Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PANSAMENTUL
- Nu introduceţi în casoletă sau în trusa de instrumente pensa cu care aţi lucrat în plagă;
b) Să fie absorbant
c) Să fie protector
- Dacă zona este expusă microbilor, protejaţi plaga cu un strat mai gros de tifon şi vată;
d) Să nu fie dureros
- Spălaţi plaga prin turnare şi absorbiţi surplusul de lichid şi secreţiile prin tamponare
- Asiguraţi limitarea mişcărilor în acea zonă dacă există indicaţii în acest sens
- În cazul plăgilor secretante schimbaţi pansamentul ori de câte ori este nevoie;
- Anunţaţi medicul şi controlaţi plaga dacă pacientul acuză durere sau prezintă febră fără altă cauză,
schimbaţi pansamentul cu această ocazie.
- Degresarea tegumentelor din jurul plăgii pentru a îndepărta urmele de adeziv de la pansamentul sau
sebumul, folosind eter sau benzină iodată
- Dezinfectaţi tegumentul cu o soluţie antiseptică (începând dinspre plagă spre periferie, schimbaţi
frecvent tamponul)
b) Tratarea plăgii
- Acţionaţi în funcţie de recomandarea medicului, de natura şi evoluţia plăgii; spălaţi plaga cu un jet slab
de soluţie antiseptică dacă prezintă secreţii, îndepărtaţi tubul de dren, îndepărtaţi firele şi ajutaţi
medicul dacă este o plagă recentă
- La plăgile care secretă, acoperiţi compresele cu strat nu prea gros de vată pentru a nu permite,
stagnarea secreţiilor în contact cu tegumentul favorizând iritaţia şi macerarea
d) Fixarea pansamentului :
- Alegeţi o metodă de fixare adecvată regiunii prin înfăşare sau cu substanţe adezive
- Verificaţi pansamentul pentru a nu jena circulaţia de întoarcere sau dacă asigură repausul în cazul în
care este limitată mişcarea
- Verificaţi dacă pansamentul jenează mişcarea
OBIECTIVE
• Prevenirea infecţiei
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice, foarfeci chirurgicale, stilete
butonate, sonde canelate;
- Comprese sterile
- Mănuşi sterile
- Muşama, aleză
- Soluţii antiseptice:
- pentru tegumente
- pentru plagă
- Materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plasă adezivă, soluţie adezivă, ace de siguranţă
- Tăviţa renală
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ
- Obţineţi consimţământul
b) FIZICĂ
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Identificaţi pacientul
- Evaluaţi starea pacientului pentru a stabili dacă pansamentul se face la pat sau la sala de pansamente
- Îndepărtaţi pansamentul vechi dacă este cazul, fără să produceţi durere. Dacă este lipit umeziţi cu apă
oxigenată sau ser fiziologic; observaţi plaga
- Curăţaţi tegumentul din jurul plăgii folosind tampoane îmbibate în benzină sau eter pentru a efectua
degresarea şi apoi dezinfectaţi cu alcool sau tinctură de iod. Ştergerea se va face de la plagă spre
periferie schimbând des tampoanele pentru a evita contaminarea
- Spălaţi plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una din soluţiile dezinfectante
recomandate;
- Curăţaţi din nou tegumentele din jurul plăgii folosind tampon pentru o singură manevră şi ştergeţi apoi
cu un tampon uscat
- Efectuaţi în continuare tratamentul plăgii în funcţie de natura şi evoluţia acesteia, aplicând
medicamente dacă sunt recomandate;
- Acoperiţi cu comprese de tifon sterile care să depăşrască marginea plăgii cu 1-2 cm şi aplicaţi desupra
un strat subţire de vată dacă este necesar
- Fixaţi prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind un procedeu adaptat regiunii
(circular, în spirală, în evantai, cu faşă răsfrântă, în spic)
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Colectaţi deşeurile cu potenţial infecţios (comprese, mănuşi, tuburi de dren, feşi) în recipiente speciale
- Dezbrăcaţi mănuşile
- Spălaţi mâinile
NOTAREA PROCEDURII
REZULTATE AŞTEPTATE/DORITE:
TIPURI DE PANSAMENTE
1.PANSAMENTUL PROTECTOR
OBIECTIV
- Acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren (plagă operatorie, locul unei injecţii sau
puncţii, locul unde este montat un cateter venos) pentru a realiza protecţie faţă de mediul înconjurator
RECOMANDĂRI
2.PANSAMENTUL ABSORBANT
OBIECTIV
RECOMANDĂRI
- Supravegheaţi pacientul pentru a putea schimba pansamentul mai ales dacă se îmbibă
OBIECTIV
- Acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor însoţite de leziuni osoase peste care se aplică aparatul gipsat
pentru imobilizare
RECOMANDĂRI
4.PANSAMENTUL COMPRESIV
OBIECTIV
- Acoperirea unei plăgi sângerânde în scop hemostatic, pentru imobilizarea unei articulaţii în caz de
entorsă sau pentru reducerea unei cavităţi superficiale după puncţionare
RECOMANDĂRI
- Aplicaţi peste comprese un strat mai gros de vată astfel încât să se acopere reliefurile osoase şi
compresiunea să fie repartizată uniform pe toată suprafaţa regiunii, să nu împiedice circulaţia de
întoarcere
5.PANSAMENTUL UMED
OBIECTIV
RECOMANDĂRI
- Aplicaţi comprese umede reci îmbibate în soluţii recomandate de medic (Rivanol, cloramină, etc.)
