Sunteți pe pagina 1din 19

I. DESCRIEREA PROIECTULUI 1.1 TITLU: INVESTITII IN DOMENIUL GESTIONARII, RECICLARII DESEURILOR 1.2 ARIA TEMATICA : GESTIUNEA DESEURILOR 2.

SITUATIA PE PLAN NATIONAL SI INTERNATIONAL LA NIVELUL DOMENIULUI / TEMATICII PROPUSE: 2.1. SITUATIA PE PLAN NATIONAL :
Peste 90% din cantitatea de deseuri urbane din tara noastra sunt depozitate n amenajari orasenesti speciale. n anul 1999 se nregistrau 303 astfel de depozite, reprezentnd 25% din depozitele nationale, care ocupa aproximativ 1236 hectare, cca. 9% din suprafata totala destinata depozitarii deseurilor la nivel national. Dintre aceste depozite, 30% sunt destinate deseurilor menajere simple,10% pentru namolul orasenesc de la epurarea apelor, restul fiind depozite mixte, att pentru deseurile menajere ct si pentru cele industriale, de obicei nepericuloase. Mai mult sau mai putin legal, n depozitele municipale sunt acceptate si deseuri industriale periculoase. Amestecul acestor tipuri de deseuri poate conduce la producerea unui levigat ncarcat cu substante nocive, care, prin infiltrare, polueaza apele de suprafata si subterane, solul si implicit afecteaza starea de sanatate a populatiei din zona. Din totalul depozitelor urbane, 87% sunt plasate n afara oraselor, 6% pe malul apelor, iar restul de 7% se gasesc n interiorul localitatilor. De asemenea, 40% dintre aceste depozite nu beneficiaza de facilitati de protectie a mediului nconjurator. n ceea ce priveste municipiulLa nivelul Bucurestiului, din categoria deseurilor urbane menajere fac parte deseurile menajere propriu-zise,deseurile de origine comerciala, namolurile de origine domestica, deseurile din constructii si demolari si produsele casnice uzate. Deseurile menajere rezultate din activitatea casnica a locuitorilor au n compozitie resturi de la prepararea si consumul hranei, ambalaje, ziare, cartoane, textile, obiecte vechi deteriorate.Compozitia procentuala a deseurilor menajere, la nivelul municipiului Bucuresti.Caracteristic municipiului Bucuresti este ca, la o suprafata de 228 km2, are o populatie de 2064464 locuitori(densitatea de 9055 locuitori pe km2), si un numar de 109194 cladiri de locuit, respectiv 726987 locuinte. Producatorii de deseuri menajere sunt: populatia, asociatiile de locatari, colectivitatile (scoli, spitale, camine, hoteluri,crese), pietele agro-alimentare etc. Rata de generare a deseurilor solide este de 1,2 kg/locuitor/zi, la nivel global 3600 3800 t/zi, din care hrtie si carton 122 t, sticla 360 t,materiale plastice 110 t etc. Deseurile solide menajere, corpuri solide cu umiditate redusa sau resturi alimentare cu umiditate ridicata, sufera un proces de degradare specific si variabil, de la cteva luni(resturi alimentare, hrtie) la zeci de ani (metal, sticla, plastic). Deseurile din unitatile sanitare formeaza o categorie speciala n cadrul deseurilor menajere, nu att prin natura lor chimica, ct mai ales prin riscul infectiilor microbiologice pe care le prezinta, necesitnd o denocivizare-sterilizare speciala. Deseurile stradale (187300 t/an), formate pe cale publica, sunt variabile cantitativ si compozitional n functie de anotimp, natura pavajului, gradul de acoperire cu vegetatie /asfalt. n general sunt deseuri solide, biodegradabile Gestionarea deseurilor cuprinde toate activitatile de colectare, transport, tratare, recuperare si eliminare a deseurilor. Organizarea activitatii de gestionare a deseurilor de productie este obligatia generatorului. Incepand cu anul 1995, colectarea si procesarea informatiilor referitoare la tipurile si cantitatile de deseuri s-a facut n conformitate cu cerintele europene de clasificare (Catalogul European al Deseurilor, nlocuit in anul 2002 cu Lista cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase) si de raportare la EUROSTAT si la Agentia Europeana de Mediu (prin reteaua EIONET).

Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor prin Directia de Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase coordoneaza elaborarea, promovarea, implementarea si monitorizarea implementarii Strategiei Nationale si a Planului National de Gestiune a Deseurilor. Aceste documente constituie instrumentele de baza prin care se asigura implementarea in Romania a politicii Uniunii Europene in domeniul deseurilor. Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor contine cadrul legislativ national si stadiul implementarii, situatia existenta n domeniul gestionarii deseurilor, date generale privind gestionarea deseurilor, principii si obiective strategice. Capacitatile insuficiente pentru colectarea si transportul deseurilor menajere au determinat aparitia de zone urbane sau preurbane n care se stocheaza deseuri, punand n pericol sanatatea populatiei si calitatea mediului si afectand n mod negativ peisajul. Proiectul de fata isi propune crestera capacitatii pentru colectarea deseurilor menajere Ierarhia prioritatilor in abordarea gestiunii deseurilor in Romania este cea care sta la baza legislatiei si politicii europene, recunoscuta si pe plan international, si anume: prevenirea si minimizarea generarii deseurilor, valorificarea materiala prin reutilizare si reciclare, valorificarea energetica, tratarea deseurilor in vederea scaderii cantitatilor si a potentialului periculos si abia in final depozitarea. Problema gestiunii deseurilor este o problema complexa. Intelegerea corecta a problemelor conduce la alegerea solutiilor optime de rezolvare a acestora, si in final la gestionarea ecologic rationala a deseurilor si la salvarea unor resurse naturale pretioase atat pentru noi, dar mai ales pentru generatiile viitoare.

2.2. SITUATIA PE PLAN INTERNATIONAL


Eforturile Romaniei in acest moment in domeniul gestiunii deseurilor sunt concentrate pe finalizarea si imbunatatirea cadrului legislativ si economic in vederea aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana. Incepand cu anul 2000, iar din 2001 prin intermediul Directiei pe domeniu - Directia Gestiune Deseuri si Substante Chimice Periculoase s-au depus toate eforturile in construirea unei politici de mediu cu strategii clare si programe de masuri in domeniul gestiunii deseurilor. Aplicarea unui sistem durabil de gestionare a deseurilor implica schimbari majore ale practicilor actuale. Implementarea acestor schimbari va necesita participarea tuturor segmentelor societatii: autoritati publice locale si centrale, institutii social-economice, intreprinderi, si nu in ultimul rand persoane individuale in calitate de consumatori. In conformitate cu angajamentele asumate in Documentul de Pozitie au fost transpuse in legislatia nationala toate directivele europene cu implicatii majore in domeniul deseurilor. Aquis-ul comunitar in domeniul gestiunii deseurilor a fost transpus in proportie de 100% Pentru conformarea cu cerintele Uniunii Europene, Romania a obtinut o perioada de tranzitie pentru inchiderea etapizata a 101 depozite de deseuri municipale pana la16iulie 2017. Pentru Romania sunt planificate realizarea a 65 de depozite conforme din care: 50 de depozite nepericuloase (clasa b ) cu o capacitate medie de 100000 t/an (suprafata medie de 10 ha) din care 18 depozite au fost deja construite; 15 depozite nepericuloase (clasa b ) cu o capacitate medie de 50000 t/an (suprafata medie de 5 ha), pentru asezarile izolate si cu dificultati de transport, care vor asigura si capacitatea necesara de depozitare pentru deseurile de productie nepericuloase.

