURS“ (la John L. Mackie); între sofis-
me (sau erori) „ALE DEFINIŢIEI“, sofisme (sau erori) „ALE RELEVANŢEI“,
sofisme (sau erori) „ALE AUTORITĂŢII“, sofisme (sau erori) „ALE AM-
BIGUITĂŢII“, respectiv sofisme (sau erori) „ALE PREMISEI / FUNDAMEN-
TULUI“ (cum se întîmplă la E. W. Schipper şi E. Schuh) etc., etc.
66 MELENTINA TOMA

2.1. „DEDUCEREA“ CLASELOR

DE ERORI, DIN SCHEMA HEXADICĂ
A COMUNICĂRII ŞI SEMNIFICĂRII

Pentru a înfrunta măcar o parte dintre deficienţele sistematiză-

rilor moştenite, vom recurge, în cele ce urmează, la sugestiile MO-
DELULUI HEXADIC AL SITUAŢIILOR DE COMUNICARE ŞI DE (RE)SEM-
4
NIFICARE (constituite inclusiv ca „situaţii de raţionare“, ca „situaţii
de argumentare“, ca „situaţii de persuadare“ şi aşa mai departe).
Aceasta înseamnă că vom aranja sofismele şi clasele de sofisme
în orizontul uneia sau alteia dintre coordonatele (sau variabilele) ana-
lizei de tip situaţional a inducerilor în eroare: ) (1) „E“ − emiten-
tul, respectiv inducătorul în eroare, adică sofistul, în varianta mai
îndepărtată, ori mai apropiată de zilele noastre; ) (2) „I“ − inten-
siunea, respectiv factorul „pur logic“ sau „formal“ al inducerii în
eroare pe calea exprimării discursive; ) (3) „D“ − extensiunea sau
referinţa, respectiv factorul „material“ şi „extra-lingvistic“ al in-
ducerii în eroare; ) (4) „C“ − conotaţia sau înţelesul subiectiv,
respectiv factorul „pur-subiectiv“ al inducerii în eroare; ) (5) „R“
− receptorul, respectiv victima înşelării prin sofisme şi, totodată,
factorul „interlocutiv“ al inducerii în eroare; ) (6) „S“ − semni-
ficantul, sau suportul lingvistic al inducerii în eroare pe cale discur-
sivă, adică limbajul pur şi simplu, ca adăpost, de ultimă instanţă, al
tuturor anomaliilor survenite într-un gen sau altul de comunicare.
Fiecăreia dintre variabilele apropiate prin simbolurile „E“, „I“,
„D“, „C“, „R“ şi „S“ i se vor putea asocia una sau mai multe tipuri de
eroare logică, fără a fi vorba de o repartizare mecanică, absolut-riguroa-
să, a sofismelor în 6 submulţimi „exacte“ şi mutual-exclusive.

4
Petru Ioan, Educaţie şi creaţie în perspectiva unei logici „situaţionale“, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, cap. IV, pp. 72 - 144. În cuprinsul volumului, autorul mai
regăseşte schema semio-logică a acţiunii în hexada „situaţiei cognitive“, în hexada „situaţiei
de lectură“, în cea a „situaţiei creative“ şi în cea a „situaţiei formative“. În total, pe par-
cursul expunerii din lucrare, sînt relevate 12 aplicaţii ale hexadei cognitive, 3 aplicaţii ale
hexadei traductive, 12 aplicaţii ale hexadei simetrice, respectiv 28 de aplicaţii ale hexadei
situaţiilor creative. O dată lansată, paradigma va beneficia de noi concretizări în volumele
de autor Logica „integrală“ (vol. I, Editura „Ştefan Lupaşcu“, Iaşi, 1999) şi Modelul
hexadic in politologie (Editura „Ştefan Lupaşcu“, Iaşi, 2002), respectiv în volumul coor-
donat de autor Aplicaţii ale hexadei situaţionale (Editura „Ştefan Lupaşcu“, Iaşi, 1999).
Cf.: Petru Ioan, Un curriculum vitae pe coordonate semio-logice, Iaşi, 2001, pp. 31 - 33.
Erori şi clase de erori ţinînd de semnificant şi de codul exprimării 67

D
FACTORUL „EX-
TRA-LINGVISTIC“ ŞI „MA-
TERIAL“ AL INDUCERII ÎN EROARE

HALOUL PA- NUCLEUL IN-

RALOGIC (CONO- TENSIONAL ŞI IN-
C I
TATIV ŞI ILOCUŢIONAR) FRA-LOGIC AL SOFIS-
AL INDUCERII ÎN EROARE MULUI, SAU AL ERORII

VICTIMA ÎNŞELĂRII (adică AGENTUL (AUTO) ÎNŞELĂ-

factorii interlocu- TOR (factorii enunţi-
tivi în produce- R E ativi ai induce-
rea erorii) rii în eroare)

VEHICULUL ÎNŞELĂRII ( factorii

strict-lingvistici ai indu-
cerii în eroare)
S

29°. Hexada situaţiei de inducere în eroare, prin analogie cu hexada

semio - logică (aprofundată de către Petru Ioan)

Ceea ce avem în vedere prin recursul la hexada de tip situaţional

este aportul polilor comunicării („E“, „I“ etc.) şi al „vectorilor de fo-
calizare“ 5 sau al „factorilor de relevanţă“ 6 („OE“, „OI“ etc.), drept
criterii de primă instanţă în ordonarea şi departajarea unei lumi, deja su-
prapopulate, cum este aceea a erorilor, sau a sofismelor logice.
Se prea poate ca mai vechile sau chiar străvechile criterii, înce-
pînd cu aristotelica localizare a sofismelor (în desfăşurări ale gîndirii,
sau în fenomenalizări ale acesteia prilejuite de limbaj) să rămînă în
vigoare, pentru delimitări de secundă, ori de terţă instanţă, în cadrul
uneia sau alteia dintre grupările aferente polilor inducerii în eroare.

2.2. ERORI ŞI
CLASE DE ERORI ŢINÎND DE
SEMNIFICANT ŞI DE CODUL EXPRIMĂRII

Cea mai frapantă dintre variabilele comunicării s-a dovedit şi cea mai
frecvent-evocată cauză a erorii. Vom asocia, aşadar, semnificantului şi
codului exprimării, o parte dintre „sofismele in dictione“ omologate de

5
Petru Ioan, op. cit., pp. 115, 143, 144
6
Petru Ioan, Logica „integrală“, 1999, p. 77
68 MELENTINA TOMA

Aristotel, în speţă: ) (1) OMONIMIA, sau „echivocul cuvintelor“, gene-

rată de utilizarea aceluiaşi semnificant (termen, cuvînt, sau nume) pentru
înţelesuri (conţinuturi, sau sensuri) multiple, aferente unor denotaţii (ex-
tensiuni sau referinţe) diferite; ) (2) AMFIBOLIA, sau „echivocul propo-
ziţiei“ − în cazurile de „argumentare concludentă“, ce îi apare Stagiri-
tului „mai rea decît argumentarea neconcludentă“, în măsura în care
ea „îşi scoate concluzia din premise absurde“ 7; ) (3) CONFUZIA
ENUNŢĂRII, produsă de asemănarea formei de exprimare; etc.
În imediata vecinătate a acestora, vom plasa NONSENSUL PRE-
MISELOR, subsumat de Aristotel cazurilor în care premisele sînt false
(adică „erorii fundamentului“, teoretizate mai tîrziu).
Tot în contul lui Aristotel mai putem include SOLECISMELE (şi,
în general, BARBARISMELE): obliterări ale argumentării şi ale comuni-
cării inteligibile, datorate greşelilor gramaticale de genul celor repur-
tate de cilicienii din Soloi, în practicarea limbii elene.
Pe linia lui Aristotel şi a continuatorilor rigorişti, s-ar dispune, în
acelaşi orizont: ) (1) o parte dintre erorile „MATERIALE“ reportate în
logica peripatetică, în logica medievală, în cea renascentistă şi în cea mo-
dernă; ) (2) o parte din sofismele „NELOGICE“ şi din cele „SEMILO-
GICE“, aşa cum sînt ele inventariate de către britanicii Richard Whately
şi W. S. Jevons; ) (3) o parte dintre sofismele „INFORMALE ALE AM-
BIGUITĂŢII“, incriminînd, după Irving M. Copi, imperfecţiuni ale lim-
bajului în care se exprimă teza şi / sau fundamentul secvenţei argumenta-
tive; ) (4) o parte dintre sofismele „DATORATE NEATENŢIEI FAŢĂ DE
AMBIGUITATEA LIMBAJULUI“, aşa cum sînt ele inventariate de un Ralph
Eaton; ) (5) o parte dintre „ERORILE MATERIALE DE LIMBAJ“ din in-
ventarul lui M. C. Wheeler; ) (6) o parte dintre erorile „LEGATE DE
PROCEDEU“, în genul celor inventariate de către Valentin Ferdinando-
vici Asmus; ) (7) o parte dintre sofismele „ÎN SENS STRICT INFORMA-
LE“, conform accepţiei lui John L. Mackie; ) (8) o parte dintre „SO-
FISMELE LOGICE ALE DEFINIŢIEI“ şi o parte dintre „SOFISMELE LOGICE
ALE CONFUZIEI“, delimitate astfel în tratatul lui Alexander Bain; ) (9)
o parte dintre „ERORILE MATERIALE DE RAŢIONARE DATORATE PREZUM-
7
Topica, VIII, 11, 162 a; traducere românească, studiu introductiv şi note de Mircea Flo-
rian, în: Aristotel, Organon, IV, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, pp. 248 - 249
Erori şi clase de erori ţinînd de semnificant şi de codul exprimării 69

ŢIEI“ şi semnalate ca atare în inventarul lui Edward Creighton; ) (10)

sofismele „SEMANTICE“ şi o parte dintre sofismele „SINTACTICE“ din
inventarul lui Daniel J. Sullivan; ) (11) o parte dintre erorile AMBI-
GUITĂŢII, din clasificarea lui E. W. Schipper şi E. Schuh; ) (12) „ERO-
RILE VERBALE“ din inventarul E. R. Emmet: sofismul „indeterminării
premiselor sub aspectul cantităţii“ (respectiv SOFISMUL STATISTIC, dacă
nu SOFISMELE STATISTICE !), definiţia obscură etc., etc.
Pe motiv că „multe din denumirile lui Aristotel pentru ero-
rile (sau sofismele) in dictione au căzut în desuetudine“, iar unele
erori de acest tip au fost omologate de către Stagirit în orizontul trăsă-
turilor sintactice ale limbii greceşti, Romane Clark şi Paul Welsh 8
ne propun o listă amendată de impasuri ale întemeierii logico-discursi-
ve, ce derivă din ambiguitatea (sau plurivocitatea) limbajului.
În inventarul acestora, figurează: ) (1) eroarea MULTIPLEI SEM-
NIFICAŢII (generată de omonimie, de semnificaţia parţială, de „univoci-
tatea relaţională“ 9, de multipla referinţă etc.); ) (2) eroarea SENSULUI
MULTIPLU; ) (3) eroarea AMBIGUITĂŢII stricto sensu, aceasta însem-
nînd: sintaxă incorectă a enunţării, divergenţă de semnificare între utiliza-
torii expresiei etc.; ) (4) eroarea AMBIGUITĂŢII ÎN ARGUMENTARE, im-
pas datorat, între altele, termenilor ce au conotaţie, respectiv înţeles, dar
nu au şi denotaţie, altfel spus, nu au referinţă, precum este cazul cu cele-
brul „flogiston“ din aria explicaţiilor furnizate (pînă acum mai bine de un
secol) de chimişti; ) (5) erori datorate determinării (sau, mai curînd,
indeterminării !) cuvintelor; ) (6) erori generate de aserţiuni ambigue etc.

2.3. ERORI LOGICE AVÎNDU-ŞI

SURSA ÎN OMONIMIA (LEXICALĂ)
SAU ECHIVOCUL CUVINTELOR

Semnificaţia unui cuvînt fiind dată de context, acelaşi cuvînt,

folosit cu înţelesuri diferite în premise, poate favoriza o concluzie
falsă, după cum poate conduce la înlocuirea unei premise cu alta
asemănătoare, la împătrirea termenilor silogismului etc.

8
Romane Clark & Paul Welsh, Introduction to Logic, D. Van Nostrand Company, Prin-
ceton, New Jersey, Toronto, New York, London, 1962, pp. 150 - 161
9
În sensul conferit de Richard Robinson, în: Ambiguity, „Mind”, L, 1948, p. 143
70 MELENTINA TOMA

ARGUMENTE DEFECTUOA- DIVULGAREA MECANISMULUI ERORII

SE DATORITĂ OMONIMIEI DE CĂTRE AUTORUL ACESTORA

„cei care ştiu învaţă, căci după Aristotel, „termenul «a învăţa» este unul echivoc, căci
cei ce cunosc literele înva- o dată el înseamnă «a înţelege» folosind ştiinţa, iar altădată
ţă literele dictate lor“ 10 are sensul de «a dobîndi o ştiinţ㻓 11
Stagiritul socoteşte că, de această dată, cu două sensuri sau înţelesuri
„relele sînt bunuri, căci
se vădeşte termenul „trebuie să fie“, în măsura în care, pe de o
ceea ce trebuie să fie
parte, el „înseamnă ceea ce este necesar, cum se întîmplă ade-
este un bine, iar relele
12 sea cu relele (căci un rău oarecare este necesar)“, iar „pe de
trebuie să fie“
altă parte, noi spunem şi despre bunuri că trebuie să fie“ 13
enunţarea are noimă, după Aristotel, în măsura în care „s-a ridi-
„acelaşi om totodată
cat acel care şedea, iar acel care s-a însănătoşit este bolna-
şade şi stă în picioa-
vul“; oricum, „expresia «omul bolnav face sau suferă ceva» nu
re, totodată este bol-
14 are sens unic, ci înseamnă cînd «omul care acum este bolnav
nav şi sănătos“
sau şade», cînd «omul care a fost bolnav mai înainte»“ 15

30°. Exemple furnizate de Aristotel pentru argumentele

defectuoase datorită omonimiei

Asupra acestui risc atrage atenţia încă Aristotel, considerînd OMO-

NIMIA / ( T< \ ), sau ECHIVOCUL CUVINTELOR (aequivocatio) 16 ca
10
Resp. sof., 4, 165 b; cf. Aristotel, Organon, IV, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963, p. 274
11
După comentariul lui Alexandros din Afrodisias (reluat de Mircea Florian, în nota la textul
aristotelic: Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 274), Aristotel „face aluzie la sofismul
denunţat de Platon în dialogul Euthydemos (275 d etc.)“, sub forma întrebării adresate
personajului menţionat de Kleinios: „cine învaţă oare, cel inteligent, sau cel prost ?“.
12
Resp. sof., 4, 165 b; cf. Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 274. În versiunea ro-
mânească a Micului compendiu asupra întregii învăţături a logicii, datorat prinţului Dimi-
trie Cantemir (cf.: trad. din lat., realizată de Dan Sluşanschi la Editura Ştiinţifică, cu stu-
diu introductiv, note şi indice de Alexandru Surdu, Bucureşti, 1995, p. 146), acest „sofism
al echivocului“ se înşiruie după cum urmează: „toate cele folositoare sînt bune, dar uneori
şi relele sînt folositoare; deci, uneori şi relele sînt bune“ („F a B1; R i F ˆ R i B2“).
13
În explicaţia furnizată de Mircea Florian (loc. cit.), echivocul ilustrat de Stagirit este susţi-
nut de dublul sens al termenului „trebuie“: un bine este doar ceea ce trebuie din punct de
vedere moral, iar nu şi ceea ce este necesar din punct de vedere fizic.
14
Aristotel, loc. cit.
15
Prelungind explicaţia Stagiritului, Mircea Florian pune echivocul „celui ce şade“ şi
al „bolnavului“ pe seama faptului că prin respectivele expresii „ne putem referi, sau
la o situaţie, la o calitate (a şedea, a fi bolnav, adică la şedere, la boală), sau
la persoana care şade sau este bolnavă […]. Sofistul poate juca pe cele două
sensuri şi, de aceea, poate respinge un răspuns care se sprijină pe unul dintre
sensuri, argumentînd în celălalt sens“ (Aristotel, loc. cit., p. 275).
16
În greaca veche, o astfel de eroare este desemnată prin sintagma B D 8@(4F H B D
J < < \ <, iar în latineşte prin: homonymiae sophisma şi, tot astfel, prin aequi-
vocationis fallacia, respectiv prin: homonymiae fallacia. Forţînd resursele paronimiei,
în al său Mic tratat de sofistică (Editura „Iri“, Bucureşti, 1996, p. 126), Leonard
Gavriliu introduce sintagma „sofism OMONIMIC“, pe care-l subsumează, în mod cu totul
nejustificat, sofismelor TEZEI IMPRECISE (de ce nu am admite, în acest caz, şi „sofismul
premisei imprecise“ ?), la rîndul lor: o subclasă a sofismelor VIEŢII COTIDIENE.
Erori şi clase de erori ţinînd de semnificant şi de codul exprimării 71

sursă a ambiguităţii, precum rezultă din prezentarea şi din explicarea ce-

lor trei secvenţe defectuoase ale exprimării din tabelul (30°).
Spectrul omonimiei şi al erorii logice în genere pe coordonatele
ambiguităţilor expresiilor este amplificat, după Francis Bacon, de
folosirea cuvintelor nedefinite: „idolii forului sînt cei mai supără-
tori dintre toţi“, iar ei „s-au strecurat în intelect cu ajutorul cu-
vintelor şi numelor. Căci oamenii cred că raţiunea lor porun-
ceşte cuvintelor. Dar şi cuvintele întorc şi reflectează puterea
lor asupra intelectului“, încît „ar fi mai prudent a începe, pen-
tru a le pune în ordine, prin mijlocirea definiţiilor“ 17.

„răul este un bine pentru că tot „necesar“, termen mediu al silogismului în Barbara
ce este necesar este un bine şi („N a B; R a N ∴ R a B“ ), este luat în două sen-
răul este necesar“ 18 suri (cînd ca „obligatoriu“, cînd ca „inevitabil“)
„cine dăunează altuia, trebuie să fie pedepsit; cine concluzia şocantă din modul silo-
transmite altuia o boală molipsitoare, îi dăunează; gistic Barbara („D a P; B a D ∴
deci, cine transmite altuia o boală molipsitoare tre- ∴ B a P“ ) se datorează ambigu-
buie să fie pedepsit“ 19 ităţii termenului a dăuna
„partizanii nu sînt de încre- cuvîntul partizan (termen mediu al silogismului în modul
dere; democraţii sînt parti- Celarent: „P e I; D a P ∴ D e I“ ), este folosit cînd pentru
zani; deci, democraţii nu „om care luptă pentru o cauză“, cînd pentru „membru
sînt de încredere“ al unui partid politic“
„omul duplicitar este con- termenul condamnabil este luat cînd „în sens moral“, cînd
damnabil; spionul este du- „în sens juridic“, iar termenul spion intervine cînd cu înţe-
plicitar; deci, spionul este lesul de „om care spionează (în genere)“, cînd cu înţelesul
condamnabil“ de „om care spionează în propria ţară“
„puterea tinde să coru- în raţionamentul cu alură de silogism în modul infailibil Bar-
pă; cunoaşterea este pu- bara, de figura I, se forţează ambiguitatea termenului mediu
tere; deci, cunoaşterea putere, folosit cînd ca putere politică, cînd ca ascendent asupra
tinde să corupă“ 20 naturii şi beneficiu în slujba omului !

31°. Exemple de erori logice generate prin mecanismul

omonimiei (şi al substituirii) termenilor

17
Francis Bacon, Noul Organon, sau adevăratele îndrumări pentru explicarea naturii, LIX,
traducere în limba română de Nicolae Petrescu şi Mircea Florian, cu studiu introductiv de
Alexandru Posescu, Editura Academiei, Bucureşti, 1957, pp. 48 - 49
18
Anton Dumitriu, Istoria logicii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969; ediţia
a II - a, vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993, p. 241
19
Exemplul este oferit de William Stanley Jevons şi reluat, între alţii, de Gheorghe Enescu,
în: Tratat de logică, Editura „Lider“, Bucureşti, p. 318
20
Pentru prima premisă a raţionamentului vicios, Irving M. Copi (Informal Logic, Macmillan
P. C., New York; Collier Macmillan Publishers, London, 1986, p. 101) trimite la John
Emerich Edward Dalberg - Acton (Letter to Bishop Mandel Creighton, April 5, 1887),
iar pentru a doua premisă, la Francis Bacon (Meditationes Sacrae)
72 MELENTINA TOMA

În tabelul reprodus la pagina precedentă (31°), sînt redate cîteva

exemple mai aproape de zilele noastre în orizontul gîndirii pîndite de
efectele nedorite ale omonimiei şi ale substituirii ilicite a sensurilor dife-
rite pe care le comportă unul şi acelaşi termen, indiferent de rolul pe
care îl joacă într-un silogism, ori în alt tip de raţionament deductiv.
În chip de clasă distinctă de efecte ale echivocului, Irving M.
Copi 21 semnalează sofismele datorate termenilor relativi. Printre ele
se înscrie şi inferenţa imediată „elefantul este un animal; ca ata-
re, un elefant mic este un animal mic“, în contrast izbitor cu ra-
ţionamentul produs prin acelaşi mecanism: „elefantul este un ani-
mal; ca atare, un elefant mare este un animal mare“.
Peste efectele nedorite ale utilizării echivocului vom da şi în ori-
zontul erorilor strict-logice, „de procedeu“, între care „împătrirea
termenilor“. Problema este că nu numai omonimia alimentează echi-
vocul şi neînţelegerea din fluxul comunicărilor interumane 22.
Plecînd doar de la trei din cele şase coordonate ale situaţiei semiotice
(este de presupus că de la cele mai evidente şi mai uşor de promovat: „S“ −
semnificantul, „I“ − sensul obiectiv, respectiv „D“ − referinţa), s-a
putut ajunge 23 la nu mai puţin de 23 (adică la 8) fenomene logic-posi-
bile în cazul confruntării a două expresii (noţionale şi nu numai !). Acestea
pot fi: ) (1) COOCURENTE, sau IDENTICE-SEMIC, dacă au în comun toţi
cei trei parametri (S1 = S2; I1 = I2; D1 = D2), aşa cum este cazul cu ter-
menii „logica“ şi „logicii“, din supraexpresia „logica este o ştiinţă no-
etică, în măsura în care legile logicii dau seamă de comportamentul gîn-
dirii“; ) (2) POLISEMICE, dacă ele diferă doar prin referinţă (S1 = S2;
I1 = I2; D1 ≠ D2), aşa cum se întîmplă cu termenii „ghidului“ şi „ghidul“,
din supraexpresia „în absenţa ghidului O. N. T., i-a prins foarte bine ghi-
dul turistic al judeţelor din Moldova“; ) (3) COEXTENSIV-OMONIME, dacă
ele diferă doar prin sensul obiectiv, sau prin intensiune (S1 = S2; D1 =
= D2; I1 ≠ I2), ca în cazul termenilor „copilul“ şi „copil“ din angrenajul

21
Irving M. Copi, Informal Logic, 1986, pp. 102 - 103
22
Un exemplu de falsă raţionare datorată recursului ilicit la SINONIMIE ne oferă Gheorghe Enescu
(în loc. cit., p. 317): „orice femeie drăguţă este amabilă; orice femeie frumoasă este dră-
guţă; deci, orice femeie frumoasă este amabilă“ (concluzia raţionamentului de tip silogistic
exprimă un neadevăr, datorat forţării relaţiei de sinonimie între „amabil“ şi „drăguţ“).
23
Cf.: Petru Ioan, Logica „integrală“, Iaşi, 1999, pp. 101 - 107
Erori şi clase de erori ţinînd de semnificant şi de codul exprimării 73

enunţiativ „copilul, tot copil rămîne“; ) (4) SINONIME 24, sau POLINIME,
dacă ele diferă doar prin semnificant (I1 = I2; D1 = D2; S1 ≠ S2), precum
în cazul termenilor „triunghi“ şi „trilater“, ce au ajuns să desemneze, deo-
potrivă, figura geometrică plană cu trei laturi şi cu trei unghiuri; ) (5)
OMONIME, dacă ele au în comun doar semnificantul (S1 = S2; I1 ≠ I2;
D1 ≠ D2), ca în cazul termenilor „pînze“ şi „pînzelor“ ce intervin în su-
praexpresia „se bucură la vederea unei pînze de Rembrandt, dar nu pre-
feră să urmărească cu privirea plecarea pînzelor în larg“; ) (6) HIPO-
NIME, sau INTENSIONAL-IDENTICE, dacă au în comun doar înţelesul (I1 =
= I2; S1 ≠ S2; D1 ≠ D2), precum ne apar termenii „Franţa“ şi „România“,
ca ţări europene; ) (7) COEXTENSIV-HETERONIME, sau EXTENSIONAL-
-IDENTICE, dacă au în comun doar referinţa, adică extensiunea, sau de-
notaţia (D1 = D2; S1 ≠ S2; I 1 ≠ I2), aşa cum este cazul cu termenii „fi-
inţă raţională“ şi „fiinţă zămislitoare de frumos sub semnul imitaţiei“, vi-
zînd, deopotrivă, bipedul fără pene, adică omul; ) (8) HETERONIME,
dacă nu au în comun nici unul dintre parametrii luaţi în consideraţie.
Evident, cel puţin şapte dintre fenomenele astfel descrise pot fi in-
criminate ca generatoare de nonsensuri, iar sofismul omonimiei se cere
completat cu (dacă nu discriminat de) erori corespunzătoare polisemiei,
hiponimiei, şi celorlalte situaţii discursive, în caz că ele nu sînt promo-
vate cu bună intenţie, ori nu sînt receptate în mod adecvat.

2.4. ERORI, SAU SOFISME

LOGICE AVÎNDU-ŞI SURSA ÎN
CUVINTE PREPONDERENT-AMBIGUE

În prezentarea respingerilor (iluzorii, sau aparente) care „se

sprijină pe limbaj“, Aristotel se opreşte la trei feluri de a argumenta
prin OMONIMIE şi AMFIBOLIE: ) (1) un prim fel este atunci cînd „pro-
poziţia sau numele [cuvîntul], în sens propriu, are mai multe sen-
suri“; ) (2) un al doilea fel se întîmplă atunci cînd „din obişnuinţă
întrebuinţăm astfel de propoziţii şi de nume [în sens metaforic, im-

24
Un sofism la producerea căruia concură, deopotrivă, omonimia şi sinonimia este pre-
zentat de către Leonard Gavriliu (în: loc. cit., p. 127), prin desfăşurarea: „toţi cei
care înfig [cu intenţie criminală] cuţitul în oameni trebuie pedepsiţi; chirurgii înfig
[cu bună intenţie] cuţitul [a se înţelege: bisturiul] în oameni; prin urmare, chirurgii
trebuie pedepsiţi“ (în expresie formală: „I1 a P; C a I2 ˆ C a P“).
74 MELENTINA TOMA

propriu]“; ) (3) un al treilea fel este acela cînd „cuvintele legate au

mai multe sensuri, dar nelegate au un singur sens“ 25.

EXPRESII CARE, ÎN MOD PRO- POSIBILE DECRIPTĂRI ALE RESPECTIVILOR

PRIU, AU MAI MULTE SENSURI TERMENI ŞI SINTAGME ÎN CAZUL LIMBII GRECEŞTI

) (1) vultur − ca pasăre răpitoare; ) (2) calcan − ca

vultur (• J`H) peşte de mare; ) (3) coamă a casei; ) (4) frontun al
unui edificiu; ) (5) constelaţie (celestă)
cîine (6 T<) ) (1) cîine (ca mamifer domestic); ) (2) constelaţie
) (1) ştiinţa pe care o au literele înseşi; ) (2) ştiinţa pe
ştiinţa literelor
care o are cineva asupra literelor

32°. Exemple aristotelice de ambiguitate în uzul curent al vorbirii,

la nivel de termeni şi de compuneri ale acestora

După cum menţionează Mircea Florian 26, toate aceste feluri

de ambiguitate se găsesc în dialogul platonician Euthydemos. Pentru
primul caz, Stagiritul evocă termenii „vultur“ şi „cîine“, iar pentru
cel de-al treilea, se opreşte la sintagma „ştiinţa literelor“.
Nu este greu de constatat că unele cuvinte (precum „acelaşi“,
„infinit“, „drept“, „bun“, „rău“, „tînăr“ şi încă nesfîrşit de multe
altele) îşi păstrază ambiguitatea chiar şi în context.
Cum observa cu îndreptăţire Francis Bacon, „nepotrivita alege-
re a cuvintelor împiedică într-un chip uimitor activitatea intelectu-

„ACELAŞI“

„această casă este construită cu casa este construită CU ACELAŞI TIP DE PIATRĂ, sau
aceeaşi piatră ca cealaltă“ 27 CU PIATRA REZULTATĂ DIN DĂRÎMAREA CELEILALTE ?

„INFINIT“

eroarea se ascunde în supoziţia tacită că ceea ce este divizibil la infinit

„Ahile şi
este infinit; ca atare, cum ne prevenea încă Aristotel, pentru a parcurge o
broasca
distanţă FINITĂ (dar infinit - divizibilă), este necesar un timp care este DIVI-
ţestoasă“
ZIBIL LA INFINIT, iar nu un timp INFINIT

25
Resp. sof., 4, 166 a; Organon, IV, 1963, p. 276
26
Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 276, nota 41
27
John Stuart Mill, Système de logique déductive et inductive, traducere (din a şasea ediţie
în engleză) de Louis Peisse, ediţia a patra, vol. 2, Félix Alcan, Paris, 1896, p. 393
Erori şi clase de erori ţinînd de semnificant şi de codul exprimării 75

„DREPT“

„moral vorbind, ziceţi că aveţi dreptul de a face un de această dată, confuzia se

lucru dacă toată lumea este moral - obligată de a nu instalează între SUBSTANTIVUL
vă împiedica a-l face. Dar într-un alt sens, a avea drept şi ADJECTIVUL drept,
dreptul de a face un lucru este, din contră, a nu avea respectiv între „A AVEA DREP-
nici un drept a-l face, adică de a fi moral - obligat de TUL DE A FACE“ şi „A AVEA
a te abţine a-l face“ 28 DREPTUL DE A NU FACE“

33°. Exemple de eroare generate de cuvinte preponderent - ambigue

(precum cuvintele „acelaşi“, „infinit“ şi „drept“ )

lui“ 29, întrucît „silogismul se alcătuieşte din propoziţii, propoziţiile

din cuvinte, iar cuvintele sînt semnele lucrurilor. De aceea, dacă
noţiunile (care sînt temelia lucrului) sînt confuze şi scoase din lu-
cruri în grabă, nimic trainic nu se poate clădi pe ele“ 30.
O enumerare de cuvinte utilizate, cel mai adesea, în sens am-
biguu realizează, la timpul său, Richard Whately, incluzînd, între
altele, verbul „a trebui“, adjectivul „vechi“, numeralul „cîţiva“
etc. 31 Pe urmele înaintaşului anglo-saxon, John Stuart Mill relie-
fează resursele „echivocaţionale“ ale unor termeni şi expresii precum
substantivele şi sintagmele substantivale: „bani“, „influenţa propri-
etăţii“, „biserică“, „forţă“, „necesitate“ etc.; pronumele „eu“; ad-
jectivul pronominal „însuşi“; adverbul „întotdeauna“ 32 etc.

2.5. SOFISME LOGICE

DATORATE AMFIBOLIEI
(SAU ECHIVOCULUI UNEI FRAZE)
Manifestînd omonimia la nivelul propoziţiei şi al frazei în gene-
ral, AMFIBOLIA 33 (respectiv AMFIBOLOGIA, cum i se va spune în latină)
se instalează într-o exprimare cu mai multe sensuri 34.
28
John Stuart Mill, op. cit., p. 397
29
Francis Bacon, Noul Organon, I, §. XLIII; ed. cit., p. 42
30
Ibidem, I, §. XIV; ed. cit., p. 37
31
Alexandre Bain, Logique déductive et inductive, traduit de l’anglais par Gabriel Com-
payré, tome premier, troisième édition, Félix Alcan, Paris, 1894, pp. 401 - 402
32
John Stuart Mill, Système de logique déductive et inductive, vol. 2, 1896, pp. 386 - 399
33
Numele grecesc al tipului de inducere în eroare la care zăbovim este B D 8@(4F H
B D J < • N4 @8\ <, iar cel latinesc: fallacia amphiboliaiae
34
Printr-o neglijenţă greu de înţeles la un autor riguros şi cu un profund simţ al nuanţei, Leonard
Gavriliu (loc. cit., p. 27) defineşte amfibolia drept „sofism în care un termen are două
76 MELENTINA TOMA

Enunţuri de acest fel sînt un teren favorabil erorii, deoarece, pe

parcursul argumentării, se poate trece cu uşurinţă de la o idee la alta,
schimbîndu-se universul discursului: „sînt răi martori ochii şi ure-
chile pentru oamenii care au suflete grosolane“ 35.
Aforismul lui Heraclit poate avea două sensuri: pe de o parte, că
sînt răi martori ochii şi urechile, deoarece (toţi) oamenii au suflete
grosolane; pe de altă parte, că sînt răi martori ochii şi urechile, dacă
oamenii (despre care este vorba) au suflete grosolane.
În Repingerile sofistice, Aristotel ne oferă cinci exemple de am-
biguitate sau echivocitate a propoziţiei, avînd drept cauză echivocul unor

după Mircea Florian, formularea nu tocmai pe gustul limbii române

„doresc prinderea
poate fi receptată în orizontul „prinderii mele de către inamic“,
mea a inamicului“
ori în cel al „prinderii inamicului de către mine“ 36
„în această întrebare − ne previne Aristotel − cunoaşterea
„nu trebuie să existe
poate fi raportată la subiectul cunoscător, ca şi la obiectul
o cunoaştere a ceea
cunoscut“ 37, verbul grecesc avînd sensul (intranzitiv) „el cu-
ce se cunoaşte ?“
noaşte“, dar şi înţelesul tranzitiv „[el] cunoaşte ceva“
„nu trebuie să existe o apreciată de Mircea Florian ca „simplu joc de cuvinte“, ex-
vedere a ceea ce cineva primarea îşi trage ambiguitatea din cele două sensuri ale sintag-
vede ? Vedem coloana, mei „vederea coloanei“: în sens propriu, „văd coloana“, iar
deci coloana are vedere“ în sens impropriu, „coloana este / are o vedere“ 38
„ceea ce zici că este, zici aproape intraductibilă în limba română, exprimarea este am-
oare că eşti aceasta ? Tu biguă în măsura în care termenul „a fi ( < 4)“ intervine o
zici că piatra este, deci dată în propoziţia „ceea ce zici că este“, iar a doua oară
tu zici că eşti o piatră“ în propoziţia „zici oare că eşti aceasta ?“ 39
„nu s-ar putea oare cum precizează Aristotel, „a vorbi tăcutele“ înseamnă fie că „cel
vorbi tăcutele ?“ 40 care vorbeşte tace“, fie că „el vorbeşte despre cele tăcute“ 41

34°. Exemple de erori generate de amfibolie (sau de echivocul

frazei), aşa cum ne sînt furnizate de către Aristotel

sensuri, dar pare că are numai unul“. La pagina 127 din Mic tratat de sofistică, au-
torul se referă corect la acest tip de eroare, numind-o OMONIMIE SINTACTICĂ.
35
Valentin Ferdinandovici Asmus, Erori de demonstraţie, în: D. P. Gorski şi P. V. Tavaneţ
(coordonatori), Logica, traducere din rusă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 309
36
Aristotel, Organon, IV, 1963, p. 275, nota 33
37
Ibidem
38
Ibidem, p. 275, nota 35
39
Ibidem, nota 36
40
Resp. sof., 166 a; Organon, IV, 1963, pp. 275 - 276
41
Aristotel, Organon, IV, 1963, pp. 275 - 276. Cum notează Mircea Florian, „a vorbi tăcute-
le (J F4( <J 8X( 4<)“ este o expresie prezentă şi la Platon, în dialogul antisofistic Euthy-
demos, cu sensuri diferite, după cum „tăcutele“ este subiectul, ori complementul predicatului.
Erori şi clase de erori ţinînd de semnificant şi de codul exprimării 77

termeni componenţi, ce se pot referi la lucruri diferite. Le redăm în tabe-

lul (34°), împreună cu începutul de explicare a acestora.
Iată, acum, şi exemplele de amfibolie pe care ni le furnizează,
în spaţiul culturii româneşti, un Mic compendiu asupra întregii în-
văţături a logicii, articulat în limba latină de la sfîrşitul secolului al
XVII - lea de către Dimitrie Cantemir, respectiv un Tratat de lo-
gică, precum cel datorat, la sfîrşitul mileniului al II - lea şi la sfîrşi-
tul propriei cariere, profesorului Gheorghe Enescu.

„cartea care-i a lui Aristotel e posedată de după cum precizează Dimitrie Cantemir,
Aristotel; dar cartea aceasta este a lui Aristo- amfibolia „ia naştere din vorbirea în-
tel; deci, e posedată de Aristotel“ ţeleasă în sensuri diferite“ 42
„dacă Cresus va declara răz- va putea fi distrus imperiul persan, sau imperiul Lidiei, pe
boi perşilor el va distruge un care acesta îl realizase în vestul Asiei mici, pe actualul teri-
mare imperiu“ toriu al Turciei ?

„dacă această experienţă va eşua, vom cîştiga experienţă în sensul acţiunii externe, sau
atunci vom cîştiga experienţă“ în cel al conştiinţei bazate pe experienţa externă ?
„sper ca în această bătă- speranţa se referă la bătălia în care va fi învins un anume ina-
lie să fie învins inamicul“ mic, sau la inamicul ce va fi învins într-o anume bătălie ?
„Duke trăieşte pentru ca adică „atît cît trăieşte Duke, Henry nu poate fi detronat“,
Henry să fie detronat“ 43 ori „dacă trăieşte, Henry poate fi încă detronat“ ?
„de două ori doi plus trei“ 44 să înţelegem „(2 × 2) + 3“, ori „2 × (2 +3)“ ?

35°. Exemple de erori generate de amfibolie (sau de echivocul frazei),

aşa cum ne sînt furnizate în logica românească

Ca şi în cazul termenilor, omonimia sintagmatică, la nivelul

propoziţiei şi frazei, se cere întîmpinată, astăzi, dintr-o perspectivă
sistematică asupra raporturilor dintre expresii.
Definită prin inegalitatea S I1D1 ≠ S I2D2, ea figurează în compa-
nia altor şapte fenomene de limbaj, aşa cum le delimităm şi le ilustrăm în
tabelul (36°), în acord cu sistemul consacrat de Petru Ioan, în volumul
Educaţie şi creaţie în perspectiva unei logici „situaţionale“ 45.

42
Dimitrie Cantemir, Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii, 1995, p. 147
43
Enunţul cu referire la „viitorii contingenţi“ este inserat de Shakespeare în Henry IV
44
Formularea (nu chiar din categoria logico-gramaticală a enunţului !) este reprodusă de
către Gheorghe Enescu, după William Stanley Jevons (Elementary Lessons in Lo-
gic, London, 1906)
45
Petru Ioan, Educaţie şi creaţie în perspectiva unei logici „situaţionale“, 1995, pp. 122 - 127
78 MELENTINA TOMA

FENOMENUL DE LIMBAJ ŞI ILUSTRAŢIA ACESTUIA

CODUL SEMIOTIC AFERENT LA NIVELUL SINTAGMATIC

COOCURENŢĂ, sau IDENTITATE SEMICĂ „filosofez“, în fraza de sorginte aristotelică

1
S1 = S2; I1 = I2; D1 = D2 „dacă filosofezi, filosofezi“

„s-a dus cu ghidul [pus la dispoziţie de că-

POLISEMIE
2 tre O. N. T.]“ şi „s-a dus cu ghidul [pe care
S1 = S2; I1 = I 2 ; D1 ≠ D2
şi l-a cumpărat recent]“

„s-a referit la o lege [fizică] necunoscută

OMONIMIE COEXTENSIVĂ
3 auditorului“ şi „s-a referit la o lege [din
S1 = S2; D1 = D2; I1 ≠ I2
sfera economicului] necunoscută auditorului“

SINONIMIE, sau POLINIMIE „plouă“ şi „il pleut“; „4 + 2 = 6“ şi „6 =

4
I1 = I2; D1 = D2; S1 ≠ S2 = 2 + 4“; „a > b“ şi „b < a“ etc.

„[afară, vremea] se face că plouă“ şi „[da-

OMONIMIE
5 tornicul] se face că plouă [ori de cîte ori dă
S1 = S2; I 1 ≠ I2; D1 ≠ D2
ochii cu creditorul său]“

HIPONIMIE (IDENTITATE INTENSIONALĂ) „România este o ţară carpato-dunăreană“ şi

6
I 1 = I2; S1 ≠ S2; D1 ≠ D2 „Franţa este o ţară alpino-rineară“

HETERONIMIE COEXTENSIVĂ, sau „4 = 22“ şi „4 = 12 : 3“; „omul este o

7 IDENTITATE EXTENSIONALĂ fiinţă raţională“ şi „bipedului fără pene îi
D1 = D2; S1 ≠ S2; I 1 ≠ I2 este proprie sociabilitatea“

HETERONIMIE „în Iaşi, plouă foarte rar“ şi „apa este o

8
S1 ≠ S2; I 1 ≠ I2; D1 ≠ D2 substanţă chimică compusă“

36°. Raporturi posibile între enunţuri, după

natura a trei parametri simetrici

Dată fiind paleta largă de interferenţe şi suprapuneri parţiale în-

tre enunţuri şi fraze, înţelegem o dată în plus avertismentul că „nu
trebuie să căutăm să stabilim numărul de puncte de vedere din
care interlocutorii pot fi respinşi“, în măsura în care cunoaşterea
tuturor lucrurilor „nu este de domeniul vreunei ştiinţe“ 46, iar şti-
inţele, infinite la număr, sînt deschise la infinit obiectelor cunoaşterii.
Pentru cazul limbilor ce se slujesc de scrieri etimologice, cel
puţin, se impune a distinge între omofonie (în cazul enunţurilor cu
sensuri diferite, dar cu pronunţie identică) şi omografie (cînd este
vorba de enunţuri cu înţelesuri diferite şi cu transcripţie identică).

46
Resp. sof., 9, 169 b; Organon, IV, 1963, p. 298
Erori şi clase de erori ţinînd de semnificant şi de codul exprimării 79

2.6. SOLECISMELE
ŞI, ÎN GENERAL,
BARBARISMELE

Cei care discută ca luptători şi ca rivali, precum sofiştii în ar-

gumentarea eristică, urmăresc, după Aristotel, cinci scopuri mai
mult sau mai puţin distincte: ) (1) să respingă tezele adversarilor;
) (2) să arate că adversarii comit o eroare, mai exact: să-i inducă
în eroare, iar prin aceasta, să-i înfunde în ridicol; ) (3) să-i antre-
neze pe adversari, prin întrebări nesistematice, în susţineri paradoxa-
le; ) (4) să încurajeze căderea adversarului în greşeli de exprimare,
sau să-i facă pe nedrept vinovaţi de comiterea unor astfel de greşeli;
) (5) să-i momească spre pură vorbărie, antrenîndu-i în repetarea
cuvintelor şi spunerea de mai multe ori a aceloraşi lucruri 47.
După cum ne-o spun şi numele, cele şase forme de RESPINGERE
sprijinită pe limbaj şi celelalte şapte avîndu-şi sursa în afara limba-
jului răspund în mod expres primului scop al sofisticii.
Cînd este să dezvolte soluţii la respectivele induceri în eroare 48,
Stagiritul pare să atenueze distincţia între scopuri, vorbind de „ar-
gumente sofistice care duc la repetarea de mai multe ori a ace-
luiaşi lucru“ 49 şi socoteşte că „solecismul se aseamănă, în anu-
mite privinţe, cu respingerile, care provin din împrejurarea că
lucrurile neasemănătoare sînt exprimate asemănător“ 50, respectiv
cu sofismele sau erorile datorate „formei limbajului“.
Numele erorii de ordin gramatical (sau sintactic) îşi trage ori-
ginea de la oraşul cilician Soloi, unde se vorbea o limbă greacă plină
de incongruenţe. După Aristotel 51, solecismul se produce în trei fe-
luri: ) (1) producîndu-l pur şi simplu; ) (2) făcîndu-l în aparen-
ţă, iar nu în realitate; ) (3) producîndu-l în realitate, fără ca el să
fie şi în aparenţă. Cum „aproape toate solecismele se sprijină pe
pronumele «acesta» (J`* ), precum şi pe cazurile care nu ex-

47
Resp. sof., 3, 165 b; Organon, IV, 1963, pp. 272 - 273
48
Resp. sof., 31 - 32, 181 b - 182 b; Organon, IV, 1963, pp. 364 - 368
49
Resp. sof., 31, 181 b; Organon, IV, 1963, p. 364
50
Resp. sof., 14, 174 a; Organon, IV, 1963, p. 319
51
Resp. sof., 14, 173 b; Organon, IV, 1963, p. 317
80 MELENTINA TOMA

primă nici masculinul, nici femininul, ci neutrul“ 52, plasarea lor

în preajma OMONIMIEI se dovedeşte cît se poate de legitimă.
Problema este că sofiştii de dinaintea şi din vremea lui Aristotel
se foloseau de forma gramaticală a limbii greceşti, „aproape imposibil
de transpus în altă limbă“ 53, încît este foarte actuală inventarierea
„solecismelor“ din limba română actuală, insultată în mod cotidian atît
de minoritarii „refractari la însuşirea civilizată a limbii oficiale a
statului în care trăiesc“ 54, cît şi de către agenţii agramaţi ai comuni-
cării în masă, dacă nu chiar de învăţători şi de profesori.

CATEGORII DE ERORI ÎN EXEMPLIFICĂRI

LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ ALE ACESTORA

IMPLANTURI NECUGETATE DE „fotbal“ (în loc de futbol, din englezescul football), „hand-
TERMENI STRĂINI ŞI DE SIN- bal“ (în loc de hendbol, din englezescul hand ball), „choix
TAGME CORESPUNZĂTOARE à la creme“ (în loc de choux à la creme) etc.

„summit meeting“, „fitness“, „weekend“, „water closet“ (ba chiar şi „ve-

BARBARISME
ceu“, sau chiar „viceu“), „manager“, „market“, „boss“ etc.

„mijloace mass media“ (în condiţiile în care englezescul media înseamnă şi

mijloace); „a-şi aduce aportul“; „a urca în sus“; „a rezuma pe scurt“; „a reve-
TAUTOLOGII ni din nou“; „a se întoarce înapoi“; „a avansa înainte“; „a cădea în jos“; „un
procent (în loc de „un procentaj“) de 40 %“; „a fugi repede acasă“; „a con-
vieţui împreună de trei ani“, „icre de peşte“ (în anumite contexte) etc.

„matineul de la ora 17“ (anunţat, la Iaşi, de către circul Pironkov); „stat

CONTRADICŢII
apolitic“; „curat murdar“ etc.

DEZACORDURI „sprijinul mass-mediei“ (în loc de sprijinul mass-mediilor, dacă nu: spriji-
ÎN NUMĂR nul mediilor de comunicare în masă) etc.

„coborîm la al doilea staţie“; „doisprezece fete“; „dansul de probă a concu-

DEZACORDURI
renţilor“; „carte a cărui autor“; „cursuri de aprofundare al cunoştinţelor de
ÎN GEN
limbă franceză“, „însăşi profesorul“ etc.

DEZACORDURI „cărţile a cărui autor s-a împotrivit războiului din Golf“; „însăşi fetele
ÎN NUMĂR ŞI GEN trimise în recunoaştere“ etc.

DEACORDURI ÎNTRE „este biscuiţi ?“; „teatrul şi filarmonica a intrat în renovare“; „şirul
SUBIECT ŞI PREDICAT de oameni nu se mai terminau“ etc.

52
Resp. sof., 14, 173 b; Organon, IV, 1963, p. 317
53
Mircea Florian, n. 228, la: Resp. sof., 14, 173 b; Organon, IV, 1963, p. 317
54
Leonard Gavriliu, op. cit., p. 131
Erori şi clase de erori ţinînd de semnificant şi de codul exprimării 81

FOLOSIREA „oamenii care i-am văzut“ (în loc de „oamenii pe care i-am văzut“), „in-
INCORECTĂ strumentul care m-am servit“ 55 (în loc de „instrumentul de care m-am
A CAZULUI ŞI servit“); „ce te-ai supărat aşa“ (în loc de „de ce te-ai supărat aşa“); „îmi
A PERSOANEI cer scuze“ (în loc de: „îţi / îi / vă / le cer scuze“ etc.

RECURSUL „l-a învestit [în loc de investit] pe ministrul justiţiei“; „intreprinderea [în loc
LA PARONI- de întreprinderea] oricărei acţiuni de clarificare a lucrurilor este sortită eşecu-
ME ŞI UTI- lui“; „observaţiile erau înserate [în loc de inserate] pe paginile manuscrisu-
LIZAREA lui“; „celălant [în loc de celălalt] participant“; „repercursiuni [în loc de re-
GREŞITĂ A percusiuni] nedorite“; „trebuie să aivă în vedere“; „deciuplina“ [în loc de dis-
UNOR CU- ciplina]; „cornurile cerbului“; „cornii ţapului“; „coarnele în care păstra pra-
VINTE ful de puşcă“; „coarnele care înfloresc primăvara“ 56, „manechiură“ etc.

FORMULĂRI „deci, vremea este cît se poate frumoasă“; „aşadar, 17 este un număr prim“; „care
EXCESIVE va să zică, nu se mai organizează alegeri anticipate din motive financiare“ etc.

„caz particular“, „caz concret“, „a aduce aportul“, „a se întoarce înapoi“, „a

PLEONASME
avansa înainte“, „a citi lecturi“ etc.

37°. Solecisme produse inconştient în exprimarea

românească de fiecare zi

2.7. CONFUZIA ISCATĂ ÎN ACTUL

ENUNŢĂRII DATORITĂ ASEMĂNĂRII
FORMELOR DE EXPRIMARE

După Aristotel, argumentele rebarbative produse de confuzia

între formele limbajului (în greceşte: B D 8@(4F H B D J F
J H 8X TH; în latineşte: FALLACIA FIGURAE DICTIONIS) sînt acelea
în care „lucruri deosebite în realitate sînt exprimate prin aceeaşi
formă, de exemplu, masculinul ca feminin, sau neutrul ca primul
sau al doilea, sau tot aşa calitatea ca o cantitate, sau invers,
activul ca pasiv, sau starea ca activitate“ 57.
Astfel de înşelăciuni destinate să inducă în eroare pe interlocuto-
rul-respondent se aseamănă cu solecismele, în măsura în care „lucruri
neasemănătoare sînt exprimate asemănător“ 58, după cum „lucruri
care nu sînt identice sînt exprimate identic“ 59.

55
Aceste trei ilustraţii ce vădesc o gravă şi, din păcate, frecventă incultură gramaticală ne sînt
furnizate de Mircea Florian în loc. cit., p. 368
56
Pentru înfundăturile termenului multiomonim „corn“, cf. Leonard Gavriliu, op. cit., p. 48
57
Resp. sof., 4, 166 b; Organon, IV, 1963, p. 278
58
Resp. sof., 15, 174 a; Organon, IV, 1963, p. 319
59
Resp. sof., 22, 178 a; Organon, IV, 1963, p. 341
82 MELENTINA TOMA

SOFISME ALE DEMISTIFICĂRILE

FORMEI LIMBAJULUI ACESTORA

„expresia «a se ţine bine» 60 în condiţiile în care „primul verb exprimă o calitate, o

are aceeaşi formă ca şi «a anumită dispoziţie, în timp ce celelalte două exprimă o
tăia» şi «a construi»“ anumită acţiune“ 61

„se poate ca acelaşi lucru, şi în acelaşi
timp, să fie făcut şi să fi fost făcut ?
− Nu. − Totuşi, se poate ca acelaşi lu-
cru, în aceeaşi privinţă, să fie văzut şi
să fi fost văzut“ 62
de această dată, sofismul se produce întrucît
„se confundă «a face», care exprimă o ac-
ţiune, cu «a vedea», care exprimă o pasi-
une“ 63, doar pentru faptul că verbele a face şi
a vedea sînt ambele active

„există o pasivitate care să fie activitate ? − Nu.
− Dar atunci formele: este tăiat, este ars, este simţit
sînt ca expresii asemănătoare şi desemnează toate
o pasivitate, iar pe de altă parte, a vorbi, a alerga,
a vedea sînt ca expresii asemănătoare. Dar a vedea
este o manifestare a lui a fi simţit, şi ca urmare el
este în acelaşi timp o pasiune şi o acţiune“ 64
după cum remarcă traducătorul Or-
ganon - ului, Mircea Florian 65,
confuzia care se realizează este ia-
răşi între un verb pasiv („a fi sim-
ţit“) şi un verb activ („a vedea“),
chiar dacă, prin forma categorială,
el exprimă o pasiune

„se pune întrebarea dacă am
pierdut ceea ce am avut îna-
inte şi acum nu mai avem,
căci cine a pierdut un zar nu
mai are zece zarururi“ 66
confuzia care se realizează de această dată este aceea
între „ceea ce avem“ (care este o substanţă) şi „can-
titatea lucrurilor ce avem“ 67, iar „dacă s-ar fi
pus întrebarea cantităţii, nu a substanţei, răspun-
sul era simplu şi se evita sofismul“ 68

„cineva poate da ceea nu are, căci sofismul este urmarea confuziei „dintre cate-
el nu are numai un singur zar“ 69 goria substanţei şi categoria relaţiei“ 70

„putem oare lovi cu o mînă pe
care nu o avem, sau putem oare
vedea cu un ochi pe care nu-l
avem ? Căci nu avem o singură
mînă şi un singur ochi“ 71
trecînd peste referinţele Stagiritului la soluţii aparente,
adresate omului, iar nu argumentului, menţionăm că
ceea ce provoacă, acum ambiguitatea, este „confuzia
dintre categoriile de «posesie» şi «primire», dintre
substanţă şi calitate, cantitate şi relaţii“ 72

60
„A-şi îngriji de sănătate“ ( (4 \< 4<): Resp. sof., 4, 166 b, în: Aristotel, Organon, IV,
1963, p. 278, nota traducătorului (Mircea Florian)
61
Resp. sof., 4, 166 b; Organon, IV, 1963, p. 278
62
Resp. sof., 22, 178 a; Organon, IV, 1963, p. 341
63
Loc. cit., nota traducătorului (Mircea Florian)
64
Resp. sof., 22, 178 a; Organon, IV, 1963, pp. 341 - 342
65
Loc. cit., nota 338
66
Resp. sof., 22, 178 a; Organon, IV, 1963, pp. 342 - 343
67
Resp. sof., 22, 178 a; Organon, IV, 1963, p. 343
68
Loc. cit., nota traducătorului
69
Resp. sof., 22, 178 a; Organon, IV, 1963, p. 343
70
Loc. cit., nota traducătorului
71
Resp. sof., 22, 178 b; Organon, IV, 1963, p. 344
72
Loc. cit., nota traducătorului
Erori şi clase de erori ţinînd de semnificant şi de codul exprimării 83

„a scris oare cineva ceea ce stă scris ?
− Da. − Dar acum stă scris că tu şezi,
ceea ce este fals. Cele scrise au fost însă
adevărate cînd au fost scrise, deci s-a scris
ceva care este totodată adevărat şi fals“
cum notează însuşi Stagiritul, secvenţa re-
produsă în coloana stîngă „este un so-
fism, fiindcă adevărul sau falsitatea
unui argument sau unei opinii nu de-
semnează o substanţă, ci o calitate“ 73

„călcăm oare peste ceea ce mergem ? se confundă (cu rea intenţie !) „timpul de
− Da. − Dar mergem toată ziua“ mers“ cu „locul pe care mergem“ 74

„am băut recuperată sub figura metonimiei de către exponenţii retoricii, secvenţa poate fi
o cupă“ insidioasă dacă se confundă „ce anume am băut“ cu „din ce am băut“ 75

„oare cunoaştem ceea ce cunoaştem, învăţîndu-l ambiguitatea secvenţei dialogale pe

de la alţii sau descoperindu-l noi înşine ? − Da. care am reprodus-o provine, de
− Dacă însă un lucru l-am descoperit, iar altul această dată, din faptul că „luăm, de
l-am învăţat, atunci amîndouă la un loc nu o parte, toate lucrurile, de altă
sînt nici învăţate, nici descoperite“ parte, fiecare lucru în parte“ 76

38°. Sofisme datorate formei discursului, prezentate

de Aristotel în „Respingerile sofistice“

Impasurile create prin confundarea (voită sau nu a) formelor lim-

bajului (şi a categoriilor lingvistice !) pot fi socotite − după Aristotel
− drept „solecisme ale lucrurilor“ 77, iar pentru a le înfrunta trebuie să
evităm separaţia absolută între lucru şi cuvînt.
În prezentările moderne, sofismele din această categorie sînt
ilustrate, de preferinţă, în orizontul paronimiei, speculîndu-se diso-
nanţa dintre sintagme precum „făuritori de proiecte“ şi „a realiza un
proiect“, „prezumţie“ şi „a prezuma“ 78 etc. Iată, însă, exemplul
de confuzie datorată faptului că „sînt luate în acelaşi fel [şi] sem-
nificate prin rostiri asemănătoare unele lucruri diferite“ pe care
îl evocă Dimitrie Cantemir: „ai mîncat ce-ai cumpărat, / dar ai
cumpărat carne crudă; / deci, ai mîncat carne crudă“ 79.

73
Resp. sof., 22, 178 b; Organon, IV, 1963, p. 345
74
Resp. sof., 22, 178 b; Organon, IV, 1963, p. 346
75
Resp. sof., 22, 178 b; Organon, IV, 1963, p. 346
76
Ibidem. În continuare, Aristotel se mai referă la sofismul „celui de-al treilea om“ şi la
sofismul „muzicantului Coriscos“, cel care nu este Coriscos însuşi !
77
Resp. sof., 15, 174 a; Organon, IV, 1963, p. 319
78
Cf. John Stuart Mill, Système de logique déductive et inductive, vol. 2, Paris, 1896, p.
387; Louis Liard, Logique, IV - ème édition, Masson et C ie, Paris, 1897, p. 202
79
Dimitrie Cantemir, Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii, 1995, p. 147
84 MELENTINA TOMA

2.8. SOFISMELE ACUZÎND

NON-SENSUL PREMISELOR

În Analitica primă, ca şi în Topica 80, Aristotel subliniază că,

prin intermediul inferenţei deductive de tip silogistic, „din premise ade-
vărate nu este posibil de tras o concluzie falsă, dar o concluzie
adevărată poate fi trasă din premise false“ 81.
Aceasta înseamnă: ) (1) că „adevărul material al concluziei
rezultă din adevărul material al premiselor“, într-o derivare corectă
(respectiv validă, sau logic-adevărată): | P1|A & | P2|A e | C |A; ) (2)

„toate pietrele sînt animale; toţi oamenii sînt pietre;

deci, toţi oamenii sînt animale“ 82:
P a A; O a P ˆ O a A concluzia adevărată decurge
din două premise (false) ce
„toate numerele sînt animale; uneori ceea ce e alb frizează nonsensul
83
este număr; deci, uneori ceea ce e alb este animal“ :
N a A; B i N ˆ B i A

„nici un om nu este animal; toate pietrele sînt oa-

meni; deci, nici o piatră nu este animal“ 84:
O e A; P a O ˆ P e A

„toţi caii sînt animale; toţi oamenii sînt cai; deci, toţi
oamenii sînt animale“ 85:
C a A; O a C ˆ O a A concluzia adevărată este in-
dusă de o premisă adevă-
„nici un cal nu este animal; toate pietrele sînt anima- rată sau falsă (majora) şi
le; deci, nici o piatră nu este cal“ 86: de una fără sens (minora)
C e A; P a A ˆ P e C

„nici un om nu este animal; unii arbori sînt animale;

deci, unii arbori nu sînt oameni“ 87:
O e A; C i A ˆ C o O

80
VIII, 11, 162 a (Aristotel, Organon, IV, 1963, p. 249): acei „care conchid ade-
vărul din premise false, la drept vorbind, nu pot fi criticaţi, fiindcă falsul se
conchide totdeauna din premise false, în timp ce adevărul poate fi conchis, une-
ori, din premise false, cum se constată din Analitică“.
81
An. pr., II, 2, 53 b; Aristotel, Organon, II, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1958, pp. 162, 163
82
An. pr., II, 2, 53 b; Organon, II, 1958, pp. 163 - 164
83
An. pr., II, 2, 55 a; Organon, II, 1958, pp. 170 - 171
84
An. pr., II, 2, 53 b; Organon, II, 1958, p. 164
85
Ibidem, p. 167
86
An. pr., II, 3, 55 b; Organon, II, 1958, p. 172
87
An. pr., II, 3, 56 a; Organon, II, 1958, p. 175
Erori şi clase de erori ţinînd de semnificant şi de codul exprimării 85

„orice zăpadă este animal; uneori albul este zăpadă;

deci, uneori albul este animal“ 88:
Z a A; B i Z ˆ B i A

„toate pietrele sînt animale; nici un cal nu este ani- concluzia adevărată este in-
mal; deci, nici un cal nu este piatră“ 89: dusă de o premisă fără sens
(majora) şi de una adevăra-
P a A; C e A ˆ C e P tă sau falsă (minora)
„orice ştiinţă este animal; unii oameni nu sînt anima-
le; deci, unii oameni nu au ştiinţă“ 90:
S a A; O o A ˆ O o S

39°. Sofisme datorate nonsensului premiselor, oferite ca exemplu

de Aristotel, în „Analitica primă“

că „falsitatea formală a silogismului nu ne spune nimic în ce pri-

veşte adevărul sau falsitatea premiselor“, după cum nu ne poate spu-
ne nimic nici despre adevărul, sau despre falsitatea concluziei; ) (3)
că o „concluzie adevărată şi din punct de vedere material şi din
91
punct de vedere formal poate decurge din premise false“ , con-
form parcursului cu valoare de lege: | P1 & P2|F e | C |A.
Problema este că prin unele ilustraţii ale posibilei inadecvări
dintre adevărul formal al inferenţei şi adevărul material al propo-
ziţiilor constituente, Aristotel ne aşează în orizontul non-sensului.

2.9. ERORI (SAU SOFISME)

LOGICE CARE DECURG DIN
INDETERMINAREA EXPRESIILOR
SUB ASPECTUL CANTITĂŢII

Astfel de disfuncţii survin atunci cînd proporţia în care subiectul

unei propoziţii beneficiază de determinările exprimate de predicat este in-
decisă, lăsîndu-se loc inconsecvenţelor în gîndire.
Uneori, indeterminarea cantitativă este doar masca altor erori
logice, aşa cum ne dăm seama din exemplul analizat de către Dimi-
trie Cantemir: „omul este vieţuitoare, / asinul este vieţuitoare; /

88
An. pr., II, 2, 54 b; Organon, II, 1958, p. 168
89
An. pr., II, 3, 55 b; Organon, II, 1958, pp. 171 - 172
90
An. pr., II, 3, 56 b; Organon, II, 1958, p. 175
91
Loc. cit., n. 20
86 MELENTINA TOMA

„oamenii sînt supuşi greşe- raţionarea greşită se datorează premisei majore, care insinu-
lii; Socrate este om; deci, şi ează un adevăr general: oamenii sînt supuşi greşelii, dar
el este supus greşelii“ cîţi, anume, dintre ei (toţi, numai unii) ?

„curajul şi înţelepciunea fac şi de această dată se conchide greşit, datorită indeterminării

casă bună; individul X dă premisei majore: curajul şi înţelepciunea fac casă bună,
dovadă de curaj; deci, el dar de cîte ori anume (întotdeauna, doar uneori) se întîmplă
este şi înţelept“ buna potrivire între cele două virtuţi ?

40°. Posibile erori în argumentare, generate de indeterminarea

expresiilor sub aspectul cantităţii

deci, omul este asin“. De-ar fi să recurgem „la mult adevăratul

foc al Logicii“, pentru a face „să răsară soarele dreptăţii“ şi a
nimici „negura cea plină de întuneric a sofismului sau a min-
ciunii“ 92, vom observa − o dată cu înaintaşul ieşean într-ale logicii
− că ceea ce frapează în chip hotărîtor este caracterul nedistribuit al
termenului mediu în ambele premise ale silogismului !
Din clasa erorilor datorate indeterminării cantitative a propozi-
ţiilor cu rol de premise în actul inferenţei fac parte şi SOFISMELE STA-
TISTICE, bazate − într-o caracterizare nu tocmai susţinută prin exem-
plele oferite de autorul pe care îl cităm − „pe insuficienta determi-
nare a datelor cifrice despre evenimente, fenomene etc.“ 93.

