INSPECTORATUL PENfRU CULTURA AL MUNICIPIULUI BUCURE�TI

NICOLAE IORGA

ISTORIA RELATIILOR '

A

ROMANE
Antologie, editie ingrijitä �i note
de
Florin ROTARU
Träducere de: Anca VERJINSCID

Editura SEMNE
BUCURE�TI
1995
 Coperta de: MIRCEA DUMITRESCU

Acest volum a fost publicat in cadrul programului cultural:

BUCURE�TI, CAPITALA CULTURALA EUROPEANA
 ARGUMENT EDITORIAL

in ciuda locului nemuritor din cuprinsul patrimoniului cultural naµonal,

opera savantului Nicolae Iorga este prea puµn cunoscutä contemporanilor no�tri.
Cu astfel de räpiri, editori remarcabili au avut täria sä se confrunte in ultima
jumätate de veac, republicind o parte din lucrärile marelui istoric. Totu�i,
majoritatea acestor scrieri a rämas p'inä de curind sub consemnul interdictiei: secret.
A�adar, in mod logic, imperativul zilelor noastre il reprezintä regäsirea acestor
lumini ascunse atita amar de vreme.
Inevitabil, Romania de astäzi a preluat �i traumele cenzurü staliniste,
manifest a1 desconsiderärü asiate a omului socotit un simplu detaliu. Efectele
acestui atentat la memoria poporului romän sint, in mod irefutabil, adeväratele
pericole care amenintl!. efectiv vütorul tärü. Poate de aceea, nici nu prea sint
amintite astäzi �i in mod voluntaro-diversionist se fac trimiteri la „mon�trii"
industrializärü sau planificärii abolite. Negre�it, necunoa�terea adeväruluf istoric,
din opera lui Iorga �i din intreg panteonul cultural romänesc nu doare �i nu
inseamnä un pericol, reprezintä o benignä infirmitate intelectualä. Yn schimb,
erorile de situare �i entuziasmele incomode ale diletanp.lor datorate necunoa�terü
sint excluse in momentele istorice insemnate, altfel asemenea infirmitäti devin
primejdioase pentru viitorul neamului. A�adar, rostul de-a restaura adevärul istoric
este primordial �i trebuie urgent asumat de cätre institutiile culturale de rang
national: Academia Romänä, Ministerul Culturii, Arhivele Nationale �i altele.
·Dacä dorim ca popor sä arätäm omenirü vointa �i capacitatea noasträ de-a organiza
�i de-a apära un stat romänesc, atunci regäsirea fiintei istorice a neamului, a
condip.ei umane ceea ce ne dä libertatea hotäririi propriului viitor färä a fi stäpiniti
de complexe de inferioritate, de prejudecäti sau refuläri, toate acestea devin
prioritäti indubitabile ale etapei istorice acutale.
Programele: BUCURE$TI, CAPITALA CULTURALÄ. EUROPEANÄ.,
precum �i BUCURE$TI, CAPITALA LATINITÄ.Tll ORIENTALE, W propun
redefinirea Statutului cultural a1 Capitalei tuturor romänilor, W asumä aceste
deziderate, dar numai in relatia cu romänii din vecinätatea statului nostru �i numai
in conditiile financiare disponibile, a�a incit se oferä mai degrabä semnale editoriale
�i nu produqü de carte indestulätoare.
Dupä aceste distinctü principiale, trecem la o scurtä prezentare a antologiei
de fatä care, dupä aproape optzeci de ani, oferä cititorului pentru prima datä
republicarea acestor lucräri tipärite de N. Iorga in 1917 precum �i prima lor
traducere in limba romänä: Histoire des relations ruso-roumaines, Editions du
Journal "Neamul Romänesc", Iassy, 1917; Histoire des relations anglo-roumaines,

I
Imprimeris „Progresul", Iassy, 1911; Histoire des relations entre la France et les
roumaines, Edition du Journal „Neamul Romänesc", Iassy, 1917. N. Iorga a
publicat aceste cärti in volume independente, dar erau legate intre ele printr-o temä
comunä: istoria relaµilor romäne. Trecuserä doi ani de la inceperea räzboiului �i
Romänia, dupä o stare de neutralitate, a intrat in anul 1916 in marea horä a mortü
aläturi de Antanta. Cuno�terea legäturilor mai vechi, chiar multiseculare, dintre
aliap era un deziderat al acelor timpuri. $i-au asumat aceastä 'responsabilitate
Academia Romänä, obligindu-se sä suporte cheltuielile tiparului �i difuzarea
gratuitä a lucrärilor, precum �i un ilustru membru al ei, savantul Nicolae Iorga care
s-a angajat sä scrie aceste lucräri. Evenimentele militare nefaste, apoi refugiul
precipitat la Ia�i, au aminat realizarea acestor proiecte culturale. Totu�i, chiar in
conditiile grele ale refugiului �i in atmosfera dezolantä a unui ora� suprapopulat,
rätäcit �i mizer, inghetat de o iarnä hafnä �i b"mtuit de tifos exantematic, il inftlnim
pe Iorga, in prima lunä a anului 1917, impärpnd bro�urile pe la misiunile
diplomatice �i militare sträine din I�i, precum �i prin tran�ee.
Cind Iorga a inceput sä scrie aceste studii, istoriografia romänä se afla la
inceputuri in toate cele trei directü ale relatiilor descrise de autor. Chiar legäturile
ruso-romäne, mai apropiate �i mai delicate, nu cunoscuserä lucräri notabile in afara
documentelor publicate de I.C. Filitti �i a articolelor dedicate de rmärul slavist de
atunci, Silviu Dragomir, raporturilor dintre romänii ortodo�i din Transilvania �i
imperiul rus. Cu toate acestea, este uimitor sä constati, astäzi, cum judecätile de
valoare emise de Iorga cu atitea decenii in urmä, s"mt nedepä�ite de �tünta istoricä
contemporanä. in schimb, de�i apreciate de mari personalitäti sträine, rareori
intilne�ti mentionarea acestor studü ale lui Iorga. Uimitoare, in special, este täcerea
din perioada interbelicä, pentru cä regimul comunist le-a interzis, �i te intrebi dacä
nu cumva autorul a deranjat prea multe personaje importante, fie romäne sau
sträine. Constatärile fäcute de Iorga au dezväluit multe mecanisme ascunse falosite
in vechime, dar reluate periodic tot timpul in istorie ca pe o metodä deja verificata,
iar unele concluzü sint färä echivoc, mai ales atunci c"md demonstreazä cu
documente cä in Romänia niciodatä nu au existat unele curente de masä filo-ruse
sau filo-austriace, ci au existat grupäri politice filo-ruse sau filo-austriace, create in
tara noasträ de acele mari puteri, fie specurmd dorinta sincerä de emancipare a
neamului nostru pe care o impärtä�ea multi frunt�i romäni, fie prin metode �i
mijloace mai pupn ortodoxe. Totu�i, dupä al doilea räzboi mondial, a apärut in
exilul romänesc o voce care s-a referit la aceste studü ale lui Iorga, indeosebi la
re1atiile ruso-romäne. Autorul, N.S. Govora, rästä1mäce�te sau p�tru cä nu
inte1ege scrisul marelui istoric, el dezläntuie un atac furibund impotriva lui Iorga,
considermd cä n-a fast un mare patriot �i un nationalist invederat, ba dimpotrivä a
urmärit sä perturbe vigilenta romänilor: „istoricii no�tri, ca Iorga de exemp1u,
scriau cä ru�ü niciodatä nu au urmärit cu tenacitate sä ocupe Constantinopo1u1. [...]
Nu, desigur cä nu, din moment ce Nico1ae Iorga a scris,probabil cu grija de a li11ifti
pe valahi, o carte intreagä, in care pe sute de pagini se chinuie�te sä demonstreze
cä nu a existat testamentul lui Petru cel Mare[...] , scopul tipärirü acestei cärp, a fast
tocmai ace1a de a adormi grijile valahilor no�tri (N.S. Govora, Relafiile romano.­
ruse, Editura Carpaµ, Traiano, Popesco, Madrid, 1981, vol. II., p. 147). Pare
incredibil �i, totu�i, intr-o tarä cu veche tradipe democratä se mai poate fäptui

II
sacrilegiul rä.sturnärii ierarhiei de valori, tot a�a cum, dupä 1989, intr-o Romänie
debusolatä, mü de „eseu" �i „evici" sävir�esc acele�i terifiante monstruozitäp,
läsindu-ne o legitimä oroare fatä de fanatici �i de profanii veleitari.
Prezenta traducere a urmärit o redare cit mai fidelä a sensului frazelor
autorului �i a mijloacelor sale stilistice specifice, in centrul atentiei fiindu-ne
modelul oferit de excelenta traducere fäcutä de Maria Holban unei alte lucräri
scrisä de lorga: Istoria viefii bizantine. Pentru a fi cit mai aproape de farmele
lexicale specifice lui Nicolae lorga s-a incercat, in mäsura posibilului, sä se
faloseascä acei termeni �i acele expresü care reprezintä caracteristicile limbii
literare romäne intrebuintatä de autor in scrierile sale.
Notele de trimitere ale autorului au fast verificate aproape in totalitatea lor,
rareori intimplindu-se sä nu gäsim sursa citatä. in continuarea acestor note,
transferate din subsolul paginii la sfü�itul fiecärui capitol, au fast trecute notele de
editor marcate in text prin paranteze drepte [ ].
Se cuvine sä ne exprimäm recuno�tinta pentru intregul sprijin intelectual �i
pentru sustinerea acestor programe culturale ce ne-au fast acordate cu generozitate
de cätre scriitorü Mihai Ungheanu �i Mircea Micu. De asemenea, vrem sä
multumim �i sä amintim totodatä marele efort depus cu adevärat profesionalism de
cätre Editura SEMNE, fäcind posibilä aparipa acestei cärp.

Florin ROTARU

III
ISTORIA RELATIILOR
· .

'
DINTRE

FRANTA SI ROMANI
' '
 INTRODUCERE

Domnul N. lorga sau lorga este un moldovean näscut la Boto�ani, la 5 iunie

1871. Doctor al Universitätii din la�i, el este profesor de istorie la Universitatea din
Bucure�ti, membru al Academiei Romäne, deputat in Parlamentul regatului. A
ajuns de tinär in pozitii malte prin munca, �tiinta �i talentul säu. Pentru noi,
francezii, este interesant de �tiut cä in Franta a venit pentru a-�i termina anii de
ucenicie �tiintificä �i cä este diplomat a1 �colii noastre practice de inalte Studü
(Sorbonne). Insärcinat cu misiuni in sträinätate pentru a strmge documente privind
istoria tarü sale, a intreprins lungi �i fructuoase exploräri in arhivele �i bibliotecile
europene, mai ales in cele ale Frantei, ltaliei, Austriei �i Germaniei. Numeroasele
copii fäcute aici au alimentat vastele culeger� care, sub patronajul Academiei
Romäne, apar sub numele Hurm uzald �i au furnizat materialul unor publicapi
considerabile precum Acte �i fragmente privind istoria romänilor, adunate 1n
depozitele de manuscrise ale Occidentului (3 volume) �i No te �i extrase pentru a
servi istoria Cruciadelor din secolul al XV-Jea (5 volume, 1899-1915).
Dar dl lorga nu este doar un cititor, un neobosit copist; e un istoric. Curios sä
afle detaliul faptelor, el �tie �i sä arate cum se inläntuiesc acestea �i degajä cauzele
care le determinä. A dovedit-o atit in imprejuräri excepponale in care a fast intr-un
fel, purtätorul de cuvint al tarii sale in fata lumii �tiintifice cit �i in conferinta tinutä
in fata delegatilor Universitätilor sträine veniti sä ia parte Ja jubileuJ Universitätii
µe Ja la�i, in 1911 (Elemente originale ale vechii civilizafii romlinqti) sau in cele
douä comunicäri citite la al treilea congres international de istorie (Londra, 1913)
asupra Bazelor necesare unei noi istorü a evului mediu �i Supraviefuirea bizantinä
1n färile romane. A scris cärti a cäror grosime .dovede�te o lecturä imensä, dar care
sint cu totul altceva decit n�te cuJegeri de texte: Philippe de Meziere (1327-1406)
�i Cruciadele 1n secolul aJ XN-lea, tezä prezentatä Ja �coala de inalte Studii
(fascicoJul 110 in biblioteca �colii, 1896) asupra vietii �i scrierilor unui senior picard
care nu inceta sä Jupte atit cu sabia cit �i cu pana impotriva du�manilor cre�tinätäfii;
o voluminoasä Istorie a literaturii romane 1n secolele XVIII �i XIX; o Istorie a
imperiului otoman (5 voJume, 1908-1913) pe care a fast nevoit sä o publice,
resemnat, in germanä �i in Germania, nereu�ind a o edita nici Ja el, nici Ia noi; o
Istorie a romänilor din Transilvania �i Ungaria (2 volume, 1915-1916) publicatä de
astä datä in francezä �i la Bucure�ti. �i nu voni. vorbi nici despre manualele de
istorie universalä sau de istorie a Romäniei redactate pentru elevii �colilor
secundare, nici. despre numeroasele articole, critici �i altele, publicate fie in
Buletinul Secfiei istorice a A cademiei Romane fandat in 1912, fie in Buletinul
Institutului pentru Studiul Europei sud-orientale, printre directorii cäruia se

5
numärä incepind cu 1914, nici despre culegerile �tiintifice destinate strllinätatii
precum ale noastre Revue critique d'histoire et de litterature �i Revue historique.
Nu ar fi loc pentru a intocmi o bibliografie completä a operelor dlui Iorga; cele
amintite ajung de altfel, pentru a marca locul eminent pe care n ocupä in lumea
eruditiei istorice.
Publicist �i savant fecund, dl. Iorga este de altminteri, un infocat patriot. i�i
iube�te tara pentru bogätia pä.mintului, pentru originalitatea artei sale religioase �i
chiar profane, pentru varietatea literaturii ei atit de necunoscute Frantei; o iube�te
pentru nefericirea ei. i�i iube�te poporul harnic �i cinstit, mai ales neamul puternic
al täranilor care string recolte atit de bogate �i care dau armatei atiµa bravi soldap.
Istoria ne aratä acest popor impärtit in mai multe ramuri separate de fluvii �i munµ,
dar care slnt con�tiente de originea lor comunä �i care doresc sa se uneascä intr-un
mare Stat dunärean. Vorbe�te cu entuziasm despre actul creator care in 1859 a
pecetluit unirea Moldovei �i a Valahiei �i ii pästreazä Frantei un viu sentiment de
recuno�tinta pentru contributia esentiafä adusä de aceasta latina sora mai mare a
noii Romanii. Precum toti patriotii romäni, dore�te ca la acest nucleu sä vinä sa se
aläture �i ceilalti romani supu�i incä jugului strain, mai ales cei care indurä
persecupile austriacilor �i ale maghiarilor. Razboiul mondial izbucnit in 1914 ii
apäru ca un un prilej unic pentru a-i elibera in sfir�it pe ace�ti frap oprimati �i a
desavir�i unitatea romäneascä. in octombrie 1915 scria: Nu am fOVD.it nici o clipa
de a recunOQfte fi de a sluji cauza cea adevaratli. Sint unul dintre acei inapoiafi
care inca mai cred ca pe lume mai exista fi altceva decit dreptul forfei. ln
Romania noi ne-am hotiirit... Primele incercäri il lovira cu cruzime in interesele lui
personale, dar nu i-au clätinat nici convingerile nici sperantele. S-a gindit mai int"ti
la popor: „Taranul nostru a fast admirat in felul in care �i-a aparat pämintul natal;
cu toate durele incercäri pe care a fast nevoit sä le suporte, nu a degenerat"
(scrisoare din 20 octombrie 1916). Chiar dupä cucerirea Valahiei de cätre austro­
germani ajutati ca pe timpuri de halali, de bulgari �i de turci, el nu �i-a pierdut
nädejdea: „Noi nu sintern nici descurajati, nici umiliti. Nu ne simtim nefericiti de�i
am pierdut totul, mai ales cei mai säraci dintre noi, cäci nemtii nu-�i fac nici un
scrupul in a ne lua totul sau in a distruge totul. Nu regretäm nimic din ceea ce am
fäcut; sintern con�tient.i cä nu am precupetit nimic pentru a lupta, in chiar clipa cind
se preconiza o revigorare moralä, lentä, dar sigurä. Nu ne amägim cu sperante
de�arte; ne vom indura soarta, adicä ii vom invinge. Aceasta este o operä de reluat
�i nu o operä de päräsit. Suferinta ne va face mai puternici pentru repriza de miine."
(scrisoare din 18 decembrie1916). in acela�i timp, de la tribuna Camerei
deputatüor Iorga spunea: Am intrat in razboi CU hotarfrea de a dobindi intregul
11ostru drept. Pentru aceasta fi pentru nimic in plus. Dacli,, in timpul acestui
razboi, am dovedit inca o datli ca pe atftea alte cimpuri de blitaie ca sufletul
omenesc ramille mereu superior mijloacelor fumizate de hazard, noi am scris u11
capitol nu numai in istoria razboaielor, dar fi in dezvoltarea moralitafii umane.
in acest discurs, el reinvia cele mai mari figuri ale istoriei romane: pe Mihai Viteazul
eroul caruia i-am calcat pe urme in victorie fi in suferinfli.„ Am suferit ca el fi
poate de miine ii vom pedepsi ca fi el pe acei care acopera cu uzurparea lor un
teritoriu romiinesc; pe �tefan cel Mare al cärui stindard a fost de curind gäsit de
soldatli gen.eralului Sarrail intr-o mmastire bulgarä de pe Muntele Athos (vezi

6
Illustration din 28 iulie 1917). La 27 aprilie 1917, dl Iorga prezenta la Teatrul
National din Ia�i o dramä despre �tefan cel Mare; familia regalä a asistat la
spectacol �i a fost un eveniment literar care a fäcut sä batä inimile tuturor
romänilor. .
A�teptind ora „recuceririi", dl Iorga luptä cu pana cu atita infläcärare �i
credintä precum o�tenii cu armele lor. Poate cä niciodatä activitatea sa nu a fost
mai roditoare ca atunci cind se afla exilat in propria-i tarä. De sub degetele sale de
istoric �i de tipäritor se succed bro�uri de propagandä menite a face Romania
cunoscutä tärilor Antantei �i pe aceste natiuni, Romäniei: Relafiile romanilor cu
aliafii, scurt rezumat de 46 de pagini; Drepturile naponale �i politice ale rom§nilor
in Dobrogea in care prezintä consideratü politice din care diplomatii vor trebui sä
se inspire cind va fi vorba de a pune conditiile de pace; Istoria relafiilor dintre
Franfa �i Romania, pe care o vep citi mai departe �i in care, in douä sute de pagini,
a condensat o masä considerabilä de fapte atestate prin documente adunate unul
cite unul, din biblioteci �i arhive. tn acest din urmä opuscul, vor putea fi urmärite
cu interes crescind raporturile dintre douä popoare despärtite prin mari intinderi �i
imperü du�mane, dar unite prin comunitatea de limbä �i de interese din antichitatea
galilor pinä in zilelele noastre. Aceastä lucrare a fost mai intii oferitä gratuit de
cätre autor, ofiterilor misiunilor fraceze „ca un omagiu de recuno�tintä", iar acum
va putea fi cititä sub o nouä infäti�are, cu credinta ca, larg räspinditä, sä contribuie
la stringerea legäturilor dintre noi �i Romania, Iegäturi in care inima are tot atita
putere cit �i rapunea.
Charles Bemont

7
 CUVINT iNAINTE

Aceastä cärticicä a fast inceputä in momentul in care pentru Romänia se

punea atät problema gravä a destinului ei viitor, cit �i a datoriilor ei taiä de justiiie,
civilizaiie �i umanitate. Oteva capitole au apärut in Independenfa Romiinii. Restul
este inedit.
·

Academia Romänä a luat hotärirea de a publica aceastä contribupe istoricä

pe care Romänia o datora intr-adevär, mai ales la aceastä orä a luptei comune, sorei
sale mai mari �i nobilei protectoare a märetelor ei inceputuri. Cartea ar fi apärut la
Bucure�ti dacä evenimentele n-ar fi hotärit altfel. La la�i, la ora retragerii �i a
pregätirilor febrile pentru revan�ä, ea se aratä in umilul ve�mint al nefericirii
noastre.
Scopul autorului, fast elev al �colilor Franiei, este de a face doar cunoscut
publicului francez cä politica actualä a Romäniei nu este o improvizatie, nici un
capriciu, cä ea räspunde unor vechi traditii �i urmeazä calea arätatä de dezvoltarea
istoricä.
Nicolae lorga
la�i, 13 decembrie 1916

8
 CAPITOLULI

PRIMELE RELATil DIN TIMPUL ANTICHITATII

�I EVULUI MEDIU

Pentru a gäsi primul contact intre neamul francez �i neamul romänesc,

inrudite prin comuna lor descendentä latinä, trebuie sä ne intoarcem la epoca foarte
indepärtatä c"md galü, in larga lor expansiune cuceritoare, trecurä riurile din nordul
Peninsulei Balcanice pentru a ajunge pinä la sanctuarele vechii Grecü. fnainte sau
dupä acel mare eveniment al migrapei popoarelor, elemente cu singe galic se
a�ezarä in vecinätatea dacilor.
�i incä mai tirziu, amestecul de singe a putut sä se producä in vremea cind
Roma era stäpinä atit pe Loire cit �i pe Dunäre, elemente militare de origine dacicä
fiind folosite in legiunile din Galia sau, invers, elemente galice in cele din Dacia.
Dar acesta este un mit cu caracter general apartmmd circulatiei interioare a
popoarelor, in largile cadre geografice ale Imperiului �i nu un fenomen caracteristic
relatülor dintre strämo�ü francezilor �i cei ai romänilor.
Totu�i, cu mult timp inainte de intemeierea cätre anul 1300, a Principatului
Valahiei �i cätre anul 1360, a Principatului Moldovei, cu mult inainte de aparitia, in
secolul al XIIl-lea, a primelor voievodate romäne�ti, cruciadele purtarä in Orient
acea cavalerie francezä care, infäptuind vointa divinä, gesta Dei per Francos,
�ntemeie Regatul Ierusalimului, Imperiul latin al Constantinopolului �i numeroase
fiefuri militare. Pe atunci, neamul romänilor incepea sä aibä un rol in Balcani. in
mod cert a ajutat la restaurarea Statului bulgar distrus de bizantini. Valahii din Pind
luptarä multi ani cu bravura caracteristicä neamului lor, impotriva legiunilor
impäratului Vasile ucigtqul de bulgari sub drapelul printului cäruia i se spunea
Tarul Samuil. Ei au fast primii cu care luarä contact cruciatii care, la sfir�itul
secolului al VII-lea traversarä Peninsula Balcanicä; apoi trupele lui Ludovic al
VII-lea, regele Frantei, urmind drumul sträbätut de armata germanä a regelui
Conrad, au avut de-a face in codrii bulgarilor ce se intindeau peste cea mai mare
parte a actualei regiuni sirbe precum �i in defileele Balcanilor �i Pindului, cu nomazi
valahi, cu pastori �i cäläuze apaqinind aceleia�i natü, in sfiqit, cu soldatii
impäratului bizantin, mai ales arca�i recrutati din Marea Valahie tessalianä, tffiut
al pästorilor �i räzboinicilor.
·

La sfir�itul secolului al XII-lea, cind predica infläcäratä a lui Folques de

N euilly provocä acea nouä cruciadä menitä a-i da tronul Constantinopolului
contelui Baudouin de Flandra, vasal al regelui Franiei, valahii din Pind ridicarä
curind steagul revoltei impotriva jignirilor aduse cäpeteniilor lor. Trei frati, Petru

9
 zis �i Cazacä-Albä intrucit purta costumul tradifional din blanä de oaie a1 pästorilor
valahi, Asan �i Ioan, luarä conducerea acestei mi�cäri care reu�i sä respingä peste
tot incercärile de represiune poruncite de Bizanf. Chiar dacä Statul intemeiat prin
valoarea �i triumful lor a primit numele de Imperiu al bulgarilor ei se simteau
valahi; numele purtat de �efii acelui Stat, precum acela de Borilä, urma�ul lui loan,
arätau in mod evident originea romänä. Ei intretinurä relatüle cele mai strinse cu
ceilalti romäni, cei de pe malul sting al Dunärii care alcätuiau o strälucitoare
cavalerie �i care erau numiti cumani datoritä stäpinirii turanilor care le apäsa
neamul. Cronicarul francez al celei de-a treia Cruciade, Geoffroy de Vill<:?hardouin,
vorbe�te adeseori despre conflictele care avurä loc intre cruciati, reprezentanti ai
credintei apusene �i acei regi ai Bulgariei, acei imparafi ai revoltei care intelegeau
sä reprezinte neclintita ortodoxie a Räsäritului �i traditiile imperiale ale noü Rome.
Villehardouin nu se in�alä niciodatä in privinta adeväratului caracter natiqnal al
elementelor pe care cavalerü francezi le intilnirä in cimpüle Traciei �i in
imprejurimile macedonene ale Salonicului. La fel �i continuatorul säu, Henri de
Valanciennes, el deosebe�te bulgarul le Bougre care nu era o�teanul caracteristic al
armatei Asenizilor, de cumanul de pe malul sting sting al Dunärii, mereu pe cal,
flutur"md in bätälii flacära verde a lancei sale �i de hlaculbalcanic, valahul din Pind,
autorul räscoalei �i apärätorul noü coroane. De altfel, acee�i notä se regäse�te �i la
contemporanul lui Villehardouin, preotul german Ansbert, care descrie expeditia
lui Frederic Barbä-Ro�ie pentru a se incredinta cä valahul era un tip in mod net
caracterizat. C'md Villehardouin nume�te noul stat regatul Blachiei 1i Bugriei el i�i
dädea prea bine seama de caracterul acestui imperiu in care bulgarul reprezenta
traditia politicä �i clasa urbanä, in timp ce tot ceea ce era pästor sau o�tean de
profesie apartinea neamului romänesc al Blahilor.
La mai putin de o jumätate de veac dupä intemeierea, in 1204, a acelui
vremelnic imperiu latin a1 Constantinopolului, marele val al invaziei tätare se
intinse asupra cimpiilor Europei orientale �i trecind de Carpafi, n impinse pe regele
Ungariei invinse pinä pe malurile Märü Adriatice, pentru a se retrage apoi �i a se
a�eza in stepa ruseascä �i in regiunile danubiene devenite de atunci tinta stäpinirü
sale. Reprezentantü ideü de cruciadä ii considerau pe tätari drept posibili aliati
impotriva Sarazinilor �i a turcomanilor, profanatori ai Sfintului Mormint �i
stäpinitori ai Locurilor Sfinte. Timp de zeci de ani Occidentul s-a amägit cu ideea
cä Hanul ar putea deveni credinciosul auxiliar al unei noi cruciade �i ca aceastä
aliantä ar putea fi chiar pecetluitä prin convertirea la cre�tinism a redutabilului
impärat mongol. Dominicanü �i franciscanü, fideli o�teni ai Bisericii romane,
insärcinati special sä converteascä Orientul la credinta catolicä, obtinuserä mai de
mult o misiune pe lingä ace�ti tätari susceptibili de a-�i päräsi credintele religioase.
Printre ace�ti cälugäri cer�etori �i vagabonzi, insufletiti de o rivnä nouä, majoritatea
apartinea neamului latin �i multi erau francezi. Iatä de ce in naivele povestiri ale
unor dominicani Nicolas Ascelin sau Jean du Plan-Carpin, ale unui Rubriquis, ce
era de fapt flamand de origine, pe numele säu Ruysbroeck, se gäsesc cel putin date
asupra tärü locuite de romäni �i asupra amestecului politic din care ace�tia fäceau
parte, dacä nu �i despre romänii in�i�i. Acest Rubriquis vorbe�te despre Valahia lui
Asan in numele cäreia s-a crezut cä se aflä o aluzie la un Stat roman intemeiat pe
malul sting al Dunärii, dar mentionarea Salonicului (Solun al slavilor) in

10
vecinätatea acestuia dovede�te cä e vorba doar de acea mare Tessalie, rezervorul
balcanic de unde s-au räspindit valahii.
Chiar denumirea de Stat valah, intemeiat, a�a cum am spus-o mai sus, la
inceputul secolului al XIV-lea, prin unirea grupurilor politice de origine popularä,
care se gäseau de mult timp risipite in Valahia actualä, se int"tlne�te pentru prima
oarä in operele lui Philippe de Mezfäre 1 acel fervent propoväduitor al cruciadei,
acel. cavaler picard care din fragedä tinerete a fost amestecat in treburile Orientului,
acel cancelar al Ciprului care avea cuno�tinte directe �i personale asupra Siriei �i
Egiptului. Üt minästirea parizianä a celestinilor, a redactat opere menite a trezi
spiritul de ofensivä cre�tinä in Occidentul sfi�iat de certuri, datoria de a-i invinge pe
pägini �i de a elibera Locurile Sfinte. El nu uitä nici un popor, nici un Stat care ar
fi fost capabil sä sustinä noua cruciadä �i de aceea, in douä rmduri, in Gmdul
bätrJnului pelerin mai intii �i apoi in Cavaleria Pasiunii scrisä-in vremea infr"mgerü
suferite de cre�tini, la Nicopole (1396), el menµoneazä dubla Abblachie. El
dovede�te prin asta la f el de buna cunoa�tere a existentei principatului valah cit �i
a noü forme politice moldave situate la nordul teritoriului romän de pe malul sting
al Dunärii. Aflase �i numele celui de-al doilea dintre marii prinfi valahi de Arge�
pe care-1 nume�te Alexandru de Ba/gerat, forma coruptä a cuvintului Basarab.
Alexandru, fiul lui Basarab a reu�it sä menµnä in pofida Ungariei, independenta
nationalä pe care un mare efort militar a fäcut-o sä triumfe in 1380 sub domnia
tatälui säu.

NOTE

1 Vezi, Nicolae Iorga, Plrilippe de Mir:.ü:res, 1896.

11
 CAPITOLUL II
FRANCEZII PE DUNÄREA ROMANÄ
IN TIMPUL CRUCIADELOR DIN SECOLUL AL XV-LEA

De altfel, cavalerii francezi apucaserä sä cunoascä aceastä Valahie cu prilejul

bätäliei de la Nicopole, bätälie pierdutä, dupä cum se �tie, din vina lor: in loc sä lase
otelitele trupe ale lui Mircea, domnitorul Valahiei, sä dea prima loviturä (\Supra
armatei alcätuitä din spahii indräzneti �i ieniceri de neclintit care luptau sub
ordinele lui Baiazid 1, ei se aruncarä cu o nechibzuitä impetuozitate in atacul asupra
necredincio�ilor. Mircea a fost nevoit sä asiste ca martor intristat la o infringere pe
care nu o putuse 'impiedica. in timp ce comandantul suprem de la Nicopole,
Sigismund, regele Ungariei, �i el pe jumätate francez prin originea-i luxemburghezä
- predecesorii säi, Carol Robert �i Ludovic-cel-Mare, 'impotriva cärora Valahia
luptase pentru a-�i dobindi independenta, erau Angevini din Neapole, francezi pur
singe �i aplicau sistemul francez in administrarea Ungariei - fugea cu o barcä spre
gurile Dunärii pentru a reveni prin Constantinopol �i Dalmatia in capitala sa,
cavalerii francezi se refugiarä pe malul sting al · Dunärii unde se trezirä fatä-n fatä
cu ni�te tärani pentru care cruciada nu era nimic altceva decit un prilej de a culege
un c�tig de pe urma invin�ilor oricine ar fi fost ei. Fi"oissard reproduce povestiri
privind nepläcuta intilnire cu ace�ti jefuitori rustici care ascunserä in colibe
ve�mintele bogate ale cavalerilor imbräcati �i inarmati dupä moda lui Carol al Vl­
lea.
�i totu�i ace�ti cavaleri ai cruciadei au fost nevoiti sä revinä pe aceste
meleaguri. Cmd Filip-cel-Bun, duce de Bourgogne, dornic sä se remarce in marea
luptä pentru Christos, incerca sä lege reJatii cu prinµi cre�tini din Orient care
trebuiau sä-1 sustinä in intreprinderile saJe, �i trimise ambasadorul, pe Guillebert
de Lannoy, in pärtile Lituaniei, Ja duceJe WitoJd. Acesta se opri Ja Kameniec­
PodoJski, pe Nistru, in imediata apropiere a tinuturilor Domnului moldav
Alexandru-cel-Bun care conduse mai bine de treizeci de ani (1400-1432) �i cäruia
Moldova ii datoreazä desävir�irea organizärü ei militare �i politice. Trimisul Iuä
parte la ospefe solemne in compania ambasadorilor sosip din indepärtate täri �i a
printilor tätari vasali. 'insotit de o escortä alcätuitä din �aisprezece persoane, romani
in mare parte, el trecu fluviul, de la Kameniec la fortäreata moldavä a Hotinului ;
purta misive scrise in limbile latinä �i in tatara. Intilnirea solului bourgognon cu
domnitorul Alexandru avu Joc in burgul Cozial, nume amintind de aceJa al vechü
capitale a tärii, Suceava, Socav in limba sJavä. 0 nouä escortä �i noi permise de
liberä trecere i-au fost acordate spre a-�i continua cälätoria spre tärile SuJtanului

12
 turc, dar aceste tinuturi erau tulburate de moartea lui Mohamed 1 (1421) �i el trebui
sä-�i schimbe drumul. Dupä ce a traversat locuri pustü dintr-un pnut incä prea putin
colonizat de noul Stat moldav, ajunse la cel mai de seamä port al tärü la Marea
Neagrä, Moncastro al genovezilor, Cetatea-Albä a romänilor, iar pentru tätari �i
mai tirziu pentru turci, cuceritorii ei, Akkerman. Aici gäsi genovezi, valahi �i
armeni sau „hermini" care fäceau negot cu Levantul. Sosirea lui Guillebert avu loc
in vremea cind mii de lucrätori dap de Witold, se ocupau cu inältarea vechilor ziduri
datorate stäpinitorilor genovezi �i cu refacerea acelui mare port, care era �i o piatä
de desfacere pentru tinuturile ruse�ti ale Lituaniei, capabil sä reziste unui eventual
atac din partea turcilor. Trebuie sä mentionäm cä inainte de a ajunge la Cetatea­
Albä, cälätorul nostru cäzu in mlinile indräznetüor haiduci care se fäcurä stäpini pe
avutul �i persoana sa. Notiunea de ordine publicä exista totu§i in acea Moldovä a
inceputului de secol al XV-lea cäci vinovatü au fast imediat prin�i �i dap pe mina
victimei care putu sä dispunä de ei dupä cum i-a fast voia. Pägubitul in loc sä-i
spinzure, se multumi sä-�i ia banii inapoi �i-i läsä sä-�i practice liberi meseria pe
seama altor cälätori.
La mai putin de douäzeci de ani de la cälätoria lui Guillebert de Lannoy, o
armatä maghiarä comandatä de romänul loan de Hunedoara, conducätorul
regatului ungar impotriva turcilor, i�i propunea sä porneascä chiar spre
Constan�inopol pentru a intäri amenintatul Imperiu Bizantin. Armata trebuia
transportatä de o flotä venepanä pe cheltuiala ducelui de Bourgogne �i a Papei.
Galerele venetiene intrarä intr-adevär pe gurile Dunärii (1445) pentru a-1 intilni pe
loan de Hunedoara care scäpase din dezastrul de la Varna (1444). Comandantul lor
era Valerand de Wauvrin, un bourgonion care, intors in tara sa, i�i povesti isprävile
din aventura dunäreanä, unchiului säu, Jean, autorul unor vechi cronici a cäror naiv
grai picard i�i mai incäntä §i acum cititorii.
Vreo cincizeci de pagini ale acestei pitore�ti povestiri sint consacrate acestei
campanü din 1445 �i de fiecare data cind este vorba despre auxiliari, sint mentionati
r!Jmänii din Valahia condu�i pe atunci de domnitorul Vlad Dracul. Se vorbe�te �i
despre fiul acestuia, feciorul din Valahia, iar dascälul lui, un bätrin o�tean care
vorbea destul de bine frantuze�te le povestea cruciatilor despre felul cum a fast
purtatä sub ochii säi, in urmä cu cincizeci de ani, marea bätälie de la Nicopole.
Armata valahä este descrisä ca fiind o trupä. indräzneatä �i zgomotoasä, umplind
aerul cu strigäte de luptä, mai ales atunci cind marile bombarde ale cruciatilor W
lansau cu oarecare precizie ghiulelele lor de piaträ spre zidurile cetätilor turce�ti de
la Dunäre. �i-au incercat �i valahii puterile cu.aceastä artilerie putin cunoscutä �i se
intimplä ca explozia unei bombarde prea incärcate sä transforme bucuria acestor
aspri soldati in dezamägire. Wauvrin ii povesti cu pläcere unchiului säu cele
petrecute sub zidurile Giurgiului care pentru el era la Georgie �i nu uitä sä
mentioneze cä fortäreat:a, descrisä in amänuntime, era de pe vremea marelui
domnitor Mircea. Urma�ul acestuia ii vorbise despre numeroasele blocuri de sare
vindute in Turcia, al cäror venit a acoperit cheltuielile constructiei. Sperind sä
redobindeascä aceastä mo�tenire pärinteascä ocupatä acum de turci, el il asigurä cä,
in acest caz, femeile tärii sale ar fi fast in stare sä cucereascä cu fusul in minä
• imperiul otoman.