3. OBIECTIVE GENERALE SI SPECIFICE


Principalele categorii de activitati de investitii care pot primi finantare sunt: statii de pre-tratare bio-mecanica a deseurilor, platforme de depozitare si compostare, colectarea si transportul deseurilor municipale, colectarea selectiva, sisteme de salubrizare si spatii pentru depozitarea temporara. In cadrul acestora se pot asigura lucrari de constructii ( platforme de depozitare, spatii de tranfer ), dotari cu echipamente de sortare deseuri reciclabile, de prelucrare mecanica ( presare, maruntire etc.), de

compostare, fermentare, precum si dotarea cu mijloace specifice de transport si depozitare a deseurilor( autocamioane, autocompactoare, incarcatoare, tractoare cu remorca, continere si pubele etc.). O serie de alternative de atingere a obiectivelor strategice se bazeaza, pe termen scurt si mediu, pe utilizarea instalatiilor pilot-demonstrative. Pe baza acestora vor fi efectuate evaluari ulterioare, iar pe baza evaluarilor, a cunostintelelor si experientei acumulate se vor putea extinde pentru implementarea unui sistem integrat de gestionare a deseurilor. Paralel cu aceasta se vor dezvolta campanii de informare si instruire a populatiei pentru a obtine acceptul public necesar unor investitii ulterioare. Obiectivele strategice sunt impartite astffel: Obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor, obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri nepericuloase, obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor periculoase obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri periculoase obiectivele generale: dezvoltarea cadrului institutional si organizatoric, constientizarea factorilor implicati, intensificarea preocuparilor privind reducerea cantitatilor de deseuri generate, exploatarea tuturor posibilitatilor tehnice si economice privind recuperarea reciclarea deseurilor in vederea reducerii cantitatii de deseuri eliminate Optiunile de gestionare a deseurilor urmaresc urmatoarea ierarhizare a prioritatilor, in conformitate cu strategia Uniunii Europene: prevenirea aparitiei prin aplicarea tehnologiilor curate in activitatile care genereaza deseuri; reducerea cantitatilor prin aplicarea celor mai bune practici n fiecare domeniu de activitate generator de deseuri; -valorificarea prin refolosire (reutilizare), reciclare materiala si recuperare energetica; -eliminarea finala prin depozitare. Instrumente de reglementare presupun mbunatatirea cadrului legislativ referitor la activitatile de gestionare a deseurilor prin: acte de reglementare a impactului asupra mediului; acte de reglementare a activitatilor de recuperare materiala si energetica; acte de reglementare vizand responsabilitatile generatorilor de deseuri; acte de reglementare vizand responsabilitatile autoritatilor publice si relatiile ce trebuie definite ntre acestea si ceilalti factori implicati. Instrumente economice care sa ncurajeze reflectarea costurilor activitatilor de gestionare a deseurilor att n pretul produselor, ct si n statutul pe piata al producatorului. Aplicarea corecta a stimulentelor financiare pe de o parte, si a penalitatilor pe de alta parte, va ncuraja activitatile de gestionare prin prevenire, reducere si recuperare, conducnd n acelasi timp la eliminarea practicilor de gestionare cu impact asupra mediului sau care vin n contradictie cu principiul poluatorul plateste. Instrumente statistice pe baza carora sa se obtina date corecte referitoare la generarea si gestionarea deseurilor si care sa permita evaluarea situatiei actuale si stabilirea obiectivelor de ndeplinit. Este necesara mbunatatirea si adaptarea sistemului actual de colectare, validare si raportare a datelor la nivel judetean si national. Alte instrumente aplicarea si controlul aplicarii legislatiei existente; elaborarea planurilor de gestionare a deseurilor; crearea unor comitete care sa cuprinda reprezentanti ai tuturor factorilor implicati n activitatile de gestionare a anumitor tipuri de deseuri; introducerea acordului voluntar intre patronate si autoritatile centrale de resort pentru fixarea si atingerea tintelor, stabilite de comun acord.

analiza ciclului de viata al produselor si realizarea bilanturilor ecologice, n scopul implementarii celor mai bune practici de gestionare a deseurilor. Pentru ndeplinirea obiectivelor nationale si europene n domeniul gestionarii deseurilor este necesara implicarea, practic, a ntregii societati, reprezentata prin: autoritati publice centrale si locale (mediu, administratie, sanatate, industrie, finante); generatori de deseuri (persoane fizice si juridice de stat sau private); asociatii profesionale si institute de cercetare;

societate civila (consumatori de bunuri, organizatii non-guvernamentale etc.).

4. PREZENTAREA STIINTIFICA SI TEHNICA A PROIECTULUI:


Deseurile de ambalaje provin in proportie de circa 70 % de la populatie, regasindu-se in deseurile menajere si 30 % de la agentii economici. Deseurile toxice, sub forma solida, lichida sau gazoasa pot cauza moartea, imbolnavirea sau ranirea oamenilor, sau distrugerea mediului, daca sunt tratate, depozitate, transportate in mod necorespunzator, sau parasite. Substantele sunt considerate deseuri periculoase daca sunt inflamabile, corozive, reactive sau toxice. Amestecurile, reziduurile sau materialele care contin reziduuri toxice sunt considerate de asemenea reziduuri toxice. Tipuri de deseuri toxice Deseurile industriale Deseurile toxice sunt generate de aproape fiecare industrie, iar industriile care nu produc deseuri toxice ele insele, folosesc insa produse ale industriilor care produc deseuri. Deseurile agricole Industria nu este singura care gene-reaza deseuri. Agricultura produce deseuri ca pesticide, ierbicide si materialele folo-site in aplicarea lor. Fluoritii reziduali sunt produse secundare ale producerii de fertilizatori pe baza de fosfati. Pana si nitratii solubili rezultati in urma folosirii balega-rului ca ingrasamant se pot dizolva in apa din panzele freatice si contamina fantanile, cauzand probleme de sanatate. Deseurile urbane Sursele de deseuri urbane includ vopselele toxice, solventii inflamabili, curatitorii caustici, bateriile toxice, pesticidele si chiar mercurul din termometrele sparte. Sistemele de eliminare ale deseurilor locale pot refuza aceste obiecte. Daca sunt acceptate, trebuie facuta o monitorizare atenta pentru asigurarea faptului ca solul sau panza freatica nu sunt contaminate. Renovarea caselor mai vechi poate cauza ca vopseaua cu plumb toxica sa se desprinda de pe pereti. Materialele izolatoare de la tevile pentu cuptor pot contine particule de azbest, care se pot desprinde, iar daca sunt inhalate pot cauza boli de plamani sau chiar cancer. Efecte ale deseurilor toxice Deseurile pot polua solul, aerul, apa de suprafata sau panza freatica. Poluarea solului poate afecta oamenii, plantele si animalele. In Times Beach, Missouri, S.U.A., in 1983, pentru a preveni ridicarea prafului pe strazi a fost imprastiat petrol contaminat cu bifenili policlorurati (PCB-uri). Astfel, oamenii care locuiau in acea regiune au fost expusi la contentratii mari de PCB-uri. Noroiul din canalizarile municipale poate contine elemente toxice daca deseurile industriale au fost amestecate cu cele domestice. Daca noroiul este folosit ca ingrasamant, aceste elemente ar putea contamina campurile cultivate. Substantele toxice pot fi absorbite de plante, ajungand la animalele care au pascut acolo si chiar la oameni. Aerul poate fi contaminat de emisiile directe de deseuri toxice. Evaporarea de solventi toxici din vopsele si din agentii de curatare este o problema comuna. Poluarea raurilor si lacurilor, daca este suficient de toxica, poate distruge fauna si flora instantaneu, sau de-a lungul timpului. De exemplu, fluoridul se acumuleaza in oase si dinti, prea mult fluorid in apa putand cauza probleme ale oaselor si dintilor. Compusi precum diclordifeniltricloretanul (DDT-ul), PCBurile si dioxinele sunt mai solubili in grasimi decat in apa. Astfel, aceste substante se gasesc in concentratii mici in apa, insa in concentratii mai mari in insecte si alge si in concentratii si mai mari in pesti, pasarile si oamenii care se hranesc cu peste fiind foarte expusi unor concentratii mari de substante periculoase.

Chiar si poluarea care nu este toxica poate omori. Fosfatii si nitratii, de obicei inofensivi, pot fertiliza algele care cresc in lacuri si rauri. Cand algele cresc, in prezenta luminii solare, produc oxigen. Insa daca algele cresc prea mult sau prea rapid, consuma mari cantitati de oxigen atunci cand soarele nu straluceste si cand au inceput sa decada. In final, lipsa oxigenului va sufoca alte forme de viata; unele creaturi putand fi otravite de toxinele continute de alge. Acest proces de supracrestere a numarului de alge, numit eutrificatie, poate omori viata din lacuri si rauri. In unele cazuri, anumite alge pot otravi apa potabila. Poluantii subterani pot fi carati de cursurile de apa subterane. Aceste deseuri formeaza coloane lungi de contaminanti, care pot ajunge la suprafata daca apa iese printr-un izvor sau fantana. Foarte periculosi sunt solventii care se pot scurge din rezervoarele subterane. De asemenea, in aceste coloane de deseuri se pot intalni si ioni toxici de metal.

