Parteneriatul cadru didactic-părinte-copil

Educația timpurie reprezintă totalitatea influențelor de mediu și educație (și aici ne

referim inclusiv la cele ereditare) care se răsfrâng asupra copilului mic de la naștere până la
intrarea în școală în jurul vârstei de 6-7 ani, iar abordarea pedagogică are menirea de a-l pregăti
pe ”puiul de om” pentru importante transformări care vor avea loc în dezvoltarea sa ulterioară.
Educația copilului debutează cu prima zi a apariției sale în această lume și continuă pe durata
întregii vieți.

Activitățile de învățare au fost adaptate după noile perspective despre educația timpurie,
coroborate cu analize și studii privind evoluția societății, a familiei, a rolului femeii în societate,
dar și cu descoperirile care au avut loc în domeniul psihologiei vârstelor, a educației. În tot acest
proces complet de învățare, parteneriatul cadru didactic-părinte-copil trebuie să fie dezvoltat la
un nivel maxim de înțelegere.

Cadrul didactic intervine în procesul de instruire a copilului cu metodele sale, fiind

recomandată centrarea pe nevoile fiecărui copil în parte, iar ca obiectiv major vor avea în vedere
dezvoltarea aptitudinilor și abilitățile specifice ale acestuia. Educația trebuie făcută într-o
manieră modernă în care jocul are un rol foarte important, iar parteneriatul dintre cadru didactic
și părinte poate influența decisiv parcursul educațional al copilului. Este necesar ca între
educatoare și părinte să existe o relație de parteneriat, menit a asigura continuitate și coerență în
demersul educațional.

Cadrul didactic are rolul de a dezvolta și înțelege istoria personală și socială a copilului
pentru a putea acționa în consecință, de a aprecia și utiliza experiențele ulterioare ale copilului
dobândite în cadrul familiei, de a pregăti copilul pentru a face față schimbărilor ulterioare, dar și
de a identifica problemele lui și de a găsi soluții. Însă, toate acestea se pot face cu ajutorul și
implicația directă a aparținătorului copilului care trebuie să continue acasă ceea ce copiii au
învățat în clasă, deoarece, la copiii mici, cea mai mare parte a educației lor se petrece în afara
școlii (în familie, la locul de joaca, acasă la alți prieteni).

Părinții trebuie să asigure educatorul că beneficiază de tot sprijinul lor, construindu-se

astfel relații pozitive care au ca scop dezvoltarea unui sistem de valori benefice micuțului
educabil. Copiii caută modele în părinții lor și în membrii comunității, iar părinții văd în copii lor
mici genii care trebuie modelate. Părinții trebuie să înțeleagă faptul că educatorul completează
științific ceea ce părintele nu poate sau nu are abilitatea de a putea asigura copiilor ceea ce au
nevoie. Educația din mediul instituționalizat TREBUIE completată cu educația de acasă, de
aceea se vorbește că mediul familial este ”școala după școală” în sensul că trebuie să existe o
continuitate permanentă în educația copilului.

Cadrul didactic are OBLIGAȚIA de a semnala și de a implica părinții în diverse

parteneriate, acțiuni concrete, activități de consiliere și îndrumare prin informări zilnice și
discuții deschise cu aceștia. Doar o asemenea abordare poate duce la rezolvarea multor dintre
problemele copilului.

Copilul reprezintă liantul dintre cadru didactic și părinte; el trebuie pus în centrul tuturor
preocupărilor acestora, pentru a i se asigura o dezvoltare armonioasă și o educație pe măsură.
Copilul trebuie ajutat și înțeles, îndrumat și respectat; trebuie să beneficieze de toate drepturile
sale. Modul prin care trebuie stimulat este adaptat vârstei sale, trebuie integrat în grupuri pentru a
socializa, dar, în același timp, este necesară și o abordare individuală pentru a i se oferi încredere
în propriile forțe. El nu trebuie tratat ca un ”adult în miniatură”, ci el este un ”candidat la
maturizare” (H. Pierot).

Parteneriatul cadru didactic-părinte-copil duce la o educație solidă, la încredere, dar și

evitarea unui eșec școlar mai târziu; cere implicare sporită din partea tuturor, în care comunitatea
trebuie inclusă și îndemnată să participe activ la o dezvoltare a ceea ce reprezintă ”viitorul
nostru”. Orice investiție de orice fel va fi răsplătită pe măsura implicării tuturor celor direct
implicați: cadre didactice, părinți, copii și societatea în ansamblul ei.