SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR LIBER

 Centura pelvină – COXAL

 Membrul inferior liber:

 - scheletul coapsei – Femur

 - Scheletul gambei – Tibie și Fibulă

 - Scheletul piciorului:
 Tars– 7 0ase
 Metatars – 5 oase

 Falange – 14 oase
 FEMUR
 Cel mai lung os al corpului
 Este un os pereche.

 Pe schelet este oblic îndreptat de sus în jos şi

latero-medial
Prezintă:
 1 corp = diafiza

 2 extremități = epifize
 ORIENTARE

 Se aşază:
 - în sus extremitatea, care prezintă
formațiunea sferică,
 - medial suprafaţa sferică şi articulară a
acestei extremităţi,
 - posterior, marginea cea mai aspră a
corpului osului.
 CORPUL FEMURULUI

 Este ușor încurbat (convexitate anterioară)

 Are:

 - 3 fețe: anterioară, medială, laterală

 - 3 margini: medială, laterală, posterioară (linia

aspră)
 LINIA ASPRĂ

 Prezintă:
 - o buză laterală (Labium laterale) pe care se
insera muşchiul vast lateral;
 - o buză medială (Labium mediale) pe care
se insera muşchiul vast medial
 - un interstiţiu pe care se prind muşchii
adductori ai coapsei şi capul scurt al
bicepsului femural.
 LINIA ASPRĂ
 Se trifurcă, în porţiunea superioară:
 1) o ramură laterală ce continuă buza laterală a liniei
aspre şi se îndreaptă în direcţie laterală spre marele
trohanter (creasta gluteală). Ea se termină sub
marele trohanter prin rugozităţi – tuberozitatea
g1utea1ă; aceasta se poate transforma într-un
adevărat tubercul, numit trohanterul al treilea;
 2) o ramură medială, ce se continuă cu linia
intertrohanteriană de pe epifiza superioară; pe ea se
insera muşchiul vast medial;
 3) o ramură mijlocie ce continuă buza medială a
liniei aspre, pe care se insera muşchiul pectineu,
motiv pentru care poartă numele de linia pectineală.
 LINIA ASPRĂ
 Se bifurcă, în porţiunea inferioară:
 1) Ramura de bifurcaţie medială continuă buza
sa medială şi se numeşte linia supracondiliană
medială; aceasta prezintă o uşoară depresiune
în porţiunea ei mijlocie determinata de trecerea
arterei femurale.
 2) buza laterală a liniei aspre se continuă cu
linia supracondiliană laterală. între cele două
linii condiliene se găseşte o suprafaţă
triunghiulară numită faţa poplitee
 EPIFIZE

 EPIFIZA PROXIMALĂ
 Prezintă:

 - capul,

 - colul,

 - două tuberozităţi, numite marele şi micul

trohanter.
 Epifiza superioară este legată de corp
printrun col chirurgical.
 CAPUL FEMURAL

 2/3 dintr-o sferă

 Prezintă

 - foseta capului

femural
 COLUL FEMURAL
 Este o coloană osoasă puternică, turtită antero-
posterior, care uneşte capul cu restul epifizei.
 Este îndreptat oblic de sus în jos şi din medial în
lateral
 Formează cu diafiza unghiul de înclinaţie, de
125-130°.
 Axul colului formează cu axul transversal al
extremităţii inferioare un alt unghi, numit unghiul
de declinaţie deschis medial. care măsoară în
medie 12°.
 Modificările unghiurilor de înclinaţie şi declinaţie se
repercutează asupra atitudinii membrului inferior
 La limita dintre col și restul epifizei proximale
există:
 - pe fața anterioară linia intertrohanterică

 - pe fața posterioară creasta intertrohanterică

- tuberculul m. pătrat femural.

