Sunteți pe pagina 1din 14

Management Organizational

Predare 1.
Managementul este: - o știință teleologică (are un scop care ajută omenirii)
- Presupune atingerea unor obiective și rezolvarea unor sarcini într-o organizație
prin intermediul altor oameni (subordonați)
- Se exercită într-o organizație/instituție (organizația= spațiu social distinct în care
oamenii se întâlnesc pentru a face anumite lucruri pe care nu le pot face singuri,
ei interacționează specific.
- Oamenii care se întâlnesc au discuții specifice.
Lucrurile pe care ne concentrăm – interes (pe care îl selectăm din mai multe nevoi)
Clasificarea intereselor:
a) Excentrice
b) De sumă zero (muncești la ceva și ulterior ai realizat că este în zadar)
c) Cu efect bumerang
Interese în funcție de libertatea de mișcare:
- Fac ce vreau
- Fac ce trebuie
Teoria interesului imediat-aplicată în viața de zi cu zi- orice comportament este
determinat de interes, iar modul prin care alegem ce ne interesează se face pe baza
Piramidei lui Maslow:

Teoria rețelei interpersonale- comunicarea cu oamenii este văzută ca o oportunitate


sau ca pe o amenințare.
Predare 2.

Comunicarea logică și rațională- 12-13 ani.


Interesele sunt doar eficiente sau ineficiente în raport cu noi.
Reteaua interpersonală:
A) Oamenii au un nr de persoane limitat cu care relaționează. ( de obieci în jur
de 30 de persoane- fiind incluse și relațiile la care suntem atenți)
B) Există 2 relații: libere și forțate. Singurele relații forțate sunt cele de sânge.
(cele constante) sunt cele mai importante relații din viața de zi cu zi. Relații
libere: intimitatea, prietenul de familie, camaradul și amicii. Relațiile forțate
nu se rup pentru simplul motiv pentru că suntem condamnați să le reluăm.
(8-10) au 2 caracteristici relațiile forțate: nu își schimbă calitatea dacă
renunți la ele și nu poți alege aceste persoane.
i) Intimitatea- poate fi trăită doar cu o singură persoană. Soț-soție
logodnic-logodnică și amant-amantă
ii) Prietenul de familie- o persoană care a fost introdusă în familie de către
cineva și pe care nu am păstrat-o doar pentru noi, a intrat în familie. De
ex. Nașul.
iii) Prietenul- acel personaj pe care l-am introdus în familie, și nnu are acces
la ceilalți membrii ai familie (un nr. de 5-7 persoane)
iv) Amicul (cunoștiințe)- un personaj care a apărut de curând și care este
momentan în probă.
v) Străinul- un om pe care îl întâlnim întâmplător. Străinul de lângă noi- de
ex. Un coleg cu care nu avem nici o legătură.
Nu comunicăm despre persoanele din relațiile mai sus cu cele din relațiile de mai
jos.
Intrarea în rețea- tehnica step by step- introducerea să se facă treptat.
La baza rețelei este respectul ( a asculta punctul de vedere al omului din fața ta
chiar dacă nu ești de acord cu el). NU PUTEM COMUNICA LA DETALIU CU OAMENI
PE CARE NU ÎI RESPECTĂM.( nu îi placem)
Al doilea nivel al rețelei este reciprocitatea interpersoanlă. ( în funcție de
toleranța și așteptarea socială) Există o reciprocitate mecanică (legea talionului-
dinte pentru dinte) sau reciprocitatea creștină.
Al treilea nivel este încrederea- def: să te întorci cu spatele la omul din fața ta
și să știi că nu ți se poate întâmpla nimic rău.
Obiectivele unei companii:- sa își ducă la bun sfârșit obiectivul
- Să creeze un spațiu adecvat angajaților
- Să își facă o imagine/prestigiu
Amenințările și oportunitățile dintr-o relație se manifestă în legătură cu
exteriorul.
Cum sa ne calculam coeficientul de personalitate- Hoffman și Senger (carte)

Predare 3.

