MOTIVAŢIA:
Lecţia este importantă întrucât este o lecţie de predare-învăţare în care se punctează
subiectul operei epice, identificând momentele subiectului. Lecţia completează noţiunile anterioare
pe marginea acestei opere (temă, semnificaţia titlului, tipologia operei, relaţia dintre planul real şi
cel ireal, motive) şi va fi urmată de alte secvenţe despre conflict, particularităţile prozei fantastice,
caracterizarea personajelor, relaţia literatură-cinematografie etc. Toate aceste elemente, dezbătute
pe parcursul acestei ore şi în orele următoare, vor fi valorificate acasă de către elevi într-un eseu
structurat. Ion Creangă este unul dintre scriitorii canonici, incluşi în programa de bacalaureat. Mai
multe subiecte de tipul III propuse de Serviciul Naţional de Evaluare (ca variante de lucru pentru
elevi şi profesori) pot fi ilustrate cu creaţia epică Povestea lui Harap-Alb de I. Creangă.
COMPETENŢE GENERALE:
1
3. Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situaţii de comunicare;
VALORI ŞI ATITUDINI
Cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul
literaturii;
Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate;
Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii române;
Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi a argumentelor celorlalţi;
COMPETENŢE SPECIFICE:
2.1. Utilizarea strategiilor de lectură în vederea înţelegerii adecvate a textelor studiate;
2.2. Compararea viziunii despre lume, despre condiţia umană sau despre artă reflectate în texte
literare, nonliterare sau în alte arte;
2.3. Interpretarea textelor studiate prin prisma propriilor valori şi a propriei experienţe de
lectură;
1.4. Utilizarea adecvată a tehnicilor de redactare;
3.1. Identificarea şi explicarea relaţiilor dintre opera literară studiată şi contextul cultural în care
a apărut aceasta;
3.3. Identificarea unor conexiuni între literatura română şi cea universală;
COMPETENŢE DERIVATE:
Definirea fantasticului, a basmului;
Identificarea particularităţilor prozei fantastice;
Precizarea temei, a motivelor;
Definirea momentelor subiectului;
Explicarea temei prin referire la două secvenţe narative;
Comentarea relaţiilor temporale şi spaţiale;
Precizarea planurilor narative (real – fantastic, real – ireal);
Identificarea relaţiei dintre incipit şi excipit;
Ilustrarea momentelor subiectului.
2
Înţelegerea şi realizarea unei comunicări eficiente verbale, scrise, într-o varietate de forme şi
contexte;
Deschidere şi receptivitate la nou;
Demonstrarea capacităţilor de lucru în echipă;
Colaborarea productivă cu ceilalţi; conduită empatică; respectarea altor puncte de vedere;
Capacitatea de a depista, formula, analiza şi rezolva probleme;
Acţionarea în mod responsabil, ţinând cont de interesele grupului.
CONDIŢII PREALABILE:
Elevii au descoperit conceptele operaţionale specifice textului narativ/ basmului în lecţii
anterioare (Anexa 2 – perspectivă narativă, focalizare, narator, personaj etc.), astfel încât au prilejul
de a le verifica, de a le consolida şi aplica. De asemenea, au avut de realizat un proiect în echipă
(Anexa 1). S-au stabilit cinci grupe de elevi, a căror sarcină a fost prezentarea unui moment al
subiectului operei în discuţie, prin metode pe care le consideră adecvate. Criteriile avute în vedere
în realizarea proiectului au fost: respectarea textului literar; încadrarea în 5 minute de prezentare a
fiecărui proiect; existenţa unui element de originalitate; distribuirea sarcinilor în mod egal. Proiectul
a solicitat gândirea critică şi creativă a elevilor. Va fi evaluată şi deprinderea elevilor de a lectura
textul literar, întrucât elevii vor respecta conţinutul textului literar în conceperea şi prezentarea
proiectului.
EVALUARE:
Observare sistematică a activităţii la clasă.
Proiectul
Grila de evaluare a proiectului
Rebusul.
STRATEGII DIDACTICE:
Metode şi procedee didactice: termenii-cheie iniţiali, conversaţia, problematizarea, jurnalul
reflexiv, cvintetul, rebusul etc.
3
M. Lascăr, L. Paicu, M. Columban, V. Gal, Portofoliul elevului – Limba şi literatura
română, pentru clasa a IX-a, Ed. Art, Bucureşti, 2010
Materialele electronice și multimedia (blog, melodie, prezentare PowerPoint), planşe
realizate şi personalizate de elevi
Fişe cu rebus, caiete, tabla, creta, fișe de portofoliu.
