4/26/2022

Politehnica
University of
Știința materialelor Timisoara
RADU Bogdan
Cursul C8 sem. 2
Anul I

2021-2022

Subiecte
• Metale și aliaje neferoase
• Magneziul și aliajele sale;
• Aliaje Mg pentru turnare;
• Aliaje Mg pentru deformare plastică;
• Ni și aliajele sale;
• Cu și aliajele sale;
• .

1
 4/26/2022

Magneziul
Magneziul este un metal alcalino-pământos, de culoare cenușiu deschis (simbol chimic Mg) are:
• rețea cristalină hexagonală (H) (plasticitate mai redusă comparativ cu cea a Al),
• Tf=650ºC,
• densitate redusă (1740kg/m3, 1/3 din cea a oțelului),
• conductivitate termică (0,3 cal/cm·s·ºC) (mai redusă a a aluminiului, aproape la jumătate),
• Mg industrial conține impurități (Fe, Si, Ni, Na, Al, Mn, Cu),
• Fe, Ni, Cu, Si – diminuează rezistența la coroziune,
• Rezistența la coroziune în atmosferă este bună, dar este instabil în apă dulce și în apă de mare,
• Rm=110-120N/mm2; Rp0,2=20-30N/mm2; A=6-8%; Z=9-10%; E=45.000N/mm2; HB=30daN/mm2 (în stare
turnată),
• Rm=200N/mm2; Rp0,2=90N/mm2; A=11,5%;
E=45.000N/mm2; HB=40daN/mm2
(în stare ecruisată la rece),
• este ușor inflamabil în aer.

Aliajele magneziului
Cele mai utilizate aliaje Mg-Al (până la 10% Al), Mg-
Zn (5-6%Zn), Mg-Mn (≤2,5%Mn), Mg-Zr (≤1,5%Zr).
Al și Zn formează cu Mg soluții solide și compuși
Mg4Al2 și MgZn.
Pentru concentrații de până la 6-7%, Al și Zn conduc
la o creștere a caracteristicilor de rezistență mecanică.
Mn formează cu Mg o soluție solidă α, scăderea
temperaturii diminuează solubilitatea Mn în Mg și prin
urmare din soluția solidă α se separă faza β. Mn crește
rezistența la coroziune și sudabilitatea, fără a crește
semnificativ rezistența mecanică.

Aliajele magneziului
Cele mai utilizate aliaje Mg-Al (până la 10% Al), Mg-Zn (5-
6%Zn), Mg-Mn (≤2,5%Mn), Mg-Zr (≤1,5%Zr).
Al și Zn formează cu Mg soluții solide și compuși Mg4Al2 și
MgZn.
Pentru concentrații de până la 6-7%, Al și Zn conduc la o
creștere a caracteristicilor de rezistență mecanică.
Mn formează cu Mg o soluție solidă α, scăderea temperaturii
diminuează solubilitatea Mn în Mg și prin urmare din soluția
solidă α se separă faza β. Mn crește rezistența la coroziune și
sudabilitatea, fără a crește semnificativ rezistența mecanică.
Rezistența la coroziune creste datorită formării unei pelicule
protectoare de oxid hidratat Mg-Mn și eliminării Fe (Mn
formează cu Fe o combinație chimică foarte densă, care în
cursul topirii se depune la fundul creuzetului).
Zr finisează granulația, îmbunătățește proprietățile mecanice și mărește rezistența la coroziune.
Metalele pământoase rare și Th favorizează creșterea rezistentei la cald.
Be (0,005-0,012%) formează o peliculă de oxid în metalul lichid, care reduce oxidarea metalului în timpul
turnării.
Principalele tipuri de aliaje de Mg:
• deformabile,
• pentru turnare.
Ambele tipuri pot fi durificate prin tratament termic sau nu pot fi durificate prin tratament termic.
Tratamentele termice sunt similare celor pentru aliaje de Al.
Recoacerea pentru omogenizare – aplicată lingourilor turnate: 400-420°C/15-30h (se uniformizează compoziția
chimică, este ușurată deformarea la cald și se îmbunătățesc proprietățile de rezistență mecanică).
Eliminarea ecruisării mecanice – recoacere pentru recristalizare 350°C.