- Fixaţi
- Reumeziţi din timp în timp (maxim la 5-10 min) sau schimbaţi compresele deoarece se încălzesc şi
produc un efect contrar.
BANDAJE ,FIXAREA PANSAMENTULUI PRIN ÎNFĂŞARE
Bandajul sau înfăşarea chirurgicală reprezintă metoda de fixare a pansamentului sau de imobilizare
temporară a unor regiuni anatomice cu ajutorul feşilor.
Feşile pot fi de tifon, de pânză sau ţesătură elastică, de diferite lungimişi lăţimi, în funcţie de
regiunea pe care o acoperă. Lăţimea unei feşi este cuprinsă între 5-25 cm, iar lungimea 1-20 m.
Ele se livrează în formă de sul, cu capătul iniţial la exteriorşi cel terminal în interior.
Faşa de tifon este cea mai frecvent utilizata, este moale şi se adaptează bine oricarei regiuni. Se
livrează sub formă de suluri cu lăţimile mai sus menţionateşi cu lungimea de 5 m (fig. 1)
Faşa de pânzăeste confecţionată din orice fel de ţesatură în cazul în care nu dispunem de feşi de
tifonşi i se pot da lungimişi laţimi diferite în funcţie de necesitate.
Figura 1
Tot din pinză se confecţioneazăşi bandajele pline ,,basma”,în forma triungiulară, patrată sau
dreptunghiularăşi care se folosesc pentru fixarea pansamentului, dar mai ales pentru imobilizarea
temporară a unui membru în caz de fracturi sau luxaţii.
Faşa elastic este ţesută din fire de bumbac şi de latex, nu se desiră, este uşoară, solidă, nu jenează
mişcarile, nu produce stază si se recupereaza usor. Este folosita în bandajul articulaţiilor în cazul
luxaţiilor şi pentru profilaxia stazei venoase şi edemului de etiologie vasculară la nivelul
membrelor inferioare (figura 2) .
Înfaşarea chirurgicală a avut mai multă intrebuinţare pină la descoperirea substanţelor adezive,
care au cucerit teren fiind mai economiceşi mai manevrabile. In prezent nu se mai practică
reutilizarea feşilor deoarece există riscul de transmitere a unor germeni rezistenţi în urma
manevrelor de spălareşi călcare a lor, deaceea după folosire, feşile sunt arse la crematoriu.
Indicaţiile bandajului
- fixarea pansamentelor unor plăgi uşoare situate în regiuni supuse traumatismelor în timpul
activităţii (mîna, picior);
- imobilizarea temporară a membrelor care au fost supuse unor traumatisme (entorse, luxaţii,
fracturi)
Principii
- bandajarea membrelor se începe din porţiunea distală spre cea proximală în sensul circulaţiei
venoase
- capătul feşei va fi plasat opus plăgiişi se va fixa printr-un nod care nu jenează sau cu leucoplast
- turele feşei să nu prezinte cute şi să se acopere parţial unele pe altele pentru a nu aluneca
Tehnica bandajului
Faşa de tifon este ţinută în mână dreaptă şi cu ruloul spre cel ce execută se derulează de la stânga
spre dreapta. Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare ,,ture de fixare”. Pentru o fixare sigură, după
primul tur, colţul liber al feşii se rasfrânge (fig. 3).Următoarele ture se trag în diverse moduri
(circular, oblic, în evantai, etc.).Terminarea bandajării se efectuează cu 2-3 ture suprapuse, capătul
feşii fixându-se cu ace de siguranţă, prin legare sau cu bandă adezivă. În cazul legării se despică
faşa în două, se încrucişează sau se înnoadă capeteleşi se leagă în jurul segmentului respectiv în
aşa fel încât nodul să nu fie amplasat pe zona afectată sau pe zone de sprijin.
