A n . VII. Maiu, Iunie şi Iulie 1890 No.

CONTEMPORANUL
REVISTA ŞTIINŢIFICĂ Şl LITERARA

REDACTORI
pentru partea literară ; pentru partea ştiinţifică
V. G. Morţuri ! I. Nădejde

P 132

S'AU DUS
Scîrţie omătul, scapără văzduhul, Ie ger, soarele se iveşte
mare şi roş după deal; valuri roşcate se rostogolesc în juru-î, cu
cît se rîdică îşî tot pierde frumuseţa, păn ce pîlcurî de ceaţă îl
acopăr şi totul s'ascunde într'o mare îngheţată. De foame croncă­
nesc cioarele. Iearna, ca într'o cămeşă albă, a acoperit tot cu o
promoroaeâ greoaie. Neculaî încotoşmat bine, cu traista în băţ,
porneşte la tâîat stuh 5 îe frig, lemne nu-s pe aproape de satul
Stuhărenî; norodul merge la bălţile Jijieî, taie stuh şi cu îel fac
foc; locul îe cam departe, dar, ce-T de făcut ? Frigul te scoate
din casă. Acold mal îerau cîţî-va oameni, toţi tăîeau răpede, doar
fi'ar mai încălzi, din cînd în cînd se maî îndemnau cu vorba.
— Cnmătre Neculal, îea amu crapă ouăle corbului! Bre! ce
puiu de ger!
— Foc, cumătre, nu şagă, te arde şi te îngheaţă. Prutul îe
sloifi, mergi ca pe palmă, vin lupiî hămisiţî de la Muscal, ca la
dînşiî a casă.
— Ba vin chiar turme ca oile, amu îşî destoaîe îeî foamea
de astă-vară.
— Că chiar, cumătre, Ieri noapte îerâ să-nil curăţe purceaua
din tindă! Hil / să am un puiu de puşcă, mare ispravă aşi maî
face! La mine, cum îs în margene, vin pe sub fereşti.
Contemporanul An. VTL No. 7 * 1
 2 S'AU DUS

— Şi zici că dăse dihaniea ia purcea, brie Neculal.

— Hei! să vezi: cinele mi«u, se vede c ă i coreiu de lup.
De unde pană unde, s'a dat boala c'o lupoaica! De cîte-va seri
pîndeac îeu şi văd că vine dihaniea, şi duşmanul tn loc să latre,
Iei se gudură cu dînsa; a sară remăsese uşa tindei crăpată, lu­
poaica sta tupilată lîngă prispă, da căţelul inTefi, se şupureşte fru­
muşel, îea purceaua de picior şi-o ttrîe la Dumnea-îeî / Noroc de
nevastă că sta la tors şi mă strigă; dă, pe mine, trudit, mă fura
somnul. „— Oniuie, omule, îea toporul şi fugî, a dat dihaniea la
purcea. „— Ce să vezi, cum Ieram somnoros, mă răped cam cu
totul şi cum sta dihaniea tupilată îi dau o muchie de topor c a
re mas lată! Tălhariul de cîne a stat pău la ziuă $i-a scheunat.
— .auzi d-ta, îl picase leliţa tronc la ineniă; ce vrei, dobi­
tocul Ie ca şi omul, nu ţine cu cine'l hrăneşte, da cu cine i-î drag.
— Găinile mi le curăţise; amu venise rîndul purcelei.
— Auzi D-ta, muierea tot muiere, scoate şi pe dracul de
minte.
— Şi doar crescut de mine, dar ţi-aî găsit, pe Naiba sa 1
faci popă!
— Apoi amu, chita lor de sf. Andreiu! Unii se tem de lup,
dar îen habar n am, de ţi î scris să te niînînce, nu scapi nici Iu
borta şerpelui.
— Mă cam ţine de inemă, sâ'mbuc ce-vâ, uît'te măgâliga a
îngheţat cremene.
Şi aşâ, cu una cu alta, tăîeră oamenii toată ziua; pe la o
toacă ceiaialţî porniră spre iasă, Neculal, care venise mai tîrzin,
a stat să măldurească. Luîndu-se cu treaba, nici nu prinse de
veste că înnoptase. îşi luă Iute traista şi porni răpede; pană
a casă avea o bucăţica buna şi drumul nu Ierâ tocmai îmbiat,
înnoptase de-a binele, ţipenie de om! Neculal mergea; îşi făcea
îel curaj în gînd, dar frica îl stringea reu în spete, îşi mal adu­
sese aminte că nu de mult tot pe drumul ceala mîncase lupii un
căclulariu; în ait rînd ziua mare rupseseră o fată bucăţi şi par'
că Naiba îi aducea aminte toate întîmplările cu lupi, pe urmă îear
 S'AU DUS 3

«e'mblrbătâ, zieîndu-şl: „— C e a vrea D-zeu! deeemi-1 seri» l i

mor, nn mă pot Teu păzi." De o dată pe deal se aud nişte seheu-
nătnrî jalnice şi l»ngî, par că a pustia. Neculaî se cam înfiora.
„Li-î foame reu," gîndl Tel. Cît-vâ timp nu s'auzi nemic. Ii Ierâ
irica să se uite îndărept că le a vedea oehiî sclipind. Din cînd
în cînd urlete uşoare şi încete se tot auzeau, din ce în ce maî a-
proape, pare că se tot chemafl şi se'ndemnafl unul pe altul; lat
Neculaî părul i se făcuse niâeîueă, i se părea că simte cum îl
înşfacă şi-1 rup; mergea şi pare că tot locului stâ, picioarele i 8 4
păreau împiedecate ca'n vis, d? ce mergea de ce i se tăîeafi de
la genunchi; acum auzea bine tropăitul lupilor, „Acu-şl sînt Ia pă-
mînt, gîndl îel, seraca Ilineă, serăeuţul de Ghiţă!" Se uită împre­
j u r : nici un copac sâ se acaţe, nici o scăpare, cîmp şi deahrrl,
nici o ţipenie de om ca să ceri ajntoriu. Un lup mal îndrăzneţ
apucă înnainte şi hîrşti cu coada peste Neculaî, aşâ cum s'ar gu­
dura un cîne. Omul nu zice nemic şi tot merge, vedea că n u l
scăpare, dar mergea; se uita la o parte, se nita 'n alta, pare că
să vadă di'ncoti'o au de gînd să-1 apuce şi numai de-odată zăreşte
o pată neagră, ae nîtă bine, îşi aduce a minte că pe-acol6 vine
fîntîna din care beau Iei apă la prăşit. De o dată ca săgeata se
răpede şi, călcînd cînd pe-o pleatră cînd pe alta, se coboară în
fîntînă. Lupii cînd nu-1 văd, încep a adulmeca, vin împrejurai
fîntîaeî, se pleacă, se uită, urîă, ţupăesc, scheaună, dar n'afi îu
cotrd, în fîntînă nu le vine sâ se coboare şi de mîncat ar fi mîn-
cat foc. Aşâ au stat îel pan despre ziuă, urlînd jalnic a foame;
răstimpuri urlau mal furioşi, par că mustrfndu-se de prostie: că le-a
scăpat vînatul din labă.
— Neculaî înţepenise de frică, pricepea că nu pot sâ-1 mî-
nînce, dar nu-şî putea veui în fire, cînd îî auzea de asupra capu­
lui cum se tînguîe, cum scheaună şi urlă furioşi; şi cum, din cînd
în cînd, dădeau cîte un ropot în jurul fîntîneî, par că jucaţi hora.
Lui Neculaî nu i s'a părut toată vieaţa aşâ de lângă ta noaptea
aceea petrecută în fîntînă, mal despre ziuă auzi cum dihăniile lu-
fndu-şî uădejdea se duceau scheuaînd. Neculaî agăţat de pietre
i S'AC DUS

visa de t r e a z ; amu i se părea cum aievea dihăniile îşi înfing colţii,

cum îl rup bucată cu bucată, cum îl înşfacă, unii de mînî alţii
de gît, alţii de piept şi cum sîngele curge gîlgîind, i se năzărea
că apa-î roşă, trasarea şi-şî făcea cruce. „Doamne «pară şi pe
duşmani şi mă apără şi pe mine de moarte năprasnică !"
Se făcu-se ziuă de a binele. Neculal de frică nu Ieşi până
n'auzi nişte oameni c'o sanie cn bol. Ueşteptîndu-se, începu a păşi
de pe pîeatră pe pîeatră şi se ivi din fîntîna.
— Ce-I om bun ? ziseră drumeţii, vâzindu-1 galbăn şi spăriat.
Neculal mal nu putea descleştâ gura, cercă să vorbească şi
nu putea închegă vorbele, gîndeâ ce are de spus şi nu putea
scoate g l a s ; cu mult greu gîngîind povesti întîmplarea. Oamenii,,
mergînd spre satul lui, îl luară în sanie.
A casă povesti ce i se întîmplase şi a zis femeeî să facă
foc ca l'a prins frigul, s'a suit pe cuptoriii şi aşa scutur l'a găsit
că-I clănţăneaţi dinţii ca mărgelele.
— Ce ţi-I, omule, te-au găsit frigurile din spaimă, ce nu l'aî
lăsat Ia pîrdalnicul stuh, s*l fi venit cu ziuă ? Mă duc să chem
baba, te-a descîntâ de spăriat, te-a afuma cu pâr de lup.
Şi aşa din bun teafăr zăcu Neculal pănă'n vară. Babele îl
mîngăeau spuindu-î că i-a trece, de cît dă, din spăriat omul se
îndreaptă a nevoie.
Ilinca lucra cu ziua în coace şi'ncolo, de la o vreme Ier» de
casa popel; mal în fie-care septămînă avea de lipit, de spălat
cămeşi, şi cîte nu se cer la casă, mal ales că popa Ierâ văduoiu
şi n'aveâ cinei ţinea gospodăriea. Ilinca Ierâ harnică, Jumană şi
cnrăţică la faţă, la trup durdulie şi'ndesată; într'un picior învîrtea
trebile. Pe a casă puţin stă, aruncă o mămăligă pe fund, o oală
de borş cu burulene'n poliţă şi îea îşi cătâ de dram, de multe
ori n'aveâ vreme nici acestea să le facă,
— Bre femeie, zise Neculal într'o sară, ce-al înserat aşâ
tîrziu, copilul ceala a ţinut numai o gură. Şi îeu am slăbit de la
inemă, nu mal p o t ; aşi mîncâ o leacă de zamă, veneai mai de­
vreme, tăiai un puifi, poate m'aşl întrăma: ajunge de cînd staî
pe coaste!
 S'AU DU8

— Ce mal cîrteştî! Doar n'am fost la cumătrie, dacă aşî

«ta şi leu pe cnptîoriu, ce-am naîncâ? Nu ştii cum ÎI primăreasa,
pană n'am turnat p8 cămeşi nu m'a lăsat/
— Amu opăreşte o leacă de mîncare.
— Cum îs trudită, să vie mama din groapă că nu fac, uît'te
o leacă de zarâ, mînîncă şi pace!
— H e î ! Doamne, mâl femeie, nu ştiu c e i cu tine: nu te maî
^ii de casa, ba la popa, ba la dascălul, şi tot pe drumuri! Helbet,
m'oiu face leu sănătos ţi-oiii maî scurta leu cărările!
— Ce popă ? Cînd am fost la popa ?
— N'aî fost ceea septămînă, Vineri, şi-aî spus că te duci la
vechil ?
— fel da, Vineri! Ce Ierâ să fac? M'a întîlnit şi m'a luat
să-I ung prispele.
— Hal! H a l ! femele, numai să nu fie ce ştiu leu, c'apoi lasă
pe mine!
— Ce, bîigueşti? Fă-ţî cruce, te-ai smintit, serace, din boală.
— Hal! H a l ! atîta'ţî spun : vorba lungă, serăciea omului.
— Măi, păcătosule, nu cum-vâ încă mă'I teme ? A fost holera
ile mâ-ta, se cunoaşte! leu muncesc şi îel stă mal bicisnic de cît
o muiere, şi tot iei cu ponoase !
— Iei, destul, moară, las'o/
— M'aî stîrnit şi s'o las, leaca nu vran.
— Iei, toacă dar, păn ţi s'a duce gura la urechi, leu mă
culc, să nu trezeşti băietul, î-a adus mama o leacă de lapte şi-a
mîncat.
— Aveam dreptate, cînd spuneam că te-a umplut mă-ta de
minciuni; alte celea n'aduce, dar minciuni cu carul, par că ţi-am
mîncat boii ori vacele!
*
• *
Cu a z i cu mîni zilele treceau. Neculaî se maî întrămase.
Ilincăî nu-I mergea reu, femeile chiar o luaseră la ochi şi cînd
-se'ntîmplau cîte două ajungeau cu pomelnicul şi la dînsa.
— Ce dracul, Zamfiră, aî văzut'o pe Ilinca lui Rîpcă, împo-
6 S'AU DUS

poţonată ce îerâ ? Ce mal bariz straeoşiu .' Ce mai fostă de tîrg,.