Tezele analizei comportamentale și a managementului


organizațional

Tezele sunt niste instrumente ce ne permit să avem o cale mai rațională de a


cunoaște anumite împrejurări, persoane etc.

Teza 1. Sistemele sociale sau părți ale sistemelor sociale au înglobateîn logica
internă puncte tari și puncte slabe, și dezvoltă în ciocnirea cu alte sisteme
sociale sau părți de sisteme amenințări și oportunități. (un individ are atât
calități și defecte, iar în momentul ciocnirii cu acesta se pot dezvolta atât
amenințări cât și oportunități).
Este bine să ne preocupe defectele (punctele slabe) ale unui individ, dat fiind
faptul că la fiecare întâlnire acesta va încerca să își promoveze calitățile. Această
teză ne dă posibilitatea de a observa ce fel de amenințări creăm noi și ce fel de
defecte avem.
Teza 2. Raționalitatea sau iraționalitatea unui sistem social se difuzează în
mod constant în subsistemele sale.
De ex: mentalitatea poporului român se difuzează și în grupurile de oameni de
la școală, serviciu, etc. Trebuie să înțelegem că peste tot sunt defecte sau calități
și să dăm o șansă relațiior în care suntem implicați. Această teză ne ajută să
extrapolăm experiența noastră înspre exterior și să conștienizăm că la fel este
peste tot.
Teza 3. Fiecare individ are o modalitate unică de a înțelege viața din jurul
său. (omul își crează o percepție subiectivă asupra a ceea ce se întâmplă în jurul
său). Această subiectivitate crează un fel de închisoare- adică un fel de
obișnuință de zi cu zi.
Obișnuința poate fi una folositoare sau distructivă. Trebuie să existe o
obiectivare personală- adică să ne punem întrebarea dacă ceea ce facem sau
vrem să spunem este corect și ne ajută în vreun un fel sau este distructivă.
Teza 4. Ceea ce se întâmplă în relație este mai ușor explicată de teorie decât
de individ.( teoria rețelei personale)
Teza 5. Faptul că omul își satisface cu prioritate propriul interes nu înseamnă
că știe cum să facă acest lucru. (legea interesului) Interesul este neutru- noi îi
dăm conotația de pozitiv sau negativ/ ce trebuie sau ce vreau. Există
înțelepciunea naturală și înțelepciunea dată de știință.
Carte –puterea psihologicului romanes- draghicescu
! Teza 6. Relațiile dintre oameni sunt asimetrice din punct de vedere al
investiției/ primirii. (inegalitatea de putere) Unii oameni dau puțin și primesc
mult într-o relație, astfel că ei fac ce vor în acea relație, iar unii dau mult și
primesc puțin, ei fiind cei dominați. Există numeroase metode prin care să
determinăm oamenii să facă ce vrem noi. ,, Nimeni nu intră într-o relație pentru a
fi pe locul 2,,. Un om dominat nu poate deveni dominator dacă nu realizează ca
este dominat.
teza 7. Agendarea persoanală -( ce vreau eu să fac astăzi) este un demers ce
ține de libertatea absolută (fac ce vreau) și nu de libertatea înțeleasă(fac ce
trebuie).
Omul vrea în viața sa să facă doar ce vrea, cu toate că facem ceea ce am
învățat până în acel moment. Într-o lume interdependentă nu putem face doar ce
vrem. Teoria puterii- autolimitarea puterii crează putere. Omul din fața ta nu
este puternic, tu îl faci puternic.
Teza 8. Individul este un producător de tipare, de șabloane în viața de zi cu zi,
la bază fiind obișnuința. Obișnuința este cea mai iubită regulă de oameni.
Obișnuința este creată pe repetabilitate, de aceea omul iubește propria sa
obișnuință. Omul este dornic de reguli și de proceduri care să se repete și care să
fie de mult stabilite.
Teza 9. Oamenii se conformează nu neaparăt pentru a caștiga ceva, ci și
pentru nu a pierde ceea ce au deja.
Teza 10. Individul are informații pentru a face multe lucruri care trebuie,
lucuri simple, iar în realitate face doar ce vrea. Avem foarte multe informații în
posesia noastră care ne-ar ajuta să ne schimbăm în bine, însă alegem să nu p
facem. Nu avem abilitatea de a pune în practică informațiile pe care le deținem.
Este vorba despre introducerea unei abilități pentru a fi mai bun în relațiile cu
cei din jur. Cu cât te specializezi într-un domeniu, te limitezi în celelalte domenii.
Teza 11. Într-o situație de grup există posibilitatea ca oamenii buni să
genereze conflicte.
Se pot genera anumite conflicte fără a fi nimeni vinovat, deoarece
personalitatea fiecăruia este unică și suntem socialmente duplicitari. Psihologic,
când un om are un conflict dur și nemaiîntâlnit, se capacitează într-un mod
absolut. Ceea ce ne distrug sunt conflictele neesențiale.
Teza 12. Oamenii se ridică involuntar la înălțimea așteptărilor pe care le au
cei din jurul lor.( fie înalte, fie scăzute)
Dacă oamenii gândesc o situație ca fiind adevărată, aceasta ajunge să fie
adevărată.(paradozul lui Thomas). Este bine să avem așteptări înalte de la cei din
jurul nostru. Noi ne alegem grupul în funcție de cum suntem noi, spre exemplu,
oamenii din acel grup sunt la fel ca și noi, nu opuși nouă. Instinctiv racolăm din
mediul social oameni care sunt apropiați nouă ca fel de a fi și etc.
Omul are o gândire distructivă la adresa celorlalți deoarece ne considerăm
superiori, când defapt nu este așa.
Curs 4.
Carte- strategii de viață – phillip mcgraw
Puterea- - jeffrey peffer- de ce unii reușesc să o obțină și alții nu
Procesul de management