13
 Dunärea e trecutä cu simple vase romäne�ti pe care cronicarul le nume�te
„manocques".
Dupä ce au pätruns pinä la gura de värsare a Oltului in Dunäre, la „micul
Nicopole" (actualul or� Tumu) �i dupä ce a �teptat sosirea mult aminatä, a lui
Ioan de Hunedoara pinä la un moment cu totul neprielnic operapunilor, cruciatü
revenirä pe Dunäre, atingind portul „Brilago", azi Bräila care, vizitatä fiind
incepind cu secolul al XIV-lea de vasele Orientului, mai ales de cele ale
Trebizondului, forma principala piatä comercialä a Valahiei, precum �i
„Lycocosmul" care era Lycostome (Gura Lupului), castelul insular al Chiliei, in
Delta Dunärii.
Venise vremea care marcheazä sfü�itul cruciadelor franceze. Dacä Moldova
mai lupta incä pentru Cruce, dacä marele ei domnitor �tefan (1457-1504) merita, in
a doua jumätate a secolului al XV-lea, sä fie numit de Papa Sixtus al IV-lea „atletul
cre�tinätäpi", atenpa Frantei va fi de acum inainte indreptatä cätre marea problemä
intemä a organizärü ei moderne �i se intoarse de la tärile dunärene. Pentru a-�i
ci�tiga aliati impotriva turcilor, �tefan cel Mare stabili numeroase relatü cu
Papalitatea, cu ora�ele comerciale ale ltaliei, mai ales cu Venetia, dar �i cu Florenta
�i, färä indoialä, cu Genova, cu printü italieni - de�i corespond�nta sa cu regele
Neapolelui nu s-a pästrat - färä a mai vorbi de veclliü säi catolici, regii Ungariei
(Matei, fiul romänului loan de Hunedoara) �i ai Poloniei. in acea vreme au existat
desigur �i aventurieri precum Antoine Marini din Grenoble, ministrul regelui
Boemiei Georges Podiebrand, care venirä sä-i cearä lui Ludovic al IX-lea sä ia
parte la o mare operä comunä impotriva turcilor, dar dacä acest rege, cu figurä atit
de nouä �i nelini�titoare �i märturisea public adeziunea la ideea Cruciadei, el nu
era ci:tu�i de pupn inspirat de entuziasmul inainta�ilor säi. De altfel, niciodatä vreun
trimis nu i s-a adresat oficial regelui francez pentru a-i cere un cit de mic ajutor in
favoarea Moldovei pe cale de a pieri. Francisc 1 �i contemporanul säu german,
regele Maximilien 1 �i Papa Leon al X-lea au fost autorii unui proiect de cruciadä,
dar acest proiect nu avu urmäri �i du�manul Casei de Austria, candidatul francez la
Coroana imperialä, apärätorul hotarelor Rhinului impotriva poftelor germane,
avea cu totul altceva de fäcut decit a se impotrivi avmtului lui Soliman-Magnificul
menit sä devinä aliat permanent al Frantei impotriva lui Carol Quintul.

14
 CAPITOLUL III
NEGOCIATORI �I C.ALATORI FRANCEZI
iN SECOLUL AL XVI-LEA
PRIMII PRETENDENTI ROMANI iN FRANTA
' '

Prin catastrofa de la Nicopole sau dacä doriti, prin insuccesul acestei

campanü a Dunärü pe care tocmai am schitat-o, Franfa fn Orient luase sfir�it.
Franta diplomaµlor in cäutare de aliati pätrunde insä in acest Orient european la
inceputul secolului al XVI-lea, prin agentü säi permanenµ de la Veneµa, prin
emisarü säi la Constantinopol �i prin ambasadorii extraordinari care vin sä ia
legätura cu principü maghiari din Transilvania, pretendenµ la Coroana Ungariei
confiscatä de Hasburgi, pentru a-i atrage sä lupte impreunä impotriva
imperialismului cotropitor a1 Casei de Austria. .
Pe vremea cind un Ricon W fäcea apariµa la mica curte maghiarä a Carpatilor
ca mesager a1 aliantei, Moldova devenitä principatul romän conducätor, se afla sub
sceptrul unui personaj deosebit de activ �i de intreprinzätor, Petru, zis Rare�, fiul
marelui $tefan. EI avea legäturi cu toti vecinii säi cre�tini, visind sä tragä foloase de
pe urma certurilor dintre ace�tia pentru a pune stäpinire pe aceastä Transilvanie
unde avea mo�ii intinse �i care era locuitä in mare parte de tärani din neamul säu
romänesc gata de a-1 primi ca pe un eliberator. A fast rind pe rind du�manul
, neimpäcat �i prietenul trecätor al regilor Poloniei, al „Voievodului loan", regele
Ungariei din familia Zapolya, �i al lui Ferdinand de Austria. Dar nu a avut legäturi
directe cu Franta, ai cärei agenµ urmärirä cu interes vädit märirea �i decäderea
acestui Petro Bogdan (Bogdan insemnind in turcä: moldav), vayvoda sau chiar rege
al indepärtatei Moldove. Regele Valahiei, adeseori simplä creatie �i instrument
docil al puternicei Austrii, aträgea mult mai puµn atentia.
Citeodatä, rapoartele reprezentantilor Frantei la Constantinopol mentio­
neazä fapte atingind istoria Principatelor, fapte petrecute sub ochü acestor agenti.
in prima jumätate a acelui secol al XVII-lea ei väzurä alaiurile voievozilor nou­
numiti de fmparatul lor, Sultanul, nefericiti domnitori maziliti intorcindu-se la
Constantinopol pentru a fi deposedati de averi, stor�i de bani �i pedepsiti pentru
prosperitatea lor trecutä, räzvrätiti dati morµi pentru a fi rivnit sä domneascä, chiar
CU titlul de vasali intr-unul dintre principate. Pe alocuri, agentii i�i märturiseau mila
fatä de aceste victime avmd ambitü curajoase sau dreptul cel mai autentic. „latä -
scrie unul dintre ace�tia, in 1558 - credinta ce se vede in ace�ti turci cind e in
interesul lor." Altä data, despre aceia�i turci acoperiµ de singele unei proaspete
execuµi politice, el mai spune: „E o natie care nu poate fi indestul uritä �i blamatä,

15
 nu atit pentru necredin/a ei �i deosebirea dintre religia ei �i a noastra cit pentru
obiceiul ei de aface mereu lafel sau fi mai relefapte.
La citva timp dupä asta, intimplarea apropie Franta de aceastä regiune
dunäreanä. Dinastia Piastilor se stinsese de curind in Polonia. Mo�tenirea acesteia
era reclamatä de imperialii austrieci aflap pe cale de a-�i anexa prin infilträri
dinastice ca in Ungaria, intregul Orient cre�tin sau cel pupn tärile catolice, dar nu
färä a avea incuvüntarea Sfintului Scaun. Catherina de Medicis vru sä impiedice
aceastä nouä extindere a stäpinirü habsburgice. ti opuse arhiducelui chiar pe
mo�tenitorul tronului francez, pe fiul ei Henric, vütorul Henric al 111-lea. Pentru
a-i ci�tiga pe electorii poloni ea ii ademeni cu o alipire la coroana regalä, a Moldovei
sau cum i se spunea in Polonia, a Valahiei.
Din luna septembrie 1572, regele Carol al IX-lea promitea printr-o scrisoare
adresatä lui Jean de Monluc, episcop de Valence, agentul säu, de a pune Valahia
sub stapinirea numitului regat (al Poloniei) precum era ea odinioara,fie pe calea
bunei invoieli, fie prin for/a, Polonia dobindind cel putiß dreptul de a numi aici
principi sau palatini, sub rezerva unui tribut traditional plätit turcilor. Monluc
merse mai departe: intr-un discurs solemn rostit la 10 aprilie a anului urmätor, in
fata nobilimü polone, dädea asiguräri cä viitorul rege era prea mindru pentru a se
recunoa�te vasal al Sultanului �i pentru a-i trimite techinü Moldovei alipitä
regatului säu. Turcii foarte supärati opuserä imediat cel mai invequnat refuz: acele
negafii perpetue constatate cu mihnire de agentul regal la Constantinopol. Cu toate
acestea, Henric de Franta a fost ales �i printre o�tenü care-1 insoteau cind W fäcu
intrarea fastuoasä erau �i citiva inve�mintati �i inarmati ca valahii.
Aceste noi relatü atraserä un amestec in treburile Moldovei care niciodatä nu
a dus lipsä de pretendenti. S-a hotärit sustinerea unui personaj nestatornic, polonul
Albert Laski, a cärui nesf1qite aventuri au avut drept teatru �i Parisul. focercarea
de a i se suspne pretentiile, de altfel lipsite de orice fundament, s-a izbit de
rezistenta de neinfrint a tärü: numita Moldova, scria agentulfrancez, nu vrea deloc
pe cineva care sa nufie de-al /arii.
Printre cei care figurarä un moment in suita lui Laski se afla �i un tinär cu
lungi plete negre, cu alura pläcutä, inzestat cu un mare talent pentru limbi sträine,
capabil sä se exprime in italiana cea mai curatä la acea vreme cind stilul concetti
domnea la curtea Frantei �i sä-�i inalte talentul pinä la a scrie imnuri de mare
amploare despre Divinitate: se numea Petru Dumitru �i pretindea a fi fiul lui
Pätra�cu, Petrasque pentru francezi, cel care a fost cindva ajutat la greu de baronul
Aramont, ambasadorul Frantei in Orient, �i ca urmare, sustinea a fi mo�tenitorlll
Marii Valahii. �tia sä-�i istoriseascä nenorocirile intr-un mod deosebit de
interesant �i sä punä un accent de sinceritate in revendicarea drepturilor sale
naturale. Biet copil färä ajutor, zälog al tatälui säu, apoi orfan päräsit la turci, el
fusese trimis de un anume p�a in Siria fi in Arabia fi chiar in mai multefortare/e
fi ceta/i din Asia, mereu sub paza puternic(i, mereu necajit �i pedepsit timp de mai
bine de cincisprezece ani; el venea de la Damasc pentru a se arunca la picioarele
acestei preacrqtine coroane, apärätoare a tuturor dezmo�teniplor �i sprijinul
legitimitätü aflate in restri�te. Intervenpa ambasadorului Frantei la Constantinopol
ar fi fost indeajuns, spunea el, pentru a-1 ajuta sä-�i biruiascä du�manii �i pentru
a-1 detrona pe domnitorul Mihnea cel care i-a uzurpat mo�tenirea.

16
 Cererea sa dateazä din anul 1579. Cu toate acestea, el nu se indreptä spre
Constantinopol, prin Lyon inainte de 1582. De aici, in februarie a anului urmätor ii
scrise o epistolä doamnei de Germigny, soµa lui de Germolles, ambasadorul care
trebuia sä-i susµnä drepturile in fafa tribunalului eminamente coruptibil al Marelui
Stäpin. Un an mai tirziu, Germigny care Uji primise la Constatinopol clientul
recomandat cu acte in regulä de la Veneµa, de secretarul francez Berthier, asigura
cä: afacerea prin{Ului meu merge din ce in ce mai bine, pinä la a putea fixa pentru
luna urmätoare termenul inscaunarii. Totu�i, sub diferite pricini: särbätori
musulmane, cadouri �i tributuri de primit etc., aceastä inscäunare suferi mai multe
aminäri. fo van s-a intervenit pe lingä sopa Sultanului care-�i dorea din Franta
sulimanuri �i ciini care se gudurä sau pe lingä „unchiul" Sultanului �i demnitarü
care fuseserä convin�i in problema dificilä a mo�tenirii legitime a Valahiei. Se
ajunsese la pierderea speranfei de a mai invinge rezistenµ uzurpatorului, cind un
nou efart invinse orice opreli�te: Petru, print de Valahia i�i fäcu o ie�ire solemnä
precum vechü impära? bizantini semänind in drumu-i aur prin mulfimea mutä de
uimire �i fermecatä de frumoasa-i prestanfä �i merse sä se a�eze cu prietenü lui
francezi la Bucure�ti �i T'rrgov�te. Aici porunci sä se fäureascä tunuri, pregäti o
micä armatä �i ridicä palate al cäror gust frantuzesc va trezi mai tirziu admiratia lui
Bongras, savantul editor al lui Gesta Dei per Francos. fo februarie 1584, Germigny
se declara incintat de prinfUI nostru care ii trimisese portretul aläturi de douä
blänuri de zibelinä.
Totu�i treaba se terminä prost. Acest domnitor cu fumuri �i obiceiuri
risipitoare, acest personaj cochet, prieten cu sträinii nu pläcu multora. Au fast
adresate plingeri la foalta Poartä �i Mihnea �tiu sä tragä faloase. Petru a fast mazilit
färä ca ambasadarul Frantei, mereu lipsit de bani, sä poatä dejuca lovitura. Or,
Petru ce fusese impopofonat cu porecla de Cercel din cauza podoabei ce o purta
dupä moda favoritüor de la curtea lui Henric al III-lea preferä sä fugä in
Transilvania unde fu jefuit �i intemnitat timp de doi sau trei ani intr-o inchisoare a
Statului. Scäpind din castelul de la Muncaciu, nu mai indräzni sä se arate la Curtea
�ostului säu protector, unde de altminteri, fusese sfätui sä nu se mai ducä. Apäru la
Venefia räspindind incä o datä faima frumusefii, luxului �i aventurilor sale. A tost
admirat, dar �i poftit sä plece cit mai grabnic cu putinfä. La Constantinopol unde se
duse in cele din urmä, ultimele efarturi ale unui om färä bani,. färä partidä �i färä
sprijin diplomatic n-au fast decit o zbatere dureroasä. Turcü scäparä de el fäcind sä
se scufunde vasul ce-1 ducea spre un exil indepärtat (1589).
Pilda acestui scurt triumf gäsi totu�i imitatori, care au fast mai pu?n noroco�i,
dar �i mai pufin nefericiµ. fo 1554, domnitorul Moldovei, Alexandru Läpu�neanu,
ginerele lui Petru Rare�, tiranul despre care vorbesc rapoartele franceze de la
Constantinopol, amintea cu mindrie in fafa ambasadorilor Transilvaniei, exemplul
regilor Franfei, Angliei �i Poloniei care, toti cu toate ca fiind foarte putemici,
to�i pliitesc tribut Sultanului �i ii indeplinesc poruncile precum Moldova �i
Tara Romaneasca; mai tirziu, el i�i indrumä feciorü, dacä le-ar fi fast räpitä
mo�tenirea, atit cätre regele Franfei cit �i cätre cel al Angliei, al Poloniei �i dogelui
Venefiei.
Tot un mo�tenitor al Moldovei, dar dintr-altä ramurä, descinzind tot din
�tefan-cel Mare, se infäf�ä la Paris in 1588, cu scrisori din partea Papei: un anume

17
 Ioan Bogdan, Janus pentru Sfmtul-Scaun �i care se semna cu litere grece�ti Ilie�
(Elie). Henric al 111-lea i1 fäcu cavaler al ordinului Sfintul Mihail �i ii dädu un
secretar, Harlay de Sancy, consilier de stat. Ioan se imbardl la Venetia insotit nu de
Sancy, care nu arätase nici o grabä de a i se alätura, ci de un personaj de mai micä
importantä, Joaquin Balue. fotre timp Henric al 111-lea [1] murise, �i ambasadorul
Frantei la Constantinopol nu-1 primi cu väditä simpatie pe protejatul unui rege
defunct.
Atunci Ioan Bogdan se intoarse in Occident: i1 regäsim mai intii in Anglia,
apoi la curtea lui Henric al IV-lea �i in cele din urmä la Geneva, in 1591; de aici
implorä incä o datä sprijinul singurului print care ar fi putut sä-i redea tronul
strämo�ilor säi poruncind amabasadorului säu contele de Breve, sä intervinä pe
lingä Sultan �i dregätorü acestuia; fiul ii rämäsese in Franfa, acasa. Dar toate aceste
cereri, ale lui �i ale fiului säu nu ajutarä la nimic. Dupä o lungä �edere de ceqetor
pe la Venefia �i dupä peregrinäri prin Europa' intreagä, pindind o mereu aminata
cälätorie spre Constantinopol, bietul print detronat a fast nevoit sä-�i sfir�eascä
zilele intr-un han oarecare.
Trebuie sä-1 amintim in cele din urmä �i pe un vechi o�tean, �tefan, a�a-zisul
fiu al domnitorului Moldovei, �tefan To�a, [2] care spre 1590, iJ slujise pe regele
Frantei in Pirinei, in asediul de la Jaca.
Dar din nou venise vremea cind francezii vizitarä in interesul lor sau in acela
al unei cauze superioare, aceste täri ale Dunärü, unde despre Franta se vorbea ca
despre o tara foarte indepärtatä, dar a cärei putere fusese odinioarä respectatä la
Constantinopol, capitala imperiului care pretindea sä ne cuprindä.1
Cälätori francezi, purtati de intimplare sau atra�i de curiozitatea unui nou
drum spre Orient, traversau Principatele romäne pe timpul cind prinfi cer�etori
dornici sa-1i ceara mo1tenirea se opreau la curtea Frantei pentru a gäsi sprijin. Unü
dintre ace�ti cälätori ne-au läsat descrieri care ne fac sä cunoa�tem bine aspectul
färilor romäne din a doua jumätate a secolului al XVl-lea.
Primul de la care avem ni�te note nu e altul decit deja mai-sus amintitul
Bongars. EI vizita Valahia in 1585 dupä ce adunase o bogatä recoltä de inscriptü
Jatine din Transilvania. foarmat cu scrisori eliberate de Sigismund Bathory,
principele acelei täri �i de anumite notabilitäti säse�ti, el gäsi un tovarä� de drum
intr-unul din ofiterii domnitorului Mihnea, Guillaume Walther camaraf fi
vistiemic.
Prin Brafovia azi Bra�ov-Kronstadt, ora� de frontierä, plin de romäni de
dincolo de munti care veneau aici la tirgurile de vineri �i simbätä, eruditul francez
ajunge in defileul Bran (Thorzburg pentru nemti, Torcsvar pentru unguri) unde
carufele coboara cu frfnghii. Ajunge la castelul atribuit de popor legendarului
intemeietor al principatului, Negru-Vodä �i se opre�te la Tirgovi�te, fosta capitalä a
tärü; aici bagä de seamä re�edinta domneascä inältatä de protejatul regelui Frantei,
Petru Cercel, in preajma bisericü Curtii: castel mic, dar frumos fi magnific; i s-a
vorbit despre conductele de apä instalate de acesta �i despre tunurile fäcute Ja
porunca lui (un foarte frumos fragment aI unuia din tunuri s-a pästrat la Muzeul
Bucure�tilor). A doua zi, Bucure�tü ii oferirä adäpost. Bongars i�i prezintä scrisorile
cätre domnitorul in virstä de „aproape douäzeci �i cinci de ani" �i Mihnea iJ intrebä

18
daca nu am vrea sa-1 servim, daca 1iu avem deloc ceva cadourl. Curtea se mentine
pe cheltuiala sträinilor ale cäror Mrtü sint examinate de negustori din Raguza �i
cälugäri franciscani; in Bathelemy Bertrandy, din Marsilia, cälätorul a gäsit de
altfel, un prieten.
Cu un p�aport in slavonä �i sub paza unui portar el plecä sä gäseascä la
Giurgiu, pe Dunäre, carele care duceau tributul la Constantinopol, carele domnqti.
Va sträbate in urma lor drumul cätre acel Bizant ce-1 aträgea prin amintiri �i
monumente romane.
Bongars menponeazä, in afara bogätiilor naturale ale tärii, peisajele muntilor
inalµ pe care i-a sträbätut �i acea cimpie intinsä ce inconjura capitala. El a crezut cä
un popor barbar .fi greoi, supus razbunarllor miirlmilor,
descoperä in a sa trecere
carefuge la vederea a doua sau trei persoane. in afara celor ce i-au atras atenpa la
Trrgovi�te, el pomene�te de citeva frumoase biserici �i citeva puternice minästiri
färä a uita castelul domnesc de la Bucure�ti.
Aproape in aceea�i perioadä, Moldova fu vizitatä de un alt francez cäruia
nu-i päsa de inscrisurile latine, un amator care cälätorea pentru propria-i pläcere.
Fran�ois de Pavie, senior de Fourquevaux, fiu al unui ambasador in Spania, el insu�i
ofiter al cardinalului francez, venea de pe pamfnturlle turcului dupä ce traversase
Siria �i Egiptul. intovärä�it de Bioncourt �i de Montalais precum �i de un italian din
Rimini, se intorcea acasä prin aceste tinuturi, minat fünd doar de pofta de a vedea
lucruri mai fndepartate. �i resimte o deosebitä pläcere in a le descrie.
La gurile Dunärii, asistä la pescuitul sturionilor, pescuit atit de bogat incit
puteai dobindi un pe�te pentru doi sous francezi. Din ambarcapunea sa, cäHltorul
vede trecind pe mal carele nomazilor tätari din Basarabia meridionaHl, din Bugeac,
ducind, in afara eiementelor unui menaj primitiv �i morl de vfnt pentru a-.fi face
fiiina. Insula �erpilor pe care o depä�esc pentru a ajunge in Mocastro, Cetatea­
Albä a moldovenilor, Akkermanul turcilor, cel mai de seamä port al tärii, inainte
de a fi fost ocupat de ienicerü lui Baiazid al II-lea, ii aduce aminte de povestirile lui
Arrien. E nevoit sä coboare in acest port al Cetätii-Albe, capät de drum pentru cele
douä galioane care-1 purtaserä pe noul guvernator aI or�ului. Prin tinuturile
domnitorului Moldovei, care pe atunci era Petru �chiopul, unchiul lui Mihnea , pe
linie paternä, cälätorii ajunserä in Polonia.
Vechiul port al Nistrului, intemeiat de bizantini �i genovezi, este descris pe
larg, cu turnurile, zidul sau dublu �i �anturile lui, precum �i cu marile lui cartiere
cu case din lemn. intr-un car cu boi, vehicul clasic al tärii de pe vremea getilor lui
Alexandru-cel-Mare �i a scitilor lui Darius, cälätorü se indreptarä cätre hotarul ce
despärtea provincia cirmuitä direct de turci de Moldova vasalä, dar autonomä.
Cirezi de boi, turme de oi �i de capre, o multime de cai pasc iarba grasä a pä�unilor
stepei. Se temeau de surprize nocturne din partea tilharilor acestor stepe, outlaws,
cazaci, grupuri de exilati �i cäutätori de aventuri apartinind tutror natiunilor
invecinate; marile focuri aprinse puteau sä le dea de veste, dar erau nevoiti sä se
apere �i de frig; cu toate acestea, dimineata s-au trezit patru�i pma
la camtLfii de
roua 1i de bumi/a; iar Montalais e bolnav copt. Fourquevaux se consoleazä vinind
päsäri de pe numeroasele lacuri din tinutul Basarabiei �i pretinde de a fi prins chiar
un vinat rar: mistreti �i ur�i. Glumele servitorului italian, insotitorul cälätorului din

19
Rimini sint o distractie mai putin primejdioasä. Buruienile cu gust de usturoi
servesc la a drege stomacul.
Tara este aproape pustie: pufini oameni, mizerabili # saraci, invqmintafi in
piei de oaie, cu piciorele infii.furate in piei sau miqchi # scoarfa de copac, legate
deasupra # dedesubt cu o coarda; sint vechile opinci ale dacilor de pe Columna lui
Traian, pe care poporul le mai folose�te incä. Ei se gräbirä sä le cearä sträinilor vin
pentru bolnavi.
Dupä zile de frig �i obosealä, au ajuns totu�i la la�i, capitala acestui principat
atit de bogat, aflatä in nordul Basarabiei �i in mijlocul tinutului care se intinde intre
riul Prutului �i Carpati; ea poate produce un milion de taleri pe an, din care turcii
primesc doar 60.000 plus cincizeci de tunuri # �aizeci de cai. Aceasta curte mica
este frumoasa este de pärere baronul nostru care se prezintä recomandat de
favoritul lui Petru, albanezul italienizat Bartbelemy Bruti �i e destul de placut a
vedea grandoarea # majestatea finuta de acest duce. Domnitorul e väzut in piata
mare, in faµ palatului säu simplu, din lemn �i piaträ, sub un umbrar, inconjurat de
boieri, de garda ungureascä, de trei sau patru sute de slujba�i, cu iataganul alaturi
# CU barda in mina. Precum srmtul Ludovic sub stejarul de la Vincennes, CU trei
veacuri in urmä, bunul cirmuitor, patriarhul unui popor blind �i increzätor asculta
plingerile tuturor celor venifi, fara deosebire, care la o suta de p�i de el, ifi
spuneau cu voce tare pasurile # el ii trimitea cu o sentinfa care i se parea mai
dreapta.
Fourquevaux se läsä condus prin cartierele I�iului unde intilne�te täränci
romänce albe �i blonde �i tigänci; aceste sclave ale domnitorului, ale mänästirilor,
ale boierilor au imprumutat primelor coafura lor traditionalä marea roata facuta
din fifii de piliza late de doua degete, impletite in felul in care 11egufatorii ifi
infiqoara panglicile in drum spre Hotin pe Nistru, or� de frontierä aI Moldovei,
cu un mic castel din secolul al XVI-lea ale cärui frumoase ruine se mai väd �i azi,
cälätorul intilne�te täränci in cärute, frumoase de nespus fi /Q,ra mqte�ug, cu
coronife de flori pe cap, pentru a arata ca sint inca de maritat ele vilid lapte,
prepelife carora le spun pe limba lor prepelissa, ouii. Acest popor - recuno�te
Fourquevaux - a fost co/onizat odinioara de romani # mai pastreaza inca ceva
din limba lor.

NOTE

1. Pentru tot ceea ce precede sursele se aflä In culegerea Hurm11zaki, Suplirnent Ia volurnul I.
Pentru Petru Cercel, vezi, N. Iorga, Acre fi fragmente, volurnul I; scrisorile acestui print �i
rapoartele lui Gerrnigny se aflä in tornul XI al culegerii Hurmuzaki. La fel �i pentru Ioan Bogdan. Vezi ,
de asernenea, �i rnernoriul nostru asupra pretendentiilor, in tornul XIX al Memoriilor Academiei
Romane.
[1) Henri al III-lea , näscut la Fontainebleau, 19.IX.1551 �i inrnorrnintat Ia Saint Ooud,
2.VIII.1589; a fost rege al Frantei intre anii 1574-1589. Al treilea fiu al lui Henri a) II-lea �i al Caterinei
de Medicis, a purtat rnai in tii titlul de duce de Anjou, a devenit rege al Poloniei in 1573 iar, in anul
urrnätor, a urrnat fratelui sau Carol al IX-Iea pe tronul Frantei. Dupä ce Ja inceput a purtat o politicä
anti-calvinä, devine adeptul conceptului de unitate nationalä �i asigurä, in 1576, protestantilor libertatea
cultului, in afarä de Paris, precum �i dreptul unui reprezentant in parlamen t. Se declan�eazä Räzboiul

20
celor trei Henri (1586-1587) opunind pe Henri al ID-lea reprezentantul loiali�tilor, Henri de Guise,
conducätorul Ligü Catolicilor �i Henri de Navarre, conducätorul protestantilor �i viitorul rege al Frantei,
Henri al IV-lea. Regele Frantei, Henri al ID-Iea avea sä fie asasinat in 1589, de cätre cälugärul Jacques
Clement. Ultimul reprezentant aJ dinastiei de Valois, Henri aJ m-Iea n-a avut copü CU Luise de
Lorraine.
[2) Autorul se refera la �tefan TI Tom� �i nu la �tefan Tom�, domn aJ Moldovei intre anü
1563-1564. Hatman fiind a condus in 1563, octombrie - noiembrie, complotul impotriva lui Despot Voda
care obligat sä se predea a fost ucis de Tom�a Ja 6 noiembrie. Palatinul polon Dimitrie Wiszniowiecki
e�ueazä in incercarea sa de-a prelua stapinirea Moldovei �i luat prizonier la Vercicani, a fost ucis la
Constantinopot. 1n martie 1564, amenintat de turci �i de tätari, �tefan Tom�a se retrage in Polonia, Iäsind
Scaunul Domniei lui Alexandru Lapu�neanu.
 CAPITOLUL IV

MERCENARI, CALATORI �I MISIONARI

IN SECOLUL AL XVII-LEA

Un moldovean, �tefan Tom�a. care se bätuse pentru Henric al IV-lea [1] in

Pirinei, iar mai t'irziu Domnul tärü sale tot prin drept de mo�tenire, a intilnit, in
timpul dorn.niei de luptä contra dinastiei Movile�tilor pe care o inlocuise, [2]
aventurieri din Franta purtati prin tinuturile moldave, descrise de Fourquevaux, din
dorinta de c�tig sau din pläcere. Isprävile lor, povestite prin viu grai de un lorrain
Charles Joppecourt, au fost publicate de un alt francez, Baret, la Paris, in 1619, sub
titlul de Scurta istorie a lucruri/or ce/or mai memorabile fntimplate in ultimele
frlimintari din Moldova.
in introducere, aventurierul lorrain prezintä cimpiile grase ale Moldovei,
udate defrumoasefintini # riuri, dealurilefoarte placute # atit de bogate ill vin
ca nu numai Moldova e indestulata cu el ci e dus # in Podolia # alte Jarl a caror
framintari de acum silit datorate lacomiei turcilor 1i zgirceniei p01alelor 1i a
dragonului nesafios. Joppecourt participä, bineinteles, la luptele dintre cele douä
tabere �i le poveste�te incepind cu anul 1607. Nu era singur: väduva lui Ieremia
Movilä, protejatul polonilor, tocmise pentru a suslffie drepturile tinärului ei fiu
Alexandru, un cäpitan francez al unor soldati rätäcitori, Montespin care comanda
1aizeci de 01te11i francezi inarmafi cu de toate. Cmd in 1615, tinärul pretendent �i
fäcu intrarea solemnä in Ia�i, ace�tia fäcurä parte din alai, mär�äluind imediat dupä
cumnatii poloni ai lui · Alexandru. Cu ei, domnitorul i�i alcätui garda; ea il insoti
cind, la putin timp dupä aceea, ie�i din ora� pentru a merge sä intimpine un convoi
de prizonieri, tärani räsculali din Basarabia, din Orhei, rninati precum o turma de
oi de trupele lui Wiszniewiecki, unul dintre cumnapi despre care am vorbit mai
inainte. Francezii petrecurä iarna la la�i unde in ciuda razboaielor # a
stricaciunilor facute de armatli., aveai un bou pentru cincizprezece soli # · un
berbec bun pentru doi soli. Cmd Alexandru a fost constrins sä se retragä la Hotin,
companiafranceza era in urma lui; intr-o recunoa�tere pe Prut, la �tefäne�ti ace�ti
soldati de elitä au fost totu�i surprin�i de tätari �i cu toate cä erau ob;,nui/i de afi
mereu inviligatori, doar cinci au putut scäpa. Dar Tom�a se gräbi sä-1 räscumpere
pe cäpitanul pe care-1 luä in slujba sa. Iatä de ce Joppecourt e in mäsurä sä
istoriseascä �i alte fapte ale acelei drame militare terminate cu victoria durabillä a
influentei turce�ti. Urmarea povestirii, cuprinzind aventurile unei surori a lui
Alexandru, sotia polonului Korecki, ajunsä prironiera tätarilor e un lung roman
aranjat de Baret; tot el adaugä suferintele unui sclav francez la Constantinopol,
cäpitanul Rigaut, care reu�ise sä scape cam in aceea�i perioadä.

22
 A�a cum e el, acest opuscul, bine informat �i adeseori foarte precis e prima
carte pe care un francez a consacrat-o suferintelor romanilor. 1
D upä catastrofa Iui Petru Cercel, n-au mai fast ambasadori francezi dispu�i sä
sustffiä pretentiile prinµIor rätäcitori. Chiar dacä urma�ü lui Germigny ar fi dorit
acest lucru, lipsa perpetuä de bani ii fäcea neputincio�i in fata unei Curti �i a unor
dregätori care apreciau pe oricine dupä darurile pe care acela era in stare sä le facä.
Cu toate acestea s-a ivit un prilej pentru a acpona cu falos. B iserica ortodoxä
din Constantinopol, decäzutä cu totul, incärcatä de datorü �i umilitä de . turci, nu
mai pärea cä este in stare sä-�i pästreze independenta confesionalä. in timp ce
reprezentantii Statelor olandeze se sträduiau sä-1 determine pe Patriarhul ecumenic
sä intre intr-o aliantä strinsä cu refarmatii, contele de Cesy, ambasadorul lui
Ludovic al XIII-lea, vru sä abatä spre catolicism apele stätätoare ale vechii credinte
grece�ti. Or, domnitorü romani erau in fapt, conducätorii laici ai acestei grecitäp.
Era deci firesc ca ambasadorul sä se adreseze Iui Alexandru, domnitorul Valahiei
�i vecinului säu moldovean; el trimise in aceste provincü agenp insärcinati sä intre
in legäturä cu comunitätile catolice, prea putin importate de altfel, exceptind satele
ungure�ti din Moldova, iar Voievozü räspunserä prin scrisori amabile, in italiana
Levantului, cätre al lor amorevolissimo amicho din Constantinopol. Cardinalul
B andini falosi aceea�i cale pentru a pätrunde cu agentii säi in Principatele
dunärene. C'md misionarul Paul B onicio se prezentä la I�i, in 1631, domnitorul
moldovean Moise Movilä se gräbi a-i scrie lui cesy; el li declarä cä oricine are
nevoie de ajutorul ii de sprljinul sau nu se poatefolosi de un intermediar mai bun.
Fusese vorba de a-1 numi ca episcop al diocezei moldave de Bacäu pe un protejat al
Casei franceze, Della Fratta. Gournay, urma�ul Iui Cesy, continuä sä facä bunele
oficü pentru misionari; incä mai existä scrisorile schimbate intre acest diplomat �i
domnitorü romani· contemporani; el avusese �i �te legäturi utile printre boieri.
Asta tinu pinä cätre 1640; cel mai de seamä dintre stäpinii Valahiei acelui timp,
Matei B asarab cel care domni aproape un sfert de veac (1632-1654) �i care muri la
virsta unui patriarh, il incredintä pe Gournay, in 1635, cä i-ar primi cu bunävointä
pe top prelatii catolici pentru care s-ar fi recurs la protectia sa. in acela�i timp, el il
rngä pe reprezentantUl unui rege al cärui prestigiu cre�tea in Orient, sä inteavinä in
favoarea lui pe lingä caimacam, loctiitorul Marelui-Vizir, fapt ce ar fi fast un lucru
pliicut lui J)umnezeu insllii. Dar atunci cind domnitorü romani W c�tigau, i�i
pästrau �i W redobindeau principatele vasale prin sprijinul mini�trilor impäratului,
ai Olandei �i ai Venetiei, cum ar fi putut o interventie francezä sä ducä Ia o
schimbare de domnie pe Dunäre sau sä impiedice vreuna dintre intrigile grece�ti
care nu incetau a se urzi in jurul puternicilor inaltei Porti?
Prelatii trimi�i de ambasadorii regelui erau in mare parte franciscani italieni
depinzind de Propaganda de la Roma, ei dominau Biserica latinä din Valahia; o
reprezentau �i in Moldova de�i, in aceastä tarä, �eful organizapei a fast un polon,
care de altfel, nici nu locuia acolo, läsind puterea unui vicar italian ca �i preotii säi.
Cu toate acestea, in 1659, in vremea cind in Polonia avea loc o mare mi�care de
transfarmare politicä, �tirile din tärile de la Dunäre interesate in acest conflict
ameninfätor pentru regatul polon, erau transmise de agentul francez Vignacourt.
Cätre mijlocul secolului al XVII-lea, negustori .francezi treceau din cind in
cind prin Principate, unde nu aveau nici un Joc permanent in viata absolut liberä �i
chiar favorizatä de cätre Stat a comunitäµIor catolice. Un anume Gaspard Caille

