FITOPATOLOGIE

CURS 6

Bacterii fitopatogene, bacterioze.

Bacteriozele sunt boli produse de bacterii. Sunt cunoscute din cele mai
vechi timpuri fără să se cunoască adevărata lor cauză.
Burrill a descoperit pentru prima dată bacteriile fitopatogene studiind
arsura merilor produsă de Erwinia amylovora. E. F. Smith este întemeietorul
bacteriologiei. A efectuat cercetări sistematice asupra bacteriozelor. Alți
cercetători efectuează cercetări care conduc la desprinderea unei științe
denumite fitobacteriologie. În România, Valerian Severin s-a ocupat cu studierea
bolilor produse de bacterii la plante.
Simptome produse de bacterii la plante.
Plantele afectate de bacterii patogene au metabolismul dereglat, lucru care
se manifestă prin modificări morfo-anatomice. Pătările apar pe frunze și alte
organe. Apar datorită reducerii numărului de cloroplaste și pot să evolueze de la
simple decolorări, difuze, până la necroze în stadii mai avansate. Hidrozele apar la
începutul procesului de îmbolnăvire și se datorează îmbibării cu apă a locului
infecției. Are aspect umed. Este dată de Pseudomonas lacrymans. Pigmentarea
țesuturilor apar datorită excesului de antociani. Apar pete de culoare roșie, sau
datorită excesului de melanină care apar sub pete de culoare neagră. Necrozele
sau arsurile sunt produse de: Xanthomonas campestris pv. phaseoli,
Pseudomonas syringae pv. syringae. Putregaiurile moi apar în depozite, de regulă,
dar și în perioada de vegetație, pe organele de rezervă și pe tulpini erbacee
cărnoase. Țesuturile se descompun sub influența agenților patogeni, apare un
miros de putrefacție: Erwinia carotovora pv. carotovora, Pseudomonas cepacia.
Tumorile pot fi produse de bacterii, care apar pe rădăcini, pe tulpini, pe frunze.
Aceste tumori apar ca urmare a atacului unor bacterii precum: Agrobacterium
radiobacter pv. tumefaciens, Clavibacter fascians. Putregaiurile pot fi și uscate. Alt
simptom este ofilirea, simptom al bolilor sistemice bacteriene care se dezvoltă în
vasele conducătoare, pe care le obturează, împiedică circulația apei și a sărurilor,
le astupă cu gome, cu celule desprinse din pereții vaselor. Sunt produse de:
Clavibacter michiganese pv. insidiosum. Patovar este un taxon intraspecific ce
cuprinde organisme distincte ale aceleiași specii sau subspecii, mai ales prin
caracterul de patogenitate, tipul de simptome ???.
Metode de diagnoză ale bacteriozelor.
 RFLP, a ADN-ului cromozomal sau din plasmide, PCR, determinarea
proteinelor și a acizilor grași, spectrometria de masă pirolitică și metode
tradiționale de identificare a bacteriilor datorită truselor rapide ce au fost
revoluționate.
Moefologia bacteriilor.
Sunt microorganisme unicelulare, procariote, , fără un nucleu diferențiat.
Pot fi Gram pozitive sau negative. Au dimensiuni microscopice. Bacteriile
fitopatogene se găsesc sub mai multe forme: bacili, izolați sau în lanțuri și
actinomicetele, de forma unor filamente ramificate. Celelalte forme morfologice,
coci, virioni, spirili și spirochete nu se întâlnesc în patologia vegetală.
Structura.
Celula bacteriană are elemente obligatorii (perete celular, membrană
citoplasmatică, citoplasmă și nucleoidul) și facultative (plasmide, capsulă, cili, pili
și exopolizaharide).
Elementele obligatorii.
Peretele celular este rigid, uneori acoperi de un strat mucilaginos. Conferă
fomra celulei bacteriene. Spre interior prezintă membrana citioplasmatică, iar la
exterior, uneori, capsula. Prezența lui face menținerea unei presiuni osmotice
ridicate posibilă, datorită concentrației de metaboliți. Are rol important în
procesele de recunoaștere, implicate în relația parazitară plantă-patogen. Are
structură granulară. Este permeabilă pt. soluții minerale și organice, dar în același
timp este o barieră pt. particulele solide sau coloidale. Prezintă situsuri antigenice
responsabile de reacții imunologice specifice și situsuri de fixare a bacteriofagilor.