Oamenii dintr-o organziație se împart în oameni cu funcție de execuție și de


conducere. Fiecare dintre noi derulează zi de zi un proces de management.
Are 4 etape (funcții manageriale)- (grupează activităț diferite ce au un numitor
comun):
- Planificare- instrument prin care noi realizăm incursiuni în viitor
* ce este acum(analiza diagnostică-limite, atuuri, puncte slabe),

* ce vreau sa fie(obiectivele pe care le avem-pe termen scurt, mediu și lung)


* cum ajung acolo(plan de acțiune)
- Organizare- a pune față în față resurse și oameni și a creea ceva( resurse-
financiare, logistice, informaționale și umane)
- Implementare (trecerea de la teorie la practică)
- Control (să ne asigură că suntem pe drumul cel bun)

Management- ce abilitati avem pentru a ne atinge obiectivul( la fel si in relatia


personala si cariera)

A. Planificarea: ( rationalizare a efortului)


- Să știm exact poziționarea și capacitățile noastre (cine sunt? și cum sunt?)
- Ce vrem să facem (ce vreau să fac?, ce interese vreau să pun în mișcare?)
- Cum ajungem acolo
Te obligă să îți pui întrebări despre viitor, să faci o radiografie a situației
prezente.
De făcut analiza SWOT( puncte slabe , puncte tari, oportunități și amenințări)
D.p.v Psihologic :
- omul e o ființă teleologică(orientată spre interes)
- omul nu e o ființă căreia îi place planificarea
Problema este diferența dintre ce vrei să fie și ce este defapt.
Obiective: - de sus în jos(ordonate)
- De jos în sus(propuse)
Cele mai multe obiective rămân la nivelul acelei organizației.
Obiectiv:
- individual
- organizațional(comune)

Curs 5.

Prin notare individuală se pierde munca din echipă.


Un plan de acțiune cuprinde: scopul, mijloacele de realizare, activitățile,
cine răspunde, logistica, marjă de timp, performanță(pretenția individuală-
toleranță).
Tehnica iceberg-ului - ceea ce îmi ascunde omul din fața mea este mai
important decât ceea ce îmi arată.