4
evidenţiate prin completarea unui rebus, în timp ce pe fundal ruleaza melodia Harap-Alb
interpretată de Margareta Pâslaru.
De asemenea, scene importante din basm pot fi ilustrate cu secvențe filmate din producția
cinematografică din 1965, în regia lui Ion Popescu-Gopo (Florin Piersic în rolul principal). Elevii
primesc și fișe pentru portofoliu (Anexa 2, Anexa 6), pe care le pot consulta pentru a relua unele
informații primite în timpul discuțiilor. Pe aceste fișe este inserat afișul filmului De-aș fi Harap-Alb
cu scopul de a stimula interesul elevilor pentru vizionarea întregii producții de cinema, în același
timp, oferindu-li-se libertatea de a alege sau nu această activitate.
La final, elevii vor nota în jurnalul reflexiv (Anexa 3 – metodă alternativă de evaluare,
conţine însemnările elevului legate de procesul de cunoaştere pentru dezvoltarea abilităţilor
metacognitive) răspunsurile la următoarele întrebări: Ce idee abordată ţi s-a părut interesantă?Ce
am învăţat astăzi?Ce notă ai da activităţii tale de astăzi?
5
ANEXA 1
Noi şi Povestea lui Harap-Alb
(Proiect)
Povestea lui Harap-Alb este o creaţie epică şi ilustrează specia basmului. Prezintă un moment
al subiectului acestei opere, după următoarele criterii:
respectarea conţinutului textului literar;
încadrarea în 5 minute de prezentare a proiectului;
existenţa unui element de originalitate (suport audio, video, fotografii, cărţi,
vestimentaţie, dramatizarea unui moment, blog, jurnalul unui personaj, powerpoint etc.);
respectarea principiilor de lucru în echipă (toleranţă, egalitate, colaborare, comunicare
etc.).
Răspunde la întrebarea:
De ce ar mai citi astăzi un adolescent basmul Povestea lui Harap-Alb de I. Creangă?
Notă!
Nu uita de elementul de noutate, prin care îţi personalizezi proiectul/ produsul ce urmează a
fi prezentat clasei (acesta poate fi: forma, dimensiunea, culoarea, un desen prin care redai
momentul subiectului, un pliant, o caricatură, o melodie cu care să ilustrezi un episod, dramatizarea
unui moment etc.).
6
ANEXA 2.1
PERSPECTIVA NARATIVĂ
(PUNCT DE VEDERE NARATORIAL/ VIZIUNE/ FOCALIZARE)
– poziţia (unghiul) din care sunt prezentate evenimentele, situaţiile, întâmplările narate; se află în
relaţie de interdependenţă cu tipul naratorului şi presupune unul dintre cele trei tipuri esenţiale de
raportare a naratorului (eu) la personaj (el);
Dacă naraţiunea se face la persoana a III-a (heterodiegetică), naratorul este omniscient
(atotştiutor), omniprezent, obiectiv, neutru, detaşat, impersonal, neimplicat, creditabil, ştie mai
mult decât ştiu personajele (N>P); viziune ,,dindărăt” (par derriere), punct de vedere
auctorial, focalizare zero
Dacă naraţiunea se face la persoana I (homodiegetică când naratorul este martor; autodiegetică
când naratorul este protagonist), naratorul este subiectiv, implicat, necreditabil, ştie tot atât cât
ştie şi personajul (N=P); viziune ,,împreună cu” (avec), punct de vedre actorial, focalizare
internă
Viziunea ,,dinafară” (du dehors), punct de vedre neutru, focalizare externă, când naratorul
ştie mai puţin decât personajele sale (N<P) în proza secolului al XX-lea, mai rar întrebuinţată;
naraţiunea este relatată de un martor care povesteşte doar ce a putut vedea şi auzi, fără a putea
cunoaşte nemijlocit gândurile şi sentimentele personajelor principale.
NARATORUL
- instanţă fictivă – instanţa tipică a textului literar epic;
- purtătorul de cuvânt al poziţiei ideologice a autorului abstract;
- ,,vocea” delegată de autor pentru a relata/ a povesti/ a nara întâmplările, fiind un mediator
între autor şi cititor;
- se regăseşte sau poate fi depsitat prin persoana gramaticală a verbelor şi pronumelor din discursul
narativ;
- asemeni personajului este o „fiinţă de hârtie” (R. Barthes).