Are o compoziție chimică complexă, care variază în funcție de grupa de bacterii.
Prezintă componente care reacționează la anumiți coloranți. Pereții bacteriilor
Gram pozitive sunt alcătuiți dintr-o foiță de peptidoglicani, conținând acidul
teicoic, un polimer alcătuit din molecule de glicerol sau ribitol asociate cu un
zahăr sau D-alanina. Cele Gram negative, au perete celular cu structură complexă,
reprezentată de mai multe foițe, unul subțire, intern, extern dublu.
Citolema/plasmalema/membrana citoplasmatică delimitează citoplasma.
Este flexibișă și dinamică, este compusă din lipide și proteine, cu o structură de tip
sandwich, cu un strat transparent de lipide, între două straturi de natură proteică.
Este o barieră osmotică și împreună cu peretele celular menține o concentrație
ridicată de micromolecule, macromolecule, împiedicând difuzarea lor în mediu.
Intervine în regularizarea permeabilității celulare, adică controlează trecerea
ionilor și moleculelor dizolvate din mediul exterior către cel interiro, respectiv
invers. Participă la formarea peretelui celular, a capsulei și a cililor și este ținta
asupra căreia acționează produsele chimice bactericide și antibioticele.
Membrana citoplasmatică poate prezenta la exterior cili care sunt prelungiri
citoplasmatice ce ies prin porii membranei. După numărul și dispoziția cililor pot
fi: monotrihe, bitrihe (cu câte un cil la ambele capete), lophotriche (cu smocuri de
cili la capate) și peritriche (cili sunt situați în jurul celulei). Citoplasma este un
sistem coloidal ce conține: proteine (50% din substanța uscată), nucleoproteine,
Lipide (10% din substanța uscată), hidrat de carbon, apă și săruri minerale.
Ribozomii sunt granule sferice, mici, alcătuite din ARN și proteine.
Reprezintă 80 – 90% din ARN-ul total și are rol în biosinteza proteinelor interne
ale celulei.
Pigmenții pot rămâne în celule, sau difuzează în exterior. Cel mai frecvenți
întâlniți sunt carotenoizii (Xanthomonas sp.), floresceina (Pseudomonas sp.).
Substanțele de rezervă sunt diferite materii organice și anorganice
acumulate la sfârșitul perioadei de creștere activă. La microscop apar sub forma
unor granulații: amidon, lipide, glicogen.
Bacteriocinele sunt toxine proteice cu proprietăți antibiotice față de
bacteriile care aparțin altor tulpini. Pot afecta sinteza proteinelor sau a ADN-ului.
Producerea lor este controlată de plasmide sau de gene cromozomiale: agrocina
(Agrobacterium tumefaciens), siringocina (Pseudomonas syringae), faseolina,
herbicolicina, carotovoricina.
Vacuolele se observă în perioada de creștere activă, sunt în număr mai mic
la celulele mature și până la 20 la celulele aflate în creștere activă.
Nucleoidul/echivalentul nuclear, este deținătorul ce deține informația
genetică a bacteriei. După o prelucrare specială a citoplasmei materialul nuclear
poate apărea sub diferite forme: granule sferice, ovale, sub forma literei „T, V sau
X”. Este lipsit de membrană nucleară, are o structură fibrilară. Reprezintă 5 – 16%
din volumul celulei. Filamentele fine de ADN apar ca o granulă sferică pe care o
putem derula artificial într-o moleculă circulară de 700 – 900 micrometri lungime
și care conține 400 de kilobaze.
Elemente facultative.
Plasmidele sunt ADN circular liber, ce poartă informații ereditare
neesențiale pt. viața bacteriei. În anumite condiții, plasmidele pot fi transferate
de la o bacterie la alta și transmit astfel proprietăți ereditare. Transferul se poate
face și între structurile aparținând unor regnuri diferite.
Cilii asigură mobilitatea. Nu pot fi văzuți la microscopul optic decât în urma
colorări speciale. Au dimensiuni mici. Lungimea cililor poate depăși de câteva ori
pe cea a celulei. Există și celule atrihe (fără cili).
 Pilii sunt apendici filiformi, cu rol în fixare la celulele plantei gazdă, dar și rol
sexual.
Capsula este un înveliș secretat în funcție de calitățile mediului, de prezența
hidraților. Rolul principal este cel de apărare.