Curs 6

B. Organizarea= modul în care stabilim cum anume cheltuiesc resursele pe


care le am la dispoziție pentru a ne atinge obiectivele.
Resurse: logistice(banci, scaune, apartament), financiare (fluxul financiar),
informaționale, umană ( noi, angajații, sistemul executiv/de management)
Modalitate tip de a folosi resursele în mod eficient - structura
organizațională(rețeaua noastră interpersonală, familia, personalul de la
bucătărie).
Care e cea mai bună structură organizatorică? Nu există. Există mai multe
modalități de a folosi resursele umane a.î. să poți atinge obiectivele. Trebuie să
existe o combinație între eficientizare și găsirea momentului oportun.
Principiile lui Fayol- 1914/1916:
- Realizarea unei planificări.
- Organizarea obiectivelor în funcție de resursele pe care le ai
- Stabiliți o singură autoritate competentă de a decide(managementul)
- Coordonați toate activitățile
- Definirea obligațiilor. (să încercăm să construim un echilibru dintre acestea
și drepturile pe care le avem
- Inițiativa și responsabilitatea- asigurarea că interesele personale să fie în
conformitate cu cele generale/organizaționale
Politică individuală- tot ce face omul la locul de muncă pentru a-și satisface
interesele personale.
Disciplina- oamenii să se raporteze la un anumit set de reguli.
Aria de control- subordonații care sunt aflați sub autoritatea unui șef.
Activitatea unei organzații poate fi distribuită și controlată în mai multe feluri.
O structură trebuie construită în funcție de împrejurările și caracteristicile
mediului din jurul tău.

Curs 7

Status individual- cum esti tu văzut în organizație, prestigiul tău


Cum construim o structură:
- Dilema specializării
- Dilema subordonării (strict legată de unitatea de comandă)- în principal e
bine să fie un singur șef direct
- Dilema ariei de control (o arie de control mai mică- oferă un control mai
strict)
- ! dilema centralizării deciziei. (decizia trebuie luată cât mai aproape de
locul unde își va face efectul)- centralizare(mult mai clasră)
descentralizare( motivațională, crește atașamentul oamenilor din
organziație, oamenii simt că pot participa la luarea deciziilor)
- Dilema formalizării. ( la începutul oricărei relații suntem formali deoarece
orice persoană impune anumite lucruri generale- procedurile sunt formale-
posibilitatea de a lucra informal nu este evitată în sistem)
Informalul nu e dezordine, ci e ordine acceptată de toată lumea. Odată ce ordinea
este dictată, se transformă într-un mediu formal.
Formalul este bun deoarece regulile impersonale păstrează respectul.
Posturile se fac după munca respectivă, nu după persoana sau după relații.
Stilul autoritar poate fi un stil eficient, depinde de colectiv.
Metode de management: diagnoza, ședința și delegarea.
Competențe șef: evaluarea, învoirea și recompensarea.
Probleme de structură:
- Proiectarea nestructurală a postului
- Conflictele persistente între compartimente
- Răspunsurile lente
- Proliferarea comitetelor.
Despre profesia de manager- peter drker
John kotter- ce fac liderii cu adevărat

Curs 8.

Exista un timp fizic si unul psihologic. (tehnici de optimizare a timpului)


C. Implementarea/Conducerea:
Managemenetul- o știință/bază de date care conține sfaturi, recomandări,
teorie a.î. șeful să îl pună la treabă pe subordonat
Leadership- proces de influențare în care liderul este urmat de către
subordonați.
Caracteristici:
a. apariția discipolilor- îmbrățișează total sistemul de valori și promovează
sistemul de valori al mentorului chiar și în absența acestuia ,
b. direcționarea-
Piatra filosofală- si ai cunoștința propriei individualități.
Pentru a putea implementa – convingerea celuilalt
Cum se genereaza un conformism ideal- sistemul de pedepse, prin arătarea
celuilalt că este în interesul lui să se conformeze.
Calitatea specială a celui ce declanșează acțiunea- are importanță în
implementare.
5 abilități cheie:
 abilitatea de a-i acc pe oameni asa cum sunt, nu asa cum ti-ar plăcea sa fie
(oamenii îi acceptă pe ceilalți în funcție de cum sunt ei)
 abilitatea de a-i trata pe cei care sunt apropiați cu aceeași atenție
politicoasă cu care îi tratezi pe străini și cunoștiințele întâmplătoare
 de a aborda problemele cu ceilalți mai degrabă în termenii prezentului
 de a avea incredere in ceilalti chiar dacă riscul pare a fi prea
mare(reciprocitatea)
 de a actiona fara o constanta aprobare si recunoastere a celorlalti

Curs 9.

