8.

NEVOIA DE A ELIMINA

Definiţie: Eliminarea reprezintă necesitatea organismului de a se debarasa de substanţele

nefolositoare, vătămătoare, rezultata din metabolism, astfel incat sa fie pastrata homeostazia si
mentinuta starea de bine specifica sanatatii.
Cai de excretie
Organismul recurge la modalitati diferite si la cai diferite pentru a ‘scapa’ de produsii
nefolositori sau un surplus :- aparat renal – urină;- piele - transpiraţie – perspiraţie;- aparat respirator-
aerul expirat;
- aparat digestiv - scaun ;- aparat genital feminin – menstruatie, secretii eliminate prin tractul genital;
- prin tegumente si mucoase : transpiratie, secretii diverse.
In stări patologice, apar eliminări pe cale digestivă, sub formă de vărsături şi pe cale respiratorie
prin expectoratie.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Factori - alimentaţia:- cantitatea şi calitatea alimentelor ingerate - exerciţiile - activitatea
biologici fizică ameliorează randamentul muscular fortifică musculatura abdominală şi cea
pelviană, care au un rol important în eliminarea intestinală;
- vârsta:- are rol important în satisfacerea nevoii dacă ţinem seama de controlul
sfincterelor;
- programul de eliminare intestinala
- consumul de alcool; starea de sanatate;
- obiceiurile si cutumele personale: cafeaua, ceaiurile sau alte alimente au efect
diuretic;
- tonusul muscular: conditie necesara in mentinerea functiei urinare normale;
- lichidele ingerate: - cresterea aportului lichidian produce o crestere a eliminarii
urinare;
- scaderea aportului lichidian produce o scadere a eliminarii urinare;
- medicamentele;
- pozitia in timpul eliminarilor; pozitia confortabila faciliteaza o eliminare corecat.
Factori - stresul si anxietatea nu altereaza caracteristicile urinei, dar pot influenta frecventa
psihologici mictiunilor;
- emoţiile puternice - pot modifica frecvenţa, cantitatea şi calitatea eliminării urinare
şi intestinale (senzatie de vezica plina, golire incompleta a vezicii urinare, etc).
Factori - normele sociale - fiecare societate îşi stabileşte măsuri de igienă, astfel încât
sociologici indivizii să respecte salubritatea locurilor publice;
- cultura; educaţia;
- igiena şi controlul eliminărilor, orarul eliminărilor;
- controlul şi profilaxia stării de sănătate, normele de igienă elementară;
- menţinerea salubrităţii;
- motivaţie pentru eliminare, obiceiuri de igienă personală şi de eliminare;
- respectarea normelor sociale privind organizarea şi salubritatea locurilor publice;

I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

a) URINA: soluţie apoasă, prin care sunt eliminate substanţele rezultate din metabolismul
intermediar protidic, inutile şi toxice pentru organism.
Generalităţi.

Manifestări de independenţă
Cantitatea - variază în funcţie de vârstă:- nou-născut 30-300 ml/24 h- copii 500-1200 ml/24 h
- adult 1200-1400 ml/24 h... 1800 ml/24 h( Titirca Lucretia,Ghid de nursing);1500- 1600 ml
( Marcean Crin , Tratat de nursing, Editura Medicala 2010).
Frecvenţa - nou-născut - micţiuni frecvente - copil 4-5/zi- adult 5-6/zi - vârstnic 6-8/zi
micţiunilor
 Ritmul - 2/3 din numărul micţiunilor în timpul zilei, 1/3 noaptea
micţiunilor
Culoarea -galben deschis până la galben închis datorită pigmentului numit urocrom;
urinei Cu cât urina va fi mai diluată cu atât va fi mai deschisă şi invers; până la galben-închis spre brun).
-modificare în funcţie de alimente;
- culoarea închisă - în regim bogat în carne;
- culoare deschisă - în regim vegetarian;
Mirosul -de bulion - urină proaspătă;
urinei -amoniacal - după un timp din cauza fermentaţiei alcaline,
Reacţia -normal - reacţie acidă - pH-ul între 5,5-6,5( Marcean Crin , Tratat de nursing, Editura amedicala
urinei 2010) in cursul diminetii si intre 4,8-7,4 in cursul zilei.
Reacţia urinei în funcţie de alimentaţie;
-regimul bogat în carne - acidifică urina;
-regimul vegetarian - scade aciditatea urinei;
Notă:Reacţia hiperacidă sau alcalină, favorizează precipitarea substanţelor dizolvate în urină şi
formarea calculilor în căile urinare.
Aspectul - normal - clar, transparentă la început. Fiziologic după un timp de la emisie, urina devine tulbure
urinei şi formează nubecula care se aşează pe fundul vasului. Nubecula rezultă din coagularea mucinei
spălate de urină, a celulelor epiteliale din căile urinare ca şi mucusul organelor genitale (mai întâi
se formează un nor asemănător fumului de ţigară). La rece urina devine tulbure prin precipitarea
sărurilor minerale.
Densitatea - se determină imediat după emisie, pentru că prin răcire se schimbă densitatea;
urinei - normal 1015-1030- la regim mixt; la temperatura de 15°C (temperatura mai mică sau mai mare
modifică densitatea);
- este influentata de cantitatea lichidelor ingerate.
Compozitia - urina este constituita din apa, in care sunt dizolvate substante minerale  (sodiu, 
urinei potasiu,calciu, magneziu sub forma de cloruri, sulfati, fosfati) si organice (uree, creatinina, acid
(analiza uric, acizi aminati, enzime, hormoni, vitamine), celulele epiteliale sunt rare ,leucocite -2500 pe
chimica) ml/minut , eritrocite -3000 pe ml/minut, urobilinogen in cantitate mica.

b) SCAUNUL- resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin
actul defecaţiei.
Scaunul este alcătuit din: -reziduurile rămase în urma digestiei alimentelor;
-celulele descuamate de pe suprafaţa tubului digestiv şi a glandelor digestive;
-produsele de excreţie a tubului digestiv şi a glandelor anexe;
-număr mare de microbi.
Terminologie: - defecaţie - eliminarea materiilor fecale prin anus

Manifestări de independenţă
Frecventa - normal - 1-2 pe zi sau unul la două zile; -1-2 scaune pe zi la nou-nascut;
Orarul - ritmic, la aceeaşi oră a zilei, dimineaţa după trezire;
Cantitatea - zilnic 150-200 g materii fecale;cantitatea materiilor fecale este determinată de
cantitatea şi calitatea alimentelor consumate, gradul lor de digerabilitate şi digestie,
intensitatea proceselor de absorbţie, viteza tranzitului intestinal.
Consistenţa - păstoasă, omogenă;
Forma - cilindrică, cu diametrul de 3-5 cm, lungime variabilă;
Culoarea - brună, la adult, dată de stercobilină;
- modificari în funcţie de alimentaţie :- deschis-galben - regim lactat;
- brun închis - regim carnat;- negru - alimente preparate care conţin sânge;
- verde - legume verzi;- culoare caracteristică alimentului - mure, ciocolată,
afine;
- modificari în funcţie de medicamente:-brun-negru – bismut;-negru-verzui – fier;-alb
– bariu;-negru mat – cărbune.
Mirosul - caracteristic influentat de alimentatie.
La copilul mic
Culoarea - în primele 2-3 zile după naştere = verde-brun închis (meconiu);
- la sugari:• aspectul şi culoarea se modifică în funcţie de felul alimentaţiei.
Astfel:-galben-auriu - sugar alimentat la sân, în contact cu aerul, prin oxidarea
bilirubinei devine verzui sau verde;-galben-deschis - sugar alimentat artificial--brun -
după introducerea făinii în alimentaţie;
Numărul - 3-4 pe zi până în luna a Vl-a când se reduce la 2-3 pe zi; dacă sugarul este alimentat pe
cale artificială, numărul scaunelor este de 1-2 pe zi;
Mirosul - uşor acru, reacţie acidă - sugar alimentat la sân;- fad, reacţie alcalină sau neutră -
alimentaţie artificială;

c) TRANSPIRAŢIA- fenomen fiziologic prin care organismul îşi intensifică pierderea de

căldură şi funcţia sa excretorie, prin intermediul glandelor sudoripare.
Terminologie:
- sudoare - soluţie apoasă, constituită din apă 99 g%< şi 1 % reziduu uscat (uree, uraţi, acizi graşi,
acizi organici volatili, săruri minerale,0,20g azot neproteic).

Manifestări de independenţă
Reacţia - acidă pH =3,9- 5,6 sau uşor alcalină;
Cantitatea - minimă, pentru a menţine umiditatea pliurilor-200ml/24h;
Mirosul - variază în funcţie de alimentaţie, climat şi de deprinderile igienice ale individului;
Perspiraţia - pierderi insensibile de apă prin evaporare la nivelul pielii şi prin expiraţie;

d) MENSTRA - pierdere temporară sau periodică de sânge, prin organele genitale.

- apare la pubertate şi dispare la menopauză şi în timpul sarcinii;Menarha-prima menstruatie.
Leucoreee fiziologica-cantitate redusa de lichid secretata de glandele mucoasei genitale cu rol in
autoaparare.

