NEVOIA DE A BEA SI A MANCA

Oricarui organism ii este necesar sa ingereze si a absoarba alimente de buna calitate si in cantitate suficienta,
pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine eneregia indispensabila unei bune
dezvoltari.

I .INDEPENDENTA IN SATISFACEREA NEVOII

O alimentatie adecvata trebuie sa contina toti factorii necesari mentinerii vietii si asigurarii tuturor functiilor
organismului in conditii normale: glucide, proteine , lipide, vitamine, apa, saruri minerale.( Na, Ca, Mg, Fe, Cl)
Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii
Factori biologici:
- varsta si dezvoltarea – nevoile alimentare sunt variabile in functie de perioada de crestere si dezvoltare:
copil, adolescent, adult, varstnic
- activitatile fizice- cu cat activitatea musculara este mai mare , cu atat creste metabolismul si implicit
aportul alimentar
- orarul si repartizarea meselor – este de recomandat un program regulat al meselor ; intervalul intre mese
este in functie de varsta
Factori psihologici
- emotiile (griji sau bucurie) influenteaza consumul de hrana, astfel ca unii indivizi isi pierd apetitul , iar
altii reactioneaza consumand mai multe alimente.
- anxietatea
Factori sociologici:
- climatul – iarna, indivizii au nevoie de mai multe calorii
- statutul socio-economic – deprinderile alimentare bune se formeaza din frageda copilarie: saracia
influneteaza negativ satisfacerea nevoii
- religia – in functie de apartenenta lor religioasa , indivizii au anumite ritualuri alimentare (post)
- cultura – alimentatia este strans legata de traditiile si superstitiile fiecarei culturi
MANIFESTARI DE INDEPENDENTA
1. Cavitatea bucala
- dentitie buna
- proteza dentara adaptata si in stare buna
- mucoasa bucala roz si umeda
- limba roz
- gingii roz si aderente dintilor
2. Masticatia
- usoara, eficace
- gura inchisa
3. Reflex de deglutitie - prezent
4. Digestie – lenta , nestingherita
5. Deprinderi alimentare
- programul meselor (3 mese si 2 gustari)
- 10 ore repaus nocturn
6. Apetit – pofta de mancare – senzatie agreabila, tradusa prin dorinta de hrana
7. Foame – senzatie dezagreabila, tradusa prin nevoie de a manca
8. Satietate – senzatie de plenitudine, resimtita de individ atunci cand nevoia de hrana este satisfacuta
9. Hidratare – consum de lichide in functie de nevoie
10. Gust si valoare acordate mancarii
- alegerea alimentelor
- servirea mesei singur sau in grup
- traditii – obiceiuri alimentare
- educatie
 11. Semnificatia personala a hranei
- destindere, placere de a manca
- pedeapsa(pt copii)
- imbarbatare
Exista 4 grupe alimentare
I. Laptele si produsele lactate
II. Carne si inlocuitori (ficat, peste, ou, nuca, unt de arahide)
III. Fructe si legume
IV. Paine si cereale

II. DEPENDENTA IN SATISFACEREA NEVOII

Cand acesta nevoie nu este satisfacuta , survin urmatoarele probleme de dependenta.
1. Alimentatia si hidratarea inadecvata prin deficit.
2. Alimentatia si hidratarea inadecvata prin surplus.

SURSE DE DIFICULTATE
1. Surse de ordin fizic
- Alterarea mucoaselor cailor digestive si a peristaltismului intestinal (mișcare de contracție (urmată de o
relaxare periodică) a musculaturii stomacului și intestinului, care se propagă sub formă de unde și face
ca alimentele să fie împinse de-a lungul tubului digestiv)
- Modificari ale tesutului hepatic si a cailor biliare
- Obstructii , tumori , strangulari
- Prezenta unor tuburi sau sonde nazo- gastrice
- Abuz de medicamente
- Intoxicatii alcoolice
- Dezechilibre – durere; dezechilibre metabolice, electrolitice, endocrine, neurologice
2. Surse de ordin psihologic
– tulburari de gandire
- anxietate
- stres
- situatii de criza
3. Surse de ordin sociologic
- foame
- malnutritie
4.Lipsa cunoasterii
- lipsa de cunostinte
-insuficienta cunoastere de sine , a celorlati , a mediului inconjurator.
1. ALIMENTATIA SI HIDRATAREA INADECVATA PRIN DEFICIT
Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive, o insuficienta in cantitate si calitate, care afecteaza
starea nutritional a individului.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
ANOREXIA = lipsa poftei de mancare
DISFAGIE= greutate , disconfort la inghitit
MALNUTRIȚIE = stre de nutritie nesatisfacatoare
CAȘEXIE = slabire extrema aparuta in faza terminala a unor afectiuni cronice