Scoaterea feşei se efectuază prin derularea ei în sens invers sau prin tăiere cu foarfeca.
Figura. 2
Figura 3
Modalitaţi de bandajare. În funcţie de regiunea anatomică supusă bandajului, sunt mai multe tipuri
de înfaşare: spirală, circulară, în spică, în evantai, în ,,8”, etc.
BANDAJAREA
OBIECTIV
- Fixarea pansamentelor pe regiuni supuse traumatismelor în timpul unor accidente (mână, picior)
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Feşi elastice
- Foarfecii
PREGĂTIREA PACIENTULUI
- Procedura este efectuată de regulă după pansament (pentru fixare) ceea ce presupune pregătirea
prealabilă
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Ţineţi faşa în mâna dreaptă între police şi celelalte patru degete, iar cu mâna stângă prindeţi
capătul liber
- Trageţi primele 4-5 tururi circulare la o distanţă de 10-15 cm de plagă. După primul tur colţul
liber al feşii aşezat oblic se restrânge şi se acoperă cu a II-a tură pentru a fi mai bine fixat
ÎNFĂŞAREA CIRCULARĂ
- Folosiţi tehnica pentru regiuni cilindrice: cap, gât, torace, abdomen, braţ, articulaţia
pumnului
- Fixaţi cu ac de siguranţa, leucoplast sau prin nod la distanţă de plăgă pentru a nu produce jenă
- Se efectuază suprapunând turele de faşă exact una peste alta. Are avantajul că se execută
simpluşi rapid.Dezavantajul constă în faptul că se rasuceşte, mobilizând pansamentul de pe
plagă.
Figura 4
ÎNFĂŞAREA ÎN SPIRALĂ
ÎNFĂŞAREA ÎN EVANTAI
ÎNFĂŞAREA RĂSFRÂNTĂ
- Folosiţi tehnica pentru membre (gambă, antebraţ, regiuni tronconice şi suprafeţe întinse) pentru a
asigura o mai bună etanşare
- Continuaţi cu tura oblică pe faţa anterioară şi repetaţi manevra de răsfrângere a feşii şi de acoperire a
feţei posterioare până când pansamentul este fixat
Figura 7
Tipuri de bandaje pe regiuni.
Bandajarea calotei craniului se execută sub formă de capelină sau prin bandaj recurent (mitra lui
Hipocrate) .Capelina se efectuază folosind o singură faşă de către 2 persoane. Iniţial faşa este
condusă circular pornind de la protuberanţa occipitală, pe deasupra urechii drepte, lasând libere
pavilioanele auriculare, trecând deasupra arcadelor sprâncenoase, apoi deasupra urechii stângişi se
continuă cu înca 2 ture circulare pâna la nivelul frunţii, unde se fixează faşa cu ajutorul policeluişi
se rasfrânge până la nivelul regiunii occipitale unde este fixată de ajutor. Se conduce faşa din spate
în fata acoperind bolta craniană cu ture oblice fixate la final prin 2-3 ture circulare. Se fixeaza
capătul liber al feşii cu leucoplast sau ace de siguranţă, în capătul opus regiunii pansate (fig. 8).
Figura 8
Aceeaşi tehnică poate fi efectuată de către o singură persoană, când fiecare tură oblică răsfrântă
peste bolta craniană este fixată cu câte o tură circulară până la infaşarea completă a capului
(fig.8).
-Bandajul recurent (mitra lui Hipocrate) se efectuază cu ajutorul a 2 feşi: una cu ture circulare
frontooccipitaleşi alta cu ture anteroposterioare de acoperire. Dupa fiecare tura feşele se
incrucişeaza la nivelul regiunii frontaleşi cele occipital .