92
Dimitrie Cantemir, Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii, 1995, pp. 148 - 149
93
Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică (art. „Sofisme statistice“), Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 348
 Capitolul 3: ERORI ŞI
CLASE DE ERORI CE ŢIN DE
INTENSIUNE ŞI DE FACTORUL
STRICT-LOGIC AL COMUNICĂRII

Într-o deschidere curajoasă a temei în atenţie, erorile strict-lo-

gice, sau logic-formale (reprezentînd, după unii autori 1, PARALO-
GISMELE stricto sensu) s-ar cuveni cercetate într-o strictă legătură cu
tipurile de operaţii constructive asupra entităţilor gîndirii.
Am avea, în acest caz 2: ) (1) erori în operarea cu termeni
şi noţiuni (în SPECIFICARE şi în GENERALIZARE; în DIVIZIUNE şi în
CLASIFICARE; în operaţiile similare cu noţiunile-întregi, cu noţiunile-fe-
nomene etc.); ) (2) erori în operarea cu propoziţii simple (în OB-
VERSIUNE, în CONVERSIUNE, în INVERSIUNE, în CONTRAPUNERE, în NE-
GAŢIA CONTRARĂ, în NEGAŢIA SUBCONTRARĂ, în NEGAŢIA CONTRADIC-
TORIE etc.); ) (3) erori în operarea cu propoziţii compuse (în OB-
VERSIUNE, în CONVERSIUNE, în INVERSIUNE, în CONTRAPUNERE, în
SIMPLIFICARE, în EXPANDARE, în PERMUTARE, în ASOCIERE, în NEGA-
ŢIA CONTRARĂ, în NEGAŢIA SUBCONTRARĂ, în NEGAŢIA CONTRADICTO-
3
RIE etc.); ) (4) erori în fundamentarea noţiunilor, prin DEFINIŢIE
(operaţie a cărei importanţă în comunicare este subliniată de recursul la
argumentul a definitione, sau la cel ab etymologia 4) şi prin SISTEMA-

1
Robert Blanché, Le raisonnement, Presses Universitaires de France, Paris, 1973, p. 245
2
Urmînd schema de desfăşurare a temelor „logicii integrale“, înfăţişată de Petru Ioan, în Para-
digma gramaticalităţii categoriale şi programul logicii integrale (în: P. Ioan, coord., Cu-
noaştere, eficienţă, acţiune, Editura Politică (seria „Filosofie şi Ştiinţă“), Bucureşti, 1988,
pp. 129 - 155), respectiv în Orizonturi logice. Deschideri şi resemnificări în universul ac-
tual al formalismelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, pp. 110 - 141
3
Importanţa bunei stăpîniri a mecanismelor negaţiei este augmentată de omologarea argu-
mentelor a contrario sensu, respectiv a contrariis vel oppositis (cf. Hortensius de
St. - Albin, Logique judiciaire. Traité des arguments légaux, Louis Hauman &
Co., Bruxelles, 1833, pp. 66 - 69), precum şi de consacrarea „definiţiilor prin disoci-
ere“ (Chaïm Perelman & Lucie Olbrechts Tyteca, La nouvelle rhétorique. Theorie
de l’argumentation, Presses Universitaires de France, Paris, 1958, p. 593).
4
Hortensius de St. - Albin, op. cit., pp. 55 - 62
88 MELENTINA TOMA

TIZARE, ca ansamblu de operaţii ascendent-descendente şi univoc-multi-

voce; ) (5) erori în fundamentarea propoziţiilor prin INFERENŢA
MEDIATĂ; ) (6) erori în ARGUMENTARE şi în DEMONSTRAŢIE, ca de-
mersuri logice complexe, macro-discursive şi hiper-semiotice.
Impasurile din prima subcategorie abia dacă sînt pomenite în
inventarele trecute în revistă (este cazul cu „SOFISMELE OPERAŢIILOR
ASUPRA TERMENILOR“, de care pomeneşte − într-un volum adresat
studenţilor − Dragan Soianovici 5, sau cu erorile legate de opera-
ţiile cu termeni, pe care le semnalează Andrei Marga).
Ar putea conta pentru a doua şi a treia subcategorie: ) (1) „ARGU-
MENTUL CONSECINŢEI“ la care s-a oprit Aristotel; ) (2) o parte dintre
„erorile FORMALE“ degajate de către Alfred Wolf; ) (3) o parte dintre
„sofismele STRICT-FORMALE“ menţionate de către John L. Mackie; )
(4) o parte dintre „erorile FORMALE DECURGÎND DIN UTILIZAREA INCO-
RECTĂ A PĂTRATULUI OPOZIŢIEI“, ori DIN CONVERSIUNEA ŞI OBVERSIUNEA
INCORECT-ÎNTREPRINSE (în cazul lui M. C. Wheeler); ) (5) o parte din-
tre „sofismele INFERENŢEI DEDUCTIVE PRIN ECHIVALENŢĂ“ şi „ale IN-
FERENŢEI DEDUCTIVE PRIN OPOZIŢIE“ (în cazul lui John Stuart Mill); )
(6) o parte dintre „sofismele DEDUCŢIEI IMEDIATE“ (în cazul lui Ale-
xander Bain); ) (7) o parte dintre „erorile DE INTERPRETARE“ (con-
semnate în inventarul datorat lui Edward Creighton); ) (8) ceea ce
Leonard Gavriliu numeşte, în mod ironic, „sofisme DE CABINET“ etc.
Erorile din a patra subcategorie sînt evocate, în cîteva rînduri, ca
„sofisme LOGICE ALE DEFINIŢIEI“ (în cazul prezentărilor, mai vechi sau
mai recente, pe care le datorăm lui Alexander Bain; lui E. W. Schipper
şi E. Schuh; lui Andrei Marga, Leonard Gavriliu şi altora).
În baza referinţelor din literatura „ptesmatologică“, dar şi în ra-
port cu formele corecte de raţionare, putem socoti ca relevante pentru a
cincea subcategorie de ilogisme: ) (1) fallacia falsi medii (în speţă,
împătrirea termenilor: quaternio terminorum); ) (2) eroarea derivării
unei concluzii din două premise silogistice negative; ) (3) eroarea de-
rivării unei concluzii din premise particulare; ) (4) eroarea derivării
unei concluzii generale într-un silogism cu o premisă particulară; ) (5)
5
Dragan Stoianovici, Logica generală. Crestomaţie şi exerciţii, Editura Universităţii
Bucureşti , 1990, pp. 200 - 209
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 89

eroarea derivării unei concluzii afirmative într-un silogism cu o premisă

negativă; ) (6) eroarea derivării unei concluzii dintr-un silogism cu
termenul mediu nedistribuit în ambele premise; ) (7) eroarea derivării
unei concluzii cu subiect, ori cu predicat distribuit, fără să fi fost astfel în
premisa ce îl conţine; ) (8) eroarea afirmării consecventului într-un mod
ponendo-ponens cu premisă majoră implicativă; ) (9) eroarea negării
antecedentului într-un mod tollendo-tollens cu premisă majoră implica-
tivă; ) (10) eroarea asertării unei alternative, în inferenţa cu premisă
majoră reprezentată de o disjuncţie inclusivă; ) (11) eroarea negării
unei alternative, în inferenţa cu premisă majoră anticonjunctivă; ) (12)
eroarea specificării neîngăduite, cînd se derivă „S(a)“ din „(x)S(x)“,
prin încălcarea restricţiilor privind substituirea; ) (13) eroarea genera-
lizării universale neîngăduite, cînd se derivă „(x)S(x)“ din „S(a)“, prin
încălcarea restricţiilor privind substituirea; ) (14) eroarea specifică-
rii existenţiale neîngăduite, cînd se derivă „S(x)“ din „(∃x)S(x)“,
prin încălcarea restricţiilor privind substituirea; ) (15) eroarea gene-
ralizării existenţiale neîngăduite, cînd se derivă „(∃x)S(x)“ din „S(x)“,
prin încălcarea restricţiilor privind substituirea 6; ) (16) eroarea
asumpţiei existenţiale 7, comisă (în formalismele logicii predicatelor
de ordinul întîi !) prin modurile silogistice ce derivă concluzii particu-
lare din conjuncţii de premise universale şi aşa mai departe.
Pentru ultima subcategorie, inventarele urmărite ne procură ur-
mătoarele cazuri de disfuncţionalitate logico-discursivă: ) (1) eroa-
rea circularităţii (circulus in demonstrando, sau circulus in pro-
bando, respectiv petitio principii); ) (2) eroarea eludării (sau a
deplasării) subiectului aflat în dezbatere (ignoratio elenchi); ) (3)
probarea excesivă (probatio plus probans); ) (4) probarea defici-
tară (probatio minus probans); ) (5) saltul în demonstraţie (sal-
tus in demonstrando) şi în argumentare; ) (6) antrenarea de pre-
mise false, sau absurde (error fundamentalis); ) (7) antrenarea de
premise opuse şi, deci, inconsistente (petitio de contrari) etc.

6
Pentru erorile formale la nivelul logicii atomare, cf.: Patrick Suppes, Introduction to Logic,
Van Nostroand Reinhold C., New York, Cincinati, Toronto, London etc., 1957, p. 99
7
Semnalată, ca atare, de către Irving M. Copi, în Introduction to Logic, 3 rd edition, The
Macmillan Company, New York; Collier - Macmillan Limited, London, 1968, pp. 144, 175
90 MELENTINA TOMA

Dacă ne raportăm la sistematizările moştenite, evident că se dispun

la această rubrică erorile logicii ţinînd de PROCEDEUL ARGUMENTĂRII (res-
pectiv, de PROCEDEUL DEMONSTRAŢIEI): ) (1) o parte dintre sofismele
extra dictionem asimilate de Aristotel (falsa consecinţă, ca eroare de con-
versiune şi, implicit, de raţionare mediată), cazurile în care este reperată
eroarea PETITIO DE CONTRARI de către acelaşi logician; ) (2) sofismele
„pur logice“ şi o parte dintre sofismele „semi-logice“, în speţă cele care
conduc la împătrirea termenilor unui silogism, omologate de către Richard
Whately; ) (3) reiterările acestora sub titulatura: de „sofisme formale“,
la Morris R. Cohen şi Ernest Nagel; la Irving M. Copi; la Edward
Creighton; la M. C. Wheeler şi la mulţi alţii; ) (4) „sofismele for-
male ale deducţiei“, aşa cum sînt enumerate în cazul lui Louis Liard;
) (5) „greşelile de raţionament“, cum apar ele la Antoine Arnauld
şi Pierre Nicole; ) (6) „sofismele inferenţei prin silogisme“, ca în
cazul lui John Stuart Mill; ) (7) „sofismele deducţiei de tip silo-
gistic“, precum se întîlnesc la Alexander Bain; ) (8) „erorile de-
monstraţiei“, aşa cum sînt evocate în cazul lui Titu Maiorescu; ) (9)
„sofismele datorate formei logice“, precum cele urmărite de Ralph
M. Eaton; ) (10) „erorile care privesc procedeul demonstraţiei“,
ca în cazul prezentării lui Valentin Ferdinandovici Asmus; ) (11)
„paralogismele“, în sensul lui Daniel J. Sullivan; ) (12) „sofismele
inferenţei mediate“, listate de Andrei Marga, sau „sofismele de ca-
binet“, convocate „la interogatoriu“ de Leonard Gavriliu etc.
Toate aceste disfuncţii şi impasuri logice sînt denunţate pentru
încălcarea normelor de validitate sau corectitudine în actul de raţiona-
re (şi de răsfrîngere a adevărului, de la propoziţii asumate, către con-
secinţele acestora 8, ca false detaşări de conective logice (în inferen-
ţele deductive mixte, cu propoziţii compuse, în calitate de premise
majore), sau ca false silogisme, ca salturi în demonstraţie, ca demon-
straţii prin exces sau ca demonstraţii deficitare stricto sensu etc.
Cum orice sofism sau eroare este o „greşeală logică de ra-
ţionare“ 9, am putea înainta şi în sensul opus demersului de „dez-
8
John Stuart Mill, Système de logique déductive et inductive, quatrième édition traduite
sur la sixième édition anglaise par Louis Peisse, vol. 2, Félix Alcan, Paris, 1896, p. 379
9
În speţă, toate sînt ignorări ale tezelor în dispută, cum s-a străduit să arate Aristotel în
cap. 6 al Respingerilor sofistice. Cf. Aristotel, Organon, IV, traducere şi note de
Mircea Florian, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963, pp. 286 - 292
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 91

membrare“, pe care îl propunem, încercînd o „unificare logică“ a tu-

turor tipurilor de sofism. Procedînd astfel, Stephen F. Barker pro-
iectează nu mai puţin de 18 trasee ale inducerii în eroare 10, pornind
de la trei categorii (sau genuri primare), legate de tot atîtea disfuncţii
în relaţia dintre premisele şi concluzia unei secvenţe argumentative.

TIPURI GENERALE FORME SPECIFICE

Eroarea inconsistenţei ..........................................................................................................

PETITIO PRINCIPII eroarea întrebării complexe etc.
termen mediu nedistribuit; procesul ilicit (al dis-
tribuirii termenilor în concluzia silogismului); afir-
erori formale
marea consecventului (în modul inferenţial po-
erori pure (de în deducţie
nendo-ponens); negarea antecedentului (în modul
neconcludenţă) inferenţial tollendo-tollens) etc.
erori pure în inducţia completă (prin simplă enumerare); în
NON SEQUITUR

în inducţie cea amplifiantă şi aşa mai departe

silogism cu 4 (în loc de 3) termeni; eroarea com-
erori ale echivocaţia
poziţiei; eroarea diviziunii etc.
ambiguităţii
amfibolia ...............................................................................
argumentum: ad hominem abuziv / ad hominem circumstanţial /
erori ale irelevan-
ad hominem tu quoque / ad baculum / ad verecundiam / ad mise-
ţei (în speţă IGNO-
ricordiam; gîndirea exclusivistă în negru şi alb (de tipul „sau tot,
RATIO ELENCHI)
sau nimic“ etc.)

41°. Unificarea logică a tipurilor de sofism , sau erori,

propusă de către Stephen F. Barker

Dacă nu toate premisele pot fi adevărate, raţionează autorul an-

glo-saxon, înseamnă că argumentarea este afectată de viciul INCON-
11
SISTENŢEI (neajuns cunoscut lui Aristotel şi sancţionat prin para-
doxul implicaţiei „materiale“ ex falso sequitur quodlibet, respectiv
prin „CONSECINŢA MINUNATĂ / consequentia mirabilis“).
Dacă premisele (sau argumentele) invocate nu sînt adevărate in-
dependent de adevărul concluziei, ne reîntîlnim cu PETITIO PRINCIPII,
iar dacă concluzia (sau teza în dezbatere) nu urmează din premise (sau,

10
Stephen F. Barker, The Elements of Logic, McGraw - Hill, Book Company, New York,
St. Louis, San Francisco, Toronto, London, 1965, pp. 174, 175 - 176
11
An. pr., II, 2, 53 b / Organon, II, traducere românească şi studiu introductiv de Mir-
cea Florian, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1958, p. 162; Top., VIII, 11, 162 a /
Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 249
92 MELENTINA TOMA

ceea ce este tot una, dacă premisele nu pot impune concluzia relevantă),
avem de-a face cu impasul (procedural !) NON SEQUITUR.
În tabelul (41°), prezentat mai sus, celor trei clase de ilogisme
(respectiv, celor trei TIPURI GENERALE de disfuncţii în planul gîndirii şi
al exprimării discursive) li se subsumează specii, specii ale speciilor
acestora şi chiar specii ale speciilor speciilor (autorul le desemnează
drept „FORME SPECIFICE“ ale tipurilor generale), ce acoperă mai
toate distincţiile tradiţionale legate de erori, sau sofisme.

3.1. ERORI ÎN ARGUMENTARE

DATORATE INCORECTEI OPERĂRI
CU TERMENI (CONCEPTE, SAU NOŢIUNI)

3.1.1. Pentru că operaţiile logice cu noţiuni nu au doar o semnifi-

caţie intrinsecă, ci contribuie la generarea sau articularea propoziţiilor,
desfăşurarea lor defectuoasă este o sursă a predicaţiilor false.
Răsfrîngeri în raţionare şi în argumentare ale SPECIFICĂRILOR
GREŞITE, de exemplu, pot fi urmărite în banale silogisme, cu premise
false, precum cele înfăţişate în tabelul (42°).

SECVENŢĂ ARGUMENTATIVĂ VICIATĂ EXPLICAŢIA EŞECULUI

„unele mamifere sînt rechini; toa- M i R
te mamiferele sînt vertebrate; deci, M a V
unele vertebrate sînt rechini“ ˆViR
„nici un liliac nu este agreabil; une- L e A
le păsări sînt lilieci; deci, unele pă- P i L
sări nu sînt agreabile“ ˆPoA
inferenţa în modul silogistic Disamis eşuează
datorită premisei majore, în care se răsfrîn-
ge specificarea eronată a noţiunii mamifer
secvenţa inferenţială în modul silogistic
Ferio este injustă datorită premisei mi-
nore, care este o specificare incorectă

42°. Erori în argumentare, generate de efectuarea

defectuoasă a specificării noţiunilor

3.1.2. Într-o poziţie simetrică cu situaţiile de la punctul prece-

dent se află argumentările ce se resimt de pe urma GENERALIZĂRILOR

SECVENŢĂ ARGUMENTATIVĂ VICIATĂ EXPLICAŢIA EŞECULUI

„indienii nord-americani sînt ur- inferenţa în modul Barbara este incorectă, sub
IaE
maşii egiptenilor antici; apaşii aspectul conţinutului, datorită falsităţii premi-
AaI
sînt indieni nord-americani; deci, sei majore, ce exprimă o generalizare inadec-
ˆAaE
sînt urmaşii vechilor egipteni“ vată a noţiunii indian nord-american
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 93

„nici un ortotodox nu este un- O e U eşecul inferenţei silogistice în modul Cesaro

gur; ceangăii sînt unguri; deci, C a U decurge din falsitatea premisei minore, prin
unii ceangăi nu sînt ortodocşi“ ˆ C o O care se exprimă o generalizare greşită

43°. Erori în argumentare, intervenind datorită efectuării

defectuoase a generalizării noţiunilor

GREŞITE. Injusteţea respectivelor secvenţe de întemeiere discursivă

decurge din neadevărul premisei ce exprimă un traseu incorect al ope-
raţiei de extindere a speciei şi de construcţie a genului.
3.1.3. Urmări ale DIVIZIUNII INCORECTE în planul argumentă-
rii. Ca împărţire a genului în specii, diviziunea poate păcătui prin neex-
clusivitatea şi neexhaustivitatea speciilor obţinute, prin neunicitatea fun-
damentului şi prin alte asemenea defecţiuni. Reflexul acestora transpare
în secvenţele argumentative, sub semnul falsităţii uneia dintre propoziţi-
ile constituente, aşa cum se poate urmări în tabelul (44°).

SECVENŢĂ ARGUMENTATIVĂ VICIATĂ EXPLICAŢIA EŞECULUI

„numerele sînt pare sau impare; N a (P I)

zero nu este un număr impar; deci, Z e I
el reprezintă un număr par“ ˆZaP
„românii sînt ardeleni sau mun- R a (A M)
teni; ceangăii nu sînt munteni; C e M
prin urmare, ei sînt ardeleni“ ˆCaA
cele două inferenţe mixte disjunctivo-ca-
tegorice, în modul tollendo-ponens sînt
viciate de falsitatea premisei majore,
prin care se exprimă, de fiecare dată,
o diviziune incorectă (datorită neex-
haustivităţii speciilor obţinute)

„bosniacii sînt sîrbi, croaţi şi mu- falsitatea premisei majore (precum

B a (S C M)
sulmani; unii iugoslavi sînt bos- şi diviziunea incorectă) se răsfrînge
IiB
niaci; deci, unii iugoslavi sînt asupra concluziei, într-un mod silo-
ˆ I i (S C M)
sîrbi, croaţi şi musulmani“ gistic valid, precum Darii

44°. Erori în argumentare, datorate falsităţii unor premise

prin care se exprimă diviziuni defectuoase

3.1.4. La greşeli de argumentare conduc şi CLASIFICĂRILE IN-

CORECTE (din pricina naturii şi a modului în care sînt utilizate criteri-
ile). În tabelul următor (45°) oferim mostre de secvenţe argumenta-

SECVENŢĂ ARGUMENTATIVĂ VICIATĂ EXPLICAŢIA EŞECULUI

„românii şi ungurii sînt popoare deşi adevărată, concluzia nu decur-

(R U) a V
vecine; românii şi ungurii sînt po- ge în mod just din premise, datori-
(R U) a B
poare balcanice; deci, unele po- tă minorei false (prin care se expri-
ˆBiV
poare balcanice sînt vecine“ mă o clasificare incorectă)
94 MELENTINA TOMA

„catolicii şi ortodocşii sînt creştini; într-un silogism incorect, o concluzie

(U O) A C
neoprotestanţii nu se regăsesc falsă urmează din două premise false,
N e ( U O)
printre catolici şi ortodocşi; deci, dintre care prima este o clasificare in-
ˆNeC
neoprotestanţii nu sînt creştini“ corectă

45°. Erori în argumentare, datorate falsităţii unor premise

prin care se exprimă clasificări defectuoase

tive eronate, datorită premiselor prin care se etalează clasificări inco-

recte (minora, în primul silogism cu termeni compuşi, respectiv ma-
jora, în cel de-al doilea silogism cu termeni compuşi).

3.2. ERORI ÎN DEMONSTRARE

ŞI ARGUMENTARE, DATORATE
IMPASURILOR ÎN OPERAREA
CU PROPOZIŢII SIMPLE

3.2.1. Erori de SUBALTERNARE şi de SUPRAALTERNARE 12 co-

mitem atunci cînd „reducem dubla posibilitate (de a conchide) la
univocitate“ 13: ) (1) socotind că de la falsitatea unei propoziţii
universale trebuie să ancorăm la falsitatea propoziţiei particula-
re de aceeaşi calitate (cînd, de fapt, putem ajunge la adevărul pro-
poziţiei particulare de calitate opusă, contradictoria celei dintîi !);
) (2) admiţînd că de la adevărul unei propoziţii particulare pu-
tem trece la adevărul propoziţiei universale de aceeaşi calitate

ALTERNĂRI INCORECTE EXPLICAŢIA ACESTORA

„nu este adevărat că toate lebedele sînt albe; deci, nu

este adevărat că unele lebede sînt albe“:
~ (L a A) ˆ ~ (L i A) o propoziţie universală nu admi-
„este fals că toate fiinţele sînt plante; ca atare, este te supraalterne, deci, nu de la
fals că unele fiinţe sînt plante“: falsitatea, ci de la adevărul ei
se poate conchide, în mod de-
~ (F a P) ˆ ~ (F i P) terminat, în favoarea (adevăru-
„nu-i adevărat că nici un mamifer nu este acvatic; deci, lui) unei propoziţii subalterne
nu-i adevărat că unele mamifere nu sînt acvatice“:
~ (M e A) ˆ ~ (M o A)

12
Omologate, la noi, de Gheorghe Enescu (Tratat de logică, Editura „Lider“, Bucureşti,
f. a., pp. 306 - 307) la rubrica „erori bazate pe pătratul logic“
13
Ibidem, p. 306
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 95

„unele fiinţe zburătoare sînt din categoria păsărilor; deci,

toate fiinţele zburătoare sînt din categoria păsărilor“:
ZiPˆZaP
o propoziţie particulară nu ad-
„este adevărat că toţi copii sînt obraznici, întrucît este mite subalterne, deci, nu de la
adevărat că, dintre copii, unii sînt obraznici“: adevărul, ci de la falsitatea ei
se poate conchide, în mod de-
CiOˆCaO terminant, în favoarea (falsită-
ţii) unei propoziţii supraalterne
„unii futbolişti nu sînt cetăţeni europeni, deci, nici un
futbolist nu este cetăţean european“:
FoEˆFeE

46°. Erori în argumentare, generate de alternarea

defectuoasă a propoziţiilor categorice

(cînd, de fapt, ceea ce putem stabili este falsitatea propoziţiei uni-

versale de calitate opusă, contradictoria celei dintîi).
3.2.2. Este ignorarea distincţiei dintre sensul universal şi sen-
sul existenţial al enunţurilor o eroare „de cabinet“ 14, adică de ordin
sintactic şi logic-formal ? Pentru răspunsul afirmativ pledează, între al-
ţii, Irving M. Copi 15, reluat, la noi, de către Andrei Marga 16.
Ideea este că o propoziţie universală are sens şi în cazul unui
subiect vid, sau nereferenţial, dar în acest caz ea nu mai poate produ-
ce concluzii particulare cu sens existenţial ! Bunăoară, din propoziţia
„orice perpetuum mobile este o maşină“ (interpretată în stilul lui
Franz Brentano drept implicaţie universală: „pentru orice x, dacă
x este un perpetuum mobile, atunci x este o maşină“ !) nu poate
decurge − decît în mod fraudulos ! − propoziţia particulară „unele
perpetuum-uri mobile sînt maşini“, în sensul că „există cel puţin
un x care este perpetuum mobile şi, totodată, maşină“ 17.

14
Sub această etichetă tratează inferenţele imediate ilicite Leonard Gavriliu (Mic tra-
tat de sofistică, Editura „Iri“, Bucureşti, 1996, pp. 85 - 92), fără a neglija, însă,
posibilitatea considerării inferenţelor imediate ca inferenţe mediate eliptice, posibili-
tate subliniată, între alţii, de către Gheorghe Enescu (Dicţionar de logică, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, pp. 151 - 152)
15
Irving Copi, Introduction to Logic, 1968, pp. 141 - 144
16
Dragan Stoianovici, Teodor Dima, Andrei Marga, Logică generală, Editura Didac-
tică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990, pp. 234 - 235
17
Pentru un context mai larg al discuţiei privind angajamentul ontologic (sau importul
existenţial) în cazul propoziţiilor categorice, cf. Petru Ioan, Logică şi filosofie. Res-
tanţe, radiografii, retrospective, Institutul European (colecţia „Sinteze“), Iaşi, 1996,
cap. 3 („Adevărul logic şi supoziţia de existenţă“), pp. 44 - 78
96 MELENTINA TOMA

3.2.3. Erorile de OBVERTIRE A PROPOZIŢIILOR CATEGORICE,

mai rar invocate în literatura perato-logică, se pot răsfrînge asupra
argumentării şi a demonstrării, afectînd calitatea concluziei într-o in-
ferenţă imediată, sau într-una mediată, dacă aceasta din urmă antre-
nează, cu titlu de premisă, concluzia unei inferenţe imediate 18.

OBVERSIUNEA ERONATĂ EXPLICAŢIA ACESTEIA

„toţi românii sînt europeni, prin ur-

mare unii români sînt neeuropeni“: inferenţa imediată eşuează în actul obvertirii propozi-
ţiei universal-afirmative
R a E ˆ R i ~E
„unii europeni nu sînt români, ca ata-
re toţi europenii sînt neromâni“: concluzia universală este excesivă în raport cu premi-
sa inferenţei de obvertire
E o R ˆ E a ~R

47°. Erori în argumentare (şi în demonstraţie), generate

de efectuarea defectuoasă a obversiunii

3.2.4. Erori logice de CONVERSIUNE (sau de COMUTARE LOGI-

CĂ) a propoziţiilor categorice, mult mai frecvente decît se presupune
în mod obişnuit 19, se săvîrşesc: ) (1) prin conversiunea vicioasă
a unei propoziţii categorice universal-afirmative, adică prin operarea
unei conversiuni simple (cînd ar trebui să fie doar accidentală !) a
unei rostiri de forma „S a P“, în presupunerea că sferele subiectului
(„S“) şi predicatului („P“) în respectivele propoziţii sînt identice,
ceea ce nu se întîmplă decît în cazul propoziţiilor universal-afirmative
exclusive, de forma: „S a P = (S a P) & (P a S) = (S a P) & (~S e P)“;
) (2) prin conversiunea ilicită a unei enunţări particulare ne-
gative, în condiţiile în care o propoziţie de predicaţie (sau atribuire)
aflată sub semnul particularităţii şi al negativităţii este principial-nesi-
metrică şi, deci, logic-necomutabilă, sau logic-neconvertibilă 20.

18
Deşi admite (în Tratat de logică, p. 308) că erorile formale de obversiune „pot fi uşor evita-
te“, în mod cu totul surprinzător, Gheorghe Enescu (Dicţionar de logică, 1985, p. 107) ilus-
trează „EROAREA OBVERSIUNII ILOGICE“ prin inferenţa „cinstea este totdeauna o bună politică,
ca atare, necinstea este totdeauna o rea politică“ (în care regăsim o inversare totală !) şi
prin inferenţa „nici unui străin nu-i este permis să voteze, deci, tuturor cetăţenilor le
este permis să voteze“ (în care regăsim efectele erorii insolite a „întreirii termenilor“) !
19
John Stuart Mill, Système de logique déductive et inductive, vol. 2, 1896, p. 379
20
Aceasta nu exclude ca unele propoziţii particular negative să rămînă adevărate şi după schim-
barea locului între subiect şi predicat ! După cum notează Ion Didilescu şi Vasile Pavelcu
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 97

CONVERSIUNEA ERONATĂ EXPLICAŢIA ACESTEIA

„toate planetele sînt rotunde, deci roata

(care este rotundă !) este o planetă“: raţionamentul se bazează pe conversiunea
PaR ˆ RaP simplă a unei propoziţii universal-afirmati-
ve, care, însă, nu permite o astfel de ope-
„toţi oamenii sînt raţionali; prin urmare,
raţie tare, ci doar o versiune accidentală.
toate fiinţele raţionale sînt oameni“:
OaR ˆ RaO

„unii campioni mondiali nu sînt şi campioni

olimpici, deci unii campioni olimpici nu sînt
şi campioni mondiali“:
MoO ˆ OoM concluzia inferenţei se insinuează prin con-
vertirea simplă a premisei, operaţie ilicită
„unele reptile nu sînt de mari dimensiuni; în cazul propoziţiilor particular-negative !
deci, unele fiinţe de mari dimensiuni nu sînt
reptile“:
RoM ˆ MoR

„artiştii au o viaţă bizară; de aceea, cei care chiar dacă toţi artiştii ar fi bizari, nu rezul-
duc o viaţă bizară sînt, probabil, artişti“ 21: tă că toţi oamenii bizari sînt firi artistice (ci,
AaB ˆ BaA doar că unii dintre ei !)

48°. Erori în argumentare (şi în demonstraţie), generate de

efectuarea defectuoasă a unei conversiuni

După cum semnala, la timpul său, John Stuart Mill 22, săvîr-
şim CONVERSIUNEA ERONATĂ ori de cîte ori socotim că „premisele
nu pot fi false, dacă este adevărată concluzia“. Altfel spus, ori
de cîte ori înclinăm să acceptăm doctrine şi concepţii discutabile, doar
pentru impactul unora dintre consecinţele acestora.
3.2.5. Sofismele sau erorile logice legate de INVERSAREA PRO-
POZIŢIILOR SIMPLE (categorice) denunţă noi forme de ocultare a ra-
ţionamentului just: ) (1) prin insinuarea de operaţii constructive in-

(Logica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981, p. 85), este adevărat că „unii
înotători nu sînt oameni“, după cum este adevărat că „unii oameni nu sînt înotători“ ! În
astfel de cazuri, explică autorii manualului, „nu este vorba de o inferenţă bazată pe forma
logică, ci bazată pe cunoştinţele noastre despre lucrurile la care se referă judecata“ !
Întărind cele reproduse, Leonard Gavriliu (loc. cit., p. 90) socoteşte că surprinzătoarea con-
versiune a propoziţiei cu tîlc nautic se întemeiază „pe mama oricărei logici: ontosul, realita-
tea incontestabilă“ ! Revenind cu picioarele pe tărîmul logicii, vom constata că este conver-
tibilă propoziţia particular-negativă ai cărei termeni sînt în relaţie de încrucişare, de contra-
rietate, ori de contradicţie, după cum este neconvertibilă (şi, tot astfel, nesimetrică, ori ne-
comutabilă) propoziţia particular-negativă ai cărei termeni sînt în relaţie de supraordonare.
21
George F. Kneller, Logica şi limbajul educaţiei, traducere din engleza americană,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973, p. 21
22
John Stuart Mill, Système de logique déductive et inductive, vol. 2, 1896, p. 380
98 MELENTINA TOMA

terzise de natura propoziţiilor-argument (inversarea unei propoziţii

particulare, principial-neinversabilă, din cauza neconvertibilităţii
propoziţiei particular negative); ) (2) prin deturnarea cursului în-
găduit al unei anume operaţii (inversiunea simplă a unei propoziţii
universale, ce nu suportă decît inversarea accidentală).

INVERSĂRI ERONATE EXPLICAŢIA ACESTORA

„unii oameni cinstiţi sînt darnici, inversarea ilicită a unei propoziţii particular-afirma-
deci unii necinstiţi sînt zgîrciţi“: tive (principial-neinversabilă, din cauza neconver-
C i D ˆ ~ C i ~D tibilităţii unei propoziţii particular-negative)
„toţi bogaţii sînt zgîrciţi, deci inversarea vicioasă (a se înţelege inversarea simplă,
toţi săracii sînt darnici“: atunci cînd nu este posibilă decît una accidentală),
B a Z ˆ ~ B a ~Z în cazul unei propoziţii universal-afirmative

49°. Erori de argumentare, generate de efectuarea

defectuoasă a unor inversări

3.2.6. Erorile sau sofismele logice de CONTRAPUNERE denunţă

raţionamente ilicite similare cu cele evocate la paragrafele precedente.
Prin ele se efectuează operaţii logice constructive interzise de natura
propoziţiilor-argument, în speţă contrapunerea unei propoziţii par-
ticular-afirmative (principial-necontraponibilă !) şi contrapunerea
vicioasă (deci, în mod simplu, cînd ar trebui să fie doar în mod
accidental !) a unei propoziţii universal-negative.

CONTRAPUNERI ERONATE EXPLICAŢIA ACESTORA

„unii oameni sinceri sînt nedemni; deci, contrapunerea unei propoziţii particulare afirmative
unii oameni demni sînt nesinceri“: (care este principial-necontraponibilă, din cauza
S i ~D ˆ D i ~S neconvertibilităţii propoziţiei particulare negative)
„nici un zgîrcit nu este simpatic, deci, contrapunerea vicioasă (adică în mod simplu)
nici un antipatic nu este darnic“: a unei propoziţii universal-negative, ce nu se
Z e S ˆ ~ S e ~Z poate contrapune decît în mod accidental

50°. Erori de argumentare generate de efectuarea

defectuoasă a unor contrapuneri

3.2.7. Erorile în demonstraţie şi argumentare datorate aplicării in-

corecte a NEGAŢIEI CONTRARE survin atunci cînd: ) (1) abordăm pro-
poziţia particulară adevărată ca pe o enunţare universală adevărată,
supunînd-o negaţiei contrare (cînd ea suportă doar contrazicerea); )
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 99

(2) inferăm o propoziţie universală adevărată dintr-o contrară falsă

(iar nu dintr-o contradictorie falsă, care este particulară !).

NEGAŢII CONTRARE EXPLICAŢIA CONFUZIEI

REALIZATE ÎN MOD ILICIT DINTRE TIPURILE INFERENŢEI

„este adevărat că unii elevi sînt silitori; ca

atare, este fals că unii elevi nu sînt silitori“: trecerea nepermisă de la o propoziţie
E i S ˆ ~(E o S) particulară adevărată la una particu-
lară (de calitate opusă) falsă, în con-
„este adevărat că unii români nu sînt săraci; diţiile în care particularele nu sînt pro-
deci este fals că unii români sînt săraci“: poziţii contrare (ci subcontrare)
R o S ˆ ~(R i S)

„este fals că orice operă de artă produce

rîsul; prin urmare, este adevărat că nici o
operă de artă nu produce rîsul“ 23: trecerea ilicită de la o propoziţie uni-
~(O a R) ˆ O e R versală falsă la una universală ade-
vărată, în condiţiile în care mişcarea
„este fals că nici o lebădă nu este neagră; de la falsitate la adevăr este permisă de
prin urmare, toate lebedele sînt negre“: subcontrarietate şi de contradicţie
~(L e N) ˆ L a N

51°. Erori în argumentare, generate de

negaţia contrară vicioasă

3.2.8. Erori similare sînt datorate aplicării nefericite a NEGAŢI-

EI SUBCONTRARE, atunci cînd: ) (1) abordăm propoziţia universa-
lă falsă ca pe o enunţare particulară falsă şi conchidem (pe trase-
ul contradicţiei !) că este adevărată propoziţia universală de calitate
opusă; ) (2) inferăm o propoziţie particulară falsă dintr-o sub-
contrară adevărată (iar nu dintr-o contradictorie adevărată !).

NEGAŢII SUBCONTRARE EXPLICAŢIA

REALIZATE ÎN MOD ILICIT CONFUZIEI

„este fals că, în acest an, accidentele de maşină s-au datorat

trecerea nepermisă de la o
neatenţiei şoferilor; aşadar, este adevărat că, în acest an, ac-
cidentele de maşină nu s-au datorat neatenţiei şoferilor“: propoziţie universală falsă,
~(A a S) ˆ A e S la una universală (de calita-
te opusă) adevărată este ur-
„este fals că nici unul dintre oamenii generoşi nu este cura- marea confuziei între contra-
jos; deci, este adevărat toţi oamenii generoşi sînt curajoşi“: rietate şi subcontrarietate
~(G e C) ˆ G a C

23
Exemplul este preluat după Leonard Gavriliu, op. cit., p. 89. Cf. şi: Dragan Stoianovici,
Teodor Dima, Andrei Marga, Logică generală, 1990, p. 234
100 MELENTINA TOMA

„este adevărat că unii filosofi au fost ataşaţi progre- trecerea ilicită de la o propo-
sului ştiinţific; prin urmare, este fals că unii filosofi ziţie particulară adevărată
nu au fost ataşaţi progresului ştiinţific“ 24: la una particulară (de calita-
F i P ˆ ~(F o P)
te opusă) falsă, în condiţiile în
„este adevărat că unele lebede nu sînt negre; prin care mişcarea de la adevăr la
urmare, este fals că unele lebede sînt negre“: falsitate este permisă de con-
L o N ˆ ~(L i N) trarietate şi de contradicţie

52°. Erori în argumentare, generate de

negaţia subcontrară defectuoasă

3.2.9. După cum lesne se poate constata, erorile ce acuză efec-

tuarea vicioasă a conversiunii, a inversiunii, a contrapunerii sau a
altor operaţii constructive de acest gen pot favoriza, în succesiunea
secvenţelor cu caracter argumentativ, erori la nivelul inferenţelor me-
diate, prin aparenta legitimare a înlocuirilor de premise.
Pe de altă parte, stabilirea unui raport necorespunzător între pro-
poziţii, după criteriul calităţii şi cel al cantităţii, încurajează transfe-
rul nejustificat al valorii de adevăr de la o propoziţie dată (premisă),
sub o valoare de adevăr neîndoielnică, la o altă propoziţie (concluzia,
sau teza), cu caracter inadecvat. Eroarea la nivelul inferenţei imedia-
te se poate perpetua, astfel într-un întreg lanţ de raţionamente, erodînd
textul demonstrativ sau argumentativ în ansamblul său.

3.3. ERORI ÎN DEMONSTRAŢIE

ŞI ÎN ARGUMENTARE, ISCATE DE
OPERAREA CU PROPOZIŢII COMPUSE

Deşi nu s-au bucurat de o abordare sistematică, operaţiile cu pro-

poziţii compuse relevă o surprinzătoare analogie cu cele ţinînd de propo-
ziţiile simple, categorice. Inspirîndu-ne dintr-o fascinantă prezentare re-
alizată de profesorul Petru Ioan în volumul al doilea al Logicii „inte-
grale“ 25, vom trece în revistă cîteva posibile erori (sau chiar sofisme)
logice în manipularea frazelor ca enunţuri dezvoltate.
3.3.1. Erori de OBVERSIUNE, în cazul propoziţiilor compuse.
Dacă, la nivelul analizei moleculare, prin obvertire vom înţelege

24
Cf.: Leonard Gavriliu, loc. cit.; Andrei Marga, în: loc. cit., p. 234
25
Este vorba de capitolul XIII, dedicat operaţiilor constructive din categoria conectorilor.
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 101

transformarea unei propoziţii compuse într-alta echivalentă, cu succe-

dentul negat („Rpq R'p~q“), eşecul într-o astfel de operaţie logi-
că va surveni ori de cîte ori vom alege neinspirat relaţia, sau conec-
torul „R'“ din cadrul propoziţiei obverse „R'p~q“.
A se compara, în acest sens, echivalenţa ce exprimă obvertirea
replicaţiei prin intermediul disjuncţiei, „(p q) (p ~q)“, cu ine-
cuaţiile „(p q) ≠ (p & ~q)“, ori cu „(p q) ≠ (p e ~q)“:

PROPOZIŢIA COMPUSĂ DE LA OBVERSE

CARE SE PLEACĂ ÎN OBVERSIUNE INCORECTE

„dacă plouă, pămîntul are apă la cul- „plouă, sau pămîntul nu are apă la
turile însămînţate primăvara“: culturile însămînţate primăvara“:
p e q p ∨ ~q

„Republica Turcia este o ţară europea- „Republica Turcia este o ţară europea-
nă şi, în acelaşi timp, asiatică“: nă, dacă nu este asiatică“:
p & q p ~q

53°. Erori în argumentare, generate de incorecta

obvertire a propoziţiilor compuse

3.3.2. Erori de CONVERSIUNE, în cazul propoziţiilor compuse.

Ca şi enunţurile simple, propoziţiile compuse (ne limităm la cele dia-
dice !) sînt în parte convertibile (şi, deci, comutabile, sau simetri-
ce), iar în parte neconvertibile (respectiv necomutabile, sau nesime-
trice). Eroarea logică se instalează o dată cu intervertirea celor două
subcategorii. A se compara, în acest sens, „(p ≡ q) ≡ (q ≡ p)“,
ce semnalează convertirea simplă a propoziţiei bicondiţionale, cu re-
laţiile „(p q) ≠ (q p)“ şi „(p e q) ≠ (q e p)“.

PROPOZIŢIA COMPUSĂ DE LA CONVERSE

CARE SE PLEACĂ ÎN CONVERSIUNE INCORECTE

„dacă plouă, pămîntul se udă“: „dacă pămîntul se udă, înseamnă că plouă“:

p e q q e p

„este lumină, dacă este ziuă“: „este ziuă, dacă este lumină“:
p q q p

54°. Erori în argumentare, generate de incorecta

convertire a propoziţiilor compuse
102 MELENTINA TOMA

3.3.3. Erori de INVERSIUNE, în cazul propoziţiilor compuse.

Urmînd definiţia „Rpq ≡ R'~pq“, putem verifica în chip de legi lo-
gice formulele prin care se atestă inversarea implicaţiei („p e q“)
printr-o disjuncţie inclusivă („~p ∨ q“), a diferenţei converse („p
q“) printr-o conjuncţie („~p & q“) şi aşa mai departe.
Numeroase alte transformări în sensul negării antecedentului se
fac, însă, prin încălcarea relaţiei de echivalenţă (şi / sau a celei de impli-
caţie) între propoziţia iniţială (invertenta !) şi propoziţia obţinută prin
operaţia de inversare, iar ca atare, se dovedesc inversări eronate, aşa
cum se poate urmări prin exemplele din tabelul (55°).

PROPOZIŢIA COMPUSĂ INVERSA UNA DINTRE INVERSELE

DE LA CARE SE PLEACĂ CORECTĂ INCORECTE ŞI IMPROPRII

„dacă plouă, pămîntul cul- „nu plouă, sau pămîntul cul- „nu plouă şi pămîntul cul-
tivat se udă natural“: tivat se udă natural “ tivat se udă natural“:
p e q ~p ∨ q ~p & q
„România este una dintre „nu se poate ca România să „România nu este o ţară
ţările europene şi are re- nu fie ţară europeană dar să europeană, sau are un re-
lieful foarte variat“: aibă relieful foarte variat“: lief foarte variat“:
p & q ~p q ~p ∨ q

55°. Erori în argumentare, generate de incorecta

inversare a propoziţiilor compuse

3.3.4. Erori de CONTRAPUNERE, în cazul propoziţiilor compu-

se. Prin analogie cu operaţia din cazul enunţării simple (sau catego-
rice), unei enunţări complexe de ordin diadic „Rpq“ i se contrapune
o propoziţie „R'~qp“, avînd argumentele în ordine răsturnată, iar
noul antecedent sub semnul negaţiei. O astfel de operaţie constructivă
este întreprinsă corect dacă între propoziţia contraponibilă şi con-
trapusa ei (parţială − „R'~qp“, ori totală − „R''~q~p“) subzistă
o relaţie de implicaţie (subalternare), ori una de echivalenţă.

PROPOZIŢIA COMPUSĂ CONTRAPUSA UNA DINTRE CONTRAPUSELE

DE LA CARE SE PLEACĂ CORECTĂ INCORECTE ŞI IMPROPRII

„dacă se întîmplă să plo- „dacă pămîntul cultivat nu „pămîntul cultivat nu este

uă, pămîntul cultivat se este udat în mod natural, udat în mod natural şi nu
udă în mod natural“: înseamnă că nu a plouat“: a plouat“:
p e q ~q e ~p ~q & ~p
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 103

„omul este darnic sau „dacă cineva nu este eco- „omul nu este econom,
este econom“: nom, el este darnic“: dacă el este darnic“:
p ∨ q ~q e p ~q p

56°. Erori în argumentare, generate de incorecta

contrapunere a propoziţiilor compuse

Exemple de transformări reuşite şi de contraexemple în orizontul

contrapunerii propoziţiilor compuse oferim în tabelul (56°).
3.3.5. Erori de SIMPLIFICARE, în cazul propoziţiei compuse.
Proprietate specifică enunţurilor complexe, simplificarea (respectiv
detaşarea unui argument al relaţiei interpropoziţionale) se desfăşoară
sub acelaşi spectru ca oricare altă operaţie logică de tip constructiv.
Ea poate fi corectă (reuşită) sau, dimpotrivă, supusă eşecului. Re-
dăm în tabelul (57°) ipostaze ale transformării în atenţie.

PROPOZIŢIA PRIN CARE SE CODUL FORMAL AL OPERAŢIEI DE

EXPRIMĂ O SIMPLIFICARE SIMPLIFICARE ŞI VALOAREA LOGICĂ A ACESTEIA

„România este o ţară europea- (p & q) e p

nă şi democrată; înseamnă că simplificarea este corectă, altfel spus, conjuncţia se sim-
ea este o ţară democrată“ plifică în favoarea antecedentului

„Israel nu este o ţară europea- (p ↓ q) e ~q

nă, după cum nici Albania nu simplificarea este corectă, altfel spus: rejecţia (sau
este o ţară asiatică; ca atare, antidisjuncţia) se simplifică inclusiv în favoarea opu-
Albania nu este asiatică“ sului succedentului

„cînd eşti risipitor, se întîm- (p e q) e p

plă să fii şi darnic; prin ur- simplificarea este incorectă, altfel spus: implicaţia nu
mare, tu eşti risipitor“ se simplifică în favoarea vreunuia din termeni

57°. Erori în argumentare, generate de incorecta

simplificare a propoziţiilor compuse

3.3.6. Erori de EXPANDARE. Operaţie ce nu are sens decît la

nivelul relaţiilor dintre propoziţii (prin care evoluăm de la adevărul
sau de la falsitatea unei propoziţii neanalizate, la adevărul unei pro-
poziţii compuse, în care se regăseşte precedenta, cu titlu de argument
al funcţiei interpropoziţionale), expandarea reuşeşte sub semnul anu-
mitor conective (de ordin diadic) şi ne induce în eroare atunci cînd
„complicăm“ propoziţia dată prin intermediul altor conective.
104 MELENTINA TOMA

PROPOZIŢIA PRIN CARE SE EXPRIMĂ CODUL FORMAL AL OPERAŢIEI DE EXPANDARE ŞI

OPERAŢIA DE EXPANDARE VALOAREA LOGICĂ A ACESTEIA

„dacă plouă îndeajuns, înseamnă că orice propoziţie se poate complica în orizontul

plouă îndeajuns sau pămîntul are operaţiei de disjuncţie inclusivă:
apă la culturile de primăvară“ p e (p q)
întrucît între „q“ şi „p & q“ se instalează repli-
„plouă; ca atare, afară bate vîn-
caţia (iar nu implicaţia, sau echivalenţa), înţele-
tul puternic şi plouă“:
gem că o propoziţie nu se poate complica în favoa-
q (p & q)
rea conjuncţiei, după legi sau reguli logice

58°. Erori în argumentare, generate de incorecta expandare a

propoziţiilor în orizontul analizei moleculare

3.3.7. Erori în PERMUTAREA propoziţiilor componente dintr-o

enunţare complexă. Din aceeaşi categorie ca şi operaţiile precedente (în
sensul că intervin doar la nivelul analizei moleculare), permutarea este
reuşită dacă este valabilă ecuaţia „(Rp (Rqs)) = (R'q (R'ps))“ şi eşuează
în caz contrar. Un exemplu şi un contraexemplu de permutare a termeni-
lor dintr-o propoziţie compusă oferim în tabelul (59°).

PROPOZIŢIA COMPUSĂ PROPOZIŢIA REZULTATĂ

DE LA CARE SE PLEACĂ ÎN URMA PERMUTĂRII

„dacă plouă la timp, înseamnă că – în „dacă temperatura va fi adecvată, în

condiţii de temperatură adecvată – vom caz că plouă la timp, vom avea o
avea o recoltă bogată“: recoltă bogată“:
p e (q e r) q e (p e r)
exemplu de permutare corectă
„porumbul se seamănă primăvara, iar „plouă, iar dacă porumbul se seamă-
dacă plouă, va fi recoltă bună“: nă primăvara, va fi recoltă bună“:
exemplu de permutare incorectă

59°. Erori în argumentare, generate de incorecta permutare

în cazul propoziţiilor compuse

3.3.8. Erori în (RE)ASOCIEREA TERMENILOR UNEI PROPOZIŢII

COMPUSE. Conducîndu-ne după definiţia „(Rp (Rqs)) = (R'(R'pq)s)“,
vom constata că unele tipuri de propoziţie compusă suportă (re)asocie-
rea propoziţiilor componente, iar altele nu, caz în care sîntem antrenaţi
pe calea transformărilor eronate de enunţuri. Un exemplu şi un contra-
exemplu pentru operaţia în atenţie oferim în tabelul (60°):
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 105

PROPOZIŢIA COMPUSĂ PROPOZIŢIA REZULTATĂ ÎN URMA REASOCIERII

DE LA CARE SE PLEACĂ ENUNŢURILOR COMPONENTE

„plouă ori tună sau fulgeră“: „plouă sau tună, ori fulgeră“:
p ∨ (q ∨ r) (p ∨ q) ∨ r
exemplu de reasociere corectă

„nu se poate ca România să fie consi- „nu se poate atît faptul că România
derată ţară balcanică şi totodată să se nu poate fi şi ţară balcanică şi ţa-
admită că ea nu poate fi atît ţară de- ră democrată, cît şi faptul că Ro-
mocratică cît şi ţară europeană“: mânia este ţară europeană“:
p ↑ (q ↑ r) (p ↑ q) ↑ r
exemplu de reasociere incorectă

60°. Erori în argumentare, generate de incorecta asociere

a componentelor unei propoziţii compuse

3.3.9. Erori comise în actul de NEGAŢIE CONTRARĂ a propozi-

ţiilor compuse. „Pons asinorum“ pentru mulţi logicieni, nu numai
pentru utilizatori „de rînd“ ai limbii naturale, negaţia contrară ne
conduce, foarte adesea, în eroare. Motivul este dublu: ) (1) nu
orice propoziţie compusă suportă o negaţie contrară; ) (2) negaţia
contrară a unei anume compuneri de propoziţii nu se realizează prin
orice altă compunere, ci printr-o anume compunere. În tabelul (61°)
oferim exemple şi contraexemple pentru operaţia în atenţie.

PROPOZIŢIA COMPUSĂ PROPOZIŢIA REZULTATĂ ÎN

DE LA CARE SE PLEACĂ URMA NEGAŢIEI CONTRARE

„plouă şi, în acelaşi timp, tună“: „nu este adevărat că nici nu plouă, nici nu tună“:
p & q ~(p ↓ q)
exemplu de negaţie contrară corectă, întrucît între cele două propoziţii compuse
este o relaţie de implicaţie, sau subalternare: (p & q) e ~(p ↓ q)

„afară este ziuă, dar se întîm- „nu este adevărat că afară este ziuă şi că, tot-
plă că nu bate vîntul“: odată, bate vîntul“:
p q ~(p & q)
alt exemplu de negaţie contrară corectă: (p q) e ~(p & q)

„nu se poate ca − în acelaşi „nu este adevărat că, într-un anumit moment,
timp − să şi plouă, să şi tune“: nici nu plouă, nici nu tună“:
p ↑ q ~(p ↓ q)
exemplu de negaţie contrară incorectă, în măsura în care propoziţia dată nu are contrară,
iar relaţia permisă ar fi una de subalternare: ~ (p ↑ q) e ~ (p ↓ q)
106 MELENTINA TOMA

„eşti darnic, sau eşti econom“: „nu este adevărat că nu se poate să fii
p ∨ q darnic şi, totodată, econom“:
~(p ↑ q)
alt exemplu de negaţie contrară incorectă, semnalat de faptul că între propoziţiile
date este o replicaţie, iar nu o implicaţie: (p ∨ q) ~ (p ↑ q)

61°. Erori în argumentare, generate de negaţia contrară

incorectă a propoziţiilor compuse

3.3.10. Posibile erori în practicarea NEGAŢIEI SUBCONTRARE

asupra propoziţiilor compuse. Îngăduită doar de anumite forme ale
enunţării complexe, negaţia subcontrară înaintează de la falsitatea
propoziţiei date, la adevărul propoziţiei subcontrare.

PROPOZIŢIA COMPUSĂ PROPOZIŢIA REZULTATĂ ÎN

DE LA CARE SE PLEACĂ URMA NEGAŢIEI SUBCONTRARE

„este fals că, dacă plouă, temperatura „nu se poate să plouă iar temperatura ter-
termometrului coboară sub − 15oC“: mometrului să coboare sub − 15oC“:
~(p e q) p ↑ q
exemplu de negaţie subcontrară corectă, întrucît între cele două propoziţii compuse este o
relaţie de implicaţie, sau de subalternare: ~(p e q) e (p ↑ q)

„nu este adevărat că este ziuă, sau „dacă se întîmplă să fie ziuă, atunci
încăperile sînt luminate“: încăperile sînt luminate“:
~(p ∨ q) p e q
alt exemplu de negaţie subcontrară corectă: ~(p ∨ q) e (p e q)

„nu se poate nici să plouă, nici să ningă“: „şi plouă, şi ninge“:

~(p ↓ q) p & q
exemplu de negaţie subcontrară incorectă, în măsura în care între cele două propoziţii este
un raport de replicaţie, iar nu de implicaţie: ~(p ↓ q) (p & q)

„nu este adevărat că România este o ţară „România este o ţară balcanică şi, tot-
balcanică, dar nu şi una europeană“: odată, una europeană“:
~(p q) p & q
alt exemplu de negaţie contrară incorectă, semnalat de faptul că între cele două propoziţii
compuse este un raport de replicaţie, iar nu unul de implicaţie: ~(p q) (p & q)

62°. Erori în argumentare, generate de negaţia subcontrară

incorectă a propoziţiilor compuse

Cum nu toate propoziţiile compuse pot fi negate subcontrar, iar

negaţia subcontrară se face doar în favoarea unui anumit conector, vom
avea − şi de această dată − cazuri de reuşită şi cazuri de eşec.
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 107

3.3.11. Erori în practicarea NEGAŢIEI CONTRADICTORII 26 în

orizontul enunţurilor sau al rostirilor compuse. Aparent mai uşor de
controlat, negaţia tare, de tip contradictoriu, este pîndită de erori şi
în cazul celor mai naturale compuneri de propoziţii.
Cîţi dintre noi nu sîntem tentaţi să răsturnăm, din punctul de
vedere al valorii cognitive, propoziţia „dacă plouă, iau umbrela“,
prin subcontrara (iar nu contradictoria !) „dacă nu plouă, nu iau
umbrela“ ? Or, aceasta din urmă echivalează cu „plouă, sau nu
iau umbrela“, cu „nu iau umbrela, sau plouă“, cu „dacă iau
umbrela, plouă“, respectiv cu „plouă, dacă iau umbrela“, dar nu
cu „plouă şi nu iau umbrela“, adevărata negaţie tare !
Că o astfel de operaţie nu-i chiar la îndemîna vorbitorului, o subli-
niază şi înălţarea la rang de „legi“ (ale lui Augustus de Morgan, dacă
nu ale lui Duns Scot 27 şi ale altor logicieni medievali !) a două dintre
parcursurile inversării valorice a compunerilor de propoziţii.

PROPOZIŢIA DE LA NEGAŢIA CONTRA- FALSE NEGAŢII

CARE SE PLEACĂ DICTORIE AUTENTICĂ CONTRADICTORII

p&q ~p ∨ ~q, ~p & ~q (o contrară a conjuncţiei, iar nu con-

respectiv: p ↑ q tradictoria acesteia !)

~p & ~q, ~p ∨ ~q (o consecinţă necesar-necesar a dis-

p∨q
respectiv: p ↓ q juncţiei, iar nu contradictoria acesteia !)

p & ~q, ~p e ~q (o subcontrară a implicaţiei, iar nu

peq
respectiv: p q contradictoria acesteia !)

~p ↑ ~q (o subcontrară a incompatibilităţii, iar

p↑q p&q
nu contradictoria acesteia !)

~p ↓ ~q (o contrară a rejecţiei, iar nu contradic-

p↓q p∨q
toria acesteia !)
………………….. ………………….. …………………..

63°. Forme corecte şi eşecuri în negarea contradictorie

a propoziţiilor compuse

26
Importanţa bunei stăpîniri a mecanismelor negaţiei este augmentată de omologarea, în logica ju-
ridică, a argumentelor a contrario sensu, respectiv a contrariis vel oppositis (cf. Hortensius
de St. - Albin, op. cit., pp. 66 - 69), precum şi de consacrarea, în orizontul neoretoricii, a „defi-
niţiilor prin disociere“ (Chaïm Perelman & Lucie Olbrechts Tyteca, op. cit., p. 593)
27
Cf.: Anton Dumitriu, Istoria logicii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969, p. 403
108 MELENTINA TOMA

Fără a intra la concurenţă cu descoperitorii mecanismului prin

care se neagă conjuncţia şi, respectiv, disjuncţia, să notăm – în tabe-
lul (63°) – cîteva parcursuri corecte ale negaţiei în atenţie şi să luăm
aminte la cîteva dintre numeroasele capcane la care operaţia ne expune.

3.4. ERORI ÎN DEMONSTRAŢIE

ŞI ÎN ARGUMENTARE, CAUZATE DE
FUNDAMENTAREA GREŞITĂ A NOŢIUNILOR

Ca şi celelalte operaţii constructive asupra noţiunilor (specifica-

rea, generalizarea, diviziunea, clasificarea etc.), definiţia se exprimă
prin propoziţii, al căror neadevăr sau cvasiadevăr se răsfrînge asupra in-
ferenţei la care acestea participă cu rol de premise.
Ilustraţii ale acestui efect pervers al definiţiilor insuficient-elabo-
rate asupra mersului argumentării ne oferă John Stuart Mill.
Să presupunem, o dată cu autorul „sistemului de logică deduc-
tivă şi inductivă“, că dragonul este „un şarpe“, mai exact: „o vie-
tate care scuipă flăcări“. Antrenînd cele două propoziţii „definitorii“
cu titlu de premise ale silogismului în modul Darapti, vom avea surpri-
za să constatăm că „unii şerpi scuipă flăcări“, o concluzie evident-fal-
să, ce nu are altă explicaţie decît în neadevărul premiselor 28.

„dragonul este o vietate care scuipă flăcări DaF

dragonul este un şarpe; DaS
deci, unii şerpi scuipă flăcări“ ˆ SiF

64°. Silogism cu concluzie falsă, datorită falselor

definiţii date termenului mediu

Ieşirea din dificultate pare a fi de domeniul alegerii: ori redefinim

dragonul în termenii realismului medieval şi ai „junglei lui Meinong“ 29
şi vom avea un silogism care, din premise false derivă (în mod corect) o
concluzie falsă, ori asumăm definiţii nominale (fără supoziţii tacite de
existenţă !), iar atunci acelaşi mod silogistic corect (Darapti) ne va con-

28
John Stuart Mill, Système de logique déductive et inductive, vol. 2, 1896, p. 165
29
Alexius von Meinong, Über Gesenstände höher Ordnung und deren Verhältnis zu
inneren Wahrnehmung, Wien, 1899; Über Annahmen, Leipzig, 1902; Untersuchun-
gen zur gegenstandstheorie und Psychologie, 1904. Cf.: Anton Dumitriu, Istoria
logicii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969, p. 112
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 109

duce de la premise adevărate, la o concluzie adevărată. A se compara,

în acest sens, derivările reproduse în tabelul (65°).

„DRAGONUL ESTE O VIETATE, RE- „dragonul este un cuvînt care semnifică

ALMENTE EXISTENTĂ, CARE SCUIPĂ D a F vietatea ce scuipă flăcări; dragonul este
FLĂCĂRI; DRAGONUL ESTE UN ŞAR- D a S un cuvînt care semnifică şarpele; deci,
PE CARE EXISTĂ REALMENTE; DECI, ˆ S i F uneori cuvîntul ce semnifică şarpele sem-
UNII ŞERPI SCUIPĂ FLĂCĂRI“ nifică şi vietatea care scuipă flăcări“

65°. Reformulări ale silogismului generat de false

definiţii ale termenului mediu

Pentru a înfrînge dificultăţile fiecăreia dintre opţiunile tradiţionale,

pe linia unui „neutralism semantic“ 30 avant la lettre, John Stuart
Mill propune redefinirea dragonului (pe rol de termen mediu al silogis-
mului !) ca idee, caz în care se accentuează senzaţia de normalitate a si-
logismului din rubrica dreaptă a tabelului de mai jos.

„ideea de dragon este ideea despre o vietate care scuipă flăcări; DaF
ideea de dragon este ideea despre un anume şarpe; DaS
deci, uneori ideea de şarpe este ideea despre o vietate care scuipă flăcări“ ˆ S iF

66°. Silogism prin care se derivă o concluzie adevărată, din premise adevărate
ce traduc definiţia cea mai acceptabilă a termenului „dragon“

Cît priveşte inventarul tipurilor de definiţie eronată, el rezultă din

parcurgerea condiţiilor (sau a regulilor) unei bune definiţii.
Vom avea, aşadar, de incriminat cel puţin următoarele şase ge-
nuri de eşec în fundamentarea unui termen (respectiv a unei noţiuni,
a unui concept, sau a unui nume): ) (1) definiţia incongruentă,
pentru că este „prea largă“ (definiendum-ul se subordonează defini-
ens-ului), ori „prea îngustă“ (definiendum-ul se supraordonează de-
finiens-ului); ) (2) definiţia circulară; ) (3) definiţia pletorică;
) (4) definiţia negativă; ) (5) definiţia incompletă, dar nu în
sensul incongruenţei; ) (6) definiţia inconsistentă 31.

30
Rudolf Carnap, Semnificaţie şi necesitate. Un studiu de semantică şi logică mo-
dală, traducere din engleză de Gheorghe Enescu şi Sorin Vieru; Editura „Dacia“,
Cluj, 1972, pp. 216 - 224. Cf. şi: Petru Ioan, Analiza logică a limbajului, Editura
Universităţii „Al. I. Cuza“, Iaşi, 1973, pp. 141 - 142
31
Leonard Gavriliu, op. cit., pp. 53 - 55. Menţionăm că ne-am îndatorat autorului român cu in-
ventarul tipurilor de pseudodefiniţii, fără a-i împărtăşi suprapunerea, parţială, între definiţia in-
completă şi cea incongruentă; de asemenea, fără a-i împărtăşi rezerva în legătură cu definiţiile
110 MELENTINA TOMA

TIPURI DE DEFINIŢII ERONATE ILUSTRAŢII ALE ACESTORA

„rombul este un paralelogram“; „psihologia este

definiţia INCONGRUENTĂ: cea în care
ştiinţa stărilor de conştiinţă“; „omul este un ma-
definiendum-ul nu este într-o relaţie
mifer“; „logica este teoria formală a operaţiilor
de identitate logică cu definiens-ul
deductive“ etc.
definiţia CIRCULARĂ: cea în care defi- „politicianul este omul care face politică“; „viaţa
niens-ul (sau definitorul) trimite la de- este un fenomen biologic“; „psihologia este
finiendum (definitul) şi vice versa ştiinţa psihicului“ etc.
„repetiţia este mama învăţăturii“; „stressul este
definiţia PLETORICĂ: cea în care de-
o pecingine a civilizaţiei moderne“; „angoasa este
finiens-ul include termeni necunoscuţi,
un complex arhetipal“; „fecioara este un înger
confuzi, figuraţi, sau nereferenţiali
al paradisului“ etc.
definiţia NEGATIVĂ: cea în care defini- „omul nu este mineral“; „omul nu este extra-
ens-ul relevă ce nu este definiendum-ul terestru“; „omul nu este Dumnezeu“ etc.
definiţia INCOMPLETĂ: cea în care genul „omul este biman“; „autoturismul de teren este
proxim este lipsit de orizont taxonomic un vehicol cu patru roţi“ etc.
definiţia INCONSISTENTĂ: cea în care „trifoiul este o plantă cu patru foi“; „ticălosul
definiens-ul contrazice definiendum-ul este un om frumos“ etc.