Manifestări de independenţă
Ritmul - la 28-35 zile
Durata - 3-5 zile
Aspectul - mucus amestecat cu sânge şi detritusuri celulare; nu coagulează;
Culoarea - roşu negricios, la început, apoi roşu deschis;
Cantitatea - 50-200 g;
Mirosul - dezagreabil;
Evoluţia - fără dureri, uşoară jenă fiziologică;

E) AERUL EXPIRAT
Compoziţia aerului expirat:
- CO2- 16%- O2 - 3%- N - 74%- H20 - 7%.

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii:

- cercetează deprinderile de eliminare ale pacientului;
- planifică programul de eliminare, ţinând cont de activităţile sale;
- planifică exerciţii fizice;
- îl învaţă tehnici de relaxare;
- cercetează deprinderile alimentare ale pacientului;
- recomandă consumarea alimentelor şi a lichidelor ce favorizează eliminarea.

II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Atunci când nevoia de eliminare nu este satisfăcută, survin mai multe probleme de dependenţă:
1. Eliminare urinară inadecvată/anormala prin deficit sau prin surplus.
2. Retenţie urinară.
3. Incontinenţă de urină.
4. Incontinenţă de materii fecale.
5. Eliminarea intestinala inadecvata/anormala.
6. Diaree.
7. Constipaţie.
8 Eliminare menstruală inadecvată.
9. Diaforeza.
Surse de dificultate
Surse de - alterarea mucoasei intestinale (diaree, constipaţie);- diminuarea peristaltismului
ordin fizic intestinal (constipaţie);- slăbirea sau relaxarea sfincterelor (incontinenţă);- lipsa
de control a sfincterelor (incontinenţă);- alterarea centrilor nervorşi (incontinenţă);-
accidente cerebro-vasculare (incontinenţă);- spasme vezicale (retenţie urinară);-
anomalii ale căilor urinare (retenţie urinară, eliminare urinară inadecvată);
alterarea căilor urinare (eliminare inadecvată);- alterarea parenchimului renal
(eliminare inadecvată);-tumori (constipaţie);- intoxicaţii alimentare şi
medicamentoase (drog) (diaree, retenţie urinară);- dezechilibru metabolic,
electrolitic, endocrin, neurologic (eliminare urinară inadecvată, diaforeză);-durere
(eliminare urinară inadecvată);
Surse de - anxietate (diaree, constipaţie); - stres (diaree, constipaţie);
ordin - situaţie de criză (eliminare urinară inadecvată, diaforeză, constipaţie);
psihologic - tulburări de gândire (incontinenţă urinară şi fecale);
Sursa de - poluarea apei (diaree); alimente alterate (diaree); schimbarea modului de
ordin viaţă (constipaţie); program de lucru inadecvat pentru satisfacerea nevoii
sociologic (constipaţie);
insalubritatea mediului (eliminare urinară inadecvată); temperatura ambiantă
prea ridicată (diaforeză);
Lipsa - lipsa de cunoştinţe;
cunoaşterii - insuficienta cunoaştere a sinelui, a celorlalţi, a mediului înconjurător;

1. ELIMINARE URINARĂ INADECVATĂ

PRIN DEFICIT SAU PRIN SURPLUS
Definitie
- dezechilibrul constituentilor normali din urina, sau prezenta in urina a unor substante care in mod
normal nu sunt eliminate prin aceasta.

Surse de dificultate
Surse de ordin - alterarea mucoasei vezicale;- intoxicaţii alimentare;
fizic - medicamentoase;
- obstrucţia;- infecţia;
- dezechilibre metabolice, elecrolitice;
- alterarea centrilor nervosi.
Surse de ordin - tulburări de gândire;
psihologic - situaţia de criza; stresul; anxietatea.
Sursa de ordin - schimbarea modului de viata; insalubritatea mediului ambiental.
sociologic
Lipsa - insuficienta cunoaştere a sinelui, a celorlalţi, a mediului înconjurător.
cunoaşterii

Manifestări de dependenţă relevante pentru afectarea aparatului renal sunt:

-tulburările diurezei;tulburări în emisiune a urinei; modificările caracteristicilor urinei; durerea.
 Tulburari ale diurezei (legate de volumul / cantitatea de
urina eliminate)
Poliurie • eliminarea unei cantităţi de urină mai mare de 2000 ml/24 h;
Oligurie - scaderea cantitatii de urina eliminate sub 500 ml/24 ore (dupa CHIRU); 800 ml/24 h (dupa
Marcean Crin, Tratat de nursing, Editura Medicala, 2012);
Anuria - Suprimarea secretiei urinare / absenta urinei in vezica urinara; poate fi:- secretorie (adevărată)-
apare atunci când se produce încetarea formării urinei; - excretorie (falsă) - are drept cauză
imposibilitatea drenării urinei formate. In ambele cazuri avem o vezică urinară goală!

Tulburări de emisiune urinară

Polakiuria - reprezinta o crestere a numarului de mictiuni cu reducerea proportionala a cantitatii de urina care
este eliminata in timpul unui act mictional. Polakiuria este descrisa de catre pacient ca urinat putin
si des.
Nicturia - inversarea raportului dintre numărul micţiunilor şi cantitatea de urină emisă în timpul zilei faţă de
cea emisă în cursul nopţii. Apare în insuficienţă ventriculară stângă - se datorează faptului că în
cursul zilei inima nu a asigurat trecerea prin rinichi a unei cantităţi necesare de sânge. Nicturia
fiziologica – apare la peroaele care lucreaza in schimbul de noapte.
Disuria - dificultate de a urina; se manifesta prin mictiuni lente, in mai multi timpi, cu necesitatea de a
forta pentru evacuarea vezicii.
Ischiuria - reprezinta imposibilitatea de golire a vezicii urinare
(retentia
urinara)
Mictiunea - este reprezentata de imposibilitatea de a elimina intreaga cantitate de urina in timpul unei mictiuni
incompleta asa zis fiziologice.
Mictiune - poate fi premictionala (inainte de urinare cand vezica e “prea plina”), initiala (la inceputul
dureroasa mictiuni) sau totala (in tot timpul mictiunii); poate fi insotita de tenesme vezicale (senzatia continua,
permanenta, dureroasa de mictiune).
Micţiuni - scurtarea timpului de la apariţia senzaţiei de urinare până la nevoia de a urina propriu-zis.
imperioase - senzaţia imperioasă de a urina-tenesme vezicale.
Incontinenta - reprezinta emisia involuntara/accidentala de urina
urinara
Enurezis - emisie de urina, involuntara si inconstienta, in general nocturna, la un copil care a depasit varsta
deprinderii de a fi curat si care nu sufera de vreo leziune organica a cailor urinare.

Modificările caracteristicilor urinei

Modificările - absenta in anurie; scazuta in oligurie, polakiurie;
cantitatii - crescuta in poliurie.
Modificările - scazuta in oligurie;
frecvenţei - crescuta in polachiurie, poliurie.
micţiunilor
Modificările - nicturia- inversarea ritmului zi/noapte;
ritmului
micţiunilor
Modificările - se modifică atunci când se elimină prin ea substanţe colorante, parte componentă a urinei în
culorii urinei cantitate mare şi în cazuri patologice:
- urină foarte deschisă – poliurie;
- urină incoloră - diabet zaharat/insipid, scleroză renală;
- urină închisă, galben brună sau roşie brună - oligurie, eforturi musculare accentuate, care
provoacă pierdere mare de apă pe cale extrarenală (transpiraţie);
- urină brun închis – ictere;
- urină sangvinolentă colorată mai intens după cantitatea de sânge pe care o conţine (a se delimita
provenienţa de altă natură, ex. uterină) - (menstruaţie) ;
- numeroase medicamente pot schimba culoarea urinei;
 - roz, roşu-cărămiziu - tratament cu aminofenazona-piramidon;
- albastru-verde - tratament cu albastru de metilen, amitripilina,
vitamine B Complex;
- cafeniu-roşu sau brun negru - tratament cu chinină, sau acid salicilic;
- portocaliu-tratament cu sulfamide;
- rezenţa sângelui în urină - roşu deschis, roşu-închis sau roşu-brun. Uneori, în caz de
hematurie, urina este tulbure asemănătoare cu spălătura de carne;
- hematuria reprezintă prezenţa sângelui în urină:
- hematuria macroscopică in cazul prezentei > 0,5 ml sange/litru de urina; determina aparitia
urinei de culoare rosie sau bruna;
- hematuria microscopică este decelabilă numai prin metode de laborator.
Provenienţa hematuriei o stabilim prin proba celor trei pahare. Pacientul urinează succesiv în trei
pahare conice:
- în primul pahar câteva picături;
- în al doilea pahar partea consistentă a micţiunii;
- în al treilea pahar ultimele picături de urină;
Când hematuria apare în primul pahar înseamnă că este de origine uretrală hematuria iniţială.
Dacă hematuria apare în ultimul pahar este de origine vezicala = hematurie terminală; dacă
hematuria apare în cele trei pahare este de origine renală = hematurie totală;
Orice hematurie abundentă este totală, putând fi cauzată de afecţiuni renale (litiaza, cancer, etc.),
vezicală (litiază, tumori, etc.), prostatică (adenom, cancer, etc.), ureterala (uretrite), traumatisme
sau cauze extrarenal (sindroame hemoragice, etc.).
Modificările - miros aromatic de fructe coapte sau de cloroform, datorită acetonei în stările însoţite de acidoză
mirosului ca in diabet zaharat ;- miros putred în infecţii cu germeni microbieni anaerobi;
urinei - miros amoniacal imediat după evacuare în fermenţia alcalină intravezicală a urinei;
- miros caracteristic alimentelor şi medicamentelor ingerate.
Modificările - urina în contact prelungit cu aerul şi datorită fermentaţiei amoniacale devine alcalină; reacţia
reacţiei alcalină şi hiperacidă favorizează precipitarea substanţelor dizolvate în urină şi formarea de calculi
urinei în căile urinare.
Modificările Piuria- reprezintă prezenţa puroiului în urină.
aspectului -examenul microscopic pune în evidenţă prezenţa unor leucocite polinucleare alterate sau nu, iar
urinei macroscopic urina prezintă aspect tulbure;
-piuria este determinată de leziuni ale aparatului urinar, şi pentru a preciza originea se poate
recurge la proba celor trei pahare;
Modificările - urina prezintă densitate mică în poliurie şi densitate mare în oligurie;
densitatii - densitatea urinei scade când rinichiul pierde capacitatea de concentrare= hipostenurie ca în cazul
urinei bolilor renale cronice;- fixarea densităţii scăzute la 1010 se numeşte izostenurie.
Modificările - albuminuria- prezenţa albuminelor în urină; proteinurie- prezenta proteinelor in urina;
compozitiei - glicozuria- prezenţa glucozei în urină.

