Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Oricarui organism ii este necesar sa ingereze si a absoarba alimente de buna calitate si in cantitate suficienta,
pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine eneregia indispensabila unei bune
dezvoltari.
SURSE DE DIFICULTATE
1. Surse de ordin fizic
- Alterarea mucoaselor cailor digestive si a peristaltismului intestinal (mișcare de contracție (urmată de o
relaxare periodică) a musculaturii stomacului și intestinului, care se propagă sub formă de unde și face
ca alimentele să fie împinse de-a lungul tubului digestiv)
- Modificari ale tesutului hepatic si a cailor biliare
- Obstructii , tumori , strangulari
- Prezenta unor tuburi sau sonde nazo- gastrice
- Abuz de medicamente
- Intoxicatii alcoolice
- Dezechilibre – durere; dezechilibre metabolice, electrolitice, endocrine, neurologice
2. Surse de ordin psihologic
– tulburari de gandire
- anxietate
- stres
- situatii de criza
3. Surse de ordin sociologic
- foame
- malnutritie
4.Lipsa cunoasterii
- lipsa de cunostinte
-insuficienta cunoastere de sine , a celorlati , a mediului inconjurator.
1. ALIMENTATIA SI HIDRATAREA INADECVATA PRIN DEFICIT
Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive, o insuficienta in cantitate si calitate, care afecteaza
starea nutritional a individului.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
ANOREXIA = lipsa poftei de mancare
DISFAGIE= greutate , disconfort la inghitit
MALNUTRIȚIE = stre de nutritie nesatisfacatoare
CAȘEXIE = slabire extrema aparuta in faza terminala a unor afectiuni cronice
INTERVENTIILE ASISTENTULUI
Obiectiv1
1. Pacientul sa aiba o stare de bine, fara greturi si varsaturi
Interventiile asistentei:
- asaza pacientul in pozitie semisezand, sezand sau in decubit dorsal, cu capul intr-o parte
- protejeaza lenjeria cu musama si aleza, in functie de pozitia pacientului
- ajuta pacientul in timpul varsaturilor, sprijinindu-l
- il invata sa inspire profund
- aplica tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, saruri minerale
- incurajeaza pacientul
- reduce sau opreste aportul de lichide si alimente
Obiectiv 2
2. Pacientul sa fie echilibrat hidro-electrolitic
Interventiile asistentei:
- Alimenteaza pacientul parenteral
- Calculeaza numarul de calorii in functie de diferite stari patologice
- Dupa incetarea varsaturilor, rehidrateaza pacientul treptat, cu cantitati mici de lichide reci, oferite cu
lingurita
- Exploreaza gusturile si obiceiurile alimentare ale pacientului
- Face bilantul lichidelor ingerate si eliminate
Obiectiv 3
3.Pacientul sa fie echilibrat nutritional
Interventiile asistentei:
- exploreaza preferintele pacientului asupra alimentelor premise si interzise
- serveste pacientul cu alimente la o temperatura moderata, la ore regulate
- invata pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar
Obiectiv 4
4.Pacientul sa fie echilibrat psihic
Interventiile asistentei:
- asigura un climat cald, confortabil
- incurajeaza pacientul
- ii explica scopul interventiilor
ALIMENTAREA PACIENTULUI
BILANT HIDROELECTROLITIC
Organismul uman nu poate trai (in medie) decat: 3 minute fara O2 , 3 zile fara apa, 3 saptamani fara
hrana.(chirurg urolog Th. Burghele).
Apa este lichidul solvent al tuturor substantelor chimice, organice si anorganice, necesare bunei functionari
a organismului
- dilueaza toti produsii rezultati din metabolismul intermediar destinati eliminarii
- sarurile minerale din apa, mentin presiunea osmotica a lichidelor din organism , conditie fundamentala a
activitatii celulare. (OSMÓZĂ = trecere a unui solvent printr-o membrană (semi)permeabilă care
separă două soluții de concentrații diferite sau o soluție de solvent pur. Intrepătrundere și influență
reciprocă între două sau mai multe elemente a lichidelor din organism, conditie fundamentala a
activitatii celulare.)