67°. Exemple de definiţii eronate, ce pot eroda

secvenţele de tip argumentativ

Pentru o abordare sistematică a temei în atenţie, avem la înde-

mînă modelul kantian al raportării la cerinţele unei bune definiţii în
acord cu tipurile de perfecţiune a cunoştinţelor 32: ) (1) definitul şi
definitorul să fie concepte reciproce, din punctul de vedere al cantită-
ţii; ) (2) definitorul să fie o noţiune detaliată şi, totodată, preci-
să, din punctul de vedere al calităţii; ) (3) definiţia să nu fie tau-
tologică (adică notele reunite în definitor să difere de obiectul definit),
din punctul de vedere al relaţiei; ) (4) notele asamblate în definitor să
fie necesare (iar nu empirice !), din punctul de vedere al modalităţii.
Cum în logica românească s-a înfiripat un model hexadic al si-
tuaţiilor definiţionale 33 în care se ordonează inclusiv condiţiile unei

inconsistente. Acestea din urmă nu ţin, neapărat, de înţelesul pe care li-l conferă Petre Bieltz
şi Angelina Istrate (Logica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 38), în
măsura în care cel mai insuportabil este dezacordul logic între definiendum şi definiens.
32
Immanuel Kant, Logica generală, traducere, studiu introductiv, note şi index de Alexandru
Surdu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, §§. 99 - 109; pp. 189 - 195
33
Petru Ioan, Tipurile definiţiei, în perspectiva unui model semio-logic cu rol integrator, în:
P. Ioan, Aplicaţii ale hexadei situaţionale, Editura „Ştefan Lupaşcu“, Iaşi, 1999, pp. 5 - 46
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 111

bune definiţii, am putea aprofunda viciile operaţiei în atenţie în şase

categorii de încălcări ale respectivelor cerinţe.

D
definiţia: să
dea seamă de lucrurile
numite şi de esenţa acestora,
fără a se identifica cu acestea (căci
ar fi tautologică) şi fără a fi nepredicativă
definiţia: să evite me- definiţia: să fie gene-
taforele (şi limbajul figu- C I
rică, adecvată, univocă şi
rat, în genere); să nu se li- reciprocă; să dezvăluie sem-
miteze doar la datele experienţei nificaţia expresiilor nou-introduse

definiţia: să fie persuasivă definiţia: să fie clară, precisă

(dar să şi sporească pres- R E şi simplă şi să se dea tutu-
tigiul noţiunii definite) ror termenilor echivoci
definiţia: să evite termenii obscuri (şi indistincţi);
să respecte adicitatea termenilor (func-
ţionali, sau de relaţie) pe care
îi introduce
S

68°. Sistemul hexadic (mai mult sau mai puţin complet !) al condiţiilor
unei bune definiţii, în concepţia lui Petru Ioan

3.5. ERORI ÎN FUNDAMENTAREA

PROPOZIŢIILOR PRIN INFERENŢA
ATOMARĂ, DE TIP SILOGISTIC

„Dacă este a se vorbi în logică de erorile demonstraţiu-

nii, singurele erori de tractat aici ar fi erorile în contra regu-
lelor silogismului […]: o quaternio terminorum, o conchidere din
două premise negative, sau din două particulare, o argumentare
cu concluziune afirmativă sau universală, cînd una din premise
a fost negativă, sau particulară“. Fără a împărtăşi această poziţie
exclusivistă, pe care însuşi autorul ei − nu altul decît Titu Maiores-
cu 34 − o atenuează parţial, consimţind că „vechiul obicei de a
vorbi în manualele de logică şi despre erori este atît de lăţit,
încît a produs pentru unele erori în demonstraţie o tehnologie

34
Titu Maiorescu, Logica, ed. a VI - a, Editura Librăriei „Socec“, Bucureşti, 1913, p. 144
112 MELENTINA TOMA

proprie adesea întrebuinţată în discuţiile ştiinţifice“ 35, să trecem

în revistă cîteva dintre împrejurările producerii de false concluzii.
3.5.1. Quaternio terminorum, adică ÎMPĂTRIREA TERMENILOR,
este o eroare logică brutală, în măsura în care afectează legea silogis-
tică de a avea (şi în planul semantic, al interpretării, sau al înţelege-
rii, nu numai în cel sintactic, al formei şi al schemei de raţionament
silogistic) doar trei termeni. Numind-o şi fallacia falsi medii, Titu
Maiorescu 36 săvîrşeşte el însuşi o eroare logică, întrucît la păcatul
reduplicării şi al multiplicării sensului pot participa şi termenii extremi,
aşa cum se poate urmări prin al doilea şi, respectiv, prin cel de al trei-
lea exemplu de falsă derivare, din tabelul de mai jos.

„orice partid democratic vrea egalitatea

cetăţenilor înaintea legii, iar secesioniştii
în inferenţa reprodusă, pozînd în cel mai evi-
din S. U. A., la 1861, erau un partid de-
dent mod silogistic de figura I, termenul me-
mocratic; prin urmare, secesioniştii din
diu (partid democratic) are sensuri diferite,
S. U. A., la 1861, voiau egalitatea cetă-
iar deducţia este, astfel, incorectă
ţenilor înaintea legii“ 37:
P a E; S a P ˆ S a E

„şiretul este de mătase; ursul nu este de inferenţa, care doar pare un silogism de figura a
mătase; ca atare, ursul nu este şiret“ II - a, în modul Camestres, promovează terme-
S a M; U e M ˆ U e S nul major „şiret“ în două sensuri distincte

cu alura unui silogism de figura I, în modul

„albul este substantiv; peretele este alb; Barbara, inferenţa reprodusă are patru ter-
prin urmare, peretele este substantiv“ 38: meni, în măsura în care minorul „perete“
A a S; P a A ˆ P a S este cînd utilizat (în premisă, ca insemn al
unei realităţi), cînd menţionat (în concluzie,
ca insemn al unui cuvînt despre o realitate)

69°. Posibile erori de argumentare, generate de împătrirea termenilor

într-o secvenţă argumentativă de tip silogistic

35
Titu Maiorescu, Logica, 1913, p. 141
36
Titu Maiorescu, op. cit., p. 74. În aceeaşi eroare cade, între alţii, şi un critic sever al so-
fisticii, cum este Leonard Gavriliu (loc. cit., p. 95), atunci cînd pune semnul egalităţii în-
tre „sofismul echivocaţiei“, „fallacia falsi medii“ şi „quaternio terminorum“.
37
Titu Maiorescu, Scrieri de logică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988,
p. 215. Exemple similare pentru cazul cînd termenul mediu îşi schimbă sensul de la o pre-
misă la alta oferă Gheorghe Enescu în Tratat de logică, pp. 310 - 311
38
În chip amuzant, Gheorghe Enescu (Tratat de logică, p. 310), foloseşte exemplul de fals
silogism pentru a sublinia „dedublarea mediului“. În fapt, secvenţa celor trei propoziţii
ilustrează „încincirea termenilor“, pentru că şi termenul mediu („alb“) şi termenul minor
(„perete“) îşi schimbă sensul (şi natura intrinsecă) de la o propoziţie la alta.
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 113

3.5.2. Situaţiile în care termenul mediu este nedistribuit (în

ambele premise) afectează o altă lege structurală a raţionamentului si-
logistic, anulînd, fără drept de apel, valoarea logică a secvenţei argu-
mentative (sau demonstrative) cu pricina, prin afectarea validităţii
(sau a conclusivităţii) acesteia. Evident, o astfel de eroare se poate
însoţi cu altele, aşa cum o arată exemplele din tabelul de mai jos, în
care faptul că termenul mediu este nedistribuit în ambele premise face
ca o inferenţă ce pare silogism de figura a II - a să propună o conclu-
zie afirmativă, iar o inferenţă cu ambele premise particulare să pară a
propune o concluzie determinată, într-un mod silogistic.

„unele vieţuitoare sînt copaci, întrucît toţi copa- exemplul de silogism în figura a II-a este eronat,
cii sînt plante şi unele vieţuitoare sînt plante“: deoarece termenul mediu (plantă) nu este nici-
C a P; V i P ˆ V i C odată distribuit în propoziţiile care-l conţin
„unii oameni agreabili sînt zgîrciţi, iar dintre mediul nedistribuit (zgîrcit) nu permite de-
zgîrciţi, unii sînt oameni bogaţi; ca atare, rivarea corectă a unei concluzii din două pro-
unii oameni bogaţi sînt persoane agreabile“: poziţii particular-afirmative (fie ele şi în a
A i Z; Z i B ˆ B i A IV-a figură silogistică !)
„normanzii sînt francezi; unii francezi sînt aşezat în formă non-standard, silogismul nu
poltroni; deci, normanzii sînt poltroni“ 39: este valid, întrucît termenul mediu este ne-
N a F; F i P ˆ N a P distribuit în ambele premise

70°. Posibile erori de argumentare, generate de nedistribuirea termenului

mediu, într-o secvenţă argumentativă de tip silogistic

3.5.3. Extensiunea ilicită a majorului (într-o secvenţă de tip si-

logistic) este tipul de eroare logică ce se regăseşte în fiecare figură silo-

„deoarece toţi bădăranii sînt dezagreabili şi în „concluzia“ pretinsei inferenţe de fi-

nici un om bine crescut nu este bădăran, nici gura I, predicatul este distribuit, iar în
un om bine crescut nu este dezagreabil“ 40: premisa majoră el nu este distribuit: sîn-
B a D; C e B ˆ C e D tem, deci, în situaţia NON SEQUITUR !

39
Louis Liard, Logique, IV - ème édition, Masson et Cie, Paris, 1897, p. 198
40
Deşi elocventă pentru eroarea în atenţie, înlănţuirea celor trei propoziţii este recuzată în chip
neconvingător de către Gheorghe Enescu (Tratat de logică, p. 311), pe motiv că „face
din bădărănie singura cauză a faptului de a fi dezagreabil“, în condiţiile în care „este
posibil ca omul să fie dezagreabil din alte motive“. Urmînd firul judecăţii reproduse, ar
trebui să acceptăm că extinderea ilicită a majorului este o eroare „materială“, mai exact o
ipostază a „erorii fundamentale“. Adevărul este, însă, că premisa majoră este o propoziţie
universal-afirmativă rezonabilă, dar asocierea ei cu minora (universal-negativă) nu poate
conduce la nici o concluzie în figura I. Pentru a avea o concluzie universal-negativă, ar tre-
bui ca termenul major „dezagreabil“ să fie distribuit şi în premisa majoră. Cum el joacă aco-
lo rolul de predicat, ar trebui ca premisa majoră să fie negativă !
114 MELENTINA TOMA

„unele procese psihice sînt procese afective, în pretinsul silogism de figura a II - a, ter-
memoria nu este proces afectiv; deci, me- menul major este distribuit în concluzie,
moria nu este proces psihic“: în timp ce premisa majoră îl conţine ca
P i A; M e A ˆ M e P subiect al unei propoziţii particulare !
„toţi politicienii sunt buni oratori; unii po- concluzia inferenţei ce mimează un mod
liticieni sînt creduli; prin urmare, persoane- de figura a III - a are predicatul distribuit,
le credule nu sunt buni oratori“: în condiţiile în care respectivul termen nu
P a O; P i C ˆ C e O este distribuit în premisa ce îl conţine !
inferenţa aparent-silogistică nu este con-
„unii tineri cu rezultate deosebite nu sînt elevi;
cludentă, întrucît termenul cu rol de pre-
unii elevi sînt silitori; deci, unii dintre cei si-
dicat în concluzia negativă apare în pre-
litori nu sînt tineri cu rezultate deosebite“
misa majoră ca subiect (nedistribuit) al
T o E; E i S ˆ S o T
unei propoziţii particulare !

71°. Posibile erori de argumentare, generate de extensiunea ilicită a majorului

într-o secvenţă argumentativă de tip silogistic

gistică, în cazul în care concluzia este negativă (şi, deci, are ca predi-
cat un termen distribuit), în condiţiile în care premisa majoră conţine
respectivul termen ca subiect (nedistribuit) într-o propoziţie particu-
lară, ori ca predicat (nedistribuit) într-o propoziţie afirmativă.
3.5.4. Extensiunea ilicită a minorului, eroare complementară în
raport cu sofismul precedent, intervine atunci cînd, într-un pretins silo-
gism, se insinuează cu titlu de concluzie o propoziţie universală (ce are
subiectul distribuit !), deşi în premisa minoră a raţionamentului cu prici-
na respectivul termen este nedistribuit, fie ca subiect al unei propoziţii
particulare, fie ca predicat al unei propoziţii afirmative.

„cunoaşterea ajută la progresul omului; concluzia pretinsului silogism de figura I este o

unele discipline de învăţămînt ajută la pro- propoziţie universală (ce are subiectul distribuit),
gresul cunoaşterii; deci, disciplinele de în condiţiile în care premisa minoră este o propo-
învăţămînt ajută la progresul omului“: ziţie particulară, conţinînd respectivul termen în
C a O; D i C ˆ D a O rol de subiect (nedistribuit)

„unele procese afective sînt procese psi-
hice, unele manifestări ale memoriei nu
sînt procese psihice; deci, manifestările
memoriei nu sînt procese afective“ 41:
A i P; M o P ˆ M e A
inferenţa are aparenţa unui silogism de figura a II-a;
se întîmplă, însă, că subiectul concluziei (care
este o propoziţie universală) este distribuit, deşi
acelaşi termen apare nedistribuit în premisa mino-
ră, care este particulară

41
A se observa că, într-una şi aceeaşi triadă de propoziţii ce par a alcătui un silogism,
ambii extremi (ca termeni ai concluziei) pot fi extinşi în mod nelegitim faţă de regimul
din cadrul premiselor ce îi conţin !
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 115

„toţi politicoşii sînt amabili; toţi po-
liticoşii au primit o bună educaţie;
deci, toţi cei care au primit o bună
educaţie sînt amabili“ 42:
P a A; P a E ˆ E a A
„unii tineri cu rezultate deosebite
nu sînt elevi; unii elevi sînt foarte
silitori; deci, cei foarte silitori nu
sînt tineri cu rezultate deosebite“ 43:
T o E; E i S ˆ S e T
concluzia inferenţei ce mimează un mod silo-
gistic de figura a III-a are subiectul distribuit
(pe motiv că este o propoziţie universală !), în
condiţiile în care respectivul termen nu este
distribuit în premisa (minoră) ce îl conţine !
inferenţa aparent-silogistică nu este concludentă, în-
trucît subiectul concluziei universale este distribuit,
dar acelaşi termen apare în premisa minoră ca pre-
dicat (nedistribuit) al unei propoziţii afirmative !

72°. Posibile erori de argumentare, generate de extensiunea ilicită a

minorului în secvenţe de argumentare silogistică

În tabelul (72°) ilustrăm eroarea în atenţie pentru cazul unui mod

din fiecare figură silogistică. Menţionăm că, în anumite prezentări, cele
două tipuri de sofisme ce privesc procedeul argumentării şi al demonstra-
ţiei se subsumează erorii „de a da, în concluzie, mai multă extindere
decît în premise termenului major sau celui minor“ 44.
3.5.5. Concluzie din premise negative, atunci cînd cel puţin una
dintre acestea trebuie să fie o propoziţie afirmativă, iată formularea unei
erori logic-formale care divulgă prin ea însăşi înfruntarea unei legi gene-
rale a modurilor silogistice: „din două premise negative nu poate urma
nici o concluzie: ex mere negativis nihil sequitur“.
Primul care s-a îndoit de supremaţia legii aristotelice în raport cu
care se denunţă eroarea în atenţie a fost unul dintre comentatorii şi tradu-
cătorii Stagiritului: Anicius Manlius Severinus Boëthius. El înfăţişea-
ză un „silogism“ de primă figură cu ambele premise negative, din care
decurge o concluzie, de asemenea negativă: „non-M nu este P; S nu

42
Furnizînd această ilustraţie a erorii comise prin extinderea ilicită a majorului, regretatul pro-
fesor Gheorghe Enescu (loc. cit., pp. 311 - 312) subliniază că „legătura strînsă dintre
termenii «politicos», «a primit o bună educaţie» şi «amabilitate» dă impresia de co-
rectitudine“. Explicaţia pare rezonabilă, atît, doar, că nu sîntem în contextul extinderii ili-
cite a majorului, ci avem un exemplu de extindere ilicită a minorului în cazul celei de a III - a
figuri silogistice ! Neatenţia este corijată la pagina 312 a volumului din care am citat, unde
o desfăşurare similară de propoziţii („deoarece toţi poeţii sînt refractari la ordine şi toţi
poeţii sînt mîndri de talentul lor, toţi cei mîndri de talentul lor sînt refractari la ordi-
ne“) chiar denunţă extinderea ilicită a minorului !
43
Contraexemplul articulat pentru nevoile expunerii oferă o nouă ilustraţie pentru extin-
derea implicită a ambilor termeni extremi, situaţie în care mai este de observat şi încăl-
carea altor legi ale silogismului (din două premise particulare nu se poate trage – în
mod corect – nici o concluzie, cu atît mai puţin una universală).
44
Louis Liard, op. cit., p. 198
116 MELENTINA TOMA

„nici o motivaţie nu este nemuritoare, de- termenul mediu fiind separat atît de minor cît şi
oarece nici o pasiune nu este nemuritoa- de major (în premise negative ale unui mod im-
re şi nici o motivaţie nu este pasiune“: propriu ţinînd de figura I) nu poate mijloci vre-
P e N; M e P ˆ M e N un raport al acestora în cadrul concluziei !

„nici o reptilă nu este mamifer; une- impresia că ne aflăm în faţa unui silogism de figu-
le păsări nu sînt mamifere; deci, ra a II-a este dezminţită de caracterul negativ al
nici o pasăre nu este reptilă“: ambelor premise (în plus, mai dăm şi peste extin-
R e M; P o M ˆ P e R derea ilicită a termenului minor !)

„unii şerpi nu sînt peşti; unii şerpi nu pe lîngă eroarea în atenţie (absenţa vreunei pre-
sînt gasteropode; ca atare, nici un mise afirmative), triada de enunţuri cu alura unui
gasteropod nu este peşte“: mod silogistic de figura a III-a mai păcătuieşte prin
S o P; S o G ˆ G e P caracterul particular al ambelor premise !

„nici o reptilă nu este mamifer; une- deşi „concluzia“ urmează partea cea mai slabă
le mamifere nu sînt păsări; deci, (a unui cuplu de propoziţii ce ne plasează în figura
unele păsări nu sînt reptile“ a IV-a), ea nu poate deriva din premise, pentru
R e M; M o P ˆ P o R că nici una dintre ele nu este afirmativă

73°. Trasee eronate în demonstraţie şi argumentare, datorită derivării

unei concluzii doar din premise negative

este M; deci, S nu este P“. Nu este greu de observat, însă, că o ase-

menea înlănţuire de propoziţii (în care evoluează 4 termeni, iar nu 3,
întrucît subiectul premisei majore este „non-M“, iar predicatul premisei
minore este „M“) revine la desfăşurarea „P a M; S e M ˆ S e P“,
specifică modului Camestres ! Oricum, în baza acestui exemplu ce se
dovedeşte neconcludent, Duns Scotus avea să conteste valabilitatea ge-
nerală a legii ex mere negativis, nihil sequitur 45.
Mult mai tîrziu, Rudolf Hermann Lotze 46 constată că, în figura
a III - a, din două premise negative putem trage o concluzie valabilă, în
aşa-zise „silogisme“ de tipul „M nu este P; M nu este S; deci, unii
non-S nu sînt P“, fapt confirmat, ulterior, de Christoph Sigwart 47.

45
Informaţiile sînt procurate de către Florea Ţuţugan (Silogistica judecăţilor de predicaţie.
Contribuţii, adaosuri şi rectificări la silogistica clasică, Editura Academiei, Bucureşti,
1957, p. 146) din: Friedrich Ueberweg, System der Logik, ed. a V - a, Bonn, 1882, pp.
350 - 351; Carl Prantl, Geschichte der Logik im Abendlande, Leipzig, 1927, reed. 1955
(Akademie - Verlag, Berlin), vol. I, p. 555; vol. III., p. 230; vol IV, pp. 205 - 206,
261; Theodor Ziehen, Lehrbuch der Logik, Bonn, 1920, p. 740; Benno Erdmann, Lo-
gik, Logische Elementarlehre, ed. a III - a, Berlin, Leipzig, 1933, p. 639
46
Logik, Drei Bücher vom Denken, vom Untersuchen und vom Erkennen, Leipzig, 1874, p. 113
47
Logik, vol I, Tübingen, 1924, pp. 468 - 469
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 117

Şi de această dată, se observă, însă, că ceea ce se pretinde a fi

un silogism valid în ciuda caracterului negativ al ambelor premise,
este o metamorfozare „nesilogistică“ (deoarece intervin 4 termeni
în loc de 3 !) a unui silogism propriu-zis, de tipul Felapton: „M e P;
M e S ˆ ~S o P“ = „M e P; M a ~S ˆ ~S o P“ !
În succesiunea faptelor semnalate, dar şi din perspectiva unei
extinderi a tipurilor de propoziţii categorice, Florea Ţuţugan va ajun-
ge la o nouă lege de determinare a calităţii concluziei: „dacă ambele
premise au aceeaşi calitate (ambele premise sînt afirmative, sau
ambele premise sînt negative), concluzia este neapărat afirmati-
vă; dacă premisele sînt de calitate opusă (o premisă este afir-
mativă, iar cealaltă este negativă), concluzia este negativă“ 48.
Cîmpul erorii în atenţie avea să se restrîngă într-un mod şi mai
spectaculos o dată cu fundamentarea logicii operatorii tranzitive 49,
prin desluşirea mai multor trasee (din figura D2 şi din figura C4) ale
inferenţei tranzitive de tip silogistic cu ambele premise negative.
3.5.6. Concluzie negativă din premise afirmative, eroare de
argumentare (şi de demonstrare) avînd acelaşi tip cu precedentele şi,
ca atare, o dezlegare asemănătoare: respectarea legii generale, după
care concluzia unui silogism urmează întotdeauna premisa cea mai

„toate metalele sînt bune conducătoare de electricitate, întrucît premisele silogismului

unele lichide sînt metale; ca atare, unele lichide nu dezvăluie un raport de concor-
sînt bune conducătoare de electricitate“: danţă între noţiuni, concluzia ar
M a E; L i M ˆ L o E trebui să prezinte acelaşi raport

„toţi oamenii celibatari sînt burlaci; prietenul meu, minţii căreia îi scapă o astfel de
Mitică este celibatar; prin urmare, prietenul meu „perlă“ nu-i este cunoscută nici
Mitică nu este burlac“ 50: evitarea exprimării pleonastice
C a B; M a C ˆ M e B din premisa majoră !

74°. Erori de argumentare generate de derivarea ilicită a unei

concluzii negative din premise afirmative

48
Florea Ţuţugan, op. cit., p. 174; idem, Cu privire la existenţa unor moduri silogistice
valabile, altele decît cele ale logicii clasice, în: Henri Wald, Pavel Apostol, Dan Bădă-
rău, G. Öffenberger, Florea Ţuţugan, Probleme de logică, Bucureşti, 1956, pp. 315 - 358
49
Petre Botezatu, Schiţă a unei logici naturale. Logică operatorie, Editura Ştiinţifică, Bucu-
reşti, 1969, p. 141 (paragraful 5.1.3: „Legi calitative în tabelele inferenţiale C şi D“)
50
Leonard Gavriliu, loc. cit., p. 100
118 MELENTINA TOMA

slabă (pejorem sequitur semper conclusio partem), în cazul nostru

„partea cea mai slabă“ fiind premisa afirmativă.
3.5.7. Concluzie afirmativă dintr-o premisă afirmativă şi din-
tr-una negativă, altă ipostază a încălcării legii după care, într-un silo-
gism corect, „concluzia urmează partea cea mai slabă“, este o eroa-
re „de procedeu“ omologată, între alţii, de către Louis Liard 51.
O regăsim în Micul tratat de sofistică al lui Leonard Gavriliu,
sub numele de „sofism al concluziei afirmative ilicite“.

„francezii sînt europeni; chinezii nu sînt euro- concluzia silogismului se vrea afir-
peni; deci, chinezii sînt francezi“: mativă, deşi premisa minoră este o
F a E; C e E ˆ C a F propoziţie negativă !
„mamiferele sînt purtătoare de mamele; nici un în ciuda distribuirii mediului în am-
peşte nu este mamifer; prin urmare, peştii sînt bele premise, misiunea sa eşuează în
purtători de mamele“ 52: condiţiile în care concluzia se vrea o
M a S; P e M ˆ P a S propoziţie afirmativă !

75°. Erori de argumentare generate de derivarea ilicită a unei concluzii

afirmative, cînd una dintre premise este negativă

3.5.8. Concluzie din premise particulare, cînd cel puţin una

dintre ele trebuie să fie o propoziţie universală (pentru că: ex mere
particularibus nihil sequitur 53), iată un alt mod de a încălca legile
unei inferenţe silogistice corecte, mai grav decît acela în care conclu-
zia urmează doar din premise negative ! În tabelul (76°) ilustrăm un
asemenea tip de eroare pentru fiecare dintre cele patru figuri.

„deoarece unii studenţi sînt sportivi şi falsă conchidere într-un mod silogistic de
unii muncitori sînt în acelaşi timp stu- figura I, în ciuda faptului că „toate pro-
denţi, unii muncitori sînt şi sportivi“: poziţiile sînt adevărate“ 54
S i C; M i S ˆ M i C
„unii români nu sînt de rasă germană; concluzia silogismului (veridică, în si-
unii austrieci sînt de rasă germană; deci, ne) nu decurge din premisele cu termeni
unii austrieci nu sînt români“: dispuşi conform figurii a II - a, întrucît
R o G; A i G ˆ A o R nici una dintre ele nu este universală

51
Louis Liard, op. cit., p. 199
52
Leonard Gavriliu, loc. cit., p. 100
53
Pe urmele lui Tartaretus şi ale lui John Dolz, înpotriva legii că „din două particu-
lare nu urmează nici o concluzie“ avea să se manifeste Ernst Julius Wilhelm
Schuppe, în Erkenntistheoretische Logik, Bonn, 1878. Cf. Christoph Sigwart, Lo-
gik, vol I, pp. 469 sqq.; Florea Ţuţugan, op. cit., p. 146
54
Gheorghe Enescu, Tratat de logică, p. 313
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 119

„unii români sînt de etnie germană; unii
români nu sînt originari din Orient; ca
atare, dintre cei originari din Orient, unii
nu sînt de etnie germană“:
R i G; R o O ˆ O o G
deşi adevărată în sine, propoziţia în rol
de concluzie a silogismului „etno-logic“
nu poate decurge în mod legitim din două
premise reprezentînd propoziţii particula-
re, fie ele şi în figura a III-a !

„unii literaţi sînt filosofi; unii filosofi nu deşi concluzia silogismului urmează par-
sînt matematicieni; prin urmare, unii ma- tea cea mai slabă, ca propoziţii particu-
tematicieni nu sînt literaţi“: lare premisele sînt prea slabe pentru a
L i F; F o M ˆ M o L impune în chip valid o concluzie !

76°. Argumentări eronate, întrucît sînt derivări ale

unei concluzii din premise particulare

3.5.9. Concluzie universală dintr-o premisă particulară şi una

universală, ipostază a încălcării legii după care „concluzia urmează par-
tea cea mai slabă“, iată o eroare 55 la care ne atrag atenţia inferenţele
cu aparenţă silogistică pe care le reunim în tabelul (77°).

„cîţiva francezi sînt israeliţi; israeliţii respectă ziua Sa- silogism nevalid de figura I cu
batului; deci, toţi francezii respectă ziua Sabatului“ 56: o concluzie excesivă (datorită
I a S; F i I ˆ F a S extinderii ilicite a termenului
minor „francezi“)

silogism nevalid de figura a II-a

„unii români nu sînt ortodocşi; toţi albanezii sînt orto-
cu o concluzie excesivă (dato-
docşi; prin urmare, albanezii nu sînt români“:
rită extinderii ilicite a termenu-
R o O; A a O ˆ A e R
lui major „români“)

silogism nevalid de figura a III-

„regii sînt persoane generoase; unii regi sînt filantropi;
a cu o concluzie excesivă (da-
ca atare, toţi filantropii sînt persoane generoase“:
torită extinderii ilicite a terme-
R a G; R i F ˆ F a G
nului minor „filantropi“)

silogism nevalid de figura a IV-

„unii cetăţeni români sînt romano-catolici; romano-ca-
a, cu o concluzie excesivă (da-
tolicii (ca biserică) sînt afiliaţi Vaticanului; prin urma-
torită extinderii ilicite a terme-
re, cei afiliaţi Vaticanulu sînt cetăţeni români“:
nului minor „[creştini care sînt]
C i R; R a V ˆ V a C
afiliaţi Vaticanului“)

77°. Erori de argumentare, manifestate prin derivarea unei concluzii

universale, cînd una dintre premise este particulară

3.5.10. Sofismul ratării totale a concluziei, limită a insultării

logicii (dacă nu şi a neputinţei de a te menţine la rigoarea gîndirii con-
55
Leonard Gavriliu (în loc. cit., p. 101) o evocă ca „sofism al concluziei universale ilicite“
56
Louis Liard, op. cit., p. 199
120 MELENTINA TOMA

secvente !), survine − în cazul silogismului − cînd locul unuia dintre

termenii extremi (ce-ar trebui să fie prezenţi în concluzie) este luat de
termenul mediu, încălcîndu-se legea conform căreia silogismul trebuie să
aibă trei termeni, iar fiecare termen trebuie să aibă două ocurenţe. Prin
generalizare, vom repera o astfel de inducere în eroare, ori de cîte ori
concluzia „nu este propriu-zis o concluzie, ci repetarea uneia din-
tre datele problemei, luate în mod fals drept concluzie“ 57.

„toate metalele sînt elemente chimice; fierul este un

metal; prin urmare, fierul este metal“ 58: intrînd în concluzie, terme-
M a E; F a M ˆ F a M nul mediu („metale“, res-
pectiv „militari“) îşi ratea-
„regii nu sînt militari; unii militari nu sînt oameni poli- ză misiunea şi anulează în-
tici; prin urmare, unii militari nu sînt regi“: suşi rolul inferenţei
R e M; M o P ˆ M o R

78°. Posibile erori de argumentare, generate de insinuarea

termenului mediu în concluzie

3.5.11. Sofismul existenţial (în engleză: existential fallacy) se

comite, după William Halverson 59, ori de cîte ori − într-un silogism
− se derivă o concluzie particulară din premise universale, ca în desfă-
şurarea conformă modului Barbari, din prima figură: „toate vieţui-
toarele bicefale sînt fiare sălbatice; toţi marţienii sînt vieţuitoare
bicefale; prin urmare, unii marţieni sînt fiare sălbatice“ 60.
Ţinîndu-i hangul, Leonard Gavriliu uită să adauge că la o indu-
cere în eroare se poate ajunge doar cînd concluzia particulară urmează
din premise universale cu termeni nereferenţiali. Autorul român se iz-
băveşte, parţial, de greşeală, cînd observă că însuşi Halverson comite

57
Louis Liard, op. cit., p. 198
58
Leonard Gavriliu, loc. cit., p. 97
59
William Halverson, A Concise Logic, Random House, New York, 1984, p. 119;
apud Leonard Gavriliu, loc. cit., p. 102
60
Într-o notă la raţionamentul exemplificator, relatează Leonard Gavriliu (loc. cit.), William
H. Halverson este de părere că, „în logica aristotelică, acesta ar fi fost socotit un ra-
ţionament valid, din moment ce Aristotel credea că enunţurile universale au un sens
existenţial“. Mai firesc ar fi fost ca autorul anglo-saxon să fi observat că un astfel de aranja-
ment verbal nu este un silogism concludent nici pentru Aristotel şi nici pentru logicienii con-
temporani, în măsura în care antrenează premise false (dacă nu şi fără sens). În altă ordine
de idei, să se observe însăşi eroarea în care cade Leonard Gavriliu, cînd consideră, ca un
fapt cunoscut, că „enunţurile particulare au sens existenţial“ ! Sîntem, evident, în faţa
unei generalizări pripite, în acord cu care ar trebui să credităm existenţial însăşi concluzia
„unii marţieni sînt fiare sălbatice“, de vreme ce ea este o propoziţie particulară !
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 121

o eroare, formulînd legea „dacă concluzia este particulară, cel puţin

[?!?] una dintre premise trebuie să fie particulară“.

3.6. ERORI ÎN FUNDAMENTAREA PROPOZIŢIILOR

PRIN INFERENŢA MEDIATĂ, DE TIP MOLECULAR

Fiecare dintre tipurile de raţionament cu mai mult de o premisă

cunoaşte − la nivelul analizei logice de tip molecular − parcursuri in-
corecte, datorită confuziei dintre tipurile condiţionării (şi ale implică-
rii), ori dintre cele ale disjungerii (şi ale opoziţiei în general).
3.6.1. Erori în detaşarea termenilor unei propoziţii ipotetice
săvîrşim în modul ponendo-ponens, sau în modul tollendo-tollens, por-
nind de la o implicaţie materială directă („dacă p, atunci q“, respec-
tiv „p e q“), ori de la o replicaţie materială, care este o implicaţie
răsturnată („p, dacă q“, respectiv „p q“).
Modurile vicioase la care ne referim sînt formal-incorecte şi
nici o interpretare (sau reprezentare) a acestora nu ne poate con-
vinge de adevărul material al concluziilor „derivate“. Iată-le, îm-
preună cu ilustraţii inspirate de exemplul filonian al implicaţiei inter-
propoziţionale şi de conversa acesteia, în postura replicaţiei.

PARCURSURI ILICITE ALE INFERENŢEI EXEMPLE DE SOFISME CE ILUSTREAZĂ

MIXTE, DE TIP CATEGORICO-IMPLICATIV RESPECTIVELE PARCURSURI NEVALIDE

modul incorect peq „dacă este ziuă, atunci este şi lumină;

ponendo - ponens q acum este lumină;
în cazul implicaţiei 61 ˆp deci, acum este ziuă“
modul incorect p q „este lumină, dacă este şi ziuă;
ponendo - ponens p acum este lumină;
în cazul replicaţiei ˆq deci, acum este ziuă“

61
Drept „eroare a afirmării consecventului“ (cînd, de fapt, este eronată AFIRMAREA ANTE-
CEDENTULUI PE BAZA AFIRMĂRII SUCCEDENTULUI !) Gheorghe Enescu (Dicţionar de
logică, 1985, p. 104) evocă inferenţa incorectă: „dacă cineva ţine o sursă de căldură
lîngă termometru, atunci mercurul se dilată; mercurul se dilată; prin urmare, cineva
ţine o sursă de căldură lîngă termometru“. Denumirea incorectă a erorii este menţinută
de autor şi în Tratatul de logică, la p. 313. Slujindu-se de aceeaşi terminologie improprie,
Leonard Gavriliu (loc. cit., nota 1, p. 112) se foloseşte de o scuză ce îl plasează în ori-
zontul raţionării sub mrejele autorităţii: a preluat-o din literatura anglo-americană, în speţă
de la Irving M. Copi (Introduction to Logic, 3 rd edition, The Macmillan Company,
New York; Collier - Macmillan Limited, London, 1968, pp. 202 - 203)
122 MELENTINA TOMA

modul incorect peq „dacă este ziuă, atunci este şi lumină;

tollendo - tollens ~p acum nu este ziuă;
în cazul implicaţiei ˆ ~ q 62 deci, acum nu este lumină“
modul incorect p q „este lumină, dacă este şi ziuă;
tollendo - tollens ~q acum nu este ziuă;
în cazul replicaţiei ˆ~p deci, acum nu este lumină“

79°. Erori de argumentare generate de detaşarea ilicită a unuia

din termenii propoziţiei majore de tip implicativ

La două dintre cele patru trasee ale inferenţei categorico-ipote-

tice vicioase avea să se refere însuşi Stagiritul, prin consideraţiile
asupra „respingerii sofiste sprijinite pe consecvent“, mai exact,
prin teoretizarea aşa-numitului SOFISM AL CONSECVENŢEI şi, respec-
tiv, AL CONSECUŢIEI ( în greceşte: B D 8@(4F H B D J B`-
<@<, iar în latineşte: fallacia consequentis).
O astfel de inducere în eroare „se produce prin aceea că se
presupune că raportul de consecuţie poate fi inversat. Astfel,
dacă, întrucît ceva urmează necesar altceva, presupunem că şi
dacă este dat ultimul, urmează cu necesitate primul“ 63.
Sistematizate, exemplele furnizate de Aristotel ne conduc la
cel puţin trei categorii: ) (1) erori rezultate „din opiniile care se
reazămă pe percepţii“; ) (2) erori comise, în retorică, prin utili-
zarea sofistică a semnelor, ca şi cum ele ar fi totdeauna indici ai reali-
tăţii semnificate; ) (3) erori cu alură de întemeieri silogistice.
62
Două exemple de un asemenea raţionament ne furnizează Gheorghe Enescu, în loc. cit., p. 105:
„dacă răspunzi bine la examen, atunci treci; nu răspunzi bine la examen, deci, nu treci“;
„dacă ai fost la faţa locului, ştii ce s-a întîmplat; or, n-ai fost la faţa locului; deci, nu
ştii ce s-a întîmplat“. Autorul în atenţie vorbeşte (inclusiv în Tratat de logică, p. 313), în
contextul falselor exemple, de „eroarea negării antecedentului“! De fapt, eronată este, în
acest caz, NEGAREA SUCCEDENTULUI, PORNIND DE LA NEGAREA ANTECEDENTULUI. Împărtăşind,
ca şi Gheorghe Enescu, terminologia improprie a lui Irving M. Copi („the Fallacy of De-
nying the Antecedent“), Leonard Gavriliu intră în derută cu exemplul autorului anglo-saxon
(loc. cit., p. 203): „dacă Carl a delapidat fondurile colegiului, atunci el se face vinovat
de un delict comun; Carl nu a delapidat fondurile colegiului; deci, Carl nu se face vi-
novat de un delict comun“. Motivul invocat este acela că nu se descoperă „nici un fel de
sofism al negării antecedentului“ şi că, „oricît de «invalidă» li s-ar părea unora forma
raţionamentului cu pricina, fondul său se vădeşte inatacabil: nu ai cum considera vinovat
un om pe care l-ai absolvit de comiterea actului infracţional de care, în mod prezumtiv,
desigur, fusese acuzat“ ! Evident, autorul se lasă furat de considerente extralogice, confir-
mînd un adevăr pe care tocmai se străduieşte să-l administreze autorilor manualului universi-
tar de Logică generală, din 1990: acela cu privire la nebănuitele căi ale sofismelor …
63
Resp. sof., 5, 167 b, în: Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 282
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 123

Din perspectiva obsedantă a silogisticii ca prototip al logicii terme-

nilor, FALLACIA CONSEQUENTIS 64 a putut fi privită şi ca manifestare a
conversiunii ilicite 65, ceea ce revine la inferenţa ilicită ce eşuează din ca-
uza premisei majore: │(X a Y ) e (Y a X )│F; │Y a X│A ˆ │X a Y│?.

PREZENTĂRI DE FALSE CONSECUŢII, EXPLICITĂRI ALE ACESTORA ŞI PUNEREA

DATORATE STAGIRITULUI LOR ÎN SCHEMĂ, SAU ÎN FORMĂ LOGICĂ

„adeseori fierea este luată drept mie- dacă ceva este miere, are culoarea gălbuie; fie-
re, fiindcă culoarea gălbuie este un rea are culoare gălbuie; deci, fierea este miere:
consecvent al mierei“ p e q; q ˆ p
„fiindcă, în urma ploii, pămîntul de- dacă a plouat, pămîntul devine umed; acum,
vine umed, credem că, ori de cîte ori pămîntul este umed; prin urmare, a plouat:
pămîntul este umed, a plouat“ p e q; q ˆ p
„dacă retorii vor să facă dovada că „dacă cineva este adulterin, el se îmbracă ele-
cineva comite un adulter, se folo- gant şi se plimbă noaptea; se întîmplă că per-
sesc de un consecvent al vieţii duse soana X se îmbracă elegant şi se plimbă noaptea;
de omul adulter: el se îmbracă ele- ca atare, persoana X este un adulterin“:
gant şi se plimbă noaptea“ 66 p e q; q ˆ p
„dacă ceea ce a devenit are un înce- „dacă ceva nu este rezultatul devenirii, înseamnă că
put, atunci ceea ce nu devine urmează nu are un început; cerul nu are început; încît, el
să nu aibă un început aşa încît cerul, nu este rezultatul devenirii (adică, el este etern)“:
care nu are început, este etern“ 67 p e q; q ˆ p

80°. Argumentări improprii, prin care Stagiritul

ilustrează falsa consecuţie

Exemplul pe care ni-l furnizează Dimitrie Cantemir 68 în al său

Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii ne convinge, însă,
64
Impropriu indentificată cu eroarea NON SEQUITUR, în măsura în care aceasta din urmă ar pu-
tea subsuma toate sofismele ce denunţă parcursuri incorecte ale inferenţei
65
Alexandre Bain, Logique déductive et inductive, tome premier, traduit de l’anglais par
Gabriel Compayré, Félix Alcan, Paris, 1894, p. 404
66
Resp. sof., 5, 167 b, în: Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963
67
Resp. sof., 28, 181 a; Organon, IV, 1963, p. 361. Exemplul la care revine Aristotel în
capitolul despre soluţia respingerilor sofistice sprijinite pe falsa consecvenţă reia argumentele
lui Melisos, pe care le invocase şi în capitolul 5 (167 b; Organon, IV, 1963, p. 283): „Meli-
sos […] presupune că universul nu s-a născut (fiindcă din nefiinţă nu se naşte nimic)
şi că tot ce s-a născut are un început. Dacă universul nu s-a născut, el nu are un înce-
put şi, în consecinţă, este etern“. După Mircea Florian, argumentarea lui Melisos (pe
care Stagiritul o combate explicit şi în Fizica, I, 2 sqq.) este mai complexă, desfăşurîndu-
se după structura: „universul nu a luat naştere, fiindcă ar trebui să se nască din nimic;
ceea ce nu se naşte din nimic, nu are început; ceea ce nu are început, este etern;
deci, universul este etern“ (cf. nota 71 la: Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 283)
68
Dimitrie Cantemir, Micul compendiu asupra întregii învăţături a logicii, traducere
din limba latină de Dan Sluşanschi, cu un studiu introductiv, note şi indice de Ale-
xandru Surdu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1995, p. 148
124 MELENTINA TOMA

că şi inversiunea ilicită (a unei propoziţii universal-afirmative, respectiv

a unei implicaţii) este marca aceluiaşi tip de eroare logică: „dacă [o
anume realitate] este om, [acea realitate] este vieţuitoare; deci, dacă
[o anume realitate] nu este om, [acea realitate] nu este vieţuitoare“,
ceea ce, în formule, revine la următoarele parcursuri: │Ox e Vx│A ˆ
ˆ │~ Ox e ~ Vx│?, respectiv: │ p e q│A ˆ │~ p e ~ q│?.
3.6.2. Erorile în detaşarea termenilor unei propoziţii dis-
junctive lato sensu marchează utilizări improprii ale inferenţei în

TRASEE ILICITE ALE INFERENŢEI EXEMPLE DE SOFISME CE ILUSTREAZĂ RESPECTIVELE

CATEGORICO-DISJUNCTIVE PARCURSURI INFERENŢIALE NEVALIDE

p ↑ q „nu se poate ca totodată să fie şi cald şi rece;

modul incorect ~p acum nu este cald;
tollendo-ponens ˆ q 69 deci, acum este rece“
în cazul p ↑ q „nu se poate ca totodată să fie şi cald şi rece;
incompatibilităţii ~q acum nu este rece;
ˆ p deci, acum este cald“
p ∨ q „afară este călduţ, sau răcoros;
p acum este călduţ;
modul incorect ˆ ~ q 70 deci, acum nu este răcoros“
ponendo-tollens
în cazul disjuncţiei p ∨ q „afară este călduţ, sau răcoros;
q acum este răcoros;
ˆ ~p deci, acum nu este călduţ“

81°. Erori de argumentare generate de detaşarea ilicită a unuia

din termenii propoziţiei majore de tip disjunctiv

69
Încadrînd la rubrica erorilor DISJUNCŢIEI IMPERFECTE raţionamentul „X este european
sau asiatic; or, X nu este european, prin urmare X este asiatic“, Gheorghe Enescu
(Dicţionar de logică, Bucureşti, 1985, p. 105) socoteşte că vinovată de incorectitudi-
nea inferenţei este „disjuncţia necompletă“, care ne împiedică să înaintăm de la negarea
unui termen spre afirmarea celuilalt, altfel spus, cu o astfel de disjuncţie cădem peste
schema eronată „p ∨∨ q; ~ p ˆ q“. Evident, schema reprodusă nu este incorectă, iar
cauza erorii este plierea detaşării în tollendo-ponens, pornind de la o contrarietate. Ero-
nată este, aşadar, aşezarea în parcursul „p ↑ q; ~ p ˆ q“ !
70
Un exemplu de „eroare a disjuncţiei imperfecte“ (cînd, de fapt, este vorba de DETAŞAREA
ERONATĂ A UNUI MEMBRU AL DISJUNCŢIEI !) ne oferă Gheorghe Enescu (în Dicţionar de
logică, Bucureşti, 1985, p. 105) prin raţionamentul: „X este student, sau este sportiv; X
este student, prin urmare X nu este sportiv“. În Tratatul de logică (p. 314), înaintarea
în modul ponendo-tollens pornind de la o premisă majoră de forma disjuncţiei inclusive este
asociată, în mod corect, „erorii bazate pe confuzia disjuncţiei neexclusive cu cea exclusivă“.
În schimb, autorul plusează prezentarea cu un tip de eroare sui generis, cea datorată unei dis-
juncţii exclusive „care nu este completă“ („A ∨∨ B […]; ~ A ˆ B“), uitînd că disjunc-
ţia exclusivă este o relaţie exclusiv-diadică, cu doar doi termeni ! Exemplul pe care ni-l oferă
(„durerea din piept vine de la inimă, sau durerea din piept vine de la răceală; or,
durerea nu vine de la inimă, deci, vine de la răceală“) este relevant, oricum, pentru
eşecul premisei majore (error fundamentalis !), care nu este o disjuncţie exclusivă !
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 125

modul tollendo-ponens (prin care, în mod normal, detaşăm o propo-

ziţie adevărată, ca opus subcontrar al unei propoziţii false) şi ale
celei în modul ponendo-tollens (prin care, în mod normal, detaşăm
o propoziţie falsă, ca opus contrar al unei propoziţii cunoscute ca
adevărată). Le prezentăm şi le ilustrăm în tabelul (81°).
Pentru un caz mai complicat, Gheorghe Enescu se referă şi la
eroarea generată de o disjuncţie neuniformă, „atît exclusivă, cît şi
inclusivă“. În acest caz, este posibil să considerăm toate alternativele
ca termeni ai disjucţiei exclusive, pentru a raţiona după schema de in-
ferenţă neconcludentă „A ∨ B ∨ C; A ˆ ~ B; ~ C“.
Drept exemplu, ni se furnizează desfăşurarea „mă încadrez în
cîmpul muncii, sau mă înscriu la facultate, sau renunţ la orice ac-
tivitate; mă încadrez în cîmpul muncii; prin urmare, nu mă înscriu
la facultate şi nici nu renunţ la orice activitate“ 71.
Vom observa, însă, că disjuncţia exclusivă (şi, tot astfel, rela-
ţia de contradicţie) nu poate avea mai mult de doi termeni, iar schema
reprodusă încalcă inclusiv regulile bunei-formări a expresiilor logice !
3.6.3. Erorile ce pot interveni în cazul unei inferenţe mai
complexe, de tip ipotetico-disjunctiv (în care se includ şi inferenţele
categorico-ipotetico-disjunctive !), reproduc traseele vicioase deja
trecute în revistă. Pentru dilemă, de exemplu, vom avea de recuzat
mişcări ilegitime de tip ponendo-ponens, sau tollendo-tollens şi, tot
astfel, înaintări nejustificate în stilul inferenţei de tip ponendo-tollens,
ori tollendo-ponens, aşa cum se poate urmări în tabelul (82°).

DILEME INCORECTE, DATORITĂ

MIŞCĂRII NEPERMISE ÎN PONENDO-PONENS

p e q; r e q; q „dacă plouă, pămîntul se udă; dacă se fac irigaţii mecanizate, pămîntul

ˆp∨r se udă; pămîntul este ud, deci, plouă, sau se fac irigaţii mecanizate“

„dacă plouă, pămîntul se udă; dacă se fac irigaţii mecanizate, se su-

p e q; r e s; q ∨ s
plinesc precipitaţiile naturale; pămîntul este ud, sau se suplinesc pre-
ˆp∨r
cipitaţiile naturale, deci, plouă, sau se fac irigaţii mecanizate“

71
Gheorghe Enescu, Tratat de logică, p. 315
126 MELENTINA TOMA

DILEME INCORECTE, DATORITĂ

MIŞCĂRII NEPERMISE ÎN TOLLENDO-TOLLENS

„dacă plouă, pămîntul se udă; dacă plouă, se suplinesc irigaţiile

p e q; p e r; ~ p
mecanizate; nu plouă; deci, pămîntul nu este ud, sau nu se suplinesc
ˆ~q∨~r
irigaţiile mecanizate“

„dacă plouă, pămîntul se udă; dacă se fac irigaţii mecanizate, se supli-

p e q; r e s; ~ p ∨ ~
nesc precipitaţiile naturale; nu plouă, sau nu se fac irigaţii mecanizate;
rˆ~q∨~s
deci, pămîntul nu se udă, sau nu se suplinesc precipitaţiile naturale“

DILEME INCORECTE, DATORITĂ

MIŞCĂRII NEPERMISE ÎN TOLLENDO-PONENS

„dacă plouă, pămîntul se udă; dacă plouă, se suplinesc iriga-

p e q; p e r; ~ q ∨ ~ r ţiile mecanizate; pămîntul nu este ud, sau nu se suplinesc iri-
ˆp gaţiile mecanizate; deci, plouă“

„dacă plouă, pămîntul se udă; dacă se fac irigaţii meca-

p e q; r e s; ~ p ∨ ~ r nizate, se suplinesc precipitaţiile naturale; nu plouă, sau
ˆq∨s nu se fac irigaţii mecanizate; deci, pămîntul este ud, sau
se suplinesc precipitaţiile naturale“

DILEME INCORECTE, DATORITĂ

MIŞCĂRII NEPERMISE ÎN PONENDO-TOLLENS

p e q; r e q; p ∨ r „dacă plouă, pămîntul se udă; dacă se fac irigaţii mecanizate, pămîntul

ˆ~q se udă; plouă, sau se fac irigaţii mecanizate; deci, pămîntul nu se udă“

„dacă plouă, pămîntul se udă; dacă se fac irigaţii mecanizate, se su-

p e q; r e s; q ∨ s
plinesc precipitaţiile naturale; pămîntul este ud sau se suplinesc precipi-
ˆ~p∨~r
taţiile naturale, deci, nu plouă, sau nu se fac irigaţii mecanizate“

82°. Erori de argumentare generate de plierea pe parcursuri

incorecte ale dilemei ca inferenţă disjunctivo-ipotetică

3.7. ALTE ERORI, PRIN CARE

SE ADUCE ATINGERE CRITERIULUI
FORMAL DE CORECTITUDINE A INFERENŢEI

3.7.1. Petitio de contrari, sau despre inconsistenţa premise-

lor. Un sistem de gîndire nu poate fi susţinut dacă în el se cuprind
enunţuri incompatibile. Din premise opuse (fie contradictorii, fie
contrare) poate fi dedus orice fel de enunţ, atît la nivel atomar, cît
şi la nivel molecular. Tot astfel, din axiome opuse, se poate deriva
orice, atît propoziţii adevărate, cît şi enunţuri false, sau inconsistente.
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 127

În principiu, Aristotel admitea că „o concluzie adevărată

poate fi trasă din premise false“ 72, fără a rezulta motivul pentru
care aceasta este adevărată. Calitatea propoziţiei nou-obţinute de a fi
o „concluzie“ a propoziţiilor asumate ca adevărate este, aşadar, ac-
cidentală, iar despre inferenţa care o conţine spunem că este INJUSTĂ.
Cînd, însă, premisele mai sînt şi opuse, concluzia nu poate fi de-
cît absurdă, iar silogismul este „contrar faptelor“ 73 şi contrar ipotezei
de la care se porneşte în discuţie, aşa cum se poate urmări prin exemplele
furnizate de Aristotel în cartea a II-a a Analiticii prime 74.
Într-o primă subcategorie, avem a ne raporta la silogisme ce
ancorează în concluzii absurde atunci cînd pornesc de la premise con-
trare. Este ceea ce se poate urmări în tabelul (83°), pentru două silo-
gisme de figura a II - a şi un silogism de figura a III - a.

SILOGISME CU PREMISE CONTRARE SCHEMATIZAREA ACESTORA

„orice ştiinţă este bună; SaB

nici o ştiinţă nu este bună; SeB
deci, nici o ştiinţă nu este ştiinţă“ ˆ S e S (Camestres)

„nici o ştiinţă nu este opinie; SeO

ştiinţele medicale sînt opinie; MaO
deci, ştiinţele medicale nu sînt ştiinţe“ ˆ M e S (Cesare)

„nici o ştiinţă medicală nu este o ştiinţă; MeS

orice ştiinţă medicală este ştiinţă; MaS
deci, unele ştiinţe nu sînt ştiinţe“ ˆ S o S (Felapton)

83°. Silogisme ce propun concluzii absurde, datorită inconsistenţei

premiselor (contrare) de la care pornesc

Iată, acum, şi exemplele oferite de Aristotel pentru silogis-

mul în care absurditatea concluziilor se datorează opoziţiei contradic-
torii dintre premise. După cum rezultă din tabelul (84°), ilustraţiile
ne trimit la figura a II - a şi a III - a (cu concluzii particulare).

72
An. pr., II, 2, 53 b; în: Aristotel, Organon, II, Bucureşti, 1958, p. 172. Cf. şi Topica,
VIII, 11, 162 a; în: Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 249
73
An. pr., II, 15, 64 b; loc. cit., p. 233
74
An. pr., II, 15, 63 b - 64 b; loc. cit., pp. 229 - 234
128 MELENTINA TOMA

SILOGISME CU PREMISE CONTRADICTORII SCHEMATIZAREA ACESTORA

„toate ştiinţele sînt bune; S a B

ştiinţele medicale nu sînt bune; M e B
deci, ştiinţele medicale nu sînt ştinţe“ 75 ˆ M e S (Camestres)
„nici o ştiinţă medicală nu este ştiinţă; M e S
unele ştiinţe medicale sînt ştiinţe; M i S
deci, unele ştiinţe nu sînt ştiinţă“ 76 ˆ S o S (Ferison)
„nici o ştiinţă nu este opinie; S e O
unele ştiinţe sînt opinie; S i O
deci, unele ştiinţe nu sînt ştiinţe“ ˆ S o S (Festino)

84°. Silogisme ce propun concluzii absurde, datorită

inconsistenţei premiselor contradictorii

„Hiba“ supremă a raţionamentelor cu premise opuse este sublini-

ată de conflictul concluziei (absurde) cu una dintre premise, ca în sec-
venţa reprodusă în tabelul (85°), susţinută de modul Cesare.

„numărul impar nu se poate divide în părţi egale

[9, de exemplu, se împarte în 4 şi 5, care sînt părţi inegale];
N e D
numărul impar se poate divide în părţi egale N a D
ˆ N e N
[acelaşi număr 9 se împarte fără rest la 3, generînd, astfel, părţi egale];
deci, numărul impar nu este impar“

85°. Silogisme ce propun concluzii absurde, datorită conflictului

sau inconsistenţei premiselor (contrare)

Eroarea este evidentă într-un raţionament strict, dar, în cazul unei

ample argumentări, inconsistenţa poate trece neobservată.
Deoarece inferenţele imediate nu cuprind schimbări de curs în ac-
tul gîndirii, ci arată numai moduri diferite de a exprima acelaşi lucru, ele
reprezintă o importantă sursă de erori, întrucît un lanţ mai lung de trans-
formări „imediate“ ale propoziţiilor permite înlocuirea unor premise cu
altele sub masca exprimării aceleiaşi idei în forme distincte.

75
La prima vedere, premisa minoră şi concluzia sînt propoziţii universale. Aristotel le înţelege,
însă, ca propoziţii particulare: „unele ştiinţe (precum cele medicale) nu sînt bune“ şi,
tot astfel, „unele ştiinţe (precum cele medicale) nu sînt ştiinţe“.
76
În silogismul reprodus (de figura a III - a, în modul Ferison), pe lîngă inconsistenţa relativă a
premiselor (se raportează una la alta ca propoziţii contradictorii), este de remarcat caracterul
autocontradictoriu al premisei majore, precum şi caracterul tautologic al premisei minore.
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 129

din secvenţa argumentativă lipseş-

„nici un elev din clasa a V-a nu este silitor; Iones-
te premisa majoră „numai ele-
cu şi Popescu, din clasa a V-a, sînt singurii elevi
vii silitori vor lua premii la
silitori; prin urmare, din clasa a V-a doar Ionescu
sfîrşitul anului şcolar“, iar între
şi Popescu vor lua premii la sfîrşitul anului şcolar“
cele două premise explicite se evi-
[S a P]; E e S; [E a P]; IP a E ˆ IP a S
denţiază conflictul logic maximal

86°. Eroare generată de inconsistenţa premiselor într-o

secvenţă argumentativă „paideutică“

3.8. ERORI ÎN ARGUMENTARE

ŞI ÎN DEMONSTRAŢIE, CA DEMERSURI
COMPLEXE, MACRO-DISCURSIVE ŞI HIPER-SEMIOTICE

3.8.1. Falsa cauză. Abordată de Aristotel mai întîi în Anali-

tica primă, eroarea FALSEI CAUZE 77 ne reţine atenţia la ceea ce, as-
tăzi, logicienii numesc monotonia raţionamentului.
Putem adăuga o nouă premisă la o înlănţuire de propoziţii ce induc
o anumită concluzie, fără ca natura şi valoarea de adevăr a acesteia din
urmă să se schimbe ? Dacă da, raţionamentul este monoton ! În caz
contrar, dacă adăugarea de noi premise modifică valoarea de adevăr a
concluziei, raţionamentul este revizuibil, sau nemonoton 78.
Ei bine, propoziţia-adaos ce nu influenţează natura şi valoarea
concluziei silogismului reductiv este ceea ce numeşte Stagiritul o „falsă
cauză“ ! Cînd intervine „falsa cauză“ şi prin ce este ea deranjantă ?
Într-un context adversativ, desigur, asemenea tuturor tipurilor
de „aparentă respingere“. Atunci cînd reducem la absurd o concluzie
a preopinentului: „noi utilizăm expresia «nu din cauza aceasta»,
cînd silogismul [mai bine spus, concluzia acestuia, n. n., M. T.]
rezultă şi fără această ipoteză [falsa cauză, în rol de premisă, n. n.,
M. T.]. Aceasta, însă, nu este posibil în dovezile directe“ 79.

77
În greceşte B D 8@(4F H B D J J4@< ( J •< \J4@<) H J4@<, iar în lati-
neşte: fallacia non causa pro causa, respectiv: fallacia non causa ut causa şi, tot ast-
fel: post hoc, ergo propter hoc („după aceasta, deci, din cauza aceasta“)
78
De-a lungul veacurilor, sub semnul nemonotoniei s-au derulat încercările de codificare a ra-
ţionamentului inductiv şi a celui prin analogie. Astăzi, întreaga teorie a raţionamentului se
reconsideră prin prisma nemonotoniei, iar la aceasta contribuie şi logica inteligenţei artificia-
le. Cf. André Thaise, Approche logique de l’intelligence artificielle, vol. I (De la lo-
gique classique à la programmation logique), Éditions „Bordas“, Paris, 1988
79
An. pr., II, 17, 65 b; Organon, II, 1958, p. 240
130 MELENTINA TOMA

Pentru a fi şi mai bine înţeles, Aristotel ne învederează că

„expresia «nu din cauza aceasta» poate fi întrebuinţată numai
în cazul unei reduceri la imposibil, anume cînd ipoteza iniţială
este în aşa fel raportată la concluzia imposibilă, încît concluzia
rezultă indiferent dacă ipoteza este valabilă“ 80.
Cel mai evident recurs la falsa cauză este atunci cînd respec-
tiva „ipoteză“ (în chip de premisă suplimentară a silogismului reduc-
tiv) nu are nici o legătură cu celelalte propoziţii ale derivării. De
exemplu, „dacă cineva, dorind să demonstreze [prin reducere la
absurd, n. n., M. T.] că diagonala pătratului este incomensura-
bilă cu latura lui, ar invoca teorema lui Zenon, că mişcarea
este imposibilă, şi ar stabili astfel o reducere la imposibil“, ar
păcătui în măsura în care „concluzia falsă [astfel obţinută, n. n.,
M. T.] nu are nici o legătură cu ipoteza de la început“ 81.

„diagonala pătratului este comensurabilă cu latura [FALSA CA- D a C

UZĂ !]; ceea ce se compune din părţi în număr infinit nu poate P e M
fi parcurs; orice spaţiu este compus din părţi în număr infinit; S a P
deci, spaţiul nu poate fi parcurs“ ˆ S e M

în raţionamentul reprodus, prima premisă este o „falsă cauză“, întrucît ea nu are nici o
legătură cu restul propoziţiilor şi nici nu influenţează derivarea concluziei

87°. Exemplu de recurs la falsa cauză, cînd aceasta nu are nici

o legătură cu celelalte propoziţii ale inferenţei

Aceeaşi eroare, a recurgerii − în cursul demonstraţiilor − la fal-

se cauze, este etalată de situaţiile în care „concluzia imposibilă [a se
înţelege: absurdă, n. n., M. T.] este legată [ca înţeles, n. n., M. T.]
de ipoteză [falsa cauză, n. n., M. T.], dar nu rezultă din ea“ 82.
În tabelul (88°), din pagina următoare, oferim două ilustraţii ale
recursului la ipoteze ce au contiguitate semantică cu restul propoziţiilor
dintr-o inferenţă, dar nu contribuie în nici un fel la configurarea sintac-
tică (şi, deci, la impunerea logică) a concluziei. Ele ne sînt oferite de
Mircea Florian 83, în acord cu scheme gîndite de Aristotel.

80
An. pr., II, 17, 65 b; Organon, II, 1958, p. 240
81
Ibidem
82
Ibidem, p. 241
83
Ibidem, pp. 241 - 242
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 131

Într-un caz, ca şi în celălalt, „criteriul conform căruia «concluzia

falsă rezultă independent de ipoteză» [trebuie înţeles, n. n., M. T.] în
sensul că, atunci cînd prima ipoteză [în calitate de premisă-adaos, n. n.,
M. T.] este eliminată, aceeaşi imposibilitate [respectiv, aceeaşi reduce-
re la absurd, n. n., M. T.] rezultă din celelalte premise ale seriei“ 84.

„toate animalele sînt vii [FALSA CAUZĂ !]; AaV

tot ce este alb este animal; BaA
toate zăpezile sînt albe; ZaB
deci, toate zăpezile sînt animale“ ˆZaA
prima premisă, antrenînd predicatul concluziei (absurde), nu are nici un rol la derivarea
acesteia din urmă, graţie celorlalte două premise !; ca atare, zăpezile sînt animale (conform
silogismului „B a A; Z a B ˆ Z a A“), nu din cauza faptului că animalele sînt vii !