Managementul oamenilor

Ce naiba stim noi defapt- william arntz


Personalitatea și comportamentul managerului.- rol, competențe
Personalitatea- trăsături pe care le avem și care se manifestă constant, și
care ne individualizează în raport cu cei din jurul nostru. Aceste trăsături sunt de 3
feluri:temperamente, aptitudini și caractere.
Comportamentul- reacția totală (psihologică, fiziologică) a unei persoane
vis-a-vis de problemă care are o cauză
Comportamentul:
1. să observăm reacțiile comportamentale ale noastre și ale celor din jur, atât
cele vizibile, cât și cele asunse
2. să explicăm ceea ce observăm într-un mod obiectiv
3. dacă ne place ceea ce explicăm și sunt în avantajul nostru- să întărim acel
comportament al persoanei de lângă noi.
4. Dacă nu ne place- reconfigurarea comportamentului acelei persoane
Personalitatea:
Temperamentul este înnăscut. Schimbările și corecțiile nu sunt
semnificative.
Aptitudinea- trăsătură utilitară. Se formează și se deformează în diferite
situații. Există anumite predispoziții atitudinale- genialitatea, talentul. Sunt
abilități care odata formate nu se mai uită(salutul, mersul pe biciclete), si altele
care se uită și trebuie întreținute- ascultatul. O abilitate se formează în 3-6 luni și
se pierde tot în atâta timp.
Caracterul este în totalitate este construit de noi, reprezintă poziția noastră
față de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Noi hotărâm când îl pune în mișcare
sau când îl stopăm. ( caracterologie- cum se construiesc anumite trăsături de
caracter)

Rolurile și competențele șefului/managerului:


Rol informational( a avea informații), interpersonale(a informa pe alții) și
decizionale (deciziile de îmbunătățire, decizii de îndreptare, decizii de alocare).
Profesiile pot fi atitudinale( înainte de profesie trebuie să fii om- de ex
dascăl, polițist) și aptitudinale (cercetător).
Modalitatea de exercitare a actului de comandă prin perspectiva
activităților interpersonale:
1. Slaba comunicare cu subordonații
2. Raporturi preferențiale ale conducerii cu unii subordonați- trebuie să fie
o discriminare pozitivă, nu negativă.
3. Nivelul scăzut al preocuparilor față de problemele subordonaților
4. Posibilitatea redusă de exprimare onestă a opinilor- conduce la un stil
autoritar de management, centrat pe propria persoană.

Curs 10

Comunicarea organizațională și managerială

Comunicarea interpersonală- cea mai importantă abilitate a noastră. Este


prima abilitate care se deschide și prima care se închide. În fiecare dintre noi
există un stil personal de comunicare.
Comunicarea= abilitatea de a realiza schimbul de informații cu altă
persoană în vederea realizării propriului interes.
Omul dezvoltă natural o comunicare centrată pe prorpiul lui interes. Cu
toate acestea, nu mereu se dezvoltă din prima o comunicare eficientă.
Comunicarea eficientă se învață. (comunicarea cu parteneri dificili- roberta...)
A comunica eficient- a te uita cu atenție și la interesul celui din fața ta.
Toate persoanele care comunică își ating interesul personal așa cum vor ele.
Modalit de a eficientiza comunicarea:
1. Gestionarea obstacolelor:
a. De tip bruiaj- sunt ale tuturor. Nu le vede nimeni și am învățat să nu le mai
numim obstacole. ( ex: simpatia față de ceilalți- cel mai mare obstacol în
comunicare) antipatia te aajută să îți iei măsuri de precauție. Paradoxul
Abilene.
Ex: prima impresie- noi o folosim pentru a ne apropia de ceilalți- mecanism
psiho-relațional pe care îl facem când întâlnim oameni noi. Etichetăm foarte
repede și ne lăudăm în exces. SĂ nu etichetăm așa de repede și să ne lăudăm cu
măsură.(puterea gândului) sau paradoxul lui thomas
b. De tip blocaj- se găsesc la anumite persoane și la altele nu ( de ex: discut cu
x, care se pricepe foarte bine la IT, dar nu găsim un limbaj comun- barieră
de comunicare, lipsa de interes- când nu dorim să comunicăm)