5.JUSTIFICAREA PROIECTULUI
Imbunatatire continua Pentru a realiza o imbunatatire continua, este necesar sa: 1. Se dezvolte un plan de publicitate a programului. 2. Sa se masoare si sa se monitorizeze rezultatele. 3. Sa se dezvolte procedurile de audit. 4. Sa se tina sedinte regulate ale echipei. 5. Sa se publice rezultatele. De la rapoarte privind progresul reciclarii si cele privind realizari deosebite si/sau inovatii, managementul poate oferi premii individuale sau de grup in cadrul unui program de recunoastere. De asemenea, echipele pot trimite relatari ale succeselor catre organizatiile de mediu locale sau nationale pentru o recunoastere publica aditionala. Echipele trebuie sa verifice continuu succesul programului si sa planifice cai de imbunatatire. Sunt multe locuri in care se pot aduce imbunatatiri, inclusiv calitatea /puritatea materialului, ratele de participare si tipurile de materiale colectate. Deoarece o crestere a tipurilor de materiale colectate nu trebuie sa apara cu pretul scaderii calitatii materialelor colectate, echipele trebuie sa fie constiente de cum coexista acesti factori. Se poate dovedi extrem de utila descoperirea cum alte grupuri din alta companie se descurca, citirea periodicelor relevante, implicarea in organizatii si adoptarea celor mai bune practici . Imbunatatirea Performantei Ecologice In noul mileniu, mediile colective sunt schimbatoare. Afacerile devin din ce in ce mai competitive si este o adevarata provocare sa te mentii la suprafata. Fiecare oportunitate de crestere a profiturilor trebuie examinata - de la introducerea eficientelor operationale la reducerea cheltuielilor de capital pe scara mare sau alegerea unor solutii simple in schimbul unora complexe. Astfel un exemplu important al acestor eficientizari este un program de reducere ale deseurilor. Nu se stie ca din implementare rezulta economii crescute pentru corporatii, totul pentru investitii relativ mici de timp si energie, chiar si in organizatiile mari, multinationale, acest tip de programe mareste eficienta economica fara sa afecteze calitatea produselor. Implementarea unui program de reducere a deseurilor este un pas important spre imbunatatirea performanteide mediu. Datorita numeroaselor moduri in care afacerile afecteaza mediul (cumpararea, manufactarea, consumul de resurse) reducerea deseurilor este doar una din masurile cu mare potential ecologic. Intreprinderi fara deseuri. Acestea sunt cele care reduc 90% din cantitatea de deseuri de baza. Aceasta implica o varietate de masuri de la reducerea deseurilor solide generale, pana la reducerea consumului de energie si apa. Multi au descoperit ca aceste masuri sunt foarte profitabile, deoarece reduc costurile operationale si evita amenzile de suprafolosire. Introducerea Politicilor de Mediu.

Pentru ca reciclarea sa aiba succes trebuie sa existe o cerere pentru produsele fabricate din materiale reciclabile. Materialele reciclabile sunt marfuri si ca la orice alte marfuri, o lipsa de cerere va scadea valoarea materialelor reciclabile. Aceasta va face ca practica reciclarii sa devina prea costisitoare pentru a fi considerata o optiune de afaceri viabila. Doua masuri importante pot corecta balanta oferta / cerere: 1. Practicarea reducerii sursei pentru a pune mai putina presiune pe pietele de reciclare din partea ofertei. 2. Inchiderea schemei prin cumpararea produselor facute din materiale reciclate pentru a asigura o cerere de produse reciclate. Cumparand produse reciclate se economisesc resurse cum ar fi lemnul, fibrele si combustibilii fosili si se reduce poluarea generata in produsul manufacturii. Produsele facute din materiale reciclate se intind de la toate tipurile de produse din hartie, pana la cele de materiale de constructie. Cea mai buna cale de inchidere a schemei de reciclare este sa dezvoltam strategiile de cumparare si indicatiile care specifica produse cu materiale reciclate si produse intr-o maniera inofensiva pentru mediu. Trebuie preferate produsele: 1. Cu o cat mai mare proportie a continutului reciclat posibil. 2. Cu un continut minim sau fara substante toxice si minima poluare in procesul manufacturii. 3. Care sun mai usor de reciclat (hartie alba in loc de hartie colorata si carton ondulat in loc de plastic). 4. Care sunt proiectate pentru refolosire (bateriile reincarcabile). 5. Care consuma mai putine resurse in manufacturarea, utilizarea si ambalarea lor (echipament de copiere si printare pe ambele parti, vehicule mai economicoase cu combustibilul, cumparari en-gros care necesita mai putin ambalaj). Conservarea energiei. Anumite tehnici, de conservare a energiei includ folosirea iluminarii fluorescente, instalarea de detectoare de miscare pentru controlul iluminarii, si revizuirea generala a sistemelor de incalzire si aer conditionat. Alte masuri de conservare a energiei: 1. Stingerea luminilor de cate ori o camera este goala. 2. Reducerea energiei generatoarelor si altor echipamente cand nu sunt folosite. 3. Utilizarea de termostate de cate ori este posibil. 4. Folosirea transportului public sau a unei biciclete cand este posibil. 5. Folosirea scarilor in locul liftului (este si un bun exercitiu!). 6. Utilizarea jaluzelelor noaptea pentru a reduce pierderea caldurii. 7. Revizuirea regulata a sistemului de incalzire si aer conditionat pentru a asigura o functionare eficienta. 8. Astuparea crapaturilor sau gaurilor pentru a minimaliza pierderea de caldura, iarna. 9. Instalarea usilor turnante in zonele de trafic intens. 10. Renuntarea la orice bec care nu este necesar. 11. Instalarea de becuri cu un consum scazut de energie. Reducerea deseurilor periculoase. Recent s-a pus un accent special pe eliminarea si managementul clorofluorocarbonilor (CFCs) si alte substante care ataca stratul de ozon. Aceste substante sunt folosite de obicei in manufacturare, producerea ambalajelor, refrigerare si sisteme de aer conditionat. CFCs si alti solventi clorinati contribuie la distrugerea rapida a stratului de ozon din atmosfera, un strat care protejeaza planeta prin filtrarea radiatiilor ultraviolete daunatoare ale soarelui. Acum sunt multe alternative disponbile care ajuta la evitarea folosirii acestor chimicale. De exemplu, apa si sapunul sau alte produse de curatare pe baza de apa pot fi folosite pentru aceleasi aplicatii. Folosirea covarsitoare a CFCs in refrigerare si sistemele de aer conditionat este o problema in toata industria pentru care aerul conditionat si refrigerarea este esentiala si se cauta activ inlocuitori. Cel mai bun lucru pe care-l poate face acum orice businessman sau consumator, este sa minimalizeze folosirea prin conservare si sa se asigure ca CFCs din sistemele folosite (cum ar fi sistemele de aer conditionat din

masini) sau de la locul de munca, sunt reciclate in mod responsabil, conform legii. Trebuie sa fie in cautare de sisteme de reciclare si tehnologii imbunatatite, ca si de inlocuitori de CFCs.

