Lucrarea nr.

1.STUDIUL TRADUCTOARELOR DE DEPLASARE UTILIZATE ÎN

AUTOMATIZĂRI

1.Obiectivul lucrării constă în studierea construcției, principiului de funcționare și a

performanțelor diverselor tipuri de traductoare de deplasare: potențiometrice, inductive și de tip
transformator utilizate în automatizări.

2.Traductoare potențiometrice.
În automatizări, traductoarele potențiometrice servesc la transformarea deplasărilor liniare sau
unghiulare în mărimi electrice: tensiuni, curenți sau variații de rezistență. Ele se compun dintr-un suport
izolant 1(ceramică, pertinax sau mase plastice), pe care se află elementul de rezistență 2, bobinat din
sârmă de CrNi sau Mn. Pe acest element de rezistență culisează un cursor 3, acționat de mărimea de
măsurat (fig. 1). Suportul 1 poate avea forme foarte diferite: cilindrică, toroidală, sector de tor, etc., in
funcție de necesitățile locului de utilizare.
Dacă traductorul potențiometric din fig.2 de lungime L și rezistență R, se alimentează la o sursă
de tensiune U, atunci, în lipsa rezistenței de sarcină RS, tensiunea de ieșire va fi dată de relația:

(1)
În cazul bobinării uniforme se poate scrie proporționalitatea:

(2)
și deci, în final, tensiunea de ieșire are expresia:

(3)

Fig. 1.
Relația (3) arata ca tensiunea de ieșire variază proporțional cu deplasarea cursorului; K este
factorul de transfer sau sensibilitatea traductorului și se exprimă în V/mm, V/cm sau V/grad (în cazul
traductoarelor cu suport toroidal).
Caracteristica statică a traductoarelor potențiometrice liniare, rezultată din relația (3), s-a
reprezentat în figura 3, curba 1.
Precizia de reproducere a caracteristicii statice teoretice este dependentă de erorile
constructive și de erorile datorate rezistenței de sarcină. Dintre erorile constructive se remarcă mai întâi
eroarea de liniaritate, care se referă la abaterile caracteristicii statice teoretice (curba 1 din fig. 3) fata de
caracteristica reală(curba 2 fig. 3).
 Fig. 2 Fig.3 Fig. 4

Abaterea caracteristicii reale față de cea teoretică se poate datora: dimensiunilor neuniforme ale
suportului, bobinării neuniforme ale firului de rezistență, excentricității cursorului, etc. Ceea de a doua
eroare constructivă se datorește bobinarii potențiometrului, anume faptul că, in timpul deplasării sale
cursorul trece de pe o spiră pe alta. Ca urmare rezistența de ieșire ( sau tensiunea de ieșire) variază in
salturi ca în fig. 4.
Conectarea unor rezistențe de sarcină de valoare finită la ieșirea traductorului potențiometric
cauzează, de asemenea, abaterea caracteristicii statice reale, față de caracteristica teoretică.

Fig.5
În majoritatea cazurilor din automatică, potențiometrele sunt folosite ca elemente de
comparație, în montajul din fig.5.

2.1.Chestiuni de studiat.
Se vor studia:
- Construcția traductoarelor potențiometrice existente în laborator;
- Caracteristica statică a traductoarelor la mersul in gol;
- Caracteristica statică la mersul în sarcină;
- Funcționarea elementului de comparație.

2.2Modul de lucru.
a. Pentru fiecare traductor în parte se realizează montajul din fig.2, alimentarea făcându-se de la
o sursă de tensiune continuă stabilizată. Apoi, pentru diverse valori ale mărimii de intrare se citesc
valorile tensiunii de ieșire și se trec într-un tabel de forma tabelului 1.
 x(mm)

Tabelul 1.

Pe baza datelor se trasează caracteristicile respective.

Se vor face aprecieri în legatură cu rezultatele obținute, privind erorile traductoarelor studiate.
b.Se realizează montajul din fig.5 și se trasează caracteristica statică a elementului de
comparație, pe baza datelor din tabelul 2.
= const.

Tabelul 2.

3.Traductoare inductive
Ca și traductoarele potențiometrice, sunt folosite pentru transformarea deplasărilor liniare sau
unghiulare în marimi electrice, de regulă în tensiuni.
Schema constructivă principală a unui traductor inductiv elementar este prezentată in fig.6.