2
 4/26/2022

Aliajele magneziului
Durificarea prin tratament termic presupune călirea pentru punere în soluție urmată de îmbătrânire.
Procesul este similar aliajelor de Al și se bazează pe solubilitatea variabilă a componenților (Al, Zn, Zr) în Mg,
funcție de temperatură.
La încălzire (călirea pentru punere în soluție, 380-420°C) se dizolvă într-o soluție solidă (care devine
suprasaturată), fazele secundare (în exces): MgZn2, Al3Mg4, Mg3Al2Zn2.
Răcirea rapidă împiedică separarea lor (rămân dizolvate în soluția solidă suprasaturată).
Îmbătrânire (200-300°C) produce separarea lor, în dispersie fină, uniform distribuită (cresc caracteristicile de
rezistență mecanică).
Procesele de difuzie sunt lente în Mg și prin urmare toate tratamentele termice durează mai mult (menținere mai
îndelungată).
La multe aliaje (care pot fi durificate prin tratament termic), răcirea în aer de la temperatura de turnare este
similară unui tratament termic de călire pentru punere în soluție, prin urmare mai trebuie făcută doar
îmbătrânirea (prin revenire).
La majoritatea aliajelor de Mg (comparativ cu cele de Al) proprietățile se modifică mai puțin în timpul
îmbătrânirii, așa încât de multe ori se face doar o recoacere pentru omogenizare (se obține și îmbunătățirea
proprietăților mecanice).
Îmbătrânirea naturală nu permite optimizarea structurii și a proprietăților mecanice.

Aliajele Mg pentru turnare

Aliajele aparțin sistemului Mg-Al-Zn și au o structură formată din soluție solidă α și fază intermetalică γ
(Mg4Al3).
Pentru îmbunătățirea proprietăților mecanice se poate aplica o recoacere pentru omogenizare la 420°C/12-14h +
îmbătrânire prin revenire la 175-190°C/4-8h.
Trebuie luate măsuri speciale în timpul turnării pentru a se evita aprinderea:
• topirea se face în creuzete de fier sub flux,
• în timpul turnării jetul de metal topit este presărat cu sulf (S), ca să se împiedice aprinderea.
Pentru reducerea oxidării în nisipul de turnare se introduc aditivi speciali (fluorură de Al).
Pentru finisarea granulației, înainte de turnare aliajul este supraîncălzit la 850-900°C sau inoculat cu Zr (0,6-
0,8%).

3
 4/26/2022

Aliajele Mg pentru deformare plastică

Sunt livrate sub formă de bare, profile laminate la cald sau piese matrițate la cald.
Deformarea plastică are loc la cald (la rece au slabe proprietăți de formare plastică).
Plasticitatea este cu atât mai mare cu cât viteza de deformare este mai scăzută.
Funcție de aliaj, temperatura la care se face:
• extrudarea este între 300°C și 480°C,
• laminarea este între 340°C și 440°C pentru început de laminare și respectiv între 225°C și 250°C pentru
sfârșit de laminare,
• matrițarea la cald în matrițe închise între 180°C și 280°C.

Laminarea la rece implică aplicarea unor recoaceri intermediare – materialul se ecruisează și fiind puternic
anizotrop se durifică.
Comportarea la sudare este bună.
Prelucrabilitatea prin așchiere este bună.
Rezistența specifică este foarte bună – sunt folosite în industria auto, construcții aeronave, etc.
Mg absoarbe neutroni și nu interacționează cu U – folosit la tecile cartușelor pilelor atomice.
Pentru creșterea rezistenței la coroziune aliajele de Mg se supun oxidării (în soluție de K2Cr2O7+HNO3+H2O) –
se formează o peliculă protectoare (peste care se aplică un lac).

Ni și aliajele sale
Ni:
• metal de culoare argintie, rețea CFC,
• Tf = 1.455°C, ρ = 8.970 kg/mm3,
• punct Curie = 360°C (la T˂360°C este feromagnetic),
• principalele impurități: Co, Fe, Cu, Mn, Si, S, Pb, Bi, Sb,
• S, Pb, Bi, Sb – formează faze ușor fuzibile depuse pe marginea grăunților, care scad puternic rezistența la
cald și înrăutățesc deformabilitatea la cald,
• rezistența la cald este foarte ridicată (până la 1.100°C-1.150°C),
• rezistență la coroziune foarte bună în atmosferă, apă dulce, apă de mare, alcalii, acizi organici diluați,
• în stare pură Rm=280...300N/mm2; HB = 65...70daN/mm2; A = 35...40%,
• se prelucrează bine prin forjare și laminare, se sudează și se lipește bine.