23
locuia la Ia�i prin 1660; se aminte�te despre casa pe care �i-a cumpärat-o aici; avea
meseria de ceasomicar �i i-am gäsit semnätura pe reversul unui act de proprietate
redactat in limba romänä.
Un iezuit francez vizitä in 1685 Curtea Moldovei. Se numea Paul Avril; era
insotit de un confrate Beauvoillier �i venea din Rusia Moscovitä unde pärintii
misionari duseserä multi ani o muncä de propoväduire care, la un moment dat, päru
sä ameninte ortodoxia traditionalä. Treizeci de romäni cäläreµ daµ de marele
general .al Poloniei, ii escortarä pe misionari prin µnutul ocupat in Moldova de
soldatii lui Jan Sobieski, cruciatul de la Viena, invingätorul turcilor. Prin
Ompulung, Campus Longus al romänilor, din care austriacü, dupä räpirea
Bucovinei, in 1775, au fäcut ingrozitoarea sintagmä Kimpolung �i prin marea
pädure de fag care dädu numele provinciei dobindite de pioasa impäräteasä Maria­
Tereza, cälätorii misionari au ajuns in bogatele väi ale tärii. Iezuitul vorbe�te despre
Moldova ca despre una dintre cele mai frumoase 1i mai placute provincii ale
Europei in ciuda neintreruptelor incursiuni devastatoare ale podghiazurilor polone
�i ale hoardelor tätare, care ii sileau pe bietii tärani sa-1i sape locuinfe sub pamint.
Cu o nouä escortä, la fel de credincioasä celor doi cälugäri, ace�tia ajunserä la Ia�i
unde ii a�tepta un secretar al domnitorului Constantin Cantemir, tatäl celebrului
istoric al Imperiului otoman �i, ca interpret, unul din feciorii lui Miron Costin,
istoricul tärii. lntr-o caleQica insofita de cincizeci de 01teni �i printr-un häti� de
soldati inarmati, se arätarä in fata Hospodarului. Ridicindu-se de pe tron bätr"mul
räzboinic le tinu sträinilor aceastä cuvintare: Dragii mei parinfi, de vreme ce
Regele caruia avefi cilistea de a-i aparfine 1i sub a carui obladuire umblafi sa
raspindifi Evanghelia pina la capatul lumii, este uri monarh atit de desavir1it
incit el singur are nevoie de admirafia intregului pamint, va cer milostiva
prieteni, pentru a-mi da mi11giierea de a numara de acum inainte printre ai mei
prieteni doi supllli 1i doi matematicieni ai celui mai mare monarh din Univers.
Dar pentru a intelege sensul acestor cuvinte trebuie sä expunem politica lui
Ludovic al XIV-lea fatä de tärile Dunärii.
Gheorghe �tefan a fost primul domnitor romän [3] care a avut relatii politice
cu regele al cärui prestigiu räspindit asupra intregii Europe atinsese sufletul simplu
al bätrinului o�tean Cantemir. Alungat din tara lui, Moldova, de turcü care vroiau
sä-1 pedepseascä pentru cä ar fi sprijinit cu arme planul principelui transilvan
Gheorghe Rackoczi privind Polonia, acest biet surghiunit, sortit sä nu-�i mai vadä
niciodatä tara, crezu cä se poate indrepta cätre depärtata Frantä. 2
intr-o scrisoare din Stettin, pe vremea aceea capitala Pomeraniei suedeze,
unde gäsise adäpost, el se adresa la 1 ianuarie 1665, lui Ludovic al XIV-lea pentru
a-�i recomanda emisarul, Alexandru Jules Torquarus des Fragepani, colonel, �i a
cere sprijin pe lingä Sultan. Curtea se arätä interesatä de soarta domnitorului
cre�tin din Räsärit, dar ea aflä in curind prin ambasadorul Frantei cä e vorba de o
intrepri11dere dificila. Totu�i la 28 iulie 1667, regele mai vorbea incä in favoarea
prinfului Gheorghe $tefan de Moldova pe care-1 numea varul säu; il poftea pe
ambasadorul säu säfaca in avantajul numitului print toate oficiile necesare acelui
scop �i dädea asiguräri cä a ascultat cu bunävointä expozeul fäcut de noul trimis al
fugarului de la Stettin baronul spatar, aici in fafa noastra. Baronul spätar era
Nicolae Milescu, bärbat de mare eruditie, care a fost mai tirziu consultat la
Stockholm asupra dogmelor Bisericii orientale, de reprezentantii Frantei

24
preocupati de problema jansenistä cind regele ii scrisese: Am multa stima fi
afecfiune pentru persoana voastrli. Af dori mult safiu in stare de-a va putea ajuta
in nenorocirea voastrO., il rog pe Dumnezeu sa ii puna capat fi sa va ia, Domnule
var al meu, sub sfinta fi mareafa lui paza. La rindul säu, ministrul Lyone adäuga
epistolelor regale propria-i misivä pentru a-i multumi exilatului pentru scrisoarea
cu care a gasit de cuviinfa sa ma riisplateasca �i sä-i inapoieze ale sale umile
gesturi de milostenie.
Cu toate acestea, Gheorghe �tefan a fost nevoit sä moarä pe pämint sträin
avind drept singurä ming"'Jiere psalmii �i B iblia traduse integral in romänä de acela�i
Milescu. Unul dintre succesorii säi, bogatul �i intreprinzätorul rumelian Duca, a
avut relatü continue cu ambasadorul Frantei la Constantinopol care interveni
pentru a-i obtine tronul Ia�ilor. Are citeva obligafii, cel putin a�a pretindea acesta
din urmä, de la Haye, in 1668. Un contemporan al lui Duca, Grigore Ghica, rind pe
rind domnitor al Moldovei �i al Valahiei, care avus�se de curind soarta lui
Gheorghe �tefan, soartä pe care �tiu totu�i sä o indrepte printr-o versatilä
indeminare ie�itä din comun, se arätä gata sä päräseascä serviciul Sultanului pentru
a trai fi a muri in cel al acestei coroane oferindu-se sä angajeze pe cheltuiala
regelui 2 000 de soldati de infanterie albanezä �i 2 000 de croaµ a cäror experientä
o garanta. Dar ambasada francezä de la Constantinopol, care in mod firesc era
consultatä asupra acestor propuneri nu ignora lipsa de importantä politicä a acestor
prinµ, mai ales in raport cu interesele reale ale Frantei. Marchizul de Nointel
spunea despre ei: sint sclavi fi nu suverani; sunt greci ridicafi
prin bani care, dupa
un an sau pufin mai mult, cad de pe tronul lor intr-o inchisoare unde vorplati cu
virj fi indesat tot ce au furat (1676). Cu toate acestea min�trü regelui aflati in
Turcia continuau, nu färä oarecare interes personal, sä intretinä relatii cu aceastä
stirpe greacä sau grecizatä care dädea la Ia�i �i Bucure�ti pe succesorii domnitorilor
eroi ai veacurilor XV �i XVI, astfel cä titlul de drogman al ambasadei a fost acordat
chiar pe atunci, fiului domnitorului moldav Antonie Rosetti, de obir�ie levantinä,
dar ortodox, care nu �tia nici o limbä sträinä �i care cautind cu un turc piatra
filosofala fu
urmärit de politia imperialä.
Aceste legäturi temporare �i personale create de exilaµ, de aventurieri, �i de
ambitio�i nu intirziarä totu�i sä facä loc unei politici continue a Frantei fatä de
Principate. Dupä eliberarea Vienei atacatä de Marele-Vizir in 1683, cre�tinätatea
apuseanä, mai putin Franta, päru cä trebuie sä se uneascä pentru a zdrobi puterea
degeneratä a acestui imbätrinit Imperiu al otomanilor. Chiar Moscova apärätoarea
celei mai stricte ortodoxü, urmärindu-�i de altfel, propriile teluri politice, consimtea
sä lupte aläturi de noü cruciati ai lui Jan Sobieski, care in ochü ru�ilor era du�manul
firesc al impäratului Leopold �i al Venetiei trezite din lunga-i lincezealä .
Dhnpotrivä, pentru Ludovic al XIV-lea, preocupat numai de a distruge situatia
imperialä a Habsburgilor �i dominatia acestora pe Rhin, datoria de cruciadä pe care
fiecare o interpreta dupä drepturi �i dorinte, nu .exista. Putin ii päsa de aceastä
Transilvanie pe care impäratul o ocupa de fapt �i pe care o pästra dupä pacea de la
Karlowitz din 1699; tot atit de putin il preocupau cele douä Principate pe care
soldatii säi le traversaserä färä sä fi fost incheiat vreun acord cu prudentul domnitor
al Valahiei �erban Cantacuzino �i cu urma�ul acestuia Constantin Bräncoveanu.
Ungurii calvini condu�i de Emeric Tököly se ridicarä impotriva patronului

25
iezuiiilor, iar Frania fäcu un protejat permanent din räsculatul care se intitulase
rege al Ungariei. in 1689 s-a dorit sä i se dea räsculatului ungur bogata feudä a
Valahiei, deposedindu-1 pe Bräncoveanu. Dupä doi ani de eforturi, turcii c�tigafi
de aurul domnitorului legitim refuzarä net �i definitiv sä-1 instaleze la B ucure�ti pe
aventurierul maghiar. Ludovic al XIV-lea obiinu totu�i de la turci o mare expedipe
care il fäcu pentru citeva zile, pe Tököly, principe al Transilvaniei. Bräncoveanu a
fast nevoit sä ia parte la campania impotriva Imperialilor �i „aliatul" säu il
despägubi jefuind aceastä Valahie de unde nu pärea cä mai vrea sä plece. Se mai
vorbea incä in partea francezilor, in luna mai 1690: Daca planul Transilvania,
devine imposibil, cq putea oferi aceleQfi sume pentru a-1 stabüi pe contele Tököly
in Moldova fi Valahia; era vorba deci, de a forma din nou vechea Dacie in folosul
acelui sträin! Pentru a-1 distruge pe domnitorul valah s-a recurs la toate mijloacele:
boierü nemuliumiii erau incurajaii sä se plingä la Constantinopol; erau alimentate
ambiiiile �i resentimentele tinärului Constantin, fiul lui Duca, fostul protejat. Dar
atunci cind Bräncoveanu, silit de imprejuräri a fast nevoit sä facä vreun gest de
prietenie faiä de Curtea de la Viena, a cärei suzeranitate trufa�ä �i lacomä ii era
odioasä, a fast imediat denuniat ca du�ma al Sultanului.
Tököly era in mod hotärit imposibil ca domnitor romfin. Totu�i, imutul
dunärean trezi curind interesul Franiei �i dintr-alt punct de vedere. Dupä
infringerea definitivä a turcilor, Tököly nu mai era singurul care rivnea a fi stäpin
in Moldova �i in Valahia. Regii Poloniei, Jan Sobieski apoi urma�ul säu, August de
Saxa, vorbeau de fostele drepturi ale regatului asupra acestor imuturi pe care le
considerau simple Palatinate, supuse cindva autoritäiti predecesorilor lor. Pentru a
atrage Polonia de partea sa �i pentru a-1 impiedica pe Impärat sä-�i atingä scopul,
timp de aproape zece ani diplomapa francezä ceru turcilor incuviiniarea pentru a
dezmembra Moldova. in 1693, Vizirul refuzä categoric cu toate cä din 1691 polonü
ocupaserä Bucovina de azi �i o parte a teritoriului dintre Siret �i Carpaii. Färä a se
renunia la planul de a-1 instala pe Tököly, fie �i numai in Moldova (1694), se stärui
chiar �i in aceastä direciie. in acela�i an, la 21 aprilie, regele propunea sä i se cedeze
Cemaufii fi Hotinul, cu fara dintre Prut fi Nistru, de Ia Sniatyn pina la Iocul unde
Prutul se apropie mai mult de Nistru. A trebuit sä mai reducä din preteniü �i pacea
din 1699 a Iäsat Moldova intreagä; doar polonilor li s-a inapoiat cetatea Cameniiei,
de pe Nistru, ca despägubire pentru eforturile in care �i-au risipit ultimele rämä�iie
ale energiei naiionale.
Lui Ludovic al XIV-lea nu i-a fast sortit sä dea unui sträin sau sä
dezmembreze aceste Principate pe care, douä sute de anf mai tirziu, Napoleon aI
III-lea va trebui sä le uneascä märindu-le. 3

NOTE

1 Cälätoria lui Bongars, se aflä in tomul al XN-Iea aI culegerii Hurmuzaki, cea a Iui Fourquevaux
inN. Iorga Acte fi fragmente. Opusculul lui Baret a fost reprodus in tomul al 11-Iea al Tezaurului de
monumente istorice publicat de Al. Papiu llarian (Bucure�ti 1863). ·

. 2 Actele privitoare Ia rela�iile lui C6sy �i de Gournay cu prin�ii romani se aflä in, N. Iorga,
Acte fl fragmente, tomul 1. Cälätoria lui Philippe Avril a fost reprodusä in culegerea Iui Papiu, tomul
al IIl-lea.

26
 3. Piesele privind aceste evenimente se aflä in primul Supliment al tomului 1 al colecpei
Hurmuzachi �i in N. Iorga, Studii �i documente, XX
(1) Henri a1 IV-lea, näscut la Pau, 14 XII 1553, � mort la 14 V 1610, rege a1 Frantei intre anii
1589-1610 �i de Navarre intre anii 1572--1610. Prin tatäl säu Antoine de Bourbon era descendentul unuia
dintre fii lui Louis al IX. EI a fast instruit in spiritul calvinist de cätre mama sa Jeanne d'Albert, reginä
de Navane, devenind �ful partidei protestante. Regele Carol al IX-lea, in semn de reconciliere intre
catolici �i protestanti, a acceptat cäsätoria surorii sale Marguerite de Valois (la reine Margot) cu Henri
de Navarre. A fast asasinat de un catolic, Ravaillac.
A läsat in urma sa patru copii din a doua cäsätorie cu Marie de Medicis, care a asigurat regenta
in timpul minoritätii lui Ludovic a1 XIII-lea.
(2) �tefan al 11-lea Tom�a. Domn al Moldovei, iri perioada 18 decembrie 1611 �i 15 mai 1615. ln
lupta de la Cornul lui Sas, din 19 iulie 1612, �tefan To�a infringe oastea lui Constantin Movilä in
ajutorul cäruia lupta �i cumnatul säu polonez, �tefan Potokp, care sint luati prizonieri de �tefan Tamp
Dupä victorie, Domnul executä pe marii boieri � le confiscä mo�iile. ln anul 1615, in lunile septembrie­
octombrie, are loc räscoala marii boierimi moldovene impotriva lui �tefan Tom�a. Sprijinit de tirgovep,
Domnul a infrint marea räscoalä rmgä Ia�i la Fintina lui Päcurar, fiind executati 75 de boieri. Locuitorii
Ia�ilor pentru ajutorul acordat Domnului, au fast scutiti de toate därile in naturä. Cu toate acestea,
sfir�itul Domniei lui �tefan a1 11-lea Tamp este aproape, la 21 noiembrie 1615, fiind infrint in lupta de
la Tätäreni de Alexandru Movilä care devine astfel domn a1 Moldovei �i cu ajutorul nobililor poloni
Mihai Wisoriowiecki �i Samuel Koreki.

(3) Gheorghe �tefan, Domn al Moldovei intre anii 1653-1658. La 3 aprilie 1653, logofätul
Gheorghe �tefan sprijinit de corpuri de aaste din Transilvania �i Tara Romäneascä ocupä l�ii �i se
proclamä Domn, iar Vasile Lupu inläturat fiind din domnie se refugiazä la Camenita de unde face apel
la ajutorul cäzäcesc. ln timpul domniei sale, la 17 mai 1656, s-a incheiat primul tratat romäno-rus, o
intelegere intre Gheorghe �tefan �i tarul Aleksei Mihailovici, prin care tarul recunoa�te granitele pe
Nistru ale Moldovei, precum �i autonomia acestui Principat romän. Parte rusä se angajeazä sä acorde
sprijin pentru refacerea cetätilor moldovene de la Dunäre �i Marea Neagrä. Solii moldoveni au jurat
credinfä tarului in zilele de 7 �i 21 iulie 1656.

27
 CAPITOLUL V

DOMNITORI FANARIOTI �I PRIETENI FRANCEZI

IN PRIMA JUMATATE
A SECOLULUI AL XVIII-LEA

La inceputul secolului al XVIII- lea influent:a Jiterarä �i socialä a Frantei nu

se intinsese incä asupra intregü Europe �i nici nu pätrunsese in clasa boiereascä a
celor douä Principate care, sub imboldul ideilor renascentiste venite mai ales din
Polonia, dezvoltase o civilizatie naponalä de o incontestabilä originalitate �i
deosebit de intresantä datoritä amestecului particular al elementelor occidentale
�i al celor apartfilind vechii traditii bizantine. Sä consideräm cazul lui Dimitrie
Cantemir, care a avut douä domnii de scurtä duratä in Moldova (1693 �1
1710-1711): istoric al Imperiului Otoman, codificator al muzicii turce, autor al
tratatului Descriptio Moldaviae cerutä de Academia din Berlin, al cärei membru
era, vütorul organizator al noü Academii din Saint-Petersburg frecventase Palatul
Frantei in timpul lungii sale �ederi ca ostatic al tatälui säu la Constantinopol; avea
legäturi personale cu ambasadorü care ii pretuiau bogata �tiintä de orientalist. Un
muzeu francez pästreazä portretul acestui personaj, foarte tinär incä: el poartä
perucä cu lungi bucle, cravata de dantelä �i sabia gentilomului francez din vremea
lui Ludovic al XIV-lea, dar �i turbanul �i detaliile vestimentare ale stäpinilor säi
turci. Iatä imaginea celor douä influente care se incruci�eazä atit in spiritul säu cit
� in viat:a tärii sale, dar in numeroasele lui lucräri ce poartä amprente diverse nu
gäsim nimic care sä aminteascä de civilizatia francezä.
In prima jumätate a secolului al XVIII-lea, relapile dintre Principate �i
Franta se limitau la cele existente intre domnitorii greci din Fanarul
Constantinopolului, fo�ti dragomani ai Portü �i acei francezi pe care intimplarea
·

�i cariera ii exilaserä in Orient.

Un aventurier precum contele de Bonneval, menit mai tirziu sä fie pa�ä �i
chiar mare-vizir, cere in 1729 ca turcü sä fie determinap sä-i incredinteze tributul
celor douä Principate cu care se leagä sä infäptuiascä minuni la Dunäre; el se
oferea sä organizeze un corp de douä p"mä la patru mii de mercenari sub propria-i
comandä ca seraskier; adauga cä asemenea legäturi in Orient vor impiedica
izolarea Frantei in momentul in care printii germani, care incet-"mcet acaparaserä
tronurile Europei, vor pune mina �i pe mo�tenirea lui Petru-cel-Mare. La putin
timp dupä aceea, refugiatul maghiar Disloway cere Frantei, un principat, un .regat
la D unäre, in limitele unui vast teritoriu nelocuit care s-ar fi intins intre Ungaria
� tärile romäne: intre hotarele Ungariei # ale Transilvaniei 11 /inind de

28
Valahia. in 1749, un alt aventurier, Radu sau Rodolphe Cantacuzino, fiul
domnitorului �tefan al Valahiei care fusese executat de turci in 1716, se adreseazä
regelui protestind cä nu depinde de nici o Curte; acest individ a cärui fantezie are
o culoare puternicä de �arlatanism, care se fälea de a fi �eful unui Ordin
constantinian �i „marchiz" al tuturor päminturilor care apartinuserä familiei sale,
färä a Je mai socoti pe altele asupra cärora aceastä familie nu avusese niciodatä
dreptul, spera sä infäptuiascä in acest mod, ambitii care, la un moment dat, se
intinserä �i asupra S erbiei �i care, dupä ce 1-au fäcut sä viziteze ca solicitator
diferite medii politice din Occident, 1-'au sortit sä-�i piardä viata sau cel putin
libertatea.
Nicolae Mavrocordat, primul dintre fanariop, era cunoscut la ambasada
Frantei pentru aplecarea de care a dat mereu dovada pentru francezi. La fel ca
tatäl säu Alexandru, care primise pinä la moarte o pensie, el a fost färä indoialä,
favorizat de reprezentantul regelui �i a pästrat relatii cu Fonseca, medicul evreu
spaniol care timp de �aptesprezece ani fusese in slujba Casei franceze; prin
urmare, era considerat un client politic permanent. li primi rind, pe rind in
principatul säu pe seniorul de Freville care-1 insotea pe Carol al XII-lea refugiat
la B ender, pe ambasadorul Desalleurs, care traversa Moldova pe o iarnä
ingrozitoare �i care, aj uns in cele din urmä la Ia�i, ca intr-un port salvator, alätura
�i ni�te cadouri Ja complimentele sale; asta färä a mai pune la socotealä mulpmea
agentilor �i a simplilor cälätori. Prins de Imperiali in 1716 chiar in locuinta sa din
B ucure�ti, Mavrocordat se intoarse pe tron dupä incheierea tratatului de la
Passarowitz, iar B onnac, succesorul lui Desalleurs, dädea asiguräri in 1719 cä pe
timpul intemnifarii lui la nemfi, a strins o ura personala impotriva lor adäugind
cä prin{Ul 1-a incredinfat ca nu ar uita nimic pentru a intarl bunele sentimente
ale lnaltei Porfi fafa de Franfa. Fiul säu Constantin era considerat drept
mo�tenitorul acestor sentimente, in 1740, acesta se adresä cardinalului Fleury
pentru a-1 felicita de a fi obtinut in aplauzele de care intreg Universul rasuna o
pace onorabilä pentru inalta Poartä, acea pace de la B elgrad demnä de geniul sau
(1 739). I se vorbi in schimb, nu numai despre sprijinul acordat de Franta pentru
a ci�tiga o situatie princiarä, dar �i despre predecesorii �i rudele sale, despre
dragostea lor pentru litere 1i protecfia pe care ei au acordat-o mereu nafiei
noastre in Statele lor. Pentru bibliotecä i se trimise din partea regelui un
exemplar al Conc:l.dlor lui Hardouin; in 1714 soseau pe adresa Iui läzi cu diqi de
la Paris. Abatele Desfontaines ii adresa o dedicatie; o publicatie parizianä ii läuda
opera legislativä, un anume Fournier se aräta gata de, a-i fi corespondent literar.
Chiar in nefericirea care 1-a silit sä-�i vindä splendida bibliotecä unicä in Orient,
de unde nu lipseau lucrärile frantuze�ti, el a pästrat cu demnitate traditia literarä
a pärintelui säu; corespondenia purtatä cu Le Quien, cel care a scris Griens
Christian us stä märturie acestui fapt.
De citva timp, sprijinul amabasadorilor Frantei Ja Constantinopol era cerut
de un rival al lui Mavrocordat, domnitorul Constantin Racovilä, de veche spitä
romäneascä, dar fanarlotizat cu totul prin educatie. Corespondenta lor a fost
pästratä. Racovitä trimite butoaie cu vin din Moldova„ mere, copoi, cai �i prime�te
in schimb cadouri in stofe de lux; propune sä plaseze capital in lntreprinderile
francezilor din Orient, pentru a le smulge cupiditäpi turce�ti; alcätuie�te chiar

29
planul unei intreprinderi franceze in Moldova pe care trebuia s-o intemeieze �i s­
o serveascä sfetnicul säu occidental, un marsiliez, Jean-B aptiste Linchoult; acesta
din urmä, Iogodit cu o Sturdza, a fost un pretios �i fidel auxiliar al stäpinului säu
pe care-1 ajutä in vremuri potrivnice pinä la a se compromite grav in ochii turcilor
�i, cu toatä grabnica interventie a ambasadei ajunse pe mina cäläul.ui. Racovitä
era considerat drept un prinf cu inima intr-adevar franceza, in care credinfa
greceasca nu avea decit prea putin loc.
S-a crezut Ia inceput cä Grigore Ghica, värul bätrinului Mavrocordat �i fii säi,
Scarlat �i Matei, aveau acelea�i sentimente; in timp ce Grigore mai era dragoman se
aduceau laude zelului säu �i bunei sale credinfe; era considerat drept un barbat
care merita atenfie fi care este pe de-a intregul in interesul Franfei; o pensie de o
mie de ecu pe an ajuta acestui mare atQfament. Ca domnitor, el se servi de familia
Mille, Jean �i Mathieu-Georges, anlindoi bunifrancezi; primul devenit dupä moda
greceascä un Yanakaki, se amestecä cu boierimea romaneascä �i se pierdu in
rmdurile ei. Mai tirziu, aceastä familie a Ghicule�tilor a fost socotitä ca infeudatä
intereselor nemte�ti.
Aceste detalii meritä a fi cu grijä arätate; in ciuda aparentelor, interesele
reale, punctele de legäturä constante cu tara insä�i incä mai erau cäutate. Un
solicitator oarecare propunea in 1874 numirea unui consul; dar ministerul preferä
un francez intrigant, care sub pretextul negofUlui putea face serviciile necesare
a�a cum fäcu mai tirziu Linchoult. in materie de religie, italienii ocupaserä locul
�i se multumeau sä cearä o vagä protectie Frantei; ideea de a stabili aici iezuiti
poloni nu läsase urme in tärile romane. Dacä spre 1750 un pärinte Laydet este
gäsit la la�i, rapoartele agenµIor francezi ne aduc la cuno�tintä cä nu este vorba
decit de un fiu al lui Francisc, dar neamf naturalizat fi de inclinafie, intrigant
devotat Saxei fi cu deosebire contelui de Brühl.
Franta urma sä dobindeascä o situaµe durabilä pe Dunärea romäneascä pe
calea influentelor literare 1•

NOTE

1 Vezi documenteJe din voJumuJ deja indicat din coJectia Hurmuzaki �i dintr-un recent voJum
aJ dJui I.C. Filitti.
(1] 1. C. Filitti a fost ata�at Ja Jegatiile romäne din Paris, Roma �i ConstantinopoJ prilej cu care a
consuJtat o serie de fonduri documentare. N. Iorga se referä Ja voJumeJe editate de I. C. Filitti: Scrisori
francez� privitoare la relafiile Principatelor romtine cu Franfa in secolul al XVIII-lea, Bucure�ti,
1911; �· Lettres et extraits concernant !es relations des Principautes roumaines avec la France,
1728-1810, Bucure�ti, 1915.

30
 CAPITOLUL VI

PRECEPTORI �I SECRETARI FRANCEZI

iN MOLDOVA �I IN VALAIDA
IN SECOLUL AL XVIIl-LEA
PRIMII SCRIITORI FRANCEZI
CARE TRATEAZÄ. DESPRE PRINCIPATE

Obiceiul de a folosi secretari francezi pentru toate relatiile cu sträinii deveni

general la Curtea domnitorilor fanariop din a doua jumätate a secolului al
XVIII-lea. Italiana in�etase de a mai fi limba uzualä a corespondentei/rance pentru
Orient �i levantinii in�i�i, genovezi pe jumätate grecizap au fost nevoip sä se supunä
necesitätii nou apärute, de a inväta frantuze�te, dacä doreau sä joace vreun rol sau
sä ocupe un post in diplomaµa otomanä. Dar pinä cind toatä lumea a fost in stare
sä alcätuiascä o scrisoare convenabilä, cu o ortografie oarecare, a trebuit sä treacä
ceva vreme �i aceasta a fost perioada secretarilor veniti din Franta, nobili färä
ocupape sau burghezi in cäutare de Orientale aventuri. Apoi, cind a trebuit sä fie
formatä o nouä generaµe in stare sä corespondeze in lim.ba internaponalä a intregii
Europe, preceptorul feciorilor de domnitori W incepu opera la Ia�i �i B ucure�ti.
1'n vremea lui Linchoult, a lui Mille �i la Roche, insärcinap indeosebi cu
afacerile Poloniei, nu existau decit directori ai coresponden/ei straine. Lucrurile s­
au schimbat dupä lungul räzboi ruso-turc: pacea de la Kuciuk-Kainargi, din 1774
inaugura regimul unor noi garantii pentru autonomia traditionalä a celor douä
Principate. Alexandra Ipsilanti, primul domnitor fanariot dupä restabilirea acestor
domnü in subordine a folosit pinä �i un bucätar francez, numit Maynard sau
Mensard, dar grija educatiei odraslelor sale a incredintat-o unui raguzan, de limbä
italianä, Raicevich, care fusese mai intii agentul Austriei in Principate. Acest viitor
autor al unor interesante Observafli asupra Valahiei, traduse mai tirziu in francezä
de Lejeune, citea probabil cärp in aceastä limbä; franceza nu-i era necunoscutä nici
poetului romän Ienächitä Väcärescu, cu toate cä in materie de literaturä
occidentalä el a fost mai degrabä un italienizat. Pe lingä Constantin Moruzzi care
dobindise Moldova in 1777 s"mt intilniti doi cälugäri, Marchand �i Chabert, a cärui
familie se stabili in Principat. Italieni originari din .Roma, precum Nagni cereau sä
li se spunä Nagny de indatä ce indeplineau functii de secretari pe lingä ace�ti mici
despoti cu aere solemne, copiate dupä cele ale imparatului bizantin. La Curtea
domnitorului Nicolae Caragea s-a vorbit despre un meoic francez, un barbatfoarte
priceput in arta sa, iar rolul de preceptor al odraslelor domne�ti a fost cerut de un
Albert, om cu buna panii..

31
 Färä indoialä cä aceia care au räspindit civilizapa socialä �i modelele literare
care invadarä rapid Europa intreagä n-au fost toµ de stirpe francezä. ltalienii,
raguzanii chiar anumiµ nemti au fost �i ei factori interesaµ dacä nu �i infläcäraµ.
Totu�i, dascälul de limbä francezä era singurul preceptor pe care Orientul cre�tin
a dorit sä-1 anagajeze �i sä-1 intretinä. Jurnalele care erau citite la la�i �i la Bucure�.ti
nu erau intotdeauna jurnale din Franta unde regimul supraveghea indeaproape
publicatiile politice, dar erau jurnale franceze care de la Leyda, de la Haye, de la
Amsterdam �i Londra ajungeau in Orient, incepind cu secolul al XVIII-lea, chiar la
cererea acestor domnitori care erau obligaµ sä aducä la cuno�tintä Porµi tot ceea
ce se intimpla in Occident. 0 casä greceasca de la Viena, aceea a fratilor Markides
Pollio, care erau in realitate romäni din Macedonia pe numele lor Puliu-Puiu,
furniza boierilor o intreagä bibliotecä de lucräri frantuze�ti remarcabile �i prin
altceva decit frivolitate �i descrieri apetisante de moravuri rele. :i'ntr-adevär, in
biblioteca lui Constantin Mavrocordat se aflau �i lucräri bune, catalogul acestei
biblioteci il avem. Aventurile cavalerului Fables erau citite de tinerele fete
romänce. Acestea mai erau incä imbräcate dupä moda orientalä cu toate cä ofiterii
ru�i �i austriaci adu�i in tarä de desele ocupaµi militare, le invätaserä dansurile
Europei �i manierele saloanelor franceze, redate mai mult sau mai putin fidel de
ace�ti aspri initiatori, iar casele din Transilvania �i de la Viena incepuserä sä trimitä
stofe �i chiar rochii cu model nou. Vechi biblioteci precum aceea a lui loan Paladi
din la�i, cuprindeau in 1792, Suetoniu aläturi de Erasmus, volume de Racine, in
splendida edipe berlinezä, �i Bossuet; Voltaire era citit cu läcomie �i pregätea liber­
cuget/i.tori pe Dunärea romänä. Romanele lui Florian räpeau sufletele sensibile �i
inaripau visele. Prin paginile de o severitate rigidä �i tacticoasä ale bätrinului Rollin
se inväta istoria veche. �i, in sfir�it, nu färä mirare este väzut un episcop al Bisericii
ortodoxe, Chesarie de Rimnic, [1] vorbitorul de greacä �i de italianä, cerind färä a
se teme cä-�i va pierde sufletul, Enciclopedia.
Francezii incepeau deja sä se instaleze. Se va vedea in cele ce urmeazä dacä
ei au inteles tot ceea ce aceastä imitatie naivä �i plinä de pasiune a civilizatiei lor
ascundea ca promisiune pentru viitor.
Printre preceptorii francezi care educaserä fii de domnitor a fost unul care,
pentru a se räzbuna pe cei care nu-i recunoscuserä �i nu-i räsplätiserä serviciile, a
vrut sä punä in scris experienta dobinditä in timpul indelungatei sale �ederi printre
romäni; a locuit in Moldova, la curtea acelui domnitor harnic �i modest care a fost
Grigore-Alexandru Ghica (1774-1777). Acest bärbat, care mai tirziu s-a numärat
printre urzitorii �i pamfletarii Revolutiei pentru a pune capät pe e�afod unei vieti
nemultumite �i agitate, se numea e Carra. A sa Istorie a Moldovei �i a Valahiei a
apärut la la�i in 1777. Autorul se crede erudit in ceea ce prive�te istoria �i etnografia
acestor tinuturi din care de fapt, nu cunoa�te decit capitala moldavä, la�i �i marile
drumuri care duc spre ea. Vorbe�te prin urmare despre daci �i despre romani;
afirmä cä, dacä bietii valahi au singe roman in vinele lor, ei il datoreazä unor italieni
mizerabili care, asemena ocna�ilor din Antile �i din Cayenne, fuseserä deportati
pentru crimele lor �i läsarä drept mo�tenire urma�ilor viciul �i IQfitatea.
lnformatiile geografice i-au fost date de Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie
Cantemir de unde imprumutä �i erorile care sint �i mai accentuate de ignoranta

32
compilatorului; tot de aici a luat �i interesailte detalü asupra ceremonialului urmat
la inscäunarea domnitorului.
A cunoscut trecutul moldav dintr-un manuscris din nefericire incomplet. al
unor cronici ale färü in forma datä la sfiqitul secolului al XVII-lea, de logofätul
Miron Costin 1; a cules �i citeva anecdote care circulau despre domnia ultimilor
principi. Putinul pe care-1 �tie asupra trecutului Valahiei il datoreazä, dupä cite se
pare, unei lucräri de statisticä intocmitä in acea vreme pentru Curtea Rusiei, de
Bauer, unul dintre generalii impärätesei. Cronologia nu este tratatä cu mai multä
seriozitate. B iografia lui Dimitrie Cantemir este dezvoltatä peste mäsurä; e unul din
cazurile in care se poate constata lipsa totalä a proporpei in opera lui Carra. Luind
drept ghid acest pamflet s-ar dob"mdi o ciudatä idee asupra istoriei romänilor.
Consideratiile lui Carra asupra starii de acum a Principatelor sint de o
utilitate mai realä. Autorul gäse�te asemänäri intre natura romaneascä �i aceea a
provinciilor B ourgogne �i Champagne �i o adincä melancolie par a-i trezi pädurile
�i lacurile care ocupä cea mai mare parte a acestor frumoase peisaje. Totu�i peste
tot se väd livezi, paj�ti presärate cu flori pe timpul canicularelor verü orientale.
lmparfirea cimpiilor a colinelor �i a munfilorii pare unicä in Europa. lnfQ.(ijarea
lor, spune, e mai pufin impozanta decit in Elvefia, dar mai veseli'i, mai blindii.
lnflorirea in marile paduri solitare e de o incomparabila frumusefe.
Numärul locuitorilor se ridicä, spune el, la cel mult 500 000 de suflete. Ora�ele
�i tirgurile, färä ziduri nu suportä comparatia cu cele mai mizerabile sate ale
Franfei �i ale Germaniei; chiar satele nu s"mt decit o grämadä de colibe. Doar
boierii locuiesc in case de piaträ, in timp ce ceilalti se multumesc cu u�oare
constructü din nuiele. Mobila se reduce la divanul care inconjoarä incäperea;
scaunele sint o inovatie recentä. Pe mese de lemn se servesc bucate präjite in unt
sau gräsime de oaie, dupä o retetä imprumutatä de la turci. Carra regretä gustoasele
fripturi cu care fusese obi�nuit �i siestele indelungate cu pipa in gurä nu-1
consoleazä. Distractüle sint rare �i de o simplitate naivä. Acest ursuz istoric nu
gäse�te pe placul säu dansul national, hora (din grecescul „choros") cäruia ii face o
descriere aproape burlescä färä a observa cä, de fapt, este vorba de o veche traditie
elenicä �i färä a-�i aminti de farandola sudului francez care are aceea�i origine.
Costumul oriental al dans�torilor nu era atit de ridicol �i intregul Levant il
pästreazä de secole, färä a bäga de seamä acest prost gust care il scandalizeazä pe
preceptorul odraslelor domne�ti. Dacä un oarecare t"mär boier a fast aspru pedepsit
pentru a se fi arätat intr-un ve�mint mai bogat decit cel al printului e pentru cä
Grigore Ghica publicase de curmd ni�te ordonante pentru a combate aplecarea
spre luxul vestimentar �i cerea ca toti supu�ü säi sä le urmeze intocmai. Ot despre
biata muzicä tigäneascä ce ii stirne�te risul, ea are indepärtate �i foarte
respectabile origini; s·ecolul al XVIII-lea era totu�i foarte departe de a prevedea
influenta pe care aceasta urma sä o exercite asupra sufletului contemporan.
Carra nu cunoa�te täranul roman decit prin. ceea ce a observat in multime:
aspectul ursuz al vechiului dac; nu-i intelege frumoasa limbä cu sonoritäti latine pe
care o prezintä ca pe un dialect barbar �i corupt färä vlaga �i färä gusr, nu ghice�te
ceea ce acesta pästreazä drept amintire, obiceiuri �i aptitudini artistice in formele
simple la care a fast silit de o viatä atit de grea. il invinc:iväte�te de lene uitind atunci
faptul pe care 1-a mentionat totu�i, cä acest täran a fast de veacuri oprimat nu numai