Analiza Ciclului Vietii. Pentru a reduce impactul unui anumit produs asupra mediului, poate fi apreciat conform analizelor produsilor ciclul de viata, prin examinarea impactului sau ecologic din materialele brute si productia de utilizat si depozitarea finala. Prin adoptarea unei abordari a ciclului de viata, calitatea ecologica poate fi proiectata in produse la conceptie. Aceasta foloseste un proces de manufactura mai curat, minimalizeaza impactul produsului asupra mediului si se poate dovedi economicos prin remanufacturare, recuperarea componentelor si reciclare. Ambalarea. Poate ca nimic nu este mai pregatit pentru inovare ecologica decat ambalajul. Amabalajele inofensive pentru mediu sunt disponbile astazi, ele includ continut reciclat, sunt usor de confectionat din materialele reciclabile, si sunt refolosibile. In plus, produse din polistiren expandat care sunt si reciclate si fara CFC sunt disponibile acum. Etichetarea ecologica. Cu entuziasmul actual pentru protejarea mediului, multi furnizori pretind ca produsele lor sunt inofensive pentru mediu sau "verzi" Totusi, in absenta standardelor de etichetare ecologica, este deseori dificil sa se determine care produse sunt intr-adevar astfel. Comunitatea Europeana a finalizat o ecoeticheta care promoveaza "produsele verzi". Modelate dupa programul german Ingerul Albastru, produsele alese vor fi produse cu ideea reducerii impactului ecologic in toate stadiile de viata ale produsului. Canada, Japonia, Scandinavia si Noua Zeelanda au programe de etichetare similare. Initiativele SUA includ Sistemele de Certificare Stiintifica (anterior Crucea Verde) si etichete Foca Verde. Aceste etichete ecologice se conformeaza cerintelor specifice de continut reciclat si reciclabilitate. De asemenea ele minimalizeaza timpul consumatorilor individuali pentru identificarea produselor care sunt intr-adevar ecologice. Att la nivel european ct i naional, problematica deeurilor de ambalare este studiat cu atenie n scopul gsirii celor mai bune soluii pentru reducerea impactului asupra mediului nconjurtor prin stabilirea cilor i mijloacelor de valorificare a deeurilor de ambalare n faza post-consum. n societatea de azi, ambalarea este atotcuprinztoare i esenial. Fr ambalare materialele ar fi n dezordine i ineficiente. n ciuda importanei i rolului-cheie pe care ambalajele l joac, ele sunt considerate adesea un ru necesar sau un cost nedorit. n plus, ele sunt considerate de unii consumatori drept ceva inutil, o pierdere serioas de resurse i o ameninare pentru mediu. Dezvoltarea spectaculoas a ambalajului, legat de evoluia modurilor de via i de consum i bazat pe tehnologiile de vrf, este nsoit de costuri ridicate asociate fazei post-utilizare, de un multiplu impact asupra mediului i uneori chiar de contestarea lui datorit risipei nregistrate. Ambalajului i se cere s devin un permanent subiect al unei sfidri tehnice, industriale: el trebuie s fie uor, recuperabil, reciclabil. Pentru alegerea adecvat a unui ambalaj trebuie s se in seama de poziia acestuia ntr-unul din stadiile n care se poate afla dup ndeplinirea misiunii sale: refolosirea materialului ca atare; utilizarea deeurilor ca materii prime pentru sectorul de ambalaje; utilizarea ca materii prime pentru alte sectoare; reciclarea biologic prin compostare (deeuri de hrtie, carton, lemn); eliminarea prin incinerare cu recuperare de energie etc. n rile europene, activitatea de recuperare i reutilizare se bazeaz pe iniiativa particular, care este ns sprijinit de stat prin prghii financiare i reglementri care au rol stimulativ n aceast direcie, evideniind legtura strns dintre aspectele economice i cele ecologice.

Atenia deosebit care este acordat acestei activiti deriv i din aceea c, n condiiile unei limitri de materii prime i materiale, ambalajul reprezint 5-10% din valoarea produselor, constituind n acelai timp i o surs de poluare a mediului nconjurtor. Ambalajele abandonate constituie, adevrai poluani ai mediului, ele avnd o pondere destul de nsemnat n deeurile menajere. O vedere global a vieii ambalajului este oferit de ciclul de via, ciclu care se deruleaz de-a lungul etapelor decisive ale vieii ambalajului pn la distrugerea sa. Ciclul de via introduce noiunea de bucl, ceea ce semnific reintroducerea ambalajului n procesul de producie i consum sub diferite forme: ambalaj reutilizabil, material reciclat, energie de incinerare etc. Obiectivul abordrii ciclului de via este de a dezvolta un demers global pentru conceperea ambalajului. Acest demers global aduce un rspuns exhaustiv n ceea ce privete calitatea ecologic a ambalajului i permite o interdependen a actorilor i a competenelor i deci o realizare de economii la scar mai larg. n societatea modern ambalajul trebuie s raspund att cerinelor esentiale cu privire la produs, ct i unor obiective precise de protejare a mediului inconjurator. Ambalajul este un produs a carui functionalitate se incheie in momentul inceperii utilizarii produsului continut. Trecerea de la stadiul de produs la cel de deseu este rapida si impune luarea unor decizii importante cu privire la mediu. Pentru alegerea adecvata a unui ambalaj este necesar sa se analizeze si pozitia acestuia in stadiul post-consum,mai precis posibilitatea ca deeurile s fie valorificate sau eliminate fr a pune n pericol sntatea omului i fr s utilizeze procedee sau metode care ar putea duna mediului, ar prezenta riscuri pentru poluarea aerului, apei, florei i faunei; ar cauza poluare fonica sau miros neplacut.Legislatia europeana interzice abandonarea, inlaturarea si eliminarea necontrolata a deseurilor. Se acioneaz pentru valorificarea acestora prin reciclare, reutilizare, recuperare sau orice alt proces vizand obtinerea de materii prime secundare sau utilizarea deseurilor ca sursa de energie. Notiunea de deseu este similara cu aceea de reziduu provenit din procesal de productie ,de transformare sau de utilizare. Ea cuprinde orice substanta, material,produs sau orice bun abandonat. Avand in vedere impactul acestuia asupra mediului se impune: Prevenirea sau reducerea productiei si a nocivitatii deseurilor in timpul fabricatiei si al distributiei produselor; Valorificarea deseurilor prin reutilizare care se incadreaza n eforturile de eficientizare a folosirii resurselor naturale. sau orice alta actiune care vizeaza obtinerea de materiale reutilizabile si prin reciclare. Caracterul ecologic al unui produs depinde de materiile prime utilizate, procesul tehnologic si deseurile rezultate in procesuI de productie si consum. In acest context se poate defini ambalajul ecologic astfel: ambalaj realizat din materiale ecologice utilizand tehnologii nepoluante,cu un impact minim admis asupra mediului inconjurator. Pentru a evalua caracterul antipoluant al unui material de ambalare s-au stabilit o serie de criterii; posibilitatea aplicarii de simboluri care sa indice daca ambalajele sunt reincarcabile, reciclabile si/sau transformabile; consumul minim de material; utilizarea materialelor biodegradabile; utilizarea tehnologiilor de fabricatie nepoluante; posibilitatea de reutilizare a materialului; lipsa de nocivitate prin distrugerea materialului Alegerea materialului ecologic de ambalare trebuie sa tina seama de: procesul de incalzire globala si modificarile climatice;deprecierea stratului de ozon; poluarea aerului apei si solului;tipuri de deseuri solide si eliminarea lor.La nivelul Uniunii Europene s-au luat o serie de masuri legislative cu privire la valorificarea deseurilor, inclusive a celor provenite din ambalaje respectand mediul inconjurator. Producatorii si comerciantii, in colaborare cu furnizorii de materii prime si materiale analizeaza o structura optima pentru crearea unui ambalaj care sa corespunda unor standarde ecologice si logistice. Pentru a asigura profitul si recunoasterea importantei activitatii firmelor de colectare si prelucrare a deseurilor este necesar sa se revizuiasca principalele concepte utilizate in domeniul recuperarii si reciclarii materialelor la nivel european. n Romania, autoritatea competent careia ii revin atributii si responsabilitati in gestionarea deseurilor este Ministerul Mediului. Acesta a elaborat Strategia nationala de gestionare a deseurilor,

urmarind implementarea unui sistem integrat de gestionare a tuturor tipurilor de deseuri, eficient din punct de vedere ecologic si economic. Comisia Nationala pentru reciclarea materialelor urmareste prin programul sau completarea cadrului legislativ specific acestui domeniu, crestera ponderii materialelor refolosibile utilizate in industria hartiei, maselor plastice, cauciucului etc. Activitatea de gestionare a ambalajelor si deseurilor de ambalaje are la baza principiile prevazute in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, completata prin Legea nr. 426/2001. n anul 2002, Guvernul Romniei a emis H.G. nr. 349, din 11 aprilie 2002, privind gestionarea ambalajelor si deeurilor de ambalaje care reglementeaza gestionarea in vederea prevenirii sau reducerii impactului asupra mediului nconjurtor. Principiile specifice activitatii de gestionare a deseurilor de ambalaje, cuprinse in H.G. nr. 349/2002 privind ambalajele, sunt: prevenirea producerii de deseuri de ambalaje; reutilizarea ambalajelor; reciclarea deseurilor de ambalaje; alte forme de valorificare a deseurilor de ambalaje, care sa conduca la reducerea cantitatilor eliminate prin depozitare final: Agentii economici, producatorii de ambalaje si/sau de produse ambalate, care utilizeaza un sistem de marcare si identificare pentru ambalaje in vederea imbunatatirii activitatilor de recuperare si reciclare a deseurilor de ambalaje, sunt obligati sa aplice sistemul de marcare si identificare prevazut in legislatie care se aplica direct pe ambalaj sau pe eticheta care trebuie sa fie, lizibila si durabila chiar si in cazul in care ambalajul este deschis. Agentii economici care produc marfuri continute in ambalaje reutilizabile au obligatia sa informeze consumatorii despre faptul ca acestea sunt reutilizabile inscriptionind pe eticheta sintagma reutilizabil 6.REZULTATE