- pentru un barbat de 70kg in greutate, aproximativ 40l de fluid sunt repartizati astfel:
- 25 l in celule
-12 l in lichid interstitial
- 3 l plasma (plasma = parte lichidă a sângelui sau a limfei formată din apă, săruri, protide, lipide, glucide,
anticorpi ,etc.)
- necesarul de apa este acoperit prin aport alimentar , sub forma de lichide sau de apa continuta in hrana solida;
- necesarul de apa pentru adult este de 2000 – 2500ml/24h.
Eliminarea apei se face pe mai multe cai , astfel:
- 1000- 1500l – se elimina prin urina
- 500-1000l – se elimina prin transpiratie
- 350-500ml se elimina sub forma de vapori prin plamani
- 100- 200mi se elimina prin intestin (in scaun)
In mod normal , este un echilibru intre lichidele introduse in organism si pierderile fiziologice. In situatii
patologice se produce dezechilibrul ce duce la deshidratare sau hiperhidratare.
Pe baza modificarilor din lichidul extracelular se deosebesc mai multe sindroame de deshidratare:
a. deshidratare izotona – cand aportul insuficient sau pierderile intereseaza, in aceeasi proportie apa si
electrolitii (varsaturi, diaree, asipratie gastric sau intestinala, fistula gastrica, hemoragii masive, arsuri;
se pot pierde 2-3 l sau chiar 5-10 l /24h.
b. deshidratare hipertona – cand se elimina apa in proportie mai mare (prin polipnee intre 1 si 1,5 l /24h,
transpiratie exagerata 2-3-5 l / 24h)
c. deshidratare hipotona – cand se elimina sarurile in proportie mai mare (in poliurile patologice sau cele
provocate prin diuretice)
HOMEOSTAZIE = proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern.
Manifestari de dependenta:
▪ cresterea acuta in greutate
▪ edem periferic : edemul gambelor
▪ pleoape edematiate
▪ cresterea presiunii venoase centrale
▪ HTA, puls puternic
▪ dispnee
▪ turgescenta jugularelor
▪ scaderea hemoglobinei (Hb) si a hematocritului (Ht)
Interventiile asistentului:
▪ educa pacientii cronici privind aparitia acestor semne
▪ educa pacientul si familia privind importanta aportului scazut de lichide si Na
▪ masoara zilnic ingestia si eliminarea
▪ cantareste zilnic pacientul
▪ observa edemul periferic
▪ asculta frecvent respiratia
▪ evalueaza semnele si simptomele de edem pulmonar
▪ stabileste cantitatea de lichide pentru fiecare tura
▪ educa pacientul privind efectul diureticelor asupra echilibrului hidroelectrolitic
▪ invata pacientul care sunt lichidele si alimentele cu continut crescut in Na
TULBURARI LE ELECTROLITICE
NATRIU / SODIU
1. Hiponatremia
Manifestari de dependenta:
▪ Deficit de Na sub 130 mEq/l
▪ Cefalee, confuzie
▪ Anxietate
▪ Piele umeda
Interventiile asistentei:
▪ Creeaza un mediu de siguranta, pacientul fiind agitat si confuz
▪ Recunoaste modificarile de comportament
▪ Acorda suport psihologic bolnavului
▪ Acorda suport moral familiei
▪ Monitorizeaza solutiile intravenoase si rata de flux ale acestora
2. Hipernatremia
Manifestari de dependenta:
▪ Exces de Na peste 150 mEq/l
▪ Agitatie ce poate progresa spre convulsii
▪ Membrane, mucoase uscate
▪ Sete, hiperemia fetei
▪ Tahicardie
▪ HTA
Interventiile asistentei:
▪ Reduce ingestia de Na
▪ Administreaza solutii cu continut scazut de Na
▪ Administreaza diuretice
▪ Creeaza un mediu de siguranta
POTASIU / KALIU
1. Hipopotasemia
Manifestari de dependenta:
▪ Nivel redus de K sub 3 mEq/l
▪ Slabiciune, scaderea peristaltismului pana la ileus
▪ Scaderea poftei de mancare
▪ Crampe musculare la extremitati
▪ Greturi
▪ Fatigabilitate
Interventiile asistentei:
▪ Administreaza intrevenos K cu mare prudenta
▪ Monitorizeaza aritmiile cardiace
▪ Asigura mediul de siguranta
▪ Monitorizeaza sunetele intestinale
▪ Masoara cu atentie ingestia si excretia
▪ Educa pacientul sa evite alimentele bogate in K: banane, spanac, citrice, piersici, caise, varza de Bruxelles.