„toate plantele sînt insensibile; PaI

orice fiinţă animată este o plantă; FaP
orice animal este o fiinţă animată [FALSA CAUZĂ !]; AaF
deci, orice fiinţă animată este insensibilă“ ˆFaI
de această dată, ultima premisă, ce conţine subiectul concluziei (deci este înrudită pe linia
conţinutului cu silogismul „P a I; F a P ˆ F a I“), nu are nici o contribuţie la derivarea ei;
aşadar, a spune că orice animal este o fiinţă animată înseamnă a invoca o falsă cauză a
faptului (absurd, sau imposibil !) că fiinţele animate sînt insensibile

88°. Exemple de recurs la falsa cauză, cînd aceasta este înrudită cu

celelalte propoziţii ale inferenţei, dar nu contribuie
în nici un fel la derivarea concluziei

Reluînd analiza acestui tip de eroare „la nivelul opiniei“, adică

în Respingerile sofistice 85, Aristotel se ilustrează − într-un mod pe
care nici un traducător de talia lui Mircea Florian nu reuşeşte să îl
descîlcească în chip convingător − prin argumentarea în care ideea că
viaţa este naştere (sau devenire) nu este cauză (sau fundament) pen-
tru concluzia că viaţa şi sufletul nu sînt acelaşi lucru.
După Aristotel, discuţia erorii logice în atenţie se va îndepărta
considerabil de contextul iniţial 86, al reducerii indirecte (ţinînd de
logica termenilor), aşa cum vom semnala în următorul capitol.
84
An. pr., II, 17, 66 a; Organon, II, 1958, p. 243
85
Resp. sof., 5, 167 b; Organon, IV, 1963, p. 284
86
Printre excepţiile salutare la regula statornicită de logicienii „moderni“ se numără şi
Dimitrie Cantemir, autor care (în Mic compendiu asupra întregii învăţături a lo-
gicii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1995, p. 148) precizează că sofismul în atenţie
are loc atunci cînd „i se atribuie celeilalte premise, care este adevărată, falsitatea
concluziei, care provine din prima premisă“.
132 MELENTINA TOMA

Astăzi, prin prisma proprietăţilor formale ale inferenţei, am putea

spune că o premisă (inutilă) este o falsă cauză (sau fals fundament)
într-un raţionament monoton. În schimb, premisa ulterioară nu mai
este o falsă cauză într-un raţionament revizuibil, dovedit ca nemono-
ton. Eroarea în atenţie este, aşadar, condiţionată de context !
3.8.2. Saltus in concludendo, respectiv saltus in probando
(saltul în raţionament, în demonstraţie, sau în argumentare), eroare
cunoscută şi sub numele CONCLUZIEI PRIPITE, intervine atunci cînd exis-
tă prea puţine dovezi pentru intemeierea tezei, sau a concluziei, altfel
spus: atunci cînd premisele nu asigură condiţia suficientă a concluziei,
iar aceasta din urmă nu este consecinţa necesară a celor dintîi.
Aspectul deranjant al unei astfel de întemeieri se vădeşte în situaţii
de nefamiliarizare cu universul de discurs al argumentatorului, cînd inter-
locutorul nu are ştiinţă de adevăruri ce se presupun a fi recunoscute.

supoziţia celui ce predică despre subiectul Popescu este

„Popescu vorbeşte puţin; prin
aceea că toţi oamenii care vorbesc puţin sînt răi,
urmare, el este rău“
ceea ce nu se prea poate accepta !

„întrucît pentru n = 0, 1, 2, pretinsa teoremă a lui Fermat avea să fie infirmată de către
3, 4 se întîmplă că 22 + 1 Leonard Euler, prin constatarea că pentru n = 5 ajungem
este un număr prim, aşa va la un număr divizibil cu 641, după cum divizibile sînt şi nu-
fi pentru orice n“ 87 merele corespunzătoare lui n = 6, 7, 8

89°. Erori generate de saltul în argumentare

(şi în demonstraţie)

Deşi are un corespondent, la nivelul operaţiilor constructive

asupra termenilor, în saltus sive hiatus in dividendo (saltul în di-
viziune), eroarea în atenţie nu poate fi limitată la omiterea uneia din-
tre premisele silogismului, fără ca subsumţia să fie clară 88, ori la
„demonstraţia în care se omite termenul mediu“ 89, cu atît mai
mult cu cît problema completitudinii flanchează desfăşurările logicii
formalizate în ansamblu: se pretind demonstraţii complete pentru
fiecare entitate a unui sistem logic şi se măsoară completitudinea sis-

87
Exemplul este reportat de Petre Botezatu (Introducere în logică, vol. II, Editura „Gra-
phix“, Iaşi, 1994, p. 206), dar şi-ar găsi locul mai curînd la rubrica generalizărilor pripite.
88
Immanuel Kant, Logica generală, Bucureşti, 1985, p. 187
89
Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, Bucureşti, 1985, p. 323
Erori şi clase de erori ce ţin de intensiune şi de factorul strict-logic al comunicării 133

temului ca ansamblu de structuri logice în mică parte postulate, iar în

cea mai mare parte demonstrate prin intermediul celor postulate.
Dificultăţile pe care le întîmpină subiectul intervenţiilor argu-
mentative, în respectarea legilor sau regulilor formale ale gîndirii şi ale
exprimării discursive în general, de tipul celor la care ne-am referit în
cursul expunerii, îndreptăţesc o constatare precum cea a lui Blaise
Pascal: „metoda de a nu rătăci este căutată de toată lumea. Lo-
gicienii cred că ei conduc spre această metodă, dar, de fapt, nu-
mai geometrii ajung la ea şi demonstraţii veritabile în afara şti-
inţei lor şi în afară de cei ce o imită nu există“ 90.
Ca un leit-motiv al impasurilor la care putem fi martori neavizaţi
sau pe care le-am putea crea noi înşine, prin intervenţia discursivă cu rol
demonstrativ, sau argumentativ, să evocăm şi eroarea logică a nede-
curgerii (NON SEQUITUR !), nume comun pentru orice situaţie în care
concluzia inferenţei în atenţie „nu decurge cu adevărat din premisele
indicate“ 91 şi este, deci, irelevantă. Că prin „nedecurgere“ nu sporim,
ci subsumăm erorile „de procedeu“ mai sus descrise ne-o dovedeşte ana-
liza cîtorva exemple datorate autorilor de sistematizări ale sofismelor.

EXEMPLE DE ARGUMENTĂRI (SAU DEMON- DIAGNOZA

STRAŢII) LOVITE DE VICIUL NON SEQUITUR NON-CONCLUDENŢEI

„oricine doreşte fericirea; oamenii „raţionamenul“ reprodus eşuează din cauza terme-
virtuoşi sînt fericiţi; deci, oricine nului mediu, care, chiar dacă ar fi unul şi acelaşi
doreşte virtutea“ 92: („persoană ce doreşte fericirea“), se întîmplă
O a F; V a F ˆ O a V să nu fie distribuit în nici una dintre premise

argumentele înşirate nu dovedesc sfericitatea Pămîn-

„întrucît corăbiile se apropie de ţărm,
tului, ci doar curbura suprafeţei acestuia; susţin
orizontul se măreşte prin ridicare, ra-
efectiv sfericitatea Pămîntului faptul că Pămîntul
zele soarelui luminează vîrfurile, după
are umbre circulare din orice poziţie şi faptul că ori-
apus, şi s-au făcut călătorii în jurul
zontul este o circumferinţă în orice punct al Pămîntu-
lumii, rezultă că Pămîntul este sferic“
lui, iar depărtarea orizontului este peste tot aceeaşi 93

90°. „Non sequitur“ ca nume generic pentru

diversele erori de ordin sintactic

90
Blaise Pascal, Cugetări, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 277
91
Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, 1985, pp. 105 - 106. Dacă teza (sau concluzia)
nu derivă din argumentele (sau premisele) propuse, este greu de acceptat că demonstraţia
poate fi corectă, aşa cum rezultă din: Petre Botezatu, loc. cit., p. 205.
92
Gh. Enescu, Dicţionar de logică, 1985, pp. 105 - 106; cf. şi Tratat de logică, pp. 330 - 331
93
Petre Botezatu, loc. cit., pp. 205 - 206
134 MELENTINA TOMA

3.8.3. Probatio plus şi minus probans. Dacă ideal este să nu

demonstrăm nici mai mult nici mai puţin decît ceea ce trebuie demon-
strat, o demonstraţie „subunitară“, ce nu reuşeşte să justifice tot ceea
ce trebuia justificat, nu este eronată în sine şi, cum ne prevenea Imma-
nuel Kant în cursul de Logică 94, nu trebuie respinsă.
Indezirabilă rămîne demonstraţia excesivă, de genul respingerii
sinuciderii cu argumentul că cine nu-şi dă viaţă, nu poate să o
ia. Se ajunge la acest impas atunci cînd, pentru demonstrarea unui
enunţ particular, se invocă, cu titlu de premisă, o propoziţie uni-
versală nu tocmai veridică, ca în secvenţa: „acest corp este dila-
tabil, fiindcă toate corpurile sînt dilatabile“ 95.

94
Immanuel Kant, Logica generală, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 187
95
Petre Botezatu, loc. cit., p. 205
 Capitolul 4: ERORI ŞI CLASE
DE ERORI CARE TRIMIT LA EXTENSIUNE
ŞI LA FACTORUL „MATERIAL“ AL COMUNICĂRII

Asumate, în tradiţia aristotelică, ca sofisme IN RE (altfel spus,

ca erori MATERIALE în sensul cel mai strict cu putinţă), iar, ulterior,
ca sofisme ţinînd de FUNDAMENTUL ARGUMENTĂRII, disfuncţiile le-
gate de coordonata extensională a comunicării sînt alimentate, parţial,
de o subclasă a erorilor aristotelice extra dictionem (identificarea
accidentului cu propriul; falsa cauză, în sensul factologic şi mai
puţin în înţelesul strict-aristotelic 1 şi aşa mai departe).
Tot la Aristotel 2 reperăm, însă, şi ceea ce avea să devină, în
numeroase inventarieri ale sofismelor, EROAREA FUNDAMENTULUI
(error fundamentalis), în legătură cu raţionamentele „demonstrati-
ve“ şi, deopotrivă, cu raţionamentele „eristice“ 3.
S-ar mai putea încadra la rubrica în atenţie: ) (1) o parte dintre
„sofismele materiale“, sau „non-logice“, luate în considerare de către lo-
gicienii medievali şi moderni − într-o oarecare măsură: PETITIO PRINCIPII,
generalizat prin eroarea FUNDAMENTULUI NEDEMONSTRAT; eroarea FALSEI
CAUZE, în sensul aristotelic, dar, mai ales, în sensul facto-logic şi strict-li-
terar, cu care pomenita disfuncţie logică avea să se încetăţenească de-a
lungul veacurilor; ) (2) o parte dintre „greşelile de raţionament“ evo-
cate de autorii logicii de la Port Royal; ) (3) o parte dintre sofismele
„simplei inspecţii“ şi dintre sofismele „de observaţie“, la care se opreşte
1
Pentru Aristotel, cauza stărilor de lucruri întruchipate prin concluzie este indicată prin ter-
menul mediu. De aici urmează că termenul mediu poate reprezenta oricare din cele patru
tipuri de cauze admise de Aristotel (cf.: An. sec., II, 11, 94 a, în: Aristotel, Organon,
III: Analitica secundă, traducere, studiu introductiv şi note de Mircea Florian, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1961, pp. 152 sqq.), iar orice cercetare ştiinţifică „se reduce la
căutarea termenului mediu“ (An. sec., II, 2, în: loc. cit., pp. 126 - 129). Cf.: Petre
Botezatu, Valoarea deducţiei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971, pp. 13 - 14
2
An. pr., 2 - 4, 18, în: Aristotel, Organon, II, traducere şi studiu introductiv de Mircea Florian;
note de Dan Bădărău şi Mircea Florian, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1958, pp. 162 sqq.
3
Topica, VIII, 12, 162 b; în: Aristotel, Organon, IV, traducere românească şi note
de Mircea Florian, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963, p. 251
136 MELENTINA TOMA

John Stuart Mill; ) (4) o parte dintre sofismele „de confuzie“, pe

care le analizează Alexander Bain; ) (5) o parte dintre „sofismele
relevanţei“, aşa cum sînt asumate de către Irving M. Copi; ) (6) o
parte dintre erorile datorate altor articulaţii ale argumentării decît forma
logică şi ambiguitatea limbajului, precum cele la care se referă Ralph
M. Eaton; ) (7) o parte dintre „sofismele verbale“ aşa cum sînt in-
ventariate de către Morris R. Cohen şi Ernest Nagel; ) (8) o parte
dintre „erorile materiale rezultînd din factori non-lingvistici“, în
sensul lui M. C. Wheeler; ) (9) erorile „legate de fundament“, în
sensul lui Valentin Ferdinandovici Asmus; ) (10) o parte dintre so-
fismele „formale în sens strict“ şi o parte dintre cele „de raţionare ne-
deductivă şi de observaţie“, în sensul lui John L. Mackie; ) (11) so-
fismele „a priori“ şi sofismele „de inferenţă deductivă cu probe [ar-
gumente, respectiv, premise: n. n., M. T.] distincte“, în sensul lui John
Stuart Mill; ) (12) o parte dintre „sofismele inducţiei“, în accepţia
lui Alexander Bain; ) (13) „sofismele inducţiei“, în sensul lui Louis
Liard; ) (14) o parte dintre „erorile materiale de raţionare datorate
echivocaţiei“ şi o parte dintre „erorile datorate prezumţiei“, în sen-
sul lui Edward Creighton; ) (15) „erorile materiale“ în sensul lui
Alfred Wolf, respectiv non-observarea; eroarea relei observări; eroarea
post hoc, ergo propter hoc, respectiv eroarea cum hoc, ergo propter
hoc; eroarea non ceteris paribus, săvîrşită în inducţia după „canonul
diferenţei“; ) (16) o parte dintre sofismele „non-lingvistice“, în sen-
sul lui Daniel J. Sullivan; ) (17) o parte dintre „erorile premisei“,
aşa cum sînt ele inventariate în prezentarea lui E. W. Schipper şi E.
Schuh; ) (18) o parte dintre erorile semio-logice înşirate de George F.
Kneller; ) (19) o parte dintre „erorile supoziţiei neîntemeiate“ (aşa
cum sînt evocate, la noi, în inventarul lui Mircea Dumitru) şi unele
dintre erorile „inferenţelor mediate“ (listate cel mai îngrijit, în pre-
zentările autohtone, de Andrei Marga) şi aşa mai departe.
La erorile sau la sofismele argumentaţiei stricto sensu, se cuvi-
ne să adăugăm, în acelaşi orizont al denotaţiei (respectiv al referinţei,
sau al extensiunii expresiilor ce susţin actul comunicării), redutabi-
lele INSOLUBILIA (ca antinomii generate de enunţurile autoreferenţi-
ale) şi definiţiile neesenţiale (mai mult sau mai puţin eronate !).
Erori şi clase de erori care trimit la extensiune şi la factorul „material“ al comunicării 137

4.1. ERROR FUNDAMENTALIS

(EROAREA DATORATĂ ANTRENĂRII ÎN
ARGUMENTARE A UNOR PREMISE FALSE)

Cum se anunţă prin nume, eroarea în atenţie se săvîrşeşte atunci

cînd se argumentează corect, dar pe baza unor neadevăruri, fie totale,
fie parţiale. În acest din urmă caz, premise adevărate în chip de enun-
ţuri particulare ajung să se insinueze ca propoziţii universale 4.
Printre manifestările erorii în atenţie, Titu Maiorescu evocă
demonstrarea, de către Benedict (Baruch) Spinoza a unor propozi-
ţii de tipul „ad naturam substantiae pertinet existere“, sau „Deus
necessario existit“, din premise precum „per causam sui intelligo
id, cuius essentia involvit existentiam“, „per substantiam intelli-
go id, quod inse est et per se concipitur“, ori „per Deum in-
telligo substantiam constantem infinitis attributis“ 5.
Din vremuri mai apropiate, dar şi în contexte mai prozaice, ne în-
tîmpină un asemenea mod de inducere în eroare a interlocutorilor şi a au-
ditoriului, argumentări precum cele incluse în tabelul (91°).

„toţi oamenii care pot să facă rău, din fericire, nu toţi cei care pot să facă rău îl şi fac
îl fac; or, acest om nu face rău, (premisa majoră a silogismului este doar parţial-a-
deoarece nu-l poate face“: devărată, iar argumentarea se dovedeşte eronată,
O a R; A e O ˆ A e R inclusiv din punct de vedere logic-formal)
„românii sînt poeţi; x este ro- raţionamentul, inspirat de o celebră afirmaţie a lui Va-
mân; deci, x este poet“ 6: sile Alecsandri, păcătuieşte prin faptul că premisa ma-
R a P; X a R ˆ X a P joră nu este o raţiune suficientă a concluziei

91°. Exemple de argumentare injustă, datorită premiselor

neadevărate, sau doar parţial-adevărate

4.1.1. De ce sînt false premisele unui raţionament ? Iată o în-

trebare la a cărei dezlegare John Stuart Mill dă peste încă alte două ti-
puri de eroare 7: unul se datorează modului în care au (sau nu au) loc
observaţiile, iar celălalt felului în care se produc generalizările.

4
Gheorghe Enescu, Tratat de logică, Editura „Lider“, Bucureşti, f. a., p. 331
5
Titu Maiorescu, Logica, ed. a VI - a, Editura Librăriei „Socec“, Bucureşti, 1913, p. 142
6
Ion V. Mesaroşiu, Logica generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971, p. 251
7
John Stuart Mill, Système de logique déductive et inductive, quatrième édition traduite sur
la sixième édition anglaise par Louis Peisse, vol. 2, Félix Alcan, Paris, 1896, pp. 341 - 371
138 MELENTINA TOMA

O premisă poate perturba corectitudinea derivării de noi propo-

ziţii fie datorită neobservării datelor reale, fie ca urmare a desfăşu-
rării unor observaţii defectuoase asupra celor ce ne înconjoară.
În primul caz, „lăsăm să treacă neobservate sau neglijăm − pur
şi simplu − fapte şi particularităţi ce-ar trebui remarcate“ 8, iar aceasta
are loc: ) (1) ignorînd faptele în sine; ) (2) luînd în considerare doar
anumite circumstanţe ale faptelor urmărite. În cel de-al doilea caz, sîn-
tem în culpă, ori de cîte ori, „în loc să recunoaştem un fapt sau feno-
men pentru ceea ce el este în realitate, îl socotim drept altceva“ 9.
O premisă mai poate fi falsă datorită generalizării incorecte a
faptelor, iar după logicianul britanic, aceasta se întîmplă: ) (1) atunci
cînd „experienţa nu ne furnizează condiţiile necesare pentru a le
stabili printr-o inducţie corectă“ 10; ) (2) atunci cînd identităţii i se
subsumează „fenomene radical-diferite“ 11; ) (3) atunci cînd se re-
curge la simpla enumerare, conform principiului „nu găsesc nici un
A care să nu fie B, deci orice A este B“ 12; ) (4) atunci cînd se
procedează după sloganul post hoc, ergo propter hoc, sau cum hoc,
ergo propter hoc 13; ) (5) atunci cînd se recurge la falsa analogie 14;
) (6) atunci cînd se operează cu false clasificări 15.
Iată cîteva dintre „fructele“ curente ale generalizării ilicite,
cu rezonanţa pe care le-o acordă uzul limbii române: „fiecare om
are tendinţa de a generaliza“ (o metageneralizare !); „cîinele care

8
John Stuart Mill, op. cit., p. 341. Asupra concepţiei lui John Stuart Mill privind
sursele generalizării nelegitime (non-observaţia, respectiv reaua observaţie) prin in-
termediul inducţiei zăboveşte, între alţii, Louis Liard, în Logique, IV - ème édition,
Masson et C ie , Paris, 1897, pp. 210 - 212.
9
John Stuart Mill, op. cit.
10
Ibidem, p. 357. Pentru rolul inducţiei ca furnizor de premise ale inferenţelor deductive de tip
silogistic, cf.: An. pr., II, 23, 68 b (în: Aristotel, Organon, II, Bucureşti, 1958, pp. 260 - 261);
Leonard Gavriliu, Mic tratat de sofistică, Editura „Iri“, Bucureşti, 1996, pp. 67 - 68
11
Ibidem, p. 358. Cf. şi pp. 359 - 360
12
Ibidem, p. 360. Cf. şi pp. 361 - 365
13
Ibidem, p. 365. Cf. şi pp. 366 - 367
14
Ibidem, pp. 367 - 377. Printre cei ce înscriu „analogia falsă“ ca formă distinctă a erorii menţio-
năm pe George F. Kneller. În Logica şi limbajul educaţiei (trad. din engl. am., Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973, p. 18), acesta o ilustrează cu argumente de tipul
„copiii sînt ca animalele tinere; trebuie să fie dresaţi“, ori „problemele sexuale pot fi înţe-
lese fără să fie experimentate; n-aş recomanda relaţii premaritale ca mijloc de evoluţie
personală, cum n-aş recomanda cuiva să devină alcoolic pentru a înţelege alcoolismul“.
15
Ibidem, pp. 377 - 378
Erori şi clase de erori care trimit la extensiune şi la factorul „material“ al comunicării 139

latră nu muşcă“ (să înţelegem că un cîine care muşcă nu latră ?); „cine
rîde la urmă rîde mai bine“ (aşa ar fi bine, dar cîţi mai apucă să
rîdă la urma unei anume confruntări ?); „toţi se plîng de bani, dar
de minte nimeni“ (să fie, aceasta, o raliere tacită la generalizarea
„prea multă minte strică“ ?) şi aşa mai departe 16.
Cu multe asemenea afirmaţii excesive 17, în cel mai bun caz doar
parţial-adevărate, „sîntem de acord imediat şi în mod tacit, întru-
cît fac parte din propria noastră «panoplie» de generalizări folo-
site ca argumente; cu unele nu sîntem de acord, fără să le putem,
însă, respinge în mod clar şi eficace, iar despre altele spunem că
sînt false“ 18. După autorii din care am citat, ceea ce contează este da-
că sîntem sau nu conştienţi: ) (1) de natura şi de întinderea clasei
sau populaţiei de elemente în orizontul cărora facem generalizări; )
(2) de evidenţa (respectiv, de claritatea şi distincţia) concluziei
extrase din „eşantionul“ la care ne oprim în actul generalizării; ) (3)
de relevanţa proprietăţii identificate în eşantion şi extinse asupra în-
tregii clase; ) (4) de măsura în care, prin mărime şi diversitate, eşan-
tionul este semnificativ pentru generalizarea întreprinsă 19.
4.1.2. Problema silogismelor cu premise false. Situaţia unei ast-
fel de argumentări a fost semnalată încă de Aristotel, iar o parte dintre
16
Eroarea comisă prin astfel de generalizări este semnalată, în unele prezentări, ca fiind a „concluzi-
ei pripite“; la rîndul lor, variantele erorii „concluziei pripite“ sînt subsumate „saltului în demon-
straţie“. Cf.: Valentin Ferdinandovici Asmus, Erori de demonstraţie, în: D. P. Gorski şi
P. V. Tavaneţ (coord.), Logica, trad. din rusă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 307
17
Chiar dacă „au aparenţa celor mai de nezdruncinat adevăruri, ca în propoziţiile «sufletul
este nemuritor», «timpul curge», «visele sînt prevestiri», «farfuriile zburătoare sînt na-
ve extraterestre», «calculatorul electronic gîndeşte», «pedeapsa cu moartea este contrară
moralei», şi altele de felul acesta“ (Leonard Gavriliu, op. cit., p. 146). Avîndu-şi sursa
principală în imitaţii, obişnuinţe şi înclinaţii, prejudecăţile slujesc, în concepţia lui Imma-
nuel Kant (Logica generală, traducere, studiu introductiv, note şi index de Alexandru Surdu,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, pp. 130 - 135), cu deosebire, auto-
ritatea (întruchipată de persoană, de mulţime, ori de epocă), respectiv amorul propriu.
18
Eugen Năstăşel, Ioana Ursu, Argumentul, sau despre cuvîntul bine gîndit, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 211. Pe astfel de generalizări, mai
mult sau mai puţin normale în aparenţa lor, deducţia „le ia cu amîndouă mîinile şi
le pune pe tronul de aur al premisei majore dătătoare de predicate“ (Leonard
Gavriliu, op. cit., p. 62), aşa cum i se întîmplă lui Adrian Păunescu, cînd se miră
că în În raport culanda nu este mai frig decît în România. „Bagajul deducţionist, cu
conţinut climatologic“ îl făcea, pasă-mi-te, să raţioneze după schema: „în toate ţă-
rile situate mai la nord de România e mai frig; Irlanda este o ţară mai la nord
de România; ca atare, în Irlanda este mai frig decît în România“.
19
Eugen Năstăşel, Ioana Ursu, op. cit., 1980, pp. 213 - 214
140 MELENTINA TOMA

exemplele sale au fost evocate în capitolul II, în măsura în care asocieri

rebarbative de termeni în propoziţii afirmative frizau şi non-sensul.
Iată, în continuare, şi restul conjuncţiilor false de premise,
prin care Stagiritul ne previne că adevărul formal (sau validitatea)
unei scheme de raţionament silogistic nu pretinde şi nici nu se asocia-
ză automat cu adevărul premiselor (în tabelele de mai jos, se poate
urmări cum falsitatea parţială, notată „1 / F“, ori falsitatea totală,
marcată prin „F“, a uneia sau a ambelor premise nu exclude adevărul
„material“ şi, deci, „accidental“ al concluziei silogismului).
4.1.2.1. Cea mai abundent-ilustrată este situaţia în care concluzia
adevărată derivă în chip necesar (şi, deci, corect din punct de vedere lo-

„tot ce este frumos este animal; uneori, ceea ce e mare este frumos; deci, uneori, ceea
ce e mare este animal“ 20:│F a A│1 / F; │M i F│A ˆ │M i A│A
„nimic frumos nu este animal; uneori ceea ce e mare este frumos; deci, uneori, ceea
ce e mare nu este animal“ 21:│F e A│1 / F; │M i F│A ˆ │M o A│A
„nimic alb nu este animal; orice zăpadă este albă; deci, nici o zăpadă nu este
animal“ 22: │B e A│1 / F; │Z a B│A ˆ │Z e A│A
„nici un număr nu este animal; uneori, ceea ce e alb este număr; deci, uneori ceea ce
e alb nu este animal“ 23:│N e A│1 / F; │B i N│A ˆ │B o A│A
„nimic alb nu este animal; toţi corbii sînt animale; deci, nici un corb nu este
alb“ 24: │B e A│1 / F; │C a A│A ˆ │C e B│A
„tot ce e alb este animal; nici o smoală nu este animal; deci, nici o smoală nu
este albă“ 25:│B a A│1 / F; │S e A│A ˆ │S e B│A
„toţi oamenii sînt frumoşi; toţi oamenii sînt bipezi; deci, unele bipede sînt fru-
moase“ 26: │O a F│1 / F; │O a B│A ˆ │B i F│A
„nici un om nu este frumos; toţi oamenii sînt animale; deci, unele animale nu
sînt frumoase“ 27:│O e F│1 / F; │O a A│A ˆ │A o F│A

92°. Exemple oferite de Aristotel pentru silogismul cu concluzie

adevărată, deşi premisa majoră este parţial - falsă

20
An. pr., II, 2, 54 b; în: Organon, II, Bucureşti, 1958, p. 169
21
An. pr., II, 2, 55 a; în: loc. cit., p. 169
22
An. pr., II, 2, 54 a; în: loc. cit., p. 166
23
An. pr., II, 2, 55 a; în: loc. cit., p. 170
24
An. pr., II, 3, 55 b; în: loc. cit., pp. 172 - 173
25
An. pr., II, 3, 55 b; în: loc. cit., p. 173
26
An. pr., II, 4, 57 a; în: loc. cit., p. 178
27
Ibidem, p. 179
Erori şi clase de erori care trimit la extensiune şi la factorul „material“ al comunicării 141

gic) dintr-un silogism în care premisa majoră este o propoziţie parţial-fal-

să, iar premisa minoră este o propoziţie adevărată.
4.1.2.2. Pentru situaţia simetrică, în care dintr-o premisă ma-
joră adevărată şi dintr-o premisă minoră reprezentată de o propoziţie
parţial-falsă derivă o concluzie adevărată, Stagiritul ne asigură
(mereu în Analitica primă !) cel puţin cinci exemple, trei dintre ele
ţinînd de prima figură silogistică, iar două de figura a III - a.

„nici o muzică nu este animal; orice artă a vindecării este muzică; deci, nici o artă a
vindecării nu este animal“ 28 │M e A│A; │V a M│1 / F ˆ │V e A│A
„toţi oamenii sînt animale; toate făpturile cu picioare sînt oameni; deci, toate făpturile
cu picioare sînt animale“ 29│O a A│A; │P a O│1 / F ˆ │P a A│A
„nici o prudenţă nu este animal; orice cunoştinţă speculativă este prudenţă; deci, nici
o cunoştinţă speculativă nu este animal“ 30:│P e A│A; │S a P│1 / F ˆ │S e A│A
„nici un om nu este patruped; toţi oamenii sînt albi; deci, unele [fiinţe] albe nu sînt
patrupede“ 31:│O e P│A; │O a B│1 / F ˆ │B o P│A
„toate lebedele sînt animale; toate lebedele sînt negre 32; deci, unori ceea ce e negru
este animal“ 33:│L a A│ A; │L a N│1 / F ˆ │N i A│A

93°. Ilustraţii ale erorii fundamentale asigurate de Aristotel prin silogisme

cu concluzie adevărată, deşi premisa minoră
este o propoziţie parţial-falsă

4.1.2.3. Cel puţin patru alte ipostaze ale erorii datorate fun-
damentului fals sînt înfăţişate de Aristotel prin silogisme articulate
în moduri ale figurilor I - III, ce vin să ilustreze posibilitatea derivă-

„nici un om nu este animal; uneori albul este om; deci, uneori albul nu este
animal“ 34: │O e A│F; │B i O│A ˆ │B o A│A
„nici un om nu este animal; uneori, ceea ce este alb este animal; deci, uneori ceea
ce este alb nu este om“ 35:│O e A│ F; │B i A│A ˆ │B o O│A

28
An. pr., II, 2, 54 a; în: loc. cit., p. 167
29
Ibidem
30
An. pr., II, 2, 54 b; în: loc. cit., p. 168
31
An. pr., II, 4, 57 a; loc. cit., p. 179
32
În perspectivă actuală, premisa minoră nu mai este o propoziţie total-falsă, ea exprimînd un
adevăr parţial, în aceaşi măsură în care reprezintă şi o falsitate parţială.
33
An. pr., II, 4, 56 b; în: loc. cit., p. 177
34
An. pr., II, 2, 54 b; în: Organon, II, 1958, pp. 168 - 169
35
An. pr., II, 3, 56 a; în: loc. cit., p. 174
142 MELENTINA TOMA

„tot ce este fără viaţă este animal; uneori, ceea ce este alb nu este animal; deci, une-
ori ceea ce e alb nu este fără viaţă“ 36:│M a A│ F; │B o A│A ˆ │B o M│A

„nici o lebădă nu este animal; toate lebedele sînt albe 37; deci, uneori ceea ce e alb
nu este animal“ 38:│L e A│ F; │L a B│A ˆ │B o A│A

94°. Exemple furnizate de Aristotel pentru silogismul cu concluzie

adevărată, deşi premisa majoră este total-falsă

rii unei concluzii adevărate dintr-un cuplu de propoziţii în care pri-

ma (cu rol de premisă majoră) este o enunţare total-falsă şi doar se-
cunda (în rol de premisă minoră) este o enunţare adevărată.
4.1.2.4. Legate de figurile I şi II, silogismele din tabelul de
mai jos ilustrează posibilitatea (semnalată de Aristotel în Analitica
primă) ca printr-un silogism valid să putem ajunge la o concluzie
adevărată, chiar dacă doar premisa sa majoră este o propoziţie ade-
vărată, în timp ce premisa minoră este o propoziţie total-falsă.

„toate lebedele sînt animale; uneori, ceea ce e negru este lebădă 39; deci, uneori ceea
ce e negru este animal“ 40:│L a A│A; │N i L│F ˆ │N i A│A

„toţi oamenii sînt animale; uneori, ceea ce are picioare nu este animal 41; deci, uneori
ceea ce are picioare nu este om“ 42:│O a A│ A; │P o A│F ˆ │P o O│A

„toţi caii sînt animale; nici un om nu este animal; deci, nici un om nu este cal“ 43:
│C a A│A; │O e A│F ˆ │O e C│A

„nici un număr nu este animal; uneori, ceea ce e fără viaţă este animal; deci, uneori
ceea ce e fără viaţă nu este număr“ 44:│N e A│A; │M i A│F ˆ │M o N│A

95°. Exemple aristotelice de silogism valid cu concluzie adevărată,

deşi premisa minoră este total-falsă

36
An. pr., II, 3, 56 a; în: loc. cit., p. 174
37
Dacă, pe timpul lui Aristotel, premisa minoră a silogismului trecea drept adevărată, astăzi ea ne
apare parţial-falsă, iar silogismul urmează să ilustreze o ipostază mai gravă a erorii fundamentale.
38
An. pr., II, 4, 56 b; în: loc. cit., p. 177
39
Pe vremea lui Aristotel, propoziţia în rol de premisă minoră a silogismului avînd ca termen
mediu lebăda trebuia să întruchipeze falsitatea totală, sau universală !
40
An. pr., II, 2, 55 a; Organon, II, Bucureşti, 1958, p. 169
41
Pentru receptorul versiunii româneşti a silogismului în atenţie, premisa minoră nu este neapărat
falsă, dacă admitem polisemia cuvîntului „picior“: masa are picioare, dar ea nu este animal.
42
An. pr., II, 3, 56 a; în: loc. cit., p. 175
43
An. pr., II, 3, 55 b; în: loc. cit., p. 172
44
An. pr., II, 3, 56 a; în: loc. cit., pp. 174 - 175
Erori şi clase de erori care trimit la extensiune şi la factorul „material“ al comunicării 143

4.1.2.5. Că este posibil ca din premise parţial-false să de-

curgă o concluzie adevărată ne-o arată exemplele incluse în tabelul de
mai jos, cele dintîi reprezentînd prima figură silogistică, al treilea ţi-
nînd de figura a II - a, iar ultimele două de figura a III - a.

„orice alb este animal; orice pasăre este albă; deci, orice pasăre este animal“ 45:
│B a A│1 / F; │P a B│1 / F ˆ │P a A│A
„orice alb este animal; orice lebădă este albă; deci, orice lebădă este animal“ 46:
│B a A│1 / F; │L a B│1 / F ˆ │L a A│A

„tot ce e alb este animal; nimic negru nu este animal; deci, nimic negru nu este alb“ 47:
│B a A│1 / F; │N e A│1 / F ˆ │N e B│A

„toate animalele sînt albe; toate animalele sînt frumoase; deci, uneori ceea ce e fru-
mos este alb“ 48:│A a B│1 / F; │A a F│1 / F ˆ │F i B│A

„nici un animal nu este alb; toate animalele sînt frumoase; deci, uneori ceea ce este
frumos nu este alb“ 49:│A e B│1 / F; │A a F│1 / F ˆ │F o B│A

96°. Exemple datorate lui Aristotel pentru silogismul cu concluzie adevărată,

deşi ambele premise sînt propoziţii parţial-false

4.1.2.6 - 7. Cazurile antepenultim şi penultim dintr-o matrice a tu-

turor posibilităţilor logice (în jocul combinatoric al atribuirii falsităţii par-
ţiale sau totale premisei majore sau celei minore) sînt acoperite de silo-
gismele aristotelice de figura I, pe care le redăm în tabelul (97°). Ele
ilustrează situaţia în care dintr-o premisă majoră parţial-falsă şi dintr-o
premisă minoră total-falsă decurge o concluzie adevărată.

„tot ce e alb este animal; uneori, ceea ce e negru este alb; deci, uneori ceea ce e
negru este animal“:│B a A│1 / F; │N i B│F ˆ │N i A│A

„nimic alb nu este animal; uneori, ceea ce e negru este alb; deci, uneori ceea ce e
negru nu este animal“ 50:│B e A│1 / F; │N i B│F ˆ │N o A│A

97°. Exemple oferite de Aristotel pentru silogismul cu concluzie adevărată,

deşi o premisă este parţial-falsă, iar cealaltă este total-falsă

45
An. pr., II, 2, 53 b; în: Organon, II, 1958, p. 164
46
An. pr., II, 2, 54 a; în: loc. cit., p. 166
47
An. pr., II, 3, 56 a; în: loc. cit., p. 173
48
An. pr., II, 4, 56 b; în: loc. cit., pp. 176 - 177
49
Ibidem, p. 177
50
An. pr., II, 2, 55 a; în: loc. cit., p. 170
144 MELENTINA TOMA

4.1.2.8. Ultima şi cea mai gravă dintre posibilităţile urmărite este

aceea prin care o propoziţie adevărată derivă, cu titlul de concluzie, din
două premise total-false. În Analitica primă, Aristotel o ilustrează prin
silogisme ţinînd de figurile I şi III, precum cele din tabelul (98°).

„nici o lebădă nu este animal; uneori, ceea ce e negru este lebădă; deci, uneori ceea
ce e negru nu este animal“ 51:│L e A│F; │N i L│F ˆ │N o A│A
„nici o lebădă nu este animal; toate lebedele sînt negre 52; deci, uneori ceea ce e ne-
gru nu este animal“ 53:│L e A│F; │L a N│F ˆ │N o A│A
„tot ce e neînsufleţit este om; tot ce este neînsufleţit are picioare 54; deci, ceva care
are picioare este om“ 55:│M a O│F; │M a P│F ˆ │P i O│A

98°. Exemple prin care Aristotel ilustrează posibilitatea ca silogismul

să impună o concluzie adevărată din două premise total-false

4.1.3. La nivelul analizei macro-logice, aparenta respectabili-

tate a erorii în atenţie se datorează interpretării abuzive a jocului combi-
natoric permis de matricea implicaţiei „materiale“ directe: ex falso
sequitur quodlibet (din fals urmează orice: „p│F e │q│A, F“). Res-
pectiva rezumare („C01 = C00 = 1“) a două dintre cele patru linii
ale matricii funcţiei implicaţionale nu înseamnă, însă, că „din orice
propoziţii false urmează – sau se lasă implicate – orice fel de alte
propoziţii, fie ele adevărate sau false“ (ori că din orice fel de pre-
mise urmează – se lasă derivate – orice fel de concluzii).
Să nu uităm că, atît în cazul implicaţiei „materiale“ cît şi în
cazul celorlalte conexiuni interpropoziţionale, nu contează doar res-
pectarea combinaţiilor între valorile de adevăr, ci şi legătura de sens
între propoziţia-antecedent şi propoziţia-consecvent 56.
51
An. pr., II, 2, 55 a; în: Organon, II, 1958, p. 171
52
La nivelul cunoştinţelor actuale, premisa minoră este parţial- , iar nu total-falsă, astfel că
exemplul în atenţie se reaşează într-o rubrică mai puţin gravă a erorii fundamentale.
53
An. pr., II, 4, 56 b; în: Organon, II, 1958, p. 176
54
Datorită polisemiei cuvîntului romînesc „picior“, premisa minoră se poate socoti parţial-fal-
să, caz în care silogismul ar putea ilustra o altă subcategorie a erorii în atenţie.
55
An. pr., II, 4, 56 b; în: Organon, II, 1958, p. 176
56
Cf.: Petru Ioan, Logică şi metalogică. Incursiuni şi noi contururi (cap. II: „Implicaţia şi
condiţionarea ca împrejurări ale «defectului semantic» din analizele formale“), Editura „Junimea“
(colecţia „Humanitas“), Iaşi, 1973, pp. 76 sqq.; Idem, Logică şi filosofie. Restanţe, radio-
grafii, retrospective (cap. 1: „Condiţional şi intensionalitate“), Institutul European, Iaşi, 1996,
pp. 11 - 29; idem, Logica „integrală“ în distincţii, operaţionalizări, definiţii şi exemplifi-
cări, vol. 1, Editura „Ştefan Lupaşcu“ (colecţia „Universitaria“), Iaşi, 1999, pp. 119 sqq.
Erori şi clase de erori care trimit la extensiune şi la factorul „material“ al comunicării 145

De asemenea, să nu uităm că, în cazul inferenţei, pe lîngă

VALIDITATE (corectitudinea derivării concluziei din premise, probată
la nivel sintactico-formal), mai contează şi JUSTEŢEA (asigurată doar
de inferenţa validă cu toate premisele adevărate).
4.1.4. Erorile generate de defectuoasa utilizare a conecti-
vei „dacă …, atunci …“ în propoziţii compuse cu rol de premisă
majoră. Cazuri ale ERORII FUNDAMENTULUI, ca şi precedentele, arti-
culările defectuoase în orizontul condiţionării logice atrag atenţia asu-
pra celor două legi prin care se rezumă matricea implicaţiei materiale:
„falsul implică orice“ („p│F e │q│A, F“ mai sus evocată), iar
„adevărul decurge din orice“: „│p│A, F e │q│A“.
Aşa cum sînt formulate, respectivele rezumări ale combinaţiilor
valorice în care implicaţia este adevărată constituie surse de erori, în mă-
sura în care se neglijează constrîngerea semantico-pragmatică pe care
o impune traducerea formală a frazelor condiţionale şi reprezentarea
structurilor implicaţionale în construcţii lingvistice naturale.
Exemplele din tabelul (99°) sînt în concordanţă cu cerinţele
celor două legi de rezumare a matricei, fără a fi, totuşi, implicaţii
şi, cu atît mai puţin, implicaţii materiale ! Motivul ? Nu există le-
gătură de sens între componentele implicaţiei „dacă…, atunci …“.

„dacă Suceava este cel mai mare dintre aşa-zisă implicaţie „materială“ direc-
oraşele României actuale, atunci Parisul este tă, insinuată de falsitatea antecedentu-
capitala Franţei postbelice“. lui (falsul implică orice …) !
„dacă Marea Neagră are apa sărată, atunci presupusă implicaţie „materială“ directă,
cel mai înalt vîrf din Carpaţii româneşti se insinuată de adevărul succedentului (ade-
află în masivul Făgăraş“. vărul este implicat de orice …) !

99°. Pretinse propoziţii condiţionale, articulate prin utilizarea

arbitrară a matricei asociate implicaţiei materiale

Acest neajuns ivit în utilizarea limbajului formal este înlăturat

dacă se respectă cerinţa ca „în interpretarea funcţiei implicative să
se asigure nu numai pertinenţa corelaţiilor valorice, ci şi acel
surplus pe linia contiguităţii conţinuturilor, care relevă implica-
ţia ca pe o relaţie, iar nu ca pe o pură combinaţie“ 57.

57
Petru Ioan, Logică şi metalogică, Iaşi, 1983, p. 77
146 MELENTINA TOMA

Clauza evocată face din implicaţie o „interrelaţie de sensuri“,

adică „o conectivă intensională“. La rîndu-i, cerinţa formulată de Hans
Freudenthal, ca „propoziţia compusă să poată «umple» toate liniile
admise ale matricei“ 58, înlătură confundarea implicaţiei cu alte relaţii
logice exprimate lingvistic prin „dacă …, atunci …“.
Aşadar, defectul semantico-pragmatic trădat de falsele implicaţii
poate fi înfruntat prin conştientizarea consecinţelor inacceptabile pe care
le induce suprapunerea mecanică între propoziţiile compuse şi funcţiile
de adevăr. Dacă nu am ţine cont de înrudirea informaţională dintre ante-
cedentul şi succedentul unei relaţii interpropoziţionale, ar însemna că
„unul şi acelaşi cuplu de propoziţii ilustrează concomitent mai mul-
te funcţii de adevăr: implicaţia, replicaţia, incompatibilitatea, echi-
valenţa, rejecţia etc., atunci cînd p= q= F; implicaţia, disjuncţia,
incompatibilitatea, nonechivalenţa, diferenţa conversă etc., în situa-
ţia că p= F, iar q= A“ 59. Dimpotrivă, vom putea evita „suprapu-
nerile nedorite dintre cîmpurile semantice ale funcţiilor de adevăr
[...] prin restricţia ca exemplele alese de propoziţii-argumente să
ilustreze toate liniile valorice din matricea care asigură spaţiul de
joc al fiecărei conective interpropoziţionale în parte“ 60.
Cum nici măcar în jocul sofistic nu se poate conta prea mult pe
metamorfozele nonsensului, ceea ce se întîmplă în mod curent într-o in-
ferenţă de tip categorico-ipotetic este recursul la o implicaţie falsă cu
titlu de premisă majoră. Eşecul acesteia se va răsfrînge asupra întregii

„dacă este lumină, este ziuă; la ora 23, în cameră, este

p e q F lumină; prin urmare, la ora 23 este ziuă“: concluzia falsă
p A este indusă de falsitatea premisei majore, ce reprezintă nu im-
ˆ q F plicaţia (respectiv condiţionarea suficient-necesară), ci repli-
modus
caţia (respectiv condiţionarea necesar-suficientă)
ponendo-
-ponens
„plouă, dacă pămîntul este ud; actualmente pămîntul este ud,
p q F deci, a plouat recent“: concluzia poate fi falsă, caz în care expli-
q A caţia ne este furnizată de premisa majoră, ce doar mimează replica-
ˆ p F ţia, între plouă şi pămîntul este ud subzistînd o implicaţie

58
Hans Freudenthal, Logique, mathématique appliquée, Gauthier - Villars, Paris; E. Nau-
welaerts, Louvain, 1958, pp. 78 sqq. Cf.: ibidem, p. 78
59
Petru Ioan, op. cit., p. 80
60
Ibidem, pp. 82 - 84
Erori şi clase de erori care trimit la extensiune şi la factorul „material“ al comunicării 147

„dacă este lumină, este ziuă; la ora 23 nu este ziuă; prin

p e q F urmare, la ora 23 nu este lumină“: concluzia poate fi şi fal-
~ q A să, iar dacă aşa stau lucrurile, cauza trebuie căutată în premisa
ˆ ~ p A, F majoră, ce doar pare a reprezenta implicaţia, cînd de fapt ea
modus
tollendo- întruchipează o replicaţie, subcontrara celei dintîi
-tollens „plouă, dacă pămîntul este ud; în ultimul timp nu a plo-
p q F uat; deci, pămîntul nu este ud“: concluzia poate fi falsă, iar
~ p A aceasta se datorează premisei majore, ce pare să fie o replica-
ˆ ~ q A, F ţie, cînd, de fapt ea reprezintă o implicaţie

100°. Raţionamente eronate de tip categorico-ipotetic,

datorită falsului fundament

inferenţe, ducînd la o concluzie falsă, ori la una indeterminată. Aşadar

fiecare din cele două moduri valide de tip ponendo-ponens şi corelatele
lor de tip tollendo-tollens pot genera erori de inferenţă, datorită funda-
mentului, după cum se poate urmări în tabelul (100°).
În exemplele de mai sus şi în altele de acelaşi tip, confuzia dintre
condiţionarea suficient-necesară (de resortul implicaţiei) şi condiţiona-
rea necesar-suficientă (de resortul replicaţiei) se poate asuma inclusiv
ca o suprapunere între condiţionarea univocă (implicativă, sau replica-
tivă) şi condiţionarea biunivocă (de resortul echivalenţei).
În absenţa unei analize conforme atît cu criteriul sintactic cît
şi cu cel semantico-pragmatic, propoziţii univoc-condiţionale pot fi
asumate drept propoziţii bicondiţionale, iar cu acestea în calitate de

„vei reuşi, dacă te „dacă te vei strădui, vei reuşi“, sau „numai dacă te vei stră-
vei strădui !“ 61 dui, vei reuşi“ ?
„Dacă ai carte, ai parte“, sau „numai dacă ai carte, ai parte“ ? (în sis-
„ai parte, dacă temul dreptului tradiţional, era suficientă mărturia orală, asupra deţinerii
ai carte !“ de proprietăţi funciare; în sistemul dreptului actual, orice proprietate se
cere consfinţită prin „carte“, adică prin documentul scris !)
„cauza salariilor mari pe ca- în secvenţa de întemeiere pe care o analizăm, creşte-
re le cerem este că preţurile rea preţurilor nu este doar cauza creşterii salariilor,
cresc încontinuu“ 62 ci şi efectul acesteia

101°. Exemple de enunţuri condiţionale care pot fi captate greşit,

drept condiţionări necesare şi suficiente

61
Dragan Stoianovici, Logică generală. Crestomanţie şi exerciţii, Tipografia Universităţii
Bucureşti, 1990, p. 200
62
Mircea Dumitru, Sofisme, în: Petre Bieltz (coord.), Logica, manual pentru clasa a IX - a,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994, p. 106
148 MELENTINA TOMA

premise majore, vom ajunge atît la concluzii adevărate, cît şi la conclu-

zii false, proliferînd la nesfîrşit eroarea fundamentală.
4.1.5. Alte manifestări ale erorii fundamentale în cazul in-
ferenţelor cu premise ipotetice au fost omologate, de-a lungul vea-
curilor, ca deturnări ale relaţiei dintre elementele cu rol de condiţie
şi de consecinţă, de cauză şi de efect şi aşa mai departe.
Iată doar cîteva dintre situaţiile cele mai frecvente în care cădem în
eroare, ori îi facem pe alţii să greşească în planul cunoaşterii, datorită in-
suficientei apropieri a faptelor pe care le evocăm şi explicării superficiale
a realităţilor la care ne referim: ) (1) falsa cauză; ) (2) falsa cauza-
litate între efectele unei cauze (două fenomene care rezultă din al treilea
sînt considerate în relaţie de cauzalitate reciprocă); ) (3) asumarea
condiţiei ce concură la producerea unui efect drept cauză a acestuia; )
(4) confundarea cauzei cu efectul. Prin astfel de sofisme epistemo-logice
se instituie legături de sens acolo unde ele nu există, sau se deformează
legăturile cunoscute. Drept urmare, cum ar spune Bertrand Russell,
„singura soluţie bună este ca oamenii să înveţe logică, încît să se
poată opri a trage concluzii ce doar par să decurgă“ 63.
FALSA CAUZĂ, modalitate de gîndire sancţionată de logicienii me-
dievali prin adagiul post hoc, ergo propter hoc („după aceasta, deci
din cauza aceasta“), iar de către unii logicieni moderni drept „sofism in-
ductiv“ al simplei enumerări 64, ori tip de argument (eronat) bazat pe
generalizare 65, trimite la o circumstanţă care nu determină genetic fe-
nomenul cercetat, dar care este considerată în acest rol.
Motivul îl constituie succesiunea în timp a faptelor, sau a seriilor
de fapte, care induce o legătură determinantă între antecedent şi succe-
dent chiar şi atunci cînd între ele nu subzistă decît recurenţa temporală.

63
Dragan Stoianovici, Logică generală, Editura Universităţii Bucureşti, 1984, p. 205
64
Alexandre Bain, Logique déductive et inductive, tome premier, traduit de l’anglais
par Gabriel Compayré, Félix Alcan, Paris, 1894, p. 405. Într-un mod mai nuanţat,
Valentin Ferdinandovici Asmus (în: loc. cit., p. 314) evocă „eroarea concluziei
false cu privire la cauză“, respectiv „concluzia greşită cu privire la cauză“. O
disociere, în orizontul inducţiei, între sofismul „considerării drept cauză a unui
fapt ce nu este cauză“ (non causa, pro causa) şi sofismul „enumerării imperfec-
te“ realizează, între alţii, Louis Liard, în Logique, 1897, p. 200. Notăm, în fine,
că pentru Leonard Gavriliu (op. cit., p. 28) recursul la o „falsă cauză“ este „un
sofism inductiv care se sprijină pe adăugarea unei date inedite“.
65
Eugen Năstăşel, Ioana Ursu, Argumentul, sau despre cuvîntul bine gîndit, 1980, p. 240
Erori şi clase de erori care trimit la extensiune şi la factorul „material“ al comunicării 149

Astfel înţeleasă, eroarea în atenţie se îndepărtează considerabil de

ceea ce înţelegea Aristotel prin „falsa cauză“ şi de ceea ce însemna ini-
ţial fallacia non causae pro causa. La derapajul în atenţie 66 consimte
şi un fin cunoscător al Organon-ului, cum s-a dovedit a fi fost, la noi,
Mircea Florian. În prima notă la alineatul rezervat de Stagirit prezen-
tării sofismului despre care vorbim, traducătorul român sublinează că, în
latină, pe lîngă non causa pro causa, se mai foloseşte şi expresia post
hoc, ergo propter hoc, iar ca împrejurare la care se aplică acest adagiu,
autorul român evocă succesiunea dintre zi şi noapte, în măsura în care,
în mod eronat, ea este percepută ca un lanţ cauzal.

„m-am întors de două ori din drum şi după se asumă, în mod eronat, o circumstanţă
aceea mi-a mers rău, prin urmare, dacă mă în care ţi-a mers rău drept cauză perma-
întorc din drum, îmi merge rău“ 67 nentă a eşecului în acţiunile întreprinse
„am băut de cîteva ori vin de la restaurantul cîteva coincidenţe par a fi suficiente pen-
cutare şi m-a durut stomacul; deci, vinul de la tru asumarea unui fapt „A“, drept cau-
acest restaurant provoacă durere de stomac“ 68 ză a unui fapt „B“, ce îl precede
„astăzi nu scrii prea bine; probabil că ai concordanţa în timp între calitatea scrisului
hoinărit din nou toată noaptea; acelaşi lu- şi activităţile nocturne nu ne conduce auto-
cru s-a întîmplat săptămîna trecută“ 69 mat la un raport de generare cauzală !
„vidul premerge ridicării apei în pom- în realitate, nu „oroarea de vid“, ci presi-
pele aspiratoare; deci, el este cauza fe- unea atmosferică este adevărata cauză a ri-
nomenului semnalat“ 70 dicării apei în pompele aspiratoare

102°. Raţionamente care divulgă „falsa

cauză“ în chip de concluzie

FALSA CAUZALITATE ÎNTRE EFECTELE ACELEIAŞI CAUZE se ada-

ugă erorilor precedente, pe linia proliferării fundamentului fals, prin
antrenarea cu titlu de premise ale inferenţei deductive a unor enunţuri
obţinute prin inducţii nereuşite. Exemple de asemenea confuzii din
universul etio-logic oferim în tabelul următor (103°).

66
Printre cei care înscriu, astăzi, falsa cauză în orizontul problemei centrale a logicii inductive
se numără Irving M. Copi. Cf. Introduction to Logic, 3 rd edition, The Macmillan Comp.,
New York; Collier - Macmillan Ltd., London, 1968, pp. 68 - 69; Informal Logic, Macmillan
Publishing Company, New York; Collier Macmillan Publishers, London, 1986, pp. 108 - 109
67
Gheorghe Enescu, Fundamentele logice ale gîndirii, Editura Ştiinţifică şi Enciclo-
pedică, Bucureşti, 1980, p. 275
68
Idem, Tratat de logică, p. 331
69
George F. Kneller, Logica şi limbajul educaţiei, 1973, p. 19
70
Petre Botezatu, Introducere în logică, Editura „Graphix“, Iaşi, 1994, p. 208
150 MELENTINA TOMA

„din cauza sărăciei, în România în fapt, scăderea dramatică a numărului locurilor de

postdecembristă se înregistrează o muncă poate genera, deopotrivă, creşterea sărăciei
masivă creştere a populaţiei“ şi înmulţirea spectaculoasă a populaţiei !

„cauza tunetului este fulgerul; acum în fapt, nu fulgerul este cauza tunetului, ci supraîn-
fulgeră; din această cauză, va tuna“ cărcarea norilor cauzează atît fulgerul, cît şi tunetul

103°. Exemple de argumentare eronată, în care se aşează într-o relaţie

cauzală două efecte ale uneia şi aceleaşi cauze

CONFUNDAREA CONDIŢIEI CU CAUZA, iată o altă împrejurare în

care se induce falsul în propoziţii ce pot interveni cu titlu de premise (sau
de argumente) în generarea, pe cale deductivă, a altor propoziţii, cu tit-
lu de concluzii, sau de consecinţe ale celor dintîi.

„dacă plouă, se culeg recolte bogate; în anul 2001, nici ploaia şi nici umiditatea,
la noi nu s-au strîns recolte bogate; deci, în anul în genere, nu determină, în
2001, la noi nu a plouat“: chip hotărîtor, cantitatea şi ca-
p ⊃ q?; ~ q ˆ ~ p litatea recoltelor agricole

„dacă se înregistrează un eşec şcolar, cauza trebuie că- confundarea cauzei cu o con-
utată în dezinteresul familiei faţă de rezultatele la învă- diţie a acesteia pune sub sem-
ţătură ale copilului; elevul Dima, dintr-a şaptea, nu face nul falsităţii premisa majoră
faţă la solicitările şcolare; ca atare, familia acestuia nu şi, deci, justeţea raţionamen-
manifestă interes pentru situaţia şcolară a copilului“: tului categorico-ipotetic în
p ⊃ q?; p ˆ q modul ponendo-ponens !

104°. Exemple de argumentare eronată, în care se aşează într-o relaţie cauzală

condiţia ce influenţează producerea efectului, cu efectul însuşi

CONFUNDAREA CAUZEI CU EFECTUL se repercutează, în plan

logic, prin răsturnarea raportului dintre condiţie şi consecinţă, ca şi
a aceluia dintre premisă şi concluzie. Exemple de asemenea comu-
tări ilicite de roluri oferim în tabelul următor (105°).

„cine nu are poftă de mîncare, este bolnav;

persoana internată s-a îmbolnăvit, fiindcă nu lipsa poftei de mîncare este un efect,
are poftă de mîncare“ iar nu o cauză a îmbolnăvirii unei
p ⊃ q?; p ˆ q persoane; tot astfel, revărsarea apelor
din albii este un efect, iar nu o cauză
„din cauza revărsării apelor din albii, se acumu- a acumulării de precipitaţii; în ambe-
lează mari cantităţi de precipitaţii; la Iaşi, nu le cazuri, falsitatea premisei majore
s-au acumulat mari cantităţi de precipitaţii; prin de tip implicativ face ca inferenţa să
urmare Bahluiul nu s-a revărsat“ fie vicioasă şi, deci, neconcludentă !
p ⊃ q?; ~ q ˆ ~ p

105°. Exemple de argumentare eronată, în care se aşează într-o

relaţie etiologică efectul cu cauza
Erori şi clase de erori care trimit la extensiune şi la factorul „material“ al comunicării 151

4.1.6. Sofisme sau erori logice generate de ambiguitatea

unor expresii disjunctive. Astfel de disfuncţii în cursul argumentării
(şi al confruntării de idei) vin să se adauge utilizărilor defectuoase ale
implicaţiei. Dacă nu orice utilizare a conjuncţiei condiţionale ţine de
raportul logico-implicaţional şi de propoziţia ipotetică propriu-zisă, nici
ocurenţele unor conjuncţii lingvistice de tipul „sau“, „ori“, „fie ... ,
fie ...“, „sau …, sau …“, „ori ..., ori ...“ etc. nu reprezintă indicaţii
certe pentru un tip sau altul de disjuncţie logică.
Eroarea logică în atenţie survine atunci cînd premisa majoră a
unei inferenţe mixte în modul tollendo-ponens se insinuează ca dis-
juncţie inclusivă (sau subcontrarietate: „p ∨ q“) şi este, de fapt,
o incompatibilitate (sau contrarietate: „p ↑ q“) şi vice versa:
pe post de premisă majoră a unei inferenţe mixte în modul ponendo-
tollens se insinuează ca incompatibilitate (respectiv ca o disjuncţie
inclusivă pe linia falsităţii disjunctelor) o disjuncţie inclusivă stric-
to sensu (ca opoziţie pe linia adevărului disjunctelor).

p ↑ q F „nu se poate să fii şi darnic şi econom; priete-

modus ponendo-tollens p A
(concluzia poate fi falsă, nul meu este darnic; deci, el nu este econom“
ˆ ~ q A, F
iar cînd lucrurile stau ast-
fel, de vină este falsitatea p ↑ q F „nu se poate să fie şi călduţ şi răcoros în ace-
premisei majore) q A laşi timp; în momentul de faţă, afară vremea este
ˆ ~ p A, F răcoroasă; prin urmare, afară nu este călduţ“
p q F
„în raport cu bunurile, eşti zgîrcit, sau eşti risipi-
modus tollendo-ponens ~ p A
tor; tu nu eşti zgîrcit; prin urmare, tu eşti risipitor“
(concluzia poate fi falsă, ˆ q A, F
iar cînd lucrurile stau ast-
fel, de vină este falsitatea p q F „afară este foarte cald, sau este foarte frig;
premisei majore) ~ q A acum, afară nu este foarte frig; deci, acum,
ˆ p A, F afară, este foarte cald“

106°. Raţionamente eronate de tip categorico-disjunctiv,

datorită falsului fundament

A antrena într-o inferenţă categorico-disjunctivă disjuncţia pe

linia adevărului disjunctelor („p ∨ q“) în locul disjuncţiei pe
linia falsităţii disjunctelor („p ↑ q“) sau disjuncţia pe linia fal-
sităţii disjunctelor în locul disjuncţiei pe linia adevărului disjunc-
telor este totuna cu a folosi disjuncţia exclusivă („p ∨∨ q“) în
locul uneia dintre cele două forme de disjuncţie inclusivă.
152 MELENTINA TOMA

spre deosebire de situaţiile în care nu există decît două variante (un

„sau mă iubeşti, sau mă
urăşti; tu ai încetat de
mult să mă iubeşti; prin
urmare, mă urăşti !“:
p q F ; ~ p A ˆ
ˆ q A, F
călător sau are, sau nu are legitimaţia de călătorie !), între ură şi
iubire este loc pentru indiferenţă; premisa majoră fiind o disjunc-
ţie exlusivă falsă, modul tollendo-ponens se întîmplă să producă
o concluzie falsă; dacă restaurăm premisa majoră sub chipul con-
trarietăţii („nu se poate să mă şi iubeşti, să mă şi urăşti,
în acelaşi timp“), vom putea conchide în deplină siguranţă pe
traseul modului ponendo-tollens: p ↑ q A ; p A ˆ ~ q A

„ori eşti darnic, ori eşti
econom; te-ai dovedit dar-
nic în atîtea rînduri; prin
urmare, nu eşti econom“:
p q F ; p A ˆ
ˆ ~ q A, F
premisa majoră fiind o disjuncţie exlusivă falsă, modul
ponendo-tollens se întîmplă să producă o concluzie falsă;
dacă restaurăm premisa majoră sub chipul subcontrarietăţii
(„eşti darnic, sau eşti econom“), vom putea conchide în
deplină siguranţă pe traseul modului tollendo-ponens, adi-
că în desfăşurarea: p ∨ q A ; ~ p A ˆ q A

107°. Raţionamente eronate de tip categorico-disjunctiv, datorită

insinuării disjuncţiei exclusive în locul uneia inclusive

4.1.7. Mult mai spectaculoase se dovedesc manifestările

„erorii fundamentale“ în cazul raţionamentelor ipotetico-disjunc-
tive. Dilema simplă constructivă, spre exemplu, poate antrena false
premise ipotetice (caz în care ea poate fi „luată de coarne“ 71 !) după
cum se poate insinua cu false disjuncţii (caz în care i se poate „trece
printre coarne“ 72). În al său Tratat de logică 73, Gheorghe Enescu
prezintă ca exemple celebre de construcţii sofistice ce pun în discuţie
adevărul premiselor ipotetice, ori pe al celor disjunctive: dilema cali-
fului Omar (în faţa propunerii de a fi incendiată Biblioteca din Ale-
xandria), dilema săgeţii (invocată de Zenon împotriva posibilităţii

71
În mod bizar, Gheorghe Enescu vorbeşte (în Dicţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 92) de „dilema «luării în coarne»“, cînd este vor-
ba de luarea de coarne a dilemei, cum el însuşi ia de coarne pseudodilema constructivă
„dacă poeţii trăiesc bine, le dispare inspiraţia; dacă poeţii trăiesc rău, devin pesi-
mişti; or, poeţii trăiesc bine, sau poeţii trăiesc rău; deci, le dispare inspiraţia, sau
devin pesimişti“. La aceeaşi terminologie, autorul revine în Tratat de logică (p. 321),
cînd invocă pseudoargumentarea: „dacă mărim preţurile, stimulăm producţia; dacă nu
mărim preţurile, atunci producţia stagnează; or, noi mărim preţurile sau nu mărim
preţurile, deci stimulăm producţia, sau producţia stagnează“.
72
După obiceiul deja semnalat, Gheorghe Enescu asociază (în loc. cit.) această eroare cu
„dilema «scăpării printre coarne»“, ilustrîndu-se cu pseudotetralema (!?!) „dacă stu-
dentul învaţă, atunci trece; dacă are influenţă asupra profesorului, atunci trece;
dacă profesorul este incompetent, atunci studentul trece; dacă studentul copiază,
atunci trece; or, studentul are influenţă asupra profesorului sau copiază; deci, stu-
dentul trece la examen“. O altă „dilemă a «scăpării printre coarne»“ aflăm în Tra-
tat de logică (p. 321): „ori ştiu, ori copiez; deci, trec la examen“.
73
Cf.: ed. cit., pp. 321 - 323
Erori şi clase de erori care trimit la extensiune şi la factorul „material“ al comunicării 153

logice a mişcării), dilema „litigiosului“ 74, dilema soţului 75, dilema

şcolarului 76 şi dilema vieţii publice 77, atribuită lui Aristotel.
Ilustraţii actuale ale respectivelor situaţii de blocaj al raţionării
rezonabile, datorate inconsistenţei premiselor ipotetice (false con-
diţionări suficient-necesare, de resortul implicaţiei materiale directe)
sau / şi al celor disjunctive (false opoziţii de tipul subcontrarietăţii)
într-o inferenţă de tip dilematic oferim în tabelul (108°).