 TROHANTERUL MARE
 Trohanterul mare este o proeminenţă
patrulateră ce continuă în sus corpul femurului.
Pe faţa lui medială, se găseşte fosa trohanterică
în care se insera muşchiul obturator extern.
Trohanterul mare dă inserţie unor muşchi care
unesc pelvisul cu femurul, numiţi muşchi pelvi-
trohanterieni (fesieri mijlociu și mic, piriform,
obturator intern, gemeni ş.a).
 Trohanterul mare se poate palpa cu uşurinţă pe
faţa laterală a coapsei.
 TROHANTERUL MIC

 Trohanterul mic
este o
proeminenţă
mamelonată,
situată la partea
posteroinferioară a
colului. Pe el se
insera muşchiul
iliopsoas.
 EPIFIZA DISTALĂ

 Are diametrul transversal mai mare decât cel

sagital.
 Este formată din două proeminenţe articulare
puternice, numite condili. Anterior, cei doi
condili converg spre o suprafaţă articulară
numită faţă patelară, în timp ce posterior
condîlii sunt separaţi printro fosă adâncă,
numită fosa intercondiliană.
 FAȚA PATELARĂ

 Are forma unei trohleei cu:

 - un şanţ antero-postenor ce separă

 - două povârnişuri.

 După cum îi arată numele, ea se articulează

cu faţa posterioară a patelei.
 CONDILII
 Sunt în număr de doi, unul medial şi celălalt
lateral.
 Ei diverg antero-posterior, delimitând astfel fosa
intercondilară.
 Condilul medial este mai îngust ca cel lateral şi
descinde mai jos ca acesta; graţie acestei
particularităţi, coapsa formează cu gamba un
unghi obtuz de 170-175° deschis lateral.
Unghiul este mai accentuat la femei decât la
bărbaţi.
 CONDILII
 Fiecare condil prezintă trei feţe:
 - articulară,
 - intercondiliană,
 - cutanată.
 Feţele articulare continuă înapoi cele două
povârnişuri ale feţei patelare şi descriu o
curbă anteroposterioară, cu raza
descrescândă de la 43 mm (în partea
anterioară) la 16 mm (în partea posterioară).
 Pe feţele intercondiliene se inseră
ligamentele încrucişate ale articulaţiei
genunchiului.
 Deasupra fosei, pe faţa posterioară, se
găseşte o proeminenţă transversală, care
uneşte cei doi condili = linia intercondiliană
 Feţele cutanate sunt accidentate.
 Prezintă câte o proeminenţă, numită epicondil
medial, respectiv epicondil lateral pe care se
insera ligamentele colaterale ale articulaţiei
genunchiului, cel tibial pe epicondilul medial şi
cel fibular pe epicondilul lateral.
 Deasupra şi înapoia epicondilului medial se
găseşte o altă proeminenţă, tuberculul
adductorului, pe care se inseră muşchiul
adductor mare. Lângă acest tubercul se insera
capul medial al muşchiului gastrocnemian.
PATELA
PATELA
 SCHELETUL GAMBEI

 TIBIA =
medial
 FIBULA
(PERONEUL)
= lateral
 TIBIA

 Este un os lung, pereche,

 cu direcţie verticală.

 Tibia are un corp şi două epifize.

 Orientare. în jos, se aşază epifiza mai mică,

medial prelungirea ei, iar anterior marginea
cea mai ascuţită a osului (a diafizei).
 CORPUL TIBIEI

 Prezintă două uşoare curburi: una superioară, convexă

medial, şi alta inferioară, concavă medial, care îi dau
aspectul literei S.
 Corpul este prismatic triunghiular şi prezintă trei feţe şi
trei margini.
 Faţa medială (Facies medialis) este plană şi netedă; se
poate palpa sub piele, nefiind acoperită de muşchi. în
partea superioară se inseră o formaţiune fibroasă
numită laba de gâscă (Pes anserinus).
 CORPUL TIBIEI
 Faţa laterală (Facies lateralis) este evidentă numai în
porţiunea superioară. în porţiunea inferioară îşi
schimbă orientarea, devenind anterioară. în porţiunea
superioară prezintă un şanţ longitudinal, în care se
insera muşchiul tibial anterior.
 Faţa posterioară (Facies posterior) prezintă în
porţiunea superioară o linie oblică, orientată în jos şi
medial; este linia solearului (Linea musculi solei)
pentru inserţia muşchiului omonim. Deasupra liniei se
insera muşchiul popliteu. Dedesubtul liniei se insera
muşchii flexor lung al degetelor (medial) şi tibial
posterior (lateral)
 CORPUL TIBIEI
 Marginea anterioară este foarte ascuţită şi,
poartă numele de creasta tibiei. Urmând curburile
corpului, marginea anterioară are forma de S;
proemină sub piele şi este palpabilă pe toată
lungimea ei. în sus se bifurcă şi cuprinde
tuberozitatea tibiei de pe epifiza superioară. în
jos, se termină pe maleola medială a osului.
 Marginea medială este bine pronunţată numai
în porţiunea inferioară.
 Marginea interosoasă sau laterală dă inserţie
membranei interosoase. Ea se bifurcă pe epifiza
inferioară, delimitând incizura fibulară.
 EPIFIZA PROXIMALĂ
 Este o masă voluminoasă, alungită în sens
transveral.
 Este constituită din doi condili:
 - condilul medial
 - condilul lateral
 Condilii prezintă:
 - o faţă superioară – PLATOUL TIBIAL
 - şi o circumferinţă
 Tuberozitatea tibiei
 PLATOUL TIBIAL