2. Hiperpotasemia
Manifestari de dependenta :
▪ Exces de K peste 5,5 mEq/l
▪ Greata, crampe abdominale
▪ Diaree (hiperactivitate intestinala)
▪ Parestezii, slabiciune, iritabilitate
▪ Aritmii cardiace severe
▪ Schimbarea personalitatii
Interventiile asistentei:
▪ Administreaza perfuzii de glucoza si insulina sau bicarbonat (scad nivelul de potasiu prin usurarea
patrunderii lui in celula)
▪ Monitorizeaza aritmiile cardiace
▪ Asigura mediul de securitate
ALCALÓZĂ s. f. Creștere anormală a rezervei alcaline din sânge cauzată de unele tulburări funcționale.
TIPURI DE FLUIDE
1. IZOTONICE – aceeasi concentratie cu lichidul organismului (plasma)
2. HIPERTONICE – concentratie mai mare decat lichidul organismului
3. HIPOTONICE – concetratie mai scazuta decat lichidul organismului
Scopul :
▪ hidratarea si mineralizarea organismului
▪ administrarea medicamentelor la care se urmareste efect prelungit
▪ depurativ, diluand si favorizand excretia din organism a produsilor toxici
▪ completarea proteinelor sau a altor componente sanguine
1. CALEA ORALA
▪ calea fiziologica de administrare a lichidelor
▪ declanseaza reflex functia normala a tubului digestiv si a glandelor anexe, functie necesara absorbtiei
lichidelor
▪ se renunta la aceasta cale in caz de: varsaturi, stenoza pilorica si esofagiana, negativism total din partea
pacientului
2. CALEA DUODENALA
▪ administrarea lichidelor se face prin sonda duodenala
▪ lichidele se administreaza picatura cu picatura intr.-un ritm de 60-100/min
▪ se mentine temperatura lichidului in timpul administrarii
3. CALEA RECTALA
▪ se face prin clisma picatura cu picatura cu solutie Ringer, glucoza 47‰ cu rol hidratant sau clisma
Katzenstein
▪ in locul irigatorului se foloseste un termos
▪ mucoasa rectala absoarbe numai solutii izotonice, deoarece in rect nu sunt fermenti, substantele proteice
sunt eliminate sau supuse unui proces de fermentatie
4. CALEA SUBCUTANATA
▪ se face prin perfuzii
▪ resorbtia este lenta
▪ poate determina accidente: necreza tesuturilor prin compresiune, coagularea tesuturilor (cand temperatura
este prea inalta), flegmoane, complicatii septice
5. PERFUZIA INTRAVENOASA
▪ se face prin introducerea pe cale parenterala, picatura cu picatura, a solutiei medicamentoase pentru
reechilibrarea hidroelectrolitica, hidroionica si volemica a organismului
▪ se face cu subst. care : - au valoare calorica ridicata
- pot fi utilizate direct de tesuturi
- nu au proprietati antigenice
- nu au actiune iritanta sau necrozanta asupra tesuturilor
▪se pot utiliza solutii izotonice sau hipertonice : - glucoza 10-20-33-40 %,
-solutie dextran
- hidrolizate proteice
▪ ritmul de administrare difera dupa natura si concentratia preparatului, starea pacientului
▪ 50 – 500 ml / h
ATENTIE!