„dacă eşti darnic, ai noroc în viaţă; dacă eşti eco- concluzia poate fi şi falsă, iar
nom, ai noroc în viaţă; eşti darnic sau eşti econom; cînd se întîmplă astfel, vino-
prin urmare, ai noroc în viaţă !“: vate vor fi premisele false (în
p e q F ; r e q F ; p ∨ r A ˆ q A, F speţă, cele ipotetice)
„dacă plouă, culturile au apa necesară; dacă foloseş-
ti instalaţia de irigare prin canale subterane, culturi- din cauza unei premise false
le au apa necesară; plouă, ori irigi prin canale sub- (fie ea şi disjunctivă), con-
terane; ca atare, apa necesară ajunge la culturi“: cluzia însăşi poate fi falsă
p e q A ; r e q A ; p ∨ r F ˆ q A, F
„dacă este foarte cald în cameră, înseamnă că soa-
la limită, pot fi false atît pre-
rele străluceşte; dacă este foarte frig în cameră, în-
misele ipotetice, cît şi premi-
seamnă că soarele străluceşte; în cameră, este foarte
sa disjunctivă, ceea ce nu ex-
cald, sau foarte rece; ca atare, soarele străluceşte“:
clude o concluzie adevărată
p e q F ; r e q F ; p ∨ r F ˆ q A, F

108°. Erori în argumentare, generate de alăturarea

mecanică a concluziei la premise

Evident, în dileme, nu ne vom aştepta la premise cu totul abe-

rante, ci mai curînd la confuzii, mai mult sau mai puţin nevinovate 78,
între implicaţie şi replicaţie, respectiv între disjuncţia inclusivă (pe
linia adevărului) şi incompatibilitate (o disjuncţie pe linia falsităţii).
Pe de altă parte, este de aşteptat ca trilemele, tetralemele şi toate
celelalte tipuri de inferenţă mediată complexă la nivelul analizei molecu-
lare de tip categorico-disjunctivo-ipotetic (cunoscute ca atare, sau neo-
mologate, încă, în prezentările logicii !) să ne pună în situaţii similare.
Ele pot genera raţionamente injuste (sau neconcludente) ori de cîte ori
antrenează cu titlu de premise propoziţii material-false.
74
Încadrată de autorul prezentării (loc. cit., p. 321) în clasa „dilemelor rebutate“
75
Redată după Edward Creighton, An Introductory Logic, Macmillan Publ. C., 1926
76
Reluată după William Stanley Jevons (cf.: Gheorghe Enescu, loc. cit., p. 323)
77
Din aceeaşi categorie cu cea în care par a se anihila, unul pe celălalt, Protagoras şi Euathlus
78
Pentru Leonard Gavriliu (op. cit., p. 117), alături de alte tipuri de erori sau sofisme,
FALSA DILEMĂ este „arma îndrăgită a politicienilor şi a infamilor avocaţi ai ca-
uzelor criminale, în general a sforarilor argumentării retorice“.
154 MELENTINA TOMA

4.2. EROAREA LOGICĂ A

„FUNDAMENTULUI NEDEMONSTRAT“
Înrudită cu precedenta, eroarea „fundamentului nedemonstrat“ in-
tervine cînd se consideră evident (sau adevărat) un fundament (un set de
premise, sau de argumente) îndoielnic. Altfel spus, avem de-a face cu un
„fundament nedemonstrat“ cînd cel puţin o premisă este îndoielnică. Ilustra-
ţii mai recente ale sofismului în atenţie pot fi urmărite în tabelul (109°).

„oamenii nu pot face farfurii zburătoare, deci sub aspect semantic, argumentarea este erona-
mărturiile cu privire la aceste apariţii, dacă sînt tă datorită premisei pe care o întruchipează e-
adevărate, atestă prezenţa altor creatori decît nunţul aparent (dar încă neverificat !) cum că
omul, musafiri neprotocolari de pe alte planete“ „oamenii nu pot face farfurii zburătoare“ !
„efectul de seră nu poate fi diminuat, deci – şi de această dată, „povara argumentării“ re-
în cîteva decenii, pe Pămînt – omenirea şi zidă în justificarea premisei după care efec-
chiar viaţa în ansamblu vor fi periclitate“ tul de seră nu poate fi diminuat !

109°. Exemple de erori generate de fundamentul nedemonstrat

(deci, de enunţuri care sînt doar aparent „premise“)

După John Stuart Mill, cele mai multe adevăruri închipuite −

respectiv cele mai multe propoziţii „ce par a nu avea nevoie de do-
vadă“ şi trec, ca atare, drept „adevăruri evidente prin sine, ori de o
aşa de mare verosimilitudine intrinsecă, încît o dovadă externă,
insuficientă prin ea însăşi, este îndeajuns ca adjuvant al prezumţiei
anterioare“ 79 − se produc prin mecanismul „simplei inspecţii“.
Printre „fructele“ admiterii de adevăruri fără probă, prin meca-
nismul „supoziţiei nelegitime“ (să le spunem, o dată cu John Stuart
Mill, „prejudecăţi naturale“ 80) se înscriu: ) (1) enunţurile inspirate

79
John Stuart Mill, Système de logique déductive et inductive, vol. 2, Félix Alcan, Paris,
1896, p. 308. Cu referire la această categorie de erori pe care o omologhează autorul britanic,
Louis Liard notează (în: Logique, 1897, pp. 193 - 194) că „orice sofism, oricît de rapid ar
fi el, conţine un raţionament, conştient sau inconştient, complet sau incomplet, explicit sau
implicit, exprimat sau latent“. Autorul francez avea să susţină, cu îndreptăţire, că SIMPLA IN-
SPECŢIE, la care ne atrage atenţia John Stuart Mill, „furnizează [prin „judecăţile temerare ale
vieţii cotidiene“, n. n., M. T.] premise insuficiente; prin aceasta, ea este la originea a nu-
meroase sofisme; cu toate acestea, sofismele pe care le ocazionează nu sînt mai puţin raţio-
namente vicioase; orice sofism este un raţionament fals“ (loc. cit., p. 196). Că „primele
două specii de sofisme recunoscute de Mill, respectiv «sofismele de simplă inspecţie» şi
«sofismele de observaţie» sînt, în chip manifest, erori de judecată“ ce pot influenţa, în calita-
te de premise, valoarea concluziei dintr-un raţionament deductiv stricto sensu avea să mai
releve, între alţii, şi Robert Blanché, în Le raisonnement, P. U. F., Paris, 1973, p. 246.
80
John Stuart Mill, Système de logique déductive et inductive, vol. 2, 1896, pp. 320, 332 etc.
Erori şi clase de erori care trimit la extensiune şi la factorul „material“ al comunicării 155

de credinţa că „ordinea naturii trebuie să fie aceeaşi cu ordinea ide-

ilor noastre“ 81, aceasta însemnînd că „lucrurile ce nu pot fi gîndite
împreună nu pot coexista“, iar „lucrurile pe care nu le poţi gîndi
unul fără celălalt trebuie să coexiste“ 82; ) (2) susţinerile conform
prejudecăţii că „ceea ce se poate gîndi separat există separat“ 83;
) (3) opiniile care decurg din înclinaţia „de a atribui şi naturii li-
mitele ce corespund inteligenţei noastre“ 84; ) (4) presupunerile con-
forme încredinţării că „diferenţele din natură trebuie să corespundă
propriilor distincţii, iar efectele cărora prin limbajul comun le dăm
nume diferite şi le aranjăm în clase diferite trebuie să fie de natu-
ră diferită şi să aibă cauze diferite“ 85; ) (5) afirmaţiile ce derivă
din însuşi procedeul baconian al inducţiei, conform căruia „nici un fe-
nomen nu poate avea mai mult de o cauză“ 86; ) (6) manifestările
prejudecăţii după care „condiţiile unui fenomen trebuie să semene,
sau este probabil că se vor asemăna fenomenului însuşi“ 87.
Mai puţin gravă decît precedenta, eroarea în atenţie se estompează
cu totul într-un orizont precum cel al logicii modale, în care însuşi Sta-
giritul admite silogisme cu una sau cu ambele premise probabile 88.

4.3. ERORI LOGICE GENERATE (ŞI

ETALATE) PRIN AFIRMAŢII ILUSTRATE
DE FAPTE CE SUSŢIN CONTRARIUL

Deşi aflate la limita suportabilităţii, astfel de abateri de la

cursul logic al întemeierii judecăţilor afectează, adesea, traseul dis-
cursiv, pentru a confirma, parcă, starea de idealitate (şi chiar pe
aceea de contrafactualitate) a normalului şi a normativităţii în ordinea
gîndirii şi a exprimării acesteia prin cuvîntul cel mai potrivit.

81
John Stuart Mill, Système de logique déductive et inductive, vol. 2, 1896, p. 310
82
Ibidem, p. 314
83
Ibidem, p. 320
84
Ibidem, p. 321
85
Ibidem, p. 325
86
Ibidem, p. 329
87
Ibidem, p. 332
88
Pentru prima dintre situaţiile menţionate, cf. An. pr., 15 - 16, 18 - 19, 21 - 22 (în: Aristotel,
Organon, II, 1958, pp. 56 - 69, 75 - 81, 84 - 89), iar pentru cea de a doua situaţie, cf.: An.
pr., 14, 17, 20 (în: Aristotel, Organon, II, Bucureşti, 1958, pp. 52 - 55, 69 - 74, 81 - 84)
156 MELENTINA TOMA

„Văzut-aţi toţi cum i-am întins coroana / Re- afirmaţia lui Brutus este dezminţită de
gească de trei ori la Lupercalii / De trei ori a refuzul lui Caesar de a primi coroana
respins-o. E aceasta / Un semn al setei de pu- (după cum afirmaţia lui Antonius, că
tere ? Brutus / Ne spune însă că rîvnea puterea Brutus este om cinstit, se năruie prin
/ Şi, sigur, Brutus e bărbat cinstit“ 89 chiar faptul relatat de Antonius !)
„pentru ca România să fi fost con- o astfel de justificare a statutului de ţară învinsă,
siderată drept ţară co-beligerantă, impus României la sfîrşitul celui de-al doilea răz-
trebuia ca ea să fi înregistrat un boi mondial, se disipează de la sine, prin însăşi
număr foarte mare de victime în contribuţia de sînge pe care ţara noastră a avut-o la
operaţiile contra inamicului fascist“ înfrîngerea maşinii naziste de război

110°. Posibile erori, generate de ilustraţii ale unor

afirmaţii prin fapte ce susţin contrariul

4.4. EROAREA MANIFESTATĂ PRIN

ALĂTURAREA MECANICĂ A CONCLUZIEI

Situaţii de genul celor semnalate fac ca legătura de sens (şi con-

diţionarea logică propriu-zisă între două grupuri de propoziţii, respec-
tiv: premisele şi concluzia) să fie insinuată − iar nu manifestată −
prin elemente exterioare ale exprimării, de tipul lui „deci“, „aşadar“,
„ca atare“, „prin urmare“, „pentru aceasta“ etc.

„unii săraci sînt fericiţi, în ciuda aparenţelor, a doua propoziţie nu este concluzia
aşadar unii bogaţi sînt celei dintîi (inversarea premisei, ca propoziţie particular-
nefericiţi“ afirmativă, nu este posibilă) !
„întrucît sînt musulmani şi este de semnalat, mai întîi, că nu numai printre locuitorii
nu creştini, locuitorii alba- provinciei Kosovo sînt musulmani, iar în al doilea rînd,
nezi ai provinciei Kosovo că etnia sau confesiunea nu condiţionează şi nici nu cau-
trebuie să dobîndească in- zează, automat, statutul de independenţă al unei provincii
dependenţa faţă de Serbia“ şi al unor locuitori faţă de restul ţării cu pricina

111°. Exemple de erori logice, generate de alăturarea

mecanică a concluziei la premise

89
Eugen Năstăşel, Ioana Ursu, Argumentul, sau despre cuvîntul bine gîndit, 1980, p. 240
 Capitolul 5: ERORI ŞI CLASE
DE ERORI ŢINÎND DE FACTORI
INTERLOCUTIVI AI COMUNICĂRII
ŞI DE CIRCUMSTANŢELE ACESTEIA

Pînă la admiterea sistematică a componentei pragmatice în actul

argumentării şi al comunicării în genere (întîrziată de convingerea
puternic-înrădăcinată cum că „elementul intenţional“, comis cu sau
fără voie, este unul „extralogic“ 1), circumstanţele enunţării şi ale
receptării discursului abia dacă se întrevăd în teoretizarea sofismelor
extra dictionem (la Aristotel), sau a sofismelor materiale (la logi-
cienii medievali, la cei renascentişti şi la cei moderni), în speţă: prin
incriminarea deplasării (a eludării, sau a ignorării) chestiunii în dez-
batere (ignoratio elenchi, sau mutatio controversiae).
Din datele mai intens vehiculate în literatura problemei, pentru a
desluşi rolul emitentului şi al circumstanţelor comunicării în perturbarea
argumentării, s-ar cuveni să poposim: ) (1) în sfera erorilor „de ra-
ţionament“ şi, mai ales, în cea a „falselor judecăţi“, datorate (după
autorii janseinişti ai Logicii de la Port Royal) amorului propriu, inte-
resului şi pasiunii; ) (2) în sfera erorilor „nelogice“, aşa cum sînt ele
delimitate de către Richard Whately şi William Stanley Jevons, pentru
a reţine situaţiile de acceptare ilegitimă a premiselor, ori de vehiculare a
unor concluzii fără legătură cu obiectivele dezbaterii; ) (3) în cea a „so-
fismelor de inferenţă cu probe indistincte“ (numite ca atare de către
John Stuart Mill) sau a „sofismelor de confuzie“, cum le spune, pe ur-
mele lui Mill, Alexander Bain; ) (4) în cea a „sofismelor materiale
ale deducţiei“, la care se referă Louis Liard; ) (5) în cea a „erorilor
materiale de raţionare datorate prezumţiei“, semnalate ca atare de către
Edward Creighton; ) (6) în cea a „sofismelor non-lingvistice“, de care
vorbeşte Daniel J. Sullivan; ) (7) în cea a „erorilor relevanţei“, aşa
1
Leonard Gavriliu, Mic tratat de sofistică, Editura „Iri“, Bucureşti, 1996, p. 26
158 MELENTINA TOMA

cum sînt admise de către E. W. Schipper şi E. Schuh; ) (8) în cea a

„sofismelor datorate neatenţiei faţă de alte particularităţi ale argu-
mentării decît forma logică şi ambiguitatea limbajului“, prezentate ca
atare de către Ralph Eaton, pentru a semnala obţinerea de concluzii irele-
vante în raport cu scopul dezbaterii; ) (9) în cea a „erorilor materiale
rezultînd din factori non-lingvistici“, analizate ca atare de către M. C.
Wheeler; ) (10) în cea a „sofismelor din discurs“, cum sînt ele sem-
nalate de către John L. Mackie; ) (11) în cea a sofismelor (informa-
le) „ale relevanţei“, astfel încadrate de către Irving M. Copi, pentru
a denunţa neglijenţa celui ce argumentează faţă de subiectul aflat în dez-
batere; ) (12) în cea a sofismelor legate de teză (sau de concluzie), aşa
cum sînt inventariate ele de către Valentin Ferdinandovici Asmus, pen-
tru a incrimina raportări frauduloase la concluzia argumentării etc.
Mai fiecare dintre prezentatorii pomeniţi şi numeroşi confraţi ai aces-
tora au în vedere cazurile de escamotare a concluziei (ignoratio elenchi
prin apelul la milă, prin invocarea autorităţii, prin recursul la demagogie, la
forţă etc.), sau de obţinere ilegitimă a acesteia, pornind de la premise în
care se implică concluzia ce trebuie justificată (petitio principii, în diverse
forme de postulare a celor ce trebuie dovedite / confirmate, sau respinse / in-
firmate, în cursul argumentării, aşa cum semnalează chiar Aristotel).
Tot în acest orizont − al enunţării şi al implicării emitentului
(şi preopinentului !) în actul persuadării − am putea plasa eroarea
genetică (în sensul pe care i-l imprimă Morris R. Cohen şi Ernest
Nagel, dar şi în cel al lui George F. Kneller), apoi eroarea sim-
plismului (disecată de aceiaşi Cohen şi Nagel), definiţia circulară
(ca analogon al postulării concluziei, prin petitio principii) etc.

5.1. „IGNORATIO ELENCHI“, RESPECTIV

IGNORAREA CHESTIUNII, SUBSTITUIREA TEZEI
DE DEMONSTRAT, SAU DE ARGUMENTAT

Avînd în vedere finalitatea abordărilor din ultima carte a Orga-

non-ului, Aristotel numea forma de inducere în eroare la care urmea-
ză să ne referim în acest prim subcapitol drept „sofism care se spri-
jină pe ignorarea respingerii (în greceşte: B D 8@(4F H B D
J < –(<@4 < J@ 8X( @ , respectiv: F`N4F J D@.0J F -
Erori ţinînd de factori interlocutivi ai comunicării şi de circumstanţele acesteia 159

TH)“, ceea ce în latină va deveni fallacia ignorationis elenchi, iar

foarte pe scurt: ignoratio elenchi 2, pentru ca mai tîrziu să se ajungă
şi la: mutatio controversiae, adică: substituirea tezei.
Datorită unei asemenea erori, are loc „nebăgarea în seamă a
judecăţii de demonstrat, cînd prin o deducere formal-dreaptă se
ajunge la o concluzie care nu este cea căutată“ 3.
Prezentarea pe care i-o asigură Stagiritul în Respingerile so-
fistice 4 este destul de limitată în raport cu spaţiul rezervat altor forme
de inducere în eroare. Ni se spune, anume, că prin sofismul în aten-
ţie „se trece cu vederea“ ceva din definirea demonstraţiei şi a res-
pingerii, adică se ignoră, intenţionat sau nu, „structura pe care o
are raţionamentul întrebătorului“ 5. Aceasta înseamnă că, prin eroa-
rea în atenţie, se nesocotesc „o parte din condiţiile înşirate [pen-
tru respingerea autentică, n. n., M. T.] şi se ajunge, astfel, numai
la o aparenţă de respingere“, ca atunci cînd se susţine: ) (1) că
„acelaşi lucru este dublu şi non-dublu, fiindcă doi este dublul
lui unu, dar nu este dublul lui trei“; ) (2) că „acelaşi lucru
este dublul şi nu este dublul aceluiaşi lucru, dar nu este în ace-
eaşi privinţă, căci este dublu în lungime, dar nu în lărgime“;
) (3) că ceva „este şi nu este dublul aceluiaşi lucru şi în ace-
eaşi privinţă, dar nu în acelaşi timp şi în acelaşi fel“ 6.
Unicul paragraf pe care îl alocă Stagiritul prezentării sofismu-
lui în atenţie (al treilea din categoria confuziilor extra dictionem) se
încheie cu admiterea unei posibile înscrieri a argumentelor minate de
7
IGNORAREA RESPINGERII în clasa erorilor care se sprijină pe limbaj .

2
În greceşte, 8 ( @F înseamnă „combatere“, „respingere“, respectiv „silogism prin
care se face respingerea“, dacă nu „silogism al contradicţiei“, adică silogism „în ca-
re concluzia contrazice teza adversarului, sau teza contrazice concluzia adversa-
rului“ (Organon, IV, traducere şi note de Mircea Florian, Editura Ştiinţifică, Bucu-
reşti, 1963, p. 268, n. 1). Astfel definit, termenul se opune lui VB`* 4 4H (demon-
straţie), sau lui F 88@(4F `H. Cf.: An. pr., II, 20, 66 b / Organon, II, traducere
şi studiu introductiv de Mircea Florian; note de Dan Bădărău şi Mircea Florian,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1958, pp. 246 - 247; Resp. sof., 1, 164 a; 4, 168 a;
17, 175 a / Organon, IV, 1963, pp. 268, 286 sqq., 325 - 326
3
Titu Maiorescu, Logica, ediţia a VI - a, Bucureşti, 1913, p. 142
4
Cap. 5, 167 a; Organon, IV, 1963, pp. 281 - 282
5
Mircea Florian, notă la: Organon, IV, 1963, p. 281
6
Resp. sof., 5, 167 a; Organon, IV, 1963, p. 282
7
Ibidem
160 MELENTINA TOMA

În capitolul 26 din Respingerile sofistice, aflăm că erorile spri-

jinite pe ignorarea definiţiei combaterii trebuie soluţionate observînd dacă
raţionamentul oponentului (sau respondentului) „se referă la acelaşi
obiect, luat în aceeaşi privinţă, sub acelaşi raport, în acelaşi fel şi
în acelaşi timp“ ca şi raţionamentul propunătorului.
Prin urmare, problema nu este de a exclude posibilitatea „ca
acelaşi lucru să fie şi să nu fie dublu“, ci de a ne asigura că posibi-
litatea nu este admisă într-un fel „din care, o dată [ce am] concedat,
să putem fi respinşi“ 8. De vreme ce mecanismul inducerii în eroare
este divulgat, Stagiritul înţelege să mai furnizeze încă trei exemple.

„cine cunoaşte că cutare lucru este cutare lucru cunoaşte el acest lucru“ ?
„cine ignoră că cutare lucru este cutare lucru ignoră acest lucru“ ?

„cine cunoaşte că Coriscos este Coriscos poate prea bine să ignore că acesta este
muzicant, aşa încît el cunoaşte şi nu cunoaşte acest lucru“

„un lucru de patru coţi este oare mai mare decît un lucru de trei coţi ? – Da. –
Dar lucrul de trei coţi poate să cîştige în întregime devenind de patru coţi. Cum
lucrul mai mare este mai mare decît cel mic, urmează că acelaşi lucru este toto-
dată mai mare şi mai puţin mare decît el însuşi, sub acelaşi raport“

112°. Noi argumente ce se sprijină, după Aristotel,

pe defectul ignorării respingerii

Cu timpul, eroarea la care ne referim, ţinînd de argumentul

„şicanator“ sau „batjocoritor“ 9, avea să revină la escamotarea ideii
aflate într-o discuţie mai mult sau mai puţin înverşunată, cel mai ade-
sea prin recurgerea la termeni complicaţi şi neclari, sau vagi. În ori-
ce caz, aşa cum ar vrea să sublinieze Augustus de Morgan 10, aces-
tei forme de eroare i se rataşează toate eforturile menite a deplasa sar-
cina dovezii (onus probandi) şi a argumentării propriu-zise.
8
Resp. sof., 26, 181 a; Organon, IV, 1963, p. 360
9
Dimitrie Cantemir, Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii, traducere
din latină de Dan Sluşanschi, cu studiu introductiv, note şi indice de Alexandru Sur-
du, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1995, p. 148
10
Cf. Alexandre Bain, Logique déductive et inductive, tome premier, traduit de l'an-
glais par Gabriel Compayré, „Félix Alcan“, Paris, 1894, p. 404. Menţionăm că, în
opinia lui Mircea Florian, traducător şi comentator al logicii Stagiritului (cf.: notele
80 şi 96 la: Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, pp. 286 şi 289), eludarea
chestiunii este sofismul „tipic“ şi „fundamental“.
Erori ţinînd de factori interlocutivi ai comunicării şi de circumstanţele acesteia 161

În literatura milenară a „perato-logicii“, abaterea de la fondul

problemei puse în discuţie 11 a ajuns să se manifeste în cel puţin 8
forme de ignoratio elenchi: ) (1) argumentul la persoană (AR-
GUMENTUM AD HOMINEM); ) (2) argumentul relativ la modestie
(ARGUMENTUM AD VERECUNDIAM); ) (3) argumentul relativ la
ignoranţă (ARGUMENTUM AD IGNORANTIAM); ) (4) argumentul re-
lativ la consecinţe (ARGUMENTUM AD CONSEQUENTIAM); ) (5) ar-
gumentul relativ la majoritate (ARGUMENTUM AD POPULUM); )
(6) argumentul relativ la milă (ARGUMENTUM AD MISERICORDIAM);
) (7) argumentul relativ la putere, sau la forţă (ARGUMENTUM
AD BACULUM); ) (8) argumentul relativ la merite.

5.1.1. ARGUMENTUM AD HOMINEM (adică ARGUMENTUL LA PER-

SOANĂ) este cea mai utilizată formă de ignoratio elenchi.
Printr-o astfel de argumentare, este mutată discuţia de la teza în
sine, pe terenul aprecierii, ori al combaterii persoanei ce susţine teza.
La rîndul ei, argumentarea vicioasă „la persoană“ se manifes-
tă sub mai multe forme: ) (1) argumentul la persoană de tip abu-
ziv; ) (2) argumentul la persoană de tip circumstanţial; ) (3)
argumentul la persoană de tipul „şi tu“ („tu quoque“).
După unii autori, argumentul la persoană este o ipostază a
ERORII GENETICE, care se manifestă ori de cîte ori respingem o pro-
blemă prin atacul asupra cauzelor care o propulsează, adică „defăi-
mîndu-i originea“ şi contextul psiho-logic. Un exemplu de aseme-
nea eroare este comis de apărătorul educaţiei „tolerante“, atunci cînd

„teza lui X referitoare la asanarea societăţii româneşti nu

poate fi acceptată, pentru că X este imoral“
12
„X nu are dreptate, deoarece este prost“ argumentum ad
hominem ABUZIV
„argumentele dumneavoastră în favoarea educaţiei progresiviste
nu mă conving, deoarece sînteţi, în esenţă, un adversar al
conservatorismului“ 13

11
Ceea ce, după Gheorghe Enescu (Tratat de logică, Editura „Lider“, Bucureşti, f. a., p. 326),
înseamnă că: ) (1) „în mod implicit, argumentele nu vizează teza“; ) (2) „în mod tacit
sau explicit, se ţinteşte la impunerea tezei, deşi aceasta nu decurge [din premisele folosite]“.
12
Gheorghe Enescu, loc. cit., p. 326
13
George F. Kneller, loc. cit.
162 MELENTINA TOMA

„mărturia favorabilă depusă de X, persoană apropiată răufă-

cătorului, nu poate fi admisă, deoarece un astfel de martor
are interes să-l apere“ argumentum ad
hominem CIRCUM-
„X nu poate să spună adevărul, deoarece pînă acum această STANŢIAL
persoană a susţinut altceva“ 14

„elevul A relatează profesorului că elevul B deranjează orele,

ilustrînd faptele ce susţin afirmaţia respectivă; elevul B se
apără: «şi tu ai făcut-o» , mutînd discuţia de la explicaţia ce argumentum ad
era dator să o prezinte, referitoare la comportamentul său, la hominem DE TI-
culpabilitatea similară a colegului“. PUL TU QUOQUE
(„şi tu“)
„X nu spune adevărul, deoarece chiar şi el a comis aşa ceva,
15
sau mai rău“

113°. Exemple de argumentare în care ignoratio elenchi

se manifestă ca „argument la persoană“

lansează argumentul: „unii cer o disciplină rigidă în şcoală doar

pentru că fuseseră supuşi ei înşişi unei discipline rigide“ 16.
5.1.2. IGNORAREA (sau ÎNLOCUIREA) TEZEI dintr-o secvenţă
discursivă cu rol persuasiv, prin „ARGUMENTUL“ RELATIV „LA MO-
DESTIE“ (ARGUMENTUM AD VERECUNDIAM ). Pentru a convinge de
valoarea unei acţiuni, a unei idei, a unei atitudini, sau a unui com-
portament moral se apelează la autorităţile 17 din domeniu, în condi-

„feriţi-vă de tablouri ieftine, spunea Zambac- pentru a argumenta valoarea Colecţiei Zam-
cian“ 18, altfel spus: „colecţionarii trebuie să baccian, se apelează la prestigiul celebru-
evite achiziţionarea de tablouri ieftine, pentru lui avocat cu apetit cultural şi cu o pildui-
că aşa recomanda Zambaccian“ toare înţelegere a finalităţii operei de artă

14
Gheorghe Enescu, loc. cit., p. 326
15
Ibidem pp. 326 - 327
16
George F. Kneller, Logica şi limbajul educaţiei, traducere din limba engleză ame-
ricană, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973, p. 18. Cf. şi: Irving M.
Copi, Informal Logic, Macmillan Publishing Company, New York; Collier Mac-
millan Publishers, London, 1986, p. 112
17
În unele prezentări, precum cea datorată lui George F. Kneller (loc. cit., pp. 19 -
21) se vorbeşte, pur şi simplu, de „argumentul autorităţii“, iar nu de cel „al re-
cursului la modestie“. Opţiunea se justifică, în măsura în care invocarea autorităţii
este totuna cu asumarea modestiei de către agentul locutor, iniţiator al dialogului, sau
respondent în schimbul de opinii pro şi contra.
18
Mircea Deac, Omagiu marilor creaţii, omagiu publicului iubitor de artă. Colecţia
Zambaccian, în: „Scînteia“, 5 octombrie, 1978, apud: Eugen Năstăşel, Ioana Ur-
su, Argumentul, sau despre cuvîntul bine gîndit, Editura Ştiinţifică şi Enciclope-
dică, Bucureşti, 1980, p. 235
Erori ţinînd de factori interlocutivi ai comunicării şi de circumstanţele acesteia 163

„X spune adevărul, deoarece el este un se apelează la calităţile individului, care

mare specialist“ 19 fac din el o personalitate şi o autoritate
„ştiu că nu va fi niciodată capabil să-şi concluzia psihologului, ca şi convingerea
însuşească aritmetica de clasa a IV - a, profesorului pot fi înşelătoare; mai mult
deoarece psihologul şcolar l-a supus tes- decît atît, în orizontul educaţional, profe-
tului şi a tras această concluzie“ 20 ţiile sînt, foarte adesea, hazardate
„susţin candidatura lui X pentru funcţia de apelul la autoritatea lui Y coincide cu ape-
superintendent, deoarece ea este sprijinită de lul la sentimentul alegătorilor, ce-ar trebui
Y, iar Y este un creştin onorabil“ 21 să rezoneze cu sentimentul vorbitorului !

114°. Exemple de argumentare în care ignoratio elenchi se

manifestă ca „argument relativ la modestie“

ţiile în care „adevărurile raţionale sînt valabile anonim“ şi nu de-

pind de originea, ori de expresia numerică a audienţei acestora 22. Ilus-
traţii ale unor astfel de pledoarii oferim în tabelul (114°).
Sancţionînd utilizarea eronată a argumentului autorităţii (in-
diferent dacă este vorba de o autoritate „cuprinzătoare“, de una „dog-
matică“, de una „rău-plasată“, de una „deformată“, de una „vene-
rabilă“, ori de una „fixă“ 23), nu trebuie să păcătuim în sensul gene-
ralizării pripite, recuzînd orice apel la autoritate în actul întemeierii
şi în cel al justificării enunţurilor, după cum nu trebuie să confundăm
opinia autoritară cu opinia autorizată 24.
Tot ca o formă de „recurs la modestie“ ne apare şi SOFIS-
MUL INVOCĂRII AUTORITĂŢII MULŢIMII (mai pe scurt: argumentum
multitudinis), omologat − între alţii, de către Leonard Gavriliu −
printre manifestările „ignorării tezei de demonstrat“.
Un fel de „sofism statistic“ 25, inducerea în eroare la care ne re-
ferim este ghidată de sloganul „este aşa pentru că toată lumea spune
aşa“. Mînuitorii săi sînt, mai cu seamă, oamenii de rînd, cei care, „ne-

19
Gheorghe Enescu, loc. cit., p. 327
20
George F. Kneller, op. cit., pp. 19 - 20
21
Ibidem, p. 21
22
Immanuel Kant, Logica generală, traducere din limba germană, studiu introductiv,
note şi index de Alexandru Surdu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1985, p. 132. Cf. şi: Leonard Gavriliu, op. cit., p. 132
23
E. W. Schipper, E. Schuh, A First Course in Modern Logic, apud: Andrei Marga, Exer-
ciţii de logică generală, Universitatea „Babeş - Bolyai“, Cluj - Napoca, 1983, pp. 142 - 143
24
Ibidem
25
Leonard Gavriliu, op. cit., p. 133
164 MELENTINA TOMA

fiind în stare să aprecieze meritele, capacităţile şi cunoştinţele unei

persoane, se sprijină mai bine pe judecata mulţimii“ 26.
Menţionăm că unii autori, între care şi George F. Kneller 27, in-
vocă argumentul majorităţii în contextul APELULUI LA SENTIMENT.

„cum poate Copernic să aibă se ia ca probă a adevărului concluziei caracterul ma-

dreptate cînd toată lumea sus- joritar al susţinerii, iar ca probă a falsităţii concluzi-
ţine contrariul ?“ 28 ei, minoritatea susţinătorilor acesteia
„nu m-am gîndit prea mult la prime de merit, dar
opinia majorităţii se substituie ana-
cum majoritatea profesorilor consideră că ni se cu-
lizei de fond a problemei
vin, sînt şi eu de aceeaşi părere“ 29

115°. Exemple de argumentare în care ignoratio elenchi

se manifestă ca „argument al majorităţii“

5.1.2.1. IGNORAREA (sau ÎNLOCUIREA) TEZEI sub forma „paradei

de erudiţie“ (ARGUMENTUM AD ERUDITIAM), o altă ipostază a „modes-
tiei“ intervenientului în actul persuasiv şi a recursului la autoritate, pare
să fie, pentru români, un „sofism naţional“, alimentat în mod copios
− după opinia lui Leonard Gavriliu 30 − „de discursul orgolios al
unor metafizicieni şi de o critică literară exhibiţionistă“.
5.1.2.2. SOFISMUL CITĂRII TRUNCHIATE, revers al înclinaţiei mai
sus denunţate, este captat de Leonard Gavriliu ca un delict „frecvent
în practica polemiştilor lipsiţi de onestitate, sau de discernămînt lo-
gic“, dar şi ca o greşeală la care sînt expuşi „inşii de bună credinţă,
dacă nu sînt avertizaţi asupra riscurilor desprinderii neglijente din
context a unor aserţiuni necaracteristice sau irelevante, ori a unor
propoziţii care ipso facto îşi schimbă înţelesul“ 31.
26
Immanuel Kant, op. cit., p. 133. Cf. şi Leonard Gavriliu, op. cit., p. 133
27
Loc. cit., p. 21
28
Gheorghe Enescu, Fundamentele logice ale gîndirii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1980, p. 275
29
George F. Kneller, Logica şi limbajul educaţiei, 1973, p. 21
30
Op. cit., p. 138. Un erou al citatomaniei, din chiar lumea logicienilor, este identificat
de autorul Micului tratat de sofistică în persoana lui Virgil Stancovici, producător
de „sofisme-fluvii“ în Ideea de număr (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971), cum
este cel prin care este expusă „aproape întreaga istorie a logicii“, pentru a ni se
spune, în final, „că 1 = 1“. Cf. şi: Petru Ioan, Logica obiectuală verticală − o
posibilă strategie a speculaţiei gratuite, „Revista de Filosofie“, tom XXVIII, nr.
5, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1981, pp. 621 - 624.
31
Leonard Gavriliu, op. cit., p. 139
Erori ţinînd de factori interlocutivi ai comunicării şi de circumstanţele acesteia 165

5.1.2.3. Înrudit cu travaliul deformator manifestat prin eroarea

mai sus menţionată ne apare şi SOFISMUL FALSEI MEMORII, respon-
sabil, în concepţia unui psiholog antrenat în „falsa istorie a sofisti-
cii“, cum este Leonard Gavriliu 32, de „mobilizarea unor […] in-
formaţii stătute şi includerea lor spontană în raţionamente, fără
un prealabil control de fidelitate mnezică“.
5.1.2.4. SOFISMUL AMORULUI PROPRIU, contrar celui datorat respec-
tului exacerbat pentru autoritatea consacrată, îşi are originea într-un soi de
„egoism logic“ şi se manifestă „într-o anumită predilecţie pentru ceea
ce este un produs al propriului intelect“ 33. Drept exemplu de exacer-
bare a amorului propriu, Leonard Gavriliu reproduce un fragment dintr-un
editorial semnat de Nicolae Manolescu 34 în săptămînalul „România Li-
terară“: „puţin înainte de 1950, Camus citeşte la Gallimard manus-
crisul primei sale cărţi în franceză, Précis de décomposition şi excla-
mă: «Acum e timpul să intraţi în circulaţia ideilor». Cioran […] îi întoarce
spatele, spunîndu-şi: « Să-mi dea lecţii, înţelegi, el, cu instrucţia lui de
institutor ! Citise cîţiva scriitori, n-avea urmă de cultură filosofică şi mă
lua pe mine cu Acum … , ca şi cum ar fi vorbit cu un elev»“.
5.1.3. IGNORAREA (sau ÎNLOCUIREA) TEZEI într-o argumentare
prin „ARGUMENTUL“ RELATIV „LA IGNORANŢĂ“ (ARGUMENTUM AD IG-
NORANTIAM) este mai frecventă, astăzi, decît în vremurile confruntărilor
sofistice din vechea Atenă, avînd în vedere „progresele“ în arta mani-
pulării şi extinderea halucinantă a mijloacelor „de dezinformare în masă“.
Iată doar cîteva crîmpeie dintr-o activitate cotidiană, manifes-
tată în mii şi zeci de mii de ipostaze, respectiv în milioane şi zeci de
milioane de împrejurări, conform schemei: nu poţi (nu ştii) să do-
vedeşti A; ceea ce nu ştii să dovedeşti nu este adevărat; deci,
propoziţia nu este adevărată, respectiv ceea ce nu ştim să fie
adevărat, nu este adevărat; or, noi nu ştim ca acest lucru să
fie adevărat; deci, acest lucru nu este adevărat 35.
32
Leonard Gavriliu, op. cit., p. 139
33
Immanuel Kant, op. cit., p. 135. Cf. şi Leonard Gavriliu, op. cit., p. 133
34
Nicolae Manolescu, Cioran par lui-même, în „România literară“, nr. 18, 10 - 16 mai
1995, p. 1. Apud: Leonard Gavriliu, op. cit., pp. 132 - 133
35
Gheorghe Enescu, loc. cit., p. 330
166 MELENTINA TOMA

ARGUMENTE AD IGNORANTIAM DEMISTIFICĂRI ALE ACESTORA

„există vrăjitoare, deoarece nimeni

se mizează pe inexistenţa argumentului contrar tezei
n-a reuşit să demonstreze că nu ar
insinuate, cu privire la existenţa vrăjitoarelor
exista astfel de persoane“
„nimeni n-a demonstrat că ar exis- deşi nu implică, neapărat, ignoranţa emitentului,
ta o limită de însuşire a cunoş- ori pe a interlocutorului, raţionamentul insinuea-
tinţelor la elevi; aşadar, o aseme- ză un adevăr (absenţa limitelor în însuşirea cu-
nea limită nu există“ 36 noştinţelor) pe care nu-l demonstrează

116°. Exemple de argumentare în care ignoratio elenchi se

manifestă ca „argument relativ la ignoranţă“

5.1.3.1. IGNORAREA (sau ÎNLOCUIREA) TEZEI într-o argumen-

tare prin „ARGUMENTUL TRECERII SUB TĂCERE“ (argumentum ex
silentium) revine la acceptarea unei teze prin însuşi faptul că ea este
ignorată (şi, deci, nu este contestată). Evident, este vorba de o ver-
siune a precedentului mod de argumentare „la persoană“.
5.1.4. Foarte frecventă în sferele de dominaţie a raţiunii practi-
ce, IGNORAREA (sau ÎNLOCUIREA) TEZEI într-o desfăşurare persuasi-
vă antrenînd „ARGUMENTUL“ RELATIV LA CONSECINŢE (în latină: AR-

ARGUMENTE RELATIVE LA CONSECINŢE DEMISTIFICĂRI ALE ACESTORA

„nu putem denunţa caracterul defavorabil argumentarea (sau demonstrarea) tezei

al legilor, deoarece oamenii le respectă, în atenţie (cu privire la caracterul nefa-
crezîndu-le favorabile; nerespectarea lor vorabil al legilor !) este înlocuită cu
ar aduce multe daune societăţii“ expunerea consecinţelor acceptării sale
se justifică demolarea sau depozitarea în lo-
„România nu a putut păstra monumentele înăl-
curi ascunse publicului a monumentelor dedi-
ţate după evenimentele din decembrie 1989
cate în anii din urmă mareşalului Ion Anto-
în memoria mareşalului Ion Antonescu pentru
nescu prin efectul pe care evitarea unei ast-
că ar fi putut periclita accesul la integra-
fel de acţiuni l-ar fi avut asupra factorilor de-
rea în structurile euro-atlantice“
cidenţi în problema integrării României
„trebuie să fii totdeauna bun, deoarece
formularea la imperativ a unor reţete de con-
oamenii apreciază bunătatea“
duită potenţează deplasarea chestiunii spre
„nu trebuie să spui adevărul, fiindcă în- consecinţele anumitor gesturi şi atitudini din
totdeauna adevărul supără“ 37 orizontul intervenţiei argumentative

117°. Exemple de argumentare în care ignoratio elenchi

se manifestă ca „argument relativ la consecinţe“

36
George F. Kneller, Logica şi limbajul educaţiei, 1973, p. 19
37
Pentru ultimele două exemple, cf.: Gheorghe Enescu, Tratat de logică, p. 331
Erori ţinînd de factori interlocutivi ai comunicării şi de circumstanţele acesteia 167

GUMENTUM AD CONSEQUENTIAM) poate fi, uneori, insidioasă, prin

derapajul de la fondul discuţiei, aşa cum se întîmplă abundent în pre-
sa românească post-decembristă, atunci cînd este vorba de „conse-
cinţele aplicării diferitelor proiecte guvernamentale de trecere la
economia de piaţă“ şi ale aplicării „unor programe de partid“ 38.
Cîteva ilustrări ale procedurii în atenţie oferim în tabelul (117°).
5.1.5. IGNORAREA (sau ÎNLOCUIREA) TEZEI sub forma APELU-
LUI LA SENTIMENTUL POPULAR, sau a APELULUI LA GALERIE (în lati-
nă: ARGUMENTUM AD POPULUM) a supravieţuit cu brio vremurilor ani-
mate de sofişti, fiind la modă în exerciţiul oratoriei politice, dar şi în
alte sfere ale comunicaţiei în masă. Iată o mostră a unei astfel de inter-
venţii cu rol persuasiv din retorica electorală a nord-americanilor 39:
„– V-aţi săturat pînă-n gît de inflaţie ? / – Daaa ! / – V-aţi să-
turat pînă-n gît de şomaj ? / – Daaa ! / – V-aţi săturat pînă-n gît
de boacănele făcute de administraţie pe plan internaţional ? / –
Daaa ! / – Doriţi un parlamentar care să fie cu adevărat unul
de-ai noştri ? / – Daaa ! / – Doriţi un parlamentar în stare să
vă asculte păsurile ?/ – Daaa ! / – Ei bine, mă aflu aici ca să
vă spun că puteţi avea un astfel de parlamentar. Este un bărbat
care a slujit naţiunea noastră în cel de-al doilea război mondial
şi în Coreea, un bărbat ai cărui fii au luptat în Vietnam, un
bărbat cu frica lui Dumnezeu şi cu reputaţie în comunitatea sa.
/ Doamnelor şi domnilor, vă dau parlamentarul pe care de mult
îl căutaţi, el este preasupusul dumneavoastră Jarry Mender“.
5.1.6. IGNORAREA (sau ÎNLOCUIREA) TEZEI într-o argumentare
prin „ARGUMENTUL RELATIV LA MILĂ“ (ARGUMENTUM AD MISERI-
CORDIAM) secondează travaliul justiţiar, dar şi numeroase alte genuri
de activitate decizională cu caracter mai mult sau mai puţin punitiv.
După cum notează Leonard Gavriliu, un astfel de sofism „este
nu numai inamicul adevărului şi al justiţiei, ci şi al competenţei
profesionale şi eficienţei economice. Pe acelaşi calapod eristic pot

38
Leonard Gavriliu, op. cit., p. 138
39
William H. Halverson, A Concise Logic, Random House, New York, 1984, p.
57; apud: Leonard Gavriliu, op. cit., p. 134
168 MELENTINA TOMA

fi construite sofisme ale invocării nejustificate a mîndriei sau a

urii“ 40. Inserăm exemple de asemenea pledoarii în tabelul (118°).

ARGUMENTE RELATIVE LA MILĂ DEMISTIFICĂRI ALE ACESTORA

„X a săvîrşit infracţiunea de furt, dar se înlocuiesc datele pentru susţinerea unei teze
el este rău îmbrăcat, este sărac, nu (sau concluzii) cu fapte apelînd la mila faţă de
are venituri, nu are prieteni etc.“ cel în favoarea căruia se argumentează

„un părinte împovărat de familie grea este necesar aces- exemplu de ignorare a chestiu-
tei familii; acest om e împovărat de familie grea; prin nii prin invocarea milei, asigu-
urmare, acest om este necesar familiei; cum cine este rat de Ioan Petrovici şi Ioan
necesar familiei nu trebuie îndepărtat de ea, urmează F. Buricescu 41 în orizontul
că acest om nu trebuie îndepărtat de familia sa, altfel pledoariei unui avocat la proce-
spus: nu trebuie condamnat la închisoare“ sul intentat unui criminal

118°. Exemple de argumentare în care ignoratio elenchi

se manifestă ca „argument relativ la milă“

5.1.7. IGNORAREA (sau ÎNLOCUIREA) TEZEI într-o argumentare

prin „ARGUMENTUL RELATIV LA FORŢĂ“ (ARGUMENTUM AD BACU-
LUM). Dacă frica „păzeşte bostănăria“, tot ea menţine, de multe ori,
şi statu quo-ul schimburilor de mesaje în actul comunicării.
Sofismul comis prin aluzia la utilizarea forţei, dacă nu chiar prin
invocarea expresă şi vehementă a trecerii la acţiunea punitivă, este un
prolog la „procedura ameninţării“ 42 din teoria jocurilor; el se re-
simte, aşadar, suficient de clar, inclusiv în vremurile democraţiei
„postmoderniste“, de la confruntările „diplomatice“ dintre state, pî-
nă la dialogul de fiecare zi dintre superiori şi subordonaţii acestora,
ori dintre autorităţi şi „simplii cetăţeni“. Cîteva secvenţe ale „recur-
sului la forţă“ în plan discursiv oferim în tabelul (119°).
Din aceeaşi subcategorie s-ar părea că face parte şi „EROAREA
43
OBIECŢIUNILOR“. Aceasta revine, după Richard Whately , la „a

40
Leonard Gavriliu, op. cit., p. 137. În orizontul celor semnalate, autorul trimite la: Monroe
C. Beardsley, Thinking Straight. Principles of Reasoning for Readers and Writers, Pren-
tice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1975, pp. 186 - 187
41
Ioan Petrovici şi Ioan F. Buricescu, Logica, Editura „Librăria Academică“, Bucu-
reşti, 1935, p. 165. Cf. şi: Leonard Gavriliu, op. cit., p. 136
42
Gheorghe Enescu, Tratat de logică, p. 330
43
Apud: Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bu-
cureşti, 1985, p. 106. Cf. şi: Tratat de logică, p. 329
Erori ţinînd de factori interlocutivi ai comunicării şi de circumstanţele acesteia 169

ARGUMENTE DEMISTIFICAREA
RELATIVE LA FORŢĂ ACESTORA

„ideea că directorul acestei întreprinderi este vinovat de respingerea sau susţine-

săvîrşirea anumitor abuzuri nu pote fi susţinută, deoarece rea unei teze se realizea-
colectivul nu ar avea decît de suferit“ ză relativ la o autoritate
constrîngătoare sau la o
„Churcill le-a spus celorlalţi doi [«mari» de la Ialta] că Papa a su- situaţie de forţă, cărora
gerat că ar fi de dorit un anumit curs al acţiunii şi Stalin, pe cît intervenientul secven-
se presupune, şi-a făcut simţit dezacordul faţă de vederile Papei, ţelor argumentative nu
prin întrebarea «şi de cîte divizii gata de luptă dispune Papa ?»“ 44 îi poate face faţă

119°. Exemple de argumentare în care ignoratio elenchi

se manifestă ca „argument relativ la forţă“

arăta că există obiecţiuni împotriva unui plan, a unei teorii, sau a

unui sistem“, pentru a se infera „că acestea trebuie respinse“.
5.1.8. IGNORAREA (sau ÎNLOCUIREA) TEZEI într-o argumentare
prin „ARGUMENTUL RELATIV LA MERITE“ este o versiune „pozitivă“ a
argumentului la persoană şi poate fi identificat în fluxul cotidian al
„sancţionărilor“ mai mult sau mai puţin meritorii.

ARGUMENTE DEMISTIFICĂRI ALE

RELATIVE LA MERITE ACESTORA

„acest elev a săvîrşit o gravă abatere de la disciplina şco- pentru a apăra greşelile cui-
lară, distrugînd intenţionat mai multe planşe de biologie, va, „avocatul“ acestuia mu-
dar are rezultate excepţionale la învăţătură, este conştiin- tă discuţia asupra meritelor
cios şi politicos, a contribuit la înfrumuseţarea şcolii“ persoanei respective
„România nu îndeplineşte integral anumite standarde de or- posibilă „deplasare a ches-
din economic şi juridic, dar va fi primită în N. A. T. O. tiunii“ în retorica euro-at-
în toamna anului 2002, datorită poziţiei curajoase în lup- lantică legată de extinderea
ta antiteroristă şi sprijinului militar pe care îl acordă for- N. A. T. O. spre ţări din cen-
ţelor de menţinere a păcii din Afganistan“ trul şi din răsăritul Europei

120°. Exemple de argumentare în care ignoratio elenchi

se manifestă ca „argument relativ la merite“

Argumentările de tip ad hominem de tipul celor evocate nu re-

prezintă surse de erori sau de sofisme la modul necondiţionat.
Ele produc erori doar cînd sînt situaţii clare că cineva susţine
ceva favorabil pentru sine, sau îndreptat în mod făţiş împotriva cuiva.
44
Harry Hopkins, citat de Irving M. Copi (în volumul Introduction to Logic, 3 rd edition,
The Macmillan Company, New York; Collier - Macmillan Limited, London, 1968, p.
61); traducerea românească a citatului, în: Leonard Gavriliu, op. cit., p. 137
170 MELENTINA TOMA

Referitor la aceste argumente ţintind la persoana „emitentului“ de

mesaje, iar nu la fondul intrinsec al rostirii acestora, într-o formă sau
alta, observaţia lui Murphy pare potrivită: „oamenii se împiedică
uneori de adevăr, dar se ridică şi merg mai departe“.

5.2. „PETITIO PRINCIPII“ 45, RESPECTIV

46
ANTICIPAREA TEZEI (SAU A CONCLUZIEI)
Pentru Aristotel, „postularea chestiunii“ 47 (respectiv a tezei,
în calitatea de concluzie a unei inferenţe) este totuna cu „nedemons-
trarea problemei“ 48. În Analitica primă 49, aflăm că nedemonstra-
rea problemei supuse dezbaterii se întîmplă: ) (1) atunci cînd „nu
obţinem o concluzie [din premise]“; ) (2) cînd argumentele folosite
sînt mai puţin cunoscute, sau deopotrivă de necunoscute [ca şi
concluzia]“; ) (3) atunci cînd „stabilim antecedenţii [premisele
argumentării] cu ajutorul consecvenţilor [concluziilor]“.
Postularea (atunci cînd, de fapt, s-ar cere justificarea) princi-
piului are loc „ori de cîte ori cineva încearcă a dovedi ceva [un
lucru, n. n., M. T.] ce nu este evident prin sine, cu ajutorul [lu-
crului însuşi]“ 50, altfel spus: ori de cîte ori cineva porneşte în de-
monstraţie sau argumentare „nu de la alte adevăruri [premisele !],
ci considerînd adevărul de demonstrat ca un postulat; cercul vi-
cios constă, deci, în a trata concluzia ce este de dovedit ca un
principiu, de la care pornim; din acest motiv, se mai numeşte
acest abuz şi petiţiune de principiu (petitio principii)“ 51.

45
Respectiv: petitio quaestiones, sau petitio quaesiti. În greceşte: B D 8@(4F H B D J
< •D 8 V< 4<. Cf.: Joachimi Jungii Logica Hamburgensis, Zürich, 1957, p. 370
46
Vorbim de anticiparea tezei, în măsura în care aceasta survine ca premisă în cursul întemeierii.
Unii autori numesc, însă, aceeaşi eroare (petitio principii) drept „anticipare a fundamentului“.
Cf.: Petre Botezatu, Introducere în logică, vol. II, Editura „Graphix“, Iaşi, 1994, p. 205
47
Să-i spunem şi „repetarea chestiunii“, dar nu „repetarea întrebării“, cum apare anunţată
această eroare în versiunea românească a cărţii The Logic Language of Education (John
Wiley & Sons, New York, London, Sidney, 1966). Cf. George F. Kneller, Logica şi
limbajul educaţiei, 1973, p. 17
48
Aceasta se întîmplă din cauza folosirii unui „fundament nedemonstrat“. Cf. Valentin Ferdi-
nandovici Asmus, Erori de demonstraţie, în: D. P. Gorski şi P. V. Tavaneţ (coord.),
Logica, traducere din limba rusă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 303
49
An. pr., II, 16, 64 b / Organon, II, 1958, pp. 234 - 235
50
An. pr., II, 16, 64 b / Organon, II, 1958, p. 235
51
Mircea Florian, notă la Organon, II, 1958, p. 235
Erori ţinînd de factori interlocutivi ai comunicării şi de circumstanţele acesteia 171

Efectiv, „la nivelul adevărului“, adică în actul demonstraţiei,

această „postulare a principiului“ se poate face: ) (1) „admiţînd
de îndată tocmai ce este în chestiune“; ) (2) printr-un „ocol
prin alte lucruri, care ar fi dovedite în chip natural prin chesti-
unea de la început“ 52. Pentru forma derivată a tipului de inducere
în eroare la care ne referim, Stagiritul aduce exemplul celor care
„cred că construiesc linii drepte paralele [şi] nu văd că fac
presupuneri care nu sînt cu putinţă de demonstrat decît numai
dacă există paralele“, respectiv pe al celor care „judecă [că] un
anumit lucru este, dacă este“, caz în care „totul este evident şi
cunoscut prin sine şi de la sine. Ceea ce este peste putinţă“ 53.
„La nivelul opiniei“, adică în jocul schimbului de replici între
întrebător şi respondent, de care dau seamă paginile Topicii, Aristo-
tel ne spune că postularea chestiunii în discuţie se face în cel pu-
ţin 5 feluri diferite: ) (1) atunci cînd „postulăm tocmai ceea ce
este de dovedit“, spunînd lucrului pe nume, recurgînd la sinonime,
ori rezumînd definiţia la ceea ce exprimă numele însuşi; ) (2) atunci
cînd „postulăm în sens universal [pentru multe cazuri, n. n., M. T.]
ceea ce are nevoie să fie dovedit în sens particular [pentru un
anumit caz, n. n., M. T.]“; ) (3) atunci cînd „luăm în sens par-
ticular [pentru unele cazuri, n. n., M. T.] ceea ce era de demon-
strat în sens universal [pentru toate cazurile, n. n., M. T.]“; )
(4) atunci cînd „postulăm problema divizată“, pentru fiecare dintre
lucrurile la care ea se referă; ) (5) atunci cînd, „din două lucruri
care se presupun necesar unul pe altul, postulăm pe unul“ 54.
Avînd în vedere incursiunile menţionate, spaţiul pe care îl rezer-
vă Stagiritul prezentării sofismului prin care „se ia ca dovedit ceea
ce este la început de dovedit“ 55 în însăşi cartea despre sofisme se
rezumă la cîteva rînduri. La fel de expeditiv este autorul Organon-ului
în capitolul 27 al Respingerilor, unde i se recomandă preopinentului
să nu consimtă la teza de demonstrat, „chiar dacă ea este probabi-
52
An. pr., II, 16, 64 b - 65 a / Organon, II, 1958, pp. 235 - 236
53
An. pr., II, 16, 65 a / Organon, II, 1958, p. 236
54
Top., VIII, 13, 162 b - 163 a; Organon, IV, 1963, p. 253
55
Resp. sof., 5, 167 a; Organon, IV, p. 282
172 MELENTINA TOMA

lă“, ci să-i învedereze adversarului „cum stau lucrurile“, cerîndu-i

să demonstreze ceea ce se pretinde ca principiu. Cînd defectul nu a fost
observat la momentul potrivit, răspunderea trebuie aruncată pe seama
întrebătorului, o dată cu imputaţia „că nu ştie să argumenteze“.
Detaşată, în decursul veacurilor, de contextul expres-dialogal
şi de cel agonologic, în care este teoretizată de către Aristotel, PETI-
TIO PRINCIPII (sau ANTICIPAREA CONCLUZIEI, dacă nu „ÎNTOARCEREA
56 57
LA ÎNCEPUT“ ) va ajunge să reprezinte orice eroare de raţionare
săvîrşită prin adoptarea cu titlul de premisă sau de fundament a
unei judecăţi ce ar avea nevoie ea însăşi de concluzia argumentării
(respectiv de teză), pentru a fi admisă ca adevărată 58.

„lucrurile grele tind spre centrul uni-
versului, iar lucrurile grele, precum
se constată din experienţă, tind spre
centrul Pămîntului. Prin urmare, Pă-
mîntul este centrul universului“
eroarea este comisă de însuşi Aristotel 59, cînd în-
cearcă să arate că Pămîntul este centrul Univer-
sului (pentru a reuşi, ar trebui demonstrată identi-
tatea dintre „a tinde spre centrul Pămîntului“
şi „a tinde spre centrul Universului“)

de eroarea în atenţie se face vinovat, după Titu Maiorescu, inclusiv Vasile Conta, cînd − în
Teoria fatalismului − „vrea să deducă formele spaţiului, în contra apriorităţii lui Kant,
din impresiile fibrale ale obiectelor din «afară» de noi; căci, pentru ca un obiect să
poată fi în genere conceput ca «în afară» de noi, pe cînd impresiile despre el sînt toate
înlăuntrul nostru, se presupune forma înnăscută a spaţiului“ 60.

„orice este imprevizibil este for- concluzia silogismului în atenţie este sinonimă cu
tuit; cutremurul este imprevizibil; premisa minoră, care nu-şi mai poate, astfel, în-
deci, cutremurul este fortuit“ 61 deplini misiunea de fundament al derivării

56
Leonard Gavriliu, Mic tratat de sofistică, 1996, p. 28
57
Pe care John Stuart Mill (Système de logique déductive et inductive, quatrième édition
traduite sur la sixième édition anglaise par Louis Peisse, vol. 2, Félix Alcan, Paris, 1896,
p. 400) o acuză de „ineleganţă logică“, iar Leonard Gavriliu (op. cit., p. 147) o soco-
teşte „deosebit de prolifică, proteică şi aproape omniprezentă“.
58
După Richard Whately (Elements of Logic, 8 th edition, revised, B. Fellowes, Lud-
gate Street, London, 1844), petitio principii este sofismul „în care premisa sau
enunţă în chip manifest acelaşi lucru ca şi concluzia, sau este explicit demonstrată
– ori ar putea fi, în chip natural şi convenabil, demonstrată – prin concluzie“.
În ultimele ediţii ale Logicii sale, autorul britanic va rezerva numele erorii în atenţie
pentru cazurile „în care una din premise are acelaşi sens ca şi concluzia, este de-
monstrată în chip explicit prin concluzie, ori n-ar putea fi admisă de interlocutori
altfel decît o consecinţă a concluziei“ (cf.: John Stuart Mill, loc. cit., p. 400).
59
Titu Maiorescu, Logica, 1913, p. 143
60
Ibidem, p. 144
61
Exemplu de petitio principii oferit de Gheorghe Enescu (în: Tratat de logică, p.
Erori ţinînd de factori interlocutivi ai comunicării şi de circumstanţele acesteia 173

„deoarece această fiinţă este ani- definiţia „animalului raţional“ presupune şi re-
mal raţional, această fiinţă poate cursul la „comunicarea logică“, încît premisa in-
comunica logic“ 62 ferenţei include, deja, concluzia

„orice substanţă simplă şi indecom- autorul ilustraţiei observă că eroarea de acest tip
pozabilă este nemuritoare; or, sufle- se reproduce în forme populare, precum „ştiu,
tul este simplu şi indecompozabil; deoarece toată lumea ştie“, „am văzut, deoa-
deci, sufletul este nemuritor“ 63 rece toată lumea a văzut“ etc.

„a nu scrie ceva bun“ este un caz pentru „a

„Popescu nu poate scrie o carte, de-
nu scrie ceva“; or, tocmai asta se cere a do-
oarece nu poate scrie ceva bun“ 64
vedi, prin premisa inferenţei reproduse !

„X nu poate ridica această după Gheorghe Enescu, într-un asemenea raţionament

piatră; Y nu poate ridica „se omite cazul colectiv“; ni se pare mai rezonabil,
această piatră; deci, ni- însă, să recunoaştem în această argumentare o manifes-
meni nu o poate ridica“ 65 tare clară a generalizării pripite

„toţi oamenii pot comunica prin propo- „a gîndi logic“ înseamnă şi „a comunica prin
ziţii, deoarece gîndesc în mod logic“ 66 propoziţii“, deci concluzia este anticipată

„şcolile americane demonstrează valoa- în raţionamentul înfăţişat de către George

rea sistemului nostru de învăţămînt de- F. Kneller, se admite drept premisă ceea ce
mocratic; guvernul federal n-ar trebui trebuie să se demonstreze (respectiv faptul
să se amestece aici, deoarece ele se că şcolile americane sînt expresia valo-
bazează pe valori democratice“ 67 rilor democratice)

121°. Erori de argumentare (şi de combatere),

generate prin petitio principii

O întorsătură cu totul neaşteptată pentru promotorul logicii forma-

le avea s-o ia discuţia, inaugurată de sceptici şi reluată − pe mai multe
fronturi − în timpurile „moderne“, pe marginea ideii dacă nu este o pe-

324) pentru cazul cînd „argumentul [a se înţelege enunţul cu rol de premisă, n. n.: M.
T.] este sinonim cu concluzia“
62
Un alt exemplu de petitio principii oferit de Gheorghe Enescu (loc. cit.) pentru cazul
cînd „predicatul argumentului este definit prin predicatul concluziei“
63
Exemplu de petitio principii oferit de Gheorghe Enescu (loc. cit.) pentru cazul cînd „se
postulează în sens universal, pentru a conchide ceva particular“
64
Exemplu de petitio principii oferit de Gheorghe Enescu (loc. cit.) pentru cazul cînd „se
postulează în sens particular ceea ce e de dovedit în sens universal“
65
Exemplu de petitio principii oferit de Gheorghe Enescu (loc. cit.) pentru situaţia „postu-
lării pe cazuri a ceea ce trebuie dovedit în mod universal“
66
Exemplu de petitio principii oferit de Gheorghe Enescu (loc. cit., p. 325) pentru situaţia
„postulării unei premise care presupune, deja, concluzia“
67
George F. Kneller, Logica şi limbajul educaţiei, 1973, p. 17
174 MELENTINA TOMA

titio principii însuşi silogismul corect din punct de vedere al legilor ge-
nerale şi al legilor specifice modurilor fiecărei figuri 68.
Printre încercările de actualizare a discuţiei asupra erorii în atenţie,
atrage atenţia poziţia lui Chaïm Perelman, promotorul neoretoricii.
În măsura în care este o greşeală în tehnica de demonstrare (aşa
cum este ea sancţionată de Aristotel, în cuprinsul Analiticilor), AN-
TICIPAREA CONCLUZIEI s-ar putea extinde, după autorul belgian, la
„orice reducţie formal-corectă“, pentru că „orice propoziţie se
implică pe ea însăşi“, ceea ce înseamnă că însuşi principiul identi-
tăţii este „o petiţie de principiu pusă în formă“ 69.
În fapt, însă, nu este vorba de o greşeală de logică, ci de o
eroare retorică − de una care are în vedere nu adevărul propoziţi-
ilor în rol de premise, ci adeziunea interlocutorilor la propoziţiile
propuse cu titlu de argumente în sprijinul tezei dezbătute.
În raport cu tehnica argumentării, „postularea principiului revi-
ne la a face uz de argumentul ad hominem atunci cînd acesta nu
poate fi utilizat, deoarece presupune ca interlocutorul să fi aderat
la o teză pe care tocmai te străduieşti să o faci acceptată“ 70.
Cum, în orizontul demonstraţiei şi al adevărului, argumentul
ad hominem este inacceptabil (dacă nu imposibil), rezultă că cele
două tipuri de eroare sînt corelative 71 şi au drept cîmp de manifestare
doar schimbul de opinii în cadrul dezbaterilor ce urmăresc să pro-
voace sau să sporească adeziunea la tezele prezentate.
Luată ca opinie (iar nu ca adevăr deplin), o astfel de susţinere
este în parte îndreptăţită şi, în parte, foarte discutabilă.
Că plasarea erorii de care ne ocupăm în cadrul retoricii este în-
dreptăţită pînă la un punct, ne-o dovedeşte întoarcerea la Aristotel,
autorul care a articulat o teorie sistematică a erorilor în gîndire şi în
exprimare la sfîrşitul Organon-ului, rezervat topicii, sau dialecti-

68
Alexandre Bain, Logique déductive et inductive, vol. 1, 1894, p. 405. Pentru contextul
şi dezlegarea discuţiei, cf. Petre Botezatu, Valoarea deducţiei (cap. 2, „Negarea deduc-
ţiei“), Editura Ştiinţifică (colecţia „Logos“), Bucureşti, 1971, pp. 45 - 63
69
Chaïm Perelman, Lucie Olbrechts - Tyteca, La nouvelle rhétorique. Traité de l'argu-
mentation, Presses Universitaires de France, Paris, 1958, pp. 150 - 151
70
Ibidem, p. 151
71
Ibidem, p. 153
Erori ţinînd de factori interlocutivi ai comunicării şi de circumstanţele acesteia 175

cii, iar nu cu prilejul prezentării silogismului ca instrument al demon-

straţiei, în orizontul apodicticii şi al analiticii stricto sensu.
Că aceeaşi încadrare este în parte inacceptabilă o subliniază înfrun-
tarea poziţiei Stagiritului din Analitica primă, referitoare la postularea
principiului inclusiv în cazul silogismelor apodictice, dar mai ales pre-
zumţia (nu chiar simplu de acceptat) că între argumentare (ca domeniu
al persuasiunii) şi demonstraţie ar exista o demarcaţie netă.