ţi ciuboţele cu călcăîe nalte!
— Am văzut'o, sor'o, bărbatu-su boleşte şi îea huzureşte, gă­
tită ca o păpuşă; nu-î curat, dă. doamne îeartă-mă, dar prea des
o văd la popa!
— Dă, fa, şi mie îmî cam .... aşa ce-vâ; doar muncesc şi
leu ca o muiere, şi poate pe lîngă casa mea se găseşte ce-vâ, că
de merg la tîrg, nu mă duc ca dînsa cu traista goală! Ba's pul,
ba-î unt, şi fac cîte un pumn de banî, dar cînd încep a laâ cîte
trebuie în casă, de m'aleg c'un tulpan!
— Aşâ-î, sor'o, casa'î sac fără fund! Şi doar îî fudulă.!
— Iei, vorba ceea, D-zeu toate poate luâ omuluî, dar fudu-
liea, nu-I poate luâ. Bietul Neculal, ce puifi de flăcău îerâ şi cum
a'a pierdut /
— Din pricina îeî, ce crezi! Muierea reâ scoate Romînul din
easă. Pe de-oparte aşâ li se cade că de-î femeea acătărilea o ucid
şi nu le place, ardă-I focul de bărbaţi!
— Hei / seraca mă-sa, cît s'a pus luntre şi punte să n'o iele!
Cine nu ştie pe Rădăuceanca ? Fata îerâ să fie mai de treabă /
— Urma alege, sor'o, să nu i se înfunde modele iestea!
Doamne îeartă-mă, ar fi să nu grăiesc, ai văzut de Dumineca mare
cum se uîtâ popa la dînsa ?
•— Aşâ! cum sta de'nfiptă, par că I bătuse un ţeruş sub barbai
— Doamne, sor'o, şi doar nu-î vre-o sculă, nici vreun odor,
curat o găină de cele doape.
— Hei.' D'apoî aieste's de cele bune; dă, ÎI tînăr părintele!
Ba! Ha! H a !
— Numai nu ştiu dacă lui Neculal i-a veni la socoteală?
Iei, fată, ce ştie satul, nu ştie bărbatul.... Poate îel s'o pa-
zască şi s'o bată cu toata pădurea că îea tot îşi face gustul.
* *
Trecuse cîtă-vâ vreme, şi Neculal, mai întrămat, mergea la
cîmp, cătâ de treabă pe lîngă casă, Ilincăl i se mai scurtaseră că­
rările, o mai ţinea Iei din scurt, de cît tot îşi zicea î e l : „Măi, »•-.
 S'AU DUS 7

dracului muiere, nu I pot leu da de şmecheriile îel! Nn-î curat

lucru! Cum vine de la cîmp, nici una nici două» că lea se duce la
o babă, c'o dor şelele, ba c'o ţine vătămătura, ba că i-a tăcut
care-vâ de ursită, nu maî găteşte cu desfăcutul! Am s'o îeu din urmă".
Intr'o sară amurgise de a binele, femeea, ca de obiceiu, se
faceă cîrlig de vătâmătură; a făcut mămăligă, mal nişte mujdeiă,
îea nici n'a gustat, î-a pus înnainte şi a zis că se duce la babă
gă îea nişte buruiene de vătămătura. Neculaî se uita mereu la
dînsa cu coada ochiului; cum a Ieşit îea, a scos din ladă un co­
vrig, l'a dat baletului să tacă şi a Ieşit; a pîndit'o Iei cît colo,
tot ÎDcet din urma. Numai ce-o vede că îea răpede pe hudiţa ce
dădea pe din dosul g.adinei popeî, sare \\n hâţaş şi la fugă;
cinele începe a latră, lea îl strigă pe nume şi cînele tace. „O cu­
noştea", gîndi Neculaî. Şi de-odată simţi, ea şi cînd cn lupi;, tot
părul măciucă, nn fior din tălpi, şi ca o săgeată prin inema, în­
cremenise locului, nu ştieâ în cotr6 s'apuce; amu-I trecea prin
gînd să meargă la popă, să î ucidă'n bătae, să stringa satul să-i
vadă. Apoi îşi îuchipueâ că poate a trecut pe c i t a r e la babă.
„De-î la popă nu-I pentru întărea dată, las c'o gâbjesc îeu alt-felifi",
şi oftînd porni spre casă. Nu tîrziu veni şi Ilinea.
— Chiteam că n'ajung pan la babă. Dar la tine maî am
leu crezare!
Neculaî tot posomorit şi tăcut. Femeea nu prea lipsea de-a
casă, de cît îî tot făcea treabă orî ia tîrg, ori ia moară, cînd
pentru un om, cînd pentru altul. Iei tot bănueâ, dar aştepta.
Intr'o zi fără sa ştie îel, lea făgădui uuuî chiabur c'a merge omul
Iei la moară.
— Ce dracul, femele hăî, mă tot năimeşti fără să ştiu, nă
tot niîî de-a casă pare că ţi-î silă de mine, poate nu ţi s pe gust,
spune ?
— Bre omule, cată ţî de treabă şi nu mă tot cihăi, să ni In­
tui fi vatra asta.
— Ce hărnicie te a găsit la mijlocul septăniînel ştiu că fe­
meea Sîmbăta dă vetrile.
8 S'AU DUS

— Las, ţi î luâ una şi le-a dâ din Paştî în Paşti.

— Mal bine redea! de băiet ce are de'l suflă vîntul.
— Că de-ar muri, să nu-î fie alte celeâ; m'am hrănit de
atîta boală/
— De ce nu te-aî dus să-I iei o ţîră de lapte?
— Omule, lasă-mâ dracului şi cată-ţî de treabă.
Neculaî s'a dus lâ cuptîoriu:
— Ce-I Nicuţă, undei buba? Uit'te, seracul, arată la pîotece;
de ce nu te ai dus la curte, poate îţi da ce-vâ?
— Dar n'am fost ? A zis să nu î daii mămăligă, să-1 hră­
nesc numai eu lapte; ba încă mă probozeşte că-s proastă. Ieşti
mare chiabur, n'avem la casa noastră o văcuşoară! Unui păcătos
însurat îl mai trebuie ?
— De ce n'aî tu ? Cîţî bani ai dat pe bulendre, numai bine
apucai o juncă.
— Iei, şi le-am făcut cu banii tăi? Ce-mi scoţi ochii ? Du-te
de-I scoate mîni-ta; are două haramurî, vedea le-aşi pielea pe
gard, şi au s'a îndurat să-ţi deîe una.
— Ştii de ce nu mi-a dat, und' te-am luat pe tine.
— Ce mal noroc, să fi remas păgubaşă ca de nunta mamei;
un golan ca tine! La ce m'aî luat ?
— Dâ, îmi îeral dragă.
— Dă-o la naiba dragoste; căutaţi de drum şi nu mă stîrnl,
A zis omul ceaia că ţi a da o dimerlie de făină să mergi la moară,
du-te, nu'l face s'aştepte, îl trebuie să aibă făina păn la ziuă;
ori de nu sui pe cuptoriu, poate n'aî stat destul.
;
Neculaî cu iuema încruntată ieşi oftînd, S a dus la om, a
încărcat saciî cu grăunţe, şi-a pornit
Inserase de-a binele. Iera prin postul Sîm-Pîetrulul, după
arşiţa zilei, recoreala nopţeî învioşase toate, stelele sclipeau în
seninul ceriului. Neculal se ultă'n sus: „carul ie încă jos, gîndi
Iei, am vreme se o găbjesc pe căţea, d'apol şi popeî, las pe mine,
de mai zice îel: Doamne milueşte". Şi mîna îel boii de mergeau
maî mai ca nişte cal; cum ajunge la moară descarcă saciî, se
r
ăsgîndeşte şi zica:
 S'AO DUS 9

— Bade Mihaiu, ai unde să mi pui săcuşorii iştia că dâ,

aă nu se amestece.
— Am, bre Neculal, dar ce nu stai, la cîntătorî îţi vine
rîndul.
— Apoi, Ie tîrziu, bade Mihaiu, tot mai bine a casă; oiu
veni mîne.
— Ţ i i dor de nevastă ? A dracului şi tinereţa asta !
— Nu-î vorba ceea, de cît dă !
— Iei las'! îţi fac leu bine trebaşoara / vină mîne!
Neculal pleacă spre casă, năuc, cu mintea tulbure, mînâ aşâ
de iute că făcuse spinarea boilor numai vîrci; gîndurile se'nvîrtean
val-vîrtej în mintea lui. Cîte nu-î treceau prin cap/ I se părea
ba că-1 • găseşte pe popă, ba că-1 prinde şi-1 gîtule; ama
i se năzărea că urlă lupii; acu-şl îear îşi mal venea în
ifire, îear scrîşnea din dinţi, vorbea singur: „Ha! de-a-
ceea nu-i mai plac, las c'o fac leu preuteasă!" Se uită pe ce­
riu, carul îera drept de-asupra capului; „las că-I prind", gîndi Iei.
Cînd ajunse în dreptul satului cîrni carul la fundul gradinei. In
car avea o bucată de frînghie, mai dezlegă o bucată de la boi ;
în casă nu Ierâ lumină; merge la tindă, uşa închisă; scoate cu­
ţitul, îl vîră binişor şi taie aţa cu care îerâ legată merge încet,
;

ascultă; uşa de la casă Iera deschisă, aude horăind glas de bărbat.

„Aşa, măi popă? las pe mine".' se'ntoarce, leagă uşa tindei, aprinde
gaiţa, se uită şi vede o pălărie, un antereu şi o gîubea pe iaiţă,
nişte cîrmojl de colac şi un şip de rachiu mal la o parte. Se
uită la şip, mai Ierâ ce-vâ rachiu, în cîte-vâ înghiţituri îl sorbi,
femeea şi popa dormeau duşi. Neculaî cu sprincenele 'ncruntate
plănuea : „Pe cine leg întăiu ?" „Pe popă; alt feliu de-1 scap stric
treaba, Iei îî şi la margene." Apucă un ştergariu de pe mămă­
ligă, se răpede la popă, îî leagă bine gura, apoi cu frînghiea îî
apucă vîrtos mînele, le leagă zdravăn; popa ameţit de somn şi
de rachiu, se zbate, morale, caută să se dezlege, holbează oeb.il...
degeaba.
A n . VII. Maifl, Iunie şi Iulie 1890 HO. 7

CONTEMPORANUL
REVISTĂ ŞTIINŢIFICĂ Şl LITERARĂ

I E S E O 33A T A P E LXJISTA.

REDACTORI

pentru partea literară; x | pentru partea ştiinfrfică

A
V. G. fflorţnn | I. Nădejde

I D I D I
- ^ H ' V . CHJJ I Sibiu
i r
L ' - 8&....mâA
Editura librăriei J S . K l P E R N A W

IAŞI
I W O G B A J 7 A D1H1TE1E GBEOBGH11T.— L L T B Â Î O M ASOCI.Afl.
 P r e ţ u l tiimî itiiiiiăr 1 leu 35 de baiii

ABONAMENTUL
pe un an . . . . . 16 leî
pe .'/, an . -• . •. ; 8 leî
Hedacţie.n strada Sărărieî No. 38. Administrarea strada Ştefan
cel Mare No. 8, la librărie® d-luî lsr. Kuperman.