INTERVENTIILE ASISTENTULUI
Obiectiv1
1. Pacientul sa aiba o stare de bine, fara greturi si varsaturi
Interventiile asistentei:
- asaza pacientul in pozitie semisezand, sezand sau in decubit dorsal, cu capul intr-o parte
- protejeaza lenjeria cu musama si aleza, in functie de pozitia pacientului
 - ajuta pacientul in timpul varsaturilor, sprijinindu-l
- il invata sa inspire profund
- aplica tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, saruri minerale
- incurajeaza pacientul
- reduce sau opreste aportul de lichide si alimente
Obiectiv 2
2. Pacientul sa fie echilibrat hidro-electrolitic
Interventiile asistentei:
- Alimenteaza pacientul parenteral
- Calculeaza numarul de calorii in functie de diferite stari patologice
- Dupa incetarea varsaturilor, rehidrateaza pacientul treptat, cu cantitati mici de lichide reci, oferite cu
lingurita
- Exploreaza gusturile si obiceiurile alimentare ale pacientului
- Face bilantul lichidelor ingerate si eliminate
Obiectiv 3
3.Pacientul sa fie echilibrat nutritional
Interventiile asistentei:
- exploreaza preferintele pacientului asupra alimentelor premise si interzise
- serveste pacientul cu alimente la o temperatura moderata, la ore regulate
- invata pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar
Obiectiv 4
4.Pacientul sa fie echilibrat psihic
Interventiile asistentei:
- asigura un climat cald, confortabil
- incurajeaza pacientul
- ii explica scopul interventiilor

2.ALIMENTATIA SI HIDRATAREA INADECVATA PRIN SURPLUS

Surplusul este un aport alimentar exagerat cantitativ si calitativ.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
- BULIMIE – senzatie exagerata de foame ( mananca fara control )
- POLIFAGIE – nevoie exagerata de a manca si absenta sentimentului de satietate.
- VARSATURA – eliminare pe gura, partial sau in totalitate, a continutului gastric
- GREATA- senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături
- OBEZITATE- greutatea (masa corporala) ce depaseste cu 15-20% greutatea normala dupa varsta si
constitutie
- INTERVENTIILE ASISTENTULUI
Obiectiv1
1. Pacientul sa aiba greutate corporala in functie de inaltime , varsta, sex
Interventiile asistentei:
- Asistenta exploreaza gusturile bolnavului la diferite categorii de alimente
- Invata bolnavul valoarea energetica a alimentelor si necesarul in functie de activitatile fizice si varsta
- Alcatuieste un regim alimentar hipocaloric
- Urmareste bolnavul sa consume numai alimentele cuprinse in regim
- Urmareste orarul si distributia meselor
- Urmareste , periodic, greutatea corporala
Obiectiv2
2.Pacientul sa desfasoare activitate fizica crescuta
Interventiile asistentei:
- constientizeaza bolnavul de importanta activitatilor fizice moderate
- stabileste un program de activitati fizice , in functie de gusturi si capacitate, impreuna cu bolnavul
Obiectiv3
3.Pacientul sa fie echilibrat psihic
- asistenta permite exprimarea emotiilor , a sentimentelor bolnavului
- il invata metode de relaxare
- la nevoie, administreaza medicatie sedative