PRECONIZATE

Beneficii in urma implementarii unui EMS ( Environmental Management System ). O organizatie care implementeaza un EMS eficient va ajuta la protejarea sanatatii umane si a mediului de potentialele impacte ale activitatilor, produselor sau serviciilor sale si va ajuta la mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului. Detinerea unui EMS poate ajuta o organizatie sa dea partilor interesate increderea ca: 1. Exista un efort managerial de asigurare ca prevederile obiectivelor, tintelor si politicii sunt realizate. 2. Accentul este plasat mai degraba pe prevenire decat pe actiune corectiva. 3. Evidenta ingrijirii necesare si a conformarii cu reglementarile poate fi asigurata. 4. Proiectul sistemului cuprinde un proces de continua imbunatatire. O organizatie al carei management cuprinde un EMS are o baza de echilibrare si integrare a intereselor economice si de mediu. O organizatie care a implementat un EMS, poate realiza un avantaj competitiv semnificativ. Beneficii economice pot fi castigate din implementarea unui EMS. Acestea tebuie sa fie identificate pentru a demonostra partilor interesate si clientilor, in special actionarilor, valoarea pe care o are pentru organizatie un bun managementde mediu. Ofera de asemenea organizatiei ocazia de a lega obiectivele si tntele de mediu de rezultatele financiare specifice si astfel, sa se asigure ca resursele sunt disponbile acolo unde ofera cele mai mari beneficiii si in termeni financiari si in termeni de mediu. Beneficiile potentiale asociate unui EMS eficient sunt: Asigurarea clientilor de angajamentul la un management de mediu demonstrabil. Intretinerea bunelor relatii publice / comunitare. Satisfacerea criteriilor investitorilor si imbunatatirea accesului la capital. Obtinerea asigurarii la un cost rezonabil. Marirea imaginii si a sectorului de piata. Satisfacerea criteriilor de certificare de vanzare. Imbunatatirea controlului costurilor.

Reducerea incidentelor care rezulta din responsabilitati. Demonstrarea grijii necesare. Conservarea materiilor prime si energiei de alimentare. Facilitarea obtinerii permiselor si autorizatiilor. Favorirarea dezvoltarii si aport la rezolvarea problemelor de mediu. Imbunatatirea relatiilor industrie - guvern.

7.IMPACTUL TEHNIC ECONOMOIC SI SOCIAL


Marea majoritate a activitilor umane, dar n special cele industriale, atrag dup ele o depozitare de deeuri solide. Acestea pot fi minerale sau simplu steril, deeuri sau reziduri industriale, deeuri sau reziduri menajere. Acumularea i depozitarea, eliminarea deeurilor solide au devenit n ultimul timp prin amploarea volumelor vehiculate, probleme de mare importan pentru calitatea mediului nconjurtor. Haldele, iazurile sau depozitele blocheaz mari suprafee de teren, care devin total inutilizabile. Extinderea sau amenajarea lor necorespunztoare poate provoca: Alunecri ale haldelor cu provocarea unor accidente grave Poluarea aerului (pulberi, bacterii, COV-uri) Poluarea chimic a solului care poate afecta pe muli ani proprietile fertile ale acestuia Poluarea apelor subterane prin migrarea i antrenarea de substane poluante Accentuarea polurii difuze a apelor de suprafa prin apele de ploaie. Impactul depozitelor de deseuri industriale si urbane asupra mediului In general, ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare, depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica. Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale, in ordinea in care sunt percepute de populatie, sunt: modificari de peisaj si disconfort vizual; poluarea aerului; poluarea apelor de suprafata; modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate. Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale, in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte. Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii. Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente poluante. Atat exfiltratiile din depozite, cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora. Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care in termenii conceptului de dezvoltare durabila, se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani). In termeni de biodiversitate, un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha, fara a considera si populatia microbiologica a solului. In plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica in sensul ca: in asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate; unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc hrana in gunoaie (sobolani, ciori). Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte, sobolani, ciori, caini vagabonzi.

Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi, uleiuri uzate. Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile, explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului. Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile si utile sunt depozitate impreuna cu cele nereciclabile; fiind amestecate si contaminate din punct de vedere chimic si biologic, recuperarea lor este dificila. Problemele cu care se confrunta gestionarea deseurilor in Romania pot fi sintetizate astfel: depozitarea pe teren descoperit este cea mai importanta cale pentru eliminarea finala a acestora; depozitele existente sunt uneori amplasate in locuri sensibile (in apropierea locuintelor, a apelor de suprafata sau subterane, a zonelor de agrement); depozitele de deseuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protectia mediului, conducand la poluarea apelor si solului din zonele respective; depozitele actuale de deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt operate corespunzator: nu se compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea prevenirii incendiilor, a raspandirii mirosurilor neplacute; nu exista un control strict al calitatii si cantitatii de deseuri care intra pe depozit; nu exista facilitati pentru controlul biogazului produs; drumurile principale si secundare pe care circula utilajele de transport deseuri nu sunt intretinute, mijloacele de transport nu sunt spalate la iesirea de pe depozite; multe depozite nu sunt prevazute cu imprejmuire, cu intrare corespunzatoare si panouri de avertizare. terenurile ocupate de depozitele de deseuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai pot fi utilizate in scopuri agricole; la ora actuala, in Romania, peste 12000 ha de teren sunt afectate de depozitarea deseurilor menajere sau industriale; colectarea deseurilor menajere de la populatie se efectueaza neselectiv; ele ajung pe depozite ca atare, amestecate, astfel pierzandu-se o mare parte a potentialului lor util (hartie, sticla, metale, materiale plastice); Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deseurilor necesita adoptarea unor masuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deseurilor in mediu. Respectarea acestor masuri trebuie sa faca obiectul activitatii de monitoring a factorilor de mediu afectati de prezenta deseurilor.

ANEXE: 1.SCHEMA DE REALIZARE A PROIECTULUI:


1. Este necesara obtinerea unui sprijin managerial initial prin prezentarea ideii de implementare a reducerii deseurilor si a programului de reciclare top-managementului companiei. 2. Echipa (echipele) trebuie sa fie formata prin obtinerea sprijinului indivizilor implicati care sunt interesati de proiect si din punct de vedere financiar si ecologic. Experienta a aratat ca dinamica grupului limiteaza marimea echipei la 10-12 oameni.In acest context, oamenii entuziasti trebuie sa fie intotdeauan inclusi, char daca echipele mari pot deveni greu operationale. Daca exista mai multe echipe pe un amplasament larg,atunci trebuie infiintata o echipa centrala de coordonare. 3. Trebuie sustinuta o sedinta de identificare a rolurilor. Este important sa desemnam diferite roluri diferitilor membrii, in concordanta cu interesele si abilitatile lor. 4. Comunicarea fie prin telefon, E-mail sau clasica, este esentiala.

5. In sfarsit, trebuie elaborata o decaratie - misiune proiect. Ea va fi bazata pe un tel initial realist - cum ar fi un program de reciclare a hartiei birotice - si apoi infrumusetat pe masura ce programul este incunant de succes.