33
de sträini, dar �i de de stäpinii päminteni. De ce s-ar mai zbate de vreme ce stäpinii
il impiedicä sä dobindeascä o avere a Iui �i ii impun o muncä neplätitä? Acesta este,
spune el, un efect aI despotismului oriental. Explicape banalä in care nu se aflä
adevärata cauzä, anume sistemul fiscal zdrobitor impus Principatelor de nevoile
financiare ale unui imperiu parazit, care nu se mai hränea din räzboaie �i de cele ale
unei societäti corupte. Carra enumerä produsele tärii: grine, vin, vite, oi, cai, miere,
cearä, piei, sare, lemn, salpetru, tutun, dar nu vede cä existenta pietelor de
desfacere �i libertatea comertului ar duce la certa cre�tere a randamentului.
Numärul restrins al me�te�ugarilor sträini �i päminteni e explicat la fel de u�or:
täranul avind indeminarea de a-�i face tot ceea ce are nevoie, e un prost cumpärä­
tor2, cit despre obiectele de Iux, boierii �i le aduceau din sträinätate.
Criticile cele mai inver�uante sint indreptate impotriva institutiilor. Carra
enciclopedistul, filosoful care viseazä Ia libertate �i care crede cä poate indrepta
totul prin legi mai bune, nu poate intelege nin'lic dintr-o cirmuire de tradipe �i de
obiceiuri avind in frunte un domnitor cu caracter patriarhal care ar fi putut fi
excelent dacä presiunea sträinilor nu s-ar fi exercitat prea putemic, cum era de
obicei, asupra comorii sale. S-ar crede intr-adevär cä virtutüe Romei antice
reträiau in Franta sub domnia lui Ludovic al XV-lea cu doamna de Pompadour ca
Egirä �i incoruptibilü slujitori... citind numeroasele pagini unde Carra pretinde cä
descrie lumea romäneascä: judecätori venali pe care nici un B eaumarchais nu vine
sä-i tintuiascä la stilpul infamiei, in fata opinei publice; boieri care fac trafic de
influentä, färä indoialä cu totul deosebiti de seniorii integrü de Ja curtea de Ja
Versailles; functionari districtuali care nu sint plätip �i �i refac averea asuprindu-i
pe cei pe care-i cirmuiesc de parcä ar fi fast altfel in acel Occident unde slujbele
publicele se cumpärau pe bani frumo�i; doamne apaqinind nobilimii, incapabile sä
scrie sau sä citeascä de�i documentele ne dau o dovadä contrarä; ele citeau chiar
romane frantuze�ti, de parcä ele ar fi �tiut cä Marie-Antoinette, reginä Frantei �i
fiicä a Mariei Tereza, a fast nevoitä sä invete un pic de ortografie dupä cäsätoria sa
cu Ludovic al XVI-lea; in acela�i timp, printr-o contradictie cel putin ciudatä,
acela�i Carra ne spune cä boierii, pärintii �i sotii lor, il devorau pe Voltaire.
Astfel de täri nu se pot a�tepta decit la o stäpinire sträinä; B unul Carra o
dore�te cu infläcärare. Cit despre neamul romänesc, acesta va fi inlocuit cu colonü
Impäratului sau ai regelui Prusiei. Cum el recomanda cultura orezului �i a trestiei
de zahär, pämintenü ar fi fast in mod firesc redu�i la conditia de sclavi. Negustorü
bavarezi, austriaci �i unguri ar fi terminat curind cu ace�ti ultimi reprezentanti ai
unei clase mijlocii lipsite de initiativä �i incapabilä de a progresa.
Aceasta era starea bietelor täri dunärene descrisä de Carra; acesta Ie era
horoscopul alcätuit de el, dar asta nu numai pentru cä se fäle�te cu liberalismul säu
revolutionar, ci pentru cä ii purta simbetele Iui Grigore Ghica, fanariot cu educa(:ie
mai mult romäneascä care i�i falosise domnia moldavä pentru a incerca ni�te
refarme in sensul filosofiei occidentale, patriot care a cäzut victimä politicü
austriace pentru cä a incercat sä impiedice räpirea B ucovinei. Carra nu
economise�te nici o acuzatie la adresa fostului säu stäpin: dupä el, Ghica este
creatia regelui Prusiei, care intr-adevär il recomandase pentru a fi numit, se lasä
corupt �i trece zimbind peste fapte de coruptie doveditä; e un avar meschin care i�i
ascunde argintäria �i lenjeria de masä punind in fata oaspetilor pahare ciobite �i

34
�ervete murdare; este incapabil sä dea legi �i sä-i protejeze pe arti�ti precum o face
vecinul säu din Valahia, Alexandru lpsilanti; se laudä cä a fondat un gimnaziu unde
a chemat cei mai buni dascäli greci �i nu folose�te acolo ca profesori decit doi sau
trei calugari ignoranp. Dar poate cä, pentru a fi capabil de a aprecia cu
impartialitate meritele celor pe care i-ai slujit, trebuie sä incepi prin a nu fi ingrat
fatä de ei.
Acestei destul de triste figuri a famelicului Carra avem pläcerea de a-i opune
un nobil francez, destinat unei mari cariere in tara lui �i care, in urma �ederii sale
ca secretar domnesc in Moldova, a läsat o lucrare remarcabilä prin profunda
intelepciune a subiectului, prin inältimea ideilor �i nobila conceptie a ansamblului,
fiind una dintre cele mai bune descrieri a Principatelor romäne.
Cel care era numit abatele Hauterive datoritä studiilor fäcute la Oratorieni,
fusese, in 1780, folosit la Constantinopol ca ata�at al ambasadei. La inceputul anului
urmätor el acceptä propunerea lui Alexandru-Ioan Mavrocordat, domnitorul
Moldovei �i il insoti pentru a indeplini la la�i delicata misie de secretar pe Iingä
acest bärbat de o distinsä inteligentä �i autor al unor poezii grece�ti destul de bine
turnate.
imbräcat alla turca, cu un �al in jurul mijlocului, cu cizme moi in picioare �i
hainä de blanä pe umeri, el urmeazä drumul ob�nuit al alaiurilor domne�ti pe care-1
descrie in note de cälätorie foarte spiritu�e, cu adeväratä valoare literarä. 0
prinfesa nespus de frumoasa, sotia lui Mavrocordat, se afla intr-o companie
numeroasä �i strälucitoare, iar secretarul nu pierde ocazia de a aminti toate
mutri�oarele vioaie �i frumoase ale grecoaicelor intilnite in drum: tinara printesä
Caragea �i insä�i sora noului Hospodar; blestemä feregeaua ale cärei cute iI
impiedicau sä vadä frumoasele doamne sau doamnele presupuse a fi frumoase din
Burgas. Trecind Dunärea la Silistra se lin�te�te in privinta ciumei �i a ravagiilor ei
la vederea unui zmeu inältat de un copil; W petrece noaptea intr-un sat unde iI
a�teptau un milion de purici infometafi; observä minästirea Slobozia, datind din
secolul aI XVII-lea, färä a-i remarca insä arhitectura interesantä; sträbate pustiuri
rQditoare, sate alcätuite din colibe mizerabile, care nu sint totu�i mai umile decit
cele din satele din Beauce �i din Sologne, dar care au din bel�ug tot ce ar putea
hräni un or�; aici gustä pentru prima oarä acea piine din mei fiartä, mämaliga,
polenta romaneascä; prive�te un dans vesel, de nuntä �i admirä elegantul costum al
täräncilor. Apoi, dupä trecerea hotarului care desparte, la Foc�ani, Moldova de
Valahia; cu toatä oboseala pricinuitä de onorurile datorate unei persoane de rangul
säu, membre a suitei stäpinului, se aratä indignat impotriva ispravnicului bärbos
care crede de cuviintä a-1 primi �i hräni prea neglij ent. La Vaslui zäre�te o täräncutä
care-i pare coboritä dintr-un tablou, cu lucrul pe genunchi, ducesele noastre spune
-

el nu brodeaza cu o maifrumoasa minO., cu un maifrumos braf �i cu o �urinfa

-

mai nobila, in coliba unde totul este curat �i rinduit.

Ajuns la la�i, crezu cä gäse�te aici ni�te ba�bari in zdrente locuind in cu�ti
pentru fapi �i vorbind o limbä inspäimintätoare; fusese prevenit in acest sens de
predecesorü säi despre care formuleazä aceastä judecatä pe care ne vom limita sä o
reproducem: top acei care s-au plins de aceasta fara au lasat aici subiecte de
plingere �i le-au purtat spre alte parfi. Cei care spun adaugä el ca duc lipsa de
- -

toate aici, nu spun totul despre ceea ce le-ar lipsi in Franfa unde mai mult de un

35
milion de francezi, la doi p�i de fndestularea cu de toate, sfnt lipsifi de toate".
Astfel, vorbea dupä trei luni petrecute in mijlocul boierilor täcuti, al femeilor cu
priviri plecate in pämint care, färä indoialä, fäceau cit lumea nestatornicä,
indräzneatä �i vorbäreatä care forfotea prin apartamentele din regalul Versailles.
Dupä ce 1-a citit pe Carra, secretarul francez se crede obligat, intr-o descriere
redactatä in acea vreme, Moldova in 1 785, sä vorbeascä despre familiile
domnitoare, Mavrocordat �i Ghica, precum �i despre titlurile acordate domnitorilor
fanarioti. Dar adaugä note juste asupra celor ce au pricinuit märirea �i decäderea
acestor bärbati ambitio�i care cädeau unul dupä altul victime fraditiei familiilor lor;
in aceste anecdote culese direct de la sursä se aflä adunate multe informatü pentru
un istoric. Aläturi de bine conturatele figuri de consuli, de aventurieri �i de
frumoase doamne cärora le face curte in fata printesei �i putin pentru insä�i
printesa, el deseneazä, cu o minä u�oarä, surizind, tipurile caracteristice societätü
moldave: marii boieri impozanti, slujba�i rnindri de titlurile lor, greci lipsifi de orice
sentiment al onoarei, negustori greci insinuanµ �i vicleni, grosolani negustori
moldavi care falsificarä märfurile ce au cäutare, me�te�ugari nemti betivi �i
certäreµ, evrei aducind cu caprele de Angora, tigani de nimic �i, in sfü�it, la cele
douä extremitäµ, pri:n toatä aceastä adunäturä de sträini, poporul obi�nuit sä fie
biciuit �i maltratat �i domnitorul care, in ciuda därniciei sale, nu gäse�te un singur
om credincios. Grecii, laici sau clericü, sint obiectul unei lungi �i mu�cätoare satire.
Opusculul se terminä cu ni�te consideratü asupra vietü economice in general.
Autorul insistä asupra lipsei de organizare in muncä �i asupra inspäimintätoarei
risipe fäcute cu nepäsare de un popor care - Hauterive nu a remarcat acest Iucru -
�tia prea bine cä rodul muncü sale nu ar servi decit la a-1 imbogäti pe sträin. Ar vrea
mult sä poatä aduce pastori milanezi de felul celor visaµ de Carra. Dar recunoa�te
cä aceastä säräcie era fericitä �i poate cä in cele din urmä, fericirea e scopul acestei
fragile vieti omene�ti.
Dupä citiva ani de �edere, primele idei ale secretarului domnesc se
precizaserä.
fo 1787, Alexandru Ipsilanti ii urmä lui Mavrocordat �i Hauterive crezu cä are
datoria de a-i supune ca unui nou protector un memoriu destul de fntins asupra
starii Moldovei ce va reprezenta principala sa carte privitoare la tarä.
Ea poartä amprenta unei mari seriozitäti �i a unei sincere simpatii pentru
romani. Aceastä inteligentä pätrunzätoare �i-a dat in cele din urmä seama cä dintre
toate popoarele care fi fnconjoara ,; care se mfndresc cu o veche genealogie, ei sfnt
cei care fnca mai pastreaza fn obiceiuri ,; fn legi cea mai mare asemanare cu cele
ale fntemeietorilor lor, ca fn co1ifuzia generala a tuturor moravurilor... ei sfnt
Si11gurii a Caror Servitute a ramas nehotaritli, a caror degenerare nu este
condamnata 1i lasata fnca speranfei: ei sfnt singurii care, fara a face parte
integranta dintr-un Imperiu, fli pastreazli, cu condifia unui tribut, numele ,;
formele civile, li nu au pierdut toate mijloacele de a modera puterea celor care
domensc asupra-le; ca 1tiu chiar prin unanimitatea aclamafiilor sau a
murmurelor lor sa influenfeze plenitudinea ,; durata autoritafii lor; fn sfi11it, ca
sfnt singurii care pazesc legea 1i limba primului popor din univers... unele dintre
obiceiurile lor ca # tradifiile na{ionale # fn sfi11it, trasaturile prefioase 1i de

36
neyters ale simplitafii acelor vechi romani care imblinzisera intreg universul fi ale
scifilor (citifi: dacii) care nu aufost imblinzifi de nimeni. 3
Li aceastä micä scriere, bine ordonatä, informapile istorice nu figureazä decit
pentru a explica obiceiurlle �i a suspne in acest mod prlvilegiile Aceastä scurtä
notit:ä, exactä in linü generale, furnizeazä �i märturiile unei clarviziuni puµn
ob�nuite: autorul face dovada unei indeminäri particulare in a sesiza raporturile
permanente existente intre acpunile politice de o parte �i teritoriu �i neam de
cealaltä. Cu toate acestea, Hauterive admite disparipa totalä a vechiului element
dac �i retragerea ulterioarä a colonilor romani din fata barbarilor care i-au alungat
in munpi ocrotitori.
inceputurile principatului moldav sint infäp�ate dupä bätrina legendä
cuprinsä in cronicile pe care secretarul domnitorului le-a putut folosi in urma
preceptorului Carra. De altminteri, Hauterive adaugä ipoteze naive: de pildä,
explicä numele ora�ului Roman (adicä ctitoria domnitorului Roman) prin
caracterul roman pe care Drago�, pretinsul intemeietor al Statului moldav, a inteles
sä-1 dea operei sale. Glorificä indelungata lucrare räzboinicä a lui �tefan-cel-Mare,
invingätorul lui Mohamed al 11-lea �i a1 puterii otomane din epoca ei eroicä �i ii dä
celui care ftiu sa-fi menfina nafiunea intr-o absoluta independenfa" dulcele nume
pämintean de �tefan Vodä, le Voevode Etienne. numele sau a inlocuit in cintecele
populare, spune el, - �i e pentru prima datä cind un sträin menponeazä aceste
cintece epice romäne�ti, asemänätoare celor s"rrbe�ti atit prin avintul eroic cit �i prin
frumusetea formei - numele divinitafilor dace pe care le celebrau pina atunci fi pe
care cintecele valahe le mai celebreaza incQ; povestireafaptelor sale mai da inca
farmec petrecerilor pastoreyti fi bucurie praznicelor fi sarbatorilor 4• Cum, din
primele rmduri ate scrierii sale povätuise sä nu se ducä o politicä favorabilä Rusiei
a cärei protecfie ambifioasa 5 o demonstreazä, considera drept gre�ealä gravä
hotärirea luatä in 1711 6 de domnitorul Dimitrie Cantemir de a deschide poqile tärii
sale in fata Tarului Petru. Hauterive crede cä neincrederea Lialtei Porp fatä de
supu�ü cre�tini �i mäsurile luate de aceasta in defavoarea Ior sint datorate acestei
fapte imprudente �i gre�ite in chiar principiul ei.
Un al doilea capitol se ocupä de popor recunoscindu-i cu respect urmele
foarte vizibile ale originü sale: statura inalta fi constitufia robusta a soldafilor
romani a�a cum sint ei infät�ati in chiar momentul luärii Daciei, pe coloana
cuceritorului, la Roma. Deposedat de pämintul sau, täranul a pästrat totu�i aläturi
de libertatea personala, calitäp morale ce in zadar ar fi cäutat la vecini intrucit
moldovenii nu au pierdut nimic din acel caracter orlginar care se impotrivqte
orlcaror noi asuprlrl. ii. <taratä gata sä se ridice impotriva oricärei cre�teri a
poverilor, sä dezväluie abuzurile ispravnic;for, sä vinä, oricit de mare ar fi
depärtarea, in fata judecätil domnitorului insu�i pentru a-�i infät�a doleantele pe
care acesta trebuie sä le asculte. ffi fin cuvintarea - spune spectatorul de zi cu zi al
acestor frumoase scene mindre �i patriarhale · -cu o elocinfa cu atit mai
convingatoare cu cit are toata simplicitatea naturli flira a ft lipsita de resursele
artei. Nu poate ft aratat un aer mai simplu. AJteapta cu ochii finta in pamint sa
li se porunceasca de mai multe orl sa vorbeasdl S-ar spune ca nu au nici obiceiul
nici curajul de a-fi exprlma gindurile. Dar aceasta tulburare studiata este unnata
de un fUVoi de cuvinte, cind pronunfate cu o volubilitate prodigioasQ, cind
.

37
susfinute de un ton patetic ,; de o fizionomie plina de interes. Marturisesc cli
aceastli tradifie a Pecnil li/Jerttl/f romane esle unul dintre lucrurile la care ma
fl/leptam malpufin fi ca ml-afiicut mare pliicere sli-1 ajlu la patru sute de po1te
de Roma 11 /a optsprezece secole de Cicero.
Hauterive respinge cu indignare ln.vinuirile de lene �i pung{4ie aduse
täranilor romäni de interesatil tärü �i de ignoranµi sträini. Acela�i lucru se spune �i
despre täranul polon apäsat de o asuprire socialä ln.cä �i mai grea, dar care cel putin,
nu are de ostoit cerintele netncetate ale sträinului cel lacom. Täranul moldav nu
intelege sä-�i sleiascä puterile in folosul altuia �i de altfel, nu vrea sä se incurce cu
greutatea a ceea ce a strlns �i a pästrat plecmd in cäutare� unui pämint mai roditor
�i a unui stäpin mai blind. incäpätinaµi lucrätori de astäzi, ace�ti neobositi pästori
din secolul al XVIII-lea nu sint n�te trlndavi. Cfnd nepiisarea este voita, gräie�te
cu dreptate autorul nostru, ea nu este fntotdeauna un viciIL Aici ea este o resursii.
Nu uitä sä men\ioneze ca un �tiutor ce este, deci �i ca prieten - ceea ce-i acela�i
lucru- un je/ de a fi care se adapteaza fmprejurarilor'', o ,,rabdare fara limite fn
relele necesare, o veselie care nu se dezminte in säräcie �i o virtufile domestice care fac
fericita aceasta sariicie; o ospitalitate inimitabilä prin abundenta �i delicatetea ei, o
polite/e legata de formele limhajului lor ii care prin urmare, va dii.inui mereu.
Cum religia nu reprezintä aici mijlocul de trai al unei caste �i interesele
ambiµei acesteia, nici chiar tendintele unui sistem doritor sä absoarbä intreaga viatä
moralä, ci mai mult o simplä parte a educafieifamiliale, in afara bisericii preotü nu
se deosebesc de enoria�i decit prin ve�minte �i citeodatä prin sate, acest caracter
distinctiv lipse�te aproape cu totul. Ace�ti buni preoti, säraci �i mode�ti sfnt o pildii.
de rabdare ,; de fndemfnare; sfnt cei mai buni soti, cei mai buni sateni di11 finut,
sträini atit de certuri cit �i de pläcerile vinovate ale circiumii. De altfel, ei nu trebuie
confundati cu aceia care populeazä bogatele a�ezäminte minästire�ti; sträini de tarä,
ace�tia din urmä aparµn in marea lor parte läcomei preoµmi grece�ti, asupritoarea
intregului Orient ortodox; denaturind in folosul ei actele de danie datorate
ln.temeietorilor care doreau numai sä-�i punä ctitoria sub obläduirea veneratä a
Sfmtului Läca�; clerul grecesc W trateazä in mod tiranic mln.ästirile, ca pe o cucerire
�i adaugä acestei calitäti �i pe aceea a unei propagande politice strä.ine 7•
Negustorii �i me�te�ugarii nu au un caracter exclusiv national �i perfect
definit. Autorul nu se ocupä de aceastä clasä decit pentru a formula critici �i a ·pro­
pune remedii de care ne vom ocupa mai tirziu. Dimpotrivä, boierii vor solicita
atentia acestui g"'mditor politic chiar pentru a le defini rolul �i a le descoperi
obiceiurile. Ace�tia se deosebesc de confraµi lor valahi prin gusturile patriarhale �i
sedentare, prin marea lor dragoste pentru viata dusä la tarä, unde sint monarhi,
printr-o mai mare cumpätare, deci prin bogätie, printr-o mai mare libertate fatä de
domnitorul impus de inalta Poartä, fire�te färä a-i fi consultat, printr-un mai mare
at�ame11tfa/a de vechile moravuri, un caracter mai auster �i o mai micä aplecare
spre civilizatia europeanä care, va spune acest reprezentant al filosofiei
occidentale, cfnd nu are un efect brusc �i total, nuface decft sa adauge noi vicii la
cele mai vechi, care introduce fn gusturile oamenilor de diferite vfrste ,; condifi4
o schisma ce tinde mai ales sa discrediteze autoritatea patemä ,; civila �i fn cele
din urma fi face mai pufin virtuoiifara a-i face sa devi11a mai ilefuifi. 8
Dar deja o corupfie fnniiscuta ii atrage pe oameni spre Curte, Curte däunä­
toare care cere atit de mari jertfe pentru n�te satisfactii de�arte �i trecätoare, pentru

38
simplul avantaj de a-1i stilci numele 1i de a adauga o tri:i.satura in plus la inifialele
semni:i.turii. Pe mäsurä ce la�iul va fi capitala ambitio�ilor, a juisorilor .�i a sträinilor
care vor furniza cadrul situapei Ior, cimpia golitä va säräci pierzindu-�i incet-incet
imprejmuirile ingrijite, frumoasele herghelü, satele bine intrepnute, ogoarele bine
cultivate, vechea bunätate intelegätoare a stäpmului. �i strävechea fidelitate devo­
tatä a täranului. 9 Ot despre femei, care - dupä pärerea scriitorului nostru - n-ar fi
trebuit sä adopte niciodatä ve�mintul potrivit moliciunü enervante a orientalelor,
ele au pi:i.strat severitatea moravurilor climatului lor, sint mereu cu mult mai
modeste decit costumul lor �i - va adäuga el, ca pentru a indeplini o delicatä datorie
- n-� fi fäcut aceastä observatie, dacä ea nu ar fi servit sä sporeascä meritul virtutii
Ior. 1° Ceea ce nu impiedica acest costum sä aibä dezavantajele care ur1tesc �i
toropesc, defecte semnalate �i de Carra. u
Constatind apoi presiunea exercitatä, de o parte de Iimba greacä pe care
bunii 1i batrinii boieri nu o vorbesc decit din condescendenfa respectuoasa pentru
domnitor �i, de alta, de franceza la modli, Hauterive deplinge päräsirea graiului
moldav cäruia e in stare nu numai sä-i aprecieze energica simplitate, dar ii des­
coperä adeväratele origini: Ie regäse�te intr-adevär in indepärtatul jargon räzboinic
al intemeietorilor Romei care, dupä el, s-a pästrat mai degrabä in accentele rustice
ale täranilor Imperiului decit in limbajul multimilor urbane.
Am subliniat pe drept acest frumos capitol de filologie comparatä, de o
clarviziune uimitoare, mai ales dacä este comparat cu bilbiiala calomniatoare a Iui
Carra, care se afla totu�i in conditii mai bune. 12 Hauterive merge pinä la a cere
folosirea alfabetului latin in Iocul literelor chirilice de care tärile romäne vor mai fi
nevoite sä se serveascä incä vreo citiva zeci de ani; crede cä anumite sunete inter­
mediare pentru care au existat semne ce au contribuit Ia perpetuarea Ior, vor dispärea
in mai marele folos aI vocalelor clare venite din Roma primitivä.
in acest memoriu, cerut poate de domnitorul insu�i, inainte de orice,
Hauterive avea drept scop sä propunä reforme. Va fi deci util pentru a cuno�te atit
starea Principatelor cit �i ·calitätile spiritului autorului, sä ne oprim putin mai mult
asupra Ior.
Consideratiile sale sint cele ale unui economist din instinct �i vocatie; el �i-a
redactat Iucrarea pentru a-�i fixa opiniile intr-un domeniu atit de drag gindirii
reformatoare a veacului. Recunoa�te cä aspectul jalnic dintr-unele pärti ale färü
este datorat numai deplasarii celor care vor sä scape de devastärile armatelor �i de
rechizltionärile oläcarilor �i ale agenplor care-i insotesc pe cälätorü de vazä. Dar el
�tie bine cä existä o puternicä mi�care de emigrare �i se teme de urmärile acesteia;
pentru a indrepta räul propune: mentffierea sumei actuale a impozitelor, färä a cople�i
cu povara unor noi däri pe färanü care produc tot ceea ce trebuie pentru propria Ior
intrepnere �i pentru cunoscutele nevoi ale Statului, sä nu se creeze in folosul cutärui
sau cutärui boier situatii Iocale favorabile, slujba�ii sä nu fie schimbati prea des, sä
fie domolite pretentüle inaltei Porp pe care ace�ti biep Iocuitori o intrepn.
Täranul trebuie imbogätit �i trebuie gindite mijloace de a incuraja o cre�tere
normalä a populatiei. Tiganii care aratä independenfa cea mai deplina in sclavie 1i
placerea cea mai mare in lipsa oricaror drepturi civile trebuie eliberap incepind
cu aceia cärora Ii se vor fi constatat suferintele indurate, dar färä grabä �i
pregätindu-i mai intii pentru o Iibertate cu care altfel, nu vor �ti ce sä facä.

39
 Politica guvernului cu privire la sträini trebuie sä fie plinä de precautü pe cit
de intelepte pe atit de patriotice. Nu trebuie sä se arate atit de primitor fatä de
evreii �i de nemtii care nu aduc decit meserü de indoielnicä utilitate, mijloace de a
cre�te luxul �i cheltuielile clasei bogate �i nu dau na�tere unui negot de valoare
superioarä celui cu piei de iepure pe care amintitii evrei le vind de citva timp in
Galitia. ·

Acestor intru�i, o crotip de privilegü deosebite, pästrate cu inver�unare de

consulatele care profitä de pe urma lor, ar trebui preferap olandezii, saxonii
3
venetienii, livornezii �i chiar acei pästori din Milano de care s-a ocupat �i Carra. 1
Fluviile moldave, färä a fi unite de un canal, a�a cum se plänuia, trebuiau sä fie
pregätite pentru a deveni cäi pentru un comert mai dezvoltat. iD sfir�it, trebuie
impiedicatä cu orice pret nävala acelor sträini care exploateazä o tarä unde nu
locuiesc, a acelor exportatori care vin mereu pentru a provoca scurgerea produselor
solului moldav; totu�i, sint uitati banii pe care ace�tia ii lasä aici. Nu mai trebuie
mult timp ingäduitä o stare de fapt care face din päminteni importatori mergind sä
caute, sub ocrotirea consulilor,fleacuri fn tirgul de la Lipska.
Astfel de mäsuri vor avea �i urmäri favorabile in tärim politic. Doritorii de
revolufii care vor voi sä-1 inlocuiascä pe stäpinul turc cu un altul mai indepärtat (rus
sau un altul) , i�i vor abandona primejdioasele planuri. Hauterive incepe sä
examineze profiturile �i pierderile acestui nou stäpin, dacä acesta ar reu�i sä-�i
alipeascä Principatele: va fi incapabil sä-�i vindä produsele pe care nu le face el
insu�i �i nu va avea nici un beneficiu de pe urma exportului moldav de care nu are
nevoie; in acela�i timp, impozitele nu vor sluj i decit la a cre�te veniturile vreunui
guvernator despot, pe care indepärtata capitalä a Imperiului nu va fi in stare de a-1
controla. Va trebui in cele din urmä sä se socoteascä cu setea de räzbunare care va
insuflep Turcia, precum �i cu pericolele politice �i economice rezultate din imediata
vecinätate a acestui perfid concurent ce nu va incheia nici un tratat de aliantä �i care
se nume�te Austria.

NOTE
1. Vezi printre altele, descrierile antichitaiilor gäsite la Suceava, fosta capitala a Moldovei.
Scriitorul nostru recunoa�te in Bogdan Hmielniiki, aspra cäpetenie a cazacilor, care a creat in secolul al
XVII-lea un „Stat" al tilharilor pe Nipru, descendentul liniei princiare moldave care incepe cu Bogdan
lntemeietorul.
2. Hauterive, despre care va fi vorba mai departe, a in�les acest motiv. (pag. 323-324).
3. Pag. 21-22.
4. Pag. 66-67.
5. Pag. 24.
6. Pag. 72-73.
7. Pag. 146 �i urm.
8. Pag. 176-178.
9. Pag. 182-184.
10. Pag. 244.
1 1 . Pag. 248.
12. Pag. 248 �i urm. Cf. pag. 268 �i urm.
13. Pag. 132.
. 14. Pag. 223 �i urm. Hauterive recomanda domnitorului trei personaj e moldave demne de
increderea sa, prin care �i pe Mitropolit (pag. 198-200).
[1) Cu spriji �ul banului Mihai Cantacuzino, Chesarie este h�otonisit episcop de Rimnic la 12
. .
1anuar1 � 1774, f� nci1e p � care o dei.ine pina la moartea sa, in anul 1780. Cärturar, traducätor �i tipograf,
Chesar1e es�e ongi. nar dm � � cure�t1, fiul Ilincäi �i al zarafului Anghelachi Halapiu, a invaiat la Academia
.
�
gre�s di� Cap1tala Tarn Romäne�ti. Principala opera a lui Chesarie o constituie tipärirea Ja Rimnic
a Mrne1elor, m 12 volume, f1ecare . volum avind o prefaiä care aparpne marelui cärturar.

40
 CAPITOLUL VII

REVOLU'fIA FRANCEZA �I ROMANII

Marea mi�care revoluponarä pornitä din Franta, in 1789, n-a avut o influentä
imediatä �i serioasä asupra locuitorilor din Principate precum au avut top ace�ti
cälätori francezi, a cäror povestiri le-am analizat mai sus, nemp din Rusia precum
Reimers �i Struve, englezi ca Lady Craven �i B altimore �i, in sfiqit, supu�i ai
impäratului, Karaczay �i Boscovitch, Raicevitch �i Sestini care �i ei s-au plins de a
fi supu�i ai unui tiran.
Principala cauzä a fost aceea cä in tärile dunärene nu exista, ca in Occident,
acea clasä mijlocie care ar fi putut proclama noile principü �i duce lupta pentru a le
asigura victoria. In masa täränimii, nemultumirea amortitä de indelungate
suferinte, nu s-a manifestat dec'it prin tulburäri trecätoare, färä acea energie
con�tientä care e in stare sä le transforme intr-o mi�care revolutionarä voluntarä �i
continuä. Ot despre boieri, cre�tea färä incetare numärul celor care, färä a fi urmat
incä studü in sträinätate, citeau cu pasiune jumale din Paris, din Olanda �i Germania,
procurate prin agentü consulari austrieci - Mercure de France, intre altele - sau
romane, unele licentioase, furnizate de librari orientali din Viena, fratii Markides
Poullio, amintip mai inainte.
Un grec care petrecuse c'itva timp in Valahia, Alexandru Kalphoglu, ne
prezintä noul tip al t'inärului nobil, bun de gurä �i cheltuitor care se fälea cä nu mai
merge la bisericä, cä nu mai crede in religia pärintüor säi �i cä-i cunoa�te pe scriitorii
francezi, de la Voltaire pinä la Mirabeau insu�i, din care, in mod sigur nu citise dec'it
fragmente färä importantä 1• Dar existau �i cititori serio�i, cunoscätori ai Henriadei
�i a lucrärilor noilor poep lirici, care, in materie de opere dramatice, �i-i procurau
pe D estouches �i pe B eaumarchais, precum �i pe Racine in frumoasa editie
elzevirianä de la B erlin, care admirau marea elocintä francezä din predicile lui
B ossuet, B ourdaloue �i Massillon �i care, adunind in biblioteca lor opere istorice,
erau cuprin�i de admiratie in fata marilor fapte ale grecilor �i romanilor �i teseau
vise de vütor räsfoind „Revolutiile" din Suedia, Portugalia etc. Unul dintre ei,
precum Gheorghe Bai�, insemna pe margini, fapt ce dovede�te sirguinta cu care-�i
fäcea lectura, echivalentul roman sau grec al cuvmtului frantuzesc de care se
poticnise2• Altii, precum Virnav, lucrau cu sirg la primele traduceri din francezä in
romanä �i aveau o pläcere deosebitä in a le impärtä�i prietenilor dezväluitele
mistere ale francmasoneriei 3• Un grec dädea o versiune a lui Memnon de Voltaire,
.
iar Mitropolitul Moldovei, lacob Stamati, näscut in Transilvania, nu �oväia sä
tipäreascä in imprimeria lui arhiepiescopalä din la�i, unul dintre romanele

41
frantuze�ti la modä, Critile ,; Andronicus, tradus de un anonim. Mäsurile luate de
Constantin Moruzzi, domnitorul Moldovei �i de Alexandru Ipsilanti, domnitorul
Valahiei, in privinta �colilor, ii fäceau loc, incä din 1780, limbii excomunicatului
Voltaire, aläturi de nelipsitä greacä �i de latina vechii metode 4•
Pentru a ne da seama, in rest, de progresele infäptuite de spiritul critic �i
revolutionar, este de ajuns sä räsfoim un oarecare volum de poezii u�oare scrise 1n
grece�te, dar care constituiau lectura favoritä a intregii societäp din Ia�i �i Bucure�ti.
Vom vedea ironia mu�cätoare indreptatä impotriva „boierilor de vazä", acoperip
cu aur, mindri de pozitia �i titlurile lor, dar lipsiti de orice sentiment fatä de säräcia
aproapelui �i de indatoririle de cetätean al comunitätü din care fac parte. Prinfapte
nedrepte, se scrie unui oarecare fals patriot, cf,tigi ,; sugi fara cainfa sfngele
nefericitului. Nu i-e nqine sa rapqti pe de-a-ntregul atita banet al ob,tii, strins
peiitru alta mai buna folosinfa?... De ce iei ltJli.rturle numele 'parlnfilor tai daca
tu fnsufi qtißra de virtute? Te simfi fnclinat de a nu maifi nedreptfafa de bietul
orfan? Mfna ta da ajutor strainului # vaduvei ,; e vazutafaptuind binele ob,tii?
Numai fn acestea se afla noblefea; genealogia singura nu o alclituiqte nicicfntf.
Dar cind e vorba de o propagandä politicä, ace�ti boieri cultivati �i doritori de
a se alätura nobililor din noua generatie a Occidentului se multumeau a cere intregii
Europe 1ntoarcerea la vechile conditii ale unei autonomii care semäna mai mult a
independentä. Programul lor cuprindea numai mic�orarea impozitelor care apäsau
asupra tärii; o mai mare libertate comercialä, stabilitatea domnitorilor, care nu mai
trebuiau schimbati aproape anual, dreptul de a avea o militie päminteanä,
alungarea sträinilor, a grecilor in particular, care veneau dupä stäpinii lor, in sfir�it,
protectia Puterilor cre�tine, mai ales a celor care nu aveau interesul de a pune m1na
pe tinuturile D unärü de jos. Acestea au fast cererile de la congresul din 1780, de la
Foc�ani �i mai tirziu, in fiecare nou moment al relatülor dintre Rusia �i Inalta
Poartä. fn sprijinul pretentiilor lor aduceau märturie tratate vechi sau recente.
Precum cei din Statele Tärilor-de-Jos sau din Ungaria, ace�ti nobili se situau
prin urmare, in opozipa lor impotriva Austriei, pe singurul teren al drepturilor
dobindite, al privilegiilor confirmate in mod solemn, al traditiilor istorice. Naua
metafizciä a „ideologilor" nu le spunea nimic. I�i doreau mult o tarä liberä, chiar o
singurä tarä romäneascä, dar in aceastä patrie restauratä intelegeau sä fie, nu numai
primii, dar �i singurii factori politici, ei, boierii.
Principatele nu cuno�teau nici acea categorie „a intelectualilor"färä bani, färä
situatie, deseori färä cämin care, dupä ce vor fi cerut o pensje sau vor fi dobindit
vreun imprumut, cereau in gura mare inläturarea oricärei inegalitäti sociale.
Scriitorii timpului, istorici �i poefi, erau aceia�i boieri cu orizontul märginit de chiar
limitele clasei lor. Sau erau profesori, membri ai preotimii, greci in marea lor parte,
care nu aveau aspiratii „filosofice " amestecate cu sperante naponale, precum
cälugärii �i preotii din Transilvania care frecventaserä cercurile de la Viena �i
Roma.
Episcopul de Rimnic, Chesarie, cerea - am mai spus-o - sä i se trimitä
Enciclopedia, dar nu cäuta in ea decit informatii. Un „ecleziast" al diocezei sale,
Dionisie, autorul unui Cronograf, i�i imagineazä Revolutia intr-o manierä burlescä,

42
sub infäp�area a doisprezece „boieri", sfetnici ai regelui Frantei care din ambi?e �i­
au detronat stäpinul 6•
in 1795, un bärbat care petrecuse citva timp in ltalia �i care era in stare sä
traducä tratate de geografie �i de astronomie, Amfilohie, episcop de Hotin, vorbea
in termenü urmätori despre evenimentele ce au avut loc in Franµ: Se spune ca de
doi ani, poporul Franfei s-a ridicat cerind libertate 1i nemaililsindu-1 pe rege sa
cirmuiascli, se mai spune chiar ca acest rege a fost alungat de pe tron. Dar cum
noi nu cunoa,tem adevarul, spre a nu cuvinta cu u,urinfi:i, nu vom vorbi decit
despre vechile obicee 1•
Totu�i mai exista un element revoluponar, in afara acelor poloni care in 1793,
trecurä la Constantinopol, pentru a pregäti acolo cu acordul cetäteanului Verninac,
reprezentantul Frantei, räzboiul impotriva Rusiei. Ace�ti revolutionari,
asemänätori intru totul coreligionarilor lor din Occident, apaqineu lumii grece�ti pe
care interese negustore�ti o imprä�tiaserä prin intreaga Europä. 1n vremea cind
Constantin Stamati, care se dorise consul al Frantei la B ucure�ti, asista la Paris, ca
spectator, la märetele zile insingerate ale Revolupei, cind Corar ii adresa amicului
säu scrisori despre acelea�i tulburäri, cantorul din Smirna, un rmär macedonean
Rhigas, originar din Velestino �i fost secretar al boierului Brmcoveanu, al baronului
grec Kirilian de Langenfeld �i al consului Frantei la B ucure�ti, se agita printre
membrü, bogati �i activi, ai coloniei grece�ti din Viena, printre care se numärau �i
romani originari din Balcani �i din Principate; compuse aici acel imn al libertäpi
elenice pe care-1 va pläti curmd la B elgrad sub securea cäläului; un alt grec,
secretarul Panaiotis Kodrikas care abia �tia sä scrie un bilet in francezä, primea de
la prietenul säu Stamati dese rapoarte asupra mersului operei de eliberare.
Dar legäturile erau prea slabe intre ace�ti secretari greci ai domnitorilor -
care, mai tirziu, fie prin ei in��i, fie, a�a cum a fost cazul lui Kondrikas, prin urma�ii
lor, erau meniti sä-�i facä o situatie in Frania - �i boierü, singurü care ar fi fost in
stare sä inceapä o mi�care politicä: deosebirile dintre clase erau prea bine trasate in
timpul acelui vechi regim pentru ca sentimentele unora sä poatä da na�tere faptelor
celorlalp. La Bucure�ti - �i numai in capitala valahä - ei se multumirä sä discute
evenimentele din Occident in pu?nele cafenele frecventate de plebea sträinä, �i
incä guvemul interveni p entru a pune capät acestor intilniri secrete care aveau
aerul unor conspiratii. Populatia primi cu ironie manifestärile räzlete ale adeptilor
greci ai Revolupei �i refrenul Carmagnolei, energicul vive le son du canon (träiascä
sunetul de tun) deveni in romane�te filfizon, epitet cu care erau räsplätite
personajele cu infäti�are prea putin serioasä �i cu o ciudatä pretentie de elocintä.
Sä mai notäm �i faptul cä niciodatä armatele Republicü, care erau cel mai bun
agent de propagandä revolutionarä, nu au apärut in aceste tinuturi din sud-estul
european unde Revolutia nu avea revendicäri de prezentat nici du�mani de
combätut. Principatele n-au fost nici cel putin amestecate in evenimentele militare
care au scbirnbat din ce in ce mai mult faµ politicä a Europei pinä in ziua in care
Nistrul a fost, in 1806, trecut de r�ü care se temeau cä lasä sä le scape partea lor de
pradä �i ii invinuiau pe turci de violarea tratatelor prin inlocuirea inainte de termen
a domnitorilor bänuip de trädare. Din acel moment, soarta acestor Principate
tributare deveni una dintre grijile diplomapei europene.