Toate fluidele administrate intravenos trebuiesc etichetate cu:
▪ data, ora, medicatie adaugata si doza
▪ rata de flux = nr picaturi/min
Schimbarea flaconului si injectii complementare trebuiesc notate in foaia de observatie.
Sursele de contaminare a perfuziei: inainte, prin manevre necorespunzatoare si in timpul perfuziei.
Din păcate se întâmplă relativ uşor şi destul de des ca ţesuturile din organism să devină acide. Acest
dezechilibru poate conduce la un fel de haos şi deschide calea apariţiei bolilor. De fapt la baza fiecărei boli şi a
stării generale de rău, se află acidifierea ţesuturilor organismului. De fapt, corpul devine vulnerabil în faţa
agenţilor patogeni exclusiv în cazul în care este acidifiat. În starea sănătoasă echilibrată alcalină, agenţii
patogeni nu se pot stabiliza. Mai departe prezenţa acizilor ne arată întotdeauna faptul că ne-am îmbolnăvit.
Pe scurt: Condiţia stării de sănătate bună a corpului nostru depinde de menţinerea echilibrului acido-
basic
Starea chimică a sângelui
Aşa cum temperatura corpului trebuie păstrată la 37 grade C, în acelaşi fel şi valoarea pH a sângelui nostru
trebuie să fie de 7,365 – valoare uşor alcalină. Dar ce este de fapt acest nivel pH? Legătura dintre aciditate şi
alcalinitate în chimie este reprezentată pe o scară gradată de la 1 la 14, a cărui denumire este valoare pH
(potentia hydrogeni) şi reprezintă concentraţia ionilor hidrogen.
Valoarea pH-lui ne arată cantitatea de ioni de hidrogen dintr-o soluţie dată (sânge, urină, transpiraţie, etc).
Acestea din urmă trebuie să fie uşor alcalină. Nivelul de pH al urinei de dimineaţă, ne poate da cea mai bună
imagine despre ceea ce se întâmplă în ţesuturi, respectiv în celule.
Consecinţele acidifierii. Organismul nu poate rezista mult timp într-o stare de hiperaciditate. Simptomele
precoce ale dezechilibrului sunt: erupţiile cutanate, durerile de cap, alergiile, răcelile şi gripa. Mai târziu, pot să
apară probleme de tiroidă, probleme cu suprarenalele respectiv probleme hepatice. Din cauza lipsei de oxigen
atunci când pH-ul ţesutului se mişcă în direcţie prea acidă, metabolismul celular se blochează, ceea ce duce la
moarte.
Scăderea nivelului de pH din corp, este împiedicată de organism prin faptul că sângele extrage din ţesuturile
organismului mineralele alcaline de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu. Calciul este extras din oase, magneziul
din muşchi – unde desigur, ar fi nevoie de ele. Aceasta este însă doar vârful aisbergului. În cazul în care
acidifierea organismului devine prea accentuată, pentru a fi echilibrată de sânge, acumulările de acid din
organism sunt depuse în ţesuturi pentru a fi stocate. Astfel începe acumularea de acid în ţesuturi. Dezechilibrul
valorii pH-ului sângelui, duce la iritaţii şi inflamaţii. Pe suprafaţa pielii apar eczeme, acnee, abcese dar pot să
apară şi dureri de cap, crampe musculare, dureri musculare, inflamaţii şi chiar un disconfort general.
Acidoza este un termen medical care desemnează o creștere a acidității sângelui, datorită unor tulburări de ordin
funcțional în organism.
Acidoza se caracterizează prin coborîrea pH-ului sanguin sub 7,35 (valoarea normală: 7,35-7,45)
Alcalozas - creștere anormală a rezervei alcaline din sânge cauzată de unele tulburări funcționale.