5.3. ARGUMENTAREA
CIRCULARĂ, RESPECTIV
„CIRCULUS IN DEMONSTRANDO“
Atenuarea dimensiunii eristice a succedaneului în atenţie l-ar
mira pe Aristotel mult mai puţin decît împrejurarea că, dintr-una
singură, cea de-a cincea formă de inducere în eroare avîndu-şi sursa
în afara limbajului 72 a ajuns să reprezinte două tipuri de sofisme, în
măsura în care − alături de „postularea chestiunii“ − este socotită
drept formă distinctă de eroare logică şi „cercul vicios“ 73.
Privită în sine, ca formă mai mult sau mai puţin distinctă de
anticipare a tezei, ARGUMENTAREA CIRCULARĂ este eroarea logică
brutală, prin care − într-un discurs argumentativ sau demonstrativ
desfăşurat pe diferite etape − se repetă o propoziţie 74, sub roluri di-
ferite (cînd ca premisă, sau ca fundament; cînd în calitate de con-
cluzie, sau de teză). Pentru unii autori, însă, cercul vicios este o ma-
nifestare mai diafană a „anticipării fundamentului“, întrucît „faptul că
fundamentul este nedemonstrat apare într-o formă camuflată“ 75.

72
Ne referim la enumerarea realizată de Aristotel la sfîrşitul capitolului 4 din Respinge-
rile sofistice (cf.: Organon, IV, Bucureşti, 1963, pp. 278 - 279)
73
Printre cei ce nu recunosc o asemenea distincţie se numără George F. Kneller (Logica
şi limbajul educaţiei, Bucureşti, 1973, p. 17), pentru care repetarea chestiunii „se
numeşte, de asemenea, raţionament circular“.
74
După Immanuel Kant (Logica generală, Bucureşti, 1985, p. 187), un cerc în de-
monstraţie (şi în argumentare !) se comite „atunci cînd aceeaşi propoziţie pe care
am vrut s-o demonstrăm stă la baza propriei sale demonstraţii“.
75
Valentin Ferdinandovici Asmus, Erori de demonstraţie, în: D. P. Gorski şi P. V.
Tavaneţ (coordonatori), Logica, 1957, p. 304. Întrucît, în demonstraţia afectată de
cercul vicios, fundamentul se întemeiază indirect pe concluzie, sau pe teză, o astfel de
eroare este o „dublă petiţie de principiu“ (cf.: Petre Botezatu, Introducere în lo-
gică, vol. II, Iaşi, 1994, p. 205).
176 MELENTINA TOMA

„teoria mea este adevărată pentru că este susţinută de fapte; eroarea provine din cir-
faptele sînt probate prin afirmaţiile mele; afirmaţiile mele sînt cuitul vicios între pre-
sprijinite prin teoria mea, care este adevărată“ 76. mise şi concluzie

„întărirea capacităţii de apărare recomadă România prin- pe lîngă alte hibe, sec-
tre ţările cu grad mare de operativitate în zona central- venţa reprodusă ne de-
şi est-europeană; numai ţările cu grad mare de operati- concertează prin avansa-
vitate militară pot să intre în N. A. T. O.; ca atare, pen- rea ca deziderat a unei
tru a intra în N. A. T. O., România trebuie să-şi întăreas- situaţii stipulate, deja,
că capacitatea de apărare“ în chip de realitate

122°. Erori în secvenţele de întemeiere a enunţurilor,

generate de argumentarea circulară

76
Eugen Năstăşel, Ioana Ursu, Argumentul, sau despre cuvîntul bine gîndit, 1980, p. 266
 Capitolul 6: ERORI
GENERATE DE CONFUZIA
ÎNTRE REGIMURILE DE FUNCŢIONARE
A TERMENILOR ÎN CADRUL DISCURSULUI

În legătură cu polul recepţiei, al interlocuţiei şi al perlocuţiei

(pol marcat, în sfera argumentării juridice, de recursul la argumen-
tum ad autoritate 1) am putea gîndi „greşelile adversarului“, la care
se referea, către sfîrşitul veacului al VII - lea, Henry Aldrich 2.
Printre ele se plasează o parte dintre sofismele IN DICTIONE omolo-
gate de Aristotel: ) (1) sofismul COMPUNERII, al UNIRII, al COMBINĂ-
RII, sau al COMPOZIŢIEI − fallacia compositionis, respectiv: fallacia a
sensu diviso ad sensum compositum; ) (2) sofismul DESPĂRŢIRII, al
SEPARĂRII, sau al DIVIZIUNII − fallacia divisionis, respectiv: fallacia a
sensu composito ad sensum divisum; ) (3) sofismul (schimbării, sau
eludării) ACCENTULUI − fallacia accentus; ) (4) într-o anumită măsură
sofismul generat de către asemănarea (şi, deci, de confundarea) FORMEI
DE EXPRIMARE (fallacia figurae dictionis), aprofundat în filosofia oxfor-
diană a „limbajului comun“ sub semnul „greşelilor categoriale“ 3.
La astfel de impasuri sau blocaje de comunicare se vor opri şi vor re-
veni analiştii de peste veacuri, pentru a le eticheta: ) (1) drept „sofisme
semilogice“, ca în cazul lui Richard Whately, al lui William Stanley Je-
vons, ori al lui Morris R. Cohen şi Ernest Nagel; ) (2) drept „erori
materiale de limbaj“, ca în cazul inventarului realizat de M. C. Wheeler
şi de către alţii; ) (3) drept „erori ale ambiguităţii“, aşa cum se întîm-

1
Hortensius de St. - Albin, Logique judiciaire. Traité des arguments légaux, Louis
Hauman & Co., Bruxelles, 1833, pp. 103 - 106
2
Henry Aldrich, Artis Logicae Compendium, 1691; reed. de către H. Mansel, Oxford, în
1849. Cf.: Robert Blanché, Le raisonnement, P. U. F., Paris, 1973, pp. 248 - 249
3
Gilbert Ryle, The Concept of Mind, Hutchinson & Comp., London, 1949; Categories,
în: A. G. N. Flew (ed.), Logic and Language, vol. 2, Basil Blackwell & Mott, Oxford,
1955; Petru Ioan, Orizonturi logice. Deschideri şi resemnificări în universul actual al
formalismelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 106
178 MELENTINA TOMA

plă în prezentarea datorată lui Irving M. Copi, în cea a lui Ralph Eaton,
în cea a lui E. W. Schipper şi E. Schuh şi aşa mai departe; ) (4) drept
„erori de confuzie“, cum se degajă din inventarul întreprins de John Stu-
art Mill, ori din cel datorat lui Alexander Bain; ) (5) drept „erori
de interpretare“, precum rezultă din prezentarea lui Edward Creighton
şi a altora; ) (6) drept „erori ale contextului“, ca în cazul lui Daniel
J. Sullivan şi al altora; ) (7) drept „erori ale vieţii cotidiene“, ca
în cazul insolit al prezentării datorate lui Leonard Gavriliu; etc.

6.1. EROAREA SENSULUI

COMPUS, SAU A COMPUNERII
(„FALLACIA COMPOSITIONIS“)
Plasată de către Aristotel în rîndul „mijloacelor de a pro-
duce iluzia unei respingeri [sau combateri] sprijinite pe limbaj“ 4,
COMPOZIŢIA − respectiv UNIREA, COMBINAREA, sau COMPUNEREA
(F <2 F4H) − este desluşirea „la un loc“ a cuvintelor care, în mod
normal, ar trebui înţelese în mod separat.
După Aristotel 5, la eroarea (B D 8@(4F H) B D J < F <-
2 F4< (desemnată în limba latină prin compositio, respectiv prin falla-
cia compositionis) se ajunge prin articulări enunţiative cît se poate de
şocante, de genul celor cuprinse în tabelul (123°).
Cum soluţionăm o astfel de înţelegere paradoxală a rostirilor ?
Dînd, pur şi simplu, expresiei problematice „sensul contrar con-

pe calea compunerii, se ajunge la ideea că cineva merge, şezînd;

„este posibil ca cel prin evitarea compunerii, ne menţinem în limita sensului normal:
ce şade să mear- cel care acum şade, are capacitatea de a merge
gă şi cel care nu
în mod similar, se creează alternativa între cineva-care-nu-scrie
scrie să scrie“
scrie (cu sens aberant) şi cineva nu scrie, deşi are capacitatea
de a scrie (cu sens întru totul normal)
evitînd compunerea, înţelegem că nu e necesar ca cine ştie literele
„cine ştie literele
acum să le şi înveţe acum; prin compunere, ajungem, însă, la ab-
acum, le-a învăţat“
surditatea că cine ştie literele acum le şi învaţă acum

4
Resp. sof., 4, 165 b; în: Aristotel, Organon, IV, traducere şi note de Mircea Florian,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963, p. 273
5
Resp. sof., 4, 166 a; în: loc. cit., pp. 276 - 277
Erori generate de confuzia între regimurile de funcţionare a termenilor 179

în mod normal, înţelegem că cine poate purta la un moment dat un

„cine poate purta
lucru, altă dată poate purta şi alte lucruri; prin compunere, însă,
un lucru, poate pur-
s-ar ajunge la non-sensul că cine poate purta la un moment dat un
ta mai multe“
lucru, concomitent, el poate purta mai multe lucruri 6

123°. Argumente care se sprijină, în concepţia lui Aristotel,

pe compoziţia ilicită a cuvintelor în propoziţie

cluziei trase de interlocutor“ 7, adică divizînd (sau separînd), în

actul interpretării, ceea ce preopinentul ne încurajează să compunem
(sau să combinăm). Formulînd acest principiu, Stagiritul 8 sporeşte
inventarul de „respingeri aparente“ (şi rău-intenţionate) cu urmă-
toarele formulări generatoare de ambiguitate şi chiar de absurditate:

„cu ceea ce ai văzut 9 tu că acela a fost săvîrşind compunerea, ajungem la ideea absurdă cum
lovit, oare cu aceea a fost lovit ?“ că am văzut pe cineva care a fost lovit cu ochii
„cu ceea ce a fost lovit, oare cu mei; evitînd-o, se va înţelege, în mod rezonabil, că
aceea l-ai văzut ?“ am văzut cu ochii mei cum cineva a fost lovit

alăturînd pe „acum“ expresiei antecedente, ajungem la absurdi-

„cunoşti tu [acela]
tatea că cel din Sicilia poate şti, în clipa de faţă, cîte trire-
care eşti în Sicilia
me sînt în Pireu; unindu-l pe „acum“ expresiei succedente, se
acum triremele afla-
va înţelege că eu, fiind în Sicilia, cunosc triremele care acum
te la Pireu ?“
sînt în Pireu (şi pe care le-am văzut trecînd prin Sicilia)
„oare un om bun care este pan- un om bun, care este pantofar, poate fi un rău
tofar poate fi rău ? − Nu. − Dar pantofar, dar un om bun, care este pantofar,
un om bun poate fi un pantofar nu poate fi un om rău; tot astfel, un bun pan-
rău. Aşadar, un bun pantofar tofar poate fi un om bun, sau un om rău, dar
va fi un rău pantofar“ un bun pantofar nu poate fi un rău pantofar
„oare învăţătura lucrurilor, a căror cunoaştere este bu- este bine să cunoaştem ori-
nă, este şi ea bună ? – Da. – Dar şi cunoaşterea răului ce lucru, bun sau rău, dar
este bună, deci răul este un lucru bun de învăţat. – Da. nu este bine să învăţăm ori-
– Dar atunci răul este şi un lucru rău şi un lucru de ce lucru (altfel spus: este bi-
învăţat, şi de aceea urmează că răul este un rău lucru ne să învăţăm lucrurile bu-
de învăţat, deşi este bine să cunoaştem răul“ ne, iar nu pe cele rele)

6
Pentru o parte dintre explicaţiile mecanismului de generare a confuziei prin intermediul compu-
nerii, cf. Mircea Florian, notele 42 - 44 la: Organon, IV, Bucureşti, 1963, pp. 276 - 277
7
Resp. sof., 20, 177 a; în: Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 337
8
Resp. sof., 20, 177 a - 177 b; în: loc. cit., pp. 338 - 339. Pentru explicaţii, cf. şi
notele lui Mircea Florian, în subsolul paginilor menţionate.
9
O compunere „eronată“ în acelaşi orizont, al vizualului, evocă – în Micul compen-
diu asupra întregii învăţături a logicii (traducere din limba latină de Dan Sluşan-
schi, cu studiu introductiv, note şi indice de Alexandru Surdu, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1995, p. 147) – Dimitrie Cantemir (după Novum Testamentum, Secun-
dum Iohannem, 9, 39; cf.: Alexandru Surdu, n. 248 la op. cit., p. 165): „orbii
văd, / dar cei care-s orbi sînt lipsiţi de vedere; / deci, cei lipsiţi de vedere văd“.
180 MELENTINA TOMA

„este oare adevărat dacă spunem este adevărat dacă spunem [evitînd compune-
în momentul de faţă că te-ai năs- rea !] în momentul de faţă că te-ai născut, dar
cut ? – Da. – Aşadar, te-ai născut nu este adevărat dacă spunem [prin compune-
în momentul de faţă“ re !] că te-ai născut în momentul de faţă

„poţi tu face ceea ce eşti capabil să faci,
aşa cum eşti capabil ? − Da. − Dar tu
eşti capabil să cînţi din chitară, chiar
cînd nu cînţi; deci tu poţi să cînţi din
chitară fără să cînţi“
este adevărat că cine cîntă, actualmente,
din chitară, are şi capacitatea de a
cînta, dar nu este adevărat că cine are
capacitatea de a cînta la chitară o fa-
ce chiar în momentul de faţă

124°. Noi argumente ce se cer dezamorsate, în concepţia lui Aristotel, prin

evitarea compunerii ilicite a cuvintelor în propoziţie

6.2. „FALLACIA
DIVISIONIS“, RESPECTIV
EROAREA DIVIZIUNII, SAU
A SENSULUI DESPĂRŢIT

La eroarea logică opusă celei precedente (adică la B D 8@-

(4F H B D J < *4 \D F4< 10, omologată de latini şi de medie-
vali prin sintagma fallacia divisionis) se ajunge atunci cînd este in-
terpretat prin SEPARARE (respectiv prin DESCOMPUNERE, sau prin
DIVIZIUNE) ceea ce ar trebui să se înţeleagă prin alăturare, respectiv
prin sinteză, sau prin COMPUNERE. Iată exemplele de diviziuni ili-
cite pe care ni le furnizează Stagiritul în capitolul din Respingerile
sofistice rezervat prezentării sofismelor „de limbaj“.

prin diviziune ilicită, se aplică părţii ceea ce este valabil pen-

„cinci, care este compus
din doi şi trei, este pere-
che şi nepereche, iar ceva
ce este mai mare este e-
gal cu acel pe care îl
întrece, căci el este tot
aşa de mare, dar şi ceva
mai mult decît el“
tru întreg, ajungîndu-se, astfel, ca numărul cinci (care
este nepereche) să fie şi pereche (precum componentul
doi) şi nepereche (precum componentul trei)
tot astfel se ajunge la absurditatea că lucrul mai mare este egal
cu lucrul mai mic (pentru că are o parte egală cu lucrul mai
mic) şi, totodată, este mai mare decît lucrul mai mic (datorită
părţii prin care lucrul mai mare depăşeşte pe cel mai mic)

„te-am făcut sclav odi- prin diviziune ilicită, ajungem la înţelesul „te-am făcut sclav,
nioară liber“ odinioară liber“, după cum, evitînd diviziunea, ne păstrăm în
limitele sensului normal: „te-am făcut, sclav odinioară, liber“

10
Respectiv *4 \D F4H − „separaţie“, „despărţire“, „diareză“, sau „diviziune (prin analiză)“.
Cf.: De interpr., 6, 17 a; An. pr., I, 31; Resp. sof., 4, 165 b; 20, 177 a - b. Apud: Aristo-
tel, Organon, IV („Indice terminologic“), Bucureşti, 1963, p. 384
Erori generate de confuzia între regimurile de funcţionare a termenilor 181

„divinul Ahile a lăsat [pe în sens rezonabil, înţelegem din aceasta faptul că „Ahile a
cîmpul de bătălie, n. n., lăsat cincizeci de oameni din o sută“, iar prin diviziune
M. T.] din oameni cinci- ilicită ajungem la absurditatea că „Ahile a lăsat o sută
zeci o sută“ 11 de oameni din cincizeci“

125°. Argumente care se sprijină, în concepţia lui Aristotel,

pe separarea ilicită a cuvintelor în propoziţie

Pentru vremurile „mai apropiate“, vom urmări două exemple

de despărţire sofistică a cuvintelor şi a înţelesurilor pe care acestea le
exprimă, aşa cum le invocă prinţul Dimitrie Cantemir în al său Mic
compendiu asupra întregii învăţături a logicii.
Primul este un silogism în modul Barbara, din figura I: „cine
este bun filosof este bun, / dar Averroes este bun filosof; / deci, Ave-
rroes este bun“ (în transpunere formală: F a B; A a F ˆ A a B).
Al doilea exemplu ne plasează într-o formă non-standard a ace-
luiaşi mod silogistic: „ai ce n-ai pierdut, / dar n-ai pierdut o co-
moară; deci, ai o comoară“ 12 (A a P; P a C ˆ A a C).
Deşi „fără echivoc“ şi „fără ambiguitate nu se constituie
[nici] un sofism“ 13, inducerea în eroare prin diviziune (sau prin des-
părţire) nu trebuie suprapusă omonimiei sau amfiboliei.
O putem, în schimb, subordona acestora din urmă, aşa cum pu-
tem subordona manifestărilor amfibolice şi eroarea prin compunere 14.
Amfibolia derivă din cuvinte intrinsec-ambigue, pe cînd divi-
ziunea (asemenea corelativei legate de compunere !) ţine de modul
cum asociem cuvintele în cazul propoziţiei rostite.
Dincolo de circumstanţele confruntării cu sofiştii, în veacurile de
dinaintea erei noastre, problema libertăţii de asociere a constituenţilor
rostirii va dobîndi un impact considerabil în secolul al XX - lea, sub
semnul teoriei categoriilor semiotice şi al formaţiunii subsidiare, pri-
vind controlul coerenţei sintactice a enunţurilor pronunţate, sau scrise.
11
Resp. sof., 4, 166 a; în: Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 277. Pentru
explicaţiile incluse în coloana dreaptă din tabelul (125°), cf. şi notele lui Mircea Flo-
rian, în subsolul paginii menţionate.
12
Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 147
13
Mircea Florian, notă la: Organon, IV, 1963, p. 338
14
În prezentarea datorată lui Louis Liard (Logique, IV - ème édition, Masson et Cie, Paris,
1897, pp. 200 - 201), sofismele respective sînt subsumate „introducerii a patru termeni“
într-un silogism, iar la ele se face referire în paragraful rezervat amfiboliei.
182 MELENTINA TOMA

Amenajarea ei este datorată lui Edmund Husserl şi Kazimierz

Ajdukiewicz, iar pe urmele acestora, lui Innocentius Maria Joseph
Bocheński, lui Jehosua Bar - Hillel şi multor altora 15.
La noi, o astfel de perspectivă în analiza logico-semiotică l-a con-
dus pe Petru Ioan la inspirate prezentări ale antinomiilor autoreferinţei,
la un model logico-lingvistic de analiză a discursului şi la un atrăgător
program de reintegrare a topicilor logicii ca ştiinţă a gîndirii discursive 16.
Este îmbucurător că după apariţia, la Iaşi, a volumului Logic
and Dialectics, în 1990 (volum pe care îl semnalează călduros „Ma-
thematical Review“ 17 şi din care fac parte capitolele „The «Solu-
tion» to the Paradoxes of Self - reference in View of an Integra-
ting Model“, respectiv „Preliminaries to a Programme of Integral
Logic“ 18), în Elveţia (la Universitatea din Neuchâtel, unde func-
ţionează un prestigios Centru de Cercetări Semiologice sub condu-
cerea profesorului Denis Mieville) s-au derulat două colocvii pe te-
ma articulării şi a aplicaţiilor teoriei în atenţie, reflectate în numere
tematice ale publicaţiei pe care gazdele o editează de cîteva decenii 19.
Iată analiza categorială a unuia dintre sofismele invocate de Aris-
totel sub semnul diviziunii (sau al despărţirii) ilicite.
Este vorba de enunţul „[eu] te-am făcut sclav odinioară li-
ber“, ai cărui constituenţi pot juca roluri sintactice diferite, iar, prin
aceasta, pot îngădui lecturi şi interpretări multiple (care au un sens
eu te - am făcut sclav odinioară liber

n n p/nnn n/n n / n // n / n n
n n/n

15
Cf.: Petru Ioan, Orizonturi logice, 1995, pp. 88 - 116
16
Cf.: Petru Ioan, Adevăr şi performanţă, pretexte şi contexte semio-logice, cap. 3, „Ade-
văr şi autoreferinţă − implicarea modelului semiotic în soluţionarea antinomiilor (metodo-
logice)“, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, pp. 195 - 203; Idem, Pa-
radigma gramaticalităţii categoriale şi programul logicii integrale, în: Petru Ioan (co-
ord.), Cunoaştere. Eficienţă. Acţiune, Editura Politică (colecţia „Filosofie şi ştiinţă“), Bu-
cureşti, 1988, pp. 129 - 155; Idem, Orizonturi logice (cap. 2: „Logică şi limbaj. Comuni-
caţii logico-lingvistice pe făgaşul teoriei categoriilor“), 1995, pp. 80 - 170
17
Prin Yehuda Rav
18
Petru Ioan, Logic and Dialectics. Confrontations. Connexions. Clarifications, „Al. I. Cu-
za“ University Press („Interferences“ series), Iaşi, 1990, pp. 67 - 86, respectiv 154 - 172
19
Cf.: Denis Miéville (éd.), Analyse catégorielle et logique, Université de Neuchâtel, 1996;
Idem, Rôle et enjeux de la notion de catégorie en logique, Université de Neuchâtel, 1999
Erori generate de confuzia între regimurile de funcţionare a termenilor 183

formal, sintactic sau „operaţional“, dar nu neapărat şi un sens se-

mantic, sau „eidetic“, cum ar spune Edmund Husserl).
Într-una din lecturile posibile, enunţul dobîndeşte sensul că „[eu]
te-am făcut liber [pe tine, care] odinioară [erai] sclav“, ceea ce se
aranjează şi se etichetează categorial după cum urmează:
am făcut eu pe tine odinioară sclav liber

p/nnn n n n / n // n / n n/n n

Într-o a doua lectură, datorată „diviziunii“, enunţul ne spune că

„[eu] te-am făcut sclav [pe tine, care] odinioară [erai] liber“, aşa
cum rezultă din noua aranjare şi etichetare categorială a constituenţilor.
am făcut eu pe tine odinioară liber sclav

p/nnn n n n / n // n / n n/n n

O astfel de analiză a constituenţilor unei propoziţii l-a încurajat

pe Yehoshua Bar - Hillel să gîndească, în anii '50 ai secolului tre-
cut, o metodă efectivă (deci mecanizabilă, mai exact: automatizabi-
lă) de lectură a enunţurilor şi de calculare a ambiguităţii (respectiv a
plurivocităţii) în chiar limitele corectitudinii sintactice 20.
În teoria categoriilor semiotice avem, aşadar, un sprijin de nă-
dejde în lupta cu sofiştii actuali şi cu manipulatorii actuali de opinii,
dar, mai ales, în lupta cu limbajul însuşi, cel mai bun susţinător, dar
şi cel mai redutabil adversar al nostru în demersul de fiecare zi al co-
municării cu semenii, ca şi în cel al clarificării cu sine !

6.3. FALLACIA A SENSU COLLECTIVO

AD SENSUM DISTRIBUTIVUM

Ca şi în cazul altor mecanisme ale inducerii în eroare, COMPU-

NEREA (sau sinteza) ilicită şi DIVIZIUNEA (sau despărţirea) ilegitimă a

20
Yehoshua Bar - Hillel, Decision Procedures for Structure in Natural Language, în: „Lo-
gique et Analyse“, 2, 19 - 29, 1959, ret. în: Yehoshua Bar - Hillel, Aspects of Language.
Essays and Lectures on Philosophy of Language, Linguistic Philosophy and Methodo-
logy of Linguistics, The Magues Press, Jerusalem; North - Holland Publishing Company,
Amsterdam, 1970. Cf.: Petru Ioan, Orizonturi logice, Bucureşti, 1995, pp. 101 - 104
184 MELENTINA TOMA

constituenţilor enunţării în confruntarea de opinii aveau să capete, pes-

te veacuri, accepţii pe care Aristotel nu avea cum să le exprime. În
orice caz, alături de FALLACIA COMPOSITIONIS şi de FALLACIA DIVI-
SIONIS, în vasta nomenclatură a sofismelor vedem că se aliniază FAL-
LACIA A SENSU COLLECTIVO AD SENSUM DISTRIBUTIVUM şi, respec-
tiv, FALLACIA A SENSU DISTRIBUTIVO AD SENSUM COLLECTIVUM.
Într-un silogism, prototipul deducţiei şi al demonstraţiei în lo-
gica Stagiritului, trecerea ilicită de la sensul colectiv la cel distri-
butiv (prin mişcarea de la o premisă la alta, în cazul termenului me-
diu, ori de la o premisă la concluzie, în cazul unuia dintre termenii
extremi) duce la împătrirea termenilor, adică la încălcarea unei legi
privind corectitudinea (sau validitatea) derivării respective.
Eroarea trecerii ilicite de la sensul COLECTIV la cel DISTRIBUTIV
(ABSTRACTIV, sau DIVIZIV) „se bazează“ pe atribuirea trăsăturilor ce asi-
gură definiţia clasei, la fiecare element constitutiv al acesteia.

„deoarece echipa de volei a şco- se atribuie, în mod eronat, unui membru al echi-
lii este performantă şi Geo Iones- pei de volei, ceea ce este valabil pentru echipa
cu este performant, ca unul ce ca întreg; ca atare, secvenţa aparent-silogistică
este membru al echipei“: eşuează datorită împătririi termenilor !
V a P; I a V ˆ I a P V1 a P; I a V2 ˆ I a P ?
„atmosfera Pămîntului în ansamblu este reţi- ca şi în cazul precedent, în mod eronat,
nută prin forţa de atracţie a Pămîntului şi nu se transferă o calitate a întregului (at-
se împrăştie în spaţiul interplanetar; deci şi fi- mosfera Pămîntului) asupra fiecăreia
ecare moleculă a atmosferei este reţinută de din părţi (moleculele acesteia), ceea ce
forţa de atracţie a Pămîntului şi este împiedi- face ca termenul mediu să nu-şi mai poa-
cată să evadeze în spaţiul cosmic“ 21: tă îndeplini misiunea !
A a R; M a A ˆ M a R A1 a R; M a A2 ˆ M a R ?
„insectele sînt fără număr; se întîmplă că ceea ce este valabil despre insecte, în
acest ţînţar este o insectă; prin urmare, sens colectiv, se transferă (ilegitim) unei
acest ţînţar este fără număr“ 22: insecte, în sens distributiv !
I a N; Ţ a I ˆ Ţ a N I1 a N; Ţ a I2 ˆ Ţ a N ?

126°. Exemple de erori generate de trecerea ilicită de

la sensul colectiv, la sensul distributiv

Aşa cum se poate urmări prin exemplele inserate în tabelul (126°),

prin eroarea la care ne referim se transferă calităţi (şi, tot astfel, tră-
21
Valentin Ferdinandovici Asmus, Erori de demonstraţie, în: D. P. Gorski şi P. V. Tavaneţ
(coordonatori), Logica, traducere din limba rusă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 311
22
Irving M. Copi, Informal Logic, Macmillan Publishing Company, New York; Collier -
- Macmillan Publishers, London, 1986, p. 103
Erori generate de confuzia între regimurile de funcţionare a termenilor 185

sături, note, atribute, proprietăţi etc.) de la clasă la elementele

acesteia, ori de la întreg la părţile acestuia.
Faptul că de la unirea sau despărţirea cuvintelor în cadrul pro-
poziţiei, la care trimit erorile analizate de Aristotel, s-a ajuns la in-
tervertirea dintre sensul colectiv şi sensul distributiv al unuia şi ace-
luiaşi termen, fără precauţiile necesare, ne-o dovedeşte, între alţii,
Irving M. Copi 23, care sancţionează prin SOFISMUL DIVIZIUNII ex-
trapolarea asupra părţii, sau a elementului, a unor caracteristici ce
ţin de întreg şi, respectiv, de clasă (sau de totalitate).

„întrucît o anumită companie este foarte extrapolarea asupra părţii a celor vala-
importantă, iar X este un reprezentant al bile despre întreg, în entimemele ce re-
acesteia, el este foarte important“ zumă silogisme de tipul: „întregul are
anumite caracteristici (I a C); partea
„întrucît o anumită maşină este complicată, ţine de întreg (P a I); deci, partea
astfel este şi fiecare dintre părţile acesteia“ are anumite caracteristici (P a C)“

„cîinii sînt maidanezi; prepelicarii japo- extrapolarea asupra elementului a celor

nezi sînt cîini; deci, ei sînt maidanezi“ valabile pentru clasa din care face parte,
în silogisme de tipul: „totalitatea are
anumite trăsături (T a C); elementul
„indienii americani au fost masacraţi; X este aparţine totalităţii (E a T); deci, ele-
indian american; deci, el a fost masacrat“ mentul are anumite trăsături (E a C)“

127°. Exemple furnizate de către Irving M. Copi

pentru trecerea ilicită de la sensul
colectiv, la cel distributiv

6.4. FALLACIA
A SENSU DISTRIBUTIVO
AD SENSUM COLLECTIVUM

Prin simetrie, străvechea FALLACIA COMPOSITIONIS se vede com-

pletată, mai aproape de vremurile noastre, prin FALLACIA A SENSU DIS-
TRIBUTIVO AD SENSUM COLLECTIVUM. Aceasta sancţionează transferul
ilicit al caracteristicilor de la elemente, la clasa acestora. Ea intervine
atunci cînd un termen este luat în sens distributiv într-o premisă, iar în
sens colectiv în concluzie, sau atunci cînd are sens distributiv într-o
premisă, pentru a etala un sens colectiv în cealaltă premisă.

23
Irving M. Copi, Introduction to Logic, 1968, pp. 81 - 82
186 MELENTINA TOMA

În mod similar se ajunge la eroarea pomenită, atunci cînd are loc

un transfer ilicit al proprietăţilor de la parte, la întreg 24.
Secvenţe de raţionare aparentă, din cauza amalgamării celor două
feluri de interpretare a termenilor, oferim în tabelul (128°).

„fiecare unghi al unui triunghi în secvenţa de „raţionalitate“ geometrică, pe care am

ABC este mai mic decît 180°, evocat-o, se transferă, în mod eronat, o proprietate
deci unghiurile ABC, BAC şi pe care o întruneşte fiecare unghi al triunghiului ABC
BCA ale respectivului triunghi (aceea de a fi mai mic de 180° ) la suma (adică
ABC sînt mai mici de 180° “: întregul) acestora (care întruneşte, însă, 180° !)
U a M; S a U ˆ S a M U a M1 ; S a U ˆ S a M2 ?
„deoarece fiecare moleculă de aer se mişcă cu şi de această dată, se extinde, în
viteza medie de 500 m / s şi deoarece atmosfera mod eronat, o calitate a părţii
Pămîntului este totalitatea moleculelor de aer, re- (adică a moleculei de oxigen, a
iese că însăşi atmosfera Pămîntului se mişcă cu celei de azot etc.) la întreg (ca-
o viteză de circa jumătate km / s“ 25: re este atmosfera Pămîntului) !
M a V; A a M ˆ A a V M a V1; A a M ˆ A a V2 ?

128°. Exemple de erori generate de trecerea ilicită de la caracteristicile

elementelor (părţilor) la caracteristicile clasei (întregului)

Vorbind despre extrapolarea nepermisă a caracteristicilor părţii

la nivelul întregului 26 şi a trăsăturilor ce convin elementelor la sfe-
ra totalităţii (sau a clasei) acestora, Irving M. Copi le subsumea-
ză, fără nici un comentariu, ERORII COMPUNERII 27.
24
Pe fundalul asimilării diviziunii în sens aristotelic cu extinderea ilicită a caracteristicilor păr-
ţii la întreg, Gheorghe Enescu ne oferă exemple de falsă raţionare pentru cazul relaţiei dintre
studenţi şi populaţia pe care ei o constituie, respectiv pentru relaţia dintre membrii unui
juriu şi entitatea căreia îi aparţin (Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, 1985, p. 105);
de asemenea, pentru cazul relaţiei dintre un manifestant şi mulţimea în care apare, respec-
tiv dintre un elev şi clasa din care face parte (Gheorghe Enescu, Tratat de logică, p. 319).
25
Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, 1985, p. 310
26
Raţionamentele eronate ce atribuie mai multă realitate părţilor unui întreg organizat, decît între-
gului însuşi, ori chiar pun la îndoială autenticitatea întregului, ca realitate, sînt denunţate de Morti-
mer J. Adler (Ten Philosophical Mistakes, Collier Books Macmillan P. C., New York; Colli-
er - Macmillan Publishers, London, 1987, p. XIX) drept manifestări ale SOFISMULUI REDUCŢIO-
NIST (cf. Leonard Gavriliu, op. cit., pp. 118 - 122). Cu antecedente în filosofia indiană (la călu-
gărul budist Nagasena, după care vehicolul cu care se deplasează interlocutorul său − nu altul de-
cît regele Menandru al Pundjabului − nu există ca tot, aşa cum nu există ca tot nici regele în-
suşi, venit să-l viziteze, la marginea oraşului, într-un car, iar la limita limitelor, nu există ca tot
nici călugărul budist cu numele de Nagasena !), un astfel de sofism şi-ar găsi un loc mai potrivit în-
tr-un inventar al abuzurilor „metodei“, ca cel întocmit de Morris R. Cohen şi Ernest Nagel, în:
An Introduction to Logic and Scientific Method (Routledge and Kegan Paul, London, 1957).
27
Irving M. Copi, Introduction to Logic, 3 rd edition, The Macmillan Company, New
York; Collier - Macmillan Limited, London, 1968, pp. 80 - 81. Dacă este să subsu-
măm respectiva inducere în eroare, atunci s-o facem în favoarea CONFUZIEI TIPURILOR
DE RAŢIONAMENT, despre care vorbeşte, între alţii, Petre Botezatu (în Introducere în
logică, vol. II, Editura „Graphix“, Iaşi, 1994, p. 206 !).
Erori generate de confuzia între regimurile de funcţionare a termenilor 187

„fiecare parte a maşinii este uşoară; deci, extrapolarea asupra întregului a celor va-
maşina – în ansamblul ei – este uşoară“: labile despre părţi, în entimemele ce rezu-
mă silogisme de tipul: „părţile au anumi-
te caracteristici (P a C); întregul este
„deoarece fiecare dintre nave este gata de format din părţi (I a P); deci, întregul
luptă, întreaga flotă este gata de luptă“ 28: are anumite caracteristici (I a C)“

„în al doilea război mondial s-au folosit două bom-
be atomice; bombele atomice s-au dovedit a fi mai
distrugătoare decît cele convenţionale; ca atare,
cele două bombe atomice folosite în al doilea răz-
boi mondial s-au dovedit a fi mai distrugătoare
decît ansamblul bombelor convenţionale“
extrapolarea asupra clasei a celor vala-
bile despre elementele ei, în silogisme
de tipul: „elementele au anumite tră-
sături (E a C); totalitatea este forma-
tă din elemente (T a E); deci, totali-
tatea are anumite trăsături (T a C)“

129°. Exemple furnizate de către Irving M. Copi pentru trecerea

ilicită de la sensul distributiv la sensul colectiv

O astfel de asimilare este acceptată şi în literatura românească a

domeniului, între alţii, de către Gheorghe Enescu, în opinia căruia se
greşeşte în sensul compoziţiei atunci cînd „se consideră ca adevărat
«pentru întreg» ceea ce are loc doar pentru părţi luate separat“,
după cum se greşeşte în sensul diviziunii atunci cînd „ceea ce este
adevărat despre întreg“ se transferă asupra fiecărei părţi 29.
Decît să procedăm prin comasare, cum consimte, între atîţia
alţii, autorul anglo-saxon pe care l-am invocat, de data aceasta ni se
pare mai firească disocierea între cele două serii de confuzii.
În timp ce COMPUNEREA şi DIVIZIUNEA se dovedesc generatoare
de non-sens ca fenomene de limbaj, confuzia între SENSUL COLECTIV
şi SENSUL DISTRIBUTIV al unuia şi aceluiaşi termen ne conduce, în mod
sigur, şi în afara limbajului, în sfera gîndirii şi a suportului acesteia.
Prin disfuncţiile cu pricina, înţelegem că termenii sau numele
funcţionează în mai multe regimuri. Cel aprofundat prin logica clasi-
că ţine de funcţionarea termenilor ca specii şi genuri. Iată, însă, că
aceiaşi termeni mai pot interveni ca părţi şi ca întregi.

28
Exemple similare ne sînt furnizate de către Gheorghe Enescu, pentru cazul regimen-
telor ce compun o divizie, pentru cel al propoziţiilor ce compun o teorie, al jucătorilor
ce compun o echipă de fotbal (cf.: Dicţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi Enci-
clopedică, Bucureşti, 1985, pp. 104 - 105), ca şi pentru cazul unghiurilor din care se
compune triunghiul, ori pentru cel al elevilor din care este alcătuită o clasă (Tratat de
logică, Editura „Lider“, Bucureşti, f. a., pp. 318 - 319)
29
Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, Bucureşti, 1985, pp. 104 - 105
188 MELENTINA TOMA

O dată recunoscută prin intermediul mereologiei 30, lumea acestora

s-a dovedit fascinantă, cel puţin în măsura în care: ) (1) nu există unul, ci
mai multe tipuri de raportare a părţii la întreg: precum elementul la agre-
gat, individul la colectiv, organul la sistem, respectiv, constituentul la
compus 31; ) (2) relaţiile dintre noţiuni ca întregi sau părţi sînt analoa-
ge relaţiilor clasice dintre noţiuni ca specii sau genuri, dar nu se identifi-
că cu acestea 32; ) (3) la fel în cazul operaţiilor, în măsura în care speci-
ficării genului îi corespunde partiţionarea (ca să nu spunem „amputarea“)
întregului, generalizării speciei îi corespunde integrarea părţii, clasifi-
cării speciilor (sub auspiciile genului) îi corespunde sinteza (sau asam-
blarea) părţilor (într-un întreg), iar diviziunii genului (în specii) îi cores-
punde analiza (sau dezmembrarea) întregului (în părţile constituente).
În astfel de circumstanţe, scheme de inferenţă precum cele sub-
sumate de către Petre Botezatu mereologiei tranzitive relaţionale,
mereologiei tranzitive poziţionale, mereologiei tranzitive funcţiona-
le şi mereologiei constructive ascultă de legităţi distincte, în raport
cu care se desluşesc şi noi tipuri de eroare logică 33.

6.5. EROAREA SPRIJINITĂ

PE ACCIDENT, RESPECTIV
„FALLACIA ACCIDENTIS“
Primul dintre „paralogismele din afara limbajului“, în ordinea
enunţării lor de către Aristotel, CONFUZIA CARE SE SPRIJINĂ PE ACCI-
30
Stanislaw Leśniewski, O Podstawach Matematyki, în „Przegląd Filozoficzny“, 30 - 34, War-
szawa, 1927 - 1930, pp. 164 - 206, 261 - 291, 60 - 101, 70 - 105, 142 - 170. Cf. şi: St. Leśni-
ewski, Sur les fondements de la mathématique, trad. en français de Georges Kalinowski, „Her-
mès“, Paris, 1989; Idem, Collected Works, edited by S. J. Surma, J. T. Srezednicki, and D.
I. Barnett, 2 vols., Kluwer, Dordrecht, 1992; Jean - Blaise Grize, Notes sur l'ontologie et la
méréologie de St. Leśniewski, Université de Neuchâtel, 1972; Denis Miéville, Un développe-
ment des systèmes logiques de St. Leśniewski. Protothétique, ontologie, méréologie, Peter
Lang, Verne, 1984. În acelaşi orizont, al mereo-logicii, se înscrie şi „calculul indivizilor“, dez-
voltat de Nelson Goodman, în The Structure of Appearance, Cambridge, Massachusetts, 1951.
Cf. şi Tadeusz Kotarbiński, Leçons sur l'histoire de la logique, trad. du polonais par Ana Pos-
ner, P. W. N., Éditions Scientifiques de Pologne, Warszawa, 1965, pp. 178, 180
31
Petre Botezatu, Schiţa unei logici naturale. Logică operatorie (cap. „Mereologia opera-
torie“, §. „Relaţiile partitive“ ), Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, pp. 212 - 213
32
Cf.: Petru Ioan, Logica „integrală“ în distincţii, operaţionalizări, definiţii şi exemplifi-
cări, cap. 10: „Noţiuni (concepte, termeni, sau nume) şi enunţuri (judecăţi, sau propozi-
ţii) dependente (sau corelative) după criterii «non-standard» de evaluare logică“, vol. I,
Editura „Ştefan Lupaşcu“ (colecţia „Universitaria“), Iaşi, 1999, pp. 291 sqq.
33
Petre Botezatu, op. cit., pp. 217 - 242
Erori generate de confuzia între regimurile de funcţionare a termenilor 189

DENT (B D 8@(4F H F`N4F B D J F 06`H, respectiv

fallacia accidentis) „se întîmplă − după Aristotel − ori de cîte ori
credem că un atribut aparţine lucrului, tot aşa ca şi accidentului
[acestuia]“, altfel spus, ori de cîte ori ceea ce aparţine „predicatului
unui lucru“ se extinde şi asupra „subiectului său“ 34.
Iată şi ilustrările cu care îşi încheia autorul Organon-ului prezen-
tarea acestui sofism ţinînd de conţinutul sau de materia limbajului:

„dacă Coriscos este altceva decît în mod eronat, se atribuie subiectului (individul Coriscos)
om, el va fi altceva decît el însuşi ?“ ce este valabil doar pentru atributul său (calitatea de a fi om)
„dacă Coriscos este altceva decît Socrate, Coriscos, ca individ, se deosebeşte
iar Socrate este un om, atunci, cum spun de Socrate, tot ca individ, iar nu de
sofiştii, s-a concedat că el nu este om, fi- Socrate ca om; aşadar, prin abuz, se
indcă s-a întîmplat că fiinţa faţă de care extinde asupra subiectului ceea ce este
s-a zis că Coriscos este altul este un om“ valabil doar despre predicat

130°. Exemple oferite de Aristotel pentru situaţiile cînd i se atribuie

lucrului însuşi ceea ce este valabil accidentului acestuia

După Aristotel, antidotul la această sursă de neînţelegeri şi de

înşelăciuni în schimbul de opinii pro şi contra este respectarea prin-
cipiului că „nu este necesară această atribuire [a unui predicat,
n. n., M. T.] totodată şi lucrului şi accidentului acestuia“ 35.
Drept dovadă că aşa trebuie să procedăm în lupta cu preopinentul
lipsit de fair play vin un şir de alte argumente 36, prin care se amplifică,

după cum remarcă Mircea Florian 37, răspunsul la întrebare nu poate fi decît
„ştii tu ce am
negativ, după care întrebătorul plusează: „dar eu te întreb de un lucru pe
de gînd să te
care-l cunoşti, deci nu ştii ceea ce ştii“; se va înţelege, însă, că întreba-
întreb ?“
rea în atenţie este un accident faţă de cunoştinţele interlocutorului
„cunoşti tu pe cum şi de această dată răspunsul este negativ, dacă celui care se apro-
cel ce se apro- pie i se ia vălul, se descoperă un cunoscut, deci sofistul poate să con-
pie sau pe cel chidă „cunoşti şi nu cunoşti pe una şi aceeaşi persoană“; în ce
ce este acoperit condiţii, însă: considerînd un accident al persoanei (faptul de a purta
cu un văl ?“ văl) ca atribut ce face ca persoana să nu fie recunoscută 38 ?!

34
Resp. sof., 5, 166 b; în: Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 279
35
Resp. sof., 24, 179 a; în: loc. cit., p. 350
36
Resp. sof., 24, 179 a; în: loc. cit., p. 350
37
Nota 366 din loc. cit, p. 350
38
Cf.: ibidem, n. 367
190 MELENTINA TOMA

în înlănţuirea dialogală „este statuia o operă ? − Da. − Statuia este

„este oare
a ta ? − Da. − Deci statuia este opera ta“, sofistul abuzează de cu-
statuia ope-
vîntul „a mea“, pentru a extinde un accident (statuia este în proprie-
ra ta ?“
tatea mea) asupra esenţei operei (statuia este sculptată de mine) 39
„este oare ca şi în cazul precedent, se extinde un accident (a fi tată) la o esenţă (a po-
cîinele tatăl seda un cîine), în dialogul insidios: „cîinele este al tău ? − Da. − Cîinele
tău ?“ 40 este tată fiindcă are pui, deci cîinele este tatăl tău“ 41
„este oare puţinul înmul- sofismul este relevant dacă socotim „puţin“ şi „mult“ drept
ţit cu puţinul tot puţin ?“ accidente; în fapt, însă, aceştia sînt termeni de relaţie 42

131°. Situaţii la care se aplică, după Aristotel, principiul că ceea ce se

potriveşte accidentului nu convine, neapărat, lucrului însuşi

în mod considerabil, panoplia ilustraţiilor oferite de Aristotel cu prilejul

prezentării acestui sofism, în cap. 5 din Respingerile sofistice.
În cuprinsul capitolului din Respingeri dedicat înfruntării acestui
tip de sofism, Stagiritul discută poziţia celor care cred că erorii acciden-
tului i se poate rezista prin suprimarea întrebării ce duce la silogismul eu-
ristic (observînd, de pildă, că „putem să cunoaştem şi să nu cunoaş-
tem acelaşi lucru, dar nu sub acelaşi raport“). De asemenea, el se
referă la cei care propun ieşirea din încurcătură prin descoperirea AMBI-
43
GUITĂŢII de care un argument de acest tip este afectat.
Nu mai puţin frapantă este, însă, asemănarea erorii în atenţie
cu sofismul COMPUNERII cuvintelor ce trebuie separate şi cu cel al
DIVIZIUNII cuvintelor ce trebuie compuse, sau unite.
Într-un caz, vom fi atenţi la măsura în care proprietatea între-
gului convine şi părţilor acestuia, sau vice versa. În celălalt caz, tre-
buie să ne preocupe măsura în care i se poate atribui substanţei indi-
viduale oricare dintre determinările sale. Subsumate, cele două îm-
prejurări ne menţin în faţa întrebării dacă tot ceea ce convine predica-
tului din propoziţie se poate asocia şi cu subiectul acesteia 44.

39
Cf.: ibidem, n. 368
40
Sofismul se întîlneşte şi la Platon, în dialogul Euthydemos (298 d - e). Cf.: Mircea
Florian, n. 369 la Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 350; Platon, Opere, III, Edi-
tura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 105.
41
Nota 369 la: Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 350
42
Nota 370, în: loc. cit., p. 350
43
Resp. sof., 24, 179 b; în: loc. cit., p. 351
44
Cf. şi: Anton Dumitriu, Istoria logicii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucu-
reşti, 1969, p. 177
Erori generate de confuzia între regimurile de funcţionare a termenilor 191

Că şi sofismul accidentului poate interfera cu alte căi ale erorii

ne-o dovedeşte Dimitrie Cantemir, printr-un silogism în modul Barba-
ra cu dispunerea non-standard a premiselor ce conduc la o concluzie ab-
surdă: „Petru (Petrus) este om (homo); dar homo este de a treia
declinare; deci, Petrus este de a treia declinare“ 45.

6.6. CONFUZIA DINTRE SENSUL

ABSOLUT ŞI SENSUL RELATIV
(„FALLACIA A DICTO SIMPLICITER
AD DICTUM SECUNDUM QUID“)

Sofismul confundării relativului (secundum quid) cu absolutul

(simpliciter) 46 intervine în cazul expresiei luate cînd în sens intrinsec
(sau propriu), cînd prin raportare la anumite circumstanţe: de ordin tem-
poral, local, sociativ etc. Mai exact, atunci cînd „un termen particu-
lar este luat ca absolut“ 47 şi invers. Este ceea ce se întîmplă cu cele
două argumente 48 pe care le reproducem în tabelul (132°).

„dacă nefiinţa este se confundă, cu rea intenţie, copula a fi (ca expresie a relaţio-
obiect de opinie, nalităţii şi a relativităţii) cu a fi în sens existenţial şi, deci,
atunci nefiinţa este“ absolut, respectiv necondiţionat, sau simplu 49

„ceea ce este nu este, confuzia între „a fi ceva“ (în sens relativ) şi „a fi“ (în sens
dacă nu este o anu- absolut) îl determină pe Mircea Florian 50 să observe că „so-
mită fiinţă, de exem- fismele «materiale», «în afară de limbaj», nu sînt indepen-
plu, om“ dente de sofismele produse de limbaj“

132°. Paralogisme invocate de Aristotel în împrejurarea

că un termen particular este luat ca absolut

Iată şi o altă mostră de argumentare în care se produce confuzia dintre

relativ şi absolut, după Aristotel: „dacă un indian (respectiv un etio-
pian, n. n., M. T.) este negru peste tot, dar nu în ce priveşte dinţii,

45
Dimitrie Cantemir, op. cit., pp. 147 - 148
46
În greceşte: B D 8@(4F H B D J B8 H B8 H, •88 B
47
Resp. sof., 5, 166 b; în: Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 280
48
Resp. sof., 5, 167 a; în: loc. cit.
49
Cf. nota 59 introdusă de Mircea Florian în: loc. cit., p. 280
50
Loc. cit., nota 60
192 MELENTINA TOMA

ar urma să fie alb şi non-alb“ 51. Astfel de argumente, menite să indu-

că în eroare, sînt comise „ori de cîte ori atributele opuse care apar-
ţin în acelaşi timp sau succesiv aceluiaşi lucru sînt interpretate ab-
solut, fără condiţie, nu relativ, într-o anumită privinţă, în anumite
condiţii“ 52. Ele se cer soluţionate, după Aristotel, „comparînd con-
cluzia [sofistică] cu negaţia [acesteia], pentru a vedea dacă ceva
din condiţiile acesteia [din urmă] i se aplică [celei dintîi]“ 53.
În caz că una dintre cele două propoziţii antitetice este într-un fel,
iar cealaltă în alt fel (să spunem că una este luată în sens absolut, iar
cealaltă în sens relativ), respingerea (sau combaterea) în atenţie este
sofistică, iar respondentul rămîne imun la atacul întrebătorului 54.
Ca şi în analiza altor tipuri de sofisme, capitolul dedicat de auto-
rul Organon-ului profilaxiei inducerilor în eroare de genul celor la care
ne referim este un prilej de a pune în discuţie o serie de noi exemple,
aşa cum sînt cele pe care le-am redat în tabelul (133°).

„este oare posibil ca nefiinţa să fiinţe- se confundă verbul „este“ în sens copula-
ze ? – Nu. – Dar nefiinţa fiinţează, to- tiv (şi, deci, relativ) cu „este“ în sens
tuşi, în ciuda faptului că nu fiinţează“ ontologic şi, deci, absolut 55
„fiinţa nu este, fiindcă faptul că fiinţa în genere (respectiv fiinţa abstractă) nu
ea nu este o fiinţă par- este o anumită fiinţă (sau, cu alte cuvinte, o fiinţă concre-
ticulară“ tă) nu înseamnă că ea nu fiinţează 56
„poate oare cine- se poate ca cineva „să îşi respecte jurămîntul într-un caz particular
va să îşi respecte şi în anumite condiţii“, dar să „nu-l respecte, totuşi, totdeauna şi
jurămîntul şi să necondiţionat“; în speţă, „acel care a jurat să nu îşi respecte jură-
nu-l respecte, în mîntul, dacă nu-şi respectă jurămîntul, şi-l respectă, totuşi, numai
acelaşi timp ?“ în această privinţă, nu în chip absolut“ 57
„poate cineva, în acelaşi „cel care nu ascultă de un anumit om [nu-i dă cre-
timp, să asculte şi să nu zare în general, n. n., M. T.] poate, totuşi, să ascul-
asculte de acelaşi om ?“ te [să-i dea crezare] într-o anumită privinţă“ 58

51
Resp. sof., 5, 167 a; în: Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 280. Cum remarcă
Mircea Florian (în nota 61 de la subsolul paginii menţionate), prin acest exemplu se relevă
confuzia între întreg şi parte: etiopianul (parţial-alb, la dinţi) nu este şi integral-alb
52
Mircea Florian, în: loc. cit.
53
Resp. sof., 25, 180 a; în: loc. cit., p. 355
54
Cf.: Mircea Florian, n. 387, în: loc. cit., p. 355
55
Idem, n. 388; în: loc. cit., p. 356
56
Idem, n. 388; în: loc. cit., p. 356
57
Resp. sof., 25, 180 a - 180 b; în: loc. cit., p. 356
58
Resp. sof., 25, 180 b; în: loc. cit.
Erori generate de confuzia între regimurile de funcţionare a termenilor 193

„acelaşi om poa- dacă nu luăm într-un sens absolut şi necondiţionat sintagmele „a

te, în acelaşi timp, minţi“ şi „a spune adevărul“, este posibil ca un om să fie mincinos
să mintă şi să (în general) şi, cu toate acestea, să spună adevărul, într-o anu-
spună adevărul“ mită privinţă şi într-un anumit moment 59
„oare sănătatea ori bogăţia constituie ele se confundă „în toate privinţele“ (adică ab-
un bine ? – Da. – Dar pentru cel ne- solutul) cu „într-o anumită privinţă (adică
chibzuit, care nu ştie să se folosească just relativul): sănătatea şi bogăţia sînt un bine,
de ele, nu sînt un bine; deci, totodată, dar nu la modul absolut; altminteri, ele dege-
ele sînt un bine şi nu sînt un bine“ nerează în abuzuri şi acte nechibzuite 60
„oare ceea ce nu vrea un om prudent este sofismul se risipeşte dacă refuzăm să iden-
un rău ? – Da. – Dar el nu vrea să piar- tificăm spusa „binele este un rău“ cu „a
dă un bine. Aşadar, binele este un rău“ pierde binele este un rău“ 61
„dacă a fura este un rău, a dobîndi nu este se cere, acum, să disociem între „a dobîn-
un rău, deci hoţul nu vrea un rău, ci un bi- di pe căi cinstite“ (care este un bine) şi „a
ne, fiindcă a dobîndi este un bine“ dobîndi prin hoţie“, care este un rău 62
„preferăm, oare, dreptul nedreptului şi ni se cere să acceptăm în genere (preferin-
ceea ce se face pe cale dreaptă lui ce- ţa pentru ceea ce este nedrept) ceea ce
ea ce se face pe cale nedreaptă ? – Da. este valabil doar în chip excepţional, con-
– Totuşi, noi preferăm a muri pe ne- diţionat, sau relativ: preferinţa pentru o
drept, decît pe drept“ condamnare la moarte nedreaptă 63
„este, oare, drept ca fiecare să aibă ceea ce confuzia se instituie, de această dată, în-
i se cuvine ? – Da. – Dar toate hotărîrile tre „a fi drept în acord cu o lege“ (mai
unui judecător, date după convingerea sa per- mult sau mai puţin convenţională) ori
sonală, sînt valabile din punctul de vedere al potrivit convingerii judecătorului (mai
legii, chiar dacă el se înşală. Aşadar, ace- mult sau mai puţin cinstit) şi „a fi drept
laşi lucru este drept şi nedrept“ în acord cu dreptul natural“ 64
„oare trebuie să ne pronunţăm pentru cel ce spune distincţia exploatată în acest so-
ceea ce este drept, sau pentru cel ce spune ceva fism este aceea dintre „a poves-
nedrept ? – Pentru cel ce spune ceva ce este drept ti lucruri nedrepte [care ţi s-au
– Totuşi, este drept ca cel ce a suferit o nedrep- întîmplat]“ şi „a spune lucruri
tate să spună amănunţit tot ceea ce a suferit. Dar nedrepte“ (în sensul de a minţi
ceea ce el a suferit este o nedreptate“ şi a-ţi călca jurămîntul)

133°. Noi împrejurări semnalate de Aristotel pentru inducerea

în eroare prin confuzia dintre relativ şi absolut

Ca şi în cazul compunerii şi al diviziunii, evocate adesea sub

aceeaşi etichetă, drept fallacia compositionis et divisionis 65, mulţi

59
Cf.: Mircea Florian, n. 390 la: Organon, IV, Bucureşti, 1963, pp. 356 - 357
60
Ibidem, n. 391, p. 357
61
Resp. sof., 25, 180 b; Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 357
62
Cf.: Mircea Florian, n. 392; loc. cit., p. 358
63
Ibidem, n. 393
64
Cf.: Mircea Florian, n. 392; loc. cit., n. 394
65
Urmînd – în această privinţă – ticul medievalilor, Anton Dumitriu s-a văzut forţat să im-
provizeze un nou tip de eroare „materială“ (pentru a se pune de acord cu cifra aristotelică),
194 MELENTINA TOMA

autori socotesc sofismul confundării absolutului cu relativul drept

forma conversă 66 a erorii „prin accident“. Cea de-a doua categorie
de erori „are două forme: (a) directă sau simplă (lat. A DICTO
SIMPLICITER AD DICTUM SECUNDUM QUID); (b) conversă (lat. A DIC-
TO SECUNDUM QUID AD DICTUM SIMPLICITER); prima constă în a
considera că «ceea ce este adevărat despre un lucru, în gene-
ral, este adevărat despre el în circumstanţe accidentale, sau spe-
ciale». A doua constă în a considera că «ceea ce este adevărat
despre un lucru în anumite condiţii, sau prin accident, poate fi
adevărat în general (relativ la natura lucrurilor)“ 67.
Autorul din care am citat ne oferă şi trei exemple 68, pe care le
completăm cu un al patrulea, datorat lui Alexander Bain 69, şi le
aranjăm de o manieră care să faciliteze comparaţia, în tabelul (134°).

„[ceea ce este bun este bun şi pentru
bolnavul de ficat]; vinul este o bău-
tură bună; prin urmare, vinul este bun
pentru un bolnav de ficat“:
B a F; V a B ˆ V a F
„[cine vorbeşte foarte bine la cursul de des-
chidere este un bun vorbitor]; Popescu a vor-
bit foarte bine la cursul de deschidere; prin
urmare, Popescu este un bun vorbitor“:
D a V; P a D ˆ P a V

„toţi oamenii sînt raţionali; [şi cel ca- „ceea ce ai cumpărat ieri, mănînci as-
re se îmbată este om]; prin urmare, tăzi; ieri ai cumpărat carne crudă; deci,
un om beat se comportă raţional“: astăzi mănînci carne crudă“:
O a R; B a O ˆ B a R A a M; C a A ˆ C a M

134°. „Accidentul direct“ şi „accidentul convers“, în exemplificarea

datorată unor logicieni „moderni“

motiv pentru care a numărat de două ori sofismul confundării categoriilor lingvistice: o dată
sub numele de „fallacia figurae dictionis“, iar a doua oară sub cel de „forma expresiei“.
Cf.: Anton Dumitriu, Istoria logicii, 1969, pp. 176 - 177. Printre cei care enumeră, sub
aceeaşi rubrică, compunerea şi diviziunea ca operaţii generatoare de nonsensuri se include
şi Leonard Gavriliu. Cf.: Mic tratat de sofistică, Editura „Iri“, Bucureşti, 1996, p. 27.
66
Pentru Alexandre Bain (Logique déductive et inductive, traduit de l’anglais par Gabriel
Compayré, tome premier, troisième édition, Félix Alcan, Paris, 1894, p. 404), sofismul
în atenţie este contrarul celui promovat de medievali drept fallacia accidentis, iar pentru
Louis Liard (op. cit, p. 203), sofismele în atenţie sînt inverse unul altuia.
67
Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, Bucureşti, 1985, p. 106. Aceeaşi poziţie este
dezvoltată de autorul român şi în Tratatul de logică (loc. cit., p. 320).
68
Cu noi mostre de conchidere în orizontul accidentului, autorul revine în Tratat de logică (p.
320), între care şi încurajarea: „vinul i-a făcut bine lui X, prin urmare vinul face bine“.
69
Alexandre Bain, Logique déductive et inductive, Paris, 1894, p. 404
 Capitolul 7: ERORI ŞI CLASE
DE ERORI CE ŢIN DE CONOTAŢIE
ŞI DE FACTORUL ILOCUŢIONAR (SAU
PARA-LOGIC) AL ACTULUI DE COMUNICARE

Pe dimensiunea ironic-metaforică a comunicării, în legătură cu

generarea „efectelor de sens“ 1, ori cu resuscitarea voinţei, a senti-
mentelor etc., argumentarea dobîndeşte accente performativ-ilocuţio-
nare şi firesc este să ne deschidem către „erorile retorice“ 2, exami-
nînd „aportul la înşelăciune“ al figurilor de limbaj şi al exprimării
plastice în general. Chiar şi în registrul strict-locuţionar trebuie, însă,
să remarcăm 3 diferenţa de regim funcţional între logica abstractivă
(atentă la noţiuni în calitatea lor de genuri şi de specii), mereo-logică
(promovînd noţiunile ca părţi şi întregi) şi fenomeno-logică (captînd
noţiunile ca antecedenţi şi succedenţi, în chip de condiţii şi con-
secinţe, de cauze şi efecte, de mijloace şi scopuri etc.).
În acest sens, am putea aşeza sub auspiciile „conotaţiei“ şi ale
„ilocuţionarului“ (respectiv la polul „C“ din schema hexadică a situ-
aţiilor de inducere în eroare) o parte din erorile extra dictionem omo-
logate de Aristotel şi reluate, peste multe veacuri: ) (1) ca sofisme
„semi-logice“, de către Richard Whately şi William Stanley Jevons
− ne gîndim la eroarea unirii mai multor chestiuni într-una singu-
1
Gustave Guillaume, Langage et science du langage, Paris, Québec, 1964; R. Valin, La
méthode comparative en linguistique historique et en psychomécanique du langage, Qué-
bec, 1964; Oswald Ducrot & Jean - Marie Schaeffer, Noul dicţionar al ştiinţelor limba-
jului, traducere din franceză, Editura „Babel“, Bucureşti, 1996, pp. 47 sqq.; 193 sqq.
2
Chaïm Perelman et Lucie Olbrechts - Tyteca, La nouvelle rhétorique. Théorie de
l'argumentation, P. U. F., Paris, 1958, vol I, §. 28, pp. 150, 151, 153. Cf. şi:
Robert Blanché, Le raisonnement, P. U. F., Paris, 1973, p. 249
3
Cum subliniază cu pertinenţă Petru Ioan, în Developments of Logic in Connection
with Differentiation of Rationality Modes, „Noesis / Travaux du Comité Roumain
d’Histoire et de Philosophie des Sciences“, tom XIX, Editura Academiei, Bucureşti,
1993, pp. 67 - 75. Cf. versiunea românească, apărută sub titlul Logica în dialogul
raţionalităţilor, în: Petru Ioan, Logică şi filosofie. Restanţe, radiografii, retrospec-
tive, Institutul European (colecţia „Sinteze“), Iaşi, 1996, cap. 5, pp. 125 - 142
196 MELENTINA TOMA

ră, dar şi la eroarea confundării sensului relativ cu sensul absolut; )

(2) ca „sofisme logice ale confuziei“, în cazul lui Alexander Bain;
) (3) ca erori sau sofisme „ale prezumţiei“, în cazul lui Edward
Creighton; ) (4) ca „erori non-verbale“, în cazul lui Alfred Wolf;
) (5) ca sofisme (lingvistice) „ale contextului“, respectiv ca sofis-
me „non-lingvistice“, în cazul lui Daniel J. Sullivan; ) (6) ca
„sofisme în discurs“, în cazul lui John L. Mackie; etc.
Către acelaşi orizont „axiologic“ (în sensul lui Lucian Blaga !)
se deschid o parte dintre erorile sau sofismele „materiale“ rezultînd din
factori non-lingvistici, asupra cărora ne atrag atenţia M. C. Wheeler
şi alţii. Printre acestea, se numără: confuzia între sensul abstractiv
şi cel colectiv (fallacia a sensu distributivo ad sensum collecti-
vum şi fallacia a sensu collectivo ad sensum distributivum). Lor
le-am putea asocia EROAREA REDUCŢIEI (cu aplomb metodologic !),
definiţia figurată (în contexte ce nu justifică gîndirea nuanţată) etc.
Într-o perspectivă consecvent-performativă, alături de reuni-
rea mai multor întrebări într-una singură (PLURIUM INTERROGA-
TIONUM UT UNIUS), am putea lua în considerare eroarea IMPLORĂRII
COMPLEXE şi, tot astfel, eroarea COMENZII COMPLEXE, cea a DE-
ZIDERATULUI COMPLEX, cea a EVALUĂRII COMPLEXE şi multe ase-
menea impasuri, la care putem, astăzi, reflecta, în perspectiva nu-
meroaselor logici „ateoretice“, ale discursului practic.