43
 Dar lui Napoleon, care schimba dupä voie harta Europei, niciodatä nu-i pasä
de caracterul national al populapilor care o ocupau: pentru el acestea erau simplä
monedä de schimb in calculul säu politic. A�a cä nu �oväi sä recunoascä anexarea
Principatelor de cätre Tar pe baza tratatului de la Tilsit. Mai tirziu, cind politica sa
luä o altä intorsäturä, päru foarte dispus sä le däruiascä impäratului Franz 1, devenit
socrul säu. Ot despre romäni, marele cuceritor cäpätä in imaginatia lor caracterul
unui erou de legendä purä. Bietul popä de Rimnic, Dionisie, despre care a fost
vorba mai sus, il infäti�eazä luptind ca un erou din Iliada, in fruntea francezilor säi,
deveniti vitejü aventurilor sale uria�e. Un mare duce rus incearcä zadarnic sä-i
domoleascä avintul, impäratul prin puterea geniului säu se avmta pe tun �i pne
piept maselor du�mane riicnind ca un leu. Victoria nu-i putea fi refuzatä celui care
o cerea cu mijloacele folosite de räzboinicii lui Homer. De altmiteri, el este prin
neam, un grec, un Rhomee....
Mai tirziu, cintecul popular cäina soarta lui Napoleon Buna-Parte care zace
in piimint, departe. Dacä istorisiri mai reale ale faptelor lui au fost tipärite in
romäne�te, acestea sint datorate editorilor de la Pesta, unde tipografia Universitätü
maghiare publica opuscule cu litere chirilice; plan�e grosolane insotesc aceste
pagini al cäror conpnut este, färä indoialä, tradus din germanä. in sfir�it; am gäsit
ziare manuscris, povestind pe indelete evenimentele care de altfel, erau viu
discutate intre boieri �i consuli, cu intervenpa Mitropolitului moldav, Veniamin
Costachi. Acesta din urma era un om srmt care i�i atrase intr-o astfel de discutie
asupra buletinelor marü armate, epitetele de tilhar, asasin, ticiilos venite din
partea lui Hammer, agentul austriac.
Scriitori francezi mai recenp pretind cä un memoriu a fost redactat in numele
boierilor din cele douä Principate, un Dumitru Ghica, un Grigore Brmcoveanu, un
Sturdza, un Beldiman, pentru a-i cere marelui impärat crearea in noua sa Europä,
a unui Stat romänesc unit, menit sä serveascä drept sprijin „Frantei in Orient" 8•
De�i incä nu s-a fäcut dovada cä un asemenea documnet interesant in mod sigur,
pentru istoria politicü napoleoniene, ar fi existat vreodatä, nu ne putem totu�i,
apära de sentimentul cä asemenea asertiuni amänunpte �i precise trebuie sä aibä o
bazä realä. Chiar dacä la ocazii, cancelarul lui Napoleon adresa scrisori amabile
acelor greci care, ca dragomani ai inaltei Porti sau ca domnitori ai celor douä täri,
se bucurau de obläduirea francezä servind interesele lmperiului, el nu vedea nimic
moldav sau valah, cu atit mai putin romänesc in calitatea lor politicä. il preocupau
doar Turcia �i uneltele grece�ti care puteau fi folosite pentru a o stäpini.
Ond in 1812 izbucni räzboiul impotriva Rusiei, Tarul se gräbi sä negocieze
pacea cu Sultanul Mahmud, chiar dacä trebui sä päräseascä o parte oarecare din
ultima sa cucerire de la Dunäre, pe care nu o mai putea apära in mod avantajos. 1
se ceru evacuarea completä a Principatelor, in timp ce el era dispus numai sä se
retragä dincolo de linia Siretului. Napoleon a fäcut tot ce i-a stat in putintä pentru
a impiedica intelegerea intre cele douä State. Sultanul sacrificat la Erfurth, deveni
prea bunul säu prieten: Napoleon ii promise in termenü pompo�i pe care-i credea
potrivip gustului literar al Orientului, ajutor �i sprijin. Noul säu ambasador,
Andreossy, urma sä vinä la Constantinopol pentru a aranja treburile turcilor
incapabili de a mai ridica o armatä, dar el intirzie atit de mult incit proverbiala
räbdare �i incetinealä turcä a fost impinsä la disperare. S-a cedat in fata ofertelor

44
presante ale lui Alexandru 1, care il insärcinase pe amiralul Ciciagov sä-i aducä cu
orice pret, pacea. La 28 mai 1812 stil vechi, pacea de la Bucure�ti muta hotarul
dintre cele douä Imperü de pe Nistru, pe Prut �i Tarul i�i anexa, sub numele de
Basarabia, care istorice�te era purtat doar de tinutul tätar de deasupra gurilor
Dunärü, aceste intinse �i roditoare päminturi ce alcätuiesc o bunä jumätate a vechü
Moldove. Astfel a fast jertfit. nefastei politici a anexiunilor arbitrare, un teritoriu
esential romanesc; �i la mult timp dupä Waterloo, neamul schilodit a continuat sä
c"mte trista soartä a celui care zace in piimint, departe.

NOTE

1. Analele Academiei Romane, anul 1916.

2. lbidem.
3. Vezi, N. Iorga, Istoria literaturii rom8ne din ucolul al XVIII-lea, vol. Il, pag. 438, Istoria
literaturii rom81ie din secolul al XIX.-lea, vol. l, pag. 121 � unn.
4. Hurmuzaki, volum XN;
5. Analele Academiei Romane, anul 1916.
6. Papiu, Tesaur, op. cit., vol. lll.
7. Analele AcademieiRomane, anul 1916.
8. Elias Regnault, Histoire sociale et politique des Principautis Danubiennes, Paris, 1855. Ar
putea fi citate incä �i alte märturii.

45
 CAPITOLUL VIII

CIVILIZATIA FRANCEZA �I TARILE DUNARENE

RELATII POLITICE PINA LA INSTAURAREA
>
A V

MONARHIEI DIN IULIE

tn acest timp relaµile deveneau tot mai strmse intre Iiteratura francezä �i
tärile romäne care, abia ie�ite din evul mediu, nu se ocupau incä decit de teologie �i
de cronici, dar simteau din ce in ce mai mult nevoia unei noi poezü, corespunzind
ideilor �i sentimentelor cu care se imbibau zi de zi.
tn aceastä mi�care de pätrundere nu trebuie acordat un loc prea mare
emigrantilor, epavelor umane ale Revolufiei, proscri�ilor Imperiului, care n-au fost
nici atit de numero�i, nici atit de activi pe cit se crede. Marchizul de Beaupoil de
Saint-Aulaire a fost secretarul domnitorului Constantin Ipsilanti, fiul acelui
Alexandru care fusese slujit cu aceea�i calitate, de abatele Hauterive �i de abatele
Lechevalier, arheolog �i autor al unui Voiaj in Troia; dar acest „ministru al
afacerilor sträine" din Valahia, iubitor de titluri pompoase, nu avea grija de a-i face
cunoscufi pe scriitorü ce alcätuiau gloria cea mai curatä �i mai umanä a tärii sale.
De altminteri, de la inceputul secolului al XIX-lea nu se mai regäsesc nici
preceptori, nici secretari pe lingä Fanariotü care de atunci incolo ii folosirä pe elevü
greci ai Frantei ale cäror discrefie �i cuno�tinte politice erau mult apreciate.
Francezii care au fost agreati ca profesori ai �colü grece�ti din Bucure�ti, o
adeväratä Universitate elenicä - printre ei se afla �i Lejeune care a dat traducerea
adnotatä a Observafiilor lui Raicevitsh asupra Valahiei nu au contribuit la
-

dezvoltarea acestei influente civilizatoare care i�i gäsi �i singurä calea. Cälätorü sint
putini �i nu redau decit scene färä importantä, capitole de dragoste u�oarä cu vreo
Catincä valahä, precum acel conte Lagarde care trecu prin Bucure�ti pentru a
ajunge in Rusia. Cit despre Gbeorghe Bogdan [1] care in aceea�i vreme studia
dreptul la Paris, acesta nu aduse din Franta nimic din acea dragoste pentru noile
idei care ar fi putut face din el un ajutor al regenerärü romäne�ti.
Din partea romänilor, dacä un mare boier precum Dudescu, putred de bogat
�i infä�urat in �aluri de o nepretuitä valoare, ajungea la Paris intr-o calea�cä plinä
cu zaharicale orientale, cälätoria Iui n-a fost decit un incident �i nu are decit
valoarea retrmsä a unui fapt divers din viata socialä a Parisului 1 • Doar mai tirziu,
dupä 1830, un romän din Transilvania, fiu de täran; spirit strälucind de o inteligentä
glumeatä �i räutäcioasä, Ioan Codru Drägu�anu, pe rind valet al unui cälätor
princiar, prieten al unei miloase grizete, angajat particular Ia un cabinet de lecturä
�i insotitor al unui nobil sträin pe cale de a se instrui, va scrie din Franta, scrisori

46
pline de o rarä �i neobi�nuitä putere de intelegere. Primü traducätori de lucräri
franceze din a doua jumätate a secolului al XVIll-lea s-au pus pe lucru in acela�i
timp cu grecii, cei mai multi stabiliti in Occident, care in cipva ani i�i imbogätirä
literatura cu lucräri bune mai ales din domeniul �tiintelor �i al educapei. Erau boieri
a cäror cälätorie in sträinätate era privitä cu ne"mcredere �i chiar impiedicatä de
guvern - cätre 1812 Ghicule�ti au stat totu�i la Viena - �i cu toate astea se aflau intr­
o situape inferioarä fatä de alp traducätori care i�i fäcuserä din cunoa�terea
limbilor occidentale o meserie de secretari �i de profesori sau care negustori fiind,
le foloseau pentru legäturile lor de afaceri. Profesorü de limbi plätip de Domni nu
aveau voie sä dea ore in ora�; acest lucru poate fi foarte bine väzut dintr-un
contract, publicat de noi 2, incheiat intre o doamnä de B elleville �i Domnul Scarlat
Callimachi, prin care aceasta i�i asuma räspunderea de a-i educa fetele. Aceste
biete lectü de geografie, de istorie veche �i modernä, de mitologie nu erau citu�i de
putin suficiente pentru a forma un spirit intr-adevär cultivat, in stare sä infrunte
marile dificultäti ale traducerii principalelor lucräri de literaturä francezä cu o
limbä cam rebelä incä. Prima gramaticä francezä a fost datä de un romän de dincolo
de munti, Gheorghe Gherasim Vida, care fäcuse studü la Paris; nu s-a pästrat nici
mäcar in manuscris, vreo incercare de acest gen fäcutä de unul dintre ace�ti
preceptori francezi.
at despre colonia francezä, mai importantä la Ia�i, aceasta cuprindea
fabricanti precum faiantarul Nicoletti, contemporanul lui Carra sau precum
Lincourt care, vreo treizeci de ani mai tirziu, incerca o fabricä de ulei; la ace�tia se
adäuga pentru intrepnerea consulului, un numär preponderent de evrei galitieni,
supu�i ai Frantei. Condipa socialä a industria�ilor ii indepärta de boieri, care i-ar fi
ingäduit cel mult ca profesori de limbi.
Nu vom vorbi nici despre rolul ce ar putea fi atribuit ofiterilor armatelor de
ocupatie, mai ales ru�i care, se zice cä foloseau franceza pentru a se intelege cu
localnicii; ei vorbeau foarte des, mai des chiar, germana �i se incerca sä se poarte
dialoguri in italianä 3•
Deci, la �coala superioarä greceascä intemeiatä de Domnil fanarioti boierii
invätarä franceza. Cuno�teau atit de bine aceastä limbä incit inainte de 1800,
boierul Costache Conachi scrise versuri a cäror facturä precum �i continutul
didactic, filosofic �i sentimental, plingäcios amintesc de �coala lui Delile. De altfel,
trebuie sä spunem cä Delile se apropiase in tinerete de aceste tinuturi, fiind folosit
la un moment dat, la ambasada Frantei de la Constantinopol, in vremea cind Andre
Chenier cre�tea in casa Lamaka, familie din care face parte mama sa.
Contemporanul valah al poetului, lenachitä Väcärescu, cu toate cä vorbea franceza,
era un discipol al �colü italiene. Dar printre ace�ti nobili romäni pasionap de
literatura francezä, cel mai activ a fost Alexandru B eldiman, care a dat rind pe rind,
in timp ce lucra din greu la traducererea Iliadel, versuri romäne�ti pentru
Menechmes de Regnard, Oreste de Voltaire, romane de Florian precum Numa
Pompilus, traduse de asemenea Moartea lui Abel, pastorala aceluia�i autor.
Un tinär scrütor, format la Viena �i in Italia, Gheorghe Asachi, 1-a folosit de
asemeni pe Florian pentru idila lui Myrtile $i ChoJe, cu care incepe de fapt, teatrul
moldav. Dupä B eldiman, mi�carea a fost continuatä de anumip boieri, care in mare

47
 parte s-au farmat färä dascali. Pot fi amintiti Vasile Dräghici [2], a cärui modestä
bibliotecä mai este incä pästratä intr-o bisericä din Ia�i, Ion Buznea [3] care traduse
intr-un dulce, limbaj naiv, Paul �i Virginie; Pogor [4]care a indräznit sä infrunte
aJexandrinü solemni ai Henriadei; mai tirziu, Emanuel Dräghici a cärui alegere s-a
oprit atit asupra Codului de comeq cit �i asupra primului tratat de bucätärie inspirat
de un model fancez 4•
Dupä cum se vede, moldovenii s"mt principalii reprezentanp ai acestui curent
menit sä le dea romänilor o culturä nouä, italianä, citeodatä germanä, dar mai ales
francezä: programa �colii din Ia�i, asidua ei frecventare de cätre copüi de nobili,
dorinta lor de a inväta �tüntele direct de la sursä, explicä destule. in Valahia, unde
lecpile de francezä au inceput mult mai tirziu, sub domnitorul Caragea, dupä 1812,
a fast nevoie de zelul unui invätätor din Craiova, autodidactul Grigore Ple�oianu,
[5] care incepu sä redacteze cärticele de lectm:ä moralä cu texte imprumutate din
literatura francezä �i care publicä o gramaticä a acestei limbi.
Iatä tot ce aveam in momentul cind o refarmä completä a vietü romäne�ti a
fast decretatä �i desäv1qitä prin acea noua lege a Regulamentului Organic, care
fusese citiva ani discutatä in comitetele de boieri moldavi �i valahi - Conachi se
numära printre ei - chemati de pre�edintele plenipotenpal rus, Pavel de Kisselev 5•
in acest regim de funcponari cärora li se adäuga clasa boierimü pästratä doar in
raporturile ei cu dregätoriile, in aceasta savantä organizare a unei ierarhü de birou,
in acest simulacru de Adunäri deliberante, copierea instituµilor franceze este väditä 6•
in 1821, revolupa greacä provocatä mai mult de principiile de la 1789 decit de
principiul national a�a cum este el inteles azi, a trezit in Principate, teatrul primelor
ei nefericite fapte de vitejie, o m�care popularä a täranilor condu�i de un boiern�
de origine täräneascä, Tudor Vladimirescu, care imita organizarea sirbilor din
timpul räzboiului lor de eliberare. A fast ucis la mijlocul drumul säu. Dar imediat
dupä, atunci cind turcii supärap de reaua credintä doveditä de slujitorü lor greci,
abandonaserä obiceiul de a mai incredinta Fanarioplor tronul Principatelor, atunci
cind primü Domni päminteni, un Sturdza pentru Moldova, un Ghica pentru
Valahia, au reluat tradipa cirmuirilor pämintene, boierü cititori de ziare frantuze�ti
s-au preschimbat in carbonari �i incepurä sä intocmeascä carte constituponale in
care erau confundate toate amintirile constitutülor europene näscute in vremea
Revo1utiei: regim reprezentativ, separatia puterilor, organizarea birocraticä,
Iibertäp publice - toate acestea, bineinteles, spre exclusivul falos al boierilor, mari
�i mici. Aceastä muncä de vreo douäzeci de ani, ajunse la Regulamentul Organic,
constitutie votatä de aristocratie, contrasemnatä de Kisselev, modificatä la Saint­
Petersburg �i promulgatä färä nici o observape de inaltä Poartä.
Cirmuirea „europeanä"cerea cunoa�terea generalä a ideilor �i sentimentelor
acestei Europe pe care se cerea a le imita pentru a construi un stat nou pe ruinele
fastului regim. Naua �coalä secundarä, menitä sä tindä spre un invätämint superior,
originea Universitätilor din I�i �i Bucure�ti, a avut in mod necesar catedre de
francezä.
Francezü venirä cur"md, ca profesori publici sau ca fandatori de pensioane
pentru a se consacra räspindirü limbü lor in aceastä societate insetatä de francezä;

48
in acela�i timp, femei chiar poloneze, italience, nemtoaice se stabiliserä ca
directoare de �coli particulare sau simple guvemante in familii.
J.A. Vaillant a fost cel mai important �i cel mai zelos dintre ace�ti propagatori
ai civilizatiei franceze: chemat in tarä in 1830 de marele boier Gheorghe (Iordachi)
Filipescu, care niciodatä nu �i-a päräsit vechiul costum �i nici obiceiurile tineretü -
mai träia incä, respectat de toti pe timpul räzboiuluiCrimeü, in 1858, era director al
�colli secundare de la Sfintul Sava; gramatica francezä �i dictionarul säu inlocuirä
curtnd modesta bro�urä a lui Ple�oianu 7• in Moldova, un Maisonable s-a aflat mai
tirziu la conducerea invätamintului; pensionul lui Cuemin, Chefneux �i Bagarre
condus cätre sfir�it doar de Victor Cuemin, a fost frecventat de copüi familiilor de
vazä, atit de fete cit �i de bäieti.
Acestor �coli li se datoreazä prima generatie de romani cultivaµ, ei aveau
cuno�tinte generale de Iimbä francezä menite a le face cunoscutä noua literaturä
romanticä �i sä-i cäläuzeascä in cunoa�terea �tiintelor atit de infläcärat doritä;
primii bursieri romäni in sträinätate, un Ioan Pandeli, matematician, un Eufrosin
Poteca, teolog �i filosof, plecaserä sä caute nemijlocit aceastä cunoa�tere la Paris �i
s-au pästrat naivele intrebäri puse de acesta din urmä, profesorului Arago.
Traducerile apärutä curmd. in Moldova, ele se datoreazä unor elevi care nu
le-au publicat, aceastä muncä fiind consideratä un simplu exercitiu �colar, literatura
francezä era obiect de studiu. Lucräri ale �colarilor sint intilnite �i la B ucure�ti,
unde unul dintre ace�ti tineri tipäri Filosoful indian de Chersterfield, cunoscut
dintr-o versiune francezä.
D ar in capitala valahä, opera grea de a da in romane�te cele mai bune roade
ale spiritului france2! de-a lungul secolelor, gäsi un admirabil organizator �i unul
dintre colaboratorii cei mai zelo�i in directorul unui periodic, pe care, concomitent,
il �i tipärea, iI �i edita �i editor �i care trebuie sä trezeascä �i sä intretinä interesul
unui public de trei sute de cititori. Era Ioan Eliade care �i va spune mai tirziu
Rädulescu; lui i se cuvine unul dintre primele locuri in dezvoltarea intelectualä a
tärii noastre. [6]
Pe Byron il cunoscuse prin versiuni franceze �i traduse o parte din Meditapile
poetice ale lui Lamartine, totu�i färä a putea reda in greoaiele silabe a versiunii sale,
fluiditatea imbätätoare a originalului. Mai tirziu, a dat �i o culegere de nuvele
romantice. in jurul lui se strmserä boieri care nu erau intotdeauna foarte tineri.
Iancu Väcärescu publicä o traducere in versuri a lui Britannicus de Racine; altii,
simpli diletanti, prezentarä unui public incä insuficient pregätit, dar de o inteligentä
foarte vie �i cu o putere de adaptare cu totul deosebitä, o parte a comediilor lui
Moliere Amphitrion fusese tradus de Eliade insu�i - �i alte piese mai u�oare, de
-

care avea nevoie teatrul nou infiintat de o asociatie de nobili Societatea

filanno11ica [7]. A tala �i Rene de Chateaubriand apärurä in romanä in aceea�i
epocä. 0 Ghica, mama Dorei d'Istoria, traduse o parte a cärtü lui Madame Campan
despre educape; mai tirziu, Negulici [8] �i altü adäugarä traducerea lucrärilor
asemänätoare publicate de Madame Geniis �i Aime Martin. Astfel, a fost formatä
o intreagä bibliotecä in mai puµn de zece ani.
Cea mai bunä traducere a unei opere franceze apäru in acest timp in
Moldova, unde Constantin Negruzzi, ale cärui nuvele, foarte ingrijite ca stil,

49
semänau cu povestirile Iui Prosper Merimee, gäsi mijlocul de a reproduce avintul
Odelor �i Baladelor Iui Victor Hugo.
Räminea totu�i de infäptuit o operä cu mult mai grea, aceea de a crea o
literaturä romänä originalä, avind ca izvor de inspiratie �i nu ca model de imitape
servilä, aceastä literaturä romanticä a noü Frante. Subiectele puteau fi luate din
ins�i viata naponalä, din farmecul misterios al vechilor balade, din groaza
pove�tilor cu stafü, din amintirea glorioaselor lupte duse de strämo�i pentru a apära
impotriva nävälitorilor, acest pämint romänesc udat de mii de ori cu singele
martirilor, din sperantele momentului �i din avintul räzbunätor al unei societäp
ridicate impotriva abuzurilor �i al asuprirü. Primul care W incerca puterile �i care
reu�i a fost un elev al Iui Vaillant, Grigore Alexandrescu, care mai pupn fericit decit
Eliade, n-a fost sortit sä vadä Franta dupä ce se va fi pätruns de spiritul ei. Näscut
intr-o familie säracä din Trrgovi�te �i adäpostit citva timp in casa unui Ghica [9],
mai tirziu ofiter al acelei armate cäreia C'rrlova i-a fost primul poet cu largi reverü
räzboinice, imbibate cu reminiscente ale istoriei, a fost in acela�i timp, creatorul
fabulei romäne�ti cu tendinte politice, vibrmd de actualitate, de o biciuitoare ironie
�i evocatorul fericit al marilor figuri istorice care apar impresionate Ia chemarea Iui.
Doar mai tirziu, cintecele populare vor fi culese de un Alecu Russo, elev al �colilor
franceze din Elvetia �i de acel student venit de la Paris, aflat la debut, marele poet
Vasile Alecsandri.
Din acel moment influenta francezä dominä literatura romänä a rena�terü
nationale.

NOTE

1. Sotia sa era foarte cunoscutä pentru luxul ei in timpul regimului Regulamentului Organic.
2. Hurmuzaki, tom X, Apendice.
3. Hurmuzaki, tom X.
4. Doamna Cottin i�i gäsi un traducätor in Conachi insu�i.
5. Regulamentul apäru �i in francezä, la fel �i Codul civil al Moldovei, mai tirziu. Ca secretar al
comisiei a fost numit un francez pe nume Coulin.
6. Cu atit mai mult cu cit dupä 1821, franceza a fost in continuare invatatä cu profesorul
transilvänean Erdeli, la �ala naponalä.
7. Vezi �i Gr. B. Gänescu, De la Valachie, pag. 103 �i urm.

[1] Gheorghe Bogdan, este considerat primul student roman care i�i face studiile la Paris, in j urul
anului 1818. .
[2) Vasile Dräghici (1796-14.Ix.1861, J�i), traducätor. A lost copilul unor oameni säraci din
satul Liµ, dar printr-o intimplare fericitä a putut inväta impreunä cu fiul unui mare boier, Xenofon
Callimachi. lncä din �coalä, in 1817, incepe sä traducä romanul lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe, dupä
prelucrarea fäcutä de germanul J.N. Campe. Mai tirziu, reia �i imbunätät�te traducerea, publicind-o in
anul 1835 �i s-a bucurat de succes. Aceastä traducere a fost cunoscutä �i de Mihai Eminescu. In 1845 este
colaboratorul lui Gh. Asachi la Albina RomlineasciJ..
[3) lancu Buznea, (?-1839), traducätor. A fost un boier moldovean de rang mic �i se numea lancu
Nicola (sau Nicolae), formindu-�i pseudonimul dupä denumirea unui sat din finutul I�i, de unde,
probabil, era originar. A invätat la colegiul „Sf. Sava" din Bucure�ti datoritä unei burse acordatä de
mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache. lncä din �oalä, in 1827, semnind lancu Nicolae
Moldoveanul, a tradus din greacä lucrarea Iui Dimitrie Darvari, Culegere de in/elepciune, tipäritä Ia
Tipografia Clinceanu �i Topliceanu, Bucure�ti, 1827 �i tot din greacä a tradus .romanul Iui Bernardin de

50
 Saint-Pierre, Paul 1i Virginia. La Ia�i, in 1829, i se tipär�te a doua traducere, fäcutä tot din greacä �i
semnatä Iancu Nicola, a unui Manual cle patriotism, apärutä cu cheltuiala lui Veniamin Costache.
Originalul se intituleazä Manualul de patriotism cledicat locuitorilor celor 7 insule ionice, apärut in
1817, �i atribuit lui NicoJae Scufes. In anul 1831 a tipärit �i traducerea romanului Paul 1i Virginia.
Semnind Iancu Buznea, in 1834, a publicat o altä traducere fäcutä printr-un intermediar bilingv cu text
in francezä �i greacä apärut la Viena in 1782, dupä lucrarea lordului Chesterfield, Tlre OeCQnomy of
Humany Life, avind titlul in romanä din Filozoful indian.
[4) Vasile Pogor (20.Vill. 1833, Ia�i - 20.III.1906, l�i), scriitor �i traducätor. A invätat la
pensionul MaJgouveme din ·1a�i. dupä care, in 1849, a pJecat Ja Paris unde a fäcut studii j uridice. A fost
unul din intemeietorii societätü Junimea, gäzduind vreme indelungatä in propria sa casä �edintele
societäpi. A fost proprietarul tipografiei in care s-a tipärit revista "Convorbiri Literare". A refuzat sä fie
ministru al cultelor in 1870, dar a acceptat funcpa de primar al Ia�ilor intre anii 1880-1881 �i 1888-1897.
A abordat poemul, poemul de meditatie, nuvela �i a tradus destul de mult. A fost primul traducätor
roman al operei Faust de Goethe, traducere inceputä in 1859 �i publicatä in 1862. Este cel dintii
traducätor romän al lui Baudelaire.
[5] Grigore Pl�oianu (30.1.1808, Cemep , j. Mehedinp - 30.1.1857, Bucure�ti), traducätor, elev al
lui Gh. Lazär �i I.H. Rädulescu. A fost un pedagog cu prestigiu, preocupat permanent de innoirea
metodelor de predare �i de imbunätätife a manualelor. Ca traducätor s-a indreptat spre literatura
moralizatoare, Voltaire, Marmontel (Aneta �i Luben), Fenelon (lntimplärile lui Telemah fiul lui Ulise).
[6) Dupä modelul lui Ayme Martin, expus in proiectul Le Pantheon litteraire (1837), I.H.
Rädulescu lanseazä in „Curierul Romänesc" din 1841, proiectul Bibliotecii universale, dupa ce avusese
o initiativä asemänätoare in 1826, Din biblioteca romlineascä, unde vorbea de sacrificiile fäcute in
Germania pentru difuzarea culturii in popor �i de patriotismul din Ungaria, considerindu-le exemple de
urmat. Se urmärea traducerea �i publicarea principalelor opere filofozice, literare �i istorice, din
antichitate �i pmä in epoca modemä.
[7) In anul 1833, I.H. Rädulescu impreunä cu 1. Cämpineanu, au fondat Societateafilarmonica
care avea ca prim scop promovarea culturii romäne, a literaturii �i teatrului national. I.H. Rädulescu
preia conducerea �colü de literaturä, declamape �i muzicä vocalä, contribuind efectiv la realizarea
primelor reprezentatii teatrale in limba romänä �i urmärind acel�i scop de incurajare a teatrului
romänesc, a editat " Gazeta Teatrului National" (1835-1836).
[8] Ioan D. Negulici (1812, Ompulung - 5.IV.1851, Istambul), traducätor �i publicist, foarte dotat
pentru picturä primind primeJe indrumäri in ateJierul Mariei Rosetti , timp in care frecventeazä �i
cursurile colegiului „Sf. Sava". A urmat studü de picturä la Ia�i. iar din 1833 la Paris. Reintors in tarä
devine unul dintre cei mai cunoscup pictori din Muntenia dar, imprietenindu-se cu I.H. Rädulescu este
atras de activitatea publicisticä �i literarä. A fäcut parte din grupul cärturarilor care doreau initierea unei
vaste activitäti de traducere a lucrärilor fundamentale din literatura universalä. Preocupat de problema
educatiei sociale, el insu�i lanseazä proiectul unei colec(ii �i pubJicä in „Curierul romänesc" din 1846, un
Plan de o mica biblioteca universalii, religioasii, moralii, literarii, petrecatoare, 1tiinfificii, etc. pentru
edacafia omului de toate clasele mirene 1i edesiastice 1i pentru ambe sexi; incepind cle la virsta
copiliiriei # pinii la virsta coaptii, plan despre care recunoa�te cu modestie cä trebuia sä perfectioneze
initiativa lui I.H. Rädulescu. Atenpei lui Negulici s-a impus tot Aime Martin, fost profesor de literaturä
la "Athenee" �i la „Ecole polytechnique", prieten �i biograf al lui Bemardin de Saint Pierre, director al
bibliotecii Sainte-Genevieve, un admirator al marilor clasici. Cea mai mare parte a scriitorilor
inregistrati in catalogul sau nu _iigurau �i in acela al lui Heliade; erau insä unii prezenp in ambele
proiecte, in special in capitoJele referitoare la filozofie. Negulici nu dädea o extensie prea mare
problemelor filologice, deoarece scopul principal al intenpilor sale era sä-i lumineze pe romäni ca sä nu
piara. lnfluenta lui Aime Martin era putemicä, ca �i in cazul Jui I.H. Rädulescu de altfel, ideile acestuia
fiind in consonantä cu credintele lui Negulici despre instructia popoarelor care este o condipe esentialä
pentru cä numai �a se poate ajunge la organizarea democraticä a societäpi, se poate lämuri judecata
oamenilor. Salvarea nu poate veni decit de Ja cärp. ln ele este inscrisä ideea � ideea guvemeazä Jumea.
Popoarele sint ceea ce sint cär(ile lor.
Participant la revolutia de la 1848, I.D. Negulici este exilat la Bursa, apoi la Istanbul, unde moare
de tubercu lozä.
[9) ln Bucure�ti, Grigoie Alexandrescu a locuit o vreme in casa banului Grigore Bäleanu �i in
casele lui Tache Ghica, tatäl lui Ion Ghica.

