Sunteți pe pagina 1din 4

Grigore Alexandrescu

Câinele și cățelul
Așezat de istoricii literaturii române în cadrul perioadei pre-romantice, Grigore A. este
creatorul unei opere literare vaste și diverse, acesta abordând specii literare distincte, precum
epistola, meditații și satira. Pe lângă acestea, Alexandrescu a cunoscut popularitatea în rândul
cititorilor prin publicarea fabulelor sale, fiind considerat ultimul fabulist autentic din literatura
română.
Fabula este opera epică în versuri sau în proză, în care autorul, prin intermediul
personajelor – animale, lucruri, plante – puse în situații omenești și având trăsături specifice
oamenilor, satirizează (critică, ridiculizează) greșeli și defecte, cu scopul de a le îndrepta.
Fabulistul este diagnosticianul lucid şi pătrunzător al moravurilor vremii, dublat de un
comentator ai naturii umane. Geneza fabulelor trebuie raportată la racilele vieţii sociale şi, mai
ales, politice ale timpului, devenite ţinte de atac pentru un observator, realist şi critic, al
contemporaneităţii. Sub scutul limbajului esopic, sînt denunţate mereu parvenitismul,
demagogia, trădarea, ipocrizia, semnalmente morale ale unei epoci şi societăţi caracterizate de
cameleonismul politic şi de amestecul strident de tiranie şi aparentă liberalizare. Pornind însă de
la asemenea date reale ale epocii, fabula tinde, chiar prin formula sa artistică (transpunerea în
alegoria cu figuraţie animalieră), la o anumită distanţare de concretul imediat, la o generalizare a
particularului istoric în trăsăturile unor atitudini esenţiale. Modelul propus de Esop va fi preluat
ulterior de scriitorul francez La Fontaine care reușește să depășească simpla valoare didactică
atribuită de scriitorii greci și să o transforme în artă literară. Fabulele sale vor fi traduse în
numeroase limbi, astfel că a influențat dezvoltarea ulterioară a acestei specii literare, inclusiv a
fabulei românești prin Ion Heliade-Rădulescu, Alexandru Donici, dar mai ales prin Grigore
Alexandrescu.
În ciuda faptului că temele şi subiectele, în genere, nu-i aparţin, originalitatea lui A. în
acest sector al creaţiei sale poetice se manifestă în câteva autentice capodopere ale genului: Boul
şi viţelul, Câinele şi căţelul, Toporul şi pădurea, Vulpea liberală, Oglindele, Lupul moralist.
Dintre acestea, una dintre cele mai cunoscute fabule este „Câinele și cățelul” publicata prima
oara in 1842, in volumul Poezi a lui Gr. Alexandrescu aparut la Iasi sub ingrijirea lui Al. Doinici
si M. Kogalniceanu și introdusă în edițiile ulterioare ale volumului.
Câinele şi căţelul este o fabulă în care discursul demagogic al lui Samson este de o mare
putere de caracterizare. Dacă la fabulistul francez observam uneori politeţea secolului şi a lumii
sale, Alexandrescu e mai direct şi mai muşcător. În fabula „Câinele și cățelul”, naratorul
povestește o întâmplare din lumea animalelor, prezentată sub forma unui mic spectacol cu trei
personaje: dulăul Samson, cățelul Samurache și „un bou oarecare.
Fabula "Cainele si catelul" de Grigore Alexandrescu are ca temă satirizarea dorinta celor
care vor sa parvina prin orice mijioace, sa ajunga puternici prin ipocrizie, aroganta si amenintari.
Autorul pune în discutie prin intemnediul personajelor sale, întruchipate de animale
personificate, principiul egalitatii între semeni.
Titlul subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si
catelul. Ele se afla în antiteza si reprezinta niste tipuri umane generale, pe care le putem întalni si
astazi si totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui tel ascuns în spatele
unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvina, sa ajunga în randurile celor puternici. Catelul
întruchipeaza pe omul naiv, care da crezare cu usurinta cuvintelor frumoase si promisiunilor
nesincere.
Oratorul care perorează pe tema egalităţii este dulăul Samson, „ce lătra foarte tare",
insinuare străvezie a demagogiei lui. Tot umorul fabulei stă în schimbarea bruscă a opiniilor
„luptătorului" pentru egalitate, cînd naivul căţel Samurache este pe punctul de a-şi închipui că
egalitatea cerută va fi şi pentru cei ca el. Precizarea este categorică : „Adevărat vorbeam / Că nu
iubesc mîndria şi că urăsc pe lei, /; Că voi egalitate, dar nu pentru căţei".
Fabula incepe direct cu afirmatiile ipocrite si pretentioase ale dulaului Samson despre
egalitatea intre toate dobitoacele, acesta exprimandu-si dezaprobarea fata de cei care se lauda cu
obarsia lor nobila:
“Cat imi sunt de urate unele dobitoace
Cum lupii, ursii, leii si alte cateva
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva.”
Pebtru a fi mai convingator in sustinerea ideii de egalitate, aduce argumente exemplul
tarilor civilizate.
Incantat de cuvintele si atitudinea lui Samson, catelul Samurache isi manifesta sincer
adeziunea fata de ideiile exprimate, folosind chiar apelativul faratii mei:
“Gandirea voastra, zise, imi pare minunata
Si simtamantul vostru il cinstesc, fratii mei.”
Deodata, maniindu-se (“plin de manie”) dulaul trece la invective si la amenintari cu
bataia:
“Noi fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem,
Liche nerusunata, astfel sa ne vorbesti?”
Insistenta catelului (“dar ziceati…”) il infurie si mai tare pe Samson:
Fabula “Cainele si catelul” infatseaza doar prima etapa a parventismului, si anume doar
aspiratia spre parvenire si de aceea discursul lui Samson este insotit de demagogie. El sugereaza
prin numele lui cu rezonante mitice puterea, dar este nemultumit de pozitia lui sociala si de aceea
isi doreste mai mult pentru sine, doreste sa parvina. Pentru a-si atinge scopul apeleaza la
minciuna, la demagogie. Ipocrit peste masura, el afiseaza o falsa modestie, vorbeste mult in fraze
sforaitoare, intr-un limbaj bombastic, la inceput, apeland si la unele argumente, ca in discursul
“latrator” al orcarui politician demagog, caci asa cum precizeaza autorul Samson este “dulau de
curte ce latra foarte tare”.
Falsitatea afirmatiilor sale iese in evidenta o data cu interventia catelului Samurache.
Acesta din urma, chiar prin rezonanta numelui terminat in “che’ sugereaza omul simplu si naiv,
care ia drept adevaruri vorbele nesincere ale dulaului si va plati pentru credulitatea sa. El
simbolizeaza totodata minciuna, slabicunea, moliciunea si o anume limitare la intelegerea
discursului cainelui.
Cel de-al treilea personaj, cel figurant, este “un bou oarecare” , care face parte din
categoria clor care au reusit “sa se ajumga”, au accses deja in randul boierimii, fiind un parvenit
recent. De aceea el nici nu reactioneaza la spusele dulaului si il asculta nepasator.
Este evident faptul ca primele doua personaje- Samson si Samurache- sunt prezentate in
antiteza, acest proceeu fiind utilizat si pentru a realiza nepotrivirea intre esenta si aparenta.
Oricine poate observa deosebirea dintre cuvintele si expresiile ca “nobil” , “tari
civilizate” , “domnia voastra” etc. si cele adresate catelului: “poataie” , “lichea nerusinata”, “o
sa-ti dam o bataie” s.a.
Versurile lungi sau scurte, cu masura inegala, si rima, in general, imperecheata, servesc
cel mai bine intentiilor poetului de a da mai multa libertate si nuantare exprimarii, de a realiza
interferenta lumii umane cu cea animaliera prin diferite mijloace.

S-ar putea să vă placă și