7.1. ERORI
AVÎND SURSA ÎN
FIGURI DE LIMBAJ

Figurile de cuvinte, respectiv tropii, reprezintă − atît din

punct de vedere retoric, cît şi din punct de vedere logic − figuri de
semnificaţie, ce arată „diferitele sensuri în care este folosit ace-
laşi cuvînt într-o aceeaşi limbă“ 4. Aceasta, în măsura în care „fie-
care cuvînt este generator de sensuri figurate şi orice figură [de
stil – n. n., M. T.] trebuie validată în plan logic“ 5.

4
César Chesneau Du Marsais, Despre tropi, Editura „Univers“, Bucureşti, 1981, p. 14
5
Ibidem, p. 16
Erori ce ţin de conotaţie şi de factorul ilocuţionar al actului de comunicare 197

Tropii sînt specifici limbajului poetic (respectiv funcţiunii po-

etice a limbajului), iar intervenţia lor se soldează cu o pluralitate de
denumiri ale aceluiaşi semnificat. Este evidentă importanţa contex-
tului în stabilirea sensului adecvat. Referindu-se la limbajul poetic,
Igor Armstrong Richards preciza că „nici un sens nu se stabili-
zează în afara «mişcării dintre semnificaţii»“ 6.
Figurile de stil reprezintă o sursă de eroare logică, deoarece „sînt
feluri de a vorbi depărtate de cele ce sînt fireşti şi obişnuite“ 7, iar
sensul special atribuit unui cuvînt se poate pierde în cursul exprimării şi
al argumentării, existînd tendinţa de a se reveni la sensul uzual.
Cu privire la acest aspect al comunicării discursive, este potri-
vită observaţia lui Francis Bacon, cu privire la inconsecvenţa semni-
ficării: „oamenii se asociază prin vorbire şi cuvintele sînt impu-
se lucrurilor potrivit cu felul de a gîndi al mulţimii“ 8.
Care sînt tropii (sau figurile de stil) ce intervin în mod cu-
rent ca sursă de eroare semantico-sintactică ?
Într-o enumerare selectivă, ar putea fi vorba: ) (1) de metoni-
mie; ) (2) de sinecdocă; ) (3) de antonomază; ) (4) de metafo-
ră; ) (5) de silepsă; ) (6) de antifrază; ) (7) de perifrază.
7.1.1. Sofismele datorate metonimiei survin (ca erori de ar-
gumentare şi, în acelaşi timp, de logică !), cum se poate urmări în
tabelul (135°), prin substituţii de termeni ce pot bloca înţelesul co-
rect al propoziţiilor. Se substituie, o dată cu termenii respectivi: )
(1) cauza cu efectul şi efectul cu cauza; ) (2) conţinătorul cu
conţinutul şi conţinutul cu conţinătorul acestuia; ) (3) înfăptui-

CAUZA pentru EFECT

„nici să nu se gîndească cineva la dragos- se subînţelege că mariajul trebuie socotit un
te, dacă nu are cu ce trăi“ 9 efect al capacităţii de autofinanţare !

6
Paul Ricoeur, Metafora vie, trad. din fr., Editura „Univers“, Bucureşti, 1984, p. 128
7
César Chesneau Du Marsais, op. cit., p. 34
8
Francis Bacon, Noul Organon, sau adevăratele îndrumări pentru explicarea natu-
rii, I, §. XLIII, Editura Academiei, Bucureşti, 1957, p. 42; Anton Dumitriu, Isto-
ria logicii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p. 513
9
César Chesneau Du Marsais, op. cit., p. 70
198 MELENTINA TOMA

EFECTUL pentru CAUZĂ

„muntele nu are umbre; muntele pentru a evita sofismul asociat desfăşurării „A1 e
este format din metale; deci, prin- U; A2 a M ∴ M o U ? “, se cere să subînţelegem
tre formaţiunile constituite din me- că muntele nu are copaci, ca atare, unele forma-
tale, unele nu au umbre“ ţiuni ce sînt constituite din metale nu au copaci !

CONŢINĂTORUL pentru CONŢINUT

„sticla este casabilă; cum în silogismul de figura I, în modul Barbara („S1 a C;

chefliului îi place sticla, îi pla- B a S2 ∴ B a C ?“), se subînţelege că chefliului îi place
ce şi ceea ce este casabil“ ceea ce conţine sticla, iar nu însăşi sticla, ca recipient !

NUMELE FĂPTUITORULUI pentru LUCRUL ÎNFĂPTUIT

„Rembrandt este un flamand din în raţionamentul silogistic de tip Barbara („R1 a F;

epoci revolute; azi am văzut un E a R2 ∴ E a F ? “), se subînţelege că am văzut un
Rembrandt; deci, azi am văzut un tablou semnat de către Rembrandt, iar nu pe au-
flamand din epoci revolute“ torul în carne şi oase al acestuia !

SEMNUL pentru LUCRUL DESEMNAT

„Dacia este o maşină cu moto- în versiunea demistificată a raţionamentului ce simulează

rul în faţă; romanii au anexat o desfăşurare în modul silogistic Barbara („D1 a M;
Dacia după războiul din 105 - R a D2 ∴ R a M ? “), se va subînţelege că romanii au
- 106; deci, romanii au anexat anexat provincia carpato-dunăreană Dacia, iar nu em-
o maşină cu motorul în faţă“ blema dacică, pentru un produs contemporan !

135°. Posibile erori generate de folosirea unui nume în locul

altuia (prin jocul retoric al metonimiei)

torul cu fapta acestuia şi fapta cu înfăptuitorul acesteia; ) (4)

emblema instituţiei cu instituţia însăşi şi aşa mai departe.
Revenirea la sensul folosit în mod curent se poate realiza cu uşu-
rinţă, într-un context larg, favorizîndu-se, astfel, incoerenţa gîndirii.
7.1.2. Sinecdoca (figură care lasă să se înţeleagă MAI MULT-ul
într-un cuvînt ori într-o expresie care, în sens propriu, denotă MAI
PUŢIN-ul şi invers) instituie eroarea datorită substituţiei (nu de la sine
înţeleasă !): ) (1) între gen şi specie, ori între specie şi gen; )
(2) între singular şi plural, ori între plural şi singular; ) (3)
între parte şi întreg, ori între întreg şi parte; ) (4) între lucru
şi materia din care acesta este făcut şi aşa mai departe.
Erori ce ţin de conotaţie şi de factorul ilocuţionar al actului de comunicare 199

SINECDOCA GENULUI (folosirea NUMELUI GENERIC pentru NUMELE DE SPECIE)

„muritorul este o fiinţă în raţionamentul de tip silogistic pe care l-am reprodus, se
conştientă; copacul este foloseşte (cu riscul confuziei şi al erorii de argumentare !)
muritor, deci el este o genul „muritor“ pentru specia „om“, într-o desfăşurare
fiinţă conştientă !“ de forma „M1 a C; A a M2 ∴ A a C ? “

SINECDOCA SPECIEI (folosirea NUMELUI DE SPECIE pentru NUMELE DE GEN )

„stăpînitorii sînt hoţi; hoţii în raţionamentul ce doar mimează un silogism de figura
nu sînt îndurători; prin ur- a IV - a, în modul Camenes („S a H1; H2 e I ∴ I e S ?“),
mare, cei ce sînt îndurători se insinuează numele speciei („hoţ“) pentru numele
nu sînt stăpînitori“ genului acesteia („om rău“)

SINECDOCA ÎN NUMĂR (folosirea SINGULARULUI pentru PLURAL şi invers )

„aceste fructe sînt în raţionamentul „duşmanul este aproape de zidurile Romei;
culese de trei zile fructele din grădina Cartaginei sînt fructele duşmanului; deci,
din grădinile Carta- fructele din grădina Cartaginei sînt fructe din apropierea Ro-
ginei, atît de aproa- mei“, se subînţelege că duşmanii din Cartagina sînt foarte aproa-
pe este duşmanul de pe de zidurile Romei; altminteri, sîntem, iarăşi, în faţa unei des-
zidurile Romei“ 10 făşurări silogistice improprii: „D1 a Z; C a D2 ∴ C a Z ?“

SINECDOCA PĂRŢII (folosirea NUMELUI PĂRŢII pentru NUMELE ÎNTREGULUI şi invers)

„sînt trei oameni sub ace- deşi se subînţelege că sînt trei oameni în aceeaşi casă,
laşi acoperiş; acoperişul are recursul la sinecdocă în premisa majoră conduce la ab-
patru ape; deci, sînt trei oa- surditatea concluziei, într-o desfăşurare silogistică care
meni sub patru ape“ este logic-incorectă: „A1 a P; T a A2 ∴ T a P ? “

SINECDOCA MATERIEI (insinuarea NUMELUI MATERIEI pentru LUCRUL FĂCUT DIN EA)
„el însuşi este preot şi c-o funestă rugă / Cu gla- din versurile reproduse, se sub-
sul său teribil le cîntă imnul morţii / cercetează jert- înţelege că preotul […] ia în
fa, / I-aşază pe altare şi ia în mînă fierul“ 11 mînă sabia !

136°. Exemple de erori generate de folosirea expresiei pentru „mai mult“

în locul celei pentru „mai puţin“ (prin jocul
retoric al sinecdocii) şi invers

7.1.3. Antonomaza contribuie la sporul de ambiguitate şi poate

genera erori în secvenţele cu rol argumentativ prin folosirea numelui
propriu în locul unui nume comun, sau invers.
10
Elisa Bichman, Vasilica Neagu, Lucia Georgian, Constantin Nuţu, Manual de istorie uni-
versală, antică şi medievală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994, p. 121
11
Lucius Annaeus Seneca, Tragedii, vol. I, Editura „Univers“, Bucureşti, 1979, p. 94
200 MELENTINA TOMA

În raţionamentul curent, revenirea de la sensul figurat la sensul

uzual se realizează cu mare uşurinţă, favorizîndu-se, astfel, distorsi-
unea mesajului exprimat în premise, sau în concluzii.

„filosoful a pus bazele mul- în exerciţiul de argumentare de forma silogismului în mo-

tor ştiinţe din zilele noastre; dul Barbara („F1 a S; D a F2 ∴ D a S ? “), cuvîntul
Democrit a fost filosof, ca filosof este luat pentru Aristotel, iar o astfel de asimila-
atare el a pus bazele multor re a numelui propriu cu numele comun este de natură să
ştiinţe din zilele noastre !“ genereze confuzia şi, respectiv, neadevărul concluziei !

„întrucît cartaginezul în raţionamentul „cartaginezul Hanibal se caracterizează prin

se caracterizează prin- cruzime barbară şi viclenie; soldatul în atenţie este carta-
tr-o cruzime barbară ginez, deci, el se caracterizează prin cruzime barbară şi
şi viclenie, acest sol- viclenie“; se subînţelege că pentru cuvîntul „Hanibal“ stă cu-
dat este crud şi bar- vîntul „cartaginez“; altminteri, avem de-a face cu o desfăşurare
bar, fiind cartaginez“ silogistică incorectă, de forma „C1 a V; S a C2 ∴ S a V ? “

137°. Exemple de posibile erori generate de folosirea numelui propriu

pentru numele comun şi invers (prin jocul antonomazei)

7.1.4. Metafora (de departe, cea mai populară şi cea mai ex-
ploatată figură de stil) este un transfer de semnificaţie, de la un cu-
vînt la altul (şi de la o expresie la alta), în virtutea unei comparaţii pe
care o facem (sau nu !) în minte, ceea ce nu exclude apariţia erori-
lor, prin greşita sau prin insidioasa decriptare a mesajului transmis.

„munca face un fel de din textul reprodus pe coordonate retorice, se subînţelege

bătătură durerii 12; dure- comparaţia între mînă şi durere; forţarea sensului figu-
rea îl face pe om neferi- rat, în contextul celorlalte două propoziţii, determină ca-
cit; ca atare, munca îl racterul eronat al derivării concluziei din premise: „M a D1;
face pe om nefericit“ D2 a N ∴ M a N ? “

„pînza este împinsă de vînt, pe de această dată, eroarea este generată de forţarea iden-
luciul apei; batista este de pîn- tităţii de sens între „pînză“ şi „ambarcaţiune“, într-o
ză, ca atare, ea este împinsă desfăşurare ce simulează forma unui silogism în modul
de vînt, pe luciul apei“ Barbara: „P1 a I; B a P2 ∴ B a I ? “

138°. Exemple de posibile erori generate de folosirea

unui nume în locul altuia (prin jocul metaforei)

Despre SOFISMUL COMPARAŢIEI ŞCHIOAPE, ca modalitate prin care

comparaţia, „în loc să descurce lucrurile, mai rău le încurcă“ vor-

12
César Chesneau Du Marsais, op. cit., p. 110
Erori ce ţin de conotaţie şi de factorul ilocuţionar al actului de comunicare 201

beşte Leonard Gavriliu 13, cu gîndul la Alfred Adler 14. O face, însă,
în orizontul IGNORĂRII TEZEI DE DEMONSTRAT !
7.1.5. Silepsa (situaţia creată de un cuvînt, atunci cînd este luat şi
în sens propriu, şi în sens figurat, în aceeaşi frază) generează ambigu-
itate şi ne poate induce în eroare ori de cîte ori nu reuşim să disociem în-
tre modurile de semnificare ale expresiei cu pricina. Este ceea ce se în-
tîmplă în desfăşurările cu rol persuasiv din tabelul (139°).

„în Bucovina, soarele, la as- în raţionamentul pe care l-am reprodus, se subînţelege

finţit, este mai dulce ca mie-
rea; diabeticului nu-i place
mierea; ca atare, lui nu-i pla-
ce soarele din Bucovina, aflat
la asfinţit“
„interesul poartă fesul; prietenul
meu, comerciant prosper, nu poar-
tă fes; prin urmare, el nu poate
fi suspectat de vreun interes“
că termenul dulce este luat şi în sens propriu (faţă de
miere), şi în sens figurat (avînd în vedere impresia pro-
dusă la asfinţit, de „soarele Bucovinei“); suprapunerea
între cele două înţelesuri duce la o concluzie eronată:
„S a M1 ; D e M2 ∴ D e S ? “
în pretinsul raţionament, printre altele, se subînţelege
că portul fesului are şi un sens figurat, care nu se poa-
te substitui celui propriu fără riscul de a conchide în
mod eronat: „I a F1; P e F2 ∴ P e I ?“

139°. Exemple de posibile erori generate de folosirea unui nume şi

în sens propriu şi în sens figurat (prin jocul silepsei)

7.1.6. Antifraza (adică FOLOSIREA UNUI NUME IMPROPRIU şi,

deci, mincinos) atinge, adesea, dimensiunea contradicţiei în ter-
meni (sau a oximoronului), plasîndu-ne în nucleul dur al erorii de
exprimare şi de argumentare, aşa cum rezultă şi din desfăşurările cu
tentă silogistică pe care le-am inclus în tabelul (140°).

„s-a scufundat cu nava în folosirea, în antichitate, a numelui antifrastic era menită

Pontus Euxinus; Pontus Eu-
xinus este marea binevoi-
toare cu oaspeţii săi; deci,
s-a scufundat în marea bi-
nevoitoare cu oaspeţii săi“
„decembrie este luna a X - a;
noi ne-am născut în decem-
brie, deci noi ne-am născut
în a zecea lună !“
să sublinieze tristul renume al Mării Negre, datorat nenu-
măratelor naufragii; folosirea numelui cu pricina în triada
inferenţială „P1 a M; S a P2 ∴ S a M ? “ duce la propo-
ziţia absurdă, etalată în chip de concluzie a modului Bar-
bara, cu premisele transmutate
în secvenţa inferenţială de tipul Barbara, „D1 a L; N a D2 ∴
∴ N a L ?“, numele „decembrie“ se evocă în sensul etimo-
logiei (latine), dar şi al uzului curent, ce nu se suprapune cu
primul (romanii numărau doar lunile lucrătoare) !

140°. Exemple de posibile erori generate de folosirea unui nume

impropriu (prin jocul retoric al antifrazei)

13
Cf.: Leonard Gavriliu, Mic tratat de sofistică, Editura „Iri“, Bucureşti, 1996, p. 141
14
Der Sinn des Lebens, mit einer Einführung von Prof. Dr. Wolfgang Metzger, Fischer
Taschenbuch Verlag, Frankfurt am Main, 1993, p. 158
202 MELENTINA TOMA

7.1.7. Perifraza, sau circumlocuţiunea (situaţia de discurs

semnalată atunci cînd mai multe cuvinte spun ceea ce s-ar putea spune
cu mai puţine cuvinte, sau chiar printr-unul singur) poate favoriza
eroarea în planul gîndirii şi al exprimării, în măsura în care − din
dorinţa de a învălui idei necuviincioase − se poate oculta situaţia
descrisă, după cum se poate crea impresia că s-a spus ceva nou faţă
de informaţia conţinută în expresia prescurtată.

„îi făcură atunci [lui Claudius, n. n., M. T.] ace-

este vorba de uciderea lui Claudiu de
ea ce fiecare din noi ar fi dorit ca să facă scla-
către sclavii lui Milon !
vii săi în asemenea împrejurare“ 15

„misticii se închină la zeii altor ce- printre altele, la concluzia eronată se subînţelege şi
tăţi; cel ce se închină la zeii altor aportul perifrazei „cei ce se închină la zeii altor
cetăţi este un om credincios; ca ata- cetăţi“, într-o desfăşurare silogistică incorectă de
re, omul credincios este un mistic“ forma „M a Z1; Z2 a C ∴ C a M ?“

141°. Exemple de posibile erori generate de perifrază (folosirea mai multor cuvinte
pentru ceea ce s-ar putea spune prin mai puţine, sau printr-unul singur)

Figurile de limbaj au o mare forţă de convingere în cazul argumen-

tării, aspectul frapant făcîndu-le să se întipărească cu uşurinţă în memo-
ria auditoriului: „el îşi urma studiile fără ca să le ajungă vreodată“
(H. G. Wels); „familiaritatea naşte dispreţul [...] şi copiii“ (Mark
Twain 16) etc. Înţelegem, astfel, de ce folosirea figurată a cuvintelor
constituie o bogată sursă de ambiguitate la nivelul unui discurs mai am-
plu, favorizînd eroarea. Aşa cum observa Gheorghe Enescu, „una din
cele mai frecvente erori constă chiar în faptul de a se presupune
că termenii sînt definiţi, de a se discuta ca şi cum ei ar fi înţeleşi
la fel de toată lumea (care participă la discuţie)“ 17.
Avînd în vedere bogăţia sursei de erori oferită de sensul cuvîn-
tului în plan sintactic, este justificată cerinţa respectării celor două
principii care, după Blaise Pascal, ar caracteriza arta convingerii: „a

15
Cicero, Pro Milone, num. 29, apud: César Chesneau Du Marsais, op. cit, p. 132 (unde
secvenţa este evocată pentru a ilustra eufemismul !); Dimitrie Gusti, Ritorică pentru tineri-
mea studioasă, ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi indice de nume de Mircea Frîn-
culescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 252
16
Eugen Năstăşel, Ioana Ursu, Argumentul, sau despre cuvîntul bine gîndit, Editura Şti-
inţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 240
17
Gheorghe Enescu, Fundamentele logice ale gîndirii, Editura Ştiinţifică şi Enciclo-
pedică, Bucureşti, 1980, p. 273
Erori ce ţin de conotaţie şi de factorul ilocuţionar al actului de comunicare 203

defini toate cuvintele pe care le întrebuinţăm; a dovedi totul, în-

locuind mental cu definiţii termenii definiţi“ 18.
Bineînţeles, partea neplăcută a exprimării figurate nu trebuie să
atragă în capcana repudierii virtuţilor limbajului plastic, iar de teama
intenţiilor şicanatorii nu trebuie să refuzăm bucuria şi deliciul sensuri-
lor voalate, sau doar ingenios-exprimate !

7.2. „FALLACIA PLURIUM

INTERROGATIONUM UT UNIUS“,
RESPECTIV EROAREA PE CARE O
GENEREAZĂ ÎNTRUNIREA MAI MULTOR
19
ÎNTREBĂRI ÎNTR-UNA SINGURĂ

Ultima din inventarul aristotelic al erorilor extra dictionem, dar nu

şi cea din urmă pentru un recensămînt al abuzurilor din antrepriza dialogală,
cum este cel pe care-l datorăm Stagiritului, argumentarea la care ne refe-
rim „se produce cînd nu observăm că există mai multe chestiuni şi
dăm un singur răspuns ca şi cum ar exista o singură chestiune“ 20.
Pentru a nu greşi în cursul discuţiilor pro şi contra, ne sfătuieşte autorul
Organon-ului, „nu trebuie să afirmăm şi să negăm nici mai multe răs-
punsuri despre o singură chestiune, nici un singur răspuns despre mai
multe chestiuni, ci un singur răspuns despre o singură chestiune“ 21.
În încercarea de a respecta cele recomandate, ne lovim, însă,
de o problemă: nu întotdeauna „este uşor de văzut că există mai
multe chestiuni“ la care să putem da răspunsuri distincte, ca în cazul
întrebării „este oare pămîntul, sau cerul, o mare ?“.
Cum procedăm, aşadar, în situaţii de confuzie ? „Sau sîntem
de acord cu chestiunea [multiplă, n. n., M. T.], nedînd nici un
răspuns, sau se pare că am fost respinşi“ 22 − sună soluţia Sta-
giritului, ce nu este nici uşor de acceptat, nici uşor de urmat.

18
Blaise Pascal, Cugetări, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 274
19
În greceşte: B D 8@(4F H B D J J B8 \T DTJ J < B@4 <, respectiv F`N4F-
B@8 .0J F TH. Cf.: Joachimi Jungii Logica Hamburgensis, 1638, reed. 1957, p. 375
20
Resp. sof., 5, 167 b; traducere românească de Mircea Florian, în: Aristotel, Organon,
IV, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963, p. 285
21
Resp. sof., 30, 181 a; în: loc. cit., p. 363
22
Resp. sof., 5, 168 a; în: loc. cit., p. 285
204 MELENTINA TOMA

Iată exemplele datorate lui Aristotel şi secvenţe din comentariul

cu care ne onorează traducătorul în limba română al Organon-ului.

„este cutare şi cutare un om ? inducerea în eroare se face, acum, la graniţa dintre sin-
Urmează că, dacă lovesc şi pe gular şi plural, dintre concret şi abstract 23 (lovind pe
unul şi pe altul, lovesc pe un doi sau mai mulţi oameni, lovesc omul, în măsura în care
om, nu pe mai mulţi ?“ fiecare dintre indivizii loviţi este un om)

„sînt toate lucrurile bune sau rele ? […]
dacă spunem că printre lucrurile care nu
sînt bune unele sînt bune, sau că prin-
tre lucrurile care sînt bune unele nu sînt
bune, comitem o eroare“ 24
„orice am răspunde, notează Stagiritul, sîntem
expuşi sau la o aparentă respingere [dînd un
răspuns unic, n. n., M. T.], sau la o eroare
aparentă [amestecînd lucrurile rele cu cele bune
şi vice versa, n. n., M. T.]“ 25

142°. Erori de argumentare, generate de întrebarea multiplă

(fallacia plurium interrogationum et unius)

Pentru a diminua şocul dilemei la care par a fi condamnaţi respon-

denţii, Stagiritul socoteşte că, în anumite împrejurări, pot fi acceptate
premise suplimentare, prin care să ajungem la răspunsuri potrivite pentru
întrebările reunite. Aşa se întîmplă, bunăoară, atunci cînd consimţim că
„un lucru, ca şi mai multe lucruri, sînt [atunci cînd vin pe lume, n.
n., M. T.] deopotrivă albe, goale şi oarbe“ 26.
Iată, acum, şi cîteva exemple de ÎNTREBARE COMPLEXĂ (la
care se răspunde asertînd mai mult de o propoziţie !), aşa cum ne sînt
ele oferite de un autor în perspectiva timpurilor noastre 27.

răspunsul direct („nu trebuia să-l bată“) mai antrenează pro-

„trebuia, oare, să-l bată,
poziţiile: „a greşit că l-a bătut“, respectiv „(chiar dacă
deoarece i-a vorbit urît ?“
respectivul) trebuie pedepsit“

într-o argumentare „pe extreme“, s-ar răspunde prin „nimeni

„este cineva perfect ?“ nu este perfect“, ceea ce subsumează propoziţia „din mo-
ment ce nimeni nu este perfect, respectivul trebuie scuzat“

23
Mircea Florian, nota 77 în loc. cit.
24
Resp. sof., 5, 168 a; în: Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 285
25
Ibidem. Cf. şi nota 78 din subsolul paginii, datorată lui Mircea Florian
26
Resp. sof., 5, 168 a; în: loc. cit., p. 286
27
Pentru exemple datorate lui Nancy D. Simco şi Gene G. James (Elementary Logic, Wads-
worth P. C., Belmont, California, 1983, p. 253), respectiv lui Michael T. Carlsen - Jones
(Introduction to Logic, McGraw - Hill Book Company, New York, London, Tokyo etc.,
1983, p. 487), cf.: Leonard Gavriliu, Mic tratat de sofistică, 1996, pp. 139 - 140
Erori ce ţin de conotaţie şi de factorul ilocuţionar al actului de comunicare 205

„ceri bursă; dar eşti bol- la răspunsul „nu sînt bolnav sau sărac“ se asociază presu-
nav, sau eşti sărac ?“ 28 punerea „am altă justificare“

143°. Exemple (datorate lui Gheoghe Enescu) de întrebări

complexe, impunînd mai multe răspunsuri

Într-un context lipsit de spectrul relelor intenţii, aşa cum este

cel din ultima carte a Topicii 29, Aristotel îşi îndrumă cititorii cum să
ordoneze şi cum să formuleze întrebările, cum să obţină concesii de
la respondent, cum să-şi facă lor înşişi obiecţii (pentru a spori încre-
derea respondenţilor), cum să-şi diminueze zelul în susţinerea unui
argument, cum să prelungească şi să învioreze argumentarea, cum să
procedeze ca respondenţi (în funcţie de natura întrebării), cum să-l
atace pe întrebător (dacă acesta manifestă rea credinţă şi „împiedică
opera comună“ în cursul discuţiei pro şi contra) etc.
La toate acestea, logicianul modern sau postmodernist abia
dacă a început să ia aminte, în contextul neoretoricii 30, ori în cel al
eroteticii, sub chipul de logică expresă a întrebărilor.
Printre promotorii acesteia se înscrie Eugeniu Sperantia, prin pro-
iectul unei „logici a problemei“, comunicat 31 primului Congres Inter-
naţional de „Filosofie Ştiinţifică“, susţinut la Sorbona, în 1935, sub
semnul lui René Descartes. Pe linia unor astfel de provocări, autorul
clujean va fi secondat de Petre Botezatu, promotor al logicii naturale,
într-un orizont ce favorizează transferul de proprietăţi şi construcţia de
obiecte, ca operaţii majore efectuate în actul de raţionare.

28
Exemplele şi comentariul conex aparţin lui Gheorghe Enescu. Cf.: Tratat de logică, Edi-
tura „Lider“, Bucureşti, f. a., pp. 325 - 326
29
Paragrafele 155 b sqq. Cf.: Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, pp. 222 sqq.
30
Chaïm Perelman, Lucie Olbrechts - Tyteca, La nouvelle rhétorique. Traité de l'ar-
gumentation, vol I - II, Presses Universitaires de France, Paris, 1958; Chaïm Pe-
relman, Le champ de l’argumentation, Presses Universitaires de Bruxelles, 1970;
Idem, Logique juridique. Nouvelle rhétorique, Éditions „Dalloz“, Paris, 1976. Cf.
şi: Petru Ioan, Perspective logice. Contribuţii la reprofilarea unui profil discipli-
nar (capitolul 19: „Logica raţiunii juridice“), Editura „Junimea“ (colecţia „Huma-
nitas“), Iaşi, 1987, pp. 294 - 306
31
Cf.: Eugene Sperantia, Remarques sur les propositions interrogatives. Projet d'une
Logique du problème, în „Actes du Congrès International de Philosophie Scienti-
fique“, vol. VII, Hermann, Paris, 1936, pp. 18 - 28; ret. în: Eugeniu Sperantia, Sys-
tème de Métaphysique, Editura „Cartea Românească din Cluj“, Sibiu, 1943, pp. 305 -
318; traducere românească de Constantin Grecu, Logica interogativă şi aplicaţiile ei,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, pp. 74 - 85
206 MELENTINA TOMA

Într-un percutant eseu asupra „principiilor şi aplicaţiilor“ lo-

gicii întrebărilor 32, semiologul ieşean se opreşte inclusiv la PARALO-
GISMELE EROTETICE, din perspectiva cărora se degajă şi normele de op-
timizare a interviului, impunînd atenţie: ) (1) la organizarea dia-
logului; ) (2) la supoziţiile întrebărilor; ) (3) la strategia intervi-
ului; ) (4) la nivelul şi individualitatea interlocutorului; ) (5) ) la
ambianţa psiho-socială în care se va desfăşura interviul; (6) la valoa-
rea umană a interviului; ) (7) la valoarea artistică a interviului 33.

IMPRECIZIA ÎNTREBĂRILOR: „cîţi lo- întrebarea este vagă, întrucît nu precizează momentul
cuitori are Franţa ?“ statistic la care ar trebui să se raporteze respondentul
AMBIGUITATEA ÎNTREBĂRII: „pedo- întrebarea este ambiguă, în măsura în care prin pedologie
logia este o ştiinţă avansată ?“ sînt desemnate ştiinţa solului şi, respectiv, ştiinţa copilului
MULTIPLICITATEA, sau COMPLEXITATEA ÎN- întrebarea „de suprafaţă“ maschează o întreba-
TREBĂRII: „te-ai lăsat de fumat ?“ re „de adîncime“: „ai fost fumător ?“
AGLOMERAREA ÎNTREBĂRILOR o astfel de întrebare cumulativă îl derutează pe interlocutor, pus
ÎNTR-UN SINGUR ENUNŢ INTE- să explice care sînt elementele culturii, care sînt factorii cul-
ROGATIV: „care sînt elemen- turii, care sînt raporturile dintre elementele culturii, care
tele şi factorii culturii şi cum sînt raporturile dintre factorii culturii, care sînt raportu-
se leagă între ei ?“ rile dintre elementele şi factorii culturii ?

144°. Paralogismele erotetice, discutate sub semnul

semioticii de către Petre Botezatu

7.3. ÎNTREBAREA CARE

SE AUTOANULEAZĂ

Înrudită cu „întrebările multiple“ ce se referă la persoana res-

pondentului 34 şi socotită de unii drept manifestare a erorii genetice,
întrebarea CARE SE AUTOANULEAZĂ nu numai că înrăutăţeşte travaliul
comunicării, dar îl şi poate bloca.
Ce poate răspunde, de exemplu, un student, cînd vede pe biletul
de examen următoarea solicitare: „enumeraţi cărţile recomandate la

32
Petre Botezatu, Erotetica − logica întrebărilor (principii şi aplicaţii), în: „Revista de
Filosofie“, nr. 4, 1980, pp. 429 - 438; ret. în: Constantin Grecu, loc. cit., pp. 203 - 222
33
Petre Botezatu, în: loc. cit, pp. 211 - 212, respectiv 218 - 221
34
Cînd întrebi „de ce ai lipsit de la activitatea programată ?“, deja presupui că interlocutorul
a lipsit de la respectiva activitate, ceea ce poate că nu este cazul; la fel se întîmplă cînd întrebi
„de cînd te-ai lăsat de fumat ?“ (fără să ai confirmarea că interlocutorul chiar s-a lăsat de
fumat), cînd întrebi „de unde ţi-ai procurat biletele de avion ?“ (fără să ştii că interlocu-
torul chiar şi-a achiziţionat astfel de bilete, ori că are intenţia să călătorească cu avionul) etc.
Erori ce ţin de conotaţie şi de factorul ilocuţionar al actului de comunicare 207

această disciplină care v-au plăcut cel mai mult ! Cărui defect al
propriului caracter îi atribuiţi acest sentiment ?“ 35.
A da curs întrebării înseamnă a pune alegerea titlurilor preferate
pe seama unui handicap propriu, cînd ar mai putea fi vorba: de „afi-
nitatea electivă“ a studentului şi de capacitatea sa de a discerne, de
calitatea intrinsecă a listei de titluri propuse spre consultare, de posi-
bilitatea accesării respectivelor titluri şi aşa mai departe.

7.4. „FALLACIA
PROSODIAE“, RESPECTIV
ACCENTUAREA ERONATĂ

Despre sofismele B D J < BD@FT*\ <, Aristotel ne previne

că nu pot fi uşor întrebuinţate în discuţiile verbale şi că ele devin mani-
feste „numai în [discuţiile] scrise şi în poezie“ 36.
Iată şi exemplele de rele accentuări, parcimonios-distribuite de
către Stagirit în cărţile 4 şi 21 din Respingerile sofistice 37:

„J` < @ 6 J B 2 J 4 D “ 38 „J` < @ 6 J B 2 J 4 D “

potrivit informaţiei lui Aristotel din Poetica (25, 1461 a) corectarea
accentului s-ar datora lui Hippias din Thasos (este vorba de
înlocuirea adverbului la genitiv singular @ / „acolo
unde“, prin particula de negaţie @ )

„Zeus a spus: «îi dăruim [lui Aga- „Zeus a însărcinat pe zeul visului de a-i dă-
memnon, n. n., M. T.] împlinirea ru- rui [lui Agamemnon, n. n., M. T.] împlinirea
găciunii»“ 39 rugăciunii“
diferenţa de sens este indusă, acum, de accentul pe prima silabă (*\*@ <) şi,
respectiv, pe silaba secundă (*4*` <) a unuia şi aceluiaşi cuvînt,
ceea ce face ca o dată el să reprezinte persoana I plural a modului
indicativ („îi dăruim“), iar a doua oară să întruchipeze
infinitivul ionian („a dărui“)

35
George F. Kneller, Logica şi limbajul educaţiei, traducere din engleza americană, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973, p. 18
36
Resp. sof., 4, 166 b; în: Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 277
37
Resp. sof., 4, 166 a şi 21, 177 b - 178 a; în: loc. cit., pp. 277 - 278, 340 - 341
38
Versul 328 din Iliada, cîntul al XXIII - lea. Cf.: Mircea Florian, nota 49 la: Aristotel,
Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 278
39
Aristotel se referă la un alt vers din Iliada, neprecizat, ce poate fi identificat în două pasaje.
Cf.: Mircea Florian, nota 50 în: loc. cit., p. 278
208 MELENTINA TOMA

„este locul unde (@Ü) tu descinzi o după Aristotel, „soluţia este, în cazul de faţă, cît
casă ? – Da. – Dar tu ai spus că se poate de uşoară. Un cuvît nu înseamnă acelaşi
locul unde (@Ü) descinzi este o casă, lucru dacă este pronunţat cu accent ascuţit, sau
deci, casa este o negaţie (@ )“ 40 dacă este pronunţat cu accent grav“ 41

145°. Ilustraţii oferite de Aristotel, în „Respingerile sofistice“,

pentru eroarea generată de accentuarea improprie

Fără a reprezenta, neapărat, un loc comun în sfera calamburului,

sofismul în atenţie reprezintă un semnal pentru posibile impasuri de in-
terpretare, create de jocul accentuărilor insidioase. A se observa, în
acest sens, cele cîteva cazuri de ambiguitate datorate ACCENTUĂRII, pe
care le-am reunit în tabelul (146°), din perspectiva posibilităţii de a pro-
nunţa în chip diferit unele cuvinte din limba română.
Ultimele două exemple ne atrag atenţia şi asupra efectelor com-
punerii suprapuse deplasării de accent.

„CÓPII de bani, gata făcuţi să trezească „COPÍI de bani gata, făcuţi să trezească
interesul celor care îi observă“ interesul celor care îi observă“
„unde l-ai găsit pe soldatul recent-transfe- „unde l-ai găsit pe soldatul recent-transfe-
rat ? – ÎN COMPÁNIA celor de la tancuri“ rat ? – ÎN COMPANÍA celor de la tancuri“
„cu ce-şi ocupă timpul noul chiriaş ? – „cu ce-şi ocupă timpul noul chiriaş ? –
Cu MODÉLE vestimentare“ Cu MÓDELE vestimentare“
„se uită la UMBRÉLE lăsate pe plajă de „se uită la ÚMBRELE lăsate pe plajă de
către trecători întîrziaţi“ către trecători întîrziaţi“
„nu-i aşa că este o VÉSELĂ ?“ „nu-i aşa că este o VESÉLĂ ?“
„cel de care m-ai întrebat la întîlnirea „cel de care m-ai întrebat la întîlnirea
anterioară are BÁRBA chiar prosperă“ anterioară are BAR, BA chiar prosperă“
„la FIZIOLÓGI E multă lume“ „la FIZIOLOGÍE, multă lume“

146°. Cazuri de ambiguitate generate prin jocul accentuării

(şi al regrupării cuvintelor) în limba română

Menţionăm că, printr-o înţelegere extinsă, EROAREA ACCENTU-

ĂRII se manifestă şi prin modul nefiresc de a plasa cuvîntul în cadrul
unei propoziţii 42, ceea ce − în alte orizonturi ale teoretizării limbaju-

40
Resp. sof., 21, 178 a; în: loc. cit., pp. 340 - 341
41
Ibidem, p. 341
42
Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1985, p. 104. Drept exemplu de asemenea accentuare, în Tratatul de logică (Editura „Li-
Erori ce ţin de conotaţie şi de factorul ilocuţionar al actului de comunicare 209

lui − reprezintă accentul topic şi ne deschide spre o temă mai am-

plă, cum este cea a nivelurilor subiectului dintr-o enunţare 43; de
asemenea, spre ceea ce − în drept − se constituie ca regulă a topi-
ca în actul de intepretare a textului normativ (lege, sau convenţie).

7.5. TAUTOLOGIA
Deşi nu trebuie privită, neapărat, ca o eroare logică, tautolo-
gia este inclusă − printre alţii, de către George F. Kneller − în
rîndul sofismelor, în măsura în care „se afirmă că enunţul (sau
argumentul) care o exprimă afirmă ceva care nu este implicit,
ca în remarca unui profesor american «cînd numărul copiilor
care părăsesc şcoala creşte, efectivul de elevi scade»“ 44.
Noi o plasăm, la acest sfîrşit de inventar, în orizontul iniţiativei
argumentative, ca expresie a lipsei de respect faţă de interlocutori şi faţă
de auditoriu, dacă nu ca neglijenţă (mai mult sau mai puţin pardonabilă)
pentru modul în care se participă la un schimb de idei.

7.6. SOFISMUL
ASERŢIUNII REPETATE

Înregistrat de către Leonard Gavriliu la rubrica IGNORĂRII TEZEI

DE DEMONSTRAT, trucul în atenţie este în egală măsură o formă deşănţată
de INSULTARE A INTERLOCUTORULUI, ori a auditoriului.
Printr-o parafrazare a dictonului atribuit lui Quintilian, sofismul
se rezumă în adagiul: repetitio est mater fallaciae.
Drept punct de sprijin pentru o astfel de direcţie interlocuţiona-
lă stă sloganul, (nu numai) hitlerist, după care minciuna repetată su-

der“, Bucureşti, f. a., p. 306), autorul ne propune formularea „am puţini bani pentru a
intra în afacere“, în care se poate accentua adjectivul PUŢINI (şi atunci înseamnă că „am
prea puţini bani pentru a intra în afacere“), ori verbul AM (caz în care se înţelege
că „am ceva bani, pentru a intra în afacere“). Pe aceeaşi linie, autorul român evocă
(după William Stanley Jevons) exemplul biblic „şi-a zis fiilor săi: «puneţi-mi şea-
ua pe măgar». Şi l-au înşeuat pe el“, precum şi analogul său: „stăpîna corabiei a
poruncit «să-i ungeţi fundul cu smoală !». Şi i-au uns fundul cu smoală“.
43
Cf. Chung - Ying Cheng, On the Problem of Subject Structure in Language with Applica-
tion to Late Arhaic Chinese, în: Jaako Hintikka, J. Moravesik and Patrick Suppes (eds.),
Approaches to Natural Language, North - Holland Publishing Company, Dordrecht, 1973,
pp. 413 - 434; Petru Ioan, Orizonturi logice. Deschideri şi resemnificări în universul
actual al formalismelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 157
44
George F. Kneller, Logica şi limbajul educaţiei, Bucureşti, 1973, p. 17
210 MELENTINA TOMA

ficient de des sfîrşeşte prin a fi asumată ca adevăr 45, iar forme cotidi-
ene ale repetării şi reluării pînă la saturaţie a mesajului sînt suportate
în proporţie de masă prin tehnicile publicitare menite a promova di-
versele produse şi servicii pe măsura societăţii „de consum“.

7.7. SOFISMUL
„TOTUL SAU NIMIC“
Manifestat „în expresii exclusive, precum «cine nu este cu
noi este împotriva noastră», «afacerile sînt afaceri», «trebuie să te
decizi chiar în secunda asta» etc.“ 46, sofismul în atenţie ţine în mai
mare măsură de asaltul asupra interlocutorului, decît de „transmutarea“
subiectului interlocuţiei, cum înţelege să-l claseze autorul Micului tratat
românesc de sofistică. Aceasta întrucît „a afirma stăruitor că un
obiect este negru sau alb“ nu înseamnă doar „a trece cu vederea
cenuşiul şi întreaga gamă de culori dintre alb şi negru“ 47, ci şi a
inflama dispoziţii afective extreme, ce împiedică discernămîntul în jude-
cata de valoare şi dreapta alegere în plan comportamental.

45
Cf. Nancy D. Simco şi Gene G. James, op. cit., p. 253; Leonard Gavriliu, op. cit., p. 144
46
Leonard Gavriliu, op. cit., p. 140
47
Robert T. Harris and James L. Jarrett, Language and Informal Logic, Longmans,
Green and Company, New York, London, Toronto, 1956, p. 231; apud: Leonard
Gavriliu, op. cit., p. 140
 Capitolul 8: SISTEMUL
„ECUMENIC“ AL TIPURILOR
DE SOFISME SAU DE ERORI LOGICE

Reunite, consideraţiile vizînd „dezmembrarea“ sistemelor şi grupă-

rilor de sofisme sau erori logice, în raport cu polii (variabilele, sau coor-
donatele) modelului hexadic al situaţiilor de comunicare şi, eo ipso, de
argumentare (de raţionare, sau de demonstrare), respectiv de definire şi
explicitare, ne conduc către „o închidere deschisă“ a celor 6 familii de
silogisme: ) (1) sofismele sau erorile AMBIGUITĂŢII, pe linia semnifi-
cantului; ) (2) sofismele sau erorile NECONCLUDENŢEI, pe linia inten-
siunii, sau a înţelesului; ) (3) sofismele sau erorile SUPOZIŢIEI şi ale
CONFIRMĂRII, pe linia extensiunii, a denotaţiei, sau a referinţei; ) (4)
sofismele sau erorile RELEVANŢEI, pe linia emitentului şi a interlocuţiei;
) (5) sofismele sau erorile REDUCŢIEI, pe linia conotaţiei, dar şi a con-
fuziei între regimurile de funcţionare a entităţilor discursive; ) (6) sofis-
mele sau erorile PERSUADĂRII, pe linia receptării şi a perlocuţiei.
Fapte de discurs ca cele în atenţie (acumulate într-o evoluţie înde-
lungată a cercetărilor de logică, de dialectică şi de retorică) se dispun în-
tr-o TIPOLOGIE A TIPOLOGIILOR, în care nimic din ceea ce s-a omologat
de-a lungul secolelor în materie de silogism nu rămîne fără adăpost în spa-
ţiile de încadrare sugerate de MODELUL SITUAŢIONAL-HEXADIC.
O astfel de sistematizare nu va exclude nimic din ceea ce s-ar pu-
tea adăuga genurilor şi speciilor deja constituite; dimpotrivă, încadrarea
într-o rubrică sau alta a schemei ordonatoare nu mai stă, acum, sub sem-
nul exclusivismelor şi nici nu mai derivă dintr-un elan apriorist, de atin-
gere în mod artificial a completitudinii în cursul analizei.
În ordonarea aceloraşi formaţiuni „ptesmatologice“, care sînt
sofismele, sau erorile logice, ne mai stă la dispoziţie şi cadrul stator-
nicit o dată cu distincţia dintre sintaxă (respectiv morfosintaxă), se-
mantică şi pragmatică, propusă prima dată de către Charles Sanders
212 MELENTINA TOMA

D
ERORI ALE SU-
POZIŢIEI ŞI ALE CONFIR-
MĂRII: error fundamentalis; non
causa pro causa; post hoc, ergo propter hoc;
cum hoc, ergo propter hoc; non ceteris paribus; enume-
rarea imperfectă; generalizarea pripită; non-observaţia, sau
reaua observaţie; antinomiile autoreferinţei; definiţiile neesenţiale etc.
ERORI ALE REDUCŢIEI: confu- ERORI ALE NECONCLUDENŢEI:
zia dintre accident şi propriu; petitio de contrari; non sequitur
întrebarea multiplă; confuzia din- (erorile de procedeu) probatio
tre sensul absolut şi sensul relativ; plus / minus probans; saltus in con-
cea dintre abstractiv şi colectiv; C I cludendo (demonstrando); definiţiile
definiţiile excesiv de figurate etc. negative; definiţiile incongruente

ERORI DE RECEPTARE: accentul; fi- ERORI ALE RELEVANŢEI: ignoratio

gura dictionis (confuzia între elenchi; petitio principii; eroa-
categorii); eroarea reunirii R E rea genetică; eroarea simplis-
(compoziţia); eroarea divi- mului; sofismele „amorului
ziunii (separaţia); defi- propriu“ şi ale interesului;
niţiile criptice etc. definiţia circulară etc.
ERORI ALE AMBIGUITĂŢII: echivocul (omonimia) cuvintelor; echivocul (omonimia)
propoziţiei şi al (sau a) frazei în general, respectiv amfibologia; nonsen-
sul (formal şi morfosintactic al) premiselor argumentării;
solecismele (şi, în general, barbarismele); sofis-
mul statistic (dacă nu cumva sofismele
statistice !); definiţiile obscure
(şi cele confuze) etc.
S

147°. „Supratipologia“ erorilor logice, în perspectiva modelului

hexadic al situaţiilor de comunicare

Peirce, în directă continuitate cu trivium-ul artelor liberale 1 din tra-

diţia scolasticii medievale (gramatică, logică şi retorică).
Deoarece, în structura argumentării, nu este posibilă o strictă de-
limitare între cele trei planuri analitice, erorile pot fi urmărite în raport cu
accentul, sau cu predominanţa de ordin sintactic, semantic, ori prag-
matic. Combinînd, deci, cei trei „vectori de focalizare“ 2 semiotică cu
cele trei elemente structurale detectate în mod clasic la analiza argumen-
tării, se pot obţine 9 spaţii de încadrare. Rubricile aprioric-determinabi-
le se împuţinează, dacă ţinem cont de dificultăţile ivite în calea departa-

1
Cf.: Petru Ioan, Educaţie şi creaţie în perspectiva unei logicii „situaţionale“ (cap.
4, §. 14), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
2
Folosim sintagma în accepţia pe care i-a oferit-o Petru Ioan, în op. cit., p. 144
Sistemul „ecumenic“ al tipurilor de sofisme sau de erori logice 213

jării sistematice a sofismelor legate de premise şi a celor ţinînd de teză,

la nivelul semanticii şi, respectiv, la cel al pragmaticii.

ELEMENTE ALE ARGUMENTĂRII

PREMISE (FUNDAMENT) CONCLUZIE (TEZĂ) PROCEDEU

contrazicerea premiselor; omonimia (echivocul), deducţii mediate incorecte; fal-

nonsensul premiselor; in- sau ambiguitatea terme- se detaşări de termeni legaţi
determinarea premiselor nului; amfibolia (am- prin conective; erori de înte-
SINTACTIC

sub aspectul cantităţii biguitatea propoziţiei) meiere în cazul silogismelor

compunerea (combinarea, sau unirea); di-

erori de demonstraţie şi / sau de
viziunea (separarea, sau despărţirea); de-
argumentare, ca înlănţuiri de do-
niveluri semiotice

plasarea accentului; confuzia produsă de

uă sau mai multe inferenţe
asemănarea formei de exprimare

falsitatea fundamentului; pos- împătrirea termenilor, prin con-

SEMANTIC

tularea principiului şi, în ge- falsitatea fuzia între accident şi propriu,

neral, recursul la un funda- tezei ori între absolut şi relativ; re-
ment nedemonstrat etc. cursul la o falsă cauză etc.
PRAGMATIC

eludarea tezei în curs de dezbatere; reunirea mai multor ches-

tiuni într-una singură; confuzia între sensul abstractiv şi sen-
sul colectiv; antrenarea exprimării figurate etc.

148°. Clasificarea sofismelor (sau a erorilor) logice, după

elementele constitutive ale argumentării
şi nivelurile analizei semiotice

Numărul claselor fiind cam acelaşi şi în ordonarea după criterii

încrucişate, acum sugerată, şi în sistematizarea în acord cu paradig-
ma hexadică a situaţiilor discursive, am preferat să rămînem la aceas-
ta din urmă, mai instructivă sub aspectul relevării unităţii în diversita-
te a elementelor de disfuncţie din cursul gîndirii şi exprimării, dar şi
mai relevantă din punctul de vedere al explicării originii şi al întreve-
derii soluţiei diverselor modalităţi de inducere în eroare, unele arhi-
ştiute şi chiar denaturate prin repetata scoatere din contextul teoretiză-
rii iniţiale, altele în curs de omologare şi explicitare.
Bineînţeles, efortul de ordonare şi tipologizare nu trebuie să
contravină şirului de constatări şi observaţii privind înrudirea şi re-
ductibilitatea sofismelor. La cele consemnate în secţiunea (1.1) a
214 MELENTINA TOMA

primului capitol, vis-à-vis cu concepţia Stagiritului, sînt de luat în

seamă numeroasele avertismente privind: ) (1) dificultatea, dacă
nu imposibilitatea, clasării „modurilor în care oamenii ajung la
eroare“ 3; ) (2) dificultatea de a repera argumentul eronat şi de a
descoperi cărei clase îi aparţine 4; ) (3) posibilitatea ca un argument
să ilustreze mai mult decît un singur tip de sofisme 5 şi chiar să se
compună din mai multe sofisme elementare 6; ) (4) eventualitatea
ca toate sofismele să fie generate de confuzia inerentă limbajului 7,
iar cîmpul în care acestea se dezvoltă să nu aibă limite 8.
Din această ultimă perspectivă, este cazul să subliniem că toate
sofismele sînt şi de natură logică, iar distincţii precum cele profesate
de Richard Whately, William Stanley Jevons, sau Morris R. Cohen
şi Ernest Nagel au sens doar printr-o adecvată reformulare a termeni-
lor („semi-logic“ şi „non-logic“) în acord cu nivelurile şi cu orizon-
turile analizei semio-logice a actului de comunicare ce susţine şi dă îm-
plinire demersului dialogal, de argumentare (sub semnul persuadării)
sau demonstrare (la dimensiunea convingerii) a enunţărilor.
O dată cu Robert Blanché, ne-am putea întreba dacă, „pînă
la urmă, diversele greşeli de logică nu rezultă din defecte ale
limbajului“ 9, după cum am putea admite, împreună cu acesta, că
„a corecta o greşeală de logică în raţionamentele uzuale revine

3
Augustus de Morgan, citat de Irving M. Copi, în: Introduction to Logic, The Macmil-
lan Company, New York, Collier - Macmillan Limited, London, 1968, p. 59; cf. şi:
Leonard Gavriliu, Mic tratat de sofistică, Editura „Iri“, Bucureşti, 1996, p. 38
4
Resp. sof., 33, 182 b, în: Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 370; John
Stuart Mill, Système de logique déductive et inductive, traducere de Louis Peisse,
ediţia a patra, vol. 2, Félix Alcan, Paris, 1896, pp. 305 - 306
5
John Stuart Mill, op. cit., p. 305; Mircea Dumitru, Sofisme, în: Petre Bieltz (coord.), Logi-
ca, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994, pp. 106 sqq.
6
Robert Blanché, Le raisonnement, P. U. F., Paris, 1973, p. 244
7
John Stuart Mill, op. cit., p. 306; Alexander Bain, Logique déductive et inductive,
traduit de l’anglais par Gabriel Compayré, troisième édition, tome second, Librairie
Germer Billière et Cie, Paris, 1881, pp. 543 - 548; Leonard Gavriliu, op. cit., p. 33
8
Alexander Bain, op. cit., p. 553
9
Robert Blanché, op. cit. Unul dintre motivele pentru care anumite respingeri sînt sofistice,
de fapt „cel mai natural şi cel mai obişnuit“, după Aristotel, „este acel care ţine de
întrebuinţarea cuvintelor“. Aceasta întrucît, „într-o discuţie, nu este posibil ca să adu-
cem lucrurile înseşi, ci trebuie să ne folosim, în locul lor, de cuvintele care le simbo-
lizează“, iar nu întotdeauna „ceea ce este valabil pentru cuvinte este valabil şi pentru
lucruri“ (Resp. sof., 1, 165 a, în: Aristotel, Organon, IV, 1963, pp. 269 - 270)
Sistemul „ecumenic“ al tipurilor de sofisme sau de erori logice 215

întotdeauna la a rectifica limbajul“ 10. Aceasta, cel puţin în măsu-

ra în care „gîndirea logică nu poate avea loc decît în sfera lim-
bajului“, iar operaţiile logice nu pot diferi de cele verbale 11.
Din cele prezentate de-a lungul expunerii, au rezultat cel puţin 19
surse, dacă nu tot atîtea chipuri, ale inducerii în eroare.

MECANISMUL INDUCERII ÎN EROARE AUTORI CARE ÎL EVOCĂ

pseudojudecarea şi pre- Daniel J. Sullivan; Antoine Arnauld şi Pierre Nicole; John

judecarea Stuart Mill; John L. Mackie şi alţii

forma logică improprie, ca semn al invalidi- Irving M. Copi; Mircea Dumitru; Ralph
tăţii raţionamentelor şi al pseudodeducţiei M. Eaton; Louis Liard şi alţii

pseudoinducţia John Stuart Mill; Alexander Bain; Louis Liard şi alţii

pseudodefiniţia Immnuel Kant; Richard Robinson; Leonard Gavriliu; Petru Ioan

circularitatea Aristotel; John L. Mackie; Mircea Dumitru şi alţii

insuficienta dovedire Mircea Dumitru şi alţii

Irving M. Copi; Alexander Bain; E. W. Schipper şi E.

irelevanţa
Schuh; John L. Mackie; Mircea Dumitru şi alţii

ambiguitatea şi confu- Aristotel; Irving M. Copi; Ralph M. Eaton; John Stuart Mill;
zia, în general Andrei Marga; Mircea Dumitru şi alţii

pseudointerpretarea Edward Creighton şi alţii

prezumţia, sau supoziţia neîntemeiată Edward Creighton; Mircea Dumitru şi alţii

reducţia Leonard Gavriliu şi alţii

amorul propriu; interesul; pasiunea între alţii, Antoine Arnauld şi Pierre Nicole

pseudointerogarea Aristotel; John L. Mackie şi alţii

pseudoexplicaţia John L. Mackie şi alţii

recursul abuziv la autoritate între alţii, E. W. Schipper şi E. Schuh

alte particularităţi ale argumentării Ralph M. Eaton şi alţii

alţi factori non-lingvistici M. C. Wheeler şi alţii

149°. Factori şi chipuri ale inducerii în eroare, în actul

argumentării şi al comunicării în general

10
Robert Blanché, op. cit., pp. 244 - 245
11
Leonard Gavriliu, op. cit., p. 30
216 MELENTINA TOMA

Factorii nominalizaţi şi cei ce li s-ar putea alătura gravitează în

jurul polilor situaţiei de comunicare şi, o dată în plus, se cere să dăm
curs unei viziuni integratoare asupra tipurilor de inducere şi de autoin-
ducere în eroare. Iar dacă tipologia astfel întocmită, rezonînd cu „ra-
dioscopia operaţiilor logice incorecte“ şi cu „disecarea stratage-
melor frauduloase“ 12 trebuie legitimată în raport cu o formaţiune
distinctă în desfăşurarea logicii, nimic nu ne împiedică să admitem
(asemenea lui Leonard Gavriliu) antisofistica în chip de „nosolo-
gie“ şi de „etiologie“ a judecăţilor şi raţionamentelor defectuoase 13.
Rămîne să chibzuim dacă o astfel de teorie poate fi sau nu for-
mală, respectiv „generală şi sinoptică“ 14. Lui C. L. Hamblin şi
lui Robert Blanché, prima eventualitate li se pare o contradicţie în
termeni, de vreme ce, pentru alţii, numita antisofistică nu este alt-
ceva decît „aspectul negativ sau, dacă vreţi, inversul teoriei ra-
ţionamentului corect, aşa cum se construieşte ea în logică“ 15.
În ceea ce ne priveşte, credem că „inversa“ teoriei raţionamen-
tului corect are şi o substanţă intrinsecă, de vreme ce există moduri in-
valide de raţionare vis-à-vis cu modurile valide, aşa cum operează me-
tode intrinseci de rejectare a schemelor deductive incorecte, vis-à-vis cu
metodele confirmării stricto sensu a schemelor deductive corecte.
Din motivul pe care tocmai l-am semnalat, poziţia lui Aristotel
în legătură cu studiul sofismelor, precum şi a celor care − peste vea-
curi − i-au continuat tradiţia, rămîne în vigoare.
Ceea ce trebuie schimbat este doar tonul şi registrul finalităţilor !
Noi nu mai studiem, astăzi, sofismele, pentru a ridiculiza pe „oa-
menii care preţuiesc mai mult să pară înţelepţi decît să fie“ şi
care „cîştigă bani de pe urma unei înţelepciuni aparente“ 16, ci
pentru a ne educa, pentru a învăţa din greşelile altora sau din propri-
ile noastre greşeli, pentru a ne pune la adăpost de prezumtive strategii
oculte ale manipulării şi ale traficului de credulitate.
12
Leonard Gavriliu, op. cit., p. 25
13
Ibidem
14
C. L. Hamblin, Fallacies, Methuen, London, 1970, p. 193; Robert Blanché, op.
cit., p. 243, nota 2
15
Robert Blanché, op. cit., p. 247
16
Resp. sof., 1, 165 a; Aristotel, Organon, IV, Bucureşti, 1963, p. 270
Sistemul „ecumenic“ al tipurilor de sofisme sau de erori logice 217

Dacă cei care ne induc în eroare sînt sau nu de bună credinţă, aceas-
ta este, deja, o întrebare extra-logică, iar cu ea ne-am putea întîlni la o
altă disciplină, să-i spunem deontologia comunicării, ori pe coordona-
tele unei alte proceduri, cum ar fi, de pildă, psihanaliza(rea) raţiona-
mentului şi a secvenţelor mai complexe de întemeiere a enunţurilor.
Ceea ce ne-am propus, prin actuala expunere, credem că am
reuşit să ducem la îndeplinire în mod onorabil !
Ne-am străduit să introducem un surplus de ordine într-o lume su-
pra-aglomerată de tipologii mai mult sau mai puţin divergente.
A reieşit că, pe fundalul obedienţei faţă de tradiţia străveche a
temei şi a disciplinei logicii în ansamblu, s-au produs dislocări în în-
ţelesul acordat anumitor tipuri de sofisme.
Pe de altă parte, s-a extins considerabil lista de situaţii ale induce-
rii în eroare şi − în mod corespunzător − au apărut noi clase intermedi-
are, în chip de genuri şi de supra-genuri ale speciilor propriu-zise.
Pătrunşi de zădărnicia oricărei tentative de „închidere a deschisului“,
am imprimat demersului clarificator doza de permisivitate inerentă înseşi
desfăşurărilor „pozitive“ din orizontul operaţiilor la nivelul noţiunii şi al
judecăţii. Volens, nolens, expunerea s-a pliat pe jocul abordărilor apriori-
ce, prin selectarea şi structurarea criteriilor ordonării sau grupării tipuri-
lor de sofisme, iar legătura cu realitatea de necuprins a gîndirii exprimate
s-a asigurat pe calea exemplificărilor mai mult sau mai puţin elocvente.
Sîntem conştienţi că a da seamă de problematica erorilor din
gîndirea pămînteanului echivalează cu luarea în stăpînire a logicii
toto genere, ceea ce nici unui aspirant la demnitatea de cunoscător
avizat în domeniu nu-i stă, pe deplin, în putinţă.
Lăsăm, aşadar, în seama celor îndreptăţiţi să constate măsura
în care ne-am achitat de sarcina asumată prin titlul şi prin programul
cercetării pe care am expus-o şi ne facem o îndatorire plăcută din a
mulţumi tuturor celor care, prin contribuţiile aduse în literatura pera-
to-logică, ori doar prin gestul încurajator, ne-au ajutat să ieşim cu bi-
ne dintr-o confruntare nu tocmai „detaşată“ cu logica situaţiilor de
impas în actul gîndirii şi în cel al expunerii discursive.
Gestul de recunoştinţă se întoarce spre mentorii generaţiei noastre
în sfera logicii şi a epistemologiei (profesorul Anton Dumitriu, profe-
218 MELENTINA TOMA

sorul Athanase Joja, profesorul Petre Botezatu şi alţii), ca şi spre au-

torităţile de astăzi din logica românească, cu care am descifrat „bucuriile
simple“ ale reflecţiei asupra logos-ului şi cărora le datorăm interesul
pentru un domeniu de rezistenţă al cunoaşterii de sine.
 BIBLIOGRAFIE

ACHIRI, ION:
1992 − Sofisme matematice, Intreprinderea Editorial - poligrafică „Ştiinţa“, Chişinău
ARISTOTEL:
1892 − La rhétorique, grec - français, traduction nouvelle par M. E. Gros, L’Im-
primérie de A. Bobée, Paris, 1892
1958 − Organon, II: Analitica primă, traducere şi studiu introductiv de Mircea Flo-
rian; note de Dan Bădărău şi Mircea Florian, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
1961 − Organon, III: Analitica secundă; traducere, studiu introductiv şi note de
Mircea Florian, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961
1963 − Organon, IV: Topica; Respingerile sofistice, traducere şi note, respectiv
studiu introductiv la Topica de Mircea Florian; notiţă introductivă la Res-
pingerile sofistice de Dan Bădărău, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963
ARNAULD, ANTOINE; PIERRE NICOLE:
1846 − Logique, ou l’Art de penser, éd. Claire et Girbal, „Hachette“, Paris, 1846
ASMUS, VALENTIN FERDINANDOVICI:
1957 − Erori de demonstraţie, în: D. P. Gorski şi P. V. Tavaneţ (coordo-
natori), Logica, traducere din limba rusă de B. Staicu şi V. Turjans-
ki - Negriţoiu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957
BACON, FRANCIS:
1957 − Noul Organon, sau adevăratele îndrumări pentru explicarea naturii, tra-
ducere în limba română de Nicolae Petrescu şi Mircea Florian, cu studiu
introductiv de Alexandru Posescu, Editura Academiei, Bucureşti, 1957
BAIN, ALEXANDER:
1894 − Logique déductive et inductive, traduit de l’anglais par Gabriel Compayré,
troisième édition, tome premier, „Félix Alcan“, Paris, 1894
BAR - HILLEL, YEHOSHUA:
1959 − Procedures for Structure in Natural Language, în: „Logique et Ana-
lyse“, 2, 19 - 29, 1959, ret. în: Yehoshua Bar - Hillel, Aspects of Lan-
guage. Essays and Lectures on Philosophy of Language, Linguistic
Philosophy and Methodology of Linguistics, The Magues Press, Je-
rusalem; North - Holland Publishing Company, Amsterdam, 1970
BARKER, STEPHEN F.:
1965 − The Elements of Logic, McGraw Hill, Book Company, New York, St.
Louis, San Francisco, Toronto, London, 1965; repr. 1989
BĂRNUŢIU, SIMION:
1871 − Psihologia empirică şi logica, Tiparul Tribunei Române, Iaşi, 1871
220 MELENTINA TOMA