TIPURI DE NARATOR:
1. Din punctul de vedere al raportului narator/ diegeză:
a) Narator extradiegetic (W.C. Booth) sau narator auctorial sau autor narator (Rousset) sau
instanţă narativă anonimă (Lintvelt) sau narator-demiurg = el care priveşte întâmplările din
afară, nu este implicat în diegeză, dă impresia că el a creat povestea, narează evenimentele la
persoana a III-a.
7
b) Narator-martor = cel care a asistat la întâmplările narate, dar nu le influenţează; fără ele toate
s-ar fi întâmplat al fel; e de obicei personaj secundar;
c) Narator intradiegetic (W.C. Booth) sau narator-personaj sau personaj-narator (Rousset)
sau instanţă narativă numită (Lintvelt) = cel care povesteşte fiind implicat în diegeză, este
personaj. El poate povesti:
- la persoana I dacă el este eroul întâmplărilor povestite (Allan din Maitreyi)
- la persoana a III-a dacă nu este el eroul întâmplărilor povestite; se mai numeşte şi narator
secund şi apare în general în cazul operelor construite pe tehnica „povestirii în ramă/ povestire”
(Seherezada din 1001 de nopţi). Orice narator secund poate fi în raport cu istoria narată:
extradiegetic, martor, intradiegetic.
2. Din punctul de vedere al raportului narator – inormaţie deţinută:
a) Narator omniscient = cel care ştie tot, are viziune de ansamblu asupra universului ficţional
(naratorul din primele pagini şi majoritar apoi din Enigma Otiliei de G. Călinescu)
b) Narator uniscient sau narator-colportor = cel care are informaţiile dintr-o singură sursă, el
prevalându-se de nişte voci de culise. De nişte instanţe narative secundare, de nişte observatori
– anononimi („Am auzit că...”; „Ae spunea că...”), cunoscuţi ca eroi („I s-a întâmplat lui
Păcală...”), cunoscuţi ca emiţători („Babele şi moşnegii spuneau că...”)
3. Din punctul de vedere al raportului narator – informaţie livrată:
a) Narator creditabil = cel care spune tot ce ştie („Dacă află Stănică, e un om mort.” Stănică nu
află. G. Călinescu)
b) Narator necreditabil = cel care nu soune tot ce ştie („Ce i-o fi spus, ce i-a învăţaz, cum l-a
descântat, nu se ştie. V. Voiculescu); această poziţie naratorul şi-o poate asuma deliberat pentru
a menţine trează atenţia cititorului, pentru a păstra suspansul.
4. Din punctul de vedere al raportului narator – discurs:
a) Narator heterodiegetic = cel care povesteşte la persoana a III-a, nu este personaj (naratorul din
Enigma Otiliei de G. Călinescu);
b) Narator homodiegetic = cel care povesteşte la persoana I, dar este martor, actor-martor sau
ascultător (Naratorul Ienache coropcariul din Hanu Ancuţei de M. Sadoveanu);
c) Narator autodiegetic = cel care povesteşte la persoana I, dar este actorul, personajul
întâmplărilor narate (naratorul Ştefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte
de război de Camil Petrescu; Allan din Maitreyi de Mircea Eliade);
8
ANEXA 2.2
BASMUL
G. Călinescu, Estetica basmului: „gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind mitologie, etică,
ştiinţă, observaţie morală”, „o oglindire a vieţii în moduri fabuloase”.
TRĂSĂTURI
Tema: lupta dintre bine şi rău, finalizată, de regulă, cu triumful binelui, ceea ce impune, de
fapt, o ordine etică;
Personajele: sunt polarizate etic, fiind situate fie de partea Binelui, fie de partea Răului
„Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci şi anume fiinţe himerice, animale.
Şi fabulele vorbesc de animale, dar acestea sunt simple măşti pentru felurite tipuri de
indivizi. Fiinţele neomeneşti din basm au psihologia şi sociologia lor misterioasă” (George
Călinescu, Estetica basmului);
a) eroul (protagonistul) este ajutat de fiinţe supranaturale, animale fabuloase sau obiecte
magice şi se confruntă cu un adversar (antagonistul); poate avea trăsături omeneşti, dar
şi puteri supranaturale.
b) falşii eroi
c) răufăcători (produc o daună care trebuie corectată de erou);
d) donatorii/ furnizorii (personaje întâlnite întâmplător de erou, care îi dăruiesc un obiect
miraculos ce-l va ajuta la nevoie);
e) ajutoare (se pun la dispoziţia eroului care duce la bun sfârşit o sarcină, cu sprijinul lor);
Tiparul narativ: identificat de V.I. Propp în basmele ruseşti – porneşte de la ideea că
basmele au o structură monotipică, stereotipă, bazată pe o reţetă universală şi repetabilă în
fiecare text, dar şi de alţi cercetători este aproximativ acelaşi în basmele româneşti.