Este utilizat în industria chimică, alimentară, medicală, camere combustie turbine cu gaz, echipamente pentru
realizarea vidului.

4
 4/26/2022

Ni și aliajele sale
Aliaje de Ni:
• rezistență mare la oxidare la cald,
• bune caracteristici de refractaritate,
• rezistență mare coroziune,

Aliaje Ni rezistente la cald

• 15-30%Cr,
• rezistența este dată de stratul de oxid (Cr2O3 sau NiOCr2O3) foarte compact, format la suprafața metalului,
• adaos de Al sau Ti îmbunătățesc suplimentar rezistența la oxidare la cald,
• sudabilitate suficient de bună,
• pot fi deformate plastic ușor (ambutisare),

Aliaje Ni cu rezistență electrică ridicată

• structura este o soluție solidă cu baza de Ni,
• Rezistă la oxidare la cald până la 1.000 - 1.100°C,
• Nicrom (80%Ni+20%Cr) – rezistivitate electrică de 10x mai mare decât Fe tehnic pur,
• Ferronicrome (25%Fe care înlocuiește Ni) – proprietăți tehnologice îmbunătățite,

Aliaje Ni refractare (Nimonic)

• aprox. 20%Cr (mărește rezistența la oxidare la cald) + 0,5-1,0%Al + 2-3%Ti (durifică prin îmbătrânire),
• pentru piese solicitate la temperaturi de 700 – 850°C (palete turbine),
• mai conțin Mo și W (ridică capacitatea de refractaritate a soluției solide, încetinește difuzia, ridică
temperatura de recristalizare),
• mai conțin până la 0,02%B sau 0,02%Ce – fixează impuritățile și consolidează limitele dintre grăunți,
• proprietăți optime prin tratament termic de călire de la 1.080-1.200°C + îmbătrânire la 700-850°C/10-16h
sau dublă călire 1.190-1.200°C, apoi 1.050°C/aer + îmbătrânire.

Ni și aliajele sale
Aliaje Ni rezistente la acizi
• aliaje Ni-Cu (Monel),
• rezistență mare la coroziune,
• Rm=450-650N/mm2, A=24-30%,

• aliaje 14-17%Cr + 6-10%Fe (Inconel),

• înaltă rezistență mecanică combinată ci bună stabilitate chimică, care
sunt exploatate în medii oxidante la temperaturi de până la 800°C,

• aliaje 20-30%Mo (Hasteloy),

• Foarte rezistente la acid sulfuric și clorhidric,
• își pierd rezistența la coroziune după o încălzire la 600-850°C (coroziune intercristalină),
• acest dezavantaj se poate reduce prin adaosuri de Nb și V,
• aliajele Ni-Mo care conțin 7-20%Fe – se îmbunătățește deformabilitatea la cald,
• aliajele Ni-Mo care conțin Cr și W – se mărește rezistența la oxidare la cald,
• optimul de proprietăți se obține după tratament termic de călire de la 1.150-1.175°C /apă sau aer.

• aliaje cu 2,5-5%Mn
• se folosesc pentru producerea bujiilor, filamente lămpi cu rezistență electrică,
• Mn – crește rezistența la coroziune, dezoxidează aliajul și asigură degazarea lui,

• aliaje Ni-9%Cr (Cromel) și Ni-2%Mn-2%Al-1%Co (Alumel)

• folosite pentru fabricarea electrozilor care formează cuple termice cu forțe electromotoare mari, tole
magnetice.

10

5
 4/26/2022

Cu și aliajele sale
Cu
• metal neferos de culoare roșie,
• rețea cristalină CFC,
• ρ=8.940kg/m3,
• Tf=1.083°C,
• conductivitate termică și electrică foarte bune (mai bun este doar Ag),
• impurități: Ni, Zn, Sb, Sn, Al, As, Fe, P – formează soluții solide, îmbunătățesc rezistența mecanică, dar
înrăutățesc conductibilitatea electrică și termică (mai ales Sb și As),
• conductorii electrici conțin ˂0,002%Sb și ˂0,002%As,
• Sb – înrăutățește deformabilitatea la cald,
• impuritățile Pb și Bi – insolubile în Cu, formează eutectici ușor fuzibili care precipită pe limita grăunților,
înrăutățesc deformabilitatea la cald,
• O și S formează cu Cu combinații fragile (Cu2O și Cu2S) care intră în constituția eutecticului,
• în atmosferă bogată în H acesta difuzează în profunzimea metalului și produce fragilizarea lui
(Cu2O+H2→2Cr+H2O) (formează un compus cu volum mare, care determină tensiuni interne mari, care
produc fisurarea metalului),
• bună rezistență la coroziune atmosferică, în apă dulce, în apă de mare și alte medii agresive (excepție gazele
sulfuroase și bogate în amoniac),
• în stare turnată: Rm=160N/mm2, Rp0,2=35N/mm2, A=25%, E=115.000N/mm2,
• se deformează la cald foarte ușor, turnabilitatea și prelucrabilitatea prin așchiere sunt reduse,
• principalele modalități de a crește caracteristicilor mecanice: alierea și tratamentul termic.

11

Cu și aliajele sale
Cu și aliaje de Cu – proprietăți mecanice și modalități de durificare

12

6
 4/26/2022

Cu și aliajele sale
Aliaje pe bază de Cu
Principalele elemente de aliere: Cu, Sn, Al, Si, Be, Cr.
• în general structura e formată dintr-o soluție solidă, iar la depășirea limitei de solubilitate apar diferiți
compuși chimici sau intermetalici, duri și fragili (industrial se folosesc aliaje cu mult Cu și structură
monofazică sau cel mult bifazice),
• aliaje cu conținut ridicat de elemente de aliere:
• Cu-Zn (alame),
• Cu-Sn (bronzuri obișnuite),
• Cu-Al, Cu-Ni (bronzuri speciale),
• aliaje cu conținut scăzut în elemente de aliere: Cu-Be, Cr-Cr, Cu-Si.

Alame
• aliaje binare sau polinare Cu-Zn,
• între 39...50%Zn apare faza β (compus electronic CuZn),
plastic și prin urmare aliajele α+β se pot prelucra
prin deformare plastică la cald,
• la temperaturi ˂ 454...468°C starea atomilor devine ordonată,
structura devine α+β′ (fază dură și fragilă),
• alamele industriale conțin 48-50%Zn,
• alamele cu mult Cu (80-90%Cu - tombac) au bună rezistență la coroziune
(țevi, vane, schimbătoare de căldură),
• alamele cu 60%Cu+40%Zn (Müntz-metall sau alamă forjabilă)
• alamele cu 58%Cu+42%Zn (alamă de strungărie), au adaosuri de Pb
1-3%Pb pentru creșterea prelucrabilității prin așchiere (formează
incluziuni în interiorul grăunților ușurând fragmentarea și detașarea așchiilor),
• alame speciale – conțin un al trei-lea element (Al, Fe, Ni, Sn, Mn, Pb) în cantități reduse (1-4%) –
caracteristicile mecanice mai bune,

13

Cu și aliajele sale
Bronzuri cu Sn
Aliajele Cu-Sn formează soluție solidă α de substituție a Sn în Cu,
având rețea CFC și formează și compuși electronici:
• faza β – Cu5Sn,
• faza δ – Cu31Sn8,
• faza ε – Cu3Sn,
• faza γ – soluție solidă pe bază de combinație chimică (încă neclară).
• au turnabilitate foarte bună,
• crește rezistența mecanică odată cu creșterea conținutului
de Sn (până la 18-20%Sn), după care scade ca urmare a
prezenței în structură a unei cantități importante de eutectoid
care conține compusul fragil δ,
• la fel în cazul A, care scade la concentrații de 4-6%Sn, ca urmare a
eutectoidului α+δ,
• mai au EA: Zn, Fe, P, Pb, Ni,
• Zn – îmbunătățește proprietățile tehnologice (ridică prețul),
• P˃0,3% formează Cu3P îmbunătățește turnabilitatea, mărește
duritatea, rezistența mecanică și proprietățile antifricțiune,
• Ni – îmbunătățește proprietățile mecanice, rezistența la coroziune și
duritatea,
• Fe – finisează grăuntele cristalin, dar înrăutățește proprietățile
tehnologice și rezistența la coroziune,
• Pb – efect similar cu cel de la alame,

• bronzuri pentru deformare (au 4-6%Sn) – arcuri, elemente elastice,

• bronzuri pentru turnare (au mult Zn, P și uneori Pb) – armături, pinioane, cuzineți (bune caracteristici
antifricțiune.

14

7
 4/26/2022

Cu și aliajele sale
Bronzuri cu Al
Bronzurile cu până la 9,4%Al au structură monofazică (soluție solidă α),
Faza β este o soluție solidă pe bază de compus electronic Cu3Al.
Aliajele mai bogate în Al au structura din fază α+γ′ (γ′ - Cu32Al19).
• au rezistență mare la coroziune, bune proprietăți tehnologice,
• turnabilitate bună, deformabilitate la cald bună,
• Aliajele cu 9-11%Al și mici adaosuri de Ni, Mn, Fe pot fi durificate
prin călire + îmbătrânire.

15

Cu și aliajele sale
Bronzuri cu Be
Bronzurile 2-2,5%Be pot fi durificate prin îmbătrânire.
După călire (760-800°C/apă) – rezistență mecanică scăzută,
bune caracteristici de ductilitate (se poate prelucra prin deformare
plastică la rece).
Îmbătrânirea se face la 320-345°C (după călire sau după deformarea
plastică la rece).
Au bune caracteristici de rezistență la coroziune, pot fi sudate, pot fi
prelucrate prin așchiere.
Se folosesc la: membrane, resorturi, contacte,
piese solicitate la uzare (came), etc.

16

8
 4/26/2022

Cu și aliajele sale
Bronzuri cu Si
Bronzurile cu până la 3,5%Si – caracteristici ridicate de rezistență mecanică și ductilitate.
Ni, Mn – îmbunătățesc rezistența mecanică și rezistența la coroziune.
Se pot prelucra prin deformare plastică la cald, prin așchiere sau prin sudare.
Se folosesc la fabricarea: resorturi, elemente elastice, echipamente care lucrează până la 250°C în medii agresive
(apă dulce și apă de mare).

Bronzuri cu Pb
Pb nu se dizolvă complet în Cu lichid, se produce o transformare monotectică la 953°C și una eutectică la 326°C.
După solidificare aliajele au o structură formată din cristale de Cu și incluziuni de Pb (depuse pe limitele
grăunților).
Structura are proprietăți antifricțiune foarte bune.
Sunt folosite la fabricarea cuzineților pentru viteze ridicate și
presiuni ridicate.
Au conductibilitatea termică de 4x mai mare decât cea a bronzurilor
cu Sn.
Rm=60N/mm2, A=4% (se depune în strat subțire pe benzi sau
țevi din oțel.
Diferența mare de densitate între Cu (8.940kg/m3) și Pb (11.340kg/m3)
au tendința de separare la turnare, care se poate evita prin răcirea
rapidă a pieselor turnate.
Se pot alia suplimentar cu Sn și Ni pentru creșterea proprietăților
mecanice (Rm=150-200N/mm2, A=3-8%), ceea ce le face utile
pentru realizarea inelelor și a cuzineților fără suport de oțel.

17

Cu și aliajele sale
Aliaje antifricțiune
Sunt utilizate la fabricarea cuzineților.
Proprietățile lor esențiale:
• duritate suficientă (pentru a rezista la uzare un interval de timp estimat de funcționare), dar nu prea ridicată
pentru a nu uza arborele,
• bună deformabilitate – pentru a se mula pe arbore (preluând săgeata care apare în funcționare),
• coeficient mic de frecare arbore-cuzinet,
• bună conductibilitate termică,
• bună rezistență la coroziune,
• temperatură scăzută de topire (230-450°C) – la creșterea accidentală a temperaturii se va topi cuzinetul și nu
arborele (protejând arborele).
Ca să posede aceste proprietăți aliajele antifricțiune au o structură eterogenă: matrice moale, plastică în care sunt
înglobate particule dure.
Pe aceste particule dure se sprijină arborele, matricea moale reduce frecarea, preia solicitările complexe, se
uzează și asigură ungerea.
Cele mai utilizate aliaje antifricțiune sunt: pe bază de Sn sau pe bază de Pb

Cele pe bază de Sn conțin 80-90%Sn, 3-12%Sb, 3-10%Cu.

Matricea este:
• soluție solidă de Sn și Cu în Sn (α – matrice moale),
• cristale dure de fază β (SnSb) de formă cubică,
• cristale Cu6Sn5 (Cu3Sn) de formă aciculară.

Cele pe bază de Pb – o parte semnificativă din Sn este

înlocuită de Pb. Au coeficient de frecare mai ridicat,
rezistență mai redusă la uzare și fragilitate mai mare.
Cuzineți pentru vagoane de cale ferată.

18