ALIMENTAREA PACIENTULUI

1.Orarul si repartizarea meselor

- micul dejun se serveste dimineata dupa efectuarea recoltarilor, dar inainte de aplicarea tratamentelor care
obliga pacientul la imobilitate, disconfort , durere;
- cina va fi servita cu 2h inainte de culcare
- micul dejun si cina sunt adaptate programului de investigatii , vizita medicala, efectuarea tratamentelor, cu
respectarea perioadelor de odihna si somn ale pacientului;
- pacientii in stare grava, febrile, sunt alimentati indiferent de programul sectiei in intervalul de timp cand se
simt mai bine (febra si durerile , scad in intensitate);
- pacientii cu hipersecretie gastrica sau afectiuni ulceroase sunt alimentati in functie de evolutie , la
intervaluri scurte, chiar din ora in ora in timpul zilei si 1-2 mese in timpul noptii;
- pacientii cardiac sau cu labilitate psiho-emotionala , nu suporta pauze intre mese mai mari de 6 h.
- pacientii diabetici, dependenti de insulina , vor servi masa , dupa efectuarea insulinei; interval de timp 30-
60 minute;
- pacientii adinamici si febrili, vor fi alimentati prin mese dese si mici in cursul celor 24 h, deoarece
ingerarea este deficitara si nu li se poate administra ratia zilnica;
- pentru examinari, gen bronhoscopie, endoscopie , tubaje gastro-duodenale si interventii chirurgicale,
pacientul nu va manca;
- dupa masa de pranz, vor fi rezervate ore de odihna
2.Distribuirea alimentelor
a. distribuirea meselor si hranirea pacientului are loc inainte si dupa:
- recoltari, tratamente, investigatii medicale si de laborator, vizita medicala.
b. distribuirea alimentelor este anuntata pacientilor si efectuata curat , operativ, estetic, cu portionarea pe
regimuri si fise de alimentatie;
c. alimentele sunt distribuite dupa pregatirea salii de mese sau a saloanelor;
d.alimentele sunt servite imediat pentru a nu se raci si denatura , pe rand , cu ridicarea imediata a veselei
utilizate
e.ordinea de distribuire a mesei este urmatoarea:
- regimul comun
- regimurile tip
- regimurile individuale
f.ordinea de servire a mesei de catre pacienti este urmtoarea:
- pacienti care se pot alimenta singuri = alimentatia activa;
- pacienti care trebuiesc alimentati pe gura = alimentatia pasiva;
-pacienti pentru care alimentele sunt introduse in organism prin mijloace artificiale = alimentatia
artificiala.
Alimentarea activa
In functie de starea generala , pacientul mananca singur, fara ajutor, alimentele oferite.
Alimentarea activa se poate face: in sala de mese, in salon, la masa sau la pat.
Alimentarea pasiva
Cand starea generala a bolnavilor nu le permite sa se alimenteze singuri, trebuie sa fie ajutati.(pacienti
adinamici, pacienti imobilizati, pacienti cu deficit motor la membrele superioare, pacienti cu usoare
tulburari de deglutitie)
Alimentatia artificiala
Inseamna introducerea alimentelor in organismul pacientului prin mijloace artificiale.
Scop
 - hranirea pacientilor inconstienti
- cu tulburari de deglutitie
- cu intoleranta sau hemoragii digestive
- operati pe tubul digestiv si glandele anexe
- cu stricturi esofagiene sau ale cardiei
- negativism alimentar
Alimentatia artificial este realizata prin:
- sonda gastrica (Faucher), sonda intestinala (Einhorn)
- gastrostoma (fistula), cale parenterala intravenoasa, clisma
*La pacientii inconstienti cu tulburari de deglutitie sau care trebuie alimentati mai mult timp pe aceasta cale,
sonda se introduce endonazal.