Parcurgerea drumului maturizării de către erou presupune un lanţ de acţiuni
convenţionale/momentele subiectului:
1. Situaţia iniţială, caracterizată prin ordine şi echilibru
2. Un eveniment care dereglează acest echilibru: o nedreptate, o lipsă, un furt, o
răpire etc.
3. Acţiunea reparatorie dirijată în sensul rezolvării problemei, combinată cu o
aventură eroică;
9
4. Restabilirea echilibrului;
5. Răsplătirea eroului.
Triplicarea: - tehnică de construire a diegezei prin care se înmulţesc mereu cu 3
întâmplările, persoanele, obiectele;
Clişee compoziţionale – Formulele narative specifice, stereotipe au rol în structurarea
discursului, stabilesc pactul ficţional:
a) Iniţiale: au rolul de a proiecta naraţiunea în fabulos, făcând trecerea din planul real în cel
ireal;
b) Mediane: menţin şi suscită curiozitatea cititorului;
c) Finale: readuc cititorul în prezentul naraţiunii, restabilesc ordinea iniţială şi mimează
scorneala, invenţia, sub forma unui text scurt, rimat şi ritmat.
Prezenţa elementelor fabuloase – transformarea voinicului în flacără, a zmeoaicei în plantă
roditoare otrăvitoare, darul vorbirii la animale, zborul calului năzdrăvan;
Motive literare specifice: obiecte magice (oglindă, furcă, pieptene); cifra magică (3, 7, 9,
12), împăratul fără urmaşi, superioritatea mezinului, probele, călătoria, drumul cu obstacole,
ajutorul dat de natură şi de divinitate, impostorul, apa vie şi apa moartă, calul năzdrăvan,
vicleşugul, demascarea, nunta etc.;
Specificul reperelor temporale (timpul fabulos, mitic, illo tempore) şi spaţiale (tărâmul
acesta li tărâmul celălalt) sunt vagi, imaginare, redate la modul general;
Întrepătrunderea planurilor real şi fabulos, fabulosul este tratat în mod realist.
Expresii specifice: zi de vară până-n seară; ca vântul şi ca gândul etc.
10
ANEXA 3
JURNALUL REFLEXIV
Notează ritmic impresii, opinii, expectaţii etc. legate de propriul proces de învăţare la
disciplina Limba şi literatura română. Mai jos ai un model orientativ. Poţi face şi alte observaţii.
11
Titlul unităţii Iubirea
12
ANEXA 4
Proiect: Noi şi Povestea lui Harap-Alb
I. Interevaluare
CONŢINUT 1234 5
Prezentarea are un scop clar definit, focalizat pe toate cerinţele temei?
În prezentare se respectă conţinutul textului literar?
În prezentare conţinutul este logic organizat şi cu accent pe elementele cheie?
PREZENTARE 1234 5
Exprimarea a fost clară şi corectă din punct de vedere ştiinţific?
Membrii au vorbit suficient de tare pentru a fi auziţi şi s-au încadrat în timpul alocat?
Prezentarea a respectat toate regulile gramaticale şi de exprimare corectă?
DESIGN 1234 5
Este prezentarea (Power Point/ afişul/planşa/fişa etc.) uşor de vizualizat şi de utilizat?
Prezentarea are un design atractiv?
Au fost alese soluţii multimedia potrivite pentru a susţine toate punctele proiectului?
Notă: Se va trece nota de la 1 la 10 în căsuţa corespunzătoare în dreptul fiecărei întrebări, pentru fiecare
proiect prezentat şi numerotat de la 1 la 5 (proiectul de prezentare a expoziţiunii e notat cu 1, prezentarea
intrigii cu 2 ş.a.m.d.). La final, se va calcula media.
13
ANEXA 5
Rebus
Completează rebusul alăturat pentru a afla numele unui personaj dintr-un alt basm studiat:
1 -
2
3
4
5
6
7
14