Praştia se foloseşte la bandajarea nasului. Se confecţionează dintr-o faşa lungă de 50-60 cm, care la
ambele capete se despică lung, lasând la mijloc o porţiune de aproximativ 5 cm lungime nedespicată (fig.
9), care este aplicată peste pansamentul nasului. Se trec capetele superioare ale feşii sub pavilionul
urechiişi se înnoada în regiunea occipitală, iar cele inferioare se trec deasupra urechilor incrucişându-le
pe cele superioare, realizând astfel o praştie.
Figura 9
Capastrul / se foloseşte pentru fixarea pansamentului de la nivelui bărbiei şi buzelor. Este confecţionat la
fel caşi praştia folosind o faşă cu o lungime de 0,50-1m. Fixăm cu partea nedespicată pansamentul de la
nivelul bărbiei sau buzelor, după care capele inferioare sunt legate pe calotă, iar cele superioare la ceafă
sau se incrucişează în regiunea occipitalăşi se leagă în regiunea frunţii .(fig. 10).
Figura 10
Monoclul sau binoclul se foloseşte pentru fixarea pansamentului la nivelul orbitelor.Monoclul
acoperă o singură regiune orbitară. Se efectuază începând cu 2-3 ture circulare frontooccipitale
după care se conduce faşa oblic peste ochiul pansat, pe sub urechea de aceeaşi parteşi se readuce
faşa pe frunte, deasupra urechii opuse. Se efectuaza din nou o tură circulară frontooccipitală,
apoi oblic repetând succesiunea de ture obliceşi circulare pâna la acoperirea completa a ochiului.
Se fixează capătul liber al feşei cu leucoplast sau ace de siguranţă (fig. 11).
Binoclul acoperă ambele regiuni orbitale. Pentru înfaşarea binoculară, în locul turelor circulare
frontooccipitale, se conduce faşa oblic peste celălalt ochi, turele incrucişindu-se deasupra
piramidei nazale unde formează o spică (fig.11).
Bandajarea toracelui se efectuază pentru fixarea pansamentului la nivelui regiunii toracice pentru
imobilizare în fracturi de coasteşi entorse sau luxaţii ale umaruluişi a claviculei. Tipurile de
bandaje sânt: bandajul circular, spica sânului, bandajul Desault, bandajul Velpeauşi basmaua
pentru imobilizarea braţuluişi a umarului.
Bandajul circular (fig. 11) al toracelui se realizeaza conducând faşa circular incepând din
regiunea inferioară a toracelui 2-3 ture de fixare, după care efectuam ,,manevra policelui”şi se
conduce faşa de jos în sus peste umăr, coborând faşa pe spate pentru a realiza asfel o bretea de
susţinere pe umăr, fixând-o apoi cu o tura circulară peste torace. Se repetă manevra pentru a doua
bretea peste celălalt umăr. Se conduce faşa în ture spiralate pâna în axilă, unde se închee cu 2 ture
circulare.
Spica sânului (fig. 11) se începe cu două ture circulare de fixare pe torace, după care se conduce
faşa de jos în sus spre umarul opus sânului de pansat, trecând peste sânul interesat. Se coboară
faşa pe spate prin axila sânului ce trebuie pansat, pâna în dreptul turei circulare, care se execută
de fiecare dată după ce s-a trecut faşa peste sânşi spate. Se încheie bandajul cu doua ture
circulare.Spica dublă acoperă în mod similar ambii sâni.
Bandajul Desault (fig. 12) este tehnica cea mai des folosită de imobilizare provizorie pentru
leziunile claviculeişi umărului, precumşi ca mijloc de imobilizare provizorie pentru fracturile
braţului. Pentru realizarea acestui tip de bandaj avem nevoie de 4 feşi cu laţimea de 20 cm, vată şi
talc. Iniţial se sprijina membrul superior al pacientului , astfel încât braţulşi antebraţul să formeze
un unghi de 90grade. Se începe îmbrăcarea toracelui cu ture circulare pâna sub axilă. Aceste ture
vor izola pielea toraceluişi pielea braţuluişi antebraţului, evitând apariţia iritaţieişi chiar a eroziunii
pielii, provocate de transpiraţia locală. Se întroduce în axilăşi în plică cotului o cantitate mica de
vată îmbibată cu talc, după care lipim braţulşi antebtaţul de torace su cotul îndoit la 90o. Fixăm
membrul superior de torace prin ture circulare de faşa care trebuie să cuprindă braţul, cotulşi
antebraţul. Apoi din spate faşa se trece peste umărul lezat, coboară anterior peste braţ, sub cotşi
urcă în spate paralel cu braţul. Faşa revine în faţa peste umărul lezat, se indreaptă oblic sub axilă
sănătoasăşi se reântoarce în faţă peste umărul bolnav, coboară lateral de-a lungul braţului sub cot,
apoi susţinând antebraţul , se indreaptă spre toracele opus facând o tură circulară de fixare la cot.