2. Gestionarea elementelor procesului de comunicare


Un om comunică de 15-20 de ori pe zi.
Fiecare proces de comunicare are niște etape(emițător, receptor, mesaj,
canal de comunicare, mijloc de comunicare și contextul). A eficientiza
comunicarea- sa eficientizezi comunicarea plecând de la fiecare element în
parte.
De regulă emițătorul dominator conduce comunicarea cum dorește, acesta
trebuie să se asigure că mesajul său a fost transmis.
Receptorul- cel mai important element al procesului de comunicare. Există
tehnici de comunicare bazate pe receptor. Calitatea de receptor: înțeleg ce mi se
spune, ascult ceea ce mi se spune( adică folosesc și aplic ceea ce aud că mi se
spune). Ascultarea se învață în viiața de zi cu zi- capacitatea noastră de a asculta
oamenii de lângă noi. Cât de eficient sunt eu în calitate de receptor?
Mesajul- ceea ce se transmite. Mesajul are o dimensiune pur informațională și
una legată la muzicalitate( modul de a o spune). Dimesniunea de muzicalitate
redă starea de spirit. Trebuie să comunicăm simplu- pentru ca cel din fața noastră
să poată să aibă acces la mesaj.
Mijlocul de comunicare- instrumentul prin care se comunică. Cea mai buna e
cea față în față.
Canalul de comunicare: - formal și informal
Contextul- totalitatea elementelor care pot ajuta/deranja comunicarea la un
momentdat. Emițătorul alege deobicei contextul, însă și receptorul poate.
Elementele sunt: -obiective (de ex câți sunt într-un birou, aranjarea meselor în
sală, luminozitate, temperatură, ergonomia spațiului)
- Subiective(dispoziția noastră psihică vis a vis de comunicare,
disponibilitatea noastră psihologică)
3. Modelul ferestrelor lui Giocari-
 zonă deschisă( informații care consider care trebe să le știu eu și cel cu care
comunic),
 închisă( ce ascundem noi de celălalt),
 zona ascunsă- cea mai importantă zonă (inf pe care celălalt le vede la noi,
dar noi nu admitem în mod sincer că ne aparțin sau că ne aflăm în acea
poziție) – trebuie să reflectăm asupra acelor informații,
 necunoscută

Ultima predare:
Conflictele

Conflict- o ciocnire de interese care naște diferențe


Conflict constructiv- când nu mai repetăm. Când se promovează o comunicare
sinceră totală. În conflicte suntem cei mai sinceri.
Oamenii nu trăiesc multe tipuri de conflicte.
Diadele: probleme-persoane(trebuie să ne uităm la problemă și să rezolvăm
problema, nu să ne gândim cu cine ne certăm. Să căutăm problema), reacție-
răspuns. Helena cornelius- știința rezolvării conflictului
Nu există conflicte majore fără conflicte minore. Conflicte minore- de ex
starea de disconfort
Neînțelegerea- primul tip de conflict real( și tu admiți că e)
Tensiune
Criză

Situție- analiză diagnostic – 6p (cu referire la clasa de studenți- analiză Swat-


puncte tari, slabe, oportunități și amenințări – 2p, luăm un punct slab sau o
amenințare și să construim pe baza lor un obiectiv- după tehnica smart- 3
obiective,
- discutăm pe teze-3 p
- avem mai mult de o ora jumate la dispoziție
-