Alte manifestari ce insotesc tulburarile eliminarii urinare

Edeme - acumularea de lichid seros în ţesuturi, manifestat prin creşterea în volum a regiunii
edemaţiate, ştergerea cutelor naturale, pierderea elasticităţii ţesutului edemaţiat, cu păstrarea
urmelor presiunii digitale (semnul „godeului"); pielea este palidă, lucioasă şi străvezie;
- edem generalizat, mai accentuat matinal la nivelul feţei, care înspre seară coboară la nivelul
memebrelor inferioare: retromaleolar. Este moale, alb, pufos, nedureros, bilateral.
- anasarca- edem generalizat; acumulare de lichid in cavitatile seroase ale organismului si in
spatiile limfatice tisulare
Durerea 1.Durerea lombară
Nu este caracteristică bolilor renale putând apărea şi în suferinţe ale coloanei vertebrale,
biliopatii, pancreatopatii, afecţiuni ginecologice (uter retroversat).
a) Difuză permanentă
b) Colicativă.
2.Durerea hipogastrică
 - simptom al sindromului cistitic alături de tulburările de micţiune (disurie, polakiurie, tenesme
vezicale);
- localizare: suprapubiană; nu iradiază;- intensitate: medie;
- caracter: jenă dureroasă, arsuri, cistalgia- durerea vezicii urinare, permanentă, cu exacerbare
micţională;
3.Durerea pelviperineală- sub forma de tensiune, înţepătură;- iradiază spre organele genitale
externe;- însoţită de tulburări micţionale.
4. Durerea la micţiune = alguria
Pe parcursul actului micţional durerea poate surveni:
- iniţial – sugerează afecţiunile uretrei posterioare sau prostatei;
- pe tot parcursul micţiunii – micţiuni dureroase total– uretrita gonocică, polipi uretrali;
- terminal – tensiune dureroasă la sfârşitul micţiunii (boli vezicale) – tenesme vezicale, deoarece
se acompaniază de micţiune imperioasă, polakiurie şi senzaţia de golire incompletă a vezicii
urinare.
Sete intense -  - nevoia imperioasa de a bea apă din pricina deshidratării țesuturilor organismului.
polidipsie
Greţuri şi - greata- senzatie de a vomita, urmata sau nu de varsatura.
vărsături - varsatura- reprezintă expulzie fortata, brusca a conţinutului stomacal pe gură.

Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu eliminare urinară inadecvată/anormala

prin deficit sau prin surplus
Obiective Intervenţiile autonome şl delegate
Pacientul sa - observa si noteaza:- cantitatea si calitatea urinei emise, starea de constienta a
beneficieze de confort pacientului, functiile vitale, aparitia, cresterea sau diminuarea edemului;
fizic - recolteaza si colecteaza urina;
- administreaza medicatia recomandata de medic si urmareste efectul acesteia;
- pregateste pacientul pentru investigatii specifice;
Pacientul să fie - urmareste bilantul ingesta- excreta; observa evoluţia curbei ponderale a pacientului;
echilibrat - corectează dezechilibrul hidric, prin hidratarea sau reducerea aportului de lichide şi
hidroelectrolitic şi electroliţi, în funcţie de ionograma serică şi urinară si dezechilibrul acido-bazic, în funcţie
acido-bazic de rezerva alcalină, la indicaţia medicului;
Pacientul să nu - recoltează urina pentru examene chimice şi bacteriologice;
prezinte complicaţii - administrează antiseptice urinare, sulfamide, antibiotice, conform antibiogramei, la
cutanate, respiratorii, indicaţia medicului;
urinare - asigură igiena corporală riguroasă;
- serveşte pacientul la pat (când este cazul) cu urinar şi bazinet;
- schimbă lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
Pacientul să fie - asigură o atmosferă caldă, răspunde prompt şi plină de solicitudine la chemare;
echilibrat psihic - încurajează pacientul să-şi exprime gândurile şi sentimentele în legătură cu problema
de dependenţă (comunicarea joacă un rol foarte important);
- explica pacientului necesitatea si scopul ingrijirilor.

2. RETENŢIA URINARA – ISCHIURIE

Ischiuria sau retenţia de urină reprezintă incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua
conţinutul. Ea nu trebuie confundată cu anuria, care înseamnă lipsa secreţiei renale. Poate fi datorată
unui obstacol în calea de eliminare a urinei, ca: stricturi cicatriceale, calculi inclavaţi în uretră,
hipertrofia prostatei sau alte procese de vecinătate, care comprimă calea de evacuare a urinei, sau unei
paralizii a vezicii urinare sau sfincterelor, precum în mielită, tabes, poliomielită, traumatisme medulare
sau unei pareze trecătoare în cursul infecţiilor grave (de exemplu febră tifoidă, meningită, encefalită,
septicemie, după intervenţii chirurgicale intraabdominale) şi în comă.
Surse de dificultate :
- spasme vezicale;anomalii ale cailor urinare; anxietate; afectiuni ale mucoasei uretrale; calculi
inclavati in uretra;
- hipertrofia prostatei , la barbat;stres; intoxicatii alimentare si medicamentoase; lipsa cunoasterii de
sine , a celorlalti.

Manifestări de dependenţă
glob vezical - distensia vezicii urinare deasupra simfizei pubiene, cauzată de retenţia
urinară; vezica dureroasa, tensionata si palpabila;
- obstrucţie uretrală (adenom de prostată, stricturi şi calculi uretrali,
tumori de vecinătate, cistorectocel);
- tulburările reflexului sau actului micţional;
- vezica neurogenă (disectazia colului vezical, areflexia detrusorului,
leziuni medulare).
micţiuni - absente sau mici si frecvente (prin prea plin)
polakiurie - micţiuni frecvente, în cantităţi mici (eliminare prin prea plin).

Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu ischiurie - retenţie urinară

Obiective Intervenţiile autonome şi delegate
Pacientul să - verifică prezenta globului vezical;
aibă micţiuni - încearcă stimularea evacuării- efectuează sondaj vezical pentru eliminarea urinei
spontane la indicaţia medicului.
Pacientul să - învaţă pacientul că trebuie să existe o relaţie între nevoile de a bea, a mânca, a
aibă echilibrul face exerciţii fizice şi a elimina, pentru a-şi stabili propriul orar de ingestie şi
psihic eliminare;
- învaţă pacientul poziţia corectă pentru uşurarea micţiunii şl golirea completă a
vezicii;
- linişteşte pacientul şi îl încurajează să-şi exprime sentimentele în legătură cu
problema sa;
- asigură un climat cald, confortabil.

3. INCONTINENŢA DE URINĂ
Incontinenţa urinară este definita ca o eliminare involuntara, inconstienta, accidentala, de
urina (prof.dr.Crin Marcean, Tratat de nursing).O formă particulară de incontinenţă urinară la copii
este reprezentată de enurezisul nocturn, cu cauze multiple ce necesită îngrijiri complexe.
Surse de dificultate:infectii urinare;traumatisme ale maduvei;pierderea starii de constienta;deteriorare
a activitatii sfincterelor;cresterea presiunii abdominale;leziuni obstreticale;leziuni ale sistemului
nervos central.
Copiii şi persoanele în vârstă sunt predispuse la incontinenţă fie prin lipsa de control a
sfincterelor, fie prin procesul de îmbolnăvire.
Manifestări de dependenţă
Scurgerea urinei fara control Pierderea involuntara, inconstienta, accidentala a urinei.
Enurezis - emisie de urină, noaptea, involuntară şi inconştientă, care se
manifestă mai frecvent la copiii cu tulburări nevrotice, după vârsta
de 3 ani.
Iritatia regiunii genitale - congestia, inflamatia regiunii genitale.
Senzatia de arsura la
mictiune
Dureri in pelvis

Intervenţiile asistentei medicale– pacient cu incontinenţă de urină

Obiective:
Pacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre şi curate.
Pacientul să-şi recapete controlul sfincterelor.Pacientul să fie echilibrat psihic.