După această tură de fixare, fasa se trece din nou peste umarul lezat, coboară anterior, va susţine
antebraţul, se face iar o tură circularăşi tehnică se continuă astfel , încât fiecare tură oblicăşi
circulară să depasească cu câţiva centimetri tura anterioară. După imobilizarea membrului superior
cu 2-3 feşi circulare, intreg antebraţul va fi întarit cu benzi de leucoplast.Pumnul, mâna şi degetele
trebuie sa rămâna libere pentru a putea fi permanent mobilizate.
Figura 12
Acelaşi lucru îl putem realiza cu o basma cu 4 colţuri care suspenda membru superior ca într-un
hamac în poziţia descrisăşi ale cărei capete se înnoadă în spaţiul interscapularşi la ceafă. Această
tehnică este cunoscută sub numele de ,, eşarfa lui Petit”.
Bandajul Velpeau are aceleaşi indicaţii caşi bandajul Desault, de care diferă prin faptul că
imobilizarea membrului se realizează cu cotul flectat in unghi ascuţitşi cu mâna fixată pe umarul
opus (fig. 13).
Figura 13
Bandajul umaruluişi axilei
La nivelul braţuluişi axilei se pot aplica bandaje cu feşi trase în ,,8” sau în spică, precumşi o
basma, care trece pe sub axilă, se încrucişează peste umărşi se innoadă sub axila opusă (cravata
biaxilară Mayor).
Cu aceste tipuri de bandaje, pe linga fisarea pansamentului se poate realiza si compresia regiunii.
La nivelul acestor segmente faşa se fixează prin ture circulare la nivelul articulaţiei radio-
carpiene, apoi se duce faşa oblic pe partea dorsală a mâniişi se acoperă degetul respectiv prin
ture în spirală. Pentru auricularşi police,câtşi pentru haluce, bandajul se face în spică.
Figura 14. Bandaj zonă inghinală, mâinii şi degetelor
Bandajul regiunii inghinale şi fesiere
La nivelul acestor regiuni, bandajul este in formă de spică. Fixarea iniţială se face prin 2-3 ture trecute
circular pe abdomen, deasupra crestelor iliace. De la această faşă se trece oblic peste regiunea inghinală,
pe faţa internă, posterioarăşi externă a radacinii coapsei de unde urcă iar oblic, peste regiunea inghinală
realizând prima spică ce se continuă printr-un nou circular pe abdomen dus apoi oblic peste regiunea
inghinal’ până se acoperă .
Pentru perineu se foloseşte faşa în ,,T”. Aceasta fixare a pansamentului se efectuaza cu ajutorul a
două feşe. Prima se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace înnodându-se. Ea va servi
ca sprijin pentru a doua faşa care se trece dublu între coapse, acoperind perineul (fig. 15).
Figura 15
Pentru bandajul bontului de amputaţie se foloseşte tehnica înfăşării recurente cu 2 feşi sau înfaşarea
cu o faşă.Se incepe orin ture circulare de fixare la 10 cm de plagă, după care se rasfrânge faşa
antero-posterior, caşi în cazul calotei craniene, pâna se acoperă tot pansamentul fixând turele
rasfrânte cu ture circulare.
Bandajul scrotului
Pansamentul regiunii scrotului se fixează cu ajutorul suspensorului, care poate fi confecţionat din
pânză asemenea bandajului în ,,T” sau din material elasticşi de formă corespunzatoare regiunii.
ÎNFĂŞAREA ÎN SPICĂ, sau SPIC DE GRÂU
- Treceţi faşa dedesuptul articulaţiei, în formă de "8" înconjurând zona vecină acoperind tura
precedentă jumătate sau două tururi
Înfăşarea în spică.