TEORII SOCIOLOGICE

DESPRE ORAȘE
CURS 10
LECTOR DR. RALUCA BUHAȘ
Universitatea din Oradea, 2020-2021
Informațiile din acest material sunt preluate, sintetizate și adaptate după: Chelcea, L. (2011). Orașe (pp. 739-785). În L.
Vlăsceanu (coord.), Sociologie, Editura Polirom: Iași.
 STUDIUL ACADEMIC AL ORAȘELOR
• Primii care au studiat orașele nu au fost sociologii

• Orașele au început să fie studiate de către reformatorii sociali din

Anglia, Franța și SUA în sec. XIX au început să studieze orașele pentru
a atenționa puterea politică și economică de sărăcia și fenomenele
sociale negative existente în orașe

• Studiul academic al orașelor a fost abordat de următorii autori clasici:

M. Weber, G. Simmel, F. Engels, R. Park etc.
 STUDIUL ORAȘELOR – REFORMATORI
SOCIALI DIN SEC XIX
• În faza lor de dezvoltare, orașele industriale (sec XIX) erau asociate cu o calitate
a vieții foarte scăzută pentru foarte mulți locuitori (sărăcie, mizerie, locuințe
insalubre, poluare etc.) deoarece autoritățile (naționale și locale) nu se implicau în
reducerea acestor probleme.

• Aceste probleme erau generate de ocuparea spontană a terenurilor și de

practicile necinstite ale proprietarilor de locuințe ieftine și insalubre

• Reformatorii sociali credeau că dacă cei din clasa de mijloc din orașe (locuitorii cei
mai numeroși ai orașelor) ar cunoaște aceste realități, viața celor din grupuri sociale
dezavantajate s-ar îmbunătăți
 STUDIUL ORAȘELOR – REFORMATORI
SOCIALI DIN SEC XIX
• Reformatorii sociali culegeau date direct din realitatea imediată, focusându-se
pe zonele urbane care aveau o calitate a vieții mai scăzută și un grad mai ridicat
de infracționalitate și inadaptare socială (vagabonzi, cartiere sărace, aziluri de noapte,
imigranți)

• Studiile erau realizate asupra orașelor precum Londra sau orașe din SUA

• H. Mayhe (Anglia): a descris într-o serie de reportaje cartierele și populația săracă

din Londra – descrieri, statistici
• J. Riis (SUA): poze și descrieri ale locuitorilor marginali din zona aglomerată și
săracă a New York-ului de la final de sec. XIX
Sursa: apud Chelcea, 2011, pp. 744-745
 STUDIUL ORAȘELOR – GEORG SIMMEL
• A fost cel mai important sociolog care a studiat orașele la sfârșitul sec.
XIX și începutul sec. XX

• Studiile lui au avut influență ridicată asupra sociologilor americani din

Școala de la Chicago

• El a constatat că intensitatea schimburilor sociale și economice din

oraș este mult mai ridicată decât în mediul rural, iar mobilitatea,
intensitatea evenimentelor și diversitatea indivizilor este mult mai
mare în orașele de dimensiuni mari.
 STUDIUL ORAȘELOR – GEORG SIMMEL
Prin urmare, locuitorii orașelor sunt supuși unei supra-stimulări senzoriale
(= aglomerare de mesaje transmise de simțuri), ceea ce înseamnă că
locuitorii sunt ”bombardați” de diverși stimuli vizuali, auditiv, olfactivi, tactili

Această aglomerare face ca locuitorii orașelor să devină indiferenți, cu

atitudine blazată, au un cult al spațiului privat generat de nevoia de a se
retrage din agitația orașului

Sursa: Simmel, 1950, p.410, apud Chelcea, 2011, p. 741

 STUDIUL ORAȘELOR – GEORG SIMMEL
= traiul în mediul urban nu presupune
CULTURA URBANĂ ANONIMATUL
legăturile sociale puternice, acestea fiind
are încă două mediate de BANI, nu de trăsături ale
trăsături indivizilor (nu există obligativitatea de a
importante pe interacționa cu ceilalți)
lângă atitudinea de
indiferență
manifestată de INDIVIDUALIZAREA = este permisă în mediul urban
locuitori = există datorită unei diviziuni sociale a
muncii foarte accentuate în orașe
 STUDIUL ORAȘELOR – GEORG SIMMEL
INDIVIDUALIZAREA din orașe este însoțită de ”mecanisme de
organizare a complexității” care reprezintă baza funcționării
orașelor.