Fața superioară articulară

 - fațetă medială

 - fațetă laterală

 - spina tibiei = eminența intercondiliană

 - tuberculi intercondilari medial și lateral
 - arii intercondilare – anterioară și posterioară
 Circumferința
 EPIFIZA DISTALĂ
 Ea are o formă cuboidală, neregulată
 Prezintă:
 - O faţă superioară ce se confundă cu corpul.
 - O faţă articulară inferioară (Facies articularis
inferior) (pe această faţă se găseşte o creastă
antero-posterioară, care o împarte în două
feţişoare; atât creasta, cât şi feţişoarele răspund
trohleei talusului, cu care se articulează).
 - O faţă anterioară, pe care alunecă tendoanele
extensorilor degetelor şi tendonul tibialului
anterior.
 EPIFIZA DISTALĂ
 - O faţă posterioară, pe care alunecă tendonul
muşchiului flexor lung al halucelui.
 - O faţă laterală, ce prezintă scobitura fibulară;
scobitura sau incizura se articulează cu fibula.
 - O faţă medială, ce se prelungeşte cu o apofiză
puternică numită maleola medială {Malleolus
medialis) vizibilă şi palpabilă sub piele. Maleola
medială prezintă o faţă articulară (Facies articularis
malleoli) pentru talus, iar posterior şanţul maleolar
(Sulcus malleolaris) prin care trec tendoanele
muşchilor flexor lung al degetelor şi tibial posterior.
 FIBULA

 Fibula sau peroneul, un os lung ce pare

torsionat pe axul său longitudinal;
 - este un os pereche.

 Prezintă un corp şi două epifize.

 Orientare.
 Se așază:
 - în jos epifiza turtită;

 - medial feţişoara articulară pe care o prezintă;

 - posterior marginea epifizei care prezintă o fosă.

 CORPUL
 Este prismatic triunghiular.
 Este învelit aproape în întregime de muşchi.
 Are trei feţe:
 a) laterală = prezintă un şanţ longitudinal, în care se
inseră muşchii peronieri;
 b) medială = pe care se inseră extensorul lung al
degetelor şi extensorul lung al halucelui;
 c) posterioară este cea mai întinsă dintre cele trei feţe şi
vine în raport cu muşchii flexori ai piciorului. Pe ea se
găseşte o creastă longitudinală numită creasta medială.
Medial de aceasta se insera muşchiul tibial posterior, iar
lateral de ea se insera solearul şi flexorul lung al
halucelui.
 CORPUL

 Marginile sunt:
 a) anterioară;

 b) posterioară;

 c) medială, puternic pronunţată în porţiunea

mijlocie a diafizei.
 Pe ea se inseră membrana interosoasă = se
mai numeşte margine interosoasă.
 EPIFIZA PROXIMALĂ
 Capul fibulei = palpabilă sub piele.
 Prezintă, pe faţa sa medială, o feţişoară
articulară pentru tibie. Capul se prelungeşte
în sus cu un vârf (apex) pe care se inseră
muşchiul biceps femural.
 Capul este legat de corp printr-un col,
înconjurat lateral de nervul peronier comun,
care poate fi interesat în fracturile osului la
acest nivel.
 EPIFIZA DISTALĂ

