SUPORT DE CURS VI AFECȚIUNI INFLAMATORII ALE OCHIULUI

OFTALMOLOGIE – CHIRURGIE II

KERATITA

Keratita reprezintă inflamaţia corneei, adică a membranei transparente ce acoperă ochiul în partea
lui anterioară. În mod normal, prin clipire această membrană este umectată (umidifiată). În lipsa
clipirii, însă, din cauza scăderii secreţiilor lacrimale, corneea se usucă, se irită, se inflamează şi se
înroşeşte, motiv pentru care acestă afecţiune mai este cunoscută şi sub denumirea de "sindromul
ochilor uscaţi". Astfel, pacienţii cu keratită acuză frecvent usturimi ale ochilor, senzaţia de
uscăciune şi mâncărime a globilor oculari, arsuri sau senzaţia de nisip sau de corp străin în ochi. În
plus, bolnavii prezintă des vederea înceţoşată care conduce la dificultatea la citit, la fotofobie şi la
apariţia durerilor de cap specifice afecţiunilor oftalmologice necorectate. Dimineaţa se constată
faptul că pleoapele sunt lipite, iar deschiderea ochilor se realizează dificil, cu durere sau disconfort.
Nu în ultimul rând, bolnavii cu keratită obosesc uşor când lucrează mult la calculator, având
dificultăţi la focalizarea imaginilor.
Cauzele ce provoacă keratita
Pe lângă expunerea prelungită a ochilor la acţiunea televizorului sau a monitorului calculatorului ,
apariţia keratitei poate avea şi alte cauze. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt purtarea lentilelor
de contact, expunerea ochilor la fumul de ţigară, la poluare sau la un mediu cu vânt sau praf (de
exemplu în cazul folosirii prelungite a aerului condiţionat sau a ventilatoarelor).
Keratita se poate declanşa şi ca efect secundar al unor medicamente, precum antialergicele,
anticoncepţionalele sau antidepresivele.
Femeile ajunse la menopauză pot face frecvent keratită deoarece la această vârstă modificările
hormonale fac ca toate secreţiile din organism să scadă, inclusiv cele lacrimale.
Există cazuri în care apariţia keratitei este cauzată de o infecţie cu virusul herpetic, caz în care se va
observa apariţia unui mic punct alb pe cornee.
Nu în ultimul rând, keratita poate fi o urmare a unor afecţini sistemice, precum lupusul, artrita
reumatoidă sau sindromul Sjogren, boală caracterizată prin uscăciunea gurii, ochilor şi a altor
mucoase.
Manifestari clinice
 Ochi foarte dureros, rosu
 Lacrimare intensa
 Sensibilitate la lumina
 Deseori afectiunea este insotita de vedere in ceata, halouri
 Prezenta unui punct mic alb pe cornee in caz de keratita herpetica
Tratamentul trebuie condus de medicul oftalmolog si este dependent de cauza care a produs boala.
Keratita virala se vindeca de obicei de la sine, in 2-3 saptamani; uneori ramin sechele care pot
persista si cateva luni; se indica coliruri sau unguente oftalmice antivirale.
Daca este o inflamatie de cauza bacteriana se trateaza cu coliruri cu antibiotice; acestea sunt indicate
si in cazul iritatiilor produse de lentilele de contact sau de radiatiile UV.
Sindromul de ochi uscat se trateaza cu lacrimi artificiale.
In keratita produsa de utilizarea colirurilor administrarea acestora trebuie oprita, iar ochii lasati sa se
vindece.
In unele situatii medicul oftalmolog trebuie sa indeparteze cu grija celulele moarte sau distruse de pe
suprafata corneei.
Uneori se administreaza medicatie antialgica, iar ochiul se panseaza pentru a preveni iritatia produsa
de lumina si pentru a accelera vindecarea si a diminua disconfortul ocular.
In functie de cauza si severitatea keratitei, riscurile variaza de la niciunul pana la orbire. Cei mai
multi pacienti se recupereaza complet, uneori fiind necesare corectia chirurgicala sau chiar
transplantul de cornee, acestea in functie de gradul de scadere a acuitatii vizuale. Astfel, cu cat
pacientul se adeseaza mai repede medicului oftalmolog, cu atat sansele unei refaceri complete a
ochiului sunt mai mari.