ADRIAN STĂNILĂ

O interpretare a Epistolei către Romani

în viziunea Fericitului Augustin

Subsemnatul STĂNILĂ V. ADRIAN, înscris la programul de studii Master

Studii medievale, anul Master II, declar că am compus în întregime textul care
urmează, cu excepţia citatelor din autorii indicaţi în notele de subsol, şi marcate
prin semnele citării. Cunosc regulamentul Universităţii din Bucureşti şi
sancţiunile prevăzute pentru lipsa de integritate academică.

Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Istorie; Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine
Master Studii Medievale
Materia de studiu: Hermeneutică medievală
Anul al II-lea, semestrul al II-lea, 2012-2013
 Lucrarea de faţă propune o atentă analiză a perspectivei lui Augustinus
Hiponensis (fericitul Augustin) (354-430 A. D.), gânditor creştin al secolelor
IV-V, asupra Evangheliei lui Pavel către Romani enunţate, mai ales, în lucrarea
acestuia intitulată Confesiuni (400). Sub acest aspect pot fi dezbătute aspecte
precum speranţa în Hristos1, viaţa duhovnicească2, condamnarea păcatului de
carne3, suspinul aşteptării4, materializarea Dreptăţii/justiţiei divine5, problema
existenţei „vaselor mâniei şi vaselor îndurării”6, vestirea Evangheliei Păcii7,
conceptul Omului Nou8, existenţa mai multor niveluri de har9, sau pregătirea
omenirii în vederea Sfârşitului10. Pentru fiecare din aceste aspecte, Augustin a
consacrat tratate speciale sau generale. Deşi nu este singura ce tratează aspecte
ale Epistolei către Romani, opera avută în discuţie conturează o exegeză destul
de elaborată asupra textului biblic şi, prin elocvenţa afirmaţiilor şi
promtitudinea metodei de lucru, ajută la definitivarea dogmei creştine. Ea se
axează în special pe înţelegerea vieţii duhovniceşti, însă face trimiteri la multe
alte aspecte ale Epistolei menţionate.
***
Augustin se năştea în 354 la Tagaste (astăzi Souk Ahras), în nordul
Africii. În primă fază, el studiază literele şi retorica la Madaura şi Cartagina,
deprinzând în acest din urmă oraş filozofia maniheistă 11. În 383, el ajunge la
Roma pentru a preda retorica. Un an mai târziu, devenind profesor la
Mediolanum (Milano), el se interesează de neoplatonism, înţeles sub semnul

1
Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament. Traducere literală nouă, GBV, Bucureşti, 2001,
Epistola către Romani, V, 3-9, p. 1171.
2
Epistola către Romani, VIII, 1-17, p. 1174.
3
Epistola către Romani, VIII, 3-6.
4
Epistola către Romani, VIII, 23-27, pp. 1174-1175.
5
Epistola către Romani, VIII, 31, p. 1175.
6
Epistola către Romani, IX, 21-33, p. 1176.
7
Epistola către Romani, X, 15-16, p. 1177; vezi şi Ibidem, I, 16, p. 1167.
8
Epistola către Romani, XII, 2, p. 1178.
9
Epistola către Romani, XII, 4-8, p. 1179.
10
Epistola către Romani, XIII, 11-14, p. 1180.
11
Étienne Gilson, Filozofia în Evul Mediu: de la începuturile patristice pînă la sfîrşitul secolului al XIV-lea,
trad. Ileana Stănescu, Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 110.
metacogniţiei, pe baza lecturii lui Plotin (205-270)12 şi Porfirius (mort 304)13. În
387, Augustin se botează creştin, în 391 este hirotonit preot 14, iar în 397 este,
chiar, uns episcop15. În noua sa calitate, Augustin aprecia atât de mult
platonismul încât a îndrăznit să susţină că dacă ar fi cunoscut creştinismul,
platonicienii nu şi-ar fi schimbat nicidecum ideile şi ar fi fost sprijiniţi să le
modeleze16. Moare la Hipo-Regius (Astăzi Anaba) tot în nordul Africii17.
Epistola către Romani pare a fi fost prima scriere creştină pe care ar fi
citit-o şi, totodată, cea care i-a determinat convertirea. Nu întâmplîtor, acest
contact cu filozofia lui Pavel a survenit tocmai în septembrie 386, atunci cand
Augustin avea fix 33 de ani18. Se pare că, anterior acestei date, Augustin
cunoscuse învăţătura lui Arius (256-336) 19, dar acest tip de formare nu poate fi
considerat întrutotul creştin, motiv pentru care Augustin se va întoarce
împotriva sa după anul 42620. Din momentul convertirii Augustin nu a incetat să
considere Epistola către Romani ca cel mai revelatoar text biblic şi şi-a dedicat
întreaga viaţă înţelegerii şi interpretării ei. Dintre lucrările dedicate de Augustin
acestui tip de interpretare, alături de Confessiones (400), merită să amintim De
magistro (389), De vera regione (391), De utilitate credendi (392), De libero
arbitrio (395), De doctrina cristiana (397), De civitate Dei (426)21.
În planul ideilor pe care le enunţează, Augustin este puternic influenţat de
scrierile lui Origene (185-254)22, Apuleius (123-180), Lactantius Crispus (299-
326)23, Grigore din Nissa (335-395) şi influenţează întreaga mişcare

12
Ibidem.
13
Fericitul Augustin, Scrieri alese, partea întâia, Confessiones – Mărturisiri, trad şi indici Nicolae Earbu,
introducere şi note Ioan Rămureanu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1985, p. 10.
14
Étienne Gilson, op. cit., p. 112.
15
Fericitul Augustin, op. cit., p. 13.
16
Étienne Gilson, op. cit., p. 80.
17
Fericitul Augustin, op. cit., p. 6.
18
Étienne Gilson, op. cit., p.111; vezi şi Fericitul Augustin, op. cit., pp. 10-12.
19
Étienne Gilson, op. cit., p. 109.
20
Fericitul Augustin, op. cit., p. 5.
21
Étienne Gilson, op. cit., p. 112.
22
Étienne Gilson, op. cit., Ibidem, p. 52.
23
Ibidem, p. 101.
neoplatonică de mai târziu: papa Hilarius (sec. V) 24, Anselm de Canterbury
(1033-1099), Alexander din Halles, Bonaventora (1218-1274) 25 sau Thomas din
Aquino (1225-1274), ca şi mişcările protestante.
***

24
Ibidem, p. 103.
25
Ibidem, p. 120.