51
 CAPITOLUL IX
MONARHIA DIN IULIE �I ROMANII

Primii studenti romäni au adus din �ederea lor la Paris, indeosebi cuno�tintele
de trebuintä in cariera ce Ie fusese destinatä sau mai ales pe acelea de care se puteau
folosi in cariera lor politicä �i socialä. Pandeli [1] despre care a fost vorba mai sus,
s-a sinucis in timpul studiilor; preotul Poteca[2] traduse mai t"rrziu scrieri de
filosofie �i de moralä färä nici o legäturä cu starea de fapt din tara sa. Din cei doi fii
ai lui Dumitru Bibescu, meniti sä fie domnitori ai Valahiei sub regimul
Regulamentului, Barbu �tirbei [3] i�i fäcu studiile intr-o institutie particularä �i
Gheorghe Bibescu [4] fu numit doctor in drept; ei nu au imprumutat de la Franta
primilor ani ai Restaurafiei decit simful ordinii �i, mai ales in ceea ce ce-l prive�te
pe �tirbei, gustul pentru munca utilä tärü.
0 nouä generatie trebuia sä caute la Paris altceva decit ·ni�te excelente lectii
de specialitate sau un lustru social de calitate superioarä. loan Ghica[5] se intoarse
de acolo cu un mare entuziasm fatä de frumusetile naturü cäreia ii cuno�tea de
acum incolo tainele �i, de asemeni, cu n�te idei politice mäsurate, dar ferme,
incredintat fünd cä libertätile publice erau necesare �i cä fiecare nape avea datoria
de a-�i fäuri propria-i viafä. Cu toate ca Mihail Sturdza, domnitorul Moldovei, nu le
ingäduise fiilor säi �ederea la Paris �i ii incredintase abatelul Lhomme, fostul lor
preceptor, pentru a urma cursurile liceului din Luneville, cu toate cä-i trimise apoi
Ia Berlin, unde nu mai avea a se teme de influenfa curentelor däunätoare, protejatul
säu, cel care era menit a fi marele istoric �i om de stat, Mihail Kogälniceanu (el se
semna la inceput de Kogalnicean) i�i scrise, nu doar in francezä, dar �i in spirit
francez, a sa Istorie a RomOnilor, apärutä la Berlin, in 1834 �i tendintele activitätii
sale politice nu sint in mod sigur, prusace, fie �i in sensul superior al lui Ranke, unul
dintre mae�trü säi. Educat in intregime franfuze�te �i chiar la Paris, Vasile
Alecsandri, fiul unui foarte bogat boier de creatie recentä, s-a format cätre 1840
intr-o atmosferä cu totul romanticä �i, intors in tara sa, amestecä toate culorile
fanteziei legendare �i istorice pentru a da in primele sale culegeri de versuri, sub
nume romäne�ti, cu amintiri �i obiceiuri moldave, o editie nouä, aproape arzätoare
a romantismului atit dupä Lamartine in ale sale Lamentaµi cit �i dupä Hugo din
Ode �i Ba/ade. Cu Russo deja amintit �i altii de mai micä valoare, la�ul a avut �i
pleiada sa de poeµ cu bucle lungi, �i cravate provocatoare pentru filistini. Aici
filistin era bätrinul boier cu caftan �i i�lic din blanä d� oaie, mai respectabil decit o
credeau ace�ti turbulenp sortip sä fie totu�i, intr-o bunä zi, gloria literarä a tärii lor
�i sä se numere printre cele mai populare cäpetenü politice. Dacia literarä [6] a Iui

52
Kogälniceanu care tindea sä realizeze mai ales uniunea moralä, condipe necesarä a
unirü politice a tärilor romäne, apoi Foaia �tiin filica �i literara [7) a lui Ghica,
Kogälniceanu �i Alecsandri, in sfir�it, Romania literara [8] a acestuia din urmä, au
fost organele acestei tinerimi. Sub conducerea ei �i datoritä repertoriului de
comedü de moravuri intocmite a�a cum trebuie dupä modele franceze, teatrul
national din Ia�i, foarte frecventat, deveni principala scenä a tärii. Sä adäugäm cä
acest teatru sub conducerea unui francez, dädea in cealaltä parte a sezonului,
reprezentatii frantuze�ti cu art�ti adu� din Franta.
in aceste conditii chiar viat:a socialä trebuia sä capete pentru clasele celor
bogati �i cultivati, un aspect mai degrabä francez. Deja cätre 1830, Faca [9] , un fmär
boier valah, biciuise intr-ale sale Fran{llzite, ridicolul nobilelor doamne care se
credeau obligate sä-�i arate toaletele a�a-zis venite de la Paris �i sä amestece in
conversapa lor, cuvinte frantuze�ti, mai mult sau mai putin stilcite. Mai tirziu,
Alecsandri insu�i infäti�eazä intr-a sa Cocoana Chirifa, sopa slujba�ului de
provincie care intr-un jargon pestrit, se fäle�te cu manierele, ideile �i cälätorüle ei �i
intelege sä-�i educe in acest sens �i copilul, pe tinärul Gulitä. Critica venea �i din
partea sträinilor care nu se märgineau sä admire puterea de asimilare a acestor
valahi; �i preceptorul elvepan Kohly de Guggsberg recomanda o educatie mai putin
servilä, mai pätrunsä de simtul realitä{ii �i mai de folos nevoilor tärii.
in acest timp, Frant:a in sine nu acorda nici un interes poporului care ii
inspirase abatelui Hauterive pagini strälucind de orginalitate �i de sprit. S-ar putea
obiecta cä se aplecase asupra ei ins�i pentru a se reface dupä nenorocirile suferite.
Dar gre�eala era mai inrtl a consulilor, repre:tentantii säi din Principate. Primü
consuli ai Frantei -n-au fost stabilit:i la Bucure�ti �i Ia�i, decit dupä succesul
Revolutiei franceze cäci regalitatea refuzase pinä la capät sä numeascä agenp in
Principate, cu toate avantajele vädite pe care acestea le ofereau comertului, tärile
acestea avind un surplus de materie primä �i Franta purmd trimite spre Dunäre
tesäturi de mätase, ceaprazärie �i alte lucruri de Jux. Candidatii care se ofereau
gu.v ernului Republicii aveau recomandäri prea putin serioase, precum acel
Constantin Stamati [10] despre care s-a vorbit mai sus. Emile Gaudin, care jucä mai
apoi un rol in vremea Directoratului, a fost mai fericit. Dar nici el, nici urma�ü Iui
nu erau personalitäp destul de distinse pentru a reprezenta Franta in tarä.
De altfel, ei nu aveau deloc sarcina de a se interesa de conditiile politice in
care träiau Moldova �i Valahia, de a cäuta sä cunoascä nevoile �i dorintele acestor
provincii. Simpli funcponari, färä cuno�tinte deosebite �i de o mediocrä inteligentä,
ei se märgineau la a-�i apära „evreü francezi", näscuti in Galitia sau in Levant,
irnpotriva unei administrapi adeseori abuzive �i la a face in rapoartele Ior jumalul
evenimentelor, mari sau mici, petrecute sub ocbii lor. Oteodatä, aceste rapoarte
dobindeau un interes deosebit prin certurile pentru intiietate sau de altä naturä, pe
care ace�ti reprezentanti al cäror caracter Iäsä de dorit dupä cäderea lui Napoleon,
le aveau cu agentii puterü. A�a a fost pinä la instaurarea Iui Ludovic-Philippe [11] .
Din acel moment, schimbäri importante intervenirä in relatiile Frantei cu tärile de
pe malul sfmg al Dunärü. Pe de o parte, tratatul de Ja.Adrianopol (1829) a permis
exportarea grinelor romäne�ti cätre Occident; porturile Galati �i Bräila, scäpate de
gamizoanele turce�ti, luarä curind avint. Vase grece�ti �i austriace se intilneau aici

53
 cu acelea purtind pavilionul Sardiniei, al Angliei �i al Frantei. Porturile regatului
trimiteau deja cätre 1830 citeva ambarcafiuni.
De aceastä parte, Franta ridicatä din ruine prin cirmuirea pa�nicä a acelor
Bourboni din ramura ce se trägea din fiul de cunnd detronat, incepea sä arate un
nou interes fafä de marile probleme politice ale Europei, din care fäceau parte
afacerile Orientului. Era sortitä sä meargä atit de departe in protecpa acordatä lui
Mebement-Ali, vice-regele Egiptului, incit un räzboi general a fost pe punctul de a
izbucni, räzboi in care partidul burgbeziei bränite cu amintirile Revolufiei vedea
revan�a necesarä vechilor infringeri. Or, un guvem care se chinuia �i intr-un chip
atit de serios pentru Egipt, trebuia sä-�i intindä curind interesul asupra situafiei
intregü Turcii; in aceastä situafie, avmtul national al Principatelor alcätuia un
element de tulburäri ce nu putea fi trecut cu vederea.
incä din 1832, Bois-le-Comte, mai t"lrziu ambasador in Elvefia, fusese
insärcinat cu o misiune in Orient privitoare �i ia situafia politicä din Principate. l­
au trebuit trei ani pentru a stringe informafü. EI asigurä, fapt de mare interes, cä
dorinta cea mai cälduroasä a boierilor luminati �i patrioti este unirea celor douä täri
romäne sub un domnitor de origine sträinä care sä nu fie nici austriac, nici rus.
Probabil se gindea la unul dintre fii lui Ludovic-Philippe, cu toate cä nimic pozitiv
nu vine in sprijinul acestei ipoteze, conforme totu�i cu politica de familie urmatä cu
stäruintä de regele francezilor.
Acestea erau imprejurärile in momentul cind, in 1839, funcpa de consul
general, creatä din 1834, a fost incredinfatä, dupä retragerea onestului Cochelet,
unui personaj 1 ambifios �i intreprinzätor, plin de incredere in vederile �i talentele
sale, destul de indräznet pentru a se impotrivi oricui ar fi vrut sä-i contracareze
aqiunile, Adolphe B illecocq, fost agent in Suedia �i secretar al ambasadei din
Constantinopol. in aceastä societate care nu mai putea ingädui abuzurile Turciei,
neputincioasä in a o apära �i care se temea de intentüle Rusiei, in aceastä lume
�lefuitä de o generatie in chip frantuzesc, el a dorit sä fie confidentul tuturor
aspira(iilor, sfetnicul tuturor incertitudinilor, sprijinul tuturor eforturilor fäcute
spre un viitor de libertate �i nationalism.
fn ciuda defectelor temperamentul säu pe care virsta Je va accentua p"mä la
furiile cele mai ridicole, iubea tara unde se g"mdise chiar sä se �i ins_oare 2; li vorbea
limba �i a intre\:inut legäturi cu to(i cei care au jucat vreun rol aici. Doritor in mod
firesc sä märeascä influenta na(iei sale, el nu vedea incä in Rusia decit Puterea
protectoare avind drepturi de care ea trebuia sä se prevaleze pentru a pune capät
abuzurilor de putere �i nedreptäfilor. Dacä se preface doar a contesta, intr-o scriere
redactatä in 1847, cä Tarul ar fi avut, pe vremea cind a fost alcätuit Regulamentul
Organic, intentia de a anexa Principatele cärora infelegerea sä le dea, cu ajutorul
celor mai buni boieri, o adeväratä Constitufie in sensul occidental al cuvintului,
dacä scrie aceste rinduri simple �i clare: „Nici o Putere, in circumstante
asemänätoare, nu a dat un atit de nobil exemplu de generozitate precum cel oferit
de lmpäratul Nicolae, in timpul räzboiului din Turcia, in largile �i binefäcätoarele
sale intentü in favoarea Principatelor 3 �i al viitorului lor"; dacä laudä nobilele
sentimente ale „acestui ilustru monarh" �i „generozitatea caracterului sau"; dacä
Kisselev este pentru el „un legislator, un organizator cu largi tendinte �i, in acela�i

54
 timp, un administrator econom, activ, politicos �i binevoitor" care pleca inconjurat
de binecuvmtäri dupä ce �i-a desävrr�it opera binefäcätoare, in realitate el socote�te
ca lucrurile au mers räu sub o astfel de legislafie politicä potrivitä ce-i drept,
ginde�te, conditiilor speciale ale färü. Gre�eala, crede el, aparfine domnitorilor
päminteni: Alexandru Ghica, bine intentionat, dä dovadä de nehotärire �i de
släbiciune. Adunarea care se ridicä impotriva influentei ruse�ti, socotitä a fi. prea
acaparatoare, e lipsitä de intelepciune, de gratitudine �i de mäsurä. in orice caz,
Rusia poartä räspunderea de a fi dat ca urma�i ai lui Kisselev, bärbati nervo�i �i
autoritari care erau lipsiti de simtul situatiei. Doar impotrivirea sistematicä a lui
Gheorghe Bibescu fatä de domnitor �i atitudinea prea pufin prietenoasä a noului
consul rus D�kov gäsesc dezaprobarea lui Billecocq, care, el insu�i, recunoa�te cä
a fost considerat drept principalul, singurul consilier al Hospodarului. Cäderea lui
Ghica ii pärea un eveniment supärätor �i alegerea lui Bibescu, la care asistä aläturi
de consulul rus, o adeväratä nenorocire pentru tara cäreia ii fusese sortit sä-i
anuleze prin faptele sale, Constitutia 4• Nu iubea mai mult nici tinerimea care-�i
fäcea studiile in Occident �i in care nu vedea altceva decit un grup gälägios careface
inconjurul Europei pentru a-1i capata pintenii de dandy ,; nu pentru a se instrui;
cit despre intelectuali, ace�tia nu sint pentru el decit o ceata de 41a-z4i literafi
inteligen{i, puerili 1i fara rost care se amuzau vinind caracterele chirilice,
detestindu-i pe sträini, vorbind despre originea romanä �i despre vitejiile lui Mihai
Viteazul �i visind la independentä. Chiar poporul romän nu este, dupä pärerea lui,
decit unul dintre acele popoare moarte fafa de orice idee ,; ordine de legalitate
clocind in cea mai crunta mizerie, ignorant 1i sensibil doar la imboldul forfei
brutale. Relapile con.sulului Frantei cu domnitorul figanos de fel devenirä atit de
incordate incit acesta se plinse lui Guizot, ministrul Afacerilor Externe de atunci.
Billococq a fost inlocuit in februarie 1846. 0 clipä a fost vorba de a-i fi dat drept
succesor pe Ferdinand de Lesseps, care refuzä. in cele din urmä s-a hotärit asupra
lui D ore de Nion 5•
· !mediat Billecocq incepu sä redacteze un memoriu de o foarte amarä savoare
impotriva domnitorului cäruia ii fusese adversar �i pe seama cäruia W punea
destituirea. Deja Bibescu se adresase opiniei publice din Franµ �i dintre-alte pärti
redactind printr-un confident, doctorul Piccolo, fost cenzor imperial la Bucure�ti 6,
o scriere intitulatä Pavel Kisseleff ,; Principatele Moldovei 1i Valahiei, iar mai
tirziu ceru sä se tipäreascä un alt pamflet, destul de veninos, Despre starea Valahiei
sub cimiuirea lui Alexandru Ghica {Bruxelles, 1842). Memoriul fostului consul
care semna doar cu initiale, B . A. „, cuprindea ideile expuse mai sus �i se termina cu
un cälduros apel de a interveni, adresat ministerului de la Saint�Petersburg „care
urmäre�te in Orient o gindire civilizatoare" 7•
Billecocq nu se opri aici in ranchiunoasa lui operä. Scos din minti cä nu a
primit räspuns din partea celor cärora se adresase pentru a primi satisfacfie
impotriva mäsurii care-1 Iäsase färä post, ajunse sä se creadä persecutat de toatä
lumea; se apucä atunci sä-�i istoriseascä suferintele adevärate sau inchipuite, in
douä groase volume pline de scrisori �i de alte piese, pe care-1 intitulä Le nostre
prigioni. De aceastä datä se dädea drept cel mai mare du�man a1 protectoratului �i
al politicü ruse in Orient; i�i punea inlocuirea pe seama Tarului care, prin

55
mijlocirea printesei de Lieven, influentase rezolutia lui Guizot. Leverrier calificä
acest imens memoriu drept „probleme ale unei persoane teribil de insipide atinse
de timpul care curge".
Dar acest consul artägos �i räzbunätor, care reprezenta in mod vädit
interesele familiei rivale, a Ghicule�tilor, nu era omul care trebuia numit pentru a
stabili intre ai säi �i romänü cärora le recuno�tea totu�i, rolul de a fi fonnat
altadatli., impreuna cu polonezii ,; cu ungurii, acel zid de arama care feri
Occidentul de invazia mongola sau turca, acea strmsä legäturä care ar fi dat
Principatelor o garanµe solidä a vütorului lor �i Frantei singurul aliat credincios �i
permanent pe care 1-ar fi putut avea in Orient, unde avea de gind sä-�i reia marele
rol pe care-1 jucase pe vremea lui Francisc 1. in loc de a reprezenta acea literaturä,
acea viatä francezä care dobindise o situatie preponderentä numai datoritä
instinctivului ata�ament al boierilor din secolul al XVIII-lea �i a introducerii limbü
franceze in programa �colilor fanariote, el se amestecä in uneltirile boierilor
inver�unati unul impotriva celuilalt pentru a-�i putea lua locul in inalte dregätorü �i
pe acel jilt de vasal care avea infät�area unui tron färä a avea �i cele mai inalte �i
mai demne prerogative 8•
Din päcate, colonia francezä nu putea face singurä ceea ce trebuia inceput �i
continuat prin initiativa �i activitatea conducätorului ei, consulul. Printre cele
�aizeci de persoane, care o alcätuiau, existau oameni intr-adevär one�ti �i utili tärü,
precum acel doctor Tavernier, care a adus mari servicü in lupta impotriva holerei
din 1831 �i totu�i era sortit sä fie curind amestecat intr-o intrigä politicä care a reu�it
sä-1 distrugä. Dar cei mai multi erau atra�i, dupä cum märturise�te chiar B illecocq,
doar de „extrema micime a vietii materiale", la B ucure�ti �i in intreaga tarä ajunsä
prin acest avantaj „un fel de Eldorado pentru o grämadä de oameni pierduti in
mizerie �i josnicie". in momentul cind francezü deja amintiti dädeau o educatie
sänätoasä �i solidä tinerimü moldave, cind la Ia�i, contesa de Grandpre, väduva
unui comandant de vas, intemeia o bunä �coalä pentru fete, cind inginerul
Condemine incepea o mare exploatare a pädurilor de pe päminturile boierului
�tirbei, cind, in sfir�it, aghiotantul domnitorilor Ghica �i B ibescu era un viconte de
Grammont, cu traditü legitimiste �i autor al unei scrieri menite a-i apära pe
protectorü säi, au fast �i „ni�te servitori �i bucätari francezi", ni�te preoti räspopiti,
n�te comedianti �i lucrätori; politehnicieni smintiti �i criminali ce se näpusteau ca
„invätätori" pe acest „pämint hränitor, unde nimeni n-a murit de foame" 9• Un
sperj ur condamnat pentru asta, contele Abrial, se ascundea la Ia�i sub frumosul
nume de Saint-Andre �i un altul de Maisonfort, care �i zicea „locotenent-general al
regelui din Labore" se bucurä de prestigiu in Orient inainte de a-1 ingrozi prin
crimele sale 10•
in aceastä micä societate, in care se aflau atitia fugari �i faliti, Vaillant era
singurul a cärui activitate literarä a putut servi la a apropia indepärtata Frantä de
aceastä tarä latinä a Dunärii. Sävir�i marea gre�ealä de a se läsa cucerit dacä nu de
politica demnä de dispret a partidelor de familie �i de clica ce stWa cele douä
Principate, indeosebi, Valahia cel putin de acele surde mi�cäri nationale care
tulburau provincüle cre�tine ale Sultanului, pregätind un vütor grecilor �i slavilor.
Uneltirile bulgarilor din Bräila unde provocarä o adeväratä mi�care insurectionalä

56
menitä a le furniza mijloacele de a invada Dobrogea turcä, ambiµile nemäsurate ale
bätrinului cneaz sirb surghiunit la B ucure�ti, Milo� Obrenovici, tendintele
conspiratoare ale unui anume boier schimbätor precum Mihai Filipescu sau ale
citorva scriitori lipsiti de rol politic precum Eliade, sfir�irä prin a-1 compromite. A
fost nevoit sä päräseascä Valahia unde träise �i muncise timp de ani indelungap - el
�i sotia lui, directoarea unei instituµi pentru educarea tinerelor fete. De trei ori a
incercat zadarnic a-�i face iertatä gre�eala reapärind Ia Bucure�ti 11• tn 1844, retras
pentru totdeauna la Paris, publicä aici o scrisoare de mare importantä pentru
popularizarea cauzei romane�ti: La Romanie.
Prin ea nu dorea sä dea numai o descriere a principatului valah, un rezumat
al istoriei lui, note de etnografie �i de folclor, plus citeva anecdote, dupä reteta, cu
mare cäutare la toti tur�tii literari, ci �i sä informeze publicul francez asupra intregii
viep a acestei nafiuni romane unitare, din care Valahia forma numai un teritoriu
politic. Se ocupä �i de moldoveni �i, pentru prima datä, de romanü din Transilvania
pe care ii nume�te, dupä termenul naponal servind la a desemna aceastä tarä de
sclavi, Ardeal, de unde „Ardialien�' (in romane�te, ardelem). A fost de altfel,
primul care a lansat acest nume de. Romanie, corespunzind termenului nostru de
Romania, pentru a desemna toate tinuturile ai cäror Iocuitori �i zic romaru
(Roumains), �i-�i numesc romanä, limba Ior (roumaine). Noua �coalä literarä a lui
Kogälniceanu, a lui Alecsandri, generatia entuziastä a romanticilor, vis"md la o mare
patrie liberä ce incä nu fusese intemeiatä, a adoptat aceastä denumire, de fapt, dej a
folositä oficial pentru principatul Valahiei (Romania in loc d e Tara-Romaneascä,
Terra Roumanica, vechea denumire istoricä); dar francezü care nu tineau atit de
mult cit bunul Vaillant la a aminti originea romanä, Iatinä a napunü, fäcurä din ea
acest nume corcit de Roumanie (bazat poate pe pronunpa popularä: ruman,
rumanesc) care se pästrä.
Aceste douä fapte trebuiesc retinute: primul scrütor sträin care s-a ocupat de
intreaga noasträ napune, recunoscindu-i caracterul unitar �i perfect uniform, a fost
acest profesor de la „�coala naponalä Sfintu-Sava", care se intitula orgolios �i
„fondatorul colegiului intern din Bucuresci (sie) �i profesor al �colü gratuite de
fete"; in al doilea rind, el a fost primul care a riscat acest nume de Romanie sortit
sä aibä un vütor, cel de ieri, �i va avea 1n mod sigur un altul, 1ncä �i mai mare, dar
la fel de legitim, cel de miine.
La Romanie este compusä din trei volume destul de ample; ele cuprind istoria
„romanilor din Dacia", descrierea pitoreascä
veche �i istoria modernä a Daciei, a
1ntru totul asemänätoare a teritoriului �i consideraµi asupra limbii; o menpune
deosebitä trebuie fäcutä asupra päqii privitoare la ace�ti „Ardialiens" (ardeleni),
ace�ti romäni din Transilvania, a cäror soartä era pe atunci subiect de reflexü
melancolice pentru poeti �i pentru ginditori, inainte de a deveni una dintre
principalele preocupäri diplomatice.
Vaillant admite 1n mod hotärit continuitatea elementului romänesc in D acia,
1n ciuda evacuärii pur administrative �i militare infäptuite la ordinul impäratului
Aurelian, cätre 270. tn sprijinul sau aduce chiar argumente noi, care nu au fost
bägate in seamä. „N-am pierdut noi, - spune conaponalilor säi - Canada, Lousiana
etc„ dar cea mai mare parte a colonilor no�tri mai s"mt incä acolo. Deci de ce, pentru

57
cä timpurile sint indepärtate se vrea azi sä fie altfel? Sentimentul proprietätii nu era
mai putin puternic la colonü unui popor cuceritor decit la cei ai naiülor comerciale
din epoca noasträ". Reliefeazä faptul cä acei coloni a�ezati de Traian in Dacia erau
„cetäieni care, victime ale marii proprietäti �i neavmd de mult timp in patria mamä
altä stare decit pe aceea a mizeriei, veneau in acest tinut ca intr-un Eldorado": deci
ar fi fast destul de greu a-i ridica de pe acest pämint care ii fäcuse bogaii. 0
argumentaiie la fel de sänätoasä 1-au fäcut sä inieleagä cä ace�ti burghezi, ace�ti
coloni, ace�ti soldaµ läsaii la vaträ, cärora darul unei modeste proprietäti le
räsplätea efarturile unei intregi vieiii, nu puteau deveni dintr-o datä „acei nomazi",
acei bieti pästori rätäcitori in care slavistul Miklosici vedea, incä de acum vreo zece
ani, intreaga natiune romänä.
Aici este invocat la momentul potrivit un fenomen de istorie. 1n timpul
räzboaielor purtate in secolul al XVII-lea �i al XIX-lea pe teritoriu, intre turci pe de
o parte, ru�i �i austrieci de cealaltä, boierü, nobilimea, negustorii, slujba�ii chiar �i
domnitorul s-au retras din Valahia �i din Moldova, in Transilvania; dar adaugä
Vaillant, „proletarul i-a urmat? Nu, nici mäcar unul."; �i se sprijinea in teza sa pe o
criticä severä care face din ace�ti romäni din Transilvania, urma�ii direcµ - el
pretinde cä ace�tia �i-au pästrat chiar puritatea singelui - ai vechilor coloni veniii
din Italia.
C'md, dupä marile migraiiuni, grupurile de populaµe romaneascä luarä un
aspect definitiv, fiecare pe o bazä geograficä proprie, Vaillant se sträduie�te sä
caute in terminologia mitologicä numele de Ardeal; aceastä terminologie
imprumutatä, in mod sigur, de la maghiarü care numeau astfel provincia de dincolo
de päduri, cuceritä de regele lor intre 1000 �i 1 100, o deriveazä din Jupiter insu�i.
Pentru infiltrarea politicä a ungurilor dä crezare vechilor cintece de räzboi, puse cap
la cap �i naiv interpretate de un compilator maghiar, notar al regelui Bela care träi
in a doua jumätate a secolului a1 XIII-lea. Dar nu admite citu�i de puiin tendinia
acestei legende transfarmate de bine, de räu, in cronicä; observä cä neamul
maghiarilor faimos pentru cruzimea lui färä de asemänare - Liudprand, episcopul
Cremonei, contemporan al invaziei, o atestä in a sa lucrare An tapadosis este -

infäii�at de notar „ca inielept �i blind" dupä concepiüle religiei cre�tine, tirziu �i
grosolan adoptate. Dar cu toate astea, sclavia politicä a romanilor din Transilvania
a inceput.
Precum toti instoricü de pinä in ultima vreme, Vaillant admite cä primul
principat romän, Valahia, a fast intemeiat de pribegi din Transilvania, alungaµ de
prozelitismul regilor catolici ai Ungariei, du�mani ai religiei din Orient. Astäzi se
�tie cu ce trebuie sä ne muliumim: Valahia a fast creatä prin unirea diferitelor
cercuri autonome cirmuite de juzi �i Voievozi; departe de a fi inceput pe versantul
transilvänean al Carpaiilor, ea a ajuns curind sä adauge noü sale coroane domenü
aflate in sudul transilvan, ducatele Fägära�ului �i Alma�ului care-�i datoreazä
ex:istenia intereselor politice ale Angevinilor de Ungaria din a doua jumätate a
secolului al XV-lea.
Dupä intemeierea Principatelor, Vaillant nu va mai reveni asupra soartei
�cestor romani din Transilvania; ar fi trebuit cel putifl, sä semnaleze existenia �i
unportania a douä clase principale: aristocraµa, de confesiune catolicä ca aceea a

58
 stäpinilor, dar pästrindu-�i de-a lungul veacurilor limba �i obiceiurile �i clerul,
cäruia domnitorü romani din vecinätate ii dädurä cäpeteniei religioase, episcopi,
locuind pe fiefurile lor, domenü �i castele, in Transilvania; ar fi putut aräta
indelungata luptä socialä �i instinctiv nationalä pe care au dus-o pentru a se elibera
de nedreptäti �i asuprire. Autorul acestei „ La Romanie" cuno�te doar marea
räscoalä din 1437 care, dupä infringerea täranilor, duse la incheierea unei ligi intre
privilegiatii, care se unirä pentru a combate eventualele manifestäri de
nemultumire ale acestei plebe in mare parte romanä. in acela�i timp, vorbe�te pe
larg despre marele rol jucat in istoria Ungariei �i a intregii cre�tinätäli de Ioan de
Hunedoara care era valah atit prin tatä cit �i prin mamä �i care, in eforturile lui
repetate din vremea cucerirü Constantinopolului de cätre turci, se sprijini pe
organizarea celor douä principate romane libere, al Moldovei �i al Valahiei. De
altfel, spune: „Ne vom mira poate recunoscind un roman in Ioan Corvin, acest
viteaz al vitejilor, aceastä de neclintit coloanä a cre�tinätätü". Crede cä acest regent
al Ungariei, tatäl regelui Matei, era näscut „in Valahia, in B änia Craiovei". Nu uitä
sä spunä cä Nicolaus Olahus, marele arhiepiscop de Gran �i cel mai de seamä
reprezentant al spiritului Rena�terii din Ungaria, era roman �i citeazä termenii unei
diplome solemne care ii recunoa�te naponalitatea.
Cucerirea unei pärli a Transilvaniei de cätre Petru Rare�. domnitorul
Moldovei incepind cu 1529, i�i are locul ei in lucrare. Crede cä, in 1538, Rare�, aflat
pe punctul de a fi atacat de Sultan, spera investitura „principatului Transilvaniei din
partea lui Soliman-Magnificul". in acel�i timp, semnaleazä primele publicatii
romäne�ti apäru te in Transilvania dupä 1560, sub imboldul Reformei.
Ajungind la marele domnitor Mihai Viteazul, Vaillant interpreteazä la justa-i
valoare tratatul impus in 1595, acestui domnitor �i vecinului säu din Moldova de
principele maghiar al Transilvaniei, Sigismund B athory care spera in ingimfarea lui,
cä poate pästra cele douä täri sub stäpinirea sa. Cucerirea Transilvaniei de cätre
Mihai victorios asupra lui Andrei, värul �i urma�ul lui Sigismund, este povestitä in
maniera lucrärii romane�ti a lui Nicolae B älcescu cäruia Vaillant ii fusese unul
dintre profesori. Suferea - spune - cind �i vedea fratii tratati precum �erbü de
cuceritorii maghiari �i de sträinii saxoni. Stäpin al celor trei principate, „Mihai avea
destul din acel geniu civilizator care �tie sä pästreze cuceririle pentru a organiza in
regat fosta Dacie intreagä". C'm d trädarea nobililor maghiari din Transilvania �i
uneltirile de la Curtea Vienei 1-au fäcut sä-�i piardä cucerirea, cind reconciliat cu
Rudolf al 11-lea �i invingätor al lui Sigismund, chemat de ai säi, este ucis m�ele�te
de camaradul säu Gheorghe B asta, general in slujba impäratului, Vaillant inchinä
rindurile urmätoare amintirii eroului valah a cärui fantomä insingeratä, acum mai
mult ca oricind bintuie prin visele noastre: „Astfel pieri la patruzeci �i trei de ani,
victimä a unui la� omor, acest mare bärbat care nu are egal printre concetätenü lui
decit pe Ioan Corvinul �i pe $tefan cel Mare, care se ridicä deasupra primului prin
märetia vederilor sale �i patriotismul dorintei sale. Ardelenü ii mai spun incä regele
nostru Mihai �i Alexandru cel Mare. Fäcuse prea mari servicü impäratului pentru
a nu fi räsplätit cu ingratitudine... Mihai abia avu un regret". $i imprumutä aceste
cuvinte de la scriitorul Engel, care i�i redactase istofia la inceputul secolului al
XIX-lea: „Sä a�ezäm lauri pe mormintul acestui mare bärbat, cäci �i el a ajutat la

59
 apärarea Europei de barbaria turcilor! Fie ca istoria sä-i pästreze numele! Fie ca ea
sä spunä lumii ce lucruri märete a fäptuit cu atit de slabe mijloace ... Fie ca ea sä facä
Europa sä presimtä la ce se poate �tepta de la poporul pe care 1-a condus!"
Ajungind apoi la ceJe douä mari victorü care, in 1603 �i 1611, dädurä
Transilvania lui Radu �erban, urma�ul lui Mihai, el crede cä, färä o nouä trädare a
Imperialilor, acest domnitor „ar fi putut profita de aceastä victorie care fäcea sä
tremure neamul stäpinitor, pentru a trezi in neamul cucerit sentimentul libertätü �i
pentru a chema la unire„. cu atit mai u�or cu cit romanü erau atunci ca �i astäzi cei
mai numero�i in aceastä provincie."
Pentru secolul al XVIII-lea sint amintite ca in trecere, cucerirea Transilvaniei
de cätre Casa de Austria �i unirea romänilor cu confesiunea catolicä a impäratului.
Acesta le promisese in mod formal pästrarea drepturilor naponaJe; dar ei nu au
beneficiat niciodatä de ele, fiind amägip �i asupriti pinä in ziua de azi Ja fiecare
·

rotire a politicü austriace in Orient.

Vaillant atribuie literaturü romäne din Transilvania mindra origine romänä a
natiunii, noul avint entuziast care ii cuprinse pe romäni in secolul al XIX-lea.
Aminte�te rolul jucat in incercarea de a reforma invätämintul romänesc de „acest
virtuos patriot din Ardeal, dl Nicorescu" (1833). Acesta din urmä se numea pe
adeväratul säu nume Moise Nicoarä; originar din Banat, el a fost aläturi de Paul
Iorgovici care vizitase Parisul Revolutiei, unul dintre puµnii reprezentanµ de
dincolo de munti ai influentei franceze. Pentru a aräta starea romänilor
transilväneni, Vaillant citeazä aceste rinduri din marele publicist Gheorghe Baripu:
„Este un fapt acela cä o mare parte a romänilor din Ardeal nu sint decit ni�te �erbi
supu�i nobilimü; dar mai este �i un altul, acela cä romanü aici sint in numär de
1 200 000 (azi mai mult de 4 000 000) in timp ce toate celelaJte populatii impreunä,
ungurii, secuü, sa�ii, nemtü, abia sint 900 000. Ce este deci de mirare cä servagiul
apasä cu deosebire asupra celor mai numero�i? Nu este la fel printre maghiari? Ce
sint acele numeroase sate de �erbi lipsip ca �i romänii, de drepturi politice, silip ca
�i ei sä munceascä o sutä patru zile �i mai mult pe an pe pämintul proprietarului?
Sä se caute de-a lungul �i de-a latul tärü �i sä mi se spunä dacä nu presa romäneascä
trebuie sä-i apere pe �erbi �i drepturile lor de oameni, cäci nu au altele, nu mai
multe decit romänii„. E de prisos a räscoli istoria �i a citi arhivele nobilimii; toatä
lumea �tie cä floarea nobilimii din Ardeal, pentru cä �i-a schimbat numele �i portul
nu e mai putin de origine romänä �i cä persecutüle religioase sint singura cauzä care
i-a fäcut sä-�i abjure credinta, sä-�i uite naponalitatea �i sä-�i renege numele pentru
acela de maghiar. Vajda-Hunyad, Fogaras, Zarand, Kövar, comitatul Torda sint
populate cu nobile familü romane care nu vorbesc altä limbä decit pe aceea pe care
le-au läsat-o mo�tenire pärintii."
De asemenea, trebuiesc citite paginile in care Vaillant W poveste�te
cälätorüle prin cele douä Principate; il face sä vorbeascä pe un pästor din
Transilvania care i se plinge de starea a lor säi avind totu�i credintä intr-un vütor
mai bun. „Ei, bine frate iI intrebä scriitorul nostru de vreme ce e�ti roman, n-ai
- -

privi cu pllicere unirea celor trei Principate ?

La sfü�itul studiului säu, ale cärui detalii au foarte des un puternic gust de
naivitate, constatä starea de spirit a romänilor din 1840 in aceste cuvinte care par

60
scrise de ieri: „Romanii din Dacia tind spre uniune; invätatü �i entuzia�tii nu au
acolo alt scop decit acela de a-�i uni concetätenü prin amintirea aceleia�i origini �i
speranta de a alätura cu ajutorul timpului, diferitele provincü care alcätuiau cindva
Dacia traianä. Aici se aflä o inaltä patrioticä gindire care färä indoialä, va merita
aprobarea inimilor generoase".
La putin timp dupä aparipa cäqü lui Vaillant, in 1846, un romän din
Transilvania, August Treboniu Laurian (sau Lauriani) dädea o Privire asupra
istoriei romanilor, operä foarte exactä �i folositoare, dar care, din päcate, a fost prea
putin räspinditä. Cam in aceea�i vreme, la Paris era citit cu interesul ce trebuia trezit
de orice acpune romanescä situatä intr-o tarä indepärtatä, un roman al contesei
Dash, Mihail, moldavul. in aceastä povestire e vorba de un imaginar Mihail
Cantemir care se intorcea din Franta impreunä cu un prieten francez, pentru a-i
aduna pe membrü partidului independentei romäne �i a ajunge impotriva turciJor �i
a polonezilor invadatori, rege al Daciei unite. Contesa petrecuse citva timp in
Moldova unde trecuse la ortodoxism pentru a deveni sopa lui Grigore Sturdza, fiul
principelui domnitor; apoi sotii se despäqirä; tinära femeie a fost nevoitä sä
päräseascä tara unde totu�i a incercat sä se intoarcä. La bätrinete, lui Mme Dash ii
mai pläcea sä se impodobeascä cu frumosul ve�mint pe care i-1 däruise fostul sot.
Desenatori francezi trecuserä la acea vreme prirl. tärile Dunärü. Raffet il
insopse pe cälätorul rus Demidoff; creionul lui priceput in a prinde caracterul
dinstinctiv al bätrinilor soldap ai lui Napoleon se opri cu complezentä sä schiteze
caravanele de tärani romäni trecänd prin cämpiile Basarabiei, pitore�tile tipuri
umane din cele douä Principate, intinsele cimpü pe deasupra cärora zburau berze,
ora�ele moldave �i -valahe ie�ite din livezi �i din grädini cu numeroasele lor
clopotnite, dansurile naive ale poporului din mijlocul tirgului intesat de lume, pinä
�i pe soldatü noü armate. in alte imprejuräri, pe care nu le cunoa�tem, Michel
Bouquet, viitor grardian al galerillor Louvre pe timpul Revolupei din 1848, prinse
acelea�i träsäturi ale naturü �i ale populapei romäne�ti �i ne-a läsat in caietele sale,
documente de inaltä insemnätate privind monumentele �i costumele.
Dar cel care a cunoscut mai bine pämintul �i societatea acestor täri, care le-a
pretuit cu cel mai mult simt artistic, care le-a iubit cu cea mai mare sinceritate �i
credintä, care a pus cel mai mut suflet in a servi o napune care avea nevoie de
ajutorul continuu al tuturor prietenilor ei, a fost Charles Doussault.
Sosise la Bucure�ti la putin timp dupä 1830, färä a-i putea fi cunoscut scopul
venirii. Noü boieri nu-i spuneau nimic sub masca lor imprumutatä din Occident.
Dar atunci cind observä bisericutele de mahala, cu cimitirele lor impodobite d e
cruci sculptate � i bätrinii salcimi sub care preotul patriarhal ii inväta s ä citeascä � i s ä
scrie pe copila�ü c u picioare goale, cind i se ingädui s ä intre in marile curti pline d e
o liotä de copii � i de päsäri, s ä se suie p e negrele � i vechile scäri din lemn gata s ä s e
präbu�eascä, s ä imbrät�eze din inaltul balcoanelor c u coloane cioplite, priveli�tea
presäratä cu albele flori ale primäverü, sä ia parte la serate unde bäieti greoi �i
timizi �i frumoase fete sur"J.Zätoare ce se prefäceau a nu lua in seamä prezenta
sträinului, �rau invätati arta, de vreun maestru de dans, a fost cuprins, ca artist, de
p
o ciudatä pläcere �i se a ucä sä noteze diferitele aspecte ale unui patriarhalism atit
de vesel, ale acestei lumi simple �i bune pe care o pretui<l: mai mult decit pe cea mai

61
 bunä societate a tärü. Mergind mai departe, descoperi sate de o fermecätoare
originalitate sub acoperi�urile lor de paie, cu fintina rusticä de unde fetele veneau
sä ia apä ca-n timpul binecuvintatelor zile ale Bibliei �i ascultä ecoul prelung al
pa�ilor säi prin sanctuarele vechilor mänästiri unde descifrä inscriptii �i copie cu
mina sigurä, fresce.
„Bisericile din Romania - spune el - sint singurele monumente care pot sä
atragä atentia artistului �i a arheologului; sint numeroase �i cite unele pot rivaliza
cu cele mai celebre apere ale artei grece�ti �i bizantine din cele mai frumoase vremi.
Aceastä artä capätä in Principatele dunärene un caracter elegant cu totul
necunoscut in Europa unde art�tü �i savantii se duc faarte departe sä-�i caute
subiecte de noi inspiratii atit de greu de int"'tlnit, chiar pe malurile Gangelui sau ale
lui Mississipi." 12•
Amintirile lui, faarte precise cäci au fasrgravate in memorie de sentimentul
cel mai pur, meritau sä fie fixate �i intr-alt chip decit prin imagine; dacä ar fi fast
13
publicate ca o ilustrare a frumoaselor sale schite ar fi adäugat märturia artei la
elocventul expozeu al drepturilor unui popor insetat de libertate; dar a fast nevoie
mai int"'tl ca revolutia din 1848 sä creeze o nouä legäturä, mai strinsä, intre Principate
14
�i Franta.
Trebuie adäugat totu�i cä desenele Iui Doussault au apärut separat incepind
15
cu 1847, la editorü parizieni Vibert �i Goupil �i cä Billecocq ii ceruse Iui Jules
16
Janin sä-i scrie o prefatä pentru editia popularä pe care o plänuia.
Deja in 1847, numärul studentilor romani de la Paris era atit de mare incit ei
se organizarä intr-o societate de educafie �i de lecturä nafionalä. „Biblioteca
Romanä" aflatä in Piata Sorbonna, la numärul 3, Ja unul dintre ace�ti tineri, Virnav,
cuprindea in programul ei intilniri in fiecare simbätä, in timpul cärora se citeau
pagini din istoria romanilor. Unul dintre membrü, fratele Iui Mihail Kogälniceanu,
scria: „ Cu toate ca junii romani se aflä departe de tara lor, ei nu o uitä nici o singurä
clipä �i ei cautä a-�i stringe cit se poate fräfia, atit aici cit �i in tarä cind se vor fi
intors acolo". �i mai departe un pasaj plin de intelepciune: „Nu sintern veniti la
Paris numai pentru a deprinde a vorbi frantuze�ze precum francezul, ci pentru a
impurmuta �i ideile �i lucrurile de falos ale unei naµi atit de Iuminate �i atit de
libere." 17 0 doamnä Greceanu, al cärei fiu murise de curind, a instituit o rentä in
18
falosul „Bibliotecii."