Analiza Producerii Deseurilor si Sistemelor de Dispunere. Un audit vast implica doua componente: (a) identificarea stadiului curent de colectare a deseurilor si a sistemelor de dispunere, si (b) efectuarea unui studiu de compozitie a deseurilor pentru a determina cantitatile, caracteristicile si compozitia deseurilor. Cunoaserea sistemului curent de management al deseurilor este primul pas in proiectarea unui program eficace de reducere a deseurilor. De accea este esential sa: 1. Se determine cine supravegheaza procesul de dispunere a deseurilor; 2. Sa se dezvolte familiarizarea cu initiativele de reducere de uz curent si cu materialele colectate curent; 3. Sa se dezvolte familiarizarea cu tipurile de containere in care sunt colectate materialele. 4. Sa se determine daca exista inregistrari asupra cantitatii deseurilor si a taxelor gropilor de gunoi. Daca exista,atunci trebuie notate orice orientari si/sau facilitati de sezon a datelor. 5. Sa se determine parametrii demografici ai comlexului, inclusiv numarul de cladiri, numarul de angajati, etc. Sisteme operationale de Management al Deseurilor. Reducerea deseurilor si programele de reciclare vor avea impact asupura sistemelor existente de dispunere a deseurilor. In dezvoltarea familiarizarii cu sistemul, unul dintre cele mai folositoare lucruri este o plimbare prin cladire (cladiri). Aceasta va permite identificarea comportamentului personalului, analizarea spatiului disponibil pentru containere si trecerea in revista a locatiilor existente si a tipurilor de materiale promotionale care sunt folosite pentru a incuraja angajatii sa reduca deseurile. Aceste tipuri de observati constituie deseori sursa majoritatii, unora dintre cele mai simple si eficiente oportunitati de reducere a deseurilor. Infrastructura managementului deseurilor deja disponibila, poate fi adaptata cu usurinta la programele de reducre a deseurilor. O evalouare a urmatoarelor elemente poate oferi informatiile necesare: 1. Amplasamentelor containelrelor de deseuri si de reciclare, existente. 2. Starea lazilor de reciclare si depozitare. 3Fluxul curent de materiale utilizate in intreprindere. 4. Tipurile de echipamente folosite la manuirea deseurilor. Promovarea si Educatia. Materialele pomotionale si educative, formarea obiceiurilor de management al desurilor la toti angajatii, sunt esentiale pentru succesul programului de reducere a deseurilor. In multe intreprinderi, programul promotional si educativ este una din zonele primare care necesita ameliorare. Orice imbunatatire adusa materialelor promotionale - chiar daca este folosita o simpla innoire si schimbare in grafica - poate mari participarea angajatilor, descreste ratele contaminarii si poate creste rezultatele programului de reducere a deseurilor. In general, daca nu exista un program de reducere in functiune, nu exista nici un program promotional. Oamenii pun totul in containere de gunoi fara sa se gandeasca. Tototusi, dfaca exista vreo forma de program de reducere a deseurilor, el trebuie sa fie insotit de semnaturi pentru acest program. In timpul plimbarii, analiza eficaictatii acestor semnaturi este importanta si trebuie sa se focalizeze pe locatia, estetica si claritatea mesajului. Studiul Compozitiei Deseurilor.

Procesul analizarii fluxurilor deseurilor este deseori denumit "studiul compozitiei deseurilor". Studiile compozitiei deseurilor ofera informatii despre cantitatea si tipul materialelor dintr-un flux al deseurilor. Nivelul de efort necesar pentru a conduce un studiu de compozitie a deseurilor depinde de marimea intrepinderii si de obiectul de activitate, si de obicei implica urmatoarele: 1. Planificarea ca un continer de gunoi gol sa fie lasat ca facilitate la inceputul perioadei de proba,si care sa fie apoi ridicat la sfarsitul perioadei de proba. 2. Obtinerea probelor reprezentative din deseurile generate. 3. Sortarea deseurilor dupa caracteristiicile materialelor. 4. Evaluarea calitatii materialelor colectate. 5. Cantarirea separata a fiecarei categorii. 6. Aflarea cantitatii totale de deseuri generate in perioada de proba. Rezultatele Compozitiei Deseurilor. Deseori, nu putem estima greutatea materialului, dar putem estima volumul sau. Folosind numarul si nivelul de umplere a containerelor colectate, marimea containerelor si frecventa colectarii, este posibil sa estimam volumul total de material colectat de-a lungul perioadei de generare, prin: 1. Calcularea procentajului de material pentru fiecare categorie de deseuri. 2. Estimarea ratei anuale de generare. 3. Detectarea unor tendinte de generari masive de deseuri in anumite perioade (ex. in preajma vacantelor). 4. Prezicerea daca compozitia deseurilor se va schimba in timpul perioadelor de generare masiva. Identificarea Programelor Alternative de Management al Deseurilor. Eliminrea sau reducerea deseurilor se va produce printr-una din urmatoarele trei metode: (a) Reducerea sursei, (b) Refolosire sau (c) Reciclare si Ingrasaminte. Reducerea Sursei. Nu exista nici o reteta simpla de reducere a sursei intr-o intreprindere. Identificarea oportunitatilor de reducere a sursei depinde de fluxul deseurilor din intreprindere si de creativitatea membrilor echipei. Echipa poate incepe prin examinarea deseurilor - inclusiv a materialelor refolosite si reciclate - generate de intreprindere,a operatiilor si produselor si sa identifice ceea ce poate fi evitat in totalitate. Cu alte cuvinte, este necesar sa se examineze ceea ce este cumparat si sa se intrebe"de ce cumparam noi aceasta ?" Refolosirea Inca odata, fluxul deseurilor trebue revazut pentru a identifica deseurile care pot fi refolosite si a gasi idei de refolosire in intreprindere. Trebuie sa fie selectate oportunitatile care sunt realizabile si care vor avea un efect masurabil asupra generarii deseurilor sau vor permite membrilor echipei sa vada un progres rezultat in urma eforturilor lor,. De exemplu cestile pentru cafea si bauturi refolosibile in locul celor de unica folosinta este o oportunitate evidenta care implica toti angajatii. Impactul Reducerii Sursei si Oportunitatile Refolosirii. Reducerea sursei si initiativele refolosirii sunt cele mai importante programe de implementat. Nu numai ca vor avea cel mai mare impact asupra companiei, dar vor si constitui cel mai mare beneficiu pentru mediu. Pentru proiectarea unui program eficace, este esential ca toate reducerile surselor si optiunile de refolosire sa fie luate in consideratie inaintea proiectarii unui program de reciclare. Pentru a face asta este necesar sa se estimeze cat material va fi eliminat prin reducerea sursei si initiativele de refolosire, si sa se aprecieze cum poate schimba asta cantitatile si compozitia deseurilor. Daca reducerea sursei si initiativele de refolosire au impact asupra cantitatii de material reciclabil recuperat, cifrele economice ale programului de reciclare pot de asemenea sa fie afectate. Estimarea impactului acestor masuri este un pas fundamental inaintea analizarii fezabilitatii programului de reciclare.

Oportunitatile de substituire a materialelor. Materialele mai putin poluante, sau chiar inofensive, pot fi deseori folosite fara a compromite performanta. Mai intai, trebuie sa fim informati despre toxicitatea chimicalelor folosite la locul de munca si sa cumparam alternatvele mai putin toxice. Apoi, trebuie sa ne asiguram de depozitarea produselor care contin chimicale toxice confomr legii. Alte idei de materiale substituente includ urmatoarele: La nivelul individului: folosirea lipiciului pe baza de apa ca alternativa non-poluanta; folosirea stilourilor si markerelor pe baza de apa, care sunt mai putin toxice decat cele cu cerneluri chimice; comandarea, cumpararea si folosirea produselor care sunt facute din materiale reciclate. La nivelul companiei: in cazul in care ambalajul returnabil sau refolosibil nu este posibil, folositi ambalaje usor de comprimat in locul celor din plastic, polistiren expandat sau orice alt material care nu este usor reciclabil. folositi hartie maron si netratata acolo unde este posibil. cereti furnizaorilor sa va furnizeze produsele ambalate in materiale reciclabile cum ar fi hartia, sticla, aluminiul sau cositorul. substituiti ingredientele periculoase cu cele inofensive de cate ori este posibil. Identificarea Materialelor Ramase. Materialele alese pentru reciclare vor depinde de volumul, valoarea si nivelul de contaminare a materialelor reciclabile in fluxul de deseuri al companiei. Disponibilitatea unor procesoare de materiale va influenta de asemenea potentialului reciclarii. Cand incepeti un program cea mai pormitatoare si eficace abordare privind costurile,este sa incepeti cu materiale care au o mare valoare pe piata, detin o portiune mare din fluxul de deseuri si/sau sunt usor de separat. Infrastructura si pietele pentru materialele postconsum se dezvolta rapid. Cu toate ca maturitatea pietii variaza intre tipurile de materiale, programele comerciale de reciclare pot reduce nevoile de depozitare a deseurilor cu 80%. Caracterisiticile deseurilor generate de diferite activitati variaza foarte mult. In general, cartonul ondulat, hartia alba si cutiile de aluminiu,sunt deseori primele care sunt reciclate, fie datorita faptului ca au o valoare mai mare, fie deoarece sunt usor de separat din fluxul deseurilor. Alte materiale se adauga apoi pe masura ce programul are succes. Sisteme de colectare necesare. Pot exista alternative nu numai in abilltatea de a reduce, refolosi si recicla materiale, dar si in metoda de deservire a deseurilor. Vor trebui luate decizii referitoare la tipul materialelor care trebuie reciclate, tipul programului necesar si nivelul participarii angajatilor (ex. angajatii sorteaza materialele in recipiente separate, sau amesteca fibrele lemnoase si lazile de bauturi etc.) Pentru fiecare tip de material selectat, trebuie sa fie determinata o metoda de separare si cum se va misca materialul de la birou pana la containerul de depozitare. Necesitatile depozitarii. Bazat pe cantitatea de material reciclabil identificat in studiul compozitiei deseurilor, va trebui sa fie determinat spatiul necesar pentru materialul reciclabil strans intre colectari.. Implementarea unui program de reciclare poate impune alocarea de spatiu aditional, in mod potential, un lucru important ,daca spatiul intr-o anumita intreprindere este restrans. De aceea, consolidarea, necesitatile depozitarii si echipamentul de manevrare manual necesar trebuie sa fie cantarite cu atentie. Evaluarea vanzatorilor / reciclatori.