Fig.6 Fig.7

Acesta se compune din : circuitul magnetic 1 ( prevăzut cu întrefierul 2, de lungime totală 2x) pe
care se află înfășurarea 3 ( alimentată in c.a.) legată in serie cu o rezistență de sarcină RS. Fluxul creat de
înfășurarea 3 se închide prin circuitul magnetic fix 1, întrefierul 2 și amătura mobilă feromagnetică 4.
Dacă valoarea întrefierului x este suficient de mică, în raport cu lățimea tălpilor polare, fluxul de
dispersie este neglijabil, iar inductanța bobinei se poate calcula cu relația:
(4)
în care L este inductivitatea bobinei, in [H]; w – numărul de spire; x – lungimea întrefierului, în [m]; S –
secțiunea circuitului magnetic, în [m2]; µFe și µa – permeabilitatea magnetică a fierului și aerului; -
lungimea medie a circuitului magnetic din fier în [m].
Deoarece reluctanța magnetică a fierului este mult mai mică decât a aerului, adica RmFe˂˂Rma, se
poate scrie:

(5)

Pe de altă parte, valoarea eficace a curentului din bobină va fi:

(6)

unde ω este pulsația tensiunii de alimentare(ω=2πf).

În cazul întrefierului mic , deci se poate considera:

(7)

Caracteristica statică teoretică corespunzătoare relației (7), este reprezentată in fig.7, prin curba
1. Caracteristica reală corespunde curbei 2.
Din cele două de mai sus rezultă că principiul de funcționare al traductoarelor inductive se
bazează pe modificarea inductanței unei bobine cu miez de fier și întrefier, prin modificarea lungimii
întrefierului.

3.1Chestiuni de studiat
În laborator se va studia, mai întâi, traductorul inductiv diferențial compus din două circuite
magnetice fixe, cu bobine proprii si armătură comună, ca in fig.8.

Fig.8 Fig.9
Dacă armătura mobilă 4 ocupă poziția de simetrie față de armăturile fixe 1, adică x1=x2, atunci
reluctanțele magnetice ale celor două circuite magnetice și deci inductanțele (respectiv și impedanțele
Z=ωL) vor fi egale, L1=L2 ( respectiv Z1=Z2). Presupunând și egalitatea impedanțelor Z3=Z4, rezultă că cei
doi curenți vor fi egali, I1=I2, deci tensiunea de ieșire, obținută ca diferența căderilor de tensiune pe cele
două impedanțe Z3 și Z4, va fi dată de relația:

(8)

În situația in care armătura mobilă are o deplasare față de poziția de simetrie, deci x 1 ≠ x2,
valorile curenților se modifică, conform relației (6), iar la ieșire se obține o tensiune de ieșire
dependentă ca valoare efectivă de valoarea deplasării ( x1-x2), iar ca fază de sensul deplasării.
În continuare se va studia traductorul inductiv diferențial de tip solenoidal, din fig.9, compus din
bobinele 1 și 2 , montate pe carcasa 3, în interiorul căreia se mișcă armatura feromagnetică 4. Acest tip
de traductor, funcționează similar cu cel din fig. 8.

3.2.Modul de lucru
a.Se realizează montajul din fig. 8. Se asigură alimentarea traductorului cu diverse tensiuni
alternative, folosind în acest scop un autotransformator ATR-8 ( 100, 220V) și se întocmeste urmatorul
tabel ( tabelul 3), în care pentru fiecare tensiune de alimentare se va completa linia respectivă, cu
tensiunile de ieșire măsurate ( cu multimetrul MAVO-35), corespunzătoare diverselor deplasări. Se va
observa la un osciloscop schimbarea fazei tensiunii de ieșire, când armătura mobilă trece prin poziția de
simetrie.
x(mm)
Ue(V)
U = 120 V
U = 220 V
Tabelul 3
b.Se realizează montajul din fig. 9 și se întocmește un tabel, similar cu tabelul 3, în care
tensiunile de alimentare vor fi de 5 și 8 V, obținute, de asemenea, cu ajutorul autotransformatorului
ATR-8. Pe baza rezultatelor obținute se vor reprezenta caracteristicile statice Ue = f(x) și se vor face
considerații privind domeniul de liniaritate, sensibilitatea și precizia traductoarelor studiate.