BILANT HIDROELECTROLITIC

Organismul uman nu poate trai (in medie) decat: 3 minute fara O2 , 3 zile fara apa, 3 saptamani fara
hrana.(chirurg urolog Th. Burghele).
Apa este lichidul solvent al tuturor substantelor chimice, organice si anorganice, necesare bunei functionari
a organismului
- dilueaza toti produsii rezultati din metabolismul intermediar destinati eliminarii
- sarurile minerale din apa, mentin presiunea osmotica a lichidelor din organism , conditie fundamentala a
activitatii celulare. (OSMÓZĂ = trecere a unui solvent printr-o membrană (semi)permeabilă care
separă două soluții de concentrații diferite sau o soluție de solvent pur. Intrepătrundere și influență
reciprocă între două sau mai multe elemente a lichidelor din organism, conditie fundamentala a
activitatii celulare.)
- pentru un barbat de 70kg in greutate, aproximativ 40l de fluid sunt repartizati astfel:
- 25 l in celule
-12 l in lichid interstitial
- 3 l plasma (plasma = parte lichidă a sângelui sau a limfei formată din apă, săruri, protide, lipide, glucide,
anticorpi ,etc.)
- necesarul de apa este acoperit prin aport alimentar , sub forma de lichide sau de apa continuta in hrana solida;
- necesarul de apa pentru adult este de 2000 – 2500ml/24h.
Eliminarea apei se face pe mai multe cai , astfel:
- 1000- 1500l – se elimina prin urina
- 500-1000l – se elimina prin transpiratie
- 350-500ml se elimina sub forma de vapori prin plamani
- 100- 200mi se elimina prin intestin (in scaun)
In mod normal , este un echilibru intre lichidele introduse in organism si pierderile fiziologice. In situatii
patologice se produce dezechilibrul ce duce la deshidratare sau hiperhidratare.
Pe baza modificarilor din lichidul extracelular se deosebesc mai multe sindroame de deshidratare:
a. deshidratare izotona – cand aportul insuficient sau pierderile intereseaza, in aceeasi proportie apa si
electrolitii (varsaturi, diaree, asipratie gastric sau intestinala, fistula gastrica, hemoragii masive, arsuri;
se pot pierde 2-3 l sau chiar 5-10 l /24h.
b. deshidratare hipertona – cand se elimina apa in proportie mai mare (prin polipnee intre 1 si 1,5 l /24h,
transpiratie exagerata 2-3-5 l / 24h)
c. deshidratare hipotona – cand se elimina sarurile in proportie mai mare (in poliurile patologice sau cele
provocate prin diuretice)
HOMEOSTAZIE = proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern.

TULBURARI ALE LICHIDELOR

1. SCADEREA CANTITATII DE FLUID
Volumul deficitar de fluid = DESHIDRATARE se datoreste pierderilor excesive (varsaturi, diaforeza, arsuri ,
diuretice) sau a miscarii fluidului: acumulare anormala de fluid in diferite zone ale organismului (ascita, edem
periferic).
Manifestari de dependenta:
▪ piele uscata
▪ membrane mucoase uscate, buze uscate, limba arsa
▪ ochi adanciti, moi
▪ letargie, sete
▪ tahicardie, hipotensiune arteriala
▪ scaderea presiunii venoase centrale
▪ cresterea hemoglobinei si a hematocritului prin cresterea hemoconcentratiei
▪ cresterea ureei sangvine
▪ urina concentrata cu densitate mare
Interventiile asistentei:
▪ masoara si noteaza zilnic ingestia si eliminarea de lichide
▪ cantareste zilnic pacientul
▪ monitorizeaza: - semnele vitale,
- parametri clinici,
- rezultatele de laborator,
- starile pacientului : slabiciune, neliniste, agitatie
- nivelul de constienta
▪ mentine integritatea membranelor, mucoaselor, prin igiena riguroasa
▪ ingrijeste tegumentele cu atentie pentru evitarea atingerii integritatii lor
▪ inspecteaza zilnic zonele de presiune de pozitie si le maseaza la fiecare 2 ore
▪ asigura aportul lichidian 2500 ml/zi din care 1500 ml per os
2. CRESTEREA CANTITATII DE FLUID
Cantitatea de fluid se acumuleaza in spatiul extracelular, dand nastere la edeme.
Se datoreaza : - cresterii Na si a cantitatii de apa prin retentie si /sau ingestie excesiva,
-scaderii excretiei renale de Na si apa,
-scaderii mobilizarii de lichide in interiorul spatiului intravascular.