 Este formată de o proeminenţă turtită

dinafară înăuntru, vizibilă sub piele, numită
maleola laterală.
 Ea coboară mai mult decât maleola medială.
Maleola laterală are formă piramidală şi
prezintă o bază (se confundă cu osul); un
vârf; o faţă laterală subcutanată; o faţă
medială.
 EPIFIZA DISTALĂ
 Pe faţa medială se succed de sus în jos:
 - o suprafaţă rugoasă pe care se inseră
ligamentul interosos al sindesmozei tibio-
fibulare;
 - o feţişoară articulară pentru tibie şi talus;
 - o excavaţie profundă, numită fosa maleolei
laterale, pe care se prinde ligamentul talo-fibular
posterior;
 - posterior de fosa precedentă se găseşte şanţul
maleolar, prin care alunecă tendoanele
muşchilor peronieri.
SCHELETUL PICIORULUI
OASELE PICIORULUI
 OASELE PICIORULUI

 Tars – 7 0ase tarsiene

 Metatars – 5 oase metatarsiene, numerotate
de la I la V (dinspre medial către lateral)
 Falange – 14, câte 3 pentru degetele II – V și
doar 2 pentru haluce
 TARSUL
 Este format din şapte oase dispuse pe două
rânduri:
 a) un rând posterior cu două oase suprapuse:
talusul (astragal) sus şi calcaneul jos;
 b) un rând anterior cu celelalte cinci oase:
navicularul, cuboidul şi trei cuneiforme.
 Oasele tarsului pot fi grupate şi în două rânduri
anteroposterioare: un rând medial ce cuprinde:
talusul, navicularul şi cele trei cuneiforme şi un
rând lateral, în care se găsesc calcaneul şi
cuboidul.
TALUSUL (ASTRAGALUL)
 TALUSUL (ASTRAGALUL)
 Este situat cranial față de restul masivului
tarsian
 Este interpus între:

 - oasele gambei,

 - calcaneu şi navicular.

 Considerat în întregime este comparat cu un

cuboid, căruia i se descriu şase feţe.
 Prezintă:
 - un corp,

 - un cap

 - un col ce

uneşte cele
două porţiuni.
 UNGHIURILE TALUSULUI
 Corpul formează cu colul două unghiuri:
unghiul de declinaţie
 unghiul de înclinaţie.
 Se formează prin faptul că, la acest os, colul
nu continuă direcţia corpului, ci este înclinat
în jos şi medial.
 Unghiul de înclinaţie este deschis în jos şi are
în medie 115°.
 Unghiul de declinaţie este deschis medial şi
are 158°.
 ORIENTARE

 Se aşază:
 - înainte capul,

 - în sus trohleea,

 - lateral faţa articulară triunghiulară.

 FEŢELE TALUSULUI
 Faţa superioară este formată în cea mai mare parte
de corpul talusului.
 Prezintă o suprafaţă articulară în formă de scripete,
numită trohleea talusului (are un şanţ antero-posterior,
două povârnişuri şi două margini - cea laterală fiind
mai înaltă decât cea medială).
 Trohleea se continuă pe faţa medială şi pe cea laterală
cu câte o feţişoara articulară.
 Faţa superioară a trohleei se articulează cu scoaba
gambieră (formată de faţa articulară inferioară de pe
epifiza distală a tibiei, de maleola medială şi maleola
laterală).
 înaintea trohleei, prezintă o mică suprafaţă neregulată
ce aparţine colului.
 FEŢELE TALUSULUI

 Faţa inferioară prezintă, dinainte înapoi, trei

feţişoare articulare pentru calcaneu:
 a) faţa calcaneană anterioară,
 b) faţa calcaneană mijlocie;
 c) faţa calcaneană posterioară - mai mare,
alungită şi concavă.
 Feţele calcaneană posterioară şi cea mijlocie
sunt separate printr-un şanţ numit şanţul
talusului orientat oblic postero-anterior şi
medio-lateral.
 FEŢELE TALUSULUI