Fiecare vanzator reciclator ofera servicii usor diferite, asa ca merita sa evaluam. Considerentele majore in evaluarea lor sunt: 1. Materialele acceptate. 2. Diferentele de pret. 3. Programele de colectare. 4. Echipamentul furnizat. 5. Orice alte servicii speciale oferite sau considerente comunitare

2.MANAGEMENTUL PROIECTULUI
Programele de Managemet de Mediu combina un set de instrumente, proceduri, training si expertiza care poate fi aplicat pentru a se adapta obiectivelor si resurselor companiilor sau poatea a se adapta programele existente. Ele se pot dovedi utile si pentru companiile care doresc sa-si imbunatateasca managementul ecologic, in timp ce intemeiaza o structura de Sistem de Management de Mediu sau instituie un program anual de raportare de mediu. Implementarea cu succes a unui Program de Management de Mediu implica urmatorii pasi: 1. Organizarea echipei manageriale. 2. Analizarea sistemelor existente. 3. Identificarea programelor alternative. 4. Studii de fezabilitate. 5. Proiectarea programului. 6. Promovarea programului. 7. Lansarea programului. 8. Imbunatatirea continua. Datorita diverselor feluri in care afacerile au impact asupra mediului (cumparare, manufactura, consumul resurselor). Performanta de Mediu Imbunatatita este esentiala. Pentru ca un Sistem de Management de Mediu sa fie eficace, trebuie ca practicile manageriale existente sa fie revizuite. Se pot identifica masuri simple, practice, de bun-simt, care pot fi sustinute pentru a reduce costurile de productie, a mari productivitatea totala, si a reduce impactul ecologic. Aceste practici se refera la un numar de masuri legate de prevenirea pierderilor de materiale brute, reducerea deseurilor, conservarea apei si energiei si ameliorarea procedurilor operationale si organiztionale. Implementarea acestor practici este relativ usoara si costul este de obicei scazut. Studiul de fezabilitate. Ca si alte decizii de afaceri, programul de reducere a deseurilor va fi necesar sa fie eficace si din punct de vedere financiar si din punct de vedere ecologic. Un studiu de fezabilitate poate ajuta la finalizarea proiectarii programului. Prin analizarea costurilor si beneficiilor oportunitatilor reciclarii, poate fi identificat cel mai practic program de implementare. In timp ce reducerea sursei si refolosirea are doar cateva cerinte de investitie, implementarea unui program de reciclare poate necesita sa fie cumparate echipamente si servicii. Determinarea costului unui program trebuie sa ia in consideratie costul containerelor pentru colectarea si depozitarea materialelor reciclabile, modificarea cladirilor (de exemplu, adaugarea de spatii de depozitare) si costurile de training si publicitate. Colectarea, depozitarea, ca si mentinerea programului de reducere a deseurilor va necesita un efort neintrerupt si finantare. De aceea este necesar sa estimam resursele umane necesare pentru mentinerea programului. Acesta include ore de munca necesare pentru detectarea articolelor potrivite pentru refolosire, colectarea materialelor reciclabile, mentinerea facilitatilor de depozitare si administrarea programului. Rata de abatere estimata, prin reducerea sursei, refolosirea si alternativele de reciclare, impreuna cu ratele de generare a deseurilor pot fi folosite pentru determinarea economiilor preconizate. 1. Analizarea dispunerii deseurilor si tendintele taxelor pentru gropile de gunoi din localitate si costurile viitoarelor dispuneri.

2. Calcularea impactului potential al programului asupra costurilor de depozitare. 3. Examinarea contractelor de depozitare a gunoiului pentru a vedea daca trebuie renegociate la un nivel mai scazut. 4. Natura contractului de depozitare a deseurilor va avea un impact direct asupra potentialelor economii. 5. Calcularea venitului lunar preconizat din vanzari, bazat pe conditiile curente ale pietei, pentru materialele identificate pentru reciclare. 6. Cuantificarea materialelor care vor fi recuperate(hartie, metal, lemn, sticla, plastic). Aceasta trebuie echivata cu beneficiile specifice ecologice si de conservare pentru a mari motivatia si entuziasmul angajatilor. 7. Rezultatele analizei trebuiesc semnalizate, documentand speicificul programului in termen de materiale ce vor recuperate prin fiecare faza de implementare, ca si costurile si beneficiile.

II.CONSORTIU
Partenerii consortiului sunt: Autoritatea competenta careia i revin atributii si responsabilitati pentru gestionarea deseurilor este Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului. Alte autoritati publice cu atributii n domeniul gestionarii deseurilor sunt: Ministerul Sanatatii, Ministerul Economiei si Comertului, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Apararii Nationale .Pentru a fi eligibili pentru o finantare nerambursabila, solicitantii trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa fie autoritati publice locale, care vor fi responsabile cu gestionarea deseurilor, implementarea Proiectului si cu contractarea lucrarilor si serviciilor; solicitantii pot fi Consilii Locale (CL), si Consilii Judetene (CJ); sa aiba sediul intr-una din regiunile tinta ale Romaniei: Nord Est, Sud Est, Sud Muntenia, Sud Vest Oltenia, Vest, Nord Vest, Bucuresti - Ilfov; sa fie direct responsabili cu pregatirea si managementul proiectului si sa nu actioneze ca intermediar; sa fie o autoritate publica locala aferenta unei localitati cu maxim 50.000 locuitori si sa fie proprietarul legal al lucratorilor care urmeaza a fi realizate, reabilitate si/sau imbunatatite (se va acorda prioritate asociatiilor de localitati cu maxim 50.000 locuitori fiecare, in vederea promovarii proiectelor colective); sa fie o autoritate publica care nu a beneficiat, in decursul ultimelor 12 luni premergatoare prezentei cereri de finantare nerambursabila, de asistenta financiara (cum ar fi Phare sau LIFE, etc.) pentru proiecte similare din sectorul gestionarii deseurilor; sa fie proprietarul legal al terenului si/sau al cladirilor unde vor fi amplasate structurile proiectului; sa se asigure ca solicitarea actuala nu se suprapune cu alte surse financiare sau alte programe de sustinere; proiectele nu vor fi eligibile pentru finantare ISPA sau Phare-CBC; sa identifice fondurile aferente contributiei proprii, in suma de minimum 10% din bugetul proiectului, in numerar; sa certifice co-finantarea printr-o decizie a Consiliului Local sau a Consiliului Judetean; sa detina resurse financiare stabile si suficiente pentru a asigura operarea si mentinerea structurii finantate, precum si pentru a mentine continuitatea organizarii sale pe parcursul desfasurarii proiectului si, daca este necesar, sa participe la finantarea acesteia; sa aiba experienta si sa poata demonstra capacitatea lor de a gestiona activitati de amploarea proiectului pentru care este ceruta finantarea nerambursabila; sa dispuna de un studiu de fezabilitate elaborat de catre o echipa tehnica specializata si autorizata, in conformitate cu reglementarile romane in domeniu, (Ordinele nr. 913/2005, emis de Ministerul Transportului, Constructiilor si Turismului si Ordinul si nr. 762/2005, emis de Ministerul Finantelor Publice, privind completarea Ordinului ministrului finantelor publice si al ministrului

lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr.1013/2001, respectiv nr. 873/2001 privind "continutul-cadru al studiului de fezabilitate pentru proiectele ce urmeaza a fi realizate cu asistenta financiara nerambursabila din partea Comisiei Europene"), studiu care trebuie sa fie aprobat de catre autoritatea publica locala relevanta (consiliu local/judetean); acest studiu ar trebui sa contina obiectivul(vele) proiectului, amplasamentul/localizarea, descrierea cantitativa, estimarile de costuri, aranjamente cu privire la supervizare, precum si un program de implementare. Studiul de fezabilitate trebuie sa demonstreze durabilitatea proiectului din punct de vedere financiar dupa terminarea ajutorului financiar venit din partea UE. Studiile de fezabilitate nu trebuie sa fi fost elaborare sau actualizate cu mai mult de un an inaintea termenului limita aferent depunerii proiectului. O copie a aprobarii/lor emisa/e de autoritatea publica locala (CL/CJ) trebuie sa insoteasca studiile de fezabilitate. Activitati eligibile Sectoarele la care ar trebui sa faca referire proiectul sunt, dupa cum urmeaza Instalatii pentru gestionarea deseurilor ce intaresc dezvoltarea economica regionala, contribuind astfel la crearea unui mediu favorabil pentru industrie, servicii si dezvoltarea turismului. Structuri aferente gestionarii deseurilor aflate in zonele identificate, contribuind, astfel, la cresterea atractivitatii acelor zone in vederea atragerii de investitii in sectorul de afaceri. Reabilitarea si/sau modernizarea elementelor de infrastructura de mediu din domeniul gestionarii deseurilor, in vederea reducerii riscurilor asupra sanatatii populatiei din zona tinta. Regenerarea si dezvoltarea urbana, legate strict de gestionarea deseurilor, prin imbunatatirea masurilor de salubrizare, aceasta conducnd la cresterea atractivitatii turistice si imbunatatirea calitatii mediului in orase si comune.

III.DOCUMENTELE FINANCIARE ECONOMICE

Conditii de finantare Sumele minime si maxime ale finantarii nerambursabile, aferente proiectului ce pot fi finantate in cadrul programului (valoarea totala a fondurilor publice: Phare- 75% + cofinantarea de la Bugetul de Stat 25%), sunt urmatoarele Suma minima: 300.000 Euro; Suma maxima: 1.000.000 Euro. In plus, finantarea nerambursabila nu poate depasi 90% din valoarea totala a costurilor eligibile ale proiectului (a se vedea de asemenea sectiunea 2.1.4. de mai jos). Diferenta trebuie sa fie acoperita din sursele proprii ale solicitantului sau ale partenerilor acestuia, sau din alte surse decat cele provenind din fondurile Comisiei Europene. Fiecare beneficiar al finantarii nerambursabile trebuie sa contribuie cu un aport propriu de cel putin 10%, in numerar, din bugetul proiectului. Contributia in natura nu este considerata ca fiind cost eligibil. Durata unui proiect nu poate depasi 24 de luni, dar nu mai tarziu de 30 noiembrie 2008. Pentru a asigura obiectivele realizabile ale proiectului, orice proiect trebuie sa includa in mod obligatoriu urmatoarele 3 componente:actiuni de investitie; 1. componenta de pregatire a personalului implicat in exploatarea investitiei; 2. o componenta de publicitate.

Sustinerea financiara pentru componentele 2 si 3 va fi furnizata de catre un consultant calificat in materie care va asigura consultanta beneficiarului. Consultantii calificati vor fi identificati dupa semnarea contractului de finantare utilizandu-se procedura de achizitie a serviciilor. Principalele categorii de activitati de investitie care pot primi finantare sunt: statii de pre-tratare bio-mecanica a deseurilor menajere; platforme de compostare; colectarea si transportul deseurilor municipale; colectarea selectiva; sisteme de salubrizare si spatii pentru depozitare temporara. Din programul operational sectorial mediu, din cele patru miliarde de euro fonduri europene, 1,7 miliarde de euro sunt prevazute pentru gestionarea deseurilor. In perioada 2004 - 2007, acest proces se experimenteaza prin proiecte pilot, aceasta fiind si etapa de constientizare a populatiei. Etapa 2007 - 2017 este perioada in care extinderea colectarii selective trebuie sa se realizeze la nivel national, iar in intervalul 2017 - 2022 se va realiza implementarea colectarii selective in zone mai dificile, cum ar fi mediul rural dispersat si zonele montane In prezent, exista 24 de proiecte de colectare selectiva a deseurilor implementate la nivel national, urmand ca de la 1 ianuarie 2007 acest lucru sa se generalizeze Ultimele statistici oficiale, incluzand datele inregistrate in 2004, arata ca, in Romania, au fost generate circa 363.315.000 de tone de deseuri, din care 99,4% reprezinta deseuri nepericuloase si 0,6% deseuri periculoase. Cele mai mari cantitati provin din industria extractiva - 94,9%, urmata de industria prelucratoare. Cel mai mare impact asupra populatiei il au deseurile municipale care, in 2004, au reprezentat 380 de kilograme pe cap de locuitor. Potrivit Planului National de Gestionare a Deseurilor, se estimeaza o rata medie de crestere a cantitatilor de deseuri municipale de 0,8% pana in anul 2013. In ceea ce priveste serviciile de salubritate, aceleasi statistici arata ca, in zona urbana, acestea acopera aproape in intregime necesitatile populatiei, in timp ce in mediul rural, in 2004, doar 6,5% din populatie beneficia de asemenea servicii Depozitele de deseuri urbane si rurale nu corespund cerintelor in vigoare, urmand sa fie inchise in perioada 2004 2017.

IV.CONDITII GENERALE ALE PROIECTULUI


In prezent, fiecare locuitor al Uniunii Europene este responsabil, direct sau indirect, de producerea in fiecare zi a aproximativ jumatate de kilogram de deseuri provenind din ambalaje. O mare parte din acestea pot fi reciclate, modalitate prin care s-ar evita impactul ecologic al fabricarii de produse primare, economisindu-se astfel resurse si evitand emisiile de aer si apa din timpul procesului de productie. In acelasi timp, mai putine deseuri sunt trimise spre depozitare finala Transpunerea noii directive in legislatia nationala a celor 25 de state membre ar fi trebuit sa se aiba loc pana la data de 18 august, dar pana in prezent doar Austria, Cehia, Germania, Luxemburg si Marea Britanie au informat Comisia Europeana despre indeplinirea acestei obligatii. Cresterea gradului de informare si constientizare a membrilor comunitatii privind colectarea selectiva si valorificarea deseurilor reciclabile : Promovarea unei retele urbane pentru colectarea selectiva deseurilor formata din 796 containere speciale Dezvoltarea unui parteneriat durabil cu autoritatile locale abilitate pentru sustinerea activitatilor de colectare selectiva si valorificare a deseurilor Cresterea cu pana la 5 % a cantitatilor de deseuri colectate selectiv Cresterea calitatii mediului prin reducerea impactului negativ al deseurilor

Rezultate preconizate in urma implementarii proiectului: 10.000 cetateni informati n domeniul colectarii selective a deseurilor ; 10.000 cetateni care vor depune deseuri selectate in containerele special amenajate ; 5 % procentul de reducere a cantitatii de deseuri de la depozitul ecologic Proiectul genereaza urmatoarele efecte benefice asupra grupului tinta si partenerilor astfel:

asimilarea cadrului legal cu privire la colectarea selectiva si reciclarea deseurilor de ambalaje de catre beneficarii proiectului constientizarea asupra importantei colectarii selective a deseurilor componenta a dezvoltarii durabile in localitate incurajarea bunelor practici privind colectarea selectiva a deseurilor imbunatatirea calitatii mediului prin diminuarea spatiilor in depozitul de deseuri urbane ecologic si implicit cresterea timpului de utilizare a acestuia . Proiectul va stimula beneficiarii pentru a constientiza rolurile si responsabilitatile ce le revin in reutilizarea si reciclarea deseurilor si implicit in protectia mediului, in conformitate cu legislatia in vigoare. Prin cunoasterea legislatiei, a metodelor de selectare a deseurilor, a retelei de colectare selectiva se vor crea premisele dezvoltarii unui management al deseurilor municipale.