Manifestari de dependenta:
▪ cresterea acuta in greutate
▪ edem periferic : edemul gambelor
▪ pleoape edematiate
▪ cresterea presiunii venoase centrale
▪ HTA, puls puternic
▪ dispnee
▪ turgescenta jugularelor
▪ scaderea hemoglobinei (Hb) si a hematocritului (Ht)
Interventiile asistentului:
▪ educa pacientii cronici privind aparitia acestor semne
▪ educa pacientul si familia privind importanta aportului scazut de lichide si Na
▪ masoara zilnic ingestia si eliminarea
▪ cantareste zilnic pacientul
▪ observa edemul periferic
▪ asculta frecvent respiratia
▪ evalueaza semnele si simptomele de edem pulmonar
▪ stabileste cantitatea de lichide pentru fiecare tura
▪ educa pacientul privind efectul diureticelor asupra echilibrului hidroelectrolitic
▪ invata pacientul care sunt lichidele si alimentele cu continut crescut in Na
 TULBURARI LE ELECTROLITICE

NATRIU / SODIU
1. Hiponatremia
Manifestari de dependenta:
▪ Deficit de Na sub 130 mEq/l
▪ Cefalee, confuzie
▪ Anxietate
▪ Piele umeda
Interventiile asistentei:
▪ Creeaza un mediu de siguranta, pacientul fiind agitat si confuz
▪ Recunoaste modificarile de comportament
▪ Acorda suport psihologic bolnavului
▪ Acorda suport moral familiei
▪ Monitorizeaza solutiile intravenoase si rata de flux ale acestora

2. Hipernatremia
Manifestari de dependenta:
▪ Exces de Na peste 150 mEq/l
▪ Agitatie ce poate progresa spre convulsii
▪ Membrane, mucoase uscate
▪ Sete, hiperemia fetei
▪ Tahicardie
▪ HTA
Interventiile asistentei:
▪ Reduce ingestia de Na
▪ Administreaza solutii cu continut scazut de Na
▪ Administreaza diuretice
▪ Creeaza un mediu de siguranta

POTASIU / KALIU
1. Hipopotasemia
Manifestari de dependenta:
▪ Nivel redus de K sub 3 mEq/l
▪ Slabiciune, scaderea peristaltismului pana la ileus
▪ Scaderea poftei de mancare
▪ Crampe musculare la extremitati
▪ Greturi
▪ Fatigabilitate
Interventiile asistentei:
▪ Administreaza intrevenos K cu mare prudenta
▪ Monitorizeaza aritmiile cardiace
▪ Asigura mediul de siguranta
▪ Monitorizeaza sunetele intestinale
▪ Masoara cu atentie ingestia si excretia
▪ Educa pacientul sa evite alimentele bogate in K: banane, spanac, citrice, piersici, caise, varza de Bruxelles.
2. Hiperpotasemia
Manifestari de dependenta :
▪ Exces de K peste 5,5 mEq/l
▪ Greata, crampe abdominale
▪ Diaree (hiperactivitate intestinala)
▪ Parestezii, slabiciune, iritabilitate
 ▪ Aritmii cardiace severe
▪ Schimbarea personalitatii
Interventiile asistentei:
▪ Administreaza perfuzii de glucoza si insulina sau bicarbonat (scad nivelul de potasiu prin usurarea
patrunderii lui in celula)
▪ Monitorizeaza aritmiile cardiace
▪ Asigura mediul de securitate
ALCALÓZĂ s. f. Creștere anormală a rezervei alcaline din sânge cauzată de unele tulburări funcționale.

TIPURI DE FLUIDE
1. IZOTONICE – aceeasi concentratie cu lichidul organismului (plasma)
2. HIPERTONICE – concentratie mai mare decat lichidul organismului
3. HIPOTONICE – concetratie mai scazuta decat lichidul organismului

SOLUTII UTILIZATE PENTRU REHIDRATAREA SI REMINERALIZAREA ORGANISMULUI

Solutie izotonica de NaCl = sol apoasa de 9‰ de NaCl = ser fiziologic

Solutie hipertona de NaCl = sol NaCl 10-20%
Bicarbonat de sodiu = sol apoasa izotonica de 1,4%

Lactat de sodiu = sol izotonica 1,9%

Glucoza - sol izotonica 5%
- sol hipertonica 10-20-33-40%
Solutie de KCl = K 2% in sol de glucoza izotonica
Solutie Ringer = sol de electroliti: KCl 0,3g; CaCl2 0,5g; NaCl 8,5g; apa pana la 1000 ml
Solutie Darow = KCl 2,8 ; NaCl 4g ; sol lactat de Na 20%-29g, apa pana la 1000 ml
Solutie Krebs = NaCl 7g ; KCl 0,28g; fosfat acid de K 1,16g; CaCl 0,27g; sulfat de Mg 2,4g
Solutie Buttler = NaCl 0,58g; KCl o,89g; fosfat de K bibazic 0,25g; sol lactat de Na 20% 11,2g;
glucoza24g; apa pana la 1000 ml
Solutie Locke = NaCl 9g ; KCl 0,075g ; CaCl2 0,10g ; bicarbonatdeNa 0,10g ; glucoza 1g ; apa pana la
1000ml.
Solutie Hartmann = aceeasi compozitie ca la sol Ringer + lactat de Na 3,1g pana la 1000 ml
Solutie Tham = baza aminata ce se combina cu CO2 formand bicarbonat (se foloseste in combaterea
acidozei metabolice)
Solutie Fischer = sol alcalina folosita in combaterea acidozei metabolice
Inlocuitori ai masei circulante = in sol de NaCl sau glucoza ; sunt polimeri ai glucozei cu greutati
moleculare diferite
Dextran 70 = Macrodex
Dextran 40 = Rehomacrodex
Marisang
Plasma umana
Sange integral
Derivate de sange masa eritrocitara

CAILE DE HIDRATARE A ORGANISMULUI

Scopul :
▪ hidratarea si mineralizarea organismului
▪ administrarea medicamentelor la care se urmareste efect prelungit
▪ depurativ, diluand si favorizand excretia din organism a produsilor toxici
▪ completarea proteinelor sau a altor componente sanguine
1. CALEA ORALA
▪ calea fiziologica de administrare a lichidelor
▪ declanseaza reflex functia normala a tubului digestiv si a glandelor anexe, functie necesara absorbtiei
lichidelor
▪ se renunta la aceasta cale in caz de: varsaturi, stenoza pilorica si esofagiana, negativism total din partea
pacientului
2. CALEA DUODENALA
▪ administrarea lichidelor se face prin sonda duodenala
▪ lichidele se administreaza picatura cu picatura intr.-un ritm de 60-100/min
▪ se mentine temperatura lichidului in timpul administrarii
3. CALEA RECTALA
▪ se face prin clisma picatura cu picatura cu solutie Ringer, glucoza 47‰ cu rol hidratant sau clisma
Katzenstein
▪ in locul irigatorului se foloseste un termos
▪ mucoasa rectala absoarbe numai solutii izotonice, deoarece in rect nu sunt fermenti, substantele proteice
sunt eliminate sau supuse unui proces de fermentatie
4. CALEA SUBCUTANATA
▪ se face prin perfuzii
▪ resorbtia este lenta
▪ poate determina accidente: necreza tesuturilor prin compresiune, coagularea tesuturilor (cand temperatura
este prea inalta), flegmoane, complicatii septice
5. PERFUZIA INTRAVENOASA
▪ se face prin introducerea pe cale parenterala, picatura cu picatura, a solutiei medicamentoase pentru
reechilibrarea hidroelectrolitica, hidroionica si volemica a organismului
▪ se face cu subst. care : - au valoare calorica ridicata
- pot fi utilizate direct de tesuturi
- nu au proprietati antigenice
- nu au actiune iritanta sau necrozanta asupra tesuturilor
▪se pot utiliza solutii izotonice sau hipertonice : - glucoza 10-20-33-40 %,
-solutie dextran
- hidrolizate proteice
▪ ritmul de administrare difera dupa natura si concentratia preparatului, starea pacientului
 ▪ 50 – 500 ml / h

ATENTIE!
Toate fluidele administrate intravenos trebuiesc etichetate cu:
▪ data, ora, medicatie adaugata si doza
▪ rata de flux = nr picaturi/min
Schimbarea flaconului si injectii complementare trebuiesc notate in foaia de observatie.
Sursele de contaminare a perfuziei: inainte, prin manevre necorespunzatoare si in timpul perfuziei.

ECHILIBRUL ACIDO-BAZIC al organismului uman

Dintre toate stările de echilibru pe care corpul uman încearcă să le menţină, cel mai important este echilibrul acido-bazic.
Organismul este capabil să facă tot posibilul în încercarea sa de a menţine mediul chimic adecvat uşor alcalin al sângelui.

Din păcate se întâmplă relativ uşor şi destul de des ca ţesuturile din organism să devină acide. Acest
dezechilibru poate conduce la un fel de haos şi deschide calea apariţiei bolilor. De fapt la baza fiecărei boli şi a
stării generale de rău, se află acidifierea ţesuturilor organismului. De fapt, corpul devine vulnerabil în faţa
agenţilor patogeni exclusiv în cazul în care este acidifiat. În starea sănătoasă echilibrată alcalină, agenţii
patogeni nu se pot stabiliza. Mai departe prezenţa acizilor ne arată întotdeauna faptul că ne-am îmbolnăvit.
Pe scurt: Condiţia stării de sănătate bună a corpului nostru depinde de menţinerea echilibrului acido-
basic
Starea chimică a sângelui
Aşa cum temperatura corpului trebuie păstrată la 37 grade C, în acelaşi fel şi valoarea pH a sângelui nostru
trebuie să fie de 7,365 – valoare uşor alcalină. Dar ce este de fapt acest nivel pH? Legătura dintre aciditate şi
alcalinitate în chimie este reprezentată pe o scară gradată de la 1 la 14, a cărui denumire este valoare pH
(potentia hydrogeni) şi reprezintă concentraţia ionilor hidrogen.
Valoarea pH-lui ne arată cantitatea de ioni de hidrogen dintr-o soluţie dată (sânge, urină, transpiraţie, etc).
Acestea din urmă trebuie să fie uşor alcalină. Nivelul de pH al urinei de dimineaţă, ne poate da cea mai bună
imagine despre ceea ce se întâmplă în ţesuturi, respectiv în celule.
Consecinţele acidifierii. Organismul nu poate rezista mult timp într-o stare de hiperaciditate. Simptomele
precoce ale dezechilibrului sunt: erupţiile cutanate, durerile de cap, alergiile, răcelile şi gripa. Mai târziu, pot să
apară probleme de tiroidă, probleme cu suprarenalele respectiv probleme hepatice. Din cauza lipsei de oxigen
atunci când pH-ul ţesutului se mişcă în direcţie prea acidă, metabolismul celular se blochează, ceea ce duce la
moarte.
Scăderea nivelului de pH din corp, este împiedicată de organism prin faptul că sângele extrage din ţesuturile
organismului mineralele alcaline de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu. Calciul este extras din oase, magneziul
din muşchi – unde desigur, ar fi nevoie de ele. Aceasta este însă doar vârful aisbergului. În cazul în care
acidifierea organismului devine prea accentuată, pentru a fi echilibrată de sânge, acumulările de acid din
organism sunt depuse în ţesuturi pentru a fi stocate. Astfel începe acumularea de acid în ţesuturi. Dezechilibrul
valorii pH-ului sângelui, duce la iritaţii şi inflamaţii. Pe suprafaţa pielii apar eczeme, acnee, abcese dar pot să
apară şi dureri de cap, crampe musculare, dureri musculare, inflamaţii şi chiar un disconfort general.
Acidoza este un termen medical care desemnează o creștere a acidității sângelui, datorită unor tulburări de ordin
funcțional în organism.
Acidoza se caracterizează prin coborîrea pH-ului sanguin sub 7,35 (valoarea normală: 7,35-7,45)
Alcalozas - creștere anormală a rezervei alcaline din sânge cauzată de unele tulburări funcționale.