 Faţa laterală prezintă feţişoara maleolară

laterală pentru articularea cu maleola fibulei.
 Este de formă triunghiulară, are o bază care
se continuă cu trohleea talusului şi un vârf
care este ridicat de procesul lateral al
talusului.
 înaintea şi înapoia acestui proces, faţa este
neregulată şi dă inserţii unor ligamente.
 FEŢELE TALUSULUI
 Faţa medială prezintă o feţişoară maleolară
medială, pentru articularea cu maleola tibiei;
 se continuă şi ea cu trohleea talusului şi are
forma unei virgule. Sub feţişoară se insera unele
ligamente articulare.
 Faţa anterioară prezintă capul talusului - o
proeminenţă rotunjită. El prezintă faţa articulară
navicuIară (Facies articularis navicularis).
 în jos capul se continuă cu faţa calcaneană
anterioară.
 FEŢELE TALUSULUI
 Faţa posterioară prezintă procesul posterior al
talusului. Acesta este străbătut de un şanţ prin
care trece tendonul muşchiului flexor al
halucelui.
 Şanţul este limitat prin doi tuberculi, unul
medial, altul lateral.
 Tuberculul lateral este puţin mai mare şi are un
punct de osificare propriu. El poate rămâne
astfel separat de talus şi poartă numele de Os
trigonum (inconstant, la aproximativ 6% din
indivizi).
 CALCANEUL
 Este cel mai voluminos os al tarsului. Are o
formă prismatică, fiind alungit antero-posterior
şi uşor turtit transversal.
 Are şase feţe.
 Orientare
 Se aşază:
 - în sus faţa prevăzută cu trei feţişoare
articulare;
 - posterior extremitatea cea mai voluminoasă;
 - medial faţa prevăzută cu un şanţ adânc.
 FEȚELE CALCANEULUI
 Faţa superioară prezintă dinainte înapoi:
 a) faţa articulară talară anterioară
 b) faţa articulară talară mijlocie
 c) şanţu1 calcaneului (când talusul şi calcaneul sunt
suprapuse, şanţul calcaneului şi şanţul talusului
formează un canal numit Sinus tarsi);
 d) faţa articulară talară posterioară
 e) înapoia suprafeţelor articulare precedente, faţa
superioară a calcaneului intră în contact cu o masă
adipoasă situată înaintea tendonului Achille.
 Cele trei feţe articulare răspund feţelor calcaneene de
pe faţa inferioară a talusului.
 FEȚELE CALCANEULUI
 Faţa inferioară este neregulată.
 Prezintă trei proeminenţe:
 - Proeminenţa anterioară se numeşte tuberculul
calcaneului şi dă inserţie ligamentului plantar lung.
 Cele două proeminenţe posterioare sunt una medială iar
cealaltă laterală;
 Ele se prelungesc pe faţa posterioară a osului, formând
împreună tuberozitatea calcaneană
 Cele două proeminenţe posterioare dau inserţie unor
muşchi ai plantei. Pe tuberculul medial se inseră muşchii
abductor al halucelui şi flexor scurt al degetelor, iar pe
tuberculul lateral abductorul degetului mic.
 FEȚELE CALCANEULUI

 Faţa laterală este subcutanată. Pe ea se

găseşte o proeminenţă numită trohleea
peronieră (fibuIară) ce separă două şanţuri:
 - unul superior, prin care trece tendonul
muşchiului peronier scurt,
 - altul inferior mai adânc numit şanţul
tendonului peronier lung.
 FEȚELE CALCANEULUI
 Faţa medială este prevăzută cu marele şanţ
calcanean, pe unde trec de la gambă la plantă
tendoane, vase şi nervi.
 Şanţul calcanean mare este limitat posterior prin
tuberozitatea calcaneană, iar anterior printr-o
proeminenţă puternică, numită Sustentaculum tali.
 Pe sustentaculum tali se sprijină talusul: faţa
superioară a acestei proeminenţe prezintă dealtfel
faţa articulară talară mijlocie a calcaneului (serveşte
la articularea şi susţinerea talusului).
 Pe faţa inferioară, Sustentaculum tali prezintă un şanţ
pe unde alunecă tendonul muşchiului flexor lung al
halucelui.
 FEȚELE CALCANEULUI

 Faţa articulară cuboidală sau faţa

anterioară este concavă de sus în jos şi
convexă transversal şi este destinată
articulaţiei cu cuboidul.
 FEȚELE CALCANEULUI
 Faţa posterioară răspunde călcâiului.
 - Jumătatea inferioară a feţei este rugoasă,
face parte din tuberozitatea calcaneului şi dă
inserţie tendonului lui Achille.
 - Jumătatea superioară răspunde bursei
seroase a tendonului Achille.
 Călcâiul (Calx) sau regiunea calcaneană este
format din tuberozitatea calcaneană şi părţile
moi care o acoperă.
NAVICULAR
 NAVICULARUL