S U M A R TUL
Solit'a Nădejde. S'au dus (nuvelă).
IV. l o r g a De multe ori'. Din trecut. Moş Crivăţ.
(poîeziî).
V. G. Morţiin. In scrîncîob,
Giordano Unuî casieriu înmănuşîat. Unuî actor.
Litî C i . Z.... Doamnei * * *
O. Carp Ninge (poîezie).
Constant. Auiero Iearmarocul de fete în Ungariea. (Din
Journal des voyages No, 656, traducere).
Eugen Vaean Feţi frumoşi (poîezie).
Fr. Engels Politica externă a ţarismului rusesc (tra­
ducere din „Die Neue zeit").
D. A. Teodorii Psihologie literară şi domou) Ed. Gruber.
111 (slîrşit).
Verax Geomctrieă djluî I. M. Dospinescu (critică).
D, A. Teodorii Dl Pencloiu şi sermanul Dionisie,

Cererile de abonament neînsoţite de "plată nu se fin în samă.

Domnii c:m ne datoresc plata pe anii din trecut sau pe
sem. I an VII se biuevoeescâ a ne trimete sumele cuvenite prin
mandat poştal pe adresa Ioan Nădejde Iaşî.
Cel ce vor bine voi a se abona începînd cu sem, II an. VII
se vor adresa şi vor plăti d-luî editorii! al revistei, Israel Kuper­
man strada Ştefan cel Mare No. 8, Iaşî.
Cel ce vor voi a cumpără colecţii de pe anii "din urmă se
vor adresa la Ioan Nădejde.
Redacţiea.
10 S'ATJ DUS

— Stăî, părintele, stăî, să-ţî pup minele; stăî binişor ori

chem satul să-l blaglosloveşil.
In vremea asta se trezeşte şi femeea.
— De aîeste-mî Ieşti Ilineuţă, de aeeea nu-ţî maî plăceam,
unde n'aveam potcap? Las, cucoană preuteasă, te cunun acu-şî.
Poftim, părintele îî gata legat burduv, pot să-l duc în ţara tur­
cească, amu rîndul matale, cuconăşică. Unde fugî, muiere, crezî
că-î scăpa din mînele mele ? De aceea mă făceai tont, unde n'a­
veam potcap ?!
Neculaî îera trupeş, roşcovan la faţă, cu plete lungi, cu ochii
încruntaţi şi fioros, cum nu'i văzuse llinca nicî o dată, îera di'n-
tr'acel soiu de oameni cari cu a nevoie taîe un putu de găină;
scîrba înse îl făcuse fieară: o apucă de cozi, îî dădu cîţî-va pumni,
îî legă mînele şi picioarele şi-î astupă gura cu'n tulpan.
— Acuma să vă pun alături! Să vad bine vă stă, văloviţî?
Nu zvîrli, părinte; ce, vreî să facî utrenea la mine, stăî pe loc,
ce, te-au apucat dînsele ?
Se maî întoarse la femeie îi maî strinse funiea la pieîoare,
pe urmă înşfacă pe popă, parcă ducea un ţuhal.
— Bree/ dar ştii că-î greuţ popa, prea multe praznice a
mîncat, de-aceea se tot uîtă la picioarele nevestelor. Nu, zise îel,
nu-î biiie. Fără supărare, părintele, maî îngăduiţi, tot acolo ajun­
gem, noaptea-î mare. H e î ! muierea îe dracul, pan vin îeu se
poate tîrîi şerpoaica, s'o leg de stîipui patului. Nu maî bine
pe cinstitul părinte.
Luă femeea în spinare, după ce tâîe frînghiea de la uşă şi
răpede, sprinten s'a dus prin grădină, a sărit şanţul şi-a trîntit'o
în car, a mal luat nişte rogoz şi-a pus deasupra. Pe urmă s'a
întors, popa gemea de te luâ groaza.
— Ha? Te doare inema? Heî! şi pe mine mă doare, se
opinti o dată şi-1 îmflă în spate; „Aşaa! noroc să dea D zeu, că
parte ieste". II izbi şi pe dînsuî în car şi: mînă băiete peste
cîmp, peste deal, de a dreptul, nu maî alegea. Prutul îera de la
sat cale de două ceasuri, înse cum mîna Neculaî ajunse într'un
 S'AU D E S 11

ceas. Iera fntunerec, se cam nourase despre ziuă, cînd zăriră

popa şi femeea Prutul pricepură gîndul luî Necnlai. Unde an
tnceput să se zbuciume, să morăîe, să ofteze înnăduşit, dar de­
geaba: Neculal Iera neînduplecat.
— Staţi locului, aşâ î c ă i slut la Prut, părinte, las pe Ne­
culal vă duc îeu sa vă cunune un popă de la Muscal. Hi! Hi!
Hi!—şi un ris fără sine îl năpădi.
Boii cum îeran osteniţi şi însetaţi, cînd au dat la apă, in­
trau bucuroşi; Neculaî mergea încet, gtrigînd mereu: „Ceas!
Ceas \" Par'că a nume voea sâ le mai lungească moartea, şi Iera
Prutul întins şi lat de te luâ groaza, acum iera apa la roate, a-
cum în car, Neculal sta în picioare şi rnîna, popa şi femeea oftau
şi se zbuciumau.
— Hei! de mult mă doare, de mult am văzut că-mi calci
a preuteasă, amu mi-a venit şi mie apă la moară şi vouă are să
vă leasă şi pe nas.
Boii domoli, ascultători şi blînzî mergeau înnainte. Prutul
curgea lin.
— Ce dracul! am nimerit în vad, de nu se mal adînceşte!
Nu vă temeţi, nn remîneţî nebotezaţî!
Apa curgea liniştit, un murmur lin s'auzea din şerpuitul apel,
din cînd în cînd cîte un lătrat din satele vecine tăeâ liniştea
nopţeî. Neculaî dădu cu biciuşca 'n boi, iei grăbiră pasul şi de­
feră de-o dată mai la adînc. Neculal zvîrll întăiiî pe popă, s'a-
uzi un pleoscăit, par'că aruncase un bolovan, şi apa despicată se
lipi la loc, curgînd îeară-şi neîntreruptă şi liniştită, parcă nici
nu înghiţise vîeaţa unul om. Pe urmă luă şi pe femele, o aruncă
şi pe dînsa, oftînd greu. Pe urmă întoarse boii spre mal, îear Iei
îşi făcu semnul cruccî şi sări în apă, înnotînd spre malul rusesc.
— Hai şi la Muscal, doar nu las averi, serae cum îs, voiu
fi ori şi unde! Pe tine, Nicuşor, te-a creşte bunică-ta mal cu
milă de cît mă-ta. I-am trimes pe ceea lume, îeu trebuie să merg
să-mi ispăşesc păcatele în străini, „Cei omul", gîndi Neculaî of­
tînd, şi mai trezîndu-se cînd sări în apă, „cît ai clipi s'au dus."
SOFIEA NĂDEJDE
 D e multe ori....
De multe ori pe gîndurî cad,
De anî, pare că-s mort,
Icoane fără de 'nţeles
In minte mi le port;

Şi-mi pare-atuncî traiul întreg

Nălucă fără şir,
Zilele toate par'c'au fost
Un negru, lung delir....

Iear, cînd mă uit în urma lor,

La vieaţa mea pustie,
Şi maî deşert şi mai grozav
îmi pare ce a să fie.
 Din trecut.

Ca un giulgiu pe-o lume moartă,

Se aşterne sură ceaţa
Şi, ca plolea ce se scurge,
Monoton se duce vleaţa.

Picături de timp a lene,

Cad lungi ceasuri de urit,
Pe cînd traiul mîeu îşi cerne
Valul sarbad şi ticnit.

Din trecut înnalţl, lubit'o,

Chipul tău cel zimbitoriu
Şi steclesc în noaptea Tremei
Ochii tăi aprinşi de dor.

Altă lume, altă vieaţă:

Soare'n inemă şi'n ceriu;
Cît de iute vremea trece/
Unde-s zilele de Ieri ?

Unde Ieşti — să-ml ştergi din minte

Gîndurî negre — şi în loc
 DI» TKKCUT

Să aprinzi raiu de Iubire

Ca-al privirel taie foc ?

Să rizl eu scîntel în ochii

Tăi eeî negri, vil, şireţi,
Fruntea mea să-ţi simtă buza
Caldă, ca şi'n alte daţi !

Prinşi în friguri de iubire

Sâ glumim ca doi copii,
Să-mi spui vorbe duiei în taină,
Cum tu singură ie ştii,

Să-ţi sărut cuminte gura,

Cum săruţi niîna la sfinţ!:
Sfînt frumos cu ochii negri
Ce rizind, dulce te-alinţi!

Cu ispita cea fierbinte

Nu veni . . . . te 'ntoaraă ieară
In trecut . . . . Ultate-s toate:
Ochia-I sec, gura I amară !
f

Moş Crivăţ
Pare câ geme. la fereşti,
In geam pare că bate,
Să şî îrcălzască poate-ar vrea
Ciolanele 'ngheţate.

A. degerat bietul moşneag,

De cînd nebun aleargă,
Pri'ntre copacii troieniţi
Prin lumea astă largă.

Şi-ar vrea alăturea de foc

Căldura să i o soarbă :
Să-î pieară pînza de fulgi albi
Şi ţurţurii din barbă.

Deschis'am geamul îngheţat,—

Din noaptea'ntunecoasă
De gerul îerneî amorţit
Moş Crivăţ întră'n casă:

Ie un bătrîn frumos şi nalt,

Cu faţa lui cea ninsă;
Din fir de ghîaţă şi-a cusut
Mantă pe trup întinsă;
16 MOŞ CRIVĂŢ

lear cînd vorbeşte şnerînd,

Ţi-I frig pană la oase,
Glasul îî tremură încet
De sub musteţi geroase.

„Sînt lăutariul cel bâtrîn,

„Maî mare peste îerne....
„Şi cînt ninsoarea care lin
„Din noriî deşî se cerne;

„In mîează-noapte am sălaş,

„Palate mari de ghiaţă,
„Negure albe Ie'nvălesc
„In vălul lor de ceaţă ".

—-„Ci, spune, moşule, i-am zis:

„In calea ta pribeagă,
„Pe sub fereşte rătăcind,
„Văzut'aî pe-a mea dragă:

„Nu se uita cu ochî pîerduţî,

„Cu minţile aiure,
„Cînd tu zburaî neobosit
„Pe-aripa nopţeî sure?"

A ri8 bătrînul cel şiret

Sub albele-î musteţe,
Şi glasul greu şi-1 dămoleă,
Cercînd să mă înveţe:

„Iubita-ţî vesel surideâ

„Şi.... nu I păsa de tine,
 MOŞ CRIVĂŢ 17

„Căci pentru dînsa tu aî fost

„Ud om,—ca, şi oii cine:

„lneoieî tale pane-I frîu

„Şi carnea ţi-o îngheaţă,
„De orî-ce dor sa te desparţi
„In sarbăda-ţi vieaţă."

Haina stropită cu omăt

Şi-a sfrinsWucet la piept
Şi pri'ctre fulgi albi se pierdu
Bătrînul înţelept.
N, IORUA

Contimporanul An. VII No. 7

 IN SCEÎNCIOB

In deal, pe culme, în cîut de hora şi vesel chiot, serînciobul

se'nvîrte.
Navala îe mare şi hojma îe tot plin... Părechî, părechî, rînd
pe rînd, din iei se lasă şi pâre:hl în loc le sar... Şi'n roate line,
răpezî, legănate tot suîe şi pogoară...
In piept inima creşte, pripit saltă şi suflarea le'nneacă; un
nod în gît îî ţine şi sufletul greu şi'l trag; fiori aprinşi, pătimaşi
prin trup le trec, ochii le's umezî, văpâîoşî, lacomi şi dornici,
mal îndrăzneţi, mal vorbăreţi de cît glasul; grijile, nevoile
dusus'au, pîerit'au toate..., Cîmpu'I verde, înflorit, vîntul uncropit
molcum adie şi soarele, soarele Ie cald...
Şi scîncîobul se'nvîrte, tot se'nvîrte şi lăuta ţine una.