NOTE

1. Vezi Sturdza, Acte �i documente; despre Bois-le-Comte, Billecocq, Le nostre prigioni, tom 1,
pag. 167-170 �i pag. 135.
2. Le nostre prigioni, tom 1, pag. 215.
3. La Principaute de VaJachie sous Je Hospodar Bibesko parB.„ ancien agent dipJomatique dans
Je Levant, editia a II-a, Bruxelles, 1848, pag. 24, 30.
4. La primul scrutin a fost ales batrinul Filipescu, la cel de al doilea Emanoil Baleanu. Vezi ,Le
nostre prigioni, tom I, pag. 178 �i VaJachia etc., pag. 121. Alexandru Ghica spunea despre Billecocq cä
„a adus in salon un consulat pe care trebuie cä 1-a adunat in stradä".

62
 5. P. 53. Billecocq aproape cä recunoa�te a fi autorul pamfletului intitulat Le nostre prigioni,
tom 1, pag. 181; cf. pag. 339 �i urm. - vezi scrisoarea prin care Nion este acreditat, in Revista istorica, 1.
a. Billecocq, op. cit., pag. 103 �i urm. �i Le nostre prigoni, tom 1, pag. 261-264.
6. V. Bogrea semnaleazä o An tologie greaca a acelui�i care, dedicatä lui Grigore Ghica,
domnitorul Moldovei (1853) menponeazä �i (p. XV) „solicitutinea perseverentä �i incurajärile prinfului
Gheorghe Bibescu".
7. 0 corespondentä in sensul lui Bibescu a fost, se zice, inseratä in Nafionalul, trimestrul III,
1842 (Le n ostre prigoni, pag. 187, nota).
8. „Afi fost, - ii spunea el lui Bibescu - du�anul inver�unat a1 prietenului meu, domnitorul
Ghica" (Le nostre prigoni, tom 1, pag 74-75).
9. lbid., pag. 70, 73-74 �i urm., 115 �i urm., 124 �i urm., 128 �i urm.
10.lbid., pag 90 �i urm., 184.
1 1. Vezi �i Le nostre prigoni, pag. 370, 378.
12. L 'IDustration, anul 1857, pag. 39.
13. L Wustration, anul 1855, pag. 7 �i urm.
14. Este vorba despre ,,Album moldo-valaque" a1 lui Billecocq, care, dupä cum se va vedea,
apäru in L 'Illustration, din 1 849, cu toate cä prefata este datatä septembrie 1847.
15. Vezi, Le nostre prigoni, II, pag. 243, 256 �i urm. a. Le Monde Dlustre, anul 1874, tom II, pag.
257.
16. Revista F7oarea Dunarilor, tom II, pag. 227-228, 344.
16. Steaua Dunam, pag. 340.
17. Ibid., pag. 340.
18. Billecocq, op. cit., pag 335-337, 394-397.

[1) A fost trimis, in 1820, cu bursä acordatä de cätre Efforia �coalelor, la studii in ltalia, la Pisa,
fiind mai mult preocupat de studiul matematicilor.
[2) Eufrosia Poteca (c. 1785, Nuc�oara,j. Prahova - 10.XIl.1858, Gura Motrului,j. Mehedinfi. Fiu
de täfan, avind numele de botez Radu, iar dupä cälugärie, Eufrosin, a studiat la Academia greceascä din
Bucure�ti intre anii 1812-1816. In 1818 este profesor de geografie �i religie la �coala romäneascä
infiinµtä de Gh. Lazär. Devine bursier al Eforiei �coalelor � . in anul 1820, pleacä la Pisa unde studiazä
filozofia, istoria, teologia. La intoarcere, in 1825, este numit profesor de filozofie la colegiul „Sf. Sava",
unde räm1ne pinä in 1832, avind o intrerupere de un an, in 1828, cind pleacä la Buda pentru a-�i tipäri
traducerea Filosofia cuvintului fi a näravurilor de J.Tb. Heineccius, filozof rational ist. Mai avea o carte
publicatä, in 1826, la Bucure�ti, sub titlul Cuvintiiri panighirice # moralice, un volum in care �i-a strins
numeroasele sale cuvintäri festive. lnfluentat de Bacon �i Descartes, Poteca este un adept al „dreptului
natural", al reformelor sociale, al räspindirii culturii prin �coli �i tipärituri in limba nafionalä. Aflat in
conflict cu Mitropolia se retrage, ca egumen, pinä la sflr�itul viefii la mrea Motru.
[3] Barbu �tirbey, Domn al Täril Romäne�ti, intre anü 1849-1856, a fost numit in aceastä
demnitate in urma semnärii, la 19 mai / 1 mai 1849, a Convenfiei ruso-turce de la Balta-Liman, care
consfintea in plan diplomatic infringerea revolufiei de Ja 1848 din färile romäne �i stipula ca numirea
Domnilor romäni sä se facä de cätre Sultan cu acordul Rusiei, pentru o perioadä de �apte ani.
[4] Gheorghe Bibescu, Domn a1 Tärü Romän�ti intre anii 1842-1848.
[5) Dupä studü fäcute la colegiul „Sf. Sava", Ion Ghica i�i susfine, in ianuarie 1836, cu rezultate
slabe, bacalaureatul in litere la Sorbona. Din toamnä a urmat cursurile �colii centrale de arte �i
manufacturi. La 18 august 1838, i�i ia bacalaureatul in �tiinfe matematice la Facultatea de �tiinfe a
Universitäfii din Paris. Dupä aceastä datä, vreme de doi ani pinä in anul 1840, a urmat �coala de mine.
In aceastä perioadä a efectuat o cälätorie de documentare la minele din Anglia. La Paris a fost cucerit
de J. Michelet, ii ascultä cu pläcere pe E. Quinet �i pe A. Mickiewicz, se intereseazä de ideile
socialismului utopic susfinute de Ch. Fourier. S-a intors in farä in anul 1841.
[6] Dacia literarii, apare la l�i. din ianuarie-iunie 1840, sub redacfia lui M. Kogalniceanu,
·

retipäritä in 1859 ca edifia a 11-a. Colaboreazä V. Alecsandri, c: Negruzzi (publicä nuvela Alexandru
Liip111neanu). Al Russo, Gr. Alexandrescu (anul 1840), Al. Donici, C. Stamati, 1. Voinescu II.
[7] Foaie ftiinfificii fi literarii, este titlul acordat de cenzurä in locul denumirii Propaprea, o
foaie �tiinlificä �i literarä, apare säptäminal la Ia�i. de la 9 ian. - 29 oct. 1844, sub redacpa lui M.
Kogälniceanu, V. Alecsandri, 1.. Ghica �i Panait Bai�. Primul numär al revistei a apärut la 2 ianuarie 1844,
avind titulatura Propäfirea, ,Joaie pentru interesele materiale fi intelectuale''. Colaboreazä: N.
Bälcescu (Puterea armatii fi arta militarii la romlini), V. Alecsandri (/storia unui galben fi a unei

63
parale). C. Negruzzi (Toderica), Gr. Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, lancu Väcärescu, August
Treboniu Lauvian, Andrei Mure�anu, J.A. Vaillant.
(8) Romlinia literaril, revistä literarä �i �tiintificä, apare Ja l�i in febr. 1852, dar este suspendatä
de cenzurä �i reapare de Ja 1 ianuarie-3 decembrie 1855 (47 de numere) säptäminal sub redacpa lui V.
Alecsandri. Colaboreazä: C. Negruzzi, AI. Odobescu, M. Kogälniceanu, Dirn. Bolintineanu , Gr.
Alexandrescu, C. Negri, Alecu Russo (Cintarea Romäniei), G Sion, AI. Domici, C. Stamati, D. Ralet, N.
Bälcescu (fragment din Romlinii sub Mihai Voievod Viteazul).
(9) Constantin Faca (c. 1800, Bucure�ti - 7.111.1845, Bucur�ti), autor dramatic �i fabulist. De
origine greceascä, dintr-o familie de boieri de condipe mijlocie, a urmat Academia greceascä din
Bucure�ti, familiaritändu-se, totodatä, �i cu limba francezä. Fie melancolicä, dar spiritual färä a fi
exuberant, a petrecut adesea clipe de destindere lmpreunä cu petrecäretul Anton Pann. S-a apropiat �i
de l.R Rädulescu, devenind membru al „Societätii Filarmonice". Extrem de modest �i de discret, Faca
s-a neglijat ca scriitor �i numai datoritä Iui l.H. Rädulescu, opera lui destul de restrlnsä, a fost salvatä de
Ja uitare, prin publicarea intr-un volum postum, In anul 1863.
(10) Constantin Stamati (1786, Hu� - 12.IX.1869, Ocnita-Hotin), scriitor �i traducätor, nepot de
frate al Mitropolitului Moldovei, lacob Stamati. Tatäl säu, Toma Stamati, s-a stabilit, In 1812, lmpreunä
cu familia Ja Chi�inäu. Constantin Stamate a lnvätat Ja la�i, a ocupat unele functii Ja Visteria Moldovei,
apoi a fost funcponar al administratiei ruse�ti din Basarabia, cavaler, din anul 1826, al ordinului „Sf.
Ana". L-a cunoscut, In 1821, pe Pu�k.in exilat Ja Chi�inäu. Stamati scria dintr-un imbold patriotic, sperind
la ridicarea �i luminarea neamului säu prin Iiteratura naponalä.
(11) Ludovic-Philippe 1 (Paris, 6.X.1773 - Claremont, 26.VIIl.1856), rege al Frantei lntre anii
1830-1848. Primii ani ai domniei sale au fost tulburi, dar lmpreunä cu ministrul Guizot, lntre anii
1840-1848, a impuls o perioadä marcatä de un incontestabil succes economic, pe plan extern urmlnd o
politicä pacifistä. „Monarhia din iulie" a avut contra sa trei feluri de adversari: bonaparti�tii, republicanii
�i sociali�tii. Revolupa din 1848 1-a determinat sä abdice In favoarea fiului säu minor, dar Camera
deputatilor a refuzat. Ludovic-Philippe s-a exilat din nou �i a murit nu prea tirziu.

64
 CAPITOLUL X

REVOLUTJA DIN 1848 �I EMIGRAN'fll

Revolutia din februarie avu abia dupä citeva Iuni, un ecou la la�i �i B ucure�ti.
Dacä in capitala moldavä revolutionarü s-au märginit, sub conducerea Iui
Kogälniceanu �i a acelui Vasile Alecsandri in care Billecocq vedea numai un „boier
din Moldova", cu toate acestea gata sä märturiseascä solemn cä este „francez in
inimä �i adorä Franta ca pe propria sa tarä", Ia a cere respectarea intocmai a
Regulamentului Organic impotriva abuzurilor domnitorului Mihail Sturdza, in
capitala valahä avu Ioc un atentat impotriva domnitorului Bibescu, demonstratü
violente, o insurecpe in toatä legea �i, in urma tuturor acestor tulburäri un regim
republican care tinu pinä in Iuna septembrie.
Eliade a fost una dintre cäpetenüle acestei Republici; profesor respectat �i
scriitor cu reputatie, el se bucura de oarecare popularitate in r"m dul burgheziei ce se
n�tea, dar cea mai m�re parte a corifeilor apartmea tinerimii cu studü la Paris. Unii
dintre ei päräsiserä chiar bäncile �colii de drept pentru a inälta Ia Bucure�ti,
drapelul tricolor aI libertätü: C.A. Rosetti, cunoscut deja ca poet, fraµi Brätianu
(Bratiano), Dumitru �i Ion, �i cipva „parizieni" prin educatie 1•
De altfel, ace�ti novatori nu se intelegeau deloc. Eliade ar fi vrut sä conducä
prec;um un dictator aceastä �care care ar fi adäugat institupi liberale Ia vechea
societate pästratä aproape cu totul. Altü profesau ideile revolutionare care
triumfaserä in februarie. Un Nicolae Bälcescu, istoric cu mare renume, un Ion
Ionescu, fost elev al �colii agricole din Avignon, reprezentau o nuaniit a revolupei
care tinea sä transforme ordinea socialä; alµi doreau mai cunnd rolul de Iiberali
tepublicani. 0 Comisie a proprietäµi cuprinzind �i un numär de tärani a dat numai
prilejul de a face ascultate de cätre privilegiati, doleantele elocvente exprimate ale
clasei Iucrätoare care se oferea sä-�i räscumpere libertatea; �edintele conduse de
Ionescu au fost inchise Ia putin timp dupä aceasta.
Cum Rusia, mi�carea fiind indreptatä impotriva regimului consular al
acesteia, il soma pe suzeranul turc sä-�i facä datoria impotriva rebelilor, membrü
guvernului provizoriu, care-�i imprumutaserä titlul de Ia �efii revolutiei franceze,
acponarä chiar �i Ia Constantinopol, pe lingä generalul Aupick, ambasadorul
Frantei; ii cerurä sprijin impotriva d�manilor Iibertätilor publice �i ai drepturilor
nationale. Faimoasa declaratie a lui Lamartine prezentase Franta democraticä
drept aliatul natural al tuturor räscoalelor populare care invocau dreptul natiunilor
Ia o viatä independentä; romänii il implorarä sä le protejeze cauza: nu obpnurä

65
 decit ni�te asiguräri de simpatie �i vagi cuvinte de sperantä din partea marelui poet,
care fusese nevoit sä renunte la orice putere 2•
Cur"md, moldovenilor scäpati din ghearele domnitorului lor, prea practici
pentru a se läsa surprin�i de evenimente, li se aläturarä "mtr-un exil comun, fratü lor
din Valahia, car� prin�i de turcü lui Soliman P�a fuseserä imbarcati pe un vas de
transport �i depu�i pe malul unguresc. Astfel se farmä la Paris, un grup de emigranti
„moldo-valahi" - termenul a fast pus in circulatie de B illecocq - ale cärui efarturi
au fast dedicate la a face cunoscutä cauza lor naponalä. Este "mtr-adevär uimitor
cum ace�ti tineri, abia avind mijloacele necesare traiului �i neavmd de mai inainte
alte relatü "m afara celor citorva colegi de �coalä �i a unora dintre profesorii lor, au.
putut sä-�i c�tige atit de u�or simpatia �i in plus, un sprijin real �i constant "m toate
cercurile societätii franceze "mdrägostite de libertate �i de nationalism. Ar fi destul
de greu, cu documentele de care dispunem astäzi, sä regäsim firul acestor legäturi
numeroase �i variate. Ar putea fi totu�i fixate· ni�te categorü "m grupurile care se
farmarä la Paris.
Eliade träia separat, "mconjurat de citiva fideli; printre cei mai importanti
dintre prietenii lui se numära un Tell, membru al guvemului provizoriu �i un
Gheorghe Magheru, comandantul trupelor din Oltenia; unul dintre ei, Nicolae
Russo (Lacusteanu) publicä un Supliment la lucrarea, de care va fi vorba mai jos,
lui Elias Regnault. Pierdut din ce in ce mai mult in norü admiratiel fatä de sine,
rezumind "m propria-i persoanä ambipoasä �i bänuitoare, trecutul �i prezentul
cauzei revolutionare, purt"md "m nume propriu lupta impotriva Tarului �i denuntind
drept complici ai tiranului pe tinerü nesupu�i autoritäpi sale, Eliade publica in
francezä, cärp destul de bine scrise, "mtr-un jargon deosebit, atit de plin de emfazä,
al romantismului politic: Le protectorat du Czar ou Ja Roumanie et Ja Russie
(1850), Memoires d'un proscrit * etc.; dar ele erau citite mai mult de adversarii lui
indigeni decit de prietenü revolutiei valahe.
Nicolae Bälcescu, dupä ce va fi petrecut citva timp in Transilvania, incerc"md
"m numele liberalismului international un compromis intre unguri �i romani, venise
�i el sä e�ueze la Paris unde cäuta materiale pentru a sa Istorie a lui Mihai Viteazul.
Publicä aici un vechi memoriu redactat pentru Poartä asupra problemei täräne�ti,
opuscul serios �i solid ce poartä titlul de Question economique des Principautes
danubiennes * * . Infarmatü suplimentare au fast date de unul dintre fratü Golescu,
Alexandru, "mtr-o scriere de mai micä importantä. Cele douä lucräri au fast bine
primite de presa parizianä datoritä interesului legat de subiectul insu�i.
De nobila figurä a lui Nicolae Bä.lcescu trebuie sä o apropiem pe aceea a lui
Constantin Filipescu, care, dupä ce va fi publicat un Memoire sur /es conditions
d'existence des Priticipautes danubiemies * * *, se stingea la Paris, "m virstä de abia
patruzeci �i �apte de ani, in luna iunie 1854 3• Dar Eliade trebui sä plece pufin mai
tirziu, in Turcia pentru a fi mai aproape de cercurile prin care "mtelegea sä-�i
redobindeascä puterea pierdutä o datä cu "mfringerea suferitä de Revolutie; cit
despre Bälcescu, o boalä de piept il trimise mai "mtii "m sudul Frantei, apoi la
Constantinopol �i in cele din urmä la Neapole, unde muri cu regretul �fi�ietor de a
* Protectoratul Tarului sau Romania �i Rusia; Memoriile unui prosais.
** Problema economicä a Principatelor dunärene.
*** Memoriu asupra condiiiilor de existeniä a Principatelor dunärene.

66
nu fi putut sä se intoarcä in patrie. Ioan Ghica ajunse bei de Samos, guvemator in
numele Sultanului al acestei insule eline �i publicä la Paris sub pseudonimul Cainoi
o scriere despre „ultima ocupa\ie rusä"; nu cäutä deloc sä-�i atragä partizani.
Cu totul alta a fost linia de conduitä a „parizienilor", fo�ti studenti valahi
amesteca(i in mi�carea revolutionarä. Rosetti, fratii B rätianu, Gole�tii, Voinescu
formarä un grup aparte care nu avea decit o grijä: sä-�i elibereze tara de tirania
„protectorilor", sä reia opera revolutionarä färä a schimba nimic in ea, sä refacä
republica democraticä din 1848 cu ajutorul Turciei, dacä era nevoie, dar impotriva
atit a Austriei cit �i a Rusiei. Publicarä in limba lor o revistä minusculä intitulatä
Republica rom§nä �i pamflete menite sä intretinä in indepärtata lor patrie credinta
in victoria finalä a ideilor de innoire, dar se g"'mdeau �i la publicul francez. D umit�u
Brätianu publicä unul dintre cele mai bune memorii care au fost scrise in francezä
despre problema romänilor din Transilvania, intr-ale sale Lettres hongro-valaques *
�i studiul fratelui säu Ion, Autriche et Jes Principa utes * * , este cu totul remarcabil.
Ioan B äläceanu dädea publicapei franceze a partidei unioniste din Principate,
editate la Bruxelles, articole biciuind aceea�i Curte de la Viena unde, mai tirziu va
servi timp indelungat, politica lui Carol I.
Aläturi de aceastä propagandä a romänilor in mijlocul publicului francez, a
mai fost �i o alta, mult mai activä �i av"md un ecou mult mai putemic: aceea a
scriitorilor filo-romäni. Deja inainte de 1848, Lamartine acceptase pre�edinpa
societätii studentilor „moldo-valahi". Edgar Quinet se cäsätorise cu füca
scriitorului moldav Gheorghe Asachi, väduva unui Moruzzi. Chiar Asachi se
hotärise sä publice in francezä �i in romänä revista Le Glaneur * * * la a cärei
directiune i�i asociase un francez, G allice, chemat la Ia�i, dupä cit se pare, ca
profesor. incä in 1843, Revue independante * * * * dädea un articol de Elias
Regnault, un francez crescut in Anglia �i traducätor al lui Thomas Carlyle, care
cerea pentru provinciile dunärene putin din atentia acordatä cu atita dämicie
Egiptului lui Mehemet-Ali �i arnintea originea latinä a romänilor, singele celt p e
care-1 aveau prin infilträrile ajunse pinä la Dunärea inferioarä, participarea
cavalerilor francezi aläturi de boierü domnitorului Mircea, in 1396, la bätälia de la
Nicopole. induio�at de suferintele �i de curajul doamnei Rosetti, de origine
francezä �i englezä (era näscutä Grant), Michelet insu�i imbräca in cele mai
impresionante podoabe ale stilului säu legenda trecutului romänesc �i povestea
evenimentelor din 1848. L'Illustration * * * * * acceptase publicarea Albumului
moldo-valah �i tirajul aparte a fost atit de bine primit incit trebui pusä sub teasc o
nouä editie.
Emigrantii �i prietenii lor din Franta erau prea putin numero�i pentru a
incerca cel putin sä provoace evenimentele in sensul dorintelor lor.
Aceste evenimente veneau totu�i de la sine. Nu Napoleon al III-lea a fost
acela care a avut ideea de a sfüni cearta dintre cälugärii latini �i greci din Ierusalim;
nu el a fost primul care a incercat sä tragä vreun profit politic pe seama Tarului care
visa deja sä-�i asigure protectoratul greco-slavilor träitori in Imperiul Sultanului �i
* Scrisori ungro-valahe
** Austria �i Principatele
* * * Spicuitorul
* * * * Revistä independentä
* * * * * Ilustratia

67
n-a fost gre�eala sa dacä ocuparea Principatelor, catastrofa flotei turce de la Sinope
[1] �i, in sfir�it cuvintele jignitoare ale lui Nicolae 1 la adresa primului Napoleon,
fäcurä inevitabil un rä.zboi menit sä schimbe fata Orientului [2].
!mediat ce acesta incepu, radicalii romäni, du�mani din principiu, ai Rusiei,
incepurä sä se agite mai cu putere. Cum scopul efarturilor fäcute de Franµ �i de
Anglia era de a restitui Turciei fasta ei libertate, de a Je lua ru�ilor stäpinirea
dobinditä asupra gurilor D unärü, de a le anula protectoratul asupra Principatelor �i
de a instala la frontiera lor occidentalä o stare de fapt capabilä sä le stävileascä
inaintarea spre Constantinopol, emigranµi deveneau informatori �i consilieri de
care publici�tii �i diplomatü nu se puteau Iipsi. Ei �i-au inteles misiunea �i au �tiut
sä �i-o indeplineascä. in aceastä epocä au apärut principalele bro�uri ale
emigrantilor 4, presa se ocupä de ele cu un interes cu atit mai viu cu cit era mai nou.
Cele mai mari ziare le acceptaserä colaborarea sau Iäsarä cel putin, sä le pätrundä
ideile. 0 strinsä aliantä apäru cur"md intre tineiii reprezentanp ai ideilor naponale
�i liberale din Franta �i proscr�ü care nu-1 mai considerau pe B illecocq drept
singurul scriitor capabil sä vorbeascä in favoarea lor.
Quinet, cäruia, la inceputul anul 1857, romänii ii oferirä mijloacele de a-�i
publica operele complete, dädu o nouä editie a cärµi sale despre trecutul �i
aspirapile acestei natiuni, despre care adunase cu härnicie infarmaµi, mai mult sau
mai putin exacte, furnizate de socrul säu, condimenrmdu-le in maniera sa, intr-un
stil obositor prin durata emfazei. Lucrarea faarte pretuitä in Moldova, a avut douä
traduceri, dintre care aceea a lui Asachi a fast cenzuratä cum se cuvine; nu a rämas
färä influentä asupra opiniei publice cu toate cä nu contine nici fapte noi, nici päreri
personale.
Lucrarea lui Elias Regnault are infarmatii mai serioase �i o originalitate cu
mult superioarä. Aceastä Histoire politique et sociale des Principautes * care i�i
gäsi imediat un traducätor la la�i, se sprijinä pe utilizarea sirguincioasä a numeroase
izvoare din care autorul �tie sä scoatä esentialul. Administratia domnitorilor care
s-au succedat in timpul regimului Regulamentului Organic este expusä cu
dezväluiri crude � i j udecäti neiertätoare, dupä scrierile lui B illecocq. B ibescu apare
drept un du�man al propriei sale täri. Ot despre corifeü revolutiei, dacä cei tineri
sint prezentati cu o u�oarä nuantä satiricä, drept „putin prea parizieni", Eliade este
viu criticat pentru ale sale „defecte de temperament", spiritul säu bänuitor, mania
de a nu vedea decit trädätori in cei care nu-i impärtä�eau pärerile, trufia de a se
crede adversarul personal al Tarului. D omnitorii �tirbei �i Grigore Ghica, numip
dupä ce tulburärile luaserä sfir�it �i convenpa de la Balta-Liman a fast semnatä, fac·
o proastä impresie.
in ceea ce prive�te solutiile, Regnault demonstreazä inevitabila catastrofä
turcä, necesitatea de a inlocui acest Stat muribund printr-o altä farmatiune politica,
dacä nu se dore�te cedarea acestor regiuni care ii apartin Sultanului, unui rival cu
mult mai puternic �i mai durabil, marele rol care le revine romänilor a cäror
existentä in Orient este „un noroc" nea�teptat pentru latinitate. A-i uni intr-un
regat, un principat, un ducat pe Dunäre nu ar fi ceea ce trebuie pentru a crea o stare
de fapt definitivä. Top romänii, atit cei din Principate cit �i confratii lor din

* Istoria politicä �i socialä a Principatelor.

68
Transilvania, B anat, Bucovina �i Basarabia trebuie sä formeze un Imperiu de
10 000 000 de Iocuitori care, in Ioc sä fie protejati de o Europä mereu intirzünd Ja
chemare, ar forma el insu�i un dig protector al acestei Europe amenintate de fatala
inaintare a popoarelor stepei orientale.
Este drept cä anumite päreri ale autorului au fost curind abandonate sub
influente ce pot fi ghicite. Nu numai maniera in care Regnault analiza evenimentele
din 1848, dar �i soluµa ultimä pe care o propunea au fost schimbate prin
propaganda Iui Eliade. Regnault ajunse sä doreascä numai - pentru a nu räni de
moarte Turcia - alcätuirea unui singur principat sub suzeranitatea Sultanului.
Pentru a fi cit de cit complet, ar trebui citatä o intreagä serie de opuscule �i de
articole menite a sustine aceastä cauzä a Principatelor. Hippolyte D esprez a scris
despre revoluµile din Ungaria �i despre Valahia, (La Moldo-Valachie et Je
Mouvement Roumain in Revue des Deux-Mondes, 1 ianuarie 1848) *, semnalind
caracterul „cvasi-franc" al ora�ului B ucure�ti, frumosul costum al täranilor,
primirea curtenitoare arätatä oricärui cälätor francez, insemnätatea realä a istoriei
�i a Iiteraturü näscinde a romänilor. B ataillard, republican inver�unat, du�manul
neimpäcat al regimului napoleonian, deveni un adevärat camarad al
reprezentaniilor romani ai cauzei Unirü; se gindea sä vinä Ja B ucure�ti, in Principate,
pentru a face aici o anchetä personalä; frecventa „Biblioteca romaneascä" �i
„simtindu-se in adincul inimii romän" publica in National �i Revue de Paris (anul
1856) articole dintre care unul räni adinc sufletul sensibil al domnitorului Grigore
Ghica ·al cärui tragic sfir�it era deja aproape. Leon PJee trata in Siecle (din 3 martie
1858) Problema Principatelor 1n fafa Europei (existä �i o foarte rarä editie
romaneascä). Sub pseridonimul „ Un paysan du Danube" **, Taxile D elord, vütorul
istoric al Iui Napoleon al 111-lea, pe atunci redactor Ja acela�i Siecle �i Ja Charivari,
ataca in Etoile du Danube *** care apärea Ja Bruxelles, cu Nicolae Ionescu drept
singur redactor, Puterile care se impotriveau unirii Principatelor: Turcia,
bineinteles �i Austria care se temea de främintäri in Transilvania �i care rivnea Ja
cursul inferior al D unärii. Journal des Debats, in 1857, era de pärere cä formarea
unui ,;regat al Moldo-Valahiei" era o necesitate europeanä �i infiera in ace�ti
termeni ironici abuzurile fäptuite de armata austriacä de ocupatie: Austriacul va
cere politicos patul vostru, piinea voastrll, vinul vostru, postavul vostru, boii
vo1tri, lina voastrll, inul vostru, uleiul vostru 1i, pentru ca din cind in cindfacefi
parte cu soldafii din micile voastre economii, va lasa restul; de ce va plingefi?
Poetul Grenier, secretarul Iui Grigore Ghica, ii dedica acestuia versuri �i
corespondenta Iui cu Vasile Alecsandri a fost pästratä. lnsu�i bätrmul Vaillant, care
pe atunci se consacra studiului asupra tiganilor, se ridicä pentru a spune adeväruri
crude partizanilor separatismului moldav 5• Un avocat de Ja Curtea de Casatie �i Ja
Consiliul de Stat, Thibault Lefebvre, scria o intreagä disertatie, Situa tion
diplomatique des Principautes a l'egard des Puissances europeennes **"'*, pentru a
dovedi cä tärilor romane nu Je pot fi aplicate capitulaµile, acestea nefäc"'md niciodatä

* Moldo-Valahia �i Mi�ea Romäneascä.

** Un färan de Ja Dunäre.
*** Steaua Dunaru
**** Situatia diplomaticä a Principatelor fat! de Puterile europene.

69
parte integrantä din Imperiul Otoman. ln sfir�it, Doussault i�i improspäta amintirile
in L'lllustration �i aceea�i revistä primea povestirile dintr-o cälätorie fäcutä de
Camille Allard in Dobrogea, povestiri care ii mentionau de mai multe ori pe
romani. Hommaire de Hell, inginerul care fäcuse cälätoria in Persia, a publicat in
aceastä revistä, impresii moldave ilustrate de tovarä�ul säu de drum; textul �i
ilustratiile sint intr-adevär remarcabile. Poujade, fast consul in Valahia �i sotul unei
Ghica, ceru Unirea Principatelor in Revue contemporaine (15 decembrie 1857).
Rare sint vocile care vorbesc pentru Turcia precum aceea a lui H. Lamarche
(Europe et Ja Rusie, remarques sur Ja paix de Paris) *, autorul unui proiect de
confederatie otomanä, pentru domnitorul B ibescu (Amedee de Cesena, in
Constitutionel) sau pentru caimacamul Nicolae Vogoride, care-�i spunea Conachi ­
numele apartinea tatälui sotiei sale, un mare �i bogat boier �i un pretuit poet - care
r'ivnea la tronul Moldovei.
Chiar la Bucure�ti se afla un francez, Felix Colson 6 care incepu sä expunä
intr-un opuscul scris in propria-i limbä, drepturile romänilor in raport cu Turcia
cuceritoare. Pentru a se apära impotriva mai vechilor incälcäri de hotar din partea
acestei Puteri suzerane, boierii valahi prezentaserä din 1770, la conferintele de pace
ruso-turce, pretinse tratate descoperite de poetul Ienachitä Väcärescu in arhivele
lnaltei Porti prin care situatia Valahiei fatä de Poartä era hotäritä cu exactitate; la
inceputul secolului, Dimitrie Cantemir intocmise �i el un astfel de „ tratat" -
incheiat intre Bogdan, fiul lui �tefan-cel-Mare �i Sultan - cu scopul de a le impune
ru�ilor, noii protectori ale�i de el, clauzele cele mai favorabile autonomiei
Moldovei. E regretabil cä atit de cälduroasa predicä a lui Colson se sprijinä pe
documente false, considerate de altfel, absolut autentice la vremea aceea; lucrarea
sa cuprinde nu mai putin pretioase informatii despre Principate.
1n Principate, atit saloanele cit �i �colile, atit bätrinii boierü conservatori cit �i
tineretul care se trezea insufletit de dorinta de libertate nationalä care-i azvirlise
dincolo de hotare pe mai virstnicii lor, rämineau supu�i influentei franceze, in ciuda
supravegherii restauratului consulat. Pensioanele frantuze�ti continuau sä fie
singura pepinierä pentru tinerü nobilimii; cätre sfir�itul administratiei sale,
Gheorghe Bibescu W propusese chiar sä „frantuzeascä" �coala secundarä,
supunindu-1 - spre marea indignare, legitimä totu�i, a partizanilor invätäffiintului
national - inspectorilor regelui care controlau institutüle �colare din Levant.
Manualele erau redactate dupä modele frantuze�ti. 1n acea vreme, ni�te profesori,
Aaron �i Hill, dädeau un dicµonar francez-roman, cäruia din Moldova ii räspundea
dictionarul roman-francez al unui studios jurnalist, Teodor Codrescu. Literatura
parizianä a romanelor la modä, de la George Sand la Eugene Sue �i la Ponson du
Terrail, trece in romänä prin munca inver�unatä a unui intreg �ir de traducätori
printre care se numärau �i femei. Dar nu erau uitate nici operele clasice cäci era
datä o versiune a lui Carol al XII-lea de Voltaire �i a lui Telemah, nici lucrärile
istorice precum Istoria civilizafiei de Guizot. Mai ales Bucure�tiul se arätä foarte
roditor in aceastä operä menitä a da unui public incä prea putin format, nu numai
o lecturä pläcutä �i aträgätoare, dar �i informatii folositoare luate de la cele mai
bune izvoare, printre efemere produse ale zilei.

* Europa �i Rusia, observatii asupra päcii de Ja Paris.

70
 Marea distantä care despäqea cele douä täri pärea cä dispare putin cite putifl,
pentru o intreagä societate hränitä, färä indoialä, de traditiile nationale, dar �i de
spiritul Frantei, aproape in aceea�i mäsurä. Sä citäm o singurä dovadä. Jntr-o Iistä
de subscrippe in favoarea inundaplor din Franta" - scrie un colaborator al ziarului
Etoile du Danube, in 1857 (pagina 67) - „gäsesc suma de opt ducati austriaci �i un
sfert de ducat provenind de la bietü säteni a douä mici sate, Ili�eul �i Liveni, care au
cotizat pentru a veni in ajutorul, spun ei, fratilor din Franta".
Pentru a lämuri aceastä mare �i indepärtatä Frantä asupra caracterului
national al romänilor prin formele superioare �i durabile ale literaturü, a fost
ginditä publicarea unui volum cuprinzind scrieri de tot felul. Aceea�i foaie, apärutä
la Bruxelles, conpnea, intr-o corespondentä din Bucure�ti, datatä 5 ianuarie 1857,
urmätoarea notitä: „Stringerea de documente pentru a servi istoria romänilor este
o muncä de mare insemnätate care trebuie sä uneascä mintile luminate din cele
douä Principate. Sub acest titlu ii vom reuni, vom traduce in francezä �i ii vom
publica pe istoricü �i cronicarii no�tri, codurile noastre, regulamentele organice
adnotate, o culegere din cei mai buni poep ai no�tri, intr-un cuvint tot ce este
potrivit pentru a aräta lumü cä romänii din Principatele dunärene oferä toate
elementele care constituie o napune".
Aceastä culegere nu apäru niciodatä; scrütorii romäni, in marea lor parte, se
aflau departe de hotare, ocupap cu o propagandä nationalä care le lua tot timpul.
Dar in timpul acelei �ederi in. exil, cei mai de seamä reprezentanp ai intelectualitätii
romäne �i publicul francez avurä cel pupn, editil frantuze�ti ale celor mai bune piese
de Alecsandri �i Bolintineanu; acesta din urmä indräzni sä dea o versiune francezä
mediocrä, de altfel, dupä cum era �i de a�teptat, a Brizelor Orientului. Aceste
produse de un romantism indreptat spre alte ceruri au fost destul de remarcate in
lumea literarä. Cezar Bolliac cel care publicase un opuscul francez despre Romania,
prefatä la povestirea aventurilor sale revoluponare, �i o nuvelä despre Tudor
Vladimirescu, cäpetenia mi�cärii din 1821, i�i gäsi �i el un traducätor in persoana
unui anume Ferrand. Fiica Banului valah Mihail Ghica, Elena, citiva ani märitatä
cu printul rus Koltov-Masalski, vorbea cu acee�i competentä, care era adeväratä,
despre amintirile ei de la Maraton �i despre mormintul lui Dante, in articole foarte
bine primite de periodicele din Paris �i acestei exilate, care va consacra trei mari
volume Elvepei germane i se intimplä o datä sä descrie frumoasele priveli�ti de o
pastoralä blindete care se intind de-a lungul Dunärü inferioare.
Societatea Orientalä din Paris care numära printre membrii säi un Garcin de
Tassy, un Victor Langlois, s-a gindit sä-i incredinteze vice-pre�edintelui säu,
Audiffred o misiune in Valahia; in mai 1856, ii recomanda sä cerceteze mai ales
tiganü, Valul lui Traian �i monezile. Sä nu-1 uitäm pe Lejean care vorbe�te in
cälätoria lui prin Albania despre observatiile geologice fäcute in 1mprejurimile
localitätii Piatra 8• De mult timp „fragmente de cronici moldave" fuseserä traduse
in aceea�i limbä �i publicate de Mihail Kogälniceanu, sau „de Kogalnitschan" in
douä elegante bro�uri apärute la Berlin.
in 1 855, Revue d'Orient publica un studiu asupra „baladelor �i cmtecelor
populare ale Romäniei".Autorul, care ii aminte�te pe cei mai insemnati scriitori ai
unei visate „Roumanie", era prietenul lui Vasile Alecsandri �i se numea Ubicini.

