Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD)?

 
Este o tulburare care face parte din clasa tulburărilor de anxietate (conform DSM IV),
fiind o tulburare cronică destul de comună, care cauzează gânduri (obsesii) și/sau
comportamente (compulsii) incontrolabile și repetate. Poate la prima vedere nu pare
ceva ieșit din comun, dar dacă ne uităm la efectele sale în viața de zi cu zi, vedem că
această tulburare afectează sănătatea, fericirea, gradul de energie, stabilitatea
emoțională și stima de sine a persoanei în cauză. 

Să înțelegem OCD, fricile, îngrijorările și comportamentele asociate ei. În OCD,

lucrurile sunt foarte bine gândite, plănuite și orânduite. Poate prea gândite. Deși se știe
faptul că OCD are la bază cauze neurobiologice, cercetările existente nu au reușit să
identifice cu precizie de unde pornește această tulburare. OCD este văzută, astfel, ca
rezultatul unei combinații de factori neurobiologici, genetici, de comportament, cognitivi
și de mediu care, la un anumit moment în timp și în anumite circumstanțe, declanșează
tulburarea.

Pentru a înțelege mai bine OCD, trebuie să o

descompunem în patru elemente cheie:
– gândurile (sau imaginile) intruzive, nesolicitate pe care le declanșează. Acestea
pot proveni dintr-o stare de neîncredere în sine trăită de persoana în cauză. Iar aceste
gânduri cauzează multă anxietate, oboseală psihică sau chiar epuizare. Ce trebuie să
realizeze persoana afectată: faptul că ea nu este ceea ce gândește, așadar, să nu
pună semnul egal între ea și gândurile sale. Le poate observa, dar nu e nevoie să dea
semnificație și importanță tuturor.

– compulsiile, adică ritualurile mintale sau comportamentale care apar ca răspuns la

obsesii sau acțiuni care trebuie sa se realizeze urmând anumite reguli stricte.
Compulsiile sunt nevoi imperioase de a desfășura o anumită conduită repetitivă, care,
dacă nu se manifestă, conduce la tensiune psihică și neliniște. Important de precizat
este faptul că aceste comportamente generate nu au utilitate practică pentru persoană,
(sunt în mod evident fără legătură sau excesive față de ceea ce ar trebui să prevină).
Acestea ar avea, pe de o parte, rolul de a reduce anxietatea, calmând persoana în
cauză deoarece dau senzația de control. 

– nevoia de a fi în control. Persoanele afectate de OCD se folosesc de tot felul de

strategii pentru a controla alte persoane, situații, rezultate. Adesea apelează la
învinovățire – atât față de propria persoană, cât și față de alții. Iar când realizează că
au acest comportament manipulator, simt rușine, intrând, astfel, într-un cerc vicios.  

– mușamalizarea propriilor comportamente. Acest comportament vorbește despre

tendința persoanei de a ascunde față de ceilalți aceste obiceiuri, de teamă că va fi
1
judecată sau considerată ciudată. Persoana vrea să-și acopere urmele. Iar acesta este
încă un comportament care duce la oboseală psihică și epuizare fizică. 

Exemple de obsesii comune: teama de bacterii sau de contaminare, gânduri

agresive la adresa propriei persoane sau a altora, gânduri obsesive despre simetrie și
ordine, gânduri cu teme religioase. 

Exemple de compulsii: curățenie în exces sau dezinfectare în exces, aranjarea

lucrurilor într-o manieră precisă, numărat compulsiv, verificarea și reverificarea faptului
că ușa este într-adevăr încuiată, că nu este pornit cuptorul, că fierul de călcat nu este
în priză și altele asemenea. 

Pe ce criterii se diagnostichează tulburarea

obsesiv-compulsivă (OCD)?
Un diagnostic de OCD este dat de prezența obsesiilor și/sau compulsiilor care
consumă timp (mai mult de o oră pe zi), de prezența dificultăților de ordin social,
familial sau profesional (OCD-ul tinde să însingureze persoana afectată), de faptul că
persoana care are compulsii nu simte plăcere atunci când le face, ci doar puțină
alinare temporară. 

Metode de intervenție și tratament

Deoarece tulburarea obsesiv-compulsivă este o tulburare de anxietate, trebuie
căutată sursa ei. Anxietatea trebuie înțeleasă. În același timp, pot să mă întreb cine aș
fi, cu ce mi-aș ocupa timpul dacă nu aș avea OCD. Se poate ca OCD să mă împiedice
să conștientizez/trăiesc ceva mai profund? Nu cumva nu îmi dă voie să mă confrunt cu
problemele reale?

În funcție de prezența anumitor simptome, ajutorul specializat trebuie căutat. Pentru a

identifica și depăși, poate, traume vechi și pentru a renunța, încet, încet, la convingerile
nesănătoase și limitative care s-au format.

Uneori, persoanele afectate de această tulburare pot sa nu mai fie conștiente de

natura excesivă a acestor manifestări. Este important să-i încurajăm pe cei dragi să
obțină ajutor specializat, în cazul în care viața le este perturbată de această afecțiune.

Nu există un tratament anume pentru OCD. Sau el variază de la persoană la persoană.

Dar, în general, OCD răspunde la tratamentul medicamentos (în special la o clasă de
antidepresive cunoscute ca inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, care
îmbunătățesc starea de spirit, scăzând, astfel, tendința persoanei de a rumina până la
epuizare) și la psihoterapie. Tratamentul de specialitate urmărește să reducă din
intensitatea și frecvența obsesiilor și compulsiilor. 
2
Sunt specialiști care apreciază că persoanele care suferă de OCD au, înainte de toate,
o problemă cu stima de sine. Iar obsesiile și compulsiile ar fi, astfel, simptome ale
neîncrederii în sine. OCD te face să te îndoiești de tot. Dar cu răbdare și tratament
adecvat, viața de zi cu zi a persoanei diagnosticate cu OCD poate intra într-un ritm
funcțional, cu ritualuri mai sănătoase.

Dacă ești într-un impas personal, din care ai impresia că nu știi să ieși, vino la Centrul
Medical Bellanima, unde, în urma unei evaluări psihologice preliminare, vom ști să te
îndrumăm spre tipul de terapie de care ai nevoie. 

Articol de Cristina Glomnicu, editor de specialitate în cadrul Centrului Medical

Bellanima

https://www.bellanima.ro/sa-intelegem-tulburarea-obsesiv-compulsiva-ocd/