Din hăul vecînicieî resărit'a omul în alba lume şi'n vîrtejul

vrăjit al vieţel cu drag s'avîntâ... Doruri aprige şi mistuitoare
patimi îl mînă şi'l cuprind d e a pururi, din vis în vis nădejdea
'şî duce, din patimă îu patimă inima 'şi lasă, ca în scrîncîob le­
gănat... O roată, două,... apoi din lume trece, piere, cufundat în
negura uîtărei.... Şi în vîrtejul vrăjit al vieţeî altul îl îea loc
şi'nfocat în îel s azvîrle....
Lumea ne poartă hojma şi'n îea dragostea ţine una; căci
lumea şi dragostea veeînice sînt; îeară noi rînd pe rînd, prin Tele
 IN SCRÎNCIOB

trecem, nrmînd atîtor vieţT, pierdute, stinse, trecem fără grijă de

de ce-a fost, fără spaimă de ce-a fi...

Nemerniciea fireî noastre ta alintă, te îngînâ şi te tace să

ducî chîar traiu sarbăd, povorî de suferinţi, te orbeşte, te mo­
meşte şi te face vieaţa să nu'ţî curmi!

V. G. MOEŢTJN
 Epigrame
UNUI CASIEEIU INMANUŞÎAT
Nu pricepi tu singur
Că pcrţî mânuşi degeaba,
Lumea tot cunoaşte
Că ţ i i mÎDjită laba....

UNUI ACTOR
Nu 'nţeleş de ce la teatru
Joci la roluri un nămol,
Şi nu-s rele; numan lume
N'aî jucat vreo dat'un rol....

LUI G Z
Profesor de latinească
Chiar pe ceealaltă lume
Tu îeştî sigur de-a ta soartă :
Poţi şi colo fi profesor
De această limbă moartă ...

DOAMNEI * * .
Singurică te plimbi hojma!..
Va afla pe nesimţite
Scumpul tău, şi la plimbare
Singur iei te va trimite....

GIOBDANOv
 Ninge.
în boita de ceaţă fulgii flutură,
Flori plăpînde, din văzduh, se scutură;
Luminoşi de albi a lene să lasă
In aşternutul moale de pe casă,

Fîlfîesc ea o năframă uşoară;

Din pacea de sus, tihna se coboară
In oraş ; zornăie dar zurgălăii
Si rar. rar, s'aud hămăind dulăii

Copacii argintii resar din zăpadă,

Alăturea vrăbii zglobii se scaldă ;
Pe crucea beserecei stă o cioară,
Cloncăneşte şi-apoi fîlfîind zboară.

Par'că toată suflarea se mişcă'n vis ;

Pe ceriul sur, oraşul par'că Ie scris....
. . . . Şi'ntr'un» fulgii a lene se lasă
In aşternutul moale de pe casă.

O. CARP.
 IAKMABOCUL DE FETE IN UNGABIEA
Penelnl şi creionul au popularizat veselele scene, cari se pri-
lejeac la Iarmarocul de slugi. Se văd acolo marii posesori tre-
ctnd în revizie un escadron de ţerance curăţele ce caută să se
tocmească cu anul la un stăpîu cum se cade, Aste obiceiuri se
pomenesc prin fellurite teri ale Europei.
Dar ce-vâ particular Ungariei ieste prea dişănţatul Iarmaroc
de fete de măritat, care se ţine în Isjnie, în ziua de Sf. Petru şi
Pavăl, la Topanfalva, sătucean din susul vâiel Arieşuluî, în partea
muntoasă a Transilvaniei.
Acolo se duc flăcăii ce vor să se căsătorească şi cari-şî ca­
ută o gospodină de gust. De sigur asta-î o alegere gingaşă şi
nedumeritoare, afară doar dacă de la întăîea aruncătură de ochi se
hotăreşte soarta a două fiinţî ce nu s'au maî văzut de loc şi ale
cărora vieţe trebuie de-acum să se contopească'n una singură.
Cu sutele s'ati îndrumat spre locul Iarmarocului fetele mari.
Acolo sînt bălai şi oacheşe, unele ţanţoşe, notările, altele sfii­
cioase şi gînditoare, altele vioaie şi vesele.
Nu sînt toate cu ochi negri, cu pleoape împodobite de gene
lungi, cari-aduc a minte de fetele din resârit, nici cu acele plete
undite şi mîndre, podoaba rasei lor, nici cu bazele purpurii, nici
cu bolul răsărit, nici cu trupul mlădios, nici cu drăgănelele frumoa­
selor Unguroance; dar, cu frăgezimea unei peliţl de opt-spre-zece
primăveri, pot Iele să fure la nevoie minţile oamenilor.
Journal des voyages. No. 656.
 IABMAROCUL D E F E T E IN UN0ARIEA 23

F i e c a r e fată, împodobită cu tot ce-are mai bun, stă în

mijlocul unul grup de neamuri şi prieteni veniţi cu îea s'o înto-
vărăşască, s'o sfătuească.
Stau aşezate pe lăzile de lemn boit, în care le stă zestrea;
albituri, straie, aşternutul cu toate ale sale; mal în urmă, strinse
din fugă, stau vitele aduse de zestre.
Notariul îe acolo a nume, aşezat sub un copac, întovărăşit
de ajutoriul său şi gata să încheie pe dată contractele. Doî, trei
lăutari ţigani veselesc serbătoarea cîntînd din scripcî cîntece
vechi ungureşti şi întovărăşiţi de ţimbalâ.
S'au numărat pană la o suta cincî-zeci de logodne la un
singur iarmaroc.
Un călătoria, care de curînd a ajuns pană la Topantalva, a
povestit impresiuni şi anecdote despre astă întîlnire la care la zi
hotărită vin fetele ce caută să se mărite. Cea mal dişăuţată în-
tîmplare îe următoarea :
Abîea sosise o fată plăcută din împrejurimile Turdei;
sosise chiar atunci — îerâ cea din urmă la întîlnirea tineretului
din comitat — sosise turburată grozav. Tată-su, mă sa, soră-sa
cea mal mare, măritată şi cu'n copilaş în braţe, toţi deznădăjduiţi
umblau pe lîngă dînsa şi căutau s'o mîngîle. Vite, de loc. Ladă,
nici atîta: în cît fata stătea în picioare.
Ierâ 'n straie naţionale: bondiţa înflorită cu găitan şi bumbi
de-argint, fustele puse una peste alta, cu creţi deşi şi mărunţel,
pestelca neagră ca horbotă pe margeni, tulpanu-î te-apucâ de ochi.
Păru-I Ierâ 'mpletit în două cozi lăsate pe spate şi legate cu
cordele roşe şi verzi.
Ce se 'ntîmplase tinerei Mariţe?
Cerc stăteau în jurul Iei: fie-care vroeâ să afle pricina
acestei tnrburărî care, porfirîndu I obrajii şi 'nfocîndu-î căutătura,
făcea încă mal frumoasă pe astă frumoasă copilă, în cît rivalele
Iei, de-o cam dată părăsite de flăcăii cari se 'nvîrteau în jurul
lor, se întrebau dacă nu cum-vâ I la mijloc vre o şmecherie făcută
anume ca să le răpească pe toţi adoratorii de pană acum.
24 IARMAROCUL D E FETE IN TJNGARIEA

Ieată pricina astei turburărl care stricase toată rîndueala iar­

marocului de fete.
Cînd trecea fata şi familiea îel în nadişancă dealurile pă-
duroase cari se 'ntind de la Turda la Topanfalva, se răpezi-
seră la dînşii trei lupi rupţi de foame. Cine s'ar fi putut aşteptă
la una ca asta pe vreme de vară ? Tatăl iei bătuse Iei calul ca
să scape şi Iei şi pe ai săî de afurisitele fîeare; şi calul simţind
primejdiea di'nnapoiea lui, sforâind cît putea, se răpezise pe drumul
cotit într'o fugă nebună care zgudueâ straşnic nadişancă. Lada
cea ochioasă, cea cu zestrea, ierâ legată diuiiapoî; căzu şi se
deschise în colb, Împrăştiind bogăţiile ce cuprindea; tot soiul de
materii, podoabe, toate mărunţuşurile de lemn, siruiă... care trebuie
la casa omului. La dracu! Le or stringe îeî cînd or putoâ,
poate la întoarcere.
Dar lupii, spărieţl de-o cam dată prin căderea acestui pro-
jectil de soiii ne maî văzut, cu gura căscată, cu ochii aprinşi
ţintiţi pe prada ce li scăpă, se răpeziiâ mai cu furie la dînsa,
Mariţa, mă sa şi soră-sa strigau şi dădeau din mînî ca să sparie
lupii, dar fără izbîndă. Afurisitele fîeare ajungeau păn'aproape
de sermanele femei, cari Ierau foarte spăriete, şi maî ales acuma
cînd lada nu le maî apăra. Iele stringeau între dînsele pe copilaş.
Şi drumul par'că nit se maî sfîrşeâ pri'ntre dealuri; nici un
sat pe-aproape, nici un ajutoriîi de aşteptat şi maî cu samă . . . .
spaima să nu cum-vă să îea vînt măruntul cal unguresc cu jeratec
în vine, cu copita de fier, şi care se râdicâ'n picioarele de di'nnapoî
şi le ducea zmuncindule. Dac'ar sfarmă nadişancă de stîncl şi
dacă le-ar lăsa fără apărare'n cumpliţii dinţi al lupilor!
Mama Măritei avu atunci un gînd. Şese oî rotunzeau zestrea
fiîcă-sa. Le legaseră'n nadişancă pentru ca se le-arete la Iarma­
roc, după obiceiul pămîntului. Sermanele dobitoace gîceau pri­
mejdiea şi se grămădeau într'un colţ. Ţerauca înşfacă una şi-o
râpezl lupilor. Celea-lalte cinci.... după dînsa; ca oile lui Pauurge.
Lupii se răpeziră val vîrtej, unii peste alţii grămadă. O clipă de
răgaz pentru cel din căruţă. Norocul lor.
 IAEMAKOCUL D E F E T E IN UNGAKIEA 25

Şi îeată cum d e a sosit frumoasa Mariţă la iarmaroc şi fără

iadă şi fără cap de vită.
Şi îea povesteşte 'ntîmplarea la toţî cu vioiciune, nîtînd să
fele acele mutre prefăcute cari şed atît de reu eeloralalte fete mari
şi cari'nstreinează peţitorii. In mijlocul spaimei sale, se poate
înţelege că nu î-a fost tocmai frică. „Ah! asta-î o fetişcană fru­
moasă şi vrednică!"
— EI, cine are să rn'ajute să mi string lada ? întreabă îea
făcînd cu ochii roată'n juru-i pri'ntre ascultătorii înveseliţi.
In rîndul întăiii se grămădesc flăcăii peţitori. Mai cocheţi
de cît femeile, toţi sînt gătiţi cn mare 'ngrijire.
Privirea frumoasei Unguroance se opreşte pe-un ştrengăriţi
ce zimbeâ fărmecat, fără să uite înse de-a se marghioli cu stră­
lucirea hainelor lui de serbătoare.
Pâîăriea, împodobită cu cordele şi cu flori; jacheta roşie şi
albasiră, cu bumbi de metal, strinsă, în loc de cingătoare, cu o
năframă de matasă. Pe de-asupra şi-a trecut mantaua albă, cusută
cu flori, fără să uite zarnacadeaua, emblema naţională. Are pan­
taloni de pînză, cu ciucuri lungi şi ciubote cu pinteni. In aceste
vremuri de aur, acest flăcău, aşâ de bine legat, o duce foarte bine
«cotind aur din.nisipul rinrilor, adecă, cum s'ar zice, îerâ un aurariu.
Ochii celor doi tineri se 'ntîlnesc şi gîndurile lor se 'nţeleg.
Mariţa se'nroşeşte, inema par' că-î spune că paguba are să i-o
dreagă aurariul.... Şi apoi, lui par'că nici nu-î pasă de pierderea
celor şese oi, şi de împrăştierea zestrei. Va să zică: Ii place îea
de femeie? Cum, mă rog? aşâ de iute? Numai să fie aşâ !
Şi notariul stă cold tologit sub copacul lui.... Şî-apoî to*
Iarmarocul şi a lăsat baltă negustoriile de căsnicii şi ascultă po*
vestea eu lupii şi-o poartă din gură'n gură!
Nici vorbă ; Mariţa I zina adunâreî ţerăneştî! Trei Unguri,
care de care mai oacheş, cearcă rînd pe rînd s ă i fure ochii, Dar
acela, pe care din capul loaului i lVaseranat inema, stă de-o cam dată
la zece paşi, nedezlipindu-şi ochii de la dînsa. Cufundat în pla­
nurile lui, aurariul Beri Sandor îşi netezeşte bărbiea, îşi închide
26 IARMAROCUL, D E F E T E I N UNGAKIEA

pe jumătate ochii şi zimbeşte numa'nchipuindu-şl fericirea.