71
 Apartinea unei familii franceze de origine lombardä. Näscut in Franta, a fast
crescut in sud �i la sfir�itul studiilor sale obtinu o catedrä de retoricä. 0 cälätorie in
Orient il fäcu sä cunoascä Turcia acelui timp de crizä. E cunoscutä seria
frumoaselor Iucräri inchinate de el Imperiului Otoman, care pretindea cä se inspirä
din conceptüle politice ale Occidentului pentru a rena�te la o activä viatä istoricä;
nu poate fi gäsitä o mai bunä cäläuzä pentru aceastä epocä a Tanzimatului decit
Scrisorile despre Turcia, Turcia nouä �i alte scrieri, pinä la aceea din 1877, in care
explicä ridicola constitutie a vizionarului Midhat-P�a in care acesta se incäpäpna
sä vadä un instrument de progres.
A fast, ne incredinteazä biograful säu, secretar al guvemului provizoriu �i al
locotenentiei domne�ti din Valahia anului 1848. Rolul lui a fast, in orice caz, faarte
modest in acele säptämini de convulsü politice care nu erau sortite sä producä o
nouä stare de fapt. Dar �ederea la B ucure�ti il legä pentru totdeauna pe acest tinär
bärbat, atras de treburile Orientului �i indrägostit de indepärtata �i pitoreasca
latinitate, de dificilä operä a regenerärii romäne�ti.
'.intr-o scrisoare ineditä cätre Kogälniceanu - rämase mai departe prietenul
intim al acelui Alecsandri care pentru el nu era un simplu „boier moldav" ca pentru
Billecocq - se declara romän prin simtire, regretind doar cä nu cunoa�te limba
poporului de prop�irea cäruia se interesa atit de cälduros. Discursul säu de la
inmormintarea lui Ion 1. Voinescu, unul dintre reprezentantü emigratiei valahe,
este o capodoperä a sentimentului: vorbe�te in termeni emotionanti despre cel care
era sortit sä nu-�i mai vadä tara pentru cä a iubit-o mai mult decit oricine �i
proroce�te apropiata intoarcere a exilatilor sub ocrotirea Frantei. Ubicini pregätea
pe atunci, pe baza Iucrärii franceze a predecesorului säu moldav, o nouä istorie a
Principatelor pe care dorea sä o paarte printre evenimentele extraordinare cärora
tocmai le fusese martor. lncurajat �i ajutat, färä indoialä, de Kogälniceanu, terminä
curind aceastä lucrare care apäru in L'Univers pittoresque �i contribui in mod
esential la cauza moldo-valahä.
Este un bun rezumat, faarte bine ordonat �i cu un stil limpede �i plin de viatä.
il insotesc gravuri faarte frumoase infäti�ind ora�ul Hir�ova din Dobrogea turcä sau
o coloanä oarecare rämasä din palatul domnesc din Cunpulung.
Infarmatia e vastä �i variatä, autorului fiindu-i cunoscute toate scrierile
franceze ale emigrantilor �i chiar, intr-o manierä directä, o parte a surselor sträine;
este in stare sä faloseascä lucrarea grecului Fotinos �i este gäsitä chiar indicatia unei
munci datorate lui Voinescu; nu-i scapä nici una din recentele cälätorii fäcute de
francezi in Valahia �i va imprumuta din descrierea, atit de superficialä totu�i, a unui
Stanislas B ellanger (Voyage en Moldo-Valachie *, in douä volume). Partea
consacratä relatiilor dintre Principate �i Turcia in epoca modemä este tratatä de o
minä de maestru, cum era de a�teptat din partea celui care a scris Lettres sur Ja
Turquie. Pentru epoca Regulamentului Organic, un nobil simt nepärtinitor il face
sä respingä calomniile pe care diferite partide �i Ie puneau reciproc in seamä. Dar,
urmindu-1 pe Colson, Ubicini este in mod deschis anti-rus �i nu-i crutä deloc pe
aceia care, precum �tirbei, �i datorau situatia sprijinului acordat de Puterea
protectoare. Pentru revolutia de la 1848, care are intreaga sa simpatie, este un .
* Cälätorie in Moldo-Valahia

72
 martor ocular. 1ncheie afirmlnd cä pentru romäni nu existä decit o singurä
. problemä socialä: aceea a täranilor �i o singurä problemä politicä: aceea a unirii
Principatelor. 0 ultimä parte trateazä moravurile �i civilizatia. Ubicini, care se
ocupase de problema romäneascä in diferite articole publicate de revistele �i
jurnalele timpului, nu reveni asupra subiectului decit mai tirziu; acum vreo douäzeci
de ani, dl. Gheorghe B engescu, autor al unei folositoare Bibliografii franco-romane
ale cärei date pot completa la fiecare pas expunerea noasträ, publica o interpretare
pe alocuri originalä prin argumentele folosite pentru a da vigoare lucrärii, a
Originilor istoriei romane de Ubicini. Cätre sfir�itul zilelor, bätrinul profesor, care
primea o pensie din partea S tatului romän, era ocupat cu strmgerea documentelor
franceze pentru marea colecpe a monumentelor sträine privind istoria romänilor.
Corespondenta sa, dacä a fost pästratä, trebuie sä contiflä numeroase informatii
despre ultima fazä a acestei istorii.

NOTE

1. Termenul ii apartine lui Elias Regnault.

2. Billecocq, opere dta te, pag. 388-389.
3. Vezi despre Ubicini, in Univers pittoresque, pag. 165, nota 1.
4. Adäugati: J. Strat, Un coup d'oeil sur Ja question roumaine, Paris, 1858; Bolintineanu, Les
Principautes Roumaines; Vaillant traducea un articol de Bälcescu in Revue d'Orient publicat in 1845.
5. Etoile du Danube, pag. 244. 0 notitä vorbe�te despre el in ace�ti termeni: „Valahia lui ii
datoreaz.ä in parte, in 1830, organiz:area instructiunii publice; in 1831 intemeierea internatului colegiului
national de la Sfintu-Sava; in 1840 infiintarea �lü gratuite de fete; in 1838, in sfir�it, specimenul
Dictionarului universal al limbii romäne, pentru care Camera valahä ii vota, in unanimitate �i cu titlu de
incurajare, suma de 1 000 ducati"· Cf. cuvintele sale emotionante de Ja moartea lui Grigore Ghica, ibid„
pag. 256.
6. in biserica din Drajna-de-Jos exista un mare tablou religios in stil oriental semnat de un
Colson. Am fost asigurati cä acest pictor nu este autorul nostru.
7. Revue d'Orient, IV.
' 8. 1n Tour du Monde.
9. Tom I, pag. 336 �i urm.; tom II, pag. 21:7 �i urm.

[1) Bätälia navalä de Ja Sinope (azi Sinop) a avut loc Ja 30 noiembrie 1853, unde escadra rusä,
comandatä de Nahimov, a zdrobit escadra turcä.
[2] Autorul se referä la räzboiul Crimeü desf�urat intre anii 1853-1856. La 16 octombrie 1853,
Turcia a declarat räzboi Rusiei �i la 2 noiembrie incep ostilitätile in räzboiul ruso-turc, turcii cunoscind
grele infringeri. La 12 martie 1854, la Londra, s-a incheiat Tratatul de aliantä anglo-franco-turc,
impotriva Rusiei. Tratatul de pace de la Paris, incheiat la 30 martie 1856, a pus capät räzboiului Crimeii,
din care Rusia a ie�it infrintä �i a cunoscut pierderi grele. Prin acest tratat cele trei judete din sudul
Basarabiei, Cahul, Ismail �i Bolgrad, au fost redate Moldovei.

73
 CAPITOLUL XI

RAZBOIUL CRIMEII �I iNFil.N'fAREA

STATULUI ROMA.N

Cind Imperiul francez a inceput räzboiul Crimeii, opinia publicä nu putea

consimti sä il recunoascä numai ca pe o actiune politicä destinatä sä intäreascä
bazele instabile ale Turciei degenerate. Näscutä din nobila propagandä idealistä a
rpmanticilor, ea le cerea invingätorilor care inältaserä drapelul Europei viitoare,
mai Iibere, mai drepte �i mai durabile sä ridice napunile injosite de cuceriri �i de
anexiuni. intr-o vreme cind un auditoriu numeros era infläcärat de lectüle vibrante
ale lui Adam Mickiewicz sau crezul lui Manzzini era pe buzele intregii tinerimi
republicane, suferintele Italiei �i ale Poloniei gäseau inimi capabile sä inteleagä
ceea ce un popor in restr�te poate cere in favoarea sa de la con�tiinta universalä.
Kossuth insu�i intilnea in Anglia partizani infläcärati ai Iibertätii maghiare �i in
Franta, prieteni personali �i auxiliari pentru eforturile sale in cercurile cele mai
influente care il inconjurau pe impärat; se �tie cä, mai tirziu, dictatorul republican
consimli sä obliflä recuno�terea priniului Napoleon ca rege al Ungariei.
Dar aceastä Ungarie, la fel ca Italia eliberatä, nu putea rezulta decit dintr-un
räzboi victorios, un mare räzboi, intru totul victorios asupra Austriei care incä nu
era du�manä. Pentru a despärti Polonia de Imperiul rus, ar fi fost nevoie de o altä
izbindä decit aceea de la Sevastopol �i mai ales de incuviintarea Austriei �i a Prusiei
care se temeau sä nu piardä partea ce �i-o atribuiserä din pradä. Pentru cä trebuia
sä se dea totu�i satisfactie acestor intelectuali insetati de eliberäri nationale, acestor
burghezi al cäror suflet era stäpinit de un ideal superior combinaµilor politice
vremelnice �i trecätoare, s-au väzut obligap sä creeze Romania.
Principatele, ocupate de Rusia la inceputul conflictului cu Sultanul, suferiserä
apoi o nouä mare luare in stäpinire de cätre austrieci, urmare a unei intelegeri
diplomatice cu Turcia. impäratul Franz-Iosif spera cä va putea chiar sä le anexeze
domenülor sale, in virtutea fostelor raporturi de „vasalitate" cu Ungaria evului
mediu. Nimic nu a fost cruiat in aceastä intentie: italieni, precum contele Coronini,
care 1-a luat ca aghiotant pe Grigore Brmcoveanu, au fost comandanti ai trupelor
imperiale, boierilor le-au fost fäcute promisiuni incintätoare, in timp ce clasa
lucrätoare era ademenitä cu solutia problemei täräne�ti. Interesarea bancherilor �i
a creditului public nu a fost uitatä, vorbindu-se despre infäptuirea unor mari lucräri
tehnice menite sä punä in valoare aceastä tarä inapoiatä. Na�terea unei aversiuni
generale a fost rezultatul la care s-a ajuns.

74
 Aceasta era starea de spirit atit la B ucure�ti cit �i la Ia�i cind tratatul de la
Paris acordindu-i Moldovei o bucatä din Basarabia meridionalä, instaura o nouä
stare de fapt pentru Principate. Eie trebuiau slt formeze, sub garantia marilor
Puteri, un bloc politic de apärare impotriva Rusiei, care pierduse in acel�i timp cu
dreptul de a intretine o flotä in Marea Neagrä �i protectoratul dobindit prin
indelungate �i incäpätiß.ate eforturi. 0 conferintä trebuia ulterior sä se intruneascä
pentru a regla detaliile acestei reorganizäri.
Fusese vorba, o clipä, de a adäuga un corp auxiliar romän trupelor franceze,
engleze, piemonteze �i turce�ti care luptau la S evastopol. Unii dintre reprezentanµi
tinerimii ar fi dorit-o cu infläcärare. Totu�i nu au fost decit vreo citiva ofiteri care
servirä sub ordinul cäpeteniilor otomane; revolutionari precum Rosetti �i Gole�tü
dädurä in zadar fuga la Paris pentru a cere onoarea de a lupta impreunä cu täranü
din Oltenia pe care credeau cä-i pot ridica impotriva oricärei stäpiniri sträine care,
in dauna turcilor, s-ar fi stabilit pe pämintul patriei lor; au fost väzuti la Vidin �i la
G alati, chiar �i in Moldova, dar oferta lor a fost respinsä. Amintirea faptei lor
aducätoare de tulburäri �i mai ales o arestare austriacä plutea deasupra acestor
uneltitori in stare sä reinvie dezordinea de altädatä; de aici aminäri �i in cele din
urmä refuzul definitiv al lui Omer-Pa�a, comandantul �ef al trupelor Sultanului.
Acesta nu-i mai folosi pe Eliade �i pe aderentü lui care veniserä plini de sperante la
cartierul säu general. Cele douä grupäri de emigranp fäceau de fapt, tot ce Je sta in
putintä pentru a fi pe placul turcilor färä a-�i da seama de räul pe care il produceau
astfel cauzei pe care doreau �i pretindeau cä o servesc.
Nu mai räminea decit un singur mijloc de a actiona: propaganda fäcutä in
mediile politice ale _Occidentului, mai ales la Paris �i la Londra. Emigrantii i s-au
dedicat cu totul, cu o neobositä activitate care le este �i titlu de glorie in fata
posteritäfü. Pe altä parte, membrü tinerei generapi räma�i in tarä gäsirä curind
prilejul de a contribui in mod esenpal la crearea noü ordini a lucrurilor. Pentru a
cunoa�te adeväratele dorinte ale „moldo-valahilor" s-a botäiit sä fie consultati;
adunäri consultative, reunite de locotenenti domne�ti, avurä loc timp de citeva Juni
in 'cele douä capitale pentru a exprima doleantele de care conferinta avea nevoie
pentru a putea sä se pronunte asupra vütorului romanilor. Cum se dorea ca nota
turcä sä fie intru totul pästratä pentru a nu ofensa un „suzeran" cäruia, in fapt, i se
släbea puterea sau, cel putin, i se interzicea speranta de a putea forma un Stat
unitar turc in dauna tuturor autonomiilor istorice, locotenentü au fost calificati
caimacani �i adunärile purtarä ciudatul nume, jumätate turc, jumätate latin, de
„Divane ad-hoc".
Adversarü acestei uniri a Principatelor care era in inimile tuturor, le-au
repro�at acestor adunäri de a-�i fi luat rolul de Constituante, de a fi dezbätut
probleme asupra cärora nu li s-a cerut pärerea, de a fi pnut sä proclame principii
generale a cäror enuntare pe malurile Dunärii nu putea servi Ja nimic real nici
practic. Pentru a Je intelege atitudinea trebuie sä pnem seama nu numai de neyoile
urgente ale färii, pe care diplomapa europeanä nici nu le bänuia, de dorinta fireascä
de a pune inevitabilele reforme sub ocrotirea intregü lumi occidentale, dar �i de
starea de spirit a acestor legiuitori constituponali care, in dorintele lor, procedau ca
�i cum ar fi fost vorba de a da Jegi �i regulamente in numele unei puteri recunoscute.
A�a au fäcut deputaµi Statelor Generale in 1789; la fel �i moldovenü �i valabü din

75
1757; ei nu aveau dreptul de a se socoti reprezentanp.i indiscutabili ai unei natiuni
care dorea sä se constituie dupä ideile unei noi filosofii politice; �i unü �i altü erau
in acee�i mäsurä incredintap cä orice reprezentare realä a poporului are misiunea
de a da, in virtutea unui drept elementar, superior dreptului scris, o formä nouä
societäp.i. Atit spiritul cit �i tonul „Divanelor ad-hoc" erau cele ale Frantei.
Dorintele natiunü romane, comune celor douä Principate, cuprindeau inainte
de orice, formarea unui singur stat. Napoleon al 111-lea era partizanul acestui
proiect; noua Romanie ar fi apärat gurile Dunärü impotriva oricärei incälcäri
vütoare; printre altele, ea ar fi fast prima creape politicä a restauratului lmperiu ale
cärei principii fuseserä puse in scrierile din tinerete ale conducätorului.
Opera era sortitä sä se loveascä de cele mai mari dificultäp. Se putea spera la
a infringe repede . impotrivirea lnaltei Porp fa� de infäptuirea unui astfel de
proiect? Departe de a admite posibilitatea unui singur Stat roman tributar, ea
credea cä poate sä ajungä cu timpul la a face din aceste principate, care niciodatä
n-au fast supuse unei administrap.i directe, n�te simple provincü a cäror autonomie,
recunoscutä in mod formal, va fi tratatä practic dupä interesele noü Turcii.
Aläturi de ea se aflau Anglia �i Austria. Prima räminea credincioasä
conceptiei sale cä lmperiul Otoman trebuie sä träiascä in limitele actuale �i färä nici
o primejdie pentru dezvoltarea lui vütoare. Pentru ea, integritatea Turciei era o
dogmä �i dupä spusele mini�trilor säi, ea nu consimtea nici mäcar sä o discute. Nu
numai diplomatii, dar �i ziari�tii - Times in primul rind - autorü articolelor despre
Orient, cälätorii care infäp�au starea de fapt �i m�carea spiritelor de aici, erau
neobositi in a apära acest Stat decäzut a cärui renovare era o simplä iluzie de fatadä.
Ot despre Austria, aceasta nu pärea sä fi renuntat pentru totdeauna la mai vechile
ei näzuinte spre valea Dunärü inferioare; in orice caz, se temea sä nu aibä in aceastä
Romanie unicä un permanent pericol pentru stäpinirea ei asupra a milioane de
supu�i apartinind acelui�i neam �i participind la aceea�i civilizape naponalä.
Pe deasupra, planurile tmpäratului erau sustinute foarte slab de propria-i
diplomatie. Thouvenel, ambasadorul säu la Constantinopol nu era citu�i de putin
incintat de rolul ce-i fusese atribuit, de a se räzboi färä incetare cu colegul englez
Stratford Canning, un personaj atotputernic �i deosebit de tiranic, pentru a le face
pläcere unor oameni care i se päreau a fi o grämadä de boieri uneltitori �i nimic mai
mult. Nu ar putea fi descoperit nici un singur personaj de vazä a cärui influen� sä
se fi aläturat ne�oväitoarei vointe a lui Napoleon al 111-lea de a duce la bun sfü�it
opera de unitate romaneascä.
Se pärea deci, cä pentru a infäptui unirea, romanü nu se puteau bizui decit pe
ei in�i�i. Trebuiau sä aibä mai intii „Divane" alese cu adevärat de tarä �i nu de
politia caimacanilor, dintre care cei care au administrat Moldova, Teodor Bai� �i
Nicolae Vogoride erau simpli agenti ai Austriei �i ai Turciei. Tara insä�i era, pe
deasupra, incä prea putin dezvoltatä pentru ca o con�tiintä naponalä atotputernicä
sä fi fast in stare sä sfärime piedicile �i sä impunä candidap.i favorabili unirii.
Vogoride, care era obi�nuit cu practicile diplomatice se pricepu sä facä in a�a fel
incit sä aibä o adunare alcätuitä in mare parte din oamenii säi. Prezentind rezultatul
uneltirilor sale ru�inoase, avea grij ä sä nu parä austriac; pe cind purta cu ostentape
la Ia�i un frumos fes ro�u cu ciucure albastru, la Paris fäcea sä se afle cä era näscut
in tarä 1; la na�terea lui, tatäl säu $tefan era caimacan fapt care fäcea din el aproape

76
 un domnitor; nu numai cä s-a insurat cu fata lui Conachi, dar ii mo�teni �i intreaga
avere ba chiar �i numele; nutrea simpatü deosebite pentru Franta, iar nevasta sa era
protectoarea cea mai devotatä civilizafiei franceze in aceste tifluturi ale Dunärii. Un
anume Doze, cäruia i se datoreazä o bro�urä intitulatä Six mois en Moldavie *,
plätit pentru a sustine dreptul frumosului grec la coroana moldavä, aräta cä acesta
ar fi fast capabil sä facä un mare serviciu Frantei imperiale intemeind o dinastie
menitä sä slujeascä de-a pururi interesele Napoleonienilor. Alp panegir�ti il
läudau pe Alexandru Ghica, aj uns caimacam al Valahiei 2 �i un oarecare altul pe
concurentii acestuia. Nu trebuie uitat cä aceste interese personale erau
reprezentate �a Paris prin oaspe(:i binecunoscuti precum Grigore Ghica, fiul
domnitorului valah din 1 822 �i sotul unei doamne Amelie Subiran, care a publicat
un opuscul despre Valahia ** sau, omonimul säu moldav care a domnit din 1849
pinä in 1856, cäsätorit �i el cu o frantuzoaicä. Primul a fast ucis intr-un accident de
circulatie, celälalt, prigonit de du�mani sprijiniti �i de Bataillard, se sinucise in
castelul säu din Mee.
Aceastä activä propagandä nu a avut efectul a�teptat. fmpäratul considerä
drept o problemä de prestigiu personal anularea alegerilor moldave. Cu toatä reaua
sa vointä, Thouvenel a fast nevoit sä foloseascä pinä �i ultimele arme diplomatice
impotriva aerelor �i a sfidärü arätate de Re�id-Pa�a care indeplinea func(:ia de
Mare-Vizir. Fäcu pregätiri oficiale de plecare �i porunci ca pavilionul sä-i fie dus pe
vasul care trebuia sä-1 paarte spre Franta. N-a fast nevoie de mai mult pentru a face
fnalta Poartä sä cedeze, doar aceastä amenintare a unei rupturi; s-a trecut la noi
alegeri al cäror rezultat nu mai putea fi pus la indoialä. Dorintele exprimate de
Adunarea moldavä in 1857 au fast arätate mai sus.
Dar Napoleon nu era citu�i de putin dispus sä-�i sacrifice alianta permanentä
cu Anglia, aliantä devenitä insä�i baza politicii sale. A trebuit sä se ajungä la un
compromis. La Osbome unde se duse fmpäratul pentru a discuta cu regina
Victoria, a fast stabilitä o intelegere verbalä care le ingäduia romänilor o farmä
imperfectä de unire, cu doi domnitori, douä adunäri, douä armate, dar o legislatie
comunä care trebuia intocmitä de o singurä comisie stabilitä la Fo�ani, pe hotar, �i
cu insemnele unirii pe drapele.
fn acest timp, in Moldova, agentul Austriei �i comisarul Portii se aflarä in fata
impotrivirii inver�unate a consulului Frantei la Ia�i, Victor Place. Acesta incuraja
eforturile tineretului patriot care avea o influentä din ce in ce mai covir�itoare
asupra tärü �i a fast unul dintre primii care au aclamat izbinda definitivä a acestei
incäpäfinate lupte. Ond comisarii Puterilor apärurä la I�i, Talleyrand, cel al
Frantei, a fast primit cu ovatü entuziaste. La un moment dat avu loc - adäugäm noi
- la Bucure�ti, vizita lui Blonde!, ministru al Belgiei la Constantinopol; dacä ar fi
sä-1 credem, se arätase ca simplu cälätor pasionat de �tünte; dar in realitate cu
misiunea concretä de a se pregäti unirea pentru a-i da contelui de Flandra un tron
in Orient. La B ruxelles apärea organul francez al partidei unirü, Etoile du Danube,
inspirat de M. Kogälniceanu �i redactat de Nicolae Ionescu. La 5 februarie 1859,
colonelul Cuza, cu vreo zece zile mai inainte ales deja domnitor al Moldovei cu

* �ase luni in Moldova

* * La Valachie

77
 numele de Alexandru-Ioan I, devenea �i domnitor al Valahiei, aceastä dublä
alegere inlätura toate obiectiile ridicate impotriva unirü dindu-le celor douä
Principate un singur domnitor, capabil prin puterea lui nepäsätoare fatä de
primejdü �i prin cuceritoarea lui sinceritate sä forteze ultimele metereze ale
opozitiei turce �i sä-�i transforme situapa in ceva mai mult: coroana Principatelor
Unite, apoi a Romäniei unitare.
Post elev aI instituliilor universitare din Paris, Cuza s-a considerat mereu
protejatul Frantei cäreia ii datora tronul. Secretarul säu politic era B aligot de B eyne
care indeplinise functii de incredere pe lingä demnitari turci. '.li primea curtenitor pe
oricare alt reprezentant al Frantei. Precum mai top contemporanü säi, vorbea de
preferintä franceza �i scria mai bine in aceastä limbä decit in aceea proprie. Ofiteri
ai misiunii militare franceze ii organizarä armata.
Dar, de la un capät la celälalt al domniei sale atit de rodnice in mari reforme
precum infiintarea proprietätü täräne�ti personale �i libere �i secularizarea
bunurilor imobile apartinind Locurilor Sfinte din Orient, el a reprezentat cu
precädere sistemul napoleonian in ceea ce avea el mai superficial. in ciuda deselor
sale conflicte cu adunärile pe care nu le putea stäpini, dar fatä de care nu intelegea
sä se supunä, rämase stäpinul care se prefäcea cä respectä intocmai formele
democrapei parlamentare.
Pentru a µne piept boierilor ambitio�i �i intriganp, care aveau in Principate o
fortä politicä la fel de puternicä �i de cople�itoare ca in Franta clasa bogatei
burghezü �i a avocatilor elocvenp, el se sprijini pe täranii care nu-i uitaserä
niciodatä marea binefacere datoratä dirzeniei sale. Folosind o loviturä de Stat
impotriva deputatilor care preferau sä-�i päräseascä principiile proprü �i sä
dezerteze de la cele mai bune cauze numai pentru a face act de opozitie fatä de
persoana „tiranului" el nu uitä sä-�i supunä noua constitupe, - pe care a numit-o
„Statut" dupä cel pe care Victor Emmanuel al II-lea il acordase tinärului regat al
Italiei - ratificärii unui plebiscit pregätit de administrape.
Pe atunci, partea opozitiei care de fapt, era republicanä, cu C.A. Rosetti in
frunte, nu rupsese legäturile cu partea inaintatä a opozipei franceze; B ataillard ii
repro�a chiar cä se sprijinä totu�i pe acest alt tiran cu mult mai primejdios decit
insu�i Napoleon al III-lea. Unü dintre nemultumiti se adäpostiserä la Paris unde
publicau pamflete veninoase impotriva domnitorului; pentru a-1 defäima in mediile
politice franceze se sträduiau mai ales sä-i denunte legäturile cu Rusia. Cuza ar fi
dorit intr-adevär sä obpnä de la aceasta, pentru a-i fi urma�, pe „acel domn sträin"
de mult timp cerut de tarä, pe unul dintre ducii de Leuchtenberg, nepopi Iui
Nicolae I, prin Marea-Ducesä Maria, mama lor.
Astfel, atunci cind o conspirape militarä puse capät, la 24 februarie 1866 (stil
vechi), domniei unui principe ales cu un atit de mare �i curat entuziasm in urmä cu
�apte ani, Franta oficialä, al cärei consul i�i oferi totu�i serviciile domnitorului
detronat, nu protestä; pe de altä parte, Franta liberalä aplaudä väzind in aceastä
biruintä a oamenilor Iiberi un fericit simptom a ceea ce dorea sä infäptuiascä �i ea
impotriva regimului imperial.
0 clipä, s-a pus problema de a reincepe dezbateri intre reprezentantii
Puterilor garante privind forma definitivä care s-ar potrivi mai bine Principatelor
intrucit unirea era consideratä a fi legatä de soarta domnitorului pe care ele �i 1-au

78
ales �i care lua acum drumul pribegiei. La Ia�i a fost urzitä o revoltä pentru a cere
separarea Moldovei; guvernul provizoriu o inäbu�i in singe. Turcia vorbea despre o
interventie militarä. Franta se gindea sä schimbe aceste täri romäne care päreau
neguvernabile, cu provinciile austriace din Italia eliberatä in 1859 �i care cerea
frontiere naturale la est. Despre asta s-a vorbit la intrevederea de la Salzburg dintre
Napoleon al 111-lea �i Franz-losif. Trebuie repro�atä aceastä politicä :lmpäratului
francezilor? Reprezentind principiul nationalitäf.ilor nu avea el oare dreptul de a
stabili o gradatie intre cei care ii cereau simpatia? Nu era mai firesc ca el sä incline
mai mult spre italienii doritori de unitate, capabili de sacrificii pentru a o dobindi �i
a o pästra �i pe deasupra vecinü imediati ai Frantei decit spre acei romäni pierduti
in indepärtata perspectivä a Orientului, pu�i in mi�care de spriritul de facfiune �i
uitind, in mijlocul tulburärilor �i al conspirafiilor, de marile interese ale nafiei lor,
care mai cereau incä eforturi uria�e? Dar räzboiul dintre ltalia �i Austria,
corespunzind celui pe care regele Prusiei il declarä impäratului de la Viena, a dat
curmd o altä intorsäturä afacerü. Regatul lui Victor Emmanuel a fost intregit färä
a mai fi nevoie de a-i pläti märirea prin abandonarea altei täri latine, ai cärei cei mai
buni fii nu erau vinovati de excesele politice comise de o clasä dominantä in
decädere, aceea a adeväratilor boieri �i aceea a arivi�tilor care incercau sä-i imite
färä a avea insä �i frumoasele traditii ale primilor.
Romänia rämase deci intreagä a�a cum o clädise prudenta �i curajul
domnitorului Cuza. in Franta a fost propus, pretinde un autor destul de bine
informat, un nou �ef in persoana acelui print Napoleon care nu reu�ise sä ajungä
rege al Ungariei. Un prim plebiscit, dupä moda napoleonianä, ii oferi aceastä
coroanä a primejdiilor �i neajunsurilor fostului candidat - contele de Flandra. Dar
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost cel care, dupä ce va fi fost ales cu o
majoritate formidabilä, acceptä definitiv.
Nu era n eamt pur singe. Tatäl säu, Carol-Anton, era rudä cu regele Prusiei
cäruia ii fusese ministru, foarte liberal de altfel, dar intr-un grad atit de indepärtat
incit este greu sä-1 determinäm. Pe de altä parte, Carol-Anton fiul lui Marie­
. Antoinette Murat, sora strälucitorului rege lipsit de noroc al Neapolelui, francez ale
cärui origini, se �tie, erau foarte modeste, se cäsätori cu o Beauharnais care se
numea Josephine precum prima sotie a lui Napoleon. La rmdul ei, aceastä
Josephine era füca lui Stephanie de Beauharnais, mare-ducesä de Bade, adoptatä
de tfilpärat �i mereu inconjuratä de simpatia lui deosebitä. Dacä sora lui Murar nu
a jucat niciodatä vreun mare rol, Stephanie de B ade umpluse epoca cu
personalitatea ei; se risipea in �cäri, in conversaµi, in proiecte �i actiuni politice.
Rämase foarte francezä, mergind färä incetare in mediul social al Frantei unde i�i
fäcea deseori aparitia (ii era sortit sä moarä la Nisa). Stephanie urzi planul de a-�i
märita fiica, pe Carola, cu Napoleon al 111-lea pe care il cunoscuse in melancolicele
zile de singurätate de la Arenenberg. Josephine era cu totul nemtoaicä, dar nu �i-a
neglijat rudele franceze cärora viata le suridea din nou; a fost vorba de o cäsätorie
intre impärat �i fiica ei, Stephanie, care cipva ani mai tirziu se märita cu regele
Portugaliei, Pedro al V-lea (1858) pentru a se stinge curind la Lisabona.
Aliantele latine ale familiei nu se opresc aici. Dupä moartea bunei �i
frumoasei regine Stephanie (1859), Leopold de Hohenzollern, fiul cel mare al
·

Josephinei de Bade, se cäsätori cu dona Antonia, fiica reginei Portugaliei, dona

79
Maria II da Gloria �i a lui Fedinand de Saxa-Coubourg, coboritor din mare�alul de
Saxe; fiul acestei printese de Bragance �i de Bourbon este regele Ferdinand, care
domne�te azi peste Romania �i �i adaugä eforturile �i suferintele la cele ale
soldatilor care Iuptä spre folosul naponal.
Carol de Hohenzollern insu�i apäruse in Franta, unde o prietenä a Josephinei,
sora de lapte a lui Napoleon, Mme Hortense Cornu, femeie foarte inteligentä �i cu
o mare influentä, i-a cäläuzit pa�ü. La aceastä strälucitoare curte a Impäratului,
apucä sä o cunoascä pe cea de-a doua fiicä a printului Lucien Murat, Anne, ea insä�i
trägindu-se prin bunicä din Napoleon �i ii ceru mina; dar, dupä cum pretinde un
autor romän, fmpäratul conditionä vütoarea cäsätorie de intrarea tinärului print in
armata francezä �i acesta preferä sä nu päräseascä drapelul sub care servise pinä
atunci. Puternicul curent naponal care la acea vreme infierbinta tinära Germanie
contribui färä indoialä, la hotärirea in fat.a cäreia iubirea se dädu bätutä;
Hohenzollernilor de Sigmaringen, printi catolici rhenani, le pläcea sä aminteascä cu
orice prilej cä regele Prusiei era conducätorul casei lor. Ot despre Anne Murat, ea
ajunse mai tirziu, Mme de Noilles, ducesä de Mouchy.
De altminteri, Napoleon al 111-lea rämase o amintire mereu vie pentru
suveranul Romäniei. Ca �i modelului säu, acestuia ii pläceau discursurile solemne,
pompele militare, marile lucräri tehnice; ca �i el avea cultul prestigiului, era un spirit
liberal cu inclinape spre un despotism activ �i adeseori binefäcätor. Mai multe
momente ale domniei sale amintesc, cu mai pufinä strälucire, anumite pagini ale
celui de al doilea lmperiu.
Ot despre directia politicä a lui Carol 1, acest print gäsi o societate educatä
frantuze�te, cunosclnd perfect strälucitorul decor al Parisului, interesindu-se de
ultimele produse ale acelei literaturi, citeodatä foarte frivolä, care caracterizeazä
ultimul timp al epocü imperiale. lgnora Germania �i Anglia, chiar Italia; nu dorea
sä cunoascä Rusia �i avea un dispret mai mult sau mai putin indreptäpt, dar sterp �i
in orice caz, menit sä devinä primejdios, pentru micile popoare din B alcani. 0
singurä politicä era posibilä pentru inceput, aceea care ar fi continuat sä lege soarta
Romäniei de lmperiul protector.
Dacä, in pofida näzuintelor stäruitoare - atit de indreptäpte! - ale romänilor
care doreau sä-�i intregeascä unitatea nationalä, aläturindu-�i „fratii" din
Transilvania, din B anat �i din Bucovina, a avut loc o apropiere de Austria,
diplomatia francezä a fast autorul �i cauza ei esentialä. Antagonismul cu Rusia se
pästra cu stäruintä �i cum Austria era rivala tradiponalä a influentei ruse in Balcani,
de la Paris i s-a arätat Bucure�tiului drumul spre Viena. Domnitorul Romäniei a
fäcut deci cälätoria recomandatä pentru a innoda relapi de prietenie cu Franz-losif
�i de atunci revendicärile nationale au cäzut pe un plan secund; cäci lumea oficialä
declarä de mai multe ori �i in mod solemn cä renuntä la a le mai urma, mulµunindu-se
din cind in clnd sä cearä prietene�te - dar färä nici un rezultat - un tratament mai
bun pentru popoarele de acela�i neam �i aceea�i limbä, träitoare sub coroana
Sfintului $tefan. Asta nu 1-a impiedicat totu�i pe ducele de Grammont,
ambasadorul Frantei la Viena, sä inceapä ni�te negocieri cu domnitorul Cuza, care
1n mod nobil refuzä sä se sprijine pe un sträin pentru a redobindi o situape p e
nedrept pierdutä.

80
 Patru ani mai tirziu, candidatura printului Leopold, fratele lui Carol 1, la
tronul Spaniei, aduse cu sine räzboiul dintre Prusia �i Franta �i Imperiul a fost
zdrobit. A treia Republicä, preocupatä de gravele ei probleme interne trebui sä-�i
restringä activitatea din afarä; au fost läsate sä släbeascä relaµile cu indepärtata tarä
latinä a Dunärü care, pentru triumful cauzei sale naponale era atit de indatoratä
eforturilor fäcute de suveranul detronat. Totu�i in clipele ei cele mai grele, Franta
nu gäsi nicäieri, poate, simpatie mai adeväratä �i mai adincä precum in Romänia. In
Parlamentul de la B ucure�ti avurä loc manifestäri pentru Franta invinsä �i dl. P.P.
Carp, care nu avea incä sentimentele cunoscute, declara ca ministru al Afacerilor
Externe cä „acolo unde fluturä drapelul Frantei se aflä simpatia romänilor".
Ambasadorul Imperiului la Constantinopol recuno�tea gratitudinea pe care, cu
riscul de a-�i atrage minia �i pedeapsa räzbunätorului Bismark, aceastä tarä �tiuse
sä o arate marii napuni latine a Occidentului.
C'md evenirnentele din 1877 ii cerurä