Interventii:
• asigurăm o ambianţă în care să fie respectată intimitatea pacientului;
• încurajăm bolnavul să-şi exprime ceea ce simte în legătură cu această problemă;
• arătăm simpatie, toleranţă, răbdare, răspundem plină de solicitudine;
• administrăm medicaţie simptomatică la indicaţia medicului;
• iniţiem măsuri de control şi toaletă:
- supraveghem permanent pacientul pentru funcţiile vitale: puls, tensiune arteriala, diureză şi le notăm
grafic în foaia de temperatură;
- asigurăm toaleta parţială şi generală a pacientului;
- schimbăm lenjeria de corp şi de pat după fiecare eliminare dacă este cazul;
- combatem apariţia tulburărilor trofice cutanate la pacienţii cu uremie;
- recomandăm purtarea de pampers pentru absorbţia urinei;
- recomandăm prezervativ urinar pacienţilor de sex masculin (acestora li se poate ataşa si punga de
colectare a urinei, eliminând astfel sondajul);
- supraveghem apariţia semnelor generale ca: paloare, scădere în greutate, diverse hemoragii;
- combatem atitudinea pacientului şi a familiei pentru a nu se hidrata, în ideea că acesta nu va mai
urina;
- pentru scurgerea necontrolată a urinei mai ales la femei după naştere, dar şi în timpul tusei,
strănutului, visului sau al eforturilor fizice initiem pacientul pentru antrenament regulat al muschilor
abdominali si bazinului. Antrenamentul sfincterului vezicii, a musculaturii bazinului va fi efectuat de
mai multe ori pe zi prin contractarea muşchilor şi menţinerea contracţiei cât mai mult timp. Alt
exerciţiu constă în întreruperea jetului de urină.
• recomandăm măsuri de autoprotectie:
- recomandăm tehnici de relaxare şi autosugestie în cazul stresului psiho-social;
- recomandăm să se evite cât mai mult carnea şi mâncărurile condimentate deoarece urina deosebit de
acidă, irită şi mai mult vezica;
- recomandăm renunţarea la alcool, ceai, cafea, etc.
- pentru inflamaţia vezicii urinare (cistită) recomandăm împachetări şi comprese cu aburi pe partea
inferioară a abdomenului, băi calde de şezut cu o durată de 30 minute şi temperatura apei să nu
depăşească 38°C şi ceaiuri cu proprietăţi diuretice;
- recomandăm descărcarea rinichilor cu ajutorul alimentaţiei, prin regim sărac în proteine, compus
mai ales din legume proaspete consumate de preferinţă crude: dovleac crud sau fiert, praz, pătrunjel,
sucuri de zmeură, coacăze);
- formăm deprinderi de eliminare la ore fixe pentru pacient;
- învăţăm pacientul să adopte poziţia adecvată, favorabilă golirii complete a vezicii;
- asigurăm cadrul de intimitate al pacientului şi răspundem cu solicitudine, toleranţă înţelegere la
nevoile pacientului;
•aplicăm intervenţii pentru declanşarea micţiunii:
- introducem plosca sub pacient;
- pe regiunea pubiană punem un termofor;
- lăsăm robinetul deschis să curgă apa nu în jet şi condiţie obligatorie- să fie auzită de pacient;
- controlăm gradul de distensie al vezicii urinare pentru a prevenii ruperea acesteia;
- in caz de nereusita se evacueaza urina prin cateterism vezical efectuat în condiţii riguros sterile (la
indicaţia medicului);
- evacuarea urinei postsondaj se va efectua lent;
- evacuarea rapidă a urinei poate provoca hemoragii şi/sau reacţii vegetative (colaps);
- deoarece defecaţia este însoţită de micţiune se poate încerca printr-o clismă, excitarea şi evacuarea
vezicii urinare;
- reeducarea micţiunii prin reeducarea vezicii paralizate cu redarea capacităţii de cumulare şi de
evacuare;
- controlăm dacă există scurgere de urină; controlăm dacă pacientul are micţiune spontană sau
declanşată;monitorizăm cantitatea, calitatea, orarul micţiunilor; evaluăm perceperea de sensibilitate a
pacientului, evaluăm efortul micţional; recomandăm pacienţilor de sex masculin un urinar portativ
când nu se realizează o continenţă perfectă;
- evităm distensia vezicală prin asigurarea unei diureze corespunzătoare;
- eliminăm posibilitatea infecţiilor urinare prin evacuarea completă şi dezinfecţia vezicii urinare (se
poate efectua antibiogramă); evacuarea completă este foarte importantă deoarece rezidul întreţine
infecţia şi favorizează rezistenţa la antibiotice.
4. INCONTINENTA DE MATERII FECALE
Definitie- pierdere involuntara/ incostienta de materii fecale.
Surse de dificultate: infectii intestinale;-traumatisme ale maduvei;-pierderea starii de constienta;-
deteriorare a activitatii sfincterelor;-cresterea presiunii abdominale;-leziuni obstreticale;-leziuni ale
SNC.
Manifestări de dependenţă
Scurgerea scaunului - pierderi de materii fecale involuntar şi inconştient.
fara control
Iritarea, descuamarea - inflamatia, congestia tegumentelor regiunii anale.
tegumentelor regiunii
anale

Interventiile asistentei medicale la pacientul cu incontinenta de materiile fecale

Obiective Interventii autonome si delegate
Pacientul sa - asistenta schimba lenjeria de pat si de corp dupa fiecare eliminare a pacientului;
prezinte tegumente - asigura igiena riguroasa a tegumentelor si mucoaselor dupa fiecare mictiune si defecatie;
si mucoase curate si - aplica o crema protectoare la nivelul tegumentului si mucoasei;
intacte permanent - schimba pozitia pacientuli in pat la interval de 2 h;
- aplica colaci de cauciuc si de vata in zonele predispuse aparitiei escarelor;
- efectueaza masaj bland zonelor de risc;
- aplica pampers corespunzator varstei.
Pacientul sa-si - asistenta asigura aport hidric in functie de bilantul hidric;
recapete controlul - stabileste un orar al eliminarilor;
sfincterelor in - ii formeaza pacientului deprinderi de eliminare la ore fixe, la inceput la un interval mai
termen de………… scurt , iar pe masura ce se obtine controlul sfincterelor , intervalul se va mari;
- invata pacientul exercitii de intarire a musculaturii perianale prin contractarea acesteia.
Pacientul sa fie - asigura intimitatea pacientului;
echilibrat psihic - incurajeaza pacientul sa se exprime in legatura cu problema sa;
permanent - arata simpatie , toleranta , rabdare pacientului;
- administreaza medicatia prescrisa de medic.

5. ELIMINARE DE MATERII FECALE INADECVATĂ

Surse de dificultate:
1. Fizice
- procedurile chirurgicale: anestezicele au efect secundar incetinirea tranzitului intestinal;
- durerea: defecatia dureroasa este o experienta care genereaza feed-back si conditionare.
Expectaţia in sine este o experienţa stresanta care devine premiza unei eperienţe dureroase;
- medicatia: - analgezicele narcotice, opiaceele şi alte substanţe depresoare ale SNC, au efect
depresor şi asupra motilităţii gastro-intestinale, favorizând apariţia constipaţiei;
- unele modifica culoarea( fierul);
- anticolinergicele inhibă secreţia acidului clorhidric la nivelul stomacului şi suprimă
activitatea peristaltică intestinală;
- unele antibiotice irită mucoasa gastro-intestinală producând diaree, în timp ce altele
distrug flora intestinală, favorizând constipaţia.
- pozitia in timpul defecatiei; pozitia neconfortabila influenteaza negativ eliminarea
intestinala( ex: pacientii imobilizati la pat);
- activitatea fizica redusa sau absenta; sedentarismul;alimentatia si hidratarea inadecvata;
- sarcina datorita presiunii exercitate asupra intestinelor;patologia tubului digestiv; boala
ulceroasa, pancreatita,etc.
2.Psihologice: stresul, anxietatea, tulburarile de gandire.
3.Sociologice: conditiile de mediu nefavorabile;
4.Lipsa de cunostinte.