BEARDSLEY, MONROE C.:

1975 − Thinking Straight. Principles of Reasoning for Readers and Writers,
Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1975
BICHMAN, ELISA; VASILICA NEAGU; LUCIA GEORGIAN; CONSTANTIN NUŢU:
1994 − Manual de istorie universală, antică şi medievală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1994
BIELTZ, PETRE (coord.):
1992 − Logica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992
BIELTZ, PETRE; ANGHELINA ISTRATE:
1983 − Logică pentru clasa a X-a a liceelor pedagogice, Editura Didactică şi Pe-
dagogică, Bucureşti, 1983
BLANCHÉ, ROBERT:
1970 − La logique et son histoire d’Aristote à Russell, Éditions „Armand
Colin“, Paris, 1970
1973 − Le raisonnement, Presses Universitaires de France, Paris, 1973
BOCHEŃSKI, INNOCENTIUS MARIA JOSEPH:
1951 − Ancient Formal Logic, North - Holland Publishing Company, Amsterdam
1956 − Formale Logik, „Karl Alber“ Verlag, Freiburg, München, 1956; 2e éd. 1959
BOTEZATU, PETRE:
1969 − Schiţă a unei logici naturale. Logică operatorie, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1969
1971 − Valoarea deducţiei, Editura Ştiinţifică (colecţia „Logos“), Bucureşti, 1971
1980 − Erotetica − logica întrebărilor (principii şi aplicaţii), „Revista de Filoso-
fie“, 4, 1980, pp. 429 - 438; ret. în: Constantin Grecu, Logica interogativă
şi aplicaţiile ei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982
1983 − Constituirea logicităţii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983
1994 − Introducere în logică, vol. II, Editura „Graphix“ (seria „Istorie, Fi-
losofie“), Iaşi, 1994
CANTEMIR, DIMITRIE:
1995 − Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii, traducere din lim-
ba latină de Dan Sluşanschi; studiu introductiv, note şi indice de Ale-
xandru Surdu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1995
CARLSEN - JONES, MICHAEL T.:
1983 − Introduction to Logic, McGraw - Hill Book Company, New York,
London, Tokyo etc., 1983
CARNAP, RUDOLF:
1972 − Semnificaţie şi necesitate. Un studiu de semantică şi logică modală, trad.
din engl. de Gheorghe Enescu şi Sorin Vieru, Editura „Dacia“, Cluj, 1972
CHENG, CHUNG - YING:
1973 − On the Problem of Subject Structure in Language with Application to
Late Arhaic Chinese, în: Jaakko Hintikka, J. Moravesik and Patrick
Bibliografie 221
Suppes (eds.), Approches to Natural Language, North - Holland Pu-
blishing Company, Dordrecht, 1973, pp. 413 - 434
CLARK, ROMANE; PAUL WELSH:
1962 − Introduction to Logic, D. Van Nostrand Company, Princeton, New Jer-
sey, Toronto, New York, London, 1962
COHEN, MORRIS R.; ERNEST NAGEL:
1934 − An Introduction to Logic and Scientific Method, Harcourt, Brace and Com-
pany, New York, 1934; Routledge and Kegan Paul, London, în 1957
COPI, IRVING M.:
1968 − Introduction to Logic, 3 rd edition, The Macmillan Company, New York;
Collier - Macmillan Limited, London, 1968
1986 − Informal Logic, Macmillan Publishing Company, New York; Collier
Macmillan Publishers, London, 1986
CREIGHTON, EDWARD:
1926 − An Introductory Logic, Macmillan Publishing Company, 1926
DEMETRESCU, ROMULUS:
1947 − Tratat elementar de logică, Editura „Remus Cioflec“, Bucureşti, 1947
DIDILESCU, ION; PETRE BOTEZATU:
1976 − Silogistica. Teoria clasică şi interpretările moderne, Editura Didac-
tică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
DIDILESCU, ION; VASILE PAVELCU:
1981 − Logică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
DIMA, TEODOR:
1975 − Metodele inductive, Editura Ştiinţifică (colecţia „Logos“), Bucureşti, 1975
2000 − Logică şi argumentare, manual pentru clasa a IX - a, Institutul European, Iaşi
DIMA, TEODOR (coord.):
1990 − Logică generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990
DIOGENES LAERTIOS:
1963 − Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, Editura Academiei, Bucureşti, 1963
DU MARSAIS, CÉSAR CHESNEAU:
1981 − Despre tropi, sau despre diferitele sensuri în care poate fi luat un
acelaşi cuvînt într-o aceeaşi limbă. Lucrare folositoare pentru în-
ţelegerea autorilor şi care poate servi ca introducere la Retorică
şi la Logică, traducere, studiu introductiv şi aparat critic de Maria
Carpov, Editura „Univers“, Bucureşti, 1981
DUCROT, OSWALD; JEAN - MARIE SCHAEFFER:
1996 − Noul dicţionar al ştiinţelor limbajului, traducere din limba franceză,
Editura „Babel“, Bucureşti, 1996
DUMITRIU, ANTON:
1944 − Paradoxele logice, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti
1966 − Soluţia paradoxelor logice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966
222 MELENTINA TOMA

1969 − Istoria logicii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969; ediţia

a II - a, vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993
DUMITRU, MIRCEA:
1994 − Sofisme, în: Petre Bieltz (coord.), Logica, manual pentru clasa a IX - a,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994, pp. 106 - 115
EATON, RALPH M.:
1959 − General Logic. An Introductory Survey, Charles Scribner’s Sons, New
York, 1931, reprinted 1959
EMMET, E. R.:
1960 − Handbook of Logic, Philosophical Library, New York, 1960
ENESCU, GHEORGHE:
1980 − Fundamentele logice ale gîndirii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedi-
că, Bucureşti, 1980
1985 − Dicţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985
[1995] − Tratat de logică, Editura „Lider“, Bucureşti, f. a.
ERDMANN, BENNO:
1933 − Logik, Logische Elementarlehre, ed. a III - a, Berlin, Leipzig, 1933
FISCHER, DAVID HACKETT:
1970 − Historian’s Fallacies, Harper & Row Publishers, New York, 1970
FISK, MILTON:
1964 − A Modern Formal Logic, Prentice - Hall, New Jersey, 1964
FLORESCU, VASILE:
1973 − Retorica şi neoretorica: geneză, evoluţie, perspective, Editura Aca-
demiei, Bucureşti, 1973
GAVRILIU, LEONARD:
1996 − Mic tratat de sofistică, Editura „Iri“, Bucureşti, 1996
GELLIUS, AULUS:
1965 − Nopţile atice, Editura Academiei R. S. R., Bucureşti, 1965
GOBLOT, EDMOND:
1925 − Traité de logique, Armand Colin, Paris, 1925; réed. 1929
GOODMAN, NELSON:
1951 − The Structure of Appearance, Cambridge, Massachusetts, 1951
GRIZE, JEAN - BLAISE:
1972 − Notes sur l’onotogie et la méréologie de Stanislaw Leśniewski, Uni-
versité de Neuchâtel, 1972
GUILLAUME, GUSTAVE:
1964 − Langage et science du langage, Paris, Québec, 1964
GUSTI, DIMITRIE
1984 − Ritorică pentru tinerimea studioasă, ediţie îngrijită, studiu introduc-
tiv, note şi indice de nume de Mircea Frînculescu, Editura Ştiinţi-
fică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984
Bibliografie 223
HALVERSON, WILLIAM H.:
1984 − A Concise Logic, „Random House“, New York, 1984
HAMBLIN, C. L.:
1970 − Fallacies, Methuen & Co., London, 1970
HARRIS, ROBERT T.; JAMES L. JARRETT:
1956 − Language and Informal Logic, Longmans, Green and Company, New
York, London, Toronto, 1956
HEGEL, GEORG WILHELM FRIEDRICH:
1963 − Prelegeri de istorie a filosofiei, traducere din germană asigurată de D. D.
Roşca, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1963
IOAN, PETRU:
1973 − Analiza logică a limbajului, Editura Universităţii „Al. I. Cuza“, Iaşi, 1973
1973 − Logică şi metalogică. Incursiuni şi noi contururi, Editura „Junimea“
(seria „Humanitas“), Iaşi, 1973
1978 − Implicaţia logică şi contrafactualii, „Revista de filosofie“, 5, 1978,
pp. 573 - 583
1981 − Logica obiectuală verticală − o posibilă strategie a speculaţiei gra-
tuite, „Revista de Filosofie“, tom XXVIII, nr. 5, Editura Academi-
ei Române, Bucureşti, 1981, pp. 621 - 624
1981 − Normele formale ale adevărului, în: Petre Botezatu (coordonator): Ade-
văruri despre adevăr, Editura „Junimea“, Iaşi, 1981, pp. 219 - 315
1987 − Adevăr şi performanţă, pretexte şi contexte semio - logice, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică , Bucureşti, 1987
1987 − Perspective logice: contribuţii fragmentare la reconturarea unui profil
disciplinar, Editura Junimea (seria „Humanitas“), Iaşi, 1987
1988 − Paradigma gramaticalităţii categoriale şi programul logicii integrale,
în: Petru Ioan (coord.), Cunoaştere, eficienţă, acţiune, Editura Politică
(colecţia „Filosofie şi Ştiinţă“), Bucureşti, 1988, pp. 129 - 155
1990 − Logic and Dialectics. Confrontations. Connexions. Clarifications, „Al. I.
Cuza“ University Press („Interferences“ series), Iaşi, 1990
1995 − Educaţie şi creaţie în perspectiva unei logicii situaţionale, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
1995 − Orizonturi logice. Deschideri şi resemnificări în universul actual al
formalismelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
1996 − Logică şi filosofie. Restanţe, radiografii, retrospective, Institutul Eu-
ropean (colecţia „Sinteze“), Iaşi, 1996
1999 − Logica „integrală“ în distincţii, operaţionalizări, definiţii şi exemplificări,
vol. 1, Editura „Ştefan Lupaşcu“, Iaşi, 1999; vol 2, în curs de apariţie
1999 − Tipurile definiţiei, în perspectiva unui model semio-logic cu rol in-
tegrator, în: Petru Ioan, Aplicaţii ale hexadei situaţionale, Editura
„Ştefan Lupaşcu“, Iaşi, 1999
224 MELENTINA TOMA

2001 − Un curriculum vitae pe coordonate semio-logice, Iaşi, 2001

2002 − Modelul hexadic in politologie, Editura „Ştefan Lupaşcu“, Iaşi, 2002
IOAN, PETRU (coord.):
1999 − Aplicaţii ale hexadei situaţionale, Editura „Ştefan Lupaşcu“, Iaşi, 1999
JEVONS, WILLIAM STANLEY:
1880 − Studies in Deductive Logic, Macmillan & Co., London, 1880
1906 − Elementary Lessons in Logic, London, 1906
JOJA, ATHANASE:
1967 − Logos şi Ethos, Editura Politică, Bucureşti, 1967
1993 − Adevăr formal, contradicţie şi sofisme în istoria logicii, în: „Probleme
de logică“, vol. X, Editura Academiei, Bucureşti, 1993
JOJA, CRIZANTEMA:
1969 − Studii de filosofie a ştiinţei, Editura Academiei, Bucureşti, 1969
1986 − Sensul ideologic al demersului ştiinţific, Editura Politică, Bucureşti, 1986
JOJA, CRIZANTEMA (coord.):
1990 − Orientări contemporane în filosofia logicii, Editura Academiei, Bucureşti
JOSEPH, HORACE WILLIAM BRINDLEY:
1906 − An Introduction to Logic, 1906, 2 nd edition, Clarendon Press, Oxford,
1916, repr. (1925, 1931, 1946, 1950, 1957, 1961, 1966), 1967
JUNGIUS, JOACHIM:
1957 − Logica Hamburgensis, Edidit Rudolf W. Meyer, Zürich, 1957
KAHANE, HOWARD:
1980 − The Nature and Classification of Fallacies, in: J. Anthony Blair and Ralph
H. Johnson (eds.), Informal Logic, Edgepress, Inverness, California, 1980
KANT, IMMANUEL:
1985 − Logica generală, traducere, studiu introductiv, note şi index de Alexandru
Surdu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985
KNEALE, WILLIAM; MARTHA KNEALE:
1974 − Dezvoltarea logicii, traducere de Cornel Popa, vol. I, Editura „Da-
cia“, Cluj - Napoca, 1974
KNELLER, GEORGE F.:
1973 − Logica şi limbajul educaţiei, traducere din engleza americană (Logic and
Language of Education, John Willey & Sons, New York, London,
Sydney, 1966), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973
KOTARBIŃSKI, TADEUSZ:
1965 − Leçons sur l'histoire de la logique, trad. du polonais par Ana Posner,
P. W. N., Éditions Scientifiques de Pologne, Warszawa, 1965
LEŚNIEWSKI, STANISLAW:
1992 − Collected Works, ed. by S. J. Surma, J. T. Srezednicki, and D. I.
Barnett, 2 vols., Kluwer, Dordrecht, 1992
Bibliografie 225
1989 − Sur les fondements de la mathématique, traduit du polonais par
Georges Kalinowski, Éditions „Hermès“, Paris, 1989
LIARD, LOUIS:
1897 − Logique, Masson & Co., Paris, 1897
MAIORESCU, TITU:
1913 − Logica, ediţia a şasea, Editura Librăriei „Socec et Co.“, Bucureşti, 1913
1988 − Scrieri de logică, stabilirea textelor, traducere, studii introductive şi
note de Alexandru Surdu; prefaţă de Sorin Vieru, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988
MACKIE, JOHN LESLIE:
1967 − Fallacies, Paul Edwards (ed. in chief), The Encyclopedia of Philosophy,
The Macmillan C.; The Free Press, New York, 1967, pp. 169 - 179
MARGA, ANDREI:
1983 − Exerciţii de logică generală, partea I, Editura Universităţii „Babeş -
- Bolyai“, Cluj - Napoca, 1983
1988 − Exerciţii de logică generală, partea a II - a, Editura Universităţii „Ba-
beş - Bolyai“, Cluj - Napoca, 1988
1990 − Erorile logice, în: Dragan Stoianovici, Teodor Dima şi Andrei Marga:
Logică generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990
MESAROŞIU, ION V.:
1971 − Logica generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971
MIÉVIELLE, DENIS:
1984 − Un développement des systèmes logiques de S. Leśniewski. Protothé-
tique, Ontologie, Méréologie, „Lang“, Verne, 1984
MIÉVIELLE, DENIS (éd.):
1996 − Analyse catégorielle et logique, Université de Neuchâtel, 1996
1999 − Rôle et enjeux de la notion de catégorie en logique, Université de
Neuchâtel, 1999
MILL, JOHN STUART:
1896 − Système de logique déductive et inductive. Exposée des principes de
la preuve et des méthodes de la recherche scientifique, quatrième
édition, traduite sur la sixième édition anglaise par Louis Peisse, tome
second, Éditions „Félix Alcan“, Paris, 1896
NĂSTĂŞEL, EUGEN; IOANA URSU:
1980 − Argumentul, sau despre cuvîntul bine gîndit, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1980
ODOBLEJA, ŞTEFAN:
1984 − Introducere în logica rezonanţei. Scrieri inedite, cu studiu introductiv şi
note de Alexandru Surdu (îngrijitorul ediţiei), iar cu prefaţă de Constantin
Noica, Editura „Scrisul Românesc“, Craiova, 1984
PASCAL, BLAISE:
1992 − Cugetări, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992
226 MELENTINA TOMA

PERELMAN, CHAÏM; LUCIE OLBRECHTS TYTECA:

1958 − La nouvelle rhétorique. Traité de l’argumentation, vol. I, Presses
Universitaires de France, Paris
PETROVICI, IOAN; IOAN F. BURICESCU:
1935 − Logica (manual pentru uzul elevilor de liceu), Editura Librăria Acade-
mică, Bucureşti, 1935
PLATON:
1975 − Opere, vol. I, ediţia a II - a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
1978 − Opere, vol. III, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978
POPA, CORNEL:
1972 − Teoria definiţiei, Editura Ştiinţifică (seria „Logos“), Bucureşti, 1972
PRANTL, CARL:
1955 − Geschichte der Logik im Abendlande, vol. I - IV, Akademie - Verlag,
Berlin, 1955
RIBOT, THÉODULE:
1988 − Logica sentimentelor, traducere, cuvînt înainte şi note de Leonard Gavri-
liu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988
RICOEUR, PAUL:
1984 − Metafora vie, traducere din franceză, Editura „Univers“, Bucureşti, 1984
ROBINSON, RICHARD:
1948 − Ambiguity, „Mind”, L, 1948
ROMEDEA, ADRIANA - GERTRUDA:
1999 − Actele de limbaj, o perspectivă semiotică, Editura „Ştefan Lupaşcu“
(seria „Secvenţe Semio-logice“), Iaşi, 1999
RYLE, GILBERT:
1949 − The Concept of Mind, Hutchinson & Comp., London, 1949
1955 − Categories, în: A. G. N. Flew (ed.), Logic and Language, vol. 2, Basil
Blackwell & Mott, Oxford, 1955
SĂLĂVĂSTRU, CONSTANTIN:
1995 − Logică şi limbaj educaţional, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
1997 − Antinomiile receptivităţii. Încercare de pragmatică logică, Editura Di-
dactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
SĂLĂVĂSTRU, DORINA:
1998 − Logica naturală şi aplicaţiile ei în cîmpul educaţional, Editura Didacti-
că şi Pedagogică, Bucureşti, 1998
SCHIPPER, E. W.; E. SCHUH:
1966 − A First Course in Modern Logic, Routledge and Kegan Paul, London, 1966
SCHUPPE, ERNST JULIUS WILHELM:
1878 − Erkenntnistheoretische Logik, Bonn, 1878
SENECA, LUCIUS ANNAEUS:
1979 − Tragedii, vol. I, Editura „Univers“, Bucureşti, 1979
Bibliografie 227
SIGWART, CRISTOPH:
1924 − Logik, vol I, J. C. B. Mohr (Paul Siebeck), Tübingen, 1924
SIMCO, NANCY D.; GENE G. JAMES:
1983 − Elementary Logic, Wadsworth P. C., Belmont, California, 1983
SPERANTIA, EUGENIU:
1936 − Remarques sur les propositions interrogatives. Projet d'une Logique du
problème, în „Actes du Congrès International de Philosophie Scientifique“,
vol. VII, Éditions „Hermann“, Paris, 1936; ret. în: Eugenius Sperantia,
Système de Métaphysique, „Cartea Românească din Cluj“, Sibiu, 1943,
pp. 305 - 318; trad. rom de Constantin Grecu, Logica interogativă şi apli-
caţiile ei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982
SPINOZA, BENEDICT:
1957 − Etica, traducere din limba latină de Al. Posescu, studiu introductiv şi note
de I. Firu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957
ST. - ALBIN, HORTENSIUS DE:
1833 − Logique judiciaire. Traité des arguments légaux, Louis Hauman &
Co., Bruxelles, 1833
STANCOVICI, VIRGIL:
1971 − Ideea de număr, prefaţă de Anton Dumnitriu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
STEVENSON, CH. L.:
1945 − Ethics and Language, New Haven, 1945
STOIANOVICI, DRAGAN:
1984 − Logica generală. Crestomaţie şi exerciţii, Editura Universităţii, Bucu-
reşti, 1984; ediţia a II - a, 1990
SULLIVAN, DANIEL J.:
1963 − Fundamentals of Logic, McGraw - Hill, New York, 1963
SUPPES, PATRICK:
1957 − Introduction to Logic, Van Nostroand Reinhold Company, New York,
Cincinati, Toronto, London etc., 1957
SURDU, ALEXANDRU:
1971 − Logică clasică şi logică matematică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971
THAISE, ANDRÉ:
1988 − Approche logique de l’intelligence artificielle, vol. I (De la logique clas-
sique à la programmation logique), Bordas, Paris, 1988
TOMA, MELENTINA:
1983 − Către o logică a raţionamentului argumentativ, în: Raţionalitate şi dis-
curs, Universitatea „Al. I. Cuza“, Iaşi 1983
1999 − Tipologia erorilor logice, din perspectiva modelului hexadic al situaţii-
lor discursive, în: Petru Ioan (coord.), Aplicaţii ale hexadei situaţiona-
le, Editura „Ştefan Lupaşcu“, Iaşi, 1999, pp. 99 - 148
1999 − „Trucurile“ raţiunii într-o abordare psiho - logică, „Analele Ştiinţifice
ale Institutului de Studii Europene «Ştefan Lupaşcu» - Iaşi“, seria Sec-
venţe psiho - logice, anul I, 1, Iaşi, 1999
228 MELENTINA TOMA

TOMA, MELENTINA; VASILE ŢAPOC:

2001 − Disertaţia ştiinţifică, Editura „Ştefan Lupaşcu“ (colecţia „Universita-
ria“), Iaşi, 2001
ŢUŢUGAN, FLOREA:
1956 − Cu privire la existenţa unor moduri silogistice valabile, altele decît ce-
le ale logicii clasice, în: H. Wald, P. Apostol, D. Bădărău, G. Öffen-
berger, Florea Ţuţugan, Probleme de logică, Bucureşti, 1956
1957 − Silogistica judecăţilor de predicaţie. Contribuţii, adaosuri şi rectificări
la silogistica clasică, Editura Academiei, Bucureşti, 1957
UEBERWEG, FRIEDRICH:
1882 − System der Logik, ed. a V - a, Bonn, 1882
VALERIU, AL.:
1940 − Logica, ediţia a XVIII - a, Editura „Cartea Românească“, Bucureşti, 1940
VALIN, R.:
1964 − La méthode comparative en linguistique historique et en psychomé-
canique du langage, Québec, 1964
WALTON, DOUGLAS:
1980 − Argument: The Logic of the Fallacies, McGraw - Hill Ryerson Limited,
Toronto, 1980
WHATELY, RICHARD:
1854 − Elements of Logic, London, 1826; 8 th edition, revised, B. Fellowes,
Ludgate Street, London, 1844; J. W. Parker & Sons, New York, 1854
WHEELER, M. C.:
1957 − Logic. The Way We Think, The Peter Reilly C., Philadelphia, 1957
WOLF, ALFRED:
1930 − Textbook of Logic, George Allen & Unwin, London, 1930, 2 nd edi-
tion, reprinted 1961
 INDEXUL
SINOPSISURILOR
1°. Sofisme formale şi materiale, în sis-
tematizarea de la 1638 a lui Joa-
chim Jungius – p. 14
2°. Sofismele ( formale şi materiale) men-
ţionate de Anton Dumitriu în a sa
„Istorie a logicii“ din anul 1969 –
pp. 17 - 18
3°. Erori dinăuntrul şi dinafara limba-
jului, în inventarul lui Aristotel (din
„Respingerile sofistice“) – p. 26
4°. Erori formale şi erori materiale, în
inventarul lui Ioan Petrovici şi Ioan
F. Buricescu – p. 32
5°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor)
logice, cu o bază de pornire dihoto-
mică, după Irving M. Copi – p. 33
6°. Tipologia erorilor (sau a sofisme-
lor), cu bază de pornire dihotomică,
după Mircea Dumitru – p. 34
7°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor),
cu bază de pornire dihotomică, după
logicenii de la Port Royal – p. 36
8°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor),
cu bază de pornire dihotomică, du-
pă Titu Maiorescu – p. 37
9°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor)
logice, cu bază de pornire trihotomi-
că, după Richard Whately – p. 38
10°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor),
cu bază de pornire trihotomică, du-
pă W. S. Jevons – p. 39
11°. Rescrieri ale trihotomiei sofismelor,
propuse de Horace William Brindley
Joseph, în vederea unei mai depline
concordanţe cu Aristotel – pp. 39 - 40
12°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor),
cu bază de pornire trihotomică, du-
pă Ralph M. Eaton – p. 40
13°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor),
cu bază de pornire trihotomică, du-
pă Cohen şi Nagel – p. 41
14°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor)
logice, cu bază de pornire trihoto-
mică, după M. C. Wheeler – p. 42
15°. Clase de erori (sau de sofisme) lo-
gice, în concepţia lui Valentin Fer-
dinandovici Asmus – p. 43
16°. Categorii de erori (sau de sofisme)
logice, în clasificarea tetratomică în-
treprinsă de John Stuart Mill – p. 45
17°. Categorii de erori (sau de sofisme)
logice, în clasificarea tetratomică a
lui Alexander Bain – p. 47
18°. Clase de erori (sau de sofisme), cu
bază de pornire tetratomică, în con-
cepţia lui Louis Liard – p. 49
19°. Clase de erori (sau de sofisme)
logice, cu bază de pornire tetra-
tomică, în concepţia lui Edward
Creighton – p. 50
20°. Clase de erori (sau de sofisme), cu
bază de pornire tetratomică, în con-
cepţia lui Alfred Wolf – pp. 51 - 52
21°. Încadrarea sofismelor în clasa, mai
generală, a erorilor, după Daniel J.
Sullivan – p. 52
22°. Tipuri de paralogisme, în enumera-
rea lui Daniel J. Sullivan (inspirată
de William Stanley Jevons) – p. 53
23°. Clase de erori (sau de sofisme), cu
bază de pornire tetratomică, în con-
cepţia lui Daniel J. Sullivan – p. 54
24°. Clase de erori (sau de sofisme), cu ba-
ză de pornire tetratomică, în concepţia
lui John L. Mackie – pp. 54 - 55
25°. Tipologia erorilor (sau a sofismelor),
cu bază de pornire tetratomică, du-
pă Andrei Marga – p. 56
230
26°. Clase de erori (sau de sofisme) lo-
gice, cu bază de pornire tetratomi-
că, în concepţia lui E. W. Schipper
şi E. Schuh – p. 57
27°. Clase de erori (sau de sofisme) lo-
gice, înşiruite ad placitum de către
Leonard Graviliu – p. 59
28°. Enumerări rapsodice de sofisme
(sau erori), la autori din veacul
al XX - lea – p. 61
29°. Hexada situaţiei de inducere în
eroare, prin analogie cu hexada
semio-logică (aprofundată de către
Petru Ioan) – p. 67
30°. Exemple furnizate de Aristotel pen-
tru argumentele defectuoase datorită
omonimiei – p. 70
31°. Exemple de erori logice generate
prin mecanismul omonimiei (şi al
substituirii) termenilor – p. 71
32°. Exemple aristotelice de ambiguita-
te în uzul curent al vorbirii, la
nivel de termeni şi de compuneri
ale acestora – p. 74
33°. Exemple de eroare generate de cu-
vinte preponderent - ambigue (pre-
cum cuvintele „acelaşi“, „infinit“ şi
„drept“ ) – pp. 74 - 75
34°. Exemple de erori generate de am-
fibolie (sau de echivocul frazei),
aşa cum ne sînt furnizate de că-
tre Aristotel – p. 76
35°. Exemple de erori generate de amfi-
bolie (sau de echivocul frazei), aşa
cum ne sînt furnizate în logica ro-
mânească – p. 77
36°. Raporturi posibile între enunţuri,
după natura a trei parametri si-
metrici – p. 78
37°. Solecisme produse inconştient în
exprimarea românească de fiecare
zi – pp. 80 - 81
38°. Sofisme datorate formei discursului,
prezentate de Aristotel în „Respin-
gerile sofistice“ – pp. 82 - 83
39°. Sofisme datorate nonsensului premise-
lor, oferite ca exemplu de Aristotel,
în „Analitica primă“ – pp. 84 - 85
MELENTINA TOMA
40°. Posibile erori în argumentare, gene-
rate de indeterminarea expresiilor sub
aspectul cantităţii – p. 86
41°. Unificarea logică a tipurilor de so-
fism , sau erori, propusă de către
Stephen F. Barker – p. 91
42°. Erori în argumentare, generate de
efectuarea defectuoasă a specificării
noţiunilor – p. 92
43°. Erori în argumentare, intervenind da-
torită efectuării defectuoase a gene-
ralizării noţiunilor – pp. 92 - 93
44°. Erori în argumentare, datorate falsi-
tăţii unor premise prin care se ex-
primă diviziuni defectuoase – p.
45°. Erori în argumentare, datorate fal-
sităţii unor premise prin care se
exprimă clasificări defectuoase –
pp. 93 - 94
46°. Erori în argumentare, generate de
alternarea defectuoasă a propozi-
ţiilor categorice – pp. 94 - 95
47°. Erori în argumentare (şi în demon-
straţie), generate de efectuarea de-
fectuoasă a obversiunii – p. 96
48°. Erori în argumentare (şi în demon-
straţie), generate de efectuarea defec-
tuoasă a unei conversiuni – p. 97
49°. Erori de argumentare, generate
de efectuarea defectuoasă a unor
inversări – p. 98
50°. Erori de argumentare generate de
efectuarea defectuoasă a unor con-
trapuneri – p.
51°. Erori în argumentare, generate de
negaţia contrară vicioasă – p. 99
52°. Erori în argumentare, generate de
negaţia subcontrară defectuoasă –
pp. 99 - 100
53°. Erori în argumentare, generate de
incorecta obvertire a propoziţiilor
compuse – p. 101
54°. Erori în argumentare, generate de
incorecta convertire a propoziţiilor
compuse – p. 101
55°. Erori în argumentare, generate de
incorecta inversare a propoziţiilor
compuse – p. 102
Indexul sinopsisurilor
56°. Erori în argumentare, generate de
incorecta contrapunere a propoziţi-
ilor compuse – pp. 102 - 103
57°. Erori în argumentare, generate de
incorecta simplificare a propoziţii-
lor compuse – p. 103
58°. Erori în argumentare, generate de in-
corecta expandare a propoziţiilor în
orizontul analizei moleculare – p. 104
59°. Erori în argumentare, generate de in-
corecta permutare în cazul propozi-
ţiilor compuse – p. 104
60°. Erori în argumentare, generate de
incorecta asociere a componentelor
unei propoziţii compuse – p. 105
61°. Erori în argumentare, generate de
negaţia contrară incorectă a propo-
ziţiilor compuse – pp. 105 - 106
62°. Erori în argumentare, generate de ne-
gaţia subcontrară incorectă a pro-
poziţiilor compuse – p. 106
63°. Forme corecte şi eşecuri în nega-
rea contradictorie a propoziţiilor
compuse – p. 107
64°. Silogism cu concluzie falsă, dato-
rită falselor definiţii date terme-
nului mediu – p. 108
65°. Reformulări ale silogismului gene-
rat de false definiţii ale termenu-
lui mediu – p. 109
66°. Silogism prin care se derivă o
concluzie adevărată, din premise
adevărate ce traduc definiţia cea
mai acceptabilă a termenului „dra-
gon“ – p. 109
67°. Exemple de definiţii eronate, ce
pot eroda secvenţele de tip argu-
mentativ – p. 110
68°. Sistemul hexadic (mai mult sau mai
puţin complet !) al condiţiilor unei
bune definiţii, în concepţia lui Pe-
tru Ioan – p. 111
69°. Posibile erori de argumentare, ge-
nerate de împătrirea termenilor în-
tr-o secvenţă argumentativă de tip
silogistic – p. 112
70°. Posibile erori de argumentare, ge-
nerate de nedistribuirea termenului
231
mediu, într-o secvenţă argumentativă
de tip silogistic – p. 113
71°. Posibile erori de argumentare, ge-
nerate de extensiunea ilicită a ma-
jorului într-o secvenţă argumentativă
de tip silogistic – pp. 113 - 114
72°. Posibile erori de argumentare, ge-
nerate de extensiunea ilicită a mi-
norului în secvenţe de argumentare
silogistică – pp. 114 - 115
73°. Trasee eronate în demonstraţie şi
argumentare, datorită derivării unei
concluzii doar din premise negati-
ve – pp. 115 - 116
74°. Erori de argumentare generate de de-
rivarea ilicită a unei concluzii nega-
tive din premise afirmative – p. 117
75°. Erori de argumentare generate de
derivarea ilicită a unei concluzii
afirmative, cînd una dintre premi-
se este negativă – p. 118
76°. Argumentări eronate, întrucît sînt de-
rivări ale unei concluzii din premise
particulare – pp. 118 - 119
77°. Erori de argumentare, manifestate
prin derivarea unei concluzii uni-
versale, cînd una dintre premise
este particulară – p. 119
78°. Posibile erori de argumentare, ge-
nerate de insinuarea termenului me-
diu în concluzie – p. 120
79°. Erori de argumentare generate de
detaşarea ilicită a unuia din term-
enii propoziţiei majore de tip im-
plicativ – pp. 121 - 122
80°. Argumentări improprii, prin care
Stagiritul ilustrează falsa consecu-
ţie – p. 123
81°. Erori de argumentare generate de
detaşarea ilicită a unuia din ter-
menii propoziţiei majore de tip
disjunctiv – p. 124
82°. Erori de argumentare generate de
plierea pe parcursuri incorecte ale
dilemei ca inferenţă disjunctivo-ipo-
tetică – pp. 125 - 126
83°. Silogisme ce propun concluzii ab-
surde, datorită inconsistenţei pre-
232
miselor contrare de la care por-
nesc – p. 127
84°. Silogisme ce propun concluzii absur-
de, datorită inconsistenţei premiselor
contradictorii – p. 128
85°. Silogisme ce propun concluzii absur-
de, datorită conflictului sau inconsis-
tenţei premiselor (contrare) – p. 128
86°. Eroare generată de inconsistenţa pre-
miselor într-o secvenţă argumentati-
vă „paideutică“ – p. 129
87°. Exemplu de recurs la falsa cauză,
cînd aceasta nu are nici o legă-
tură cu celelalte propoziţii ale in-
ferenţei – p. 130
88°. Exemple de recurs la falsa cauză,
cînd aceasta este înrudită cu cele-
lalte propoziţii ale inferenţei, dar
nu contribuie în nici un fel la de-
rivarea concluziei – p. 131
89°. Erori generate de saltul în argumen-
tare (şi în demonstraţie) – p. 132
90°. „Non sequitur“ ca nume generic
pentru diversele erori de ordin sin-
tactic – p. 133
91°. Exemple de argumentare injustă, da-
torită premiselor neadevărate, sau
doar parţial-adevărate – p. 137
92°. Exemple oferite de Aristotel pen-
tru silogismul cu concluzie adevă-
rată, deşi premisa majoră este par-
ţial - falsă – p. 140
93°. Ilustraţii ale erorii fundamentale
asigurate de Aristotel prin silogis-
me cu concluzie adevărată, deşi
premisa minoră este o propoziţie
parţial-falsă – p. 141
94°. Exemple furnizate de Aristotel pen-
tru silogismul cu concluzie adevă-
rată, deşi premisa majoră este to-
tal-falsă – pp. 141 - 142
95°. Exemple aristotelice de silogism valid
cu concluzie adevărată, deşi premisa
minoră este total-falsă – p. 142
96°. Exemple datorate lui Aristotel pen-
tru silogismul cu concluzie adevăra-
tă, deşi ambele premise sînt propo-
ziţii parţial-false – p. 143
MELENTINA TOMA
97°. Exemple oferite de Aristotel pentru si-
logismul cu concluzie adevărată, deşi
o premisă este parţial-falsă, iar cea-
laltă este total-falsă – p. 143
98°. Exemple prin care Aristotel ilustrea-
ză posibilitatea ca silogismul să im-
pună o concluzie adevărată din do-
uă premise total-false – p. 144
99°. Pretinse propoziţii condiţionale, ar-
ticulate prin utilizarea arbitrară a
matricei asociate implicaţiei mate-
riale – p. 145
100°. Raţionamente eronate de tip catego-
rico-ipotetic, datorită falsului funda-
ment – pp. 146 - 147
101°. Exemple de enunţuri condiţionale care
pot fi captate greşit, drept condiţio-
nări necesare şi suficiente – p. 147
102°. Raţionamente care divulgă „falsa ca-
uză“ în chip de concluzie – p. 149
103°. Exemple de argumentare eronată, în
care se aşează într-o relaţie cau-
zală două efecte ale uneia şi ace-
leaşi cauze – p. 150
104°. Exemple de argumentare eronată, în
care se aşează într-o relaţie cauzală
condiţia ce influenţează producerea
efectului cu efectul însuşi – p. 150
105°. Exemple de argumentare eronată, în
care se aşează într-o relaţie etiolo-
gică efectul cu cauza – p. 150
106°. Raţionamente eronate de tip catego-
rico-disjunctiv, datorită falsului fun-
dament – p. 151
107°. Raţionamente eronate de tip catego-
rico-disjunctiv, datorită insinuării
disjuncţiei exclusive în locul uneia
inclusive – p. 152
108°. Erori în argumentare, generate de
alăturarea mecanică a concluziei
la premise – p. 153
109°. Exemple de erori generate de fun-
damentul nedemonstrat (deci, de
enunţuri care sînt doar aparent
„premise“) – p. 154
110°. Posibile erori, generate de ilustraţii
ale unor afirmaţii prin fapte ce sus-
ţin contrariul – p. 156
Indexul sinopsisurilor
111°. Exemple de erori logice, generate
de alăturarea mecanică a conclu-
ziei la premise – p. 156
112°. Noi argumente ce se sprijină, după
Aristotel, pe defectul ignorării res-
pingerii – p. 160
113°. Exemple de argumentare în care ig-
noratio elenchi se manifestă ca „argu-
ment la persoană“ – pp. 161 - 162
114°. Exemple de argumentare în care igno-
ratio elenchi se manifestă ca „argu-
ment relativ la modestie“ – p. 163
115°. Exemple de argumentare în care igno-
ratio elenchi se manifestă ca „argu-
ment al majorităţii“ – p. 164
116°. Exemple de argumentare în care igno-
ratio elenchi se manifestă ca „argu-
ment relativ la ignoranţă“ – p. 166
117°. Exemple de argumentare în care igno-
ratio elenchi se manifestă ca „argu-
ment relativ la consecinţe“ – p. 166
118°. Exemple de argumentare în care igno-
ratio elenchi se manifestă ca argu-
ment relativ la milă“ – p. 168
119°. Exemple de argumentare în care igno-
ratio elenchi se manifestă ca „argu-
ment relativ la forţă“ – p. 169
120°. Exemple de argumentare în care igno-
ratio elenchi se manifestă ca „argu-
ment relativ la merite“ – p. 169
121°. Erori de argumentare (şi de comba-
tere), generate prin petitio principii
– pp. 172 - 173
122°. Erori în secvenţele de întemeiere a
enunţurilor, generate de argumenta-
rea circulară – pp. 175 - 176
123°. Argumente care se sprijină, în con-
cepţia lui Aristotel, pe compoziţia
ilicită a cuvintelor în propoziţie –
pp. 178 - 179
124°. Noi argumente ce se cer dezamorsa-
te, în concepţia lui Aristotel, prin
evitarea compunerii ilicite a cuvinte-
lor în propoziţie – pp. 179 - 180
125°. Argumente care se sprijină, în con-
cepţia lui Aristotel, pe separarea
ilicită a cuvintelor în propoziţie –
pp. 180 - 181
233
126°. Exemple de erori generate de trece-
rea ilicită de la sensul colectiv, la
sensul distributiv – p. 184
127°. Exemple furnizate de către Irving M.
Copi pentru trecerea ilicită de la sen-
sul colectiv, la cel distributiv – p. 185
128°. Exemple de erori generate de trece-
rea ilicită de la caracteristicile ele-
mentelor (părţilor) la caracteristicile
clasei (întregului) – p. 186
129°. Exemple furnizate de către Irving
M. Copi pentru trecerea ilicită de
la sensul distributiv la sensul co-
lectiv – p. 187
130°. Exemple oferite de Aristotel pentru
situaţiile cînd i se atribuie lucrului
însuşi ceea ce este valabil acciden-
tului acestuia – p. 189
131°. Situaţii la care se aplică, după Aris-
totel, principiul că ceea ce se potri-
veşte accidentului nu convine, neapă-
rat, lucrului însuşi – pp. 189 - 190
132°. Paralogisme invocate de Aristotel în
împrejurarea că un termen particu-
lar este luat ca absolut – p. 191
133°. Noi împrejurări semnalate de Aris-
totel pentru inducerea în eroare
prin confuzia dintre relativ şi ab-
solut – pp. 192 - 193
134°. „Accidentul direct“ şi „accidentul
convers“, în exemplificarea datorată
unor logicieni „moderni“ – p. 194
135°. Posibile erori generate de folosirea unui
nume în locul altuia (prin jocul re-
toric al metonimiei) – pp. 197 - 198
136°. Exemple de erori generate de fo-
losirea expresiei pentru „mai mult“
în locul celei pentru „mai puţin“
(prin jocul retoric al sinecdocii)
şi invers – p. 199
137°. Exemple de posibile erori generate de
folosirea numelui propriu pentru nu-
mele comun şi invers (prin jocul an-
tonomazei) – p. 200
138°. Exemple de posibile erori generate de
folosirea unui nume în locul altuia
(prin jocul metaforei) – p. 200
139°. Exemple de posibile erori generate de
folosirea unui nume şi în sens pro-
234
priu şi în sens figurat (prin jocul
silepsei) – p. 201
140°. Exemple de posibile erori generate de
folosirea unui nume impropriu (prin
jocul retoric al antifrazei) – p. 201
141°. Exemple de posibile erori generate de
perifrază (folosirea mai multor cu-
vinte pentru ceea ce s-ar putea spu-
ne prin mai puţine, sau printr-unul
singur) – p. 202
142°. Erori de argumentare, generate de
întrebarea multiplă (fallacia plurium
interrogationum et unius) – p. 204
143°. Exemple (datorate lui Gheoghe Enes-
cu) de întrebări complexe, impunînd
mai multe răspunsuri – pp. 204 - 205
144°. Paralogismele erotetice, discutate
sub semnul semioticii de către Petre
MELENTINA TOMA
Botezatu – p. 206
145°. Ilustraţii oferite de Aristotel, în „Res-
pingerile sofistice“, pentru eroarea
generată de accentuarea improprie
– pp. 207 - 208
146°. Cazuri de ambiguitate generate prin
jocul accentuării (şi al regrupării cu-
vintelor) în limba română – p. 208
147°. „Supratipologia“ erorilor logice, în
perspectiva modelului hexadic al si-
tuaţiilor de comunicare – p. 212
148°. Clasificarea sofismelor (sau a erori-
lor) logice, după elementele consti-
tutive ale argumentării şi nivelurile
analizei semiotice – p. 213
149°. Factori şi chipuri ale inducerii în
eroare, în actul argumentării şi al
comunicării în general – p. 215
 INDEXUL
NUMELOR DE PERSOANE
A Beardsley, Monroe C.: pp. 168, 220
Achiri, Ion: p. 219 Berkley, George: p. 17
Adler, Alfred: p. 201 Bichman, Elisa: pp. 199, 220
Adler, Mortimer J.: pp. 58, 186 Bieltz, Petre: pp. 20, 34, 110, 147, 214,
Agamemnon: p. 207 220, 222
Ahile: p. 181 Blaga, Lucian: p. 196
Ajdukiewicz, Kazimierz: p. 182 Blair, Anthony J.: pp. 19, 224
Albert de Saxonia: p. 62 Blanché, Robert: pp. 21 - 25, 34, 36, 46,
Aldrich, Henry: pp. 24, 177 57, 61 - 63, 87, 154, 177, 195,
Alecsandri, Vasile: p. 137 214 - 216, 220
Alexandros din Afrodisias: p. 70 Bocheński, Innocentius Maria Joseph: pp.
Antifon: p. 18 22, 63, 182, 220
Antistene: p. 17 Boëthius, Anicius Manlius Severinus: p. 116
Antonescu, Ion: p. 166 Botezatu, Petre: pp. 20, 23, 117, 132 - 135,
Apostol, P.: pp. 117, 228 149, 170, 173, 176, 186, 188, 205,
Aristotel: pp. 5, 7, 8, 10, 13, 15, 18, 22 - 31, 206, 218, 220, 221, 223
39, 40, 42, 48, 58, 61, 63, 68 - 70, Brentano, Franz: p. 95
73, 74, 76, 77, 79 - 81, 83 - 85, 88, Brutus: p. 156
90, 91, 120, 122, 123, 127 - 131, 135, Buricescu, Ioan F.: pp. 20, 32, 168, 226
138 - 144, 149, 153, 155, 157, 158, Burleigh, Walter: p. 16
160, 170 - 175, 177 - 182, 184, 185,
188 - 193, 195, 203 - 205, 207, 208, C
214 - 216, 219 Caesar: p. 156
Arnauld, Antoine: pp. 36, 90, 215, 219 Camus, Albert: p. 165
Asmus, Valentin Ferdinandovici: pp. 10, Cantemir, Dimitrie: pp. 77, 83, 85, 86, 122,
42, 43, 58, 68, 76, 90, 136, 139, 123, 131, 160, 179, 181, 191, 220
148, 158, 170, 175, 184, 219 Carlsen - Jones, Michael T.: pp. 204, 220
Averroes: p. 181 Carnap, Rudolf: pp. 109, 220
B Carpov, Maria: p. 221
Bacon, Francis: pp. 45, 71, 74, 197, 219 Cheng, Chung - Ying: pp. 209, 220
Bain, Alexander: pp. 9, 15, 38, 44, 47, Cicero: p. 202
48, 65, 68, 75, 88, 90, 123, 136, Cioran, Emil: p. 165
148, 157, 160, 173, 178, 194, 196, Cizec, Alexandru: p. 18
214, 215, 219 Clark, Romane: pp. 39, 69, 221
Balsham, Adam de (Parvipontanus): p. 16 Claudius: p. 202
Bar - Hillel, Jehoshua: pp. 182, 183, 219 Cohen, Morris R.: pp. 9, 41, 90, 136, 158,
Barker, Stephen F.: pp. 91, 219 177, 186, 214, 221
Barnett, D. I.: pp. 188, 224 Compayré, Gabriel: pp. 15, 38, 75, 123,
Bădărău, Dan: pp. 117, 135, 159, 219, 228 148, 160, 194, 214, 219
Bărnuţiu, Simion: pp. 31, 219 Conta, Vasile: p. 172
236
Copi, Irving M.: pp. 8, 16, 19, 32, 33, 58,
68, 71, 72, 89, 90, 95, 121, 122, 136,
149, 158, 162, 169, 178, 184 - 187,
214, 215, 221
Coriscos: pp. 83, 160, 189
Cousin, Victor: p. 18
Creighton, Edward: pp. 9, 50, 64, 65,
69, 88, 90, 136, 153, 157, 178,
196, 215, 221
Cresus: p. 77
Critias: p. 18
Ctesippus: p. 17
D Frînculescu, Mircea: pp. 202, 222
Dalberg - Acton, John Emerich Edward: p. 71
Deac, Mircea: p. 162
Demetrescu, Romulus: pp. 50, 51, 221
Democrit: p. 200
De Morgan, Augustus: pp. 63, 64, 107,
160, 214
Descartes, René: pp. 15, 205
Didilescu, Ion: pp. 20, 96, 221
Dima, Teodor: pp. 20, 55, 95, 99, 221, 225
Dion: p. 18
Dionisodor: p. 17
Dolz, John: p. 118
Ducrot, Oswald: pp. 195, 221
Du Marsais, César Chesneau: pp. 196, 197,
200, 202, 221
Dumitriu, Anton: pp. 16, 18, 71, 107, 108,
190, 193, 194, 197, 217, 221, 227
Dumitru, Mircea: pp. 34, 35, 136, 147,
214, 215, 222
E
Eaton, Ralph M.: pp. 9, 40, 68, 90, 136,
158, 178, 215, 222
Edwards, Paul: pp. 55, 225
Emmet, E. R.: pp. 61, 69, 222
Enescu, Gheorghe: pp. 50, 71, 72, 77,
86, 94 - 96, 109, 112, 113, 115,
118, 121, 122, 124, 125, 132, 133,
137, 149, 152, 153, 161 - 166, 168,
172, 173, 186, 187, 194, 202, 205,
208, 220, 222
Erdmann, Benno: pp. 116, 222
Eulathlos (Eulathlus): pp. 17, 18, 153
Euler, Leonard: p. 132
Euthydemos (Euthydem): pp. 17, 18, 70,
74, 76, 190
MELENTINA TOMA
F
Fearnside, W. Ward: p. 16
Fermat: p. 132
Fischer, David Hackett: pp. 19, 222
Fisk, Milton: pp. 31, 222
Flew, A. G. N.: pp. 177, 226
Florescu, Vasile: pp. 21, 222
Florian, Mircea: pp. 22, 68, 70, 71, 74,
76, 80 - 82, 90, 91, 123, 130, 131,
135, 149, 159, 160, 170, 178, 179,
181, 189 - 193, 203, 204, 207, 219
Freudenthal, Hans: p. 146
G
Gavriliu, Leonard: pp. 9, 16, 17, 19, 20,
24, 25, 31, 58 - 60, 70, 73, 75, 80,
81, 88, 90, 95, 97, 99, 100, 109,
112, 117 - 122, 138, 139, 148, 153,
157, 163 - 165, 167 - 169, 172,
178, 186, 194, 201, 204, 209, 210,
214 - 216, 222, 226
Gellius, Aulus: pp. 17, 222
Georgian, Lucia: pp. 199, 220
Goblot, Edmond: pp. 15, 16, 222
Goodman, Nelson: pp. 188, 222
Gorgias: p. 18
Gorski, D. P.: pp. 10, 42, 76, 139, 170,
175, 184, 219
Grecu, Constantin: pp. 205, 206, 220, 227
Grize, Jean - Blaise: pp. 188, 222
Gros, M. E.: p. 219
Guillaume, Gustave: pp. 195, 222
Gusti, Dimitrie: pp. 202, 222
H
Halverson, William H.: pp. 59, 120, 167,
223
Hamblin, C. L.: pp. 19, 22, 24, 63, 216, 223
Hanibal: p. 200
Harris, Robert T.: pp. 210, 223
Hegel, Georg Wilhelm Friedrich: pp. 21, 223
Heraclit: p. 76
Hintikka, Jaako: pp. 209, 220
Hippias: pp. 18, 207
Holter, William B.: p. 16
Hopkins, Harry: p. 169
Hsi - tse, Tang: p. 17
Huei - tse: p. 17
Husserl, Edmund: pp. 182, 183
Indexul numelor de persoane
I Manolescu, Nicolae: p. 165
Ioan, Petru: pp. 12, 22, 23, 59, 61, 66,
67, 72, 77, 87, 95, 100, 109 - 111,
144 - 146, 164, 177, 182, 183, 188,
195, 205, 209, 212, 215, 223, 224
Istrate, Anghelina: pp. 20, 110, 220
J
James, Gene G.: pp. 204, 210, 227
Jarrett, James L.: pp. 210, 223
Jäsche, Gottlob Benjamin: p. 13
Jevons, William Stanley: pp. 9, 39, 53,
64, 68, 71, 77, 153, 157, 177, 195,
209, 214, 224
Joja, Athanase: pp. 218, 224
Joja, Crizantema: p. 224
Joseph, Horace William Brindley: pp. 9,
31, 39, 40, 63, 64, 224
Johnson, Ralph H.: pp. 19, 224
Jungius, Joachim: pp. 13, 14, 170, 203, 224
K Nagel, Ernest: pp. 9, 41, 90, 136, 158,
Kahane, Howard: pp. 19, 224
Kalikles: p. 18
Kalinowski, Georges: pp. 188, 225
Kant, Immanuel: pp. 13, 14, 24, 53, 110, 132,
134, 139, 163 - 165, 175, 215, 224
Kleinios: p. 70
Kneale, Martha: pp. 16 - 18, 224
Kneale, William: pp. 16 - 18, 224
Kneller, George F.: pp. 18, 61, 136, 138,
149, 158, 161 - 164, 166, 170, 173,
175, 207, 209, 224
Kotarbiński, Tadeusz: pp. 188, 224
L Omar: p. 152
Laertios, Diogene: pp. 18, 221
Leśniewski, Stanislaw: pp. 188, 222, 224, 225
Liard, Louis: pp. 9, 49, 50, 65, 83, 90,
113, 115, 118 - 120, 136, 138, 148,
154, 157, 181, 194, 215, 225
Liiceanu, Gabriel: p. 18
Long, Kong - suen: p. 17
Lotze, Rudolf Hermann: p. 116
Lung, Kung - sun: p. 17
M Perelman, Chaïm: pp. 6, 24, 87, 107, 174,
Mackie, John L.: pp. 9, 54, 55, 65, 68,
88, 136, 158, 196, 215, 225
Maiorescu, Titu: pp. 8, 16, 36 - 38, 90,
111, 112, 137, 159, 172, 225
237
Mansel, H.: pp. 24, 177
Marga, Andrei: pp. 20, 40, 41, 55 - 58, 61,
88, 90, 95, 99, 100, 136, 163, 215, 225
Menandru: p. 186
Melisos: p. 123
Mender, Jarry: p. 167
Mesaroşiu, Ion V.: pp. 20, 137, 225
Metzger, Wolfgang: p. 201
Meyer, Rudolf W.: p. 224
Mieville, Denis: pp. 182, 188, 225
Mill, John Stuart: pp. 9, 14, 15, 44 - 46,
52, 58, 64, 65, 74, 75, 83, 88, 90,
96, 97, 108, 109, 136 - 138, 154,
157, 172, 178, 214, 215, 225
Milon: p. 202
Moravesik, J.: pp. 209, 220
Murphy: p. 170
N
Nagasena: p. 186
177, 186, 214, 221
Năstăşel, Eugen: pp. 139, 148, 156, 162,
175, 202, 225
Neagu, Vasilica: pp. 199, 220
Nicole, Pierre: pp. 36, 90, 215, 219
Noica, Constantin: pp. 19, 225
Nuţu, Constantin: pp. 199, 220
O
Odobleja, Ştefan: pp. 19, 225
Öffenberger, G.: pp. 117, 228
Olbrechts - Tyteca, Lucie: pp. 24, 87, 107,
174, 195, 205, 226
P
Parmenide: p. 18
Parvipontanus (Adam de Balsham): p. 16
Pascal, Blaise: pp. 133, 202, 203, 225
Pavelcu, Vasile: pp. 20, 96, 221
Păunescu, Adrian: p. 139
Peirce, Charles Sanders: pp. 211, 212
Peisse, Louis: pp. 44, 74, 90, 137, 172,
214, 225
195, 205, 226
Petrescu, Nicolae: pp. 71, 219
Petrovici, Ioan: pp. 20, 32, 168, 226
Platon: pp. 17, 18, 70, 76, 190, 226
238
Popa, Cornel: pp. 17, 224, 226
Posescu, Alexandru: pp. 71, 219, 227
Posner, Ana: p. 188
Prantl, Carl: pp. 116, 226
Prodikos: p. 18
Protagoras: pp. 17, 18, 153
Q
Quintilian: p. 209
R
Rav, Yehuda: p. 182
Rembrandt: pp. 73, 198
Ribot, Théodule: p. 226
Richards, Igor Armstrong: p. 197
Ricoeur, Paul: pp. 197, 226
Robinson, Richard: pp. 69, 215, 226
Romedea, Adriana - Gertruda: p. 226
Roşca, D. D.: p. 21
Russell, Bertrand: p. 148
Ryle, Gilbert: pp. 177, 226
S Ţapoc, Vasile: p. 228
Saint - Albin, Hortensius de: pp. 87, 107,
177, 227
Sălăvăstru, Constantin: p. 226
Sălăvăstru, Dorina: p. 226
Schaeffer, Jean - Marie: pp. 195, 221
Schipper, E. W.: pp. 9, 57, 65, 69, 88,
136, 158, 163, 178, 215, 226
Schuh, E.: pp. 9, 57, 65, 69, 88, 136,
158, 163, 178, 215, 226
Schuppe, Ernst Julius Wilhelm: pp. 118, 226
Scotus, Duns: pp. 107, 116
Seneca, Lucius Annaeus: pp. 199, 226
Shakespeare, William: p. 77
Shyreswood, William de: p. 16
Sigwart, Christoph: pp. 116, 118, 227
Simco, Nancy D.: pp. 204, 210, 227
Sluşanschi, Dan: pp. 70, 123, 160, 179,
191, 220
Socrate: pp. 17, 18, 86, 189
Sperantia, Eugeniu: pp. 205, 227
Spinoza, Benedict (Baruch): pp. 137, 227
Srezednicki, J. T.: pp. 188, 224
Staicu, B.: p. 219
Stalin: p. 169
Stancovici, Virgil: pp. 164, 227
Stevenson, Ch. L.: pp. 57, 227
Stoianovici, Dragan: pp. 20, 55, 88, 95,
99, 147, 148, 225, 227
MELENTINA TOMA
Sullivan, Daniel J.: pp. 9, 52 - 54, 69, 90,
136, 157, 178, 196, 215, 227
Suppes, Patrick: pp. 89, 209, 221, 227
Surdu, Alexandru: pp. 19, 24, 53, 70, 110,
123, 139, 160, 163, 179, 191, 220,
224, 225, 227
Surma, S. J.: pp. 188, 224
T
Tartaretus: p. 118
Tavaneţ, P. V.: pp. 10, 42, 76, 139, 170,
175, 184, 219
Thaise, André: pp. 129, 227
Theon: p. 18
Thrasymachos: p. 18
Toma, Melentina: pp. p. 5 - 7, 10, 28, 31, 129,
130, 131, 136, 154, 159, 170 - 172, 189,
191, 192, 196, 202 - 204, 227, 228
Turjanski - Negriţoiu, V.: p. 219
Twain, Mark: p. 202
Ţ
Ţuţugan, Florea: pp. 116 - 118, 228
U
Ueberweg, Friedrich: pp. 116, 228
Ursu, Ioana: pp. 139, 148, 156, 162, 175,
202, 225
V
Valeriu, Al.: pp. 20, 228
Valin, R.: pp. 195, 228
Vieru, Sorin: pp. 109, 220, 225
Von Meinong, Alexius: p. 108
W
Wald, Henri: pp. 117, 228
Walton, Douglas: pp. 19, 228
Wels, H. G.: p. 202
Welsh, Paul: pp. 39, 69, 221
Whately, Richard: pp. 9, 15, 24, 25, 31,
38 - 41, 64, 68, 75, 90, 157, 168,
172, 177, 195, 214, 228
Wheeler, M. C.: pp. 9, 41, 42, 64, 65, 68,
88, 90, 136, 158, 177, 196, 215, 228
Wolf, Alfred: pp. 9, 51, 52, 88, 136, 196, 228
Z
Zambaccian: p. 162
Zenon: pp. 17, 130, 152
Ziehen, Theodor: p. 116
 SUMAR

PREFAŢĂ ................................................................................................................... 5
INTRODUCERE ........................................................................................................ 13
1. TIPOLOGII „ZECIMALE“ ÎN CÎMPUL ERORILOR DE GÎNDIRE ŞI
AL CELOR DE LIMBAJ ...................................................................................... 25
1.1. Tipologii ale erorilor logice, cu bază de pornire dihotomică ............................. 25
1.2. Clasificări ale erorilor de natură logică, pornind de la o bază trihotomică ... 38
1.3. Clasificări ale erorilor pornind de la o bază tetratomică ......................................... 44
1.4. De la clasificare, la simpla inventariere a erorilor …......................................... 57

2. ERORI ŞI CLASE DE ERORI ŢINÎND DE SEMNIFICANT ŞI DE CO-

DUL EXPRIMĂRII ................................................................................................... 63
2.1. „Deducerea“ claselor de erori, din schema hexadică a comunicării şi semnificării 66
2.2. Erori şi clase de erori ţinînd de semnificant şi de codul exprimării ................ 67
2.3. Erori logice avîndu-şi sursa în omonimia (lexicală) sau echivocul cuvintelor ....... 69
2.4. Erori, sau sofisme logice avîndu-şi sursa în cuvinte preponderent - ambigue ............. 73
2.5. Sofisme logice datorate amfiboliei (sau echivocului unei fraze) ....................... 75
2.6. Solecismele şi, în general, barbarismele ................................................................. 79
2.7. Confuzia iscată în actul enunţării datorită asemănării formelor de exprimare 81
2.8. Sofismele acuzînd non - sensul premiselor ............................................................... 84
2.9. Erori (sau sofisme) logice care decurg din indeterminarea expresiilor sub
aspectul cantităţii ...................................................................................................... 85

3. ERORI ŞI CLASE DE ERORI CE ŢIN DE INTENSIUNE ŞI DE FAC-

TORUL STRICT - LOGIC AL COMUNICĂRII .................................................... 87
3.1. Erori în argumentare datorate incorectei operări cu termeni (concepte, sau
noţiuni) ........................................................................................................................ 92
3.2. Erori în demonstrare şi argumentare, datorate impasurilor în operarea cu
propoziţii simple ........................................................................................................ 94
3.3. Erori în demonstraţie şi în argumentare, iscate de operarea cu propoziţii compuse 100
3.4. Erori în demonstraţie şi în argumentare, cauzate de fundamentarea greşită
a noţiunilor ................................................................................................................ 108
3.5. Erori în fundamentarea propoziţiilor prin inferenţa atomară, de tip silogistic ....... 111
3.6. Erori în fundamentarea propoziţiilor prin inferenţa mediată, de tip molecular ... 121
3.7. Alte erori, prin care se aduce atingere criteriului formal de corectitudi-
ne a inferenţei .......................................................................................................... 126
3.8. Erori în argumentare şi în demonstraţie, ca demersuri complexe, macro - dis-
cursive şi hiper - semiotice ......................................................................................... 129
240 MELENTINA TOMA

4. ERORI ŞI CLASE DE ERORI CARE TRIMIT LA EXTENSIUNE ŞI LA

FACTORUL „MATERIAL“ AL COMUNICĂRII ............................................... 135
4.1. Error fundamentalis (eroarea datorată antrenării în argumentare a unor pre-
mise false) ................................................................................................................... 137
4.2. Eroarea logică a „fundamentului nedemonstrat“ .................................................. 154
4.3. Erori logice generate (şi etalate) prin afirmaţii ilustrate de fapte ce susţin
contrariul .................................................................................................................... 155
4.4. Eroarea manifestată prin alăturarea mecanică a concluziei ............................... 156

5. ERORI ŞI CLASE DE ERORI ŢINÎND DE FACTORI INTERLOCUTIVI

AI COMUNICĂRII ŞI DE CIRCUMSTANŢELE ACESTEIA .......................... 157
5.1. „Ignoratio elenchi“, respectiv ignorarea chestiunii, substituirea tezei de demon-
strat, sau de argumentat ............................................................................................ 158
5.2. „Petitio principii“, respectiv anticiparea tezei (sau a concluziei) ..................... 170
5.3. Argumentarea circulară, respectiv „circulus in demonstrando“ ..................... 175

6. ERORI GENERATE DE CONFUZIA ÎNTRE REGIMURILE DE FUNCŢIO-

NARE A TERMENILOR ÎN CADRUL DISCURSULUI ................................... 177
6.1. Eroarea sensului compus, sau a compunerii („fallacia compositionis“) ............ 178
6.2. „Fallacia divisionis“, respectiv eroarea diviziunii, sau a sensului despărţit .. 180
6.3. Fallacia a sensu collectivo ad sensum distributivum ............................................ 183
6.4. Fallacia a sensu distributivo ad sensum collectivum ............................................ 185
6.5. Eroarea sprijinită pe accident, respectiv „fallacia accidentis“ ........................... 188
6.6. Confuzia dintre sensul absolut şi sensul relativ (fallacia a dicto simpliciter
ad dictum secundum quid) ........................................................................................... 191

7. ERORI ŞI CLASE DE ERORI CE ŢIN DE CONOTAŢIE ŞI DE FACTORUL

ILOCUŢIONAR (SAU PARA - LOGIC) AL ACTULUI DE COMUNICARE .... 195
7.1. Erori avînd sursa în figuri de limbaj ..................................................................... 196
7.2. „Fallacia plurium interrogationum ut unius“, respectiv eroarea pe care o ge-
nerează întrunirea mai multor întrebări într-una singură ..................................... 203
7.3. Întrebarea care se autoanulează .............................................................................. 206
7.4. „Fallacia prosodiae“, respectiv accentuarea eronată ........................................... 207
7.3. Tautologia ................................................................................................................... 209
7.5. Sofismul aserţiunii repetate ....................................................................................... 209
7.6. Sofismul „totul sau nimic“ ....................................................................................... 210

8. SISTEMUL „ECUMENIC“ AL TIPURILOR DE SOFISME SAU ERORI

LOGICE ..................................................................................................................... 211
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................ 219
INDEXUL SINOPSISURILOR ................................................................................ 229
INDEXUL NUMELOR DE PERSOANE .............................................................. 235
SUMAR ....................................................................................................................... 239