4.Traductoare de tip transformator

Asemenea traductoare sunt folosite pentru măsurarea deplasărilor liniare si unghiulare, de la
ordinul milimetrilor sau fracțiunilor de milimetru ( tipurile cu parametrii magnetici și electrici
concentrați), până la ordinul sutelor de centimetrii ( tipurile cu parametrii magnetici și electrici
distribuiți).
Principiul de funcționare se bazează pe modificarea inductivității mutuale a unor bobine cu miez
de fier, având întrefier variabil sau constant, deci pe relația care exprima tensiunea electromotoare
secundară a unui transformator:

[V] (9)

În acestă relație este fluxul ce străbate înfășurarea secundară și este dată de relația:

(10)
unde: I – este curentul primar; w1 – numărul de spire al primarului; w2 – numărul de spire al
secundarului; Rm – reluctanța magnetică pe calea de închidere a fluxului; f – frecvența tensiunii de
alimentare.
Din relațiile (9) și (10) rezultă că tensiunea de ieșire poate fi modificată dacă deplasarea
controlată cauzează fie modificarea reluctanței magnetice a circuitului magnetic fie modificarea fluxului
care îmbrățișează bobina secundară ( prin deplasarea acestei bobine fără modificarea reluctanței
magnetice totale a circuitului).

4.1.Chestiuni de studiat
În laborator se vor studia mai întâi un traductor de deplasare de tip transformator, în montaj
diferențial, realizat după schema principială din fig. 10.

Fig. 10.
Bobinele primare identice ( w1) ale traductorului se conectează in serie astfel ca sensurile
fluxurilor create de ele să corespundă cu sensurile indicate în figură. În consecință tensiunile
magnetomotoare primare ( Iw1) vor fi egale, iar valorile fluxurilor magnetice vor depinde de reluctanța
magnetică a circuitului respectiv, deci pe poziția armăturii mobile ( vezi relația (4)) și anume : daca x 1=x2,
deci armătura mobilă o poziție de simetrie, atunci în înfășurările secundare identice apar tensiunile
electromotoare:

(11)

(12)

Deoarece, în acest caz, Rm1=Rm2, rezultă = respectiv E1 = E2, iar prin conectarea în opoziție a
celor două înfășurari secundare se obține Ee = E1 – E2 = 0.
Evident, dacă poziția armaturii mobile se schimbă, se modifică valorile reluctanțelor magnetice
(Rm1 Rm2 ), a fluxurilor și deci a tensiunii electromotoare secundare. Ca urmare la bornele de ieșire se
va obține o tensiune electromotoare dependentă de valoare și sensul deplasării față de poziția de
simetrie.
În continuare vor fi studiate traductoarele de deplasare de tip transformator cu parametrii
magnetici și electrici distribuiți. Schema principială a acestor traductoare se arată in fig. 11, din care se
vede că, spre deosebire de traductoarele precedente , circuitul feromagnetic este desfășurat în lungime,
întrefierul fiind fix. Datorită formei circuitului magnetic, fluxul creatde înfășurarea de excitație 2 se
repartizează aproximativ uniform de-a lungul barelor circuitului magnetic. În consecintă fluxul în bare va
varia aproximativ proporțional cu deplasarea x a bobinei de măsură 3. Se observă că fluxul va fi minim in
secțiunea 0 – 0 ( când se consideră x = 0) si maxim în secțiunea A – A.

Fig. 11 Fig. 12

Prin urmare, în bobina de măsura 3, deplasabilă de-a lungul uneia din barele circuitului magnetic
1, în limitele x = 0 și respectiv x = xmax, se induce o tensiune electromotoare proporțională cu poziția
bobinei, conform relației (9). Caracteristica statică poate fi exprimată cu relația:

(13)

În fig. 12 s-a reprezentat varianta traductorului cu parametrii magnetici și electrici distribuiți, de

tip diferențial. Spre deosebire de varianta din fig. 11, se constată că atât circuitul magnetic cât și
înfășurarea de măsură sunt distribuiți. Caracteristica statică a traductorului din fig. 12 poate fi exprimată
prin relația:

(14)

4.2.Modul de lucru
a. Se realizează montajul din fig. 10. Traductorul se va alimenta la bornele cu diverse tensiuni
de alimentare ( 150, 220 V) luate de la ATR-8 ( Anexa 2.1) și se intocmește un tabel de date identic cu
tabelul 3, în care se trec valorile tensiunilor de ieșire corespunzătoare diferitelor poziții ale armăturii
mobile.
b. Se realizează montajul din fig. 11 și se întocmește același tabel