 Este un os scurt, turtit dinainte înapoi. Este

situat pe partea medială a piciorului, fiind
cuprins între capul talusului (postero-medial),
cuboid (lateral) şi cele trei cuneiforme
(anterior).
 NAVICULARUL
 Faţa posterioară este concavă şi se articulează
cu capul talusului.
 Faţa anterioară prezintă trei feţişoare, destinate
articulaţiei cu cele trei cuneiforme.
 Faţa dorsală face parte din dorsul piciorului.
 Faţa plantară face parte din plantă.
 Faţa medială prezintă tuberculul navicu1aru1ui
care se poate palpa sub piele; pe ea se inseră
tendonul muşchiului tibial posterior.
 Faţa laterală prezintă o feţişoară articulară
pentru cuboid.
 CUBOIDUL
 Este un os de formă cubică, dispus în partea
laterală a tarsului; prezintă 6 fețe:
 Faţa superioară face pate din dorsul piciorului,
unde se poate palpa.
 Faţa inferioară prezintă tuberozitatea cuboidului.
Înaintea tuberozităţii se găseşte un şanţ profund
care este transformat într-un canal, prin ajutorul
unui ligament.
 Prin acest canal trece tendonul muşchiului peronier
lung.
 CUBOIDUL

 Faţa posterioară se articulează cu calcaneul.

 Faţa anterioară este subdivizată printr-o
creastă verticală în două feţişoare, care se
articulează cu metatarsienele IV şi V.
 Faţa medială prezintă o suprafaţă articulară
pentru cuneiformul lateral.
 Faţa laterală, îngustă, este situată pe
marginea laterală a piciorului şi palpabilă sub
piele.
 CUNEIFORMELE

 Sunt trei oase de formă prismatic

triunghiulară. Ele contribuie la edificarea
bolţii transversale a piciorului. Ocupă spaţiul
dintre cuboid şi navicular.
 Anterior de ele se află primele 3 oase
metatarsiene, cu bazele cărora se
articulează.
 OASELE METATARSIENE
 Sunt în număr de 5 și fac parte din antepicior
 Fiecare dintre ele prezintă: o bază, un corp și
un cap
 Metatarsianul I este cel mai voluminos, dar și
cel mai scurt.
 Metatarsianul V prezintă o prelungire
posterioară palpabilă – tubercul
 Între corpurile celor 5 oase se delimitează 4
spații interosoase
 OASELE DEGETELOR PICIORULUI

 Poartă numele de falange

 Degetul I – Halucele – are două falange

 Celelalte degete au câte trei falange.

 Dimensiunile lor descresc din proximal către

distal
 Fiecare prezintă: o bază, un corp și un cap
 SCHELETUL PICIORULUI ÎN ANSAMBLU

 Piciorul omului este foarte bine adaptat

stațiunii bipede şi îndeplineşte două funcţii:
 - de susţinere a corpului (de staţiune)

 - de mişcare (de locomoţie).

 Caracteristică este BOLTA PLANTARĂ

 SCHELETUL PICIORULUI ÎN ANSAMBLU
 Bolta plantară are trei stâlpi de sprijin:
 - tuberozitatea calcaneului posterior,
 - capul metatarsienelor I, II, III antero-medial
 - capul metatarsienelor IV şi V antero-lateral.
 Stâlpii sunt uniţi prin două arcuri longitudinale:
 - arcul lateral format de calcaneu, cuboid şi
metatarsienele IV şi V
 - arcul medial format de calcaneu, talus, navicular,
de cele trei cuneiforme şi primele trei
metatarsiene.
 Calcaneul reprezintă stâlpul posterior, comun
pentru cele două arcuri, în timp ce anterior arcurile
diverg spre ceilalţi doi stâlpi.
 Arcul longitudinal medial este mai înalt şi
nu intră în contact cu suprafaţa de sprijin a
plantei; este arcul de mişcare.
 Arcul longitudinal lateral, mai puţin boltit,
atinge suprafaţa de sprijin; este arcul de
sprijin
 Arcurile longitudiale sunt unite prin arcuri
transversale, mai înalte posterior şi mai
turtite anterior.
 Bolta plantară este menţinută arcuită de
ligamente, muşchi şi tendoane, care se
studiază odată cu capitolele respective.