Principalul mecanism care face posibilă funcționarea orașului este

BANUL, deoarece ei permit integrarea persoanelor cu preocupări
diferite
STUDIUL ORAȘELOR – GEORG SIMMEL
ATITUDINEA DE INDIFERENȚĂ
CULTURA MANIFESTATĂ DE LOCUITORI
URBANĂ are
încă 3 trăsături ANONIMATUL
importante
INDIVIDUALIZAREA
 STUDIUL ORAȘELOR – MAX WEBER
• Teoriile și metodele pentru studierea orașelor erau diferite față de
cele ale lui G. Simmel

• Weber a fost interesat de rolul și funcția istorică pe care orașele le-au

avut în apariția și dezvoltarea capitalismului

• Weber nu a analizat orașele din perioada lui, ci a avut o abordare

istorică și comparativă, utilizând ca exemple orașe din Antichitate sau
feudalism și din diverse zone geografice (Europa, China, Orientul Apropiat)
 STUDIUL ORAȘELOR – MAX WEBER
• Concluzia lui Weber a fost că orașele libere din Europa feudală au favorizat
apariția pieței și a capitalismului, în timp ce orașele ”prebendiale” (cu
folosirea delegată a proprietății statului) au stat în calea acestei dezvoltări

• Orașele se diferențiază de alte comunități teritoriale prin criteriul

ocupațional specific, prin autonomie politică și administrativă

• Locuitorii orașelor trăiesc din comerț și piețe, nu din agricultură

• Weber a discutat și despre o clasificare a orașelor: orașe productive,

comerciale, princiare, garnizoane, forturi
STUDIUL ORAȘELOR – MAX WEBER

Sursa: apud Chelcea, 2011, p. 743

 STUDIUL ORAȘELOR – ȘCOALA DE LA
CHICAGO
• Sociologia urbană a fost conturată în SUA la începutul sec. XX de un grup de persoane
din mediul academic universitar din jurul Facultății de Sociologie de la Universitatea
din Chicago
• Perioada de glorie a studiilor asupra orașelor realizate de Școala de la Chicago a fost
până în anii 1950, reunind un număr mare de cercetări
• Studiile Școlii de la Chicago erau un mix între reportajul de investigație, teorii
inspirate din biologie și etnografia urbană (care presupunea folosirea metodelor de teren)
• Multe dintre conceptele folosite de Școala de la Chicago au fost inspirate din
ECOLOGIE (= studierea modului în care plantele și animalele se adaptează la mediul
înconjurător)
 STUDIUL ORAȘELOR – ȘCOALA DE LA
CHICAGO
Școala de la Chicago a dezvoltat și impus două concepte importante în studiul orașelor:
a. ABORDAREA ECOLOGICĂ
b. URBANISMUL CA MOD DE VIAȚĂ

a. Ecologia urbană susține că orașele nu se dezvoltă haotic, ci în funcție de

caracteristicile mediului înconjurător (de-a lungul fluviilor, râurilor, la intersecția
drumurilor sau căilor ferate)

Orașele erau privite de către cei din Școala de la Chicago ca fiind medii cu
probleme și patologii – atitudine antiurbană
 STUDIUL ORAȘELOR – ȘCOALA DE LA
CHICAGO
Școala de la Chicago a dezvoltat și impus două concepte importante în studiul orașelor:
a. ABORDAREA ECOLOGICĂ
b. URBANISMUL CA MOD DE VIAȚĂ
b. Urbanismul ca mod de viață: oamenii trăiesc aproape unii de alții, dar nu se
cunosc suficient, nu se formează relații personale deoarece locuitorii orașelor
sunt mobili, implicați în multe activități, există un ritm de viață mai rapid decât în
mediile rurale, iar relațiile între oameni sunt mai degrabă competitive. Viața
urbană generează impersonalizare și distanțare socială.
Urbanismul influențează întregul sistem social, dar urbanismul nu se aplică la fel
tuturor orașelor și tuturor perioadelor istorice.
 STUDIUL ORAȘELOR – ȘCOALA DE LA
CHICAGO
a. ROBERT PARK
• Prin comparație cu natura unde diferite zone sunt populate de anumite specii, el
considera că orașele pot fi împărțite în ”zone naturale” caracterizate de activități și
ocupații similare (zona de afaceri, ghetouri, zona de imigranți, zona industrială etc.) și care
sunt locuite de ”specii urbane” (grupuri sau comunități omogene, cu aceeași gândire și
comportament și care se diferențiază de alte ”specii”)

• Mai mult decât atât, el considera că studiile sociologice asupra orașelor trebuie să ia în
considerare relațiile care se formează între diverse comunități
• Aceste relațiile urbane sunt de invadare, simbioză și succesiune (termeni specifici
abordării ecologice)
 STUDIUL ORAȘELOR – ȘCOALA DE LA
CHICAGO
a. ROBERT PARK
• Echilibrul dintre ”speciile” urbane se realizează la fel ca în natură: speciile cele mai
puternice vor ocupa zonele cele mai bune (exemplu: amplasarea centrală a activităților
comerciale).

• Dacă crește competiția pentru un anumit spațiu, atunci speciile vor invada alte
zone naturale ale altor specii urbane (exemplu: ghetourile unde se află o populație săracă
vor ”invada” zonele urbane ale locuitorilor aparținând clasei de mijloc).

• Prin urmare vorbim de ecologie urbană, accentuând modul în care se asigură

ordinea în spațiile urbane
 STUDIUL ORAȘELOR – ȘCOALA DE LA
CHICAGO
b. ERNEST BURGES
• A fost interesat de modul în care se grupează activitățile și comunitățile umane în
mediile urbane
• El este cunoscut pentru modelul concentric (vezi Morfologia orașelor) de dezvoltare a
orașelor
• El spunea că geografia orașului poate fi văzută sub forma unor cercuri concentrice,
cu clădiri și activități delimitate pe aceste zone
• Comportamentul deviant al indivizilor este determinat de locul unde aceștia
trăiesc, nu de bagajul lor genetic. De exemplu, în ”zona de tranziție” (zona industrială)
se regăsesc cele mai multe fenomene deviante
 STUDIUL ORAȘELOR – ȘCOALA DE LA
CHICAGO
c. LOUIS WIRTH
• El considera că orașele se bazează pe anonimitate, superficialitate, și pe relații
sociale tranzitorii. Deoarece așezările urbane sunt de dimensiuni mari și locuitorii
orașelor sunt numeroși, aceștia nu au cum să se cunoască bine între ei, drept urmare
are loc o trecere de la ”relațiile primare” la cele ”secundare”
• Orășenii acționează în funcție de rolurile sociale pe care le au, de unde rezultă
relații superficiale și tranzitorii (exemplu: relațiile cu colegii de muncă, cu vânzătorii etc.)
• Viața urbană este caracterizată de utilitarism și eficiență
• În mediile urbane există un mozaic urban datorat densității și eterogenității
locuitorilor, ceea ce duce la segmentarea vieții urbane
 STUDIUL ORAȘELOR – TEORII MARXISTE
• Studiile marxiste despre orașe își au originea la mijlocul sec. XIX

• Caracteristică teoriilor marxiste este insatisfacția față de teoriile ecologiei

urbane. Aceste studii marxiste despre orașe s-au impus în principal din anii `70
• Teoriile marxiste susțin că modul în care este construit mediul și locul pe care îl
ocupă indivizii în orașe indică de fapt căutarea profitului și subliniază o
subordonare economică și politică
• Analiza sociologică marxistă se mai numește și economie politică. Aceste studii
investighează distribuția bogăției în societate și influența pe care deciziile
autorităților publice o au asupra claselor sociale, competiția pentru spații
urbane etc.
 STUDIUL ORAȘELOR – TEORII MARXISTE
Teoriile marxiste acordă o importanță mare inegalităților urbane (inegalități
sociale, de locuire etc.), spațiului urban, transformărilor mari ale orașelor
(exemplu: apariția și dispariția orașului industrial) și văd orașele ca rezultat al modului
de producție principal dintr-o societate.

Printre cei care au abordat prin prisma marxistă orașele se numără:

• F. Engels (studiul asupra orașului Manchester): descrie cum economia capitalistă

din perioada industrială generează în orașele mari apariția unor cartiere
sărace și insalubre (cartierele muncitorești). Studiile sale surprind
probleme urbane.
 STUDIUL ORAȘELOR – TEORII MARXISTE
• D. Harvey: studiile sale descriu relația dintre utilizarea spațiului urban și modul
în care funcționează economia capitalistă. Orașele sunt locuri unde se
acumulează capital, se caută în permanență profitul, iar peisajul urban este
modelat de aceste transformări și schimbările economice.

• H. Molotch și J. Logan (SUA): au analizat modul de formare al ”coalițiilor urbane

de creștere”, adică grupuri de oameni de afaceri care, atunci când orașul intră în
declin, lansează campanii de promovare în competiția interurbană pentru a evita
ca investițiile lor să scadă.
Alte nume importante în sociologia urbană: W. Benjamin, H. Lefebre, M,
Castells, G. Debord, M. Berman. Multe dintre aceste studii sunt utilizate
în teoriile despre societățile postmoderne sau în studii culturale
 TEORII MAI RECENTE DESPRE URBANISM
HARVEY & CASTELLS
• Lucrările lor au redirecționat analiza orașelor

• Ai pun accent pe modul în care terenul și mediul creat sunt o oglindă a

sistemelor de putere economică și socială

• Sunt subliniate în continuare contrastele între diferite zone ale orașelor +

relațiile impersonale din mediul urban, dar ele sunt văzute ca fiind
influențate de elementele sociale și economice
 1. Chelcea, L. (2011). Orașe (pp. 740-750). În L.
BIBLIOGRAFIE Vlăsceanu (coord.), Sociologie, Editura
Polirom: Iași.

2. Giddens, A. (2001). Sociologie, Editura BIC

ALL, București (pp. 511-518)
Informațiile prezentate au fost preluate, adaptate și sintetizate
pe baza surselor bibliografice menționate