Manifestari de dependenta
Tulburarile patologic evacuările variază în funcţie de viteza tranzitului intestinal;
frecventei tranzitul crescut provoacă scaune frecvente = diaree;
scaunelor tranzitul întârziat determină evacuare de scaun la 3,4 zile = constipaţie;
oprirea tranzitului intestinal fără scaun si emisie de gaze = ileus.
Tulburarile - orarul scaunelor se modifică din cauze pur funcţionale atunci când nu există
orarului intervenţii chirurgicale, neurochirurgicale, traumatisme, stări comatoase,
scaunelor afecţiuni ce impun imobilizarea la pat şi un anume regim alimentar.
- sunt cauzate şi de : - lipsa de educaţie a senzaţiei de defecare;
- regim alimentar necorespunzător menţinut timp îndelungat;
- dezechilibru endocrin;- lipsa activităţilor recreative sau a exerciţiilor
fizice;
- profesiuni sedentare.
Aceste modificari de orar pot constitui factori premergatori pentru constipatia
habituala.
Modificari • in constipaţie, cantitatea materiilor fecale este redusă;
cantitative • in dizenterie scaunele reduse caracteristic (chiar 10-15 g) sunt însoţite de
tenesme şi durere;
• cantitatea scaunului creşte în: afecţiunile pancreasului, afecţiunile colonului -
diaree gastrogene de natură aclorhidrică;
- cantitatea scaunului până la câteva Kg este întâlnită în anomalii de dezvoltare
ale colonului.
Modificari de - scăzută în caz de diaree;- lichidă apoasă după administrarea de purgative
consistenţa saline;
- dură în constipaţie, având aspect de coproliţi;
- consistenţă neomogenă reprezentată prin evacuare de scaun solid urmată de
scaun semilichid sau lichid (falsă diaree);
- lichida, semilichida , grunjoasa- se intalnesc in patologie;
Modificari de - filiformă având caracter pasager în spasme ale regiunii ano-rectale;
forma - de panglică sau de creion în malformaţie anatomică sau cancer a porţiunii
anorectale a tubului digestiv având caracter permanent;
- aspect asemănător excrementelor de capră sau măslinelor în constipaţia
spastică;
- masă fecaloidă abundentă în caz de constipaţie atonă;
- aspect de balegă de vacă în colite.
Modificari ale Viteza tranzitului intestinal este cauza principală a determinării culorii scaunelor
culorii în condiţii patologice:- culoarea galben-aurie în diaree;
- culoarea verde mai ales la copii, când bilirubina se oxidează la nivelul
intestinului gros;
- culoare mai închisă decât brună în constipaţie;
- culoare albicioasă ca argila în icterul mecanic, prin lipsa pigmenţilor biliari sau
prezenta unei cantităţi mari de grăsimi nedigerate în scaune;
- culoare neagră ca păcura, moale şi lucios, în hemoragiile digestive superioare =
melena;
- culoare roşie în hemoragiile digestive inferioare( are sediul distal de ligamentul
lui Treitz) - hematochezie;
- anumite med colorează caracteristic materiile fecale (bariul în alb, fierul in
negru-verzui).
Modificari ale - miros acid în caz de fermentaţie intestinală;
mirosului - miros rânced pătrunzător datorat grăsimilor nedigerate;
- miros fetid în caz de putrefacţie la nivelul colonului;
- miros foarte fetid în cancer al colonului şi al rectului;
- consistenţa scaunului determină şi penetrabilitatea mirosului (în diaree aproape
nu are miros, iar scaunele dure au miros mai pronunţat).
Modificari - aspect de zeamă de pepene în febră tifoidă;
 ale aspectului - aspect de zeamă de orez în unele intoxicaţii, lambliază, holeră.
 elemente patologice:
- mucus, puroi, sânge în colite ulceroase, pseudomembranoase, cancer
rectal/intestinal, dizenterie;
- resturi de alimente nedigerate în pancreatite cronice = creatoree (ţesutul
muscular nu poate fi digerat prin lipsa sucurilor respective);
- grăsimi nedigerate -„steatoree" prin insuficientă digestie sau absorbţie;
- paraziţi intestinali amestecaţi în scaun sau eliminaţi independent;
- scaune mucoase caracterizate prin conţinut bazat în mucus;
- scaun muco-purulent caracterizat prin eliminarea de puroi în diferite cantităţi;
- scaun muco-sanguinolent conţinând sânge în cantităţi variabile;
- scaune lichide şi semilichide rezultate în urma proceselor fermentative din
intestin emisie în jet, caracter spumos uneori aproape transparent (10—30/24 h);
- scaune muco-grunjoase având consistenţă neomogenă semilichidă cu particule
solide (mucusul este format dintr-o substanţă gelatinoasă incoloră, galbenă sau
verde, iar grunjii au formă neregulată, volum mai mare, albi sau galben-verzui) -
(5-10/24 h).
Tulburarile - emisia de gaze poate avea loc prin cavitatea bucală sau intestinală;
emisiei de gaze - eructatia -liminarea de gaze prin cavitatea bucală(afecţiuni esofagiene, gastrice
sau intestinale);
- flatulenţă: evacuarea frecventă, abundentă și necontrolată a gazelor din
intestine( prin anus);
- meteorismul sau balonarea este acumularea de gaze întâlnită in afecţiuni
gastrice, hepatice;
- ileus - oprirea tranzitului pentru materii fecale si gaze.
Cauze:- cauze de natură funcţională = paralizia musculaturii pereţilor
intestinali (peristaltismul este abolit) sau spasmul pereţilor intestinali
(puternice contracţii intestinale); în aceste cazuri avem de-a face cu
„ileusul dinamic";
- cauze mecanice = ocluzii, strangulaţii, obstrucţii intestinale, etc.- „ileus
mecanic";
Manifestari de Durerea intestinală- intensitatea durerilor este variabilă mergând de la simplă
acompaniament jenă la colică:
- colici intestinale : durerile determinate de miscarile peristaltice exagerate
intestinale cu caracter violent spasmodic, de crampe, sfâşieri sau torsiuni; apar
spontan şi nu se exacerbează la presiune precum durerile peritoneale; originea
lor este indicată de fenomenele care le însoţesc: diaree, constipaţie, meteorism,
gheorăituri;
- crampe abdominale: contractie involuntara si pasagera a
musculaturii(involuntara); apar printr-o tulburare a muschiului peretelui din
tubul digestiv. Fiind un muschi cu fibre musculare de tip neted, el nu poate fi
controlat voluntar si nu are specificitate. Ritmicitatea contractiilor este data de
alimentele introduse in tubul digestiv.
Tenesmele:reprezintă senzaţia imperioasă de defecare însoţită de arsură şi
tensiune dureroasă la nivelul rectului; apar în afecţiunile recto-sigmoidiene sau
procesele inflamatoare ale regiunii perirectale.
Anorexie- lipsă a poftei de mâncare.
Cefalee- durere ce cap.
Iritaţia tegumentelor regiunii anale

Obiective :
- pacientul sa exprime satre de confort fizic si psihic; -pacientul sa prezinte tegumente si
mucoase integre ;
- pacientul sa prezinte eliminari adecvate.
Atitudini si interventii ale asistentei medicale
 Evaluăm tulburările în eliminarea de fecale:
observăm, notăm cu mare atenţie şi anunţăm medicul pentru dejecţiile anormale si delimităm
caracterul durerilor intestinale, tenesmelor;
supraveghem apariţia durerilor înainte, în timpul sau după evacuarea scaunelor;
observăm dacă aceste dureri au încetat după evacuare.
Aplicam intervenţii specifice:
administrăm medicaţia prescrisă pentru calmarea durerilor intestinale şi tenesmelor;
păstrăm pentru vizită scaunele suspecte sau care prezintă modificări patologice;
captăm materiile fecale pentru examenle de laborator solicitate de medic;
scaunele copilului mic sunt păstrate împreună cu scutecele/ pampersul;
recoltăm timp de 3-4 zile probe de scaun ale pacientului pentru suspiciune parazitară;
evaluăm cantitativ forma, culoarea, mirosul, aspectul, consistenţa materiilor fecale; si înregistrăm cu
fidelitate frecvenţa scaunelor;
educăm pacientul pentru evacuare ritmică la aceeaşi oră a zilei;
efectuăm masaj abdominal pacientului;
educăm şi asigurăm pacientului poziţia pe closet cât mai fiziologică;
respectăm obişnuinţele individuale ale pacientului;
urmărim apariţia zilnică sau la două zile, la aceeaşi oră, a scaunelor;
 administrăm frecvent apă în cantităţi mici;
 când pacientul se poate mobiliza îi asigurăm poziţia pe WC cât mai fiziologică;
avem în vedere obişnuinţele individuale;
 urmărim cantitatea, aspectul, calitatea bolului fecal;
 urmărim apariţia zilnică sau la două zile la aceeaşi oră a scaunelor;
 declanşăm eliminarea bolului fecal după dejun;
 efectuam masaj abdominal;
 pentru constipaţie regimul alimentar va fi constituit din celuloză şi lichide;
 in constipatie, la indicaţia medicului vom administra laxative sau efectuăm clisma evacuatoare;
 în diaree constituim un regimul alimentar specific de cruţare a intestinelor fără celuloză;
 la indicaţia medicului vom administra antimicrobiene, fermenţi digestivi;
 efectuăm exerciţii pentru reeducarea rectului în realizarea unei continue evacuări ritmice, în mod
obligatoriu toaleta pacientului va fi efecuată ori de câte ori este nevoie pentru ca acesta să aibe
tegumentele şi mucoasele integre şi curate.

Educăm pacientul pentru auto-asistenţă in cazul balonarilor:

 educăm pacientul pentru a mânca încet şi a mesteca foarte bine alimentele indiferent de consistenţa;
 educăm pacientul pentru a evita conversaţiile în timpul mesei şi a înghiţi mai puţin aer;
 educăm pacientul să renunţe la băuturi gazoase sau la bere în timpul mesei;
 educăm pacientul să evite consumul alimentelor care balonează (ceapa, leguminoasele);
 educăm pacientul să evite consumul de legume împreună cu fructe respectând regimul disociat;
 educăm pacientul să evite alimentele şi consumul de alcool care întârzie sau frâneaza digestia (zahăr,
dulceaţă, alcool);
 recomandăm alternarea regimurilor alimentare în cazul unei alergii alimentare;
 supraveghem şi delimitam alimentul care a generat intoleranţa alimentară;
 încurajăm consumul de ceaiuri de plante cu efect inhibitor asupra balonărilor (anason, coada
şoricelului);
 recomandăm şi efectuam cu pacientul pentru stimularea mişcărilor peristaltice:- mişcare şi activitate
fizică, gimnastică abdominală, băi de şezut;- masajul regiunii abdominale.
• efectuăm cu pacientul exerciţii de respiraţie pentru balonarile cauzate de absorbtia excesivă de aer.

6. DIAREEA
 Diareea se caracterizeaza prin cresterea frecventei scaunelor si/sau diminuarea consistentei lor,
ca si prin cresterea cantitatii totale a scaunelor (Prof.dr. Crin Marcean).
Tranzitul intestinal accelerat provoacă diaree. Când numărul scaunelor este prea mare au loc
pierderi importante de apă şi electroliţi, ceea ce determină un dezechilibru hidroelectrolitic şi starea de
diaree se prelungeşte.

Surse de dificultate:
Fizice:
- exacerbarea peristaltismului intestinal;- creşterea secreţiei intestinale;- scăderea resorbţiei;-
greşeli alimentare;
- modificarea/ alterarea mucoasei intestinale;- afectiuni nervoase;- conţinut intestinal cu efect
excitant (chimic sau mecanic);- infecţii bacteriene ale tractului digestiv datorită contaminării
alimentelor sau a apei potabile cu tulpini cum ar fi: Campylobacter, Salmonella, Shigella si
Escherichia coli;
- infecţii virale: multe virusuri sunt cauzatoare de diaree: cytomegalovirus, herpes simplex virus şi
virusul hepatitei. Virusul cel mai frecvent implicat în producerea diareii este rotavirusul (virus cu
ARN din familia Rellviridae, responsabil de gastroenterite infecţioase benigne la copii);
- intoleranţa alimentară; un exemplu frecvent de intoleranţă alimentară este cea la lactoză, un element
glucidic din lapte;- infestarea cu paraziţi – microorganisme ce pot contamina apa şi alimentele,
infestând astfel şi tractul digestiv (exemplu: Giardia lamblia, Entamoeba histolytica si
Cryptosporidium);
- reacţii adverse apărute la diferite medicamente, cum ar fi: antibioticele, antihipertensivele,
medicamentele antiacide ce conţin magneziu;
- afecţiuni intestinale inflamatorii, ca de exemplu colonul iritabil şi alte afecţiuni ce perturbă
funcţionalitatea normală a intestinului etc.;
- intervenţiile chirurgicale la nivelul stomacului, colecistului, colonului – intervenţii ce pot induce
tulburări în digestia alimentară;
- cauze necunoscute provocatoare de diaree (investigaţiile prea elaborate de multe ori nu îşi au rostul
atâta timp cât afecţiunea este autolimitantă).

Psihologice:- stres, anxietate, situatia de criza.

Sociologice: apa poluata; alimente depreciate;
Lipsa de cunostinte: insuficienta cunoastere de sine si a mediului inconjurator.

Manifestări de dependenţa
Frecvenţa - număr mare în 24 h:- 3-6 scaune/zi, în enterite şi enterocolite;
- 20-30 scaune/zi, în sindrom dizenterie;- 80-100 scaune/zi, în holeră;
Consistenţa - scăzuta, scaune moi, păstoase, - semilichide,- apoasă, după purgative saline;
Cantitatea - mărită în diareele gastrogene de natură aclorhidrică;- scăzută, foarte redusă în
dizenterie,10-15 g;
Culoarea - galben aurie, în diaree (în funcţie de viteza tranzitului intestinal, bilirubina nu are
timp să se reducă, din cauza tranzitului intestinal accelerat);
- verde când bilirubina se oxidează la nivelul intestinului gros;
- albicios ca argila - icter mecanic, din cauza lipsei pigmenţilor biliari; pancreatite
cronice din cauza unor cantităţi mari de grăsimi nedigerate;
- hipercolorat - brun-închis = icter hemolitic;
- negru ca păcura, moale şi lucios = hemoragii în porţiunea superioară a tubului
digestive sau ca “zatul de cafea”=melena;
- scaun amestecat cu sânge proaspăt = hemoragii în porţiunea inferioară a tubului
digestiv;
Mirosul In funcţie de procesele de fermentaţie şi putrefacţie de la nivelul intestinului gros:
- acid = fermentaţie exagerată;- putred = putrefacţie exagerată;- rânced = grăsimi
nedigerate (steatoree);
- foarte fetid = cancer al colonului şi rectului;
- de varză stricată = infecţii cu colibacil;
 Aspect Aspect asemănător cu: - zeamă de pepene sau supă de linte = febră tifoidă;
deosebit şi cu - zeamă de orez = intoxicaţii, lambliază, holeră; balegă de vacă = în colite;
elemente Cu conţinut de elemente patologice:
anormale - mucus, puroi, sânge = colite ulceroase, cancer rectal sau intestinal, dizenterie;
- ţesut muscular nedigerat = creatoree - în achilie gastrică, pancreatită cronică;
- scaune cu paraziţi intestinali sau ouă de paraziţi;
Crampe - contracţii dureroase, involuntare şi pasagere ale muşchilor abdominali;
Colică - durere cauzată de mişcări peristaltice exagerate;
Durere locală - durere la nivelul anusului şi iritata tegumentelor perianale;
Semne de -tegumente şi mucoase uscate;
deshidratare -oboseală, slăbiciune;-greaţă şi vărsături.

Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu diaree

Obiective Intervenţii autonome şl delegate
Pacientul să - recunoaşte diferenţa între diaree benignă trecătoare şi diaree cronică;
aibă tranzit - pregăteşte bolnavul pentru examinări endoscopice;
intestinal în - alimentaţia este hidrică, în primele 24-48 ore;
limite fiziologice - asistenta serveşte pacientul cu ceai neîndulcit (mentă, coarne, muşeţel) supă de
morcov, zeamă de orez;
- treptat, introduce mici cantităţi de carne slabă, fiartă, brânză de vaci, pâine albă
prăjită, supe strecurate, din legume;
- după 4-5 zile, trece la o alimentaţie mai completă;
- recomandă pacientului şi îi reduce provizoriu alimentele bogate în proteine,
legumele şi fructele crude;
- educă pacientul pentru a nu consuma legume şi fructe la aceeaşi masă;
- merele rase reglează funcţia intestinală şi absorb toxinele din peretele intestinal;
- recomandă consumul de banane, morcovi, gutui, pentru vindecarea diareii;
- administrăm medicaţia prescrisă pentru regenerarea florei intestinale ,
simptomatice, spasmolitice, antimicrobiene, fermenţi digestivi, sedative.
Pacientul să - curăţă şi usucă regiunea anală, după fiecare scaun;
aibă tegumente - aplică creme protectoare;
şi mucoase - efectueaza toaleta anusului de mai multe ori pe zi şi dezinfectează cu acid boric
perianale curate 2-3%.
şi integre - asigura lenjerie curata si uscata.
Pacientul să-şi - asigură repaus la pat, când starea generală este alterată;
satisfacă - menţine constantă temperatura corporală (au loc pierderi de energie);
celelalte nevoi - încălzeşte pacientul cu termofoare, pături, perne electrice in caz de frison;
fundamentale - protejează patul cu aleza şi muşama;serveşte pacientul cu bazinet
Pacientul să fie - hidratează pacientul pe cale orală şi prin perfuzii, urmărind înlocuirea
echilibrat hidro- pierderilor de apă şi electroliţi;
electrolitic - recoltează sânge pentru hemocultură şi scaun, pentru coprocultură;
- monitorizează funcţiile vitale şi vegetative şi le notează în foaia de observaţie;
- calculează cantitatea de lichide ingerate şi perfuzate şi pe cea eliminată;
Pacientul să fie - dă dovadă de înţelegere şi răbdare, menajând pudoarea pacientului;
echilibrat psihic - îl linişteşte şi îl încurajează să-şi exprime emoţiile şi sentimentele în legătură
cu starea sa;
- pregateste psihic pacientul inaintea oricarei tehnici de nursing sau investigatii.

7. CONSTIPAŢIA
Constipaţia este defecatia cu dificultate ; se caracterizeaza prin scaune rare, dure , uscate la 2-
4 zile, sau mai rar , uneori, chiar cu un ritm regulat, dar la intervale mai mari decât cele fiziologice;
eliminare mult prea lenta a scaunului.Fecalele sunt de consistentă dura sau obişnuită, de volum redus,
fără resturi alimentare digerabile.
 Surse de dificultate:
Fizice:- carenţă de lichide;
- reţinerea frecventă a nevoii naturale de defecare; „amânarea" defecaţiei voluntar creează o adaptare
în sensul unei presiuni tot mai mari necesare pentru declanşarea defecaţiei;- obişnuinţa cu laxativele
care nu mai au efect;
- igiena alimentara defectuoasa: dieta saraca in fibre; mesele "pe fugă" sau suprimarea micului dejun
pot avea efecte nefavorabile asupra reflexului gastro-colic;
- imobilizare; deficienţa funcţională a intestinului, a vezicii biliare; tonus insuficient al muşchilor
abdominali;
- medicaţie: opiacee, analgezice în special, dar şi antiacide, antispastice, antidepresive,
antiparkinsoniene, antiepileptice, antihipertensive (atenolol, nifedipină, losartan), tuberculostatice
(izoniazidă), unele antibiotice, diuretice, substanţe de contrast (sulfatul de bariu), laxative în exces;
- boli organice care induc constipaţia pe cale hormonală, nervoasă, psihică (hipotiroidism, diabet,
hiperparatiroidism, boală parkinson, depresie), dar şi elemente compresive (tumori); boli
gastrointestinale: intestin iritabil, diverticuloza; boli anale: hemoroizi, fisuri anale.
- varsta: la vârstnici este relativ frecventă constipaţia idiopatică, posibil explicată prin modificările de
motilitate, de secreţie, imune şi de floră intestinală, ce apar odată cu înaintarea în vârstă, precum şi
prin scăderea reflexului defecaţiei.
Psihologice: stres, Parkinson, depresie.
Sociologice: schimbarea modului de viata; orar inadecvat de lucru; esec sau conflict de rol.
Lipsa de cunostinte: insuficienta cunoastere de sine si a mediului inconjurator.
Tipuri de constipatie:
• constipaţie habituala- de natură funcţională;
• constipaţie sigmoidă- tulburări în evacuarea sigmoidiană;
• constipaţie spastică prin hipersensibilitatea nervilor intestinali ;
• constipaţie atonă –determinata de scaderea tonicitatii musculaturii intestinului.

Manifestări de dependenţă
Frecvenţa - scaun la 2-4 zile din cauza unui tranzit întârziat
Orarul - pierderea orarului obişnuit a evacuării
Cantitatea - redusă, în constipaţie;
- mare (câteva kg), în anomalii de dezvoltare a colonului (megadolicocolon).
Consistenţa - uscată, dura (scibale, coproliţi)
Forma - bile dure, de mărimea măslinelor, în constipaţia spastică;
- masă fecaloidă abundentă, în constipaţia atonă;
- bile conglomerate, multiglobale, când materiile fecale au stagnat mult în rect.
Culoare - închisă.
Crampe - contracţii dureroase, involuntare, pasagere, ale musculaturii abdominale.
Meteorism - acumulare de gaze în intestin, datorită absorbţiei lor insuficiente, producerii în
cantităţi exagerate, în urma unei alimentaţii bogate în celuloză sau în urma
aerofagiei.
Flatulenţă - eliminarea frecventă a gazelor din intestine ( prin anus).
Tenesme - senzaţia dureroasă de defecare, fără eliminare de materii fecale.
Fecalom - acumulare de materii fecale în rect.
Anorexie - lipsa de poftă de mâncare.
Cefalee - durere de cap
Iritabilitate - nervozitate

Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu constipaţie

Obiective Intervenţii autonome şi delegate
Pacientul să aibă - determină pacientul să îngere o cantitate suficientă de lichide;-
tranzit intestinal în recomandă alimente bogate în reziduuri;- stabileşte, împreună cu
limite fiziologice pacientul, un orar regulat de eliminare, în funcţie de activităţile sale
 - determină pacientul să facă exerciţii fizice cu regularitate;
- urmăreşte şi notează în foaia de observaţie consistenţa şi frecvenţa
scaunelor;
- efectuează, la nevoie, clismă evacuatoare simplă sau uleioasă;
- administrează, la indicaţie, laxative;
Pacientul să aibă - curăţă şi usucă regiunea anală, după fiecare scaun; aplică creme
tegumente şi protectoare;
mucoase - educa pacientul pentru toaleta anusului dupa defecatie.
perian.curate şi
integre
Pacientul să-şi - asigură repaus la pat, când starea generală este alterată;
satisfacă celelalte - menţine constantă temperatura corporală (au loc pierderi de energie);
nevoi fundamentale - încălzeşte pacientul cu termofoare, pături, perne electrice;
- protejează patul cu aleza şi muşama;serveşte pacientul cu bazinet;
Pacientul să fie - determina pacientul sa se hidrateze corespunzator; urmăreste înlocuirea
echilibrat hidro- pierderilor de apă şi electroliţi; recoltează probe biologice pentru laborator;
electrolitic - monitorizează funcţiile vitale şi vegetative şi le notează în foaia de
observaţie;
- calculează bilantul ingesta-excreta.
Pacientul să fie - dă dovadă de înţelegere şi răbdare, menajând pudoarea pacientului;
echilibrat psihic - îl linişteşte şi îl încurajează să-şi exprime emoţiile şi sentimentele în
legătură cu starea sa;
Pacientul să - solicitam şi educăm pacientul pentru a mânca încet, mesteca bine,
dobândească favorizând astfel formarea bolului alimentar;
atitudini, obiceiuri - educăm pacientul pentru consumul alimentaţiei bogată în fibre şi
şi deprinderi noi predominant alcalina;
să consume dimineaţa şi între mese legume crude, fructe proaspete sau
sucuri de morcovi, portocale, piersici, struguri;la apariţia nevoii de defecaţie
să nu amâne mersul la toaletă;
- recomandăm pacienţilor sedentari în scopul stimulării organelor interne să
efectueze exerciţii fizice complete;- recomandăm şi efectuăm cu pacientul în
caz de constipaţie spastică exerciţii de relaxare; - efectuăm pacientului pe
zona inferioară a abdomenului masaje prin frământare sau malaxare;-
incurajăm sau educăm pacientul pentru consumul de ceaiuri laxative (cruşin);
- sfătuim pacientul să meargă în fiecare zi la aceeaşi oră la toaletă pentru
reeducarea reflexului de defecaţie;educam pacientul pentru a înceta
administrarea de laxative după ce a fost rezolvată constipatia.

8. ELIMINARE MENSTRUALA ŞI VAGINALĂ INADECVATA

Menstra este o pierdere de sânge prin organele genitale, care apare la sfarşitul fiecărui ciclu
menstrual, dacă ovulul nu a fost fecundat (de la pubertate până la menopauză).Menarha, prima
menstră, apare între 11 şi 14 ani şi este influenţată de mediu, climă, viaţa în aer liber.
Glandele mucoasei genitale secretă o cantitate redusă de lichid, care contribuie la procesul de
autoapărare a aparatului genital faţă de infecţie — leucoree fiziologică.Când această secreţie devine
abundentă, se exteriorizează sub forma unei scurgeri iritante, în cantitate variabilă - leucoree
patologică.

Surse de dificultate:
Fizice:afectiuni ale mucoasei uterine si/sau vaginale;tumori;dezechilibru hormonal.
Psihologice:tulburari de gandire;anxietate, stres;situatia de criza.
Sociologice:schimbarea modului de viata, aclimatului.
Lipsa de cunostinte: insuficienta cunoastere de sine si a mediului inconjurator.

Manifestari de dependenta
Amenoree - absenţa menstruaţiei ; lipsa completă a menstrelor.
Dismenoree - menstruaţie dureroasă ; apariţia durerilor în timpul menstrei.
Metroragii - hemoragii neregulate, aciclice, survenite între două menstre succesive.
Menoragii - hemoragii menstruale prelungite.

Oligomenoree - intervale lungi între menstre.

Polimenoree - intervale scurte între menstre.
Hipomenoree -  tulburare ce consta in reducerea cantitatii de sange
Hipermenoree -  menstruatie cu flux foarte abundent.
Leucoree - de la câţiva ml, când pătează lenjeria, până la 200-400 ml.
patologică
Hidroree - scurgere cronică a unui lichid apos dintr-o mucoasă inflamată ; secreţie
vaginală abundentă: 200-400 ml.
Culoarea şi - albă lăptoasă, în leucoreea femeilor tinere; galben verzuie, în gonococie;
aspectul roşie apoasă sau cafenie, în tumori; seroasă, mucoasă, muco-purulentă,
scurgerilor purulentă.
vaginale
Ritmul scurgerilor - continue sau sporadice, mai ales la oboseală.

Intervenţiile asistentei medicale - pacienta cu eliminare menstruală şi vaginală inadecvată

Obiective Intervenţiile autonome şi delegate
Pacienta să aibă o - asigură repausul la pat;
stare de bine, de - efectuează spălaturi vaginale cu soluţii antiseptice (după ce s-a recoltat
confort şi securitate secreţie vaginală pentru examen bacteriologic şi citologic);
- aplică pansament absorbant şi îl fixează în „T";schimbă pansamentul des;
- învaţă pacienta tehnici de relaxare;protejează patul cu muşama şi aleza, la
nevoie;
- calmează durerea cu antialgice.
Pacienta să aibă o - linişteşte pacienta în legătură cu problema sa;
stare de bine psihic - îi explică scopul intervenţiilor (examen genital, examenul secreţiei vaginale,
examinări radiologice si ecografice);
- îi administrează medicaţie sedativă la indicaţia medicului.

9. DIAFOREZA- HIPERHIDROZA
( TRANSPIRAŢIA ÎN CANTITATE ABUNDENTĂ)
Sudoarea contribuie la eliminarea apei şi a unor deşeuri ca: uree, amoniac, acid uric şi altele,
completând astfel eliminarea renală. într-o cantitate excesivă, are semnificaţie patologică, putând duce,
uneori, la deshidratare.
Producerea transpiraţiei are loc în funcţie de o serie de factori: temperatura mediului ambiant,
efort fizic şi intelectual, ingestie de lichide, activitatea rinichilor, starea fiziologică a organismului.

Manifestări de dependenţă
Orar - mai mult sau mai puţin regulat;
Cantitate - 600-1000 ml/24 h, ajungând, în cazuri extreme, la 10 litri/ 24 ore;
Localizare - generalizată, când temperatura mediului este crescută -semnificaţie critică
atmosferică;
- loc.la palme şi plante (boala Basedow, alcoolism cr, rahitism, SIDA, tulburări
preclimax)
 - hiperhidroză - cantitate plantară crescută, ce stagnează interdigital şi determină
apariţia de micoze şi infecţii.
Miros - puternic - variază în funcţie de alimentaţie, temperaturii ambiantă, deprinderile
igienice ale bolnavului.

Intervenţiile asistentei medicale– pacientul cu diaforeză

Obiective Intervenţiile autonome şi delegate
Pacientul să aibă - ajută sau menţine tegumentele pacientului curate şi uscate;
o stare de bine, - spală tegumentele ori de câte ori este necesar;
de confort fizic - schimbă lenjeria de pat şi de corp;
- învaţă pacientul să poarte şosete din bumbac (absorbante) şi să le schimbe
frecvent
- menţine igiena riguroasă a plicilor şi a spaţiilor interdigitale;
- asigură îmbrăcăminte uşoară şi comodă.
Pacientul să - cu tact şi cu blândeţe, va solicita pacientului să se spele;
prezinte - îl încurajează să-şi exprime sentimentele în legătură cu problema de
echilibru psihic dependenţă.

VĂRSĂTURILE
DefinitieVarsaturile reprezintă expulzie fortata, brusca a conţinutului stomacal pe gură.
Generalitati
Voma este un act reflex reprezentând o reacţie naturală a organismului de apărare, cel mai
adesea faţă de anumite substanţe toxice sau greu digerabile faţă de stomac . Centrul vomitiv este situat
în bulbul rahidian, reflexul de vomă fiind declanşat de excitaţiile care pornesc din aproape toate
organele abdominale şi labirint.
Vărsătura este un act reflex provocat de contracţia diafragmului şi a muşchilor abdominali.
Este precedată adesea de greaţă şi hipersalivaţie. În timpul vărsăturii se realizează o contracţie a
pilorului care împiedică trecerea conţinutului gastric spre duoden şi în acelaşi timp o relaxare a zonei
fundice şi a cardiei care permite eliminarea lui forţată spre esofag, faringe şi cavitatea bucală. Vălul
palatin este ridicat, iar glota închisă împiedică trecerea conţinutului vărsăturii către căile respiratorii.
Mişcările antiperistaltice ale esofagului şi jocul funcţional al joncţiunii esofago-gastrice sunt
suspectate a avea un rol în exteriorizarea vărsăturii, dar forţa operativă principală rămâne creşterea
presiunii intraabdominale ca urmare a contracţiei simultane şi deosebit de puternice a diafragmului şi
muşchilor peretelui abdominal.
Orice excitaţie a tractului digestiv poate determina o incitaţie vomitivă transmisă centrilor
nervoşi bulbari, unde se află centrul vomei, prin intermediul nervilor glosofaringian şi pneumogastric.
Surse de dificultate
Vărsătura este declanşată în cele mai multe cazuri de:
- intoxicaţii alimentare, mese prea copioase, consum excesiv de alcool;
- consum de anumite medicamente orale, efectele secundare ale unor medicamente;
- colici intestinale, infecţii virale, labilitate psiho-emoţională, graviditatea;
- deplasarea cu maşina, prin excitaţia centrului echilibrului;
- rcreşterea presiunii intracraniene (meningite, encefalite, hemoragii cerebrale, tumori,abcese
cerebrale);
- excitare chimică pe cale sanguină cu substanţe ca cloroform, morfină, uree, sau toxine microbiene în
scarlatina, difterie, pneumonie; -in aceste cazuri voma reprezintă un fenomen patologic.
Manifestari, semne de dependenta
Manifestarile cantitative/calitative sunt determinate de frecvenţă, orar, cantitate, continut, culoare,
caracter.
Frecventa
•vărsături ocazionale in intoxicaţii alimentare sau boli infecţioase acute;
•vărsături frecvente in stenoza pilorică după mese;
•vărsături incoercibile in graviditate, tabes, boli psihice;
•vărsăturle pot prezenta caracter de periodicitate.
Orarul vărsăturilor este caracterizat de alimentaţie:
•vărsături matinale, dimineaţa pe stomacul gol (la alcoolici şi gravide);
•vărsături post-prandiale imediat după alimentare sau în timpul mesei (traume psihice, depresie);
•vărsături tardive după 2-6 h de la consumul alimentar (ulcer, cancer gastric complicat cu stenoză
pilorică);
Cantitate:
• în cazul vărsăturilor alimentare pacientul varsă toată cantitatea alimentelor consumata;• în stenoza
pilorică pe lângă alimentele consumate se adaugă şi secreţia exagerată a glandelor stomacale, precum
şi resturi de la alimentaţiile anterioare (vărsătură abundentă);• uneori cantitatea conţinutului stomacal
evacuat este de câţiva zeci de ml.
Miros:
•vărsăturile au un miros fad;•miros acru în caz de hiperclorhidrie;•miros fecaloid în ileus (refluxul
conţinutului intestinal în stomac);•miros rânced în caz de fermentaţie stomacală.
Conţinut
Conţinutul vărsăturilor este rezultatul:
-alimentelor ingerate, sucului gastric şi duodenal, conţinutul duodenului;
-conţinutul intestinal regurgitat, uneori din exudatul pereţilor stomacali, sânge, etc.
In funcţie de acestea deosebim:
- vărsături alimentare care conţin alimente mai mult sau mai puţin digerate;
- vărsături mucoase, apoase, ce conţin produsele hipersecreţiei gastrice din gastrite,
cancer gastric şi apar la gravide, etilici ca vărsături matinale;
- vărsături biliare în colecistopatii; |
- vărsături fecaloide in caz de ocluzie;
- vărsătură intestinală;
- vărsături purulente în gastrita flegmonoasă sau când un abces al organelor învecinate se deschide în
stomac;
-vărsături sanguinolente sau de sânge pur (hematemeză) în boli ale stomacului, organelor învecinate
sau în cadrul unor boli generale.
Culoare:
• galben verzui sau verde închis în vărsături biliare;
• galben murdar în ocluzii intestinale;
• roşie în hematemeză;
• brună, având aspect de „zaţ de cafea" în hemoragii digestive, cancer gastric (cantitatea de sânge din
stomac este redusă apărând în vărsături sub formă digerată sau semidigerată);
Caracter:
• vărsătură fără efort,
• vărsătură fără greaţă,
• varsatura fără legătură cu alimentele consumate;
• vărsătura brună,
• vărsătură în jet,
• vărsătură incoercibile- varsatura în hipertensiune intracraniană (HIC).

Atitudini si interventii
Delimitam simptomele premergătoare:
• supraveghem pacientul atunci când prezintă simptomele premergătoare vărsăturilor:greaţă, vertij,
salivaţie abundentă, dureri de cap, tahicardie, transpiraţii reci, disconfort, stare generală alterată
•în aceste cazuri pregătim de urgenţă tăviţă renală, vas colector, muşama, aleza, prosop,pahar cu apă;
•îndepărtăm proteza dentară acolo unde este cazul;
• delimităm vărsăturile provocate sau precedate de accese de tuse, ca de exemplu în tusea convulsivă.
Asiguram măsuri de control şi toaleta pacientului:
• poziţionăm pacientul şezând, semişezând sau decubit lateral cu capul uşor ridicat pentru a împiedica
aspirarea vărsăturilor;
• susţinem capul pacientului cu o mână pe frunte şi vasul de colectare;
• educăm pacientul pentru a nu căuta să-şi oprească vărsăturile;
• efectuăm toaleta pacientului: bucală, parţială sau totală după necesităţi;
• oferim pacientului apă pentru clătirea gurii după vărsături;
• in cazul unei intoxicaţii alimentare oferim multe lichide pentru a stimula vărsatura pentru a curăţa
astfel stomacul;
• asigurăm pacientului regim alimentar de cruţare a stomacului (ceaiuri de muşeţel fără zahăr);
• reluăm alimentaţia pacientului treptat începând cu hrană lichidă (supe);
• educăm pacientul şi aplicăm comprese umezite sau cataplasme calde pe regiunea abdominală;
• nu administrăm pacientului cu vărsături, medicamente pe cale orală;
•conţinutul stomacal poate fi aspirat în căile respiratorii obstruându-le. In acest caz aspirăm conţinutul
stomacal; resturile alimentare irită mucoasele respiratorii care sunt invadate de floră patogenă apărând
bronhopneumonia;
• observăm frecvenţa vărsăturilor şi periodicitatea acestora, notându-le în foaia de temperatură;
• determinăm volumetric cantitatea vărsăturilor pe 24 h şi orarul acestora;
• apreciem conţinutul, culoarea, mirosul şi forţa de proiecţie a vărsăturilor;
• captăm fiecare vărsătură în vas separat.
Intervenţii post-vărsătură:
•observăm şi calmăm simptomele ce pot însoţi vărsătura: durerea abdominală, pierderea echilibrului,
deshidratarea;
•comunicăm de urgenţă medicului apariţia vărsăturilor sanguinolente;
•liniştim din punct de vedere psihic pacientul care acuză ameţeli, vertij, sete accentuată şi il educăm
pentru conduită post-vărsătură;
•administrăm medicaţia antiemetică prescrisă de medic (supozitoare, injecţii, perfuzii);
•transportăm la laborator pentru investigaţii vărsătura pacientului;
•notăm fiecare vărsătură cu un cerc, data şi ora când s-a produs:
-cu culoare albastră văsăturile alimentare
-cu culoare verde vărsăturile bilioase
-cu culoare roşie vărsăturile sanguinolente
•la indicaţia medicului efectuăm bilanţul hidric şi administrăm pentru corecţia tulburărilor electrolitice,
rezervei alcaline şi anemiei, parenteral, soluţiile perfuzabile, electroliţii, cantitatea de sânge prescrisă;
•monitorizăm funcţiile vitale, vegetative ale pacientului şi comunicăm de urgenţa medicului
eventualele modificări.