S'a sfîrşit. Iei înnaintează hotărit, îndreptîndu-şl capul ca
privirea ţintă şi mîndră. Peţeşte fata de la tatăl leî şi îeî îî zim­
beşte. Acu'î sigur că îea are să zică: d a ; şi nici nu maî aşteaptă
ca „Innălţimea sa" moşneagul să-I hotărască a nume cîţî florini
trebuîe să deîe drept. încheiere, sărută şi pe mama Iei, şi pe soră-sa»
lea'n braţe pe bâîeţel, de-acu-i de-aT casei; nesocotit să fii ca să
zici di'mpotnvă.
Contractul se face răpede, răpede : lupii an uşurat lucrul. Ie
destul un inventaria... de ce-a remas în căsuţa-I de la ţară. Fru­
moasa'! crezută pe cuvînt.
Dar se vede că asta-I ziua întîmplărilor neprevăzute.
O fată de Romîn, din banatul Temişoarei, a îndrăznit — să
fie cu putinţă ?— să vie la iarmarocul de la Sf. Petru şi Pavăl.
Nu numai că nu-şî ascunde spiţa şi neamul, ba încă îşî poartă
şi hainele strămoşeşti: cămeşuioa 'mpodobită pe piept cu flori
roşii şi albastre, bondiţa de piele albă, pestelca cu dungi aprinse.
Păru-î îe negru semănat cu bănuţi de aur şi argint, ie răpi­
toare; dar toate fetele zic c ă i slută; di'mpotrivă, flăcăii toţi sînt
minunaţi de farmecele fireşti şi de frumuseţa străinei.
Unul mai ales, uriaşu! de Kossalko Ianoş, care se face om
galant, o peţeşte d e a dreptul. Lucrătoriu în minele de sare din
Turda pe Arieş, venise la Topanfalva să-şî caute femele. H a l -
na-î de de-asupra îe'mpodobită cu flori de piele de feliurite colori.
Nedumerita Ghizela, una din rarele bălăî, care-şi pusese ochiul
pe dînsul, îl cheamă la îea cu un semn prietenesc şi la ureche-1
spune numai atîta:
— lea sama, Kossalko Ianoş, tu ştii zicătoarea: „îndată ce-a
întrat o Valahă, toată casa ajunge valahă". Şi vrei să te lepezi
de tata şi de mamă ?
— lea cere mult mal puţine parale, de cît voi toatei res-
punse celălalt, care-I pozitiv.
Se poate pune chiar remăşag că'nnainte de sară lucrătoriu!
din saline Ie primit ca logodnic de frumoasa Eomîncă.
 IABMABOCUL D E P E T E IN UNGAKIEA 27

Un flăcău ţeran, însemnat prin frumuseţa-i bărbătească, tot

trece şi răstrece pe di'nnaintea notariuluî zornăindu-şi pintenii.
Fie-care dată-î tot face cu ochiul; pe urmă, câtră capătul pilcu­
rilor adunate, fie-care dată cînd ajunge'n faţa fetei lui Meszaros
Bethlem, îî face cîte-o închinăciune prietenească. De sigur că con­
tractul acestuia Ie hotărît di'nnainte. Alegerea şi-a făcuto de mult.
De doi ani îe bine văzut.
— Dar atunci ce mal caută la Iarmaroc ? veţi zice.
lea caută, secătura, sa-şî arete mutra cea frumoasă, straiele
cele frumoase. Vrea să arete logodnicei lui că I destul de bine
făcut In cît oare-şi cari căutături se pot rătăci pană la dînsul.
Mai vrea încă să simtă o bucurie reutăcîoasă îndepărtînd cu iz-
bîndă pe toţi concurenţii cari s'ar pune'n şir şi ar face curte bă-
lăucăl Ini.
Dar lea, gingaşa porumbiţă, ce-aveâ iea nevoie să mal aducă
pe mă-sa, pe cei doi fraţi, care la fie ce sfert de ceas se duc la
cîrcîumă? Ce-aveâ iea nevoie să mai înşire cele două lăzi, bucşite
de haine, albituri, aşâ de bucşite de stofe, în cari se'mpestriţaă
şi se amestecau verdele, roşui, portocaliul, albul şi albastrul, în cît
se prefăceau că nici nu putuseră să le'nchidă, cînd îerâ aşâ de
uşor să mal iele încă o ladă! Ce-aveâ Iea nevoie să mai tîrîle
pan' la iarmaroc o vacă roşie şi trei capre albe?
Apoi vezi că nici fetişcanei nu-î părea aşâ de refi s'arete
c'a pus mîna pe-un bărbat aşâ de cuprins pri'ntre-atîţîa flăcăi gră­
biţi să-i fure inema.
Lear mai adînc de cît aceasta mal îerâ şi o copilărie, şi o
subtilitate de simţimînt, flăcăul şi fata cunosc puterea obiceiului,
care cere ca pârechile să se facă la Iarmaroc. De-atftea ori au
auzit prin jurul vetrei pe bătrînil casei povestind plăcutele lor fio-
ruri ale tinereţel din astă serbătoare a inemilor; Iei n'afi vrut să
fugă de acest obiceiă, cu toate câ ieraii di'nna inte siguri că se
Iubesc şi că-s legaţi pe vieaţă.
CONSTANT. AMEHO.
 Feţi frumoşi
In taina bolţilor adîncî,
De tei măreţi în floare
Zăcea palatul de cristal
Copil căzut din soare.

Şi maîestos 'şî 'nnalţă 'n sus

Lungi turnuri sclipitoare,
Ce ascultă mîndriî cîntâreţî
-Şi murmur de izvoare.

De-odat' din creştet pănă'n tălpi

Plăcut se înfioară
înduioşat de-un glas de-argint
Şi un plînset de chitară

Iear din ferestrele subţiri,

Tâîete 'ntr'o bucată,
Resare gingaş, visătoriu,
Un chip frumos de fată;

Cu ochi adîncî ca două mărî

Scrutează codrul verde,
In care glasul fărmăcat
Tremurătoriu se pîerde.
 FEŢI FRUMOŞI 29

Peste fereastă trup curat

Şi mlădios 'şi-apleacă,
S'asculte cântecul duios
Ce sufletu-î înneacă.

Şi'nmărmureşte'n loc, zărind

Polet cu plete'n umeri
Plutind pe limpede izvor,
Ce pietrele îi numeri.

Cu mînî de-artist dezmieardă îel

Chitară eu cinci sfrune,
Ce ştiu atît de uimitorii!
Gîndirile-I a spune....

In apa cl&ră-şi scaldă lin

O voce şi mai clară,
Ce fuge'n unda de izvor
Şi'n plînset de chitară,

Uimind o lume din poveşti

Cu stă ca să admire
Cîntarea-î plină de dureri
Şi plină de vorbire.

îear cînd o clipă a tăcut,

Să 'nceap' al doilea cîntec,
Se 'ncepe 'n codru şoşoit
De par' că I un descîntec !

Se'ntreabă'ncet privighetori
De unde-aşâ cuplete
Ce iele n'au mal auzit
La cîntăreţî cu plete.
30 FEŢI FRUMOŞI

Şi şî pleacă frunzele'n izvor

Copacii de pe malurî,
Să prind'o notă ce-a remas
Rătăcitoare'u valuri.

îear pietre vechi s'au deşteptat

Şi-alunecă la vale
Pe urma cîntuiul duios
Ce l e a împlut de jale.

De-odat' alt cînt tremurătorii!

Şoptitul amuţeşte
Şi liniştit purtat de vînt
lei ast-feliu glăsueşte:

—O, cîntăreţ cu glas de-argint

„Şi'n umeri negre plete,
„In veci iubit şi Iubitorii!
„Fărmăcătoriu de fete ....

„Opreşte-o clipă mersul tău

„Şi cîntu-ţî întrerupe,
„Să-ţi spun povestea ce-I cîntă
„Cînd strunele-ţi s'or rupe.

„A fost o dată"—'ncepe rar—

„A fost ca nici odată,
„Din neamuri mari împărăteşti
„ 0 prea frumoasă tată.

„De frumuseţa sa orbit

„Stătea şi mîndrul Soare,
„îear Luna palidă, părea
„O lampă călătoare.
 FEŢI FRUMOŞI

„De voluptatea îeî cădeau

„Toţi îngeri'n ispită, /
„De şi-ar fi dat vieaţă, tot
„Pe-o oară fericită....

„Şi mulţi faclori de împăraţi,

„Frumoşi şi cu avere,
„Veneau diu ţerî ce nu mai ştiu,
„Soţie a o cere.

„Ci îea curînd îî depărta

„Nădejdi să nu le lese,
„Că n'aveă grija nimărul
„Şi ce Ierâ să-I pese ?

„Dar într'o zi un glas de-argint

„II tremură'n ureche
„Tear inema îî murmură
„Că şî-a găsit păreche.

„O, blînd polet....

„Dar las'aicl
„Să curm astă poveste
„Şi spune drept de ţî-a plăcut:
„Cum-vâ frumoasă ieste ?"

Nepăsătoriu 'şî-ndreaptâ îel

înspre palat privirea,
Să vadă fata de'mpărat
Ce i-a cerşit iubirea

Şi trăgănat respunde clar

In murmur pe chitară,
Trezind copacii de pe mal
Ce'n apă se uitară:
 FEŢI FRUMOŞI

—„De vraî să ştii povestea ta

„Frumoasă dacă ieste,
„Mă lasă dar să-ţi spun şi leu
„Acum altă poveste.

„A fost o dată'n zi de Maiu

„Şi'n resărit de soare, —
„Găsit în florile ce plîng
„Cu lacrămî sclipitoare,

„Străin copil făr' de părinţi

„Şi făr' de mîngîere,
„Dormind în perne de căpşuni
„Şi'n braţe de durere.—

„Se scurse vremea liniştit

„Cum curge acum izvorul,
„C.eşteâ copilul pe văzut
„Cum creşte'n pieptu ţi dorul...

„Privighetori îl dezmierdau
„In nopţile de vară,
„îear zile'ntregî se'nduîoşâ
„De plînset de chitară.

„Şi tot crescu înstrăinat

„Avînd pe oameni nră,
„Cîntînd pe strune şi din piept
„Iubirea de natură.

„îear fete multe de'mpărat

„Frumoase şi avute,
„Fugeau din. case părinteşti,
„Cîntările-î s'asculte.
 FEŢI FRUMOŞI 33

„Ci îel uşor se depărta

„In urmă să le lese,
„Că de femeile de-acum
„De ce Ierâ să-I pese ?..

„O, înger bîînd ....

„Dar las'aicl
„Să curm astă poveste
„Şi-mî spune drept de ţi-a plăcut .•
„Cnm-vâ frumoasă Ieste?"

lea duce-o mîna cătră sin

Şi alta cătră tîmple,
lear sufletul de adîncî dureri
Nemăsurat se împle.

Şi'n glas mişcat, sfăşietoriti,

Respunde înnecată;
— „Ah, Făt-frumos cu glas de-argint,
„Chitară fermecată....

„Nu-ţî face milă să ucizi

„Un gingaş vis de fată,
„Aşa vieafă de copil
K
„Şi-o dragoste curată ?

Iei, tot cîntînd, fără să vrea

I se'nmuiase glasul,
lear spre palatul de cristal
îşî îndreptase pasul.

Iea'ntr'un oftat care jâleâ

Iubirea cea mal sfîntă,
Păşeşte pragul de argint
Şi'n aîer se avîntă.
<Jont«»por»mil An. VII No. 7 3
 FEŢI FRUMOŞI

De sub fereastră o văzu

Prin aier cînd pornise
Şi tremurîod o aştepta
Ca braţele deschise

Dar ţipăt lung nemîngîîeat,

Fac codrul să răsune:
Chitara ţăndări s'a sfărmat,
S'au rupt cîte şî cincî strane.

— „Nu ţi pară ren...." încearcă lea

Sâ-1 mîngîîe pe dînsul,
Căcf vede bine ce-a făcut
Şt cum '1 înneacă plînsul.

— „Nn-ţî pară reu, ci, de voîeştl

„S'areţî că ţii la mine,
„Haî să-ţî maî spun povestea mea
„S'o ştiî cum se cuvine."

Iei zice'ncet ca zugrumat,

Cuprins de-o jale-adîncă
Pe care vorba de poveşti
A mal sporit'o încă:

, „Ah, ştiu povestea-ţî pe derost

„Şi veşnic ţî-o voii spune...
„S'a stins tot foca'ml de artist
„Şi-atîta-ml mal remîne!"
EUGEN VAIAN.
 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC
•
de
Friedrich Engels.

Noi, partida muncitorilor din apusul Europei, avem două in­

terese pentru izbînda partidei revoluţionare ruseşti.
Intăiu, pentru că împărăţiea rusască Ieste cetatea eea mare,
locul de scăpare şi tot o dată armată de rezervă a reacţiunel e-
nropene, pentru eă chiar mimaî existenţa-î pasivă Ieste o amenin­
ţare şi o primejdie pentru noi.
Al doilea înse — şi punctul acesta n'a fost din partea noa­
stră încă destul de pas la lumină — pentru că prin neîntrerupta-1
amestecare tn împrejurările apusului opreşte şi turbură dezvoltarea
noastră regulată, şi a nume cu scopul de-a cîştiga poziţii geogra­
fice, cari să-I asigure dotnniea asupra Europei, şi ast-feliu să facă
peste putinţă izbînda proletariatului european.
Lui Karl Marx i se cuvine lauda de a fi aretat mal întâia
la 1848, şt de atunci de mal multe ori, că partida muncitorilor
din Europa apusană Ie nevoită, din această pricină, să poarte cu
ţarismul rusesc războia pe vleaţă ori pe moarte. leu scriind şi
îndemnînd aşa sîat şi în această privinţă numai urmaşul răposa­
tului mieu prieten, leu îndeplinesc ceea ee nu i-a fost dat Ini
să iacă.
Şi pri'ntre revolnţionaril ruşi mal feste încă neeunoştiaţă
•destul de mare despre această parte a istoriei ruseşti. Pe de o
36 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI BUŞESC

parte, pentru că în Rusia se dă voie să se publice nurnal pove­

stea oficială; pe de altă parte, fiind că unii despreţuesc aşâ de
tare ocîrmuirea ţarilor în cît nu o cred în stare a face ceva ra­
ţional, din pricină că-î lipseşte priceperea şi cinstea. Cît îe
vorba de politica năuntrică au dreptate; lipsa de patere a ţa­
rismului în această chestie ieste prea vădită. Dar trebuie să cu­
noaştem nu numai slăbiciunile, ci şi părţile tari ale duşmanului.
Şi politica din afară ieste partea în care ţarismul ieste tare. Di-
plomaţiea rusască ieste întru cît-va un nou ordin de Iezuiţi, de­
stul de puternic, la nevoie, pentru a înviuge chiar şi apucăturile
unui ţar, precum şi de-a înfrîua corupţiunea din sinul Iei şi a
o împrăştiea cu atîta mal mult în afară. Dipiomaţiea Ieste
un ordin de Iezuiţi recrutat di'ntru'n tăiu şi mal cu samă di'n-
tre străini, CorsicanI ca Pozzo di Borgo, Nemţi ea Nesselrode }

Nemţi din provinciile baltice ca Lieven, după cum Ierâ străină şi

întemeietoarea îel, Caterina a II-a.
Nobilimea rusască veche avea încă prea multe interese ale
sale şi de familie, nu i se putea încrede atîta cît cerea slujba
acestui ordin nou întemeiat. Şi fiind că nu puteau sili pe nobi­
lime să nu aibă avere şi familie, ca preoţii iezuiţi, se muijămiră
a-I încredinţa de o cam dată posturi secundare şi de paradă spre
a forma ast-feliă încet încet o şcoală de diplomaţi adevărat ruşi.
Pana acuma numai un rus adevărat, Gorclacof, a ajuns a fi în
fruntea acestui ordin, şi urmaşul lui, von Giers, are leară-şî nume
străin.
Această societate secretă recrutată de la început din aventu­
rieri străini, a adus împărăţiea rusască la puterea sa de astăzi.
Cu stăruinţă neînfrîntâ, cu ţelul pururea înnaintea ochilor, ne
dfndu-se îndăret de la nici o călcare de credinţă, de la nici o
trădare, de la nici un omor, de la nici o linguşire, ne îngînfîndu-
ge de nici o izbîndă, ne plerzînd curajul de nici o înfrîngere,
trecînd peste trupurile a milioane de soldaţi şi cel puţin peste al
unul ţar, această bandă plină de talent pe cît şi lipsită de mu­
strare de cuget a făcut mal mult de cît toate armatele ruseşti
 POLITICA EXTERNĂ A ŢARISMULUI RUSESC 37

pentru a întinde graniţele Rusiei de la Dnipru şi Dvina pană pe-'

ste Vistula, pană la Prut, Dunărea şi Marea Neagră, de la Don şi
de Ia Volga pană peste Cancaz şi pană la izvoarele Oxuluî şi
laxartulul, pentru a întemeia o Rusie mare, puternică, de temut şi
pentrn a-î deschide drumul cătră domniea asupra lumeî. Prin a-
ceasta înse a întărit ţarismul înlăuntra. Slava biruinţelor, cuceri­
rile nna după alta, puterea şi strălucirea ţarismului fac pe publi­
cul patriot nepricepătorifi să Ierte toate păcatele, tot despotismul,
toată nedreptatea şi călcările de lege; îngîmiarea şi şovinismul
despăgubeşte de-ajuns pentru loviturile de picior. Şi cu atîta mal
mult, cu cît eînt mai puţin cunoscute în Rusiea pricinile adevărate
şi amănuntele acestor izbînzl, şi sînt înlocuite prin o poveste ofi­
cială, ca şi acele născocite şi aiurea de guverne (d. p. înFranţiea
şi Prusiea) pentru bicele supuşilor şi pentru creşterea patriotismu­
lui. Deci acel Rus care-î şovinist va cădea, mai degrabă sati mal
tîrziu, în genunchi înnaintea ţarismului, cum am văzut de curînd
în cazul lui Tihomirov.
Dar cum a putut asemenea bandă de aventurieri să izbu­
tească a-şl cîştigâ o înriurire aşâ de urieaşă în istorica Europei?
Foarte uşor. N'a făcut nemica din nou, ci numai s'a folosit bine
de împrejurări, Diplomaţiea rasască are temelie foarte materială
pentru izbînzile sale.
Să ne închipuim Rusica din mijlocul veacului trecut. O ţară
încă de pe atunci uriaşă, locuită de o rasă foarte puţin ameste­
cată. Poporaţiea rară, dar care se înmulţea răpede; deci creştere
de putere sigură numai cu trecerea vremeî. Ast popor, stătâtoriă
pe loc în privinţa minţei, fără nici o iniţiativă, dar înlăuntrul for­
melor de vîeaţă moştenite bun pentru o r i c e : vînjos. viteaz, a-
scultătoriu, deprins cu toate nevoile, material foarte bun pentru a
face din îel soldaţi pentru războaiele de-atuncl, cînd numărul
hotărea. Ţara însăşi îerâ întoarsă câtră Europa numai cu partea
apusană, deci putea fi atacată namai pe acolo; fără centru, a
căruî cucerire ar fi putut sili pe Rusiea să încheie pace; apărată
aproape desevîrşit prin lipsă de drumuri, prin întindere, serăcie
 38 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC

de mijloace de tot felini — leată o sitnaţie puternică de care

trebuea numai să ştie cine-vâ a se folosi, spre a fi în stare să
îndrăznească a face în Europa lucruri cari ar fi adus asupra alte!
ţerl războaie după războaie.
Tare pana a nu putea fi chiar atacată în apărare, Rusiea
Ierâ înse tot pe-atîta de slabă pentru a lovi pe alţii. Adunarea,
organizarea, înnarmarea, mişcarea oştilor sale înlăuntru se loveau
de cele mal mari piedecî, şi pe lîngă greutăţile materiale mal
lerâ corupţia fără margenă a slujbaşilor şi a ofiţerilor. Toate în­
cercările de-a faee pe Rusiea în stare de a putea atăcâ puternic
în afară, n'aîi izbutit pană astăzi, şi Ie de crezut că şi încer­
carea de acuma, întrodueerea înnarmăreî generale, va remănea
încă mal lipsită de izbîndă. Putem zice aice că piedecile cresc
aproape ca patraturile maselor de organizat, fără să mai vorbim
că Ie peste putinţă din pricina poporaţiel orăşeneşti atît de mică
să aibă numărul uriaş de ofiţeri ce Be cere acuma. Astă slăbi­
ciune a fost pururea cunoscută diplomaţiei ruBeştî: de aceea s'a
ferit de războiiî pe cît s'a putut, l'a întrebuinţat numai ca mij­
locul cel mal din urmă şi atunci numai dacă împrejurările
îerau foarte priitoare, Iei îl plac numai acele războaie, în
cari aliaţii Rusiei poartă sarcina de căpetenie, îşi dau ţerile lor
pradă pustiirilor războiului, dau cel mal mulţi soldaţi, şi în care
ostile ruseşti au rolul de rezerve, cari s cruţate în cele mal multe
lupte, dar cărora în luptele mari le cade în parte cinstea insoţită
de puţine jertfe de-a da lovitura hotăritoare, de pildă cum a fost
în războiul de la 1813—1815. Dar asemenea războifi, sub îm­
prejurări atît de priitoare, n u l poţi avea tot de-a-una, şi de aceea
diplomaţiei ruseşti îl place mal mult a se folosi pentru scopurile
sale de poftele şi de luptele de interese ale celoralalte puteri,
a aţiţâ aceste puteri una în potriva alteia, şi a exploata duşmă­
niile lor spre folosul politicei de cuceriri a Rusiei.
Dar să ne întoarcem îndâret la Rusiea din 1760. Această ţară
omogenă, neatacabilă, avea ca vecine numai ţerl cari îerau sau
se păreau a fi aproape de pîeire şi desfacere, deci adevărată wia-
 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC 39

tiere d oonquUes. La mîeazâ noapte Suediea, a cărei putere şi

nume tocmai atunci căzuse, căci Carol al Xll-lea încercase să
străbată în Rusiea; ast feliQ ruinase Suediea şi dovedise că Rusiea
nu poate fi cucerită. La amîează-zi Turcii şi Tătarii tributarii a-
cestora, remăşiţă din o mărime acum trecută; puterea de atac a
Turcilor îerâ înfrîntă de maî mult de 100 de anî, iear puterea
lor de apărare încă destul de însemnată, dar tot scăzînd şi î e a ;
ca semnul cel maî bun al acestei slăbiciuni, care mergea crescînd:
mişcări de răscoală între creştinii supuşi lor, (între Slavi, Romînl
şi Greci) cari aicălueau cea maî mare parte diD locuitorii penin­
sulei Balcanice. Aceşti creştini, aproape toţi de ritui resâritean,
îeran legaţi cu Ruşii prin religie, Iear creştinii slavi, Sîrbiî şi
Bulgarii, pe lîngă aceasta şi prin sînge. Decî Rusiea n'aveâ de
cît să proclame menirea sa de-a apără besereca ortodoxă apăsată
şi pe Sîaviî subjugaţi, şi terenul pentru cuceriri — sub manta
liberare! — îerâ gata. De asemenea la mîează-zi de Caucaz îerau
nişte state mici creştine maî îerau şi Armeni creştini supuşi Tur­
cilor, ţarismul putea să se nnmească „liberatorii!" şi al acestora.
Şi acolo la mîează-zi atrăgea pe cuceritoriu o răsplată cum nu a-
veâ Europa alta de dat; vechea capitala a împărăţiei romane ră­
săritene, metropola întregeî lumî ortodoxe, oraşul al căraînume
rusesc arată domniea peste resărit şi slava ce încnnjoară în ochii
creştinătăţeî resăritene pe cel ce-1 stăpîneşte: Constantinopol-
Ţaregrad.
Ţarigrad ca a treia capitală rusască pe lîngă Moscva şi Pe-
tersburg, însemna nu numaî domniea morală peste creştinii resă-
ritenl, ci îerâ şi un pas hotăritorifi cătra domniea asupra Europei
întregi. Prin cucerirea Constantinopoluluî Rusiea ajungea singură
stăpînă pe Marea Neagră, Asiea mică şi peninsula Balcanică. Nu­
mai să fi voit ţarul, putea pe dată închide Marea Neagră pentru
toate corăbiile de războia sau de negoţ, numaî flota de războia a
Rusiei s'ar fi adăpostit pe acea mare ca într'un port militar ru­
sesc, şi de acolea ar fi putut întră şi Ieşi după poftă prin Bosfo-
r
ui întărit. Maî lipsea să-şî capete direct sau indirect asemenea
40 POLITICA EXTERNĂ A ŢARISMULUI RUSESC

putere şi asupra Sunduluî şi a Belturilor şi Rusiea ajungea neata-

eabilă pe marea ca şi pe uscat.
Domniea asupra peninsulei Balcanice ar fi dus pe Rusiea
pană la Marea Adriatică. Şi această graniţă sud-vestică ar fi fost
cu neputinţă de păstrat, dacă graniţa apusană rusască nu s'ar fi
întins în tot lungul Iei în proporţie, sau cel puţin dacă sfera pu­
tere! Rusiei nu s'ar fi lărgit foarte mult. Aeoieâ înse împrejură­
rile îerau şi mal prielnice.
Mal întăifi Poloniea, cu totul zdruncinată, o republică aristo­
cratică, întemeiată pe despoîere* şi apăsarea ţeranilor, cu o con­
stituţie, care făcea peste putinţă ori ce lucrare naţională, şi ast-
feliu făcea ţara pradă gata pentru vecini. De la începutul veacu­
lui Poloniea trâeâ, cum ziceau ehîar Polonii, prin neorîndueală
(Polska nierzadem stoi); toată ţara Ierâ neîncetat ocupată de oşti
străine, pe acolea le Ierâ şi trecătoarea, tuturor acestora le Ierâ
crîşmă şi ospâtârie (karczina zajezdna, ziceau Polonii), dar de o-
bieeiu toţi uitau să plătească. Petru cel Mare o ruinase sistematic.
Aice aveau urmaşii lui numai să îea de-a gata. Şi aveau şi ca
pretext „principiul naţionalitate!". Poloniea nu ierâ o ţară omo­
genă. Pe vremea cînd Rusiea mare căzu sub jugal Mongolilor,
Rusiea albă şi Rusiea mică au aflat apărare în potriva navalei
asiatice, unindu-se cu aşâ zisul regat lituaniean. Acest regat s'a
unit maî apoi de bună voie cu Poloniea. De atunci, ca o urmare
a civilizaţiei mal mari a Poloniei, nobilimea din Rusiea albă şi
Rusiea mică se polonizază mult; ba încă pe vremea putere! Iezu­
iţilor în Poloniea, în veacul al 16-lea, Ruşii greco-catolicî fuse­
seră siliţi a se uni cu besereca apusană. Asta dădu ţarilor Ru­
siei mari pretextul potrivit d e a reclamă toasta ţară lituaniană ca
rusască, dar apăsată de Poloniea, deşi cel puţin Rutenii, (locuitorii
Rusiei mici) după cel maî mare slavist din zilele noastre, Miklo-
sich, vorbesc nu un dialect rusesc, ci o limbă deosebită, şi mal
departe aveau pretextul de-a se amesteca în folosul uniţilor, pen­
tru apărarea ortodoxismului, deşi aceştia se deprinseserâ de mult
cu besereca apusană.
 POLITICA EXTERNĂ A ŢARISMULUI RUSESC 41

Di'ncolo de Poloniea ierâ altă ţară, care părea menită la o

dezbinare şi sfîrtecare fără leac — Germaniea. De la războiul de
treî-zccl de ani încoace imperiul romano german îerâ numai cu
numele un stat. Puterile prinţilor imperiului se apropiean din ce
în ce mai mult de suveranitatea desăvîrşită; putinţa de-a nu
asculta pe împărat, care în Germaniea ţinea locul lui liberum veto
din Poloniea, fusese pusă categoric prin pacea de Vcstfaliea sub
garanţiea Franţieî şi a Suediei, deci creşterea putere! centrale
fusese făcută atîrnată de vroinţa străinilor cari aveau tot interesul
de-a opri această creştere. Pe lîngă astea Svediea, de oare-ce cu­
cerise părţi din Germaniea, ierâ membru al imperiului German eu
scaun şi vot în Reichstagmî. In fie-care războiţi împăratul vedea,
între aliaţii duşmanilor săi străini, prinţi d e a l imperiului german;
fie-ce războiu îerâ tot o dată şi războiu civil. Mal toţi prinţii im­
periului, mari şi mijiociî, îerau cumpăraţi de Ludovic al XlV-lea
şi ţara Ierâ aşâ de ruinată economiceşte, în cît fără aceşti bani
franţuzeşti cari întrau în fie-care an, n'ar fi fost chip să circuleze
în ţară bani *). împăratul îşi căuta de aceea încă de mult pute­
rea nu în aceea că îerâ împărat, lucru ce'l ţinea bani şi-î adu­
cea numai osteneală şi griji, ci în ţeriîe sale austriace, germane
şi ne germane. Şi pe lîngă puterea casei austriace începu pe în­
cetul a se ridica puterea Prusiei ca rivală.
Aşâ îeraii lucrurile în Germaniea pe vremea lui Petru cel
Mare. Acest om în adevăr mare — eu totul alt-f elifi mare de cît
Frederic „cel Mare", sluga ascultătoare a Caterinei a Il-a urmă­
toarea la tron a lui Petru — fu cel di'ntăiu, care înţelese cît de
minunat de folositoare îerâ pentru Rusiea starea Europei. După
cum faţă cu Suediea, Turciea, Persiea, Poloniea văzu lămurit li­
niile de căpetenie ale politicei ruseşti, le statornici şi începu a l e
pune'n lucrare,— mult mai limpede de cît în aşâ zisul testament
al lui, care pare opera unui epigon — tot ast-feliiî şi faţă cu Ger-

*). Vezi Gttlich Gesehtllche Darstellung des Handela & lena 1830,2 Tom.
f. 201-206.
42 P O t l T I C A EXTERNĂ A ŢARISMULUI RUSESC

maniea. Cu Germaniea se ocupă Iei maî mult de eît cu orice altă

ţară afară de Suediea. Pe Suediea trebueâ s'o frîngă; pe Polo-
niea putea s'o albă, numai să fi întins mîna; Turciea ÎI Ierâ încă
prea depărtată/ dar să prindă loc în Germaniea, să capete pozi-
ţiea de care se folosea aşâ de bine Franţiea şi de care Svezil
Ierau prea slabi pentru a se folosi, asta îerâ pentru dînsul lucrul
de căpetenie. Iei făcu toate celea pentru a ajunge prinţ al impe­
riului căpătînd pămînt german, dar în zădar; putu numai să în­
ceapă sistemul încuscrirel cu prinţii imperiului şi exploatarea di­
plomatică a dezbinăreî nâuntrice germane.
După Petru starea aceasta se schimbase şi Ierâ încă şi maî
prielnică Rusiei şi a nume prin înnălţarea Prusiei. Prin aceasta se
ridică împăratului german, chiar în lăuntrul imperiului, un pro-
tivnic aproape de-o potrivă de puternic, care fâceâ vecînică dez­
binarea Germaniei şi o făcea şi m«î primejdioasă. Şi tot o dată
acest protivinic Ierâ destul de slab, pentru a avea neapărat nevoie
de ajutorlul Rusiei sau de al Franţiel— mal mult silit a-1 aştepta
de la Rusiea, deci cu cît îeşia din vasalitatea cătră imperiul Ger­
man cu atîta mai sigur cadeâ în vasalitatea cătră Rusiea.
Ast-feliă remăneau în Europa numai trei puteri de ţinut în
samă: Âustriea, Franţiea, Angliea. Şi a le aţiţa pe acestea una
în potriva alteia, sau a le cumpăra prin nada întinderel hotarelor,
nu Ierâ vre-un meşteşug greu. Angliea şi Franţiea tot Ierau duş­
mane p^ marea ; Franţiea se putea cîştigâ dîndu-I încredinţare că
va pufeâ să-şî Isa pămînt din Belgiea şi Germaniea; pe A-
ustriea o mome? aretîndu-I nişte foloase închipuite pe sama
Franţiel şi Prusit., şi de la Iosef al LT-lea, pe a Bavariei. Deci fo-
losindu-se cu ghibăcie de luptele de interese, Rusiea putea avea
tot-deauna pentru ori ce lucrare diplomatică aliaţi puternici, ba
chiar covîrşitoriă de puternici. Şi acuma, în faţa acestor ţerî ve­
cine cari se apropieau de pîeire, îu faţa acestor trei puteri mari
încîlcite în vecînice certe (din pricina tradiţiilor economice, a in­
tereselor politice şi dinastice), şi vecinie ocupate cu încercări de
a se înşela una pe alta, sta o Rusie, omogenă, tînără şi care
 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC 43

creştea răpede, aproape peste putinţă de atacat şi cu desăvîrşire

peste putinţă de cucerit, apoi un material neîuerat, aproape lipsit
de împotrivire, şi uşor de format — ce prilej pentru oamenii de
talent şi ambiţioşi, pentru oameni, cari caută puterea, prin orî-ce
mijloace ar fi, numaî putere să fie! adevărat cîmp de bătaîe pen­
tru talentul şi ambiţiea lor! Şi ast-feliu de oameni producea „lu­
minatul" veac al opt-spre-zecelea mulţime: oameni, cari cutrierau
toată Europa, în slujba „omenireî" vizitau curţile tuturor prinţilor
luminaţi—şi care prinţ voeâ pe atuncea a nu fi luminat, — eari
se aşezau unde aflau vre-un loc potrivit, o internaţională nobilo-
burgheză, „lipsită de patrie" şi care avea ca program „lumina".
Această internaţională îngenunchie înaintea Semiramideî Nordului,
Sofiea Augusta de Anhalt-Zerbst, numită Iecaterina a Il-a a Ru­
siei care îerâ şi îea fără patrie, şi din această internaţională a
ales această Caterină elementele pentru tagma îezuitică a diplo­
maţiei ruseşti.
Karl Kautsky a dovedit în scrierea sa despre Thomas Morus,
că forma cea di'ntăiu a lumineî burgheze, „Humanismui" din vea­
cul al 15-lea şi al 16 lea, s'a prefăcut în iezuitismul catolic. Tot
ast-feliu vedem aice forma a doua a îeî sfîrşindu-se în veacul al
XVIII-lea în Iezuitismul modern, în diplomaţiea rusască. Această
prefacere tocmai în contrariul său, această debarcare la un punct
polar opus punctului de plecare, Ieste soarta neînlăturată a tutu­
ror mişcărilor istorice, cari nu-şl cunosc lămurit pricinile şi condi­
ţiile de existenţă, şi de aceea sînt îndreptate numai cătră ţeluri
iluzoriî. Aceste mişcări le îndreaptă fără milă „Ironiea istoriei".
Să vedem deci, cum lucrează acest ordin lezuitic, cum în-
trebuinţază ţelurile neîncetat schimbătoare ale puterilor mari a-
flătoare în luptă pentru a ajunge la ţelul său, vecinie acela-şL,
vecinie ne pierdut din vedere: domniea Rusiei asupra lumel.
II
Nici o dată n'a fost starea lumeî mal potrivită cu planurile
de cucerire ale ţarismului de cît în anul 1762, cînd marea pro-
stitută Caterina a 11-a se sui pe tron, după ce fu omorit barbatu-su.
44 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC

Toată Europa ierâ împărţită în două tabere din pricina războiu­

lui de şepte ani. Inglejiî sfărâmaseră puterea Franţiel pe marea,
în America, în Indiea şi acuma lăsa fără sprijin pe aliatul lor de
pe uscat, po Frederic al Il-lea al Prusiei. Acesta ajunsese la
1762 la margenea pieireî, cînd Petru al I l l l e a al Rusiei se urcă
pe tron şi încetă războiul în potriva Prusiei ,• părăsit de cel de
pe urmă şi de singuru-I aliat, de Angliea, duşmănit pentru tot
de-a una cu Austriea şi eu Franţiea, sleit prin o luptă de şepte
ani pentru vîeaţă, nu-î maî remăuea alta de cît sa se arunce la
picioarele nouă! ţarine. Astfeliu cîştigă nu numai puternic spri­
jin, ci şi nădejdea de-a căpăta şi iei o bucată din Poloniea, care
despărţea Pnssiea răsăriteană de trupul monarhiei sele şi cucerirea
acestei bucăţi fu pentru dînsul scopul vieţeî întregi. La 31 Mar­
tie (11 Aprilie) 1764 Caterina şi Frederic făcură la Petersburg o
alianţă, al cărei articol secret îî îndatorea pe amîndoî să apere
cu armele constituţiea de atunci a Poloniei (mijlocul cel mai si­
gur de-a ruina această ţară), îu potriva orî-c&reî încercări de re­
formă. Prin aceasta se hotărise împărţirea viitoare a Poloniei.
O bucată din Poloniea fu ciolanul aruncat Prusiei de ţarina, pen­
tru ea sa stea în linişte o sută de ani în lanţurile ruseşti.
Nu întru în amănunte despre întăiea împărţire a Poloniei.
Dar ieste de însemnat, că fu îndeplinită — în potriva voinţei
Măriei Tereziea cea de moda veche—maî ales de câtră cei trei
stîlpl ai „luminel" europene: de Caterina, Frederic şi Iosif. Cel
doi din urmă, mîndri de luminata înţelepciune de stat, cu care
călcară în picioare credinţa deşartă într'un drept al popoarelor,
îerau destul de proşti pentru a nu vedea cum, prin amestecul lor
la rîpirea Poloniei, se vindeau cu trup şi suflet ţarismului rusesc.
Nemică nu putea fi pentru Caterina mal potrivit de cît a-
ceştl vecini luminaţi. Lozinca ţarismului în Europa în timpul
veacului al 18-lea a fost „lumină", după cum în al 19-lea ieste
liberarea popoarelor. Nu-I nici o rîpire de ţară, nici o silnicie,
nici o apăsare din partea ţarismului, care să nu fi fost îndeplinită
sub cuvîntul de lumină, de liberalism, de dezrobirea popoarelor.
 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC 45

Şi liberalii copilăroşl din apusul Europeî credeau, cum a făcut

chiar şi Gladstone, în timp ce conservatorii, tot pe-atîta de proşti,
cred tot aşâ de cu tărie în frazele iei despre apărarea legitimi­
tate!, despre ţinerea ordinel, a religiei, a echilibrului european
şi a sfinţeniei tractatelor, pe cari Rusiea oficială le are pe buze
în acela-şl timp. Diplomaţiea rusască a izbutit a unge ochii la
amîndouă partidele mari burgheze ale Europeî. Iei şi numai
Iei i se îngăduie să fie di'ntr'o dată legitimistă şi revoluţionară,
conservatoare şi liberală, ortodoxă şi luminată. Poate cine-va în­
ţelege despreţul cu care priveşte asemenea diplomat rus la apu­
sul „luminat".
După Poloniea veni rînduî Germaniei. Austriea şi Prusiea a-
j unseră la păruială în războiul pentru succesiunea la tronul Ba-
variei la 1778, îeară-şl numai în folosul Caterinei. Rusiea ajunsese
prea mare, pentru a dori, cum dorise Petru cel mare să facă parte
din prinţii imperialul; căuta acuma să aibă şi acoîea poziţiea ce
avea în Poloniea şi pe care Franţiea o avea în Germaniea: să fie
adeeă garantătoarea neorînduelef germane în potriva orl-cărei în­
cercări de reformă. Şi căpătă acest lucru. In pacea de la
Teschen la 1779 Rusiea luă sub garanţie împreună cu Franţiea trac­
tatul încheiat atunci, cît şi pe cele mal vechi întărite prin acesta,
deci garanta şi pacea de Vestfaliea din 1648. Slăbiciunea Ger­
maniei Ierâ ast-feliu hotărită, îear Germaniea declarată pradă de
împărţit în viitorii! între Franţiea şi Rusiea.
Pe Turciea un o uitară. Războaiele Ruşilor în potriva Tur­
cilor cad pururea în vremurile cînd Rusiea are pace la graniţa a-
pusană, şi Europa Ieste ocupată aiurea unde-va. Caterina avu două
războaie de acestea. Cel di'nt&iu aduse cuceriri la marea de
Azov şi neatîrnarea Crîmuluî, care peste patru ani fu prefăcut în
provinţie rusască. Al doilea împinse graniţa Rusiei de la Bug
pană la Nistru, In amîndouă războaiele agenţi ruseşti aţiţaseră
pe Greci la răscoală. Fireşte că la urmă răsculaţii fură lăsaţi
în voiea întîmplărel.
In vremea războiului american pentru neatîrnare făcu Ca-
46 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC

terina [în numele său. şi al aliaţilor săi cari alcătueau „neutra­

litatea armată" (1780)] nişte cereri ţintind a mărgenl drepturile
pretinse de Angliea pentru corăbiile sale de războiu aflătoare pe
marea liberă. Aceste cereri fură de atunci urmărite cu statornicie
de politica rusască şi cele mai însemnate din Iele au fost primite
de Europa şi chiar de Angliea prin pacea de îa Paris în anul
1856. Numai Statele-Unite ale Americeî nu vor să ştie nemică
despre aceste cereri, pană acuma.
Izbucnirea revoluţiei franceze fu altă întîmplare fericită pen­
tru Caterina. Departe de a se teme de întinderea ideilor revolu­
ţionare în Rusiea, îea căzu în revoluţie numai un prilej nou de-a
duşmăni între Iele statele europene, şi ast-feliu să poată Rusiea
face ce va pofti. După moartea amînduror prietenilor îei celor
luminaţi, următorii lor, Frederic Wilhelm al ll-lea în Prusiea şi
Leopold în Austriea, încercară a urma o politică independentă.
Revoluţiea dădu Caterineî cel mal bun prilej, de a i încătuşa
leară-şî de Rusiea sub cuvîntul de-a se lupta împreună în po­
triva Franţiei republicane, tot o dată în vreme ce leî ierau ţinuţi
la graniţa Franţiei, lea făcu cuceriri în Poloniea. Amîndouă, A-
ustria şi Prusiea, căzură în cursă. Şi deşi Prusiea — care de la
la 1787—1791 jucase rolul de aliat al Poloniei în potriva Cate­
rineî — îşi luă samă la vreme şi căpătă o bucată mare diu Po­
loniea, şi deşi trebui să dea şi Austriei altă bucată, Caterina luă
ieară şl partea cea ca mult mal mare; aproape toată Rusiea albă
şi Rusiea mică se uniră cu Rusiea mare.
Dar data aceasta medaliea are şi dos. Rîpirea Poloniei
ocupînd puterile coaliţiei de la 1792—1794, o slăbi faţă cu Fran­
ţiea şi dădu acesteia timp de a se întări de ajuns pentru a pu­
tea Ieşi biruitoare. Poloniea căzu, dar împotrivirea Iei mîntuise
revoluţiea franceză, şi revoluţiea franceză începea o mişcare în
potriva căreia şi ţarismul Ie fără putere. Şi acest merit noi cel
din apus nu-l vom uită nici o dată Polonilor. De alt-feliu, cum
vom vedea, Polonii n'au scăpat revoluţiea numai data aceasta.
In politica Iecaterineî aflăm toate însuşirile de căpetenie ale
 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC 47

politicei ruseştî de acuma, foarte tare date pe faţă: Rîpirea Polo­

niei, deşi a trebuit să dea şi vecinilor cîte o bucată; prefacerea
Germaniei în a doua pradă de împărţit; Contantinopolul, scopul
de căpetenie, pururea neuitat şi care trebuea de cucerit încet în­
c e t ; cucerirea Finlandei pentru a apără Petersbugul şi despăgu­
birea Svediel prin Norveglea, pe care Caterina o oferi regelui
Gustav al IIMea la Frederikshamn ; slăbirea puterel maritime a
Angliei prin măsuri internaţionale luate de toate popoarele; aţi-
ţărl de răscoale între creştinii supuşi Turciei; în sfîrşit fericita
însoţire de fraze liberale cu fraze legitimiste, prin cari după tre­
buinţă putea fi tras pe sfarâ burtâ-verdele din Europa apusană,
adecă aşâ zisa opinie publică.
La moartea Gaterinel Rusiea stăpîneâ mal mult de cît ar fi
putut cere cel maî exagerat şovinism naţional. Tot ce purtă nume
de rus, — afară de cîţî-va ruteni austriac! — stătea sub sceptrul
urmaşului Iei, care acuma se putea numi singur stăpînitorifi al
tuturor Ruşilor. Nu numaî cucerise drum la marea Neagră; ci
atît la Marea Baltică cît şi la Marea Neagră avea ţermurî foarte
î ntiuse şi mulţime de porturi. Sub stăpînirea Rusiei stăteai* nu
numai Fini, Tătari şi Mongoli, ci şi Lituani, ŞvezI, Poloni şi
Germani.
— Ce maî vroiţi ? Pentru oricare altă naţie asta ar fi fost
o încheere, Pentru diplomaţiea ţarilor — de naţie nu întreba
lea — acestea îerau numai temeliea, de acuma înnainte aveau să
înceapă a lucra cu tot di'nnad insul,
Revoluţiea franceză se liniştise şi-şl născuse un stăpîn, pe
Napoleon. Deci se părea c'a dat dreptate înţelepciune! superioare
a diplomaţiei ruseşti, care nu se spăriese de această uriaşă răs­
coală a poporului. Acuma înnălţarea lui Napoleon îl dădu prile­
juri nouă de izbînzl: Germaniea se apropieâ de soarta Poloniei.
Dar urmaşul Caterinei, Pavel, îerâ nestatornic, cu apucături, nu
puteai să pul temeifi pe dînsul; Iei strica planurile diplomaţiei la
fie-care pas; ajunse de nesuferit, şi trebui să fie înlăturat. Pentru
a face aceasta s'au găsit uşor ofiţerii trebulncioşl din gardă. A-
48 POLITICA E X T E R N Ă A ŢARISMULUI RUSESC

lexandru, urmaşul Iuî îerâ în complot. Pavel fa zugrumat, şi în­

dată se începu o campanie nouă pentru maî marea slavă a nou­
lui ţar, care Iera rob pe vîeaţă al bandei îezuitice de diplomaţi,
din pricina căîeî pe care a ajuns la tron.
Diplomaţiea lăsă pe Napoleon să sfarme cu totul imperiul
German şi să împingă dezbinările la culme. Dar cînd veni vre­
mea la socoteală, atunci se aretă şi Rnsiea îeară-şî. Pacea de la
Luneville (1801) dăduse Franţieî tot ţermnl stîng german al Ri­
nului, cu hotărirea că prinţii aat-feliu despoîeţi să-şi capete des­
păgubire pe malul drept din posesiunile besereeeşti, ale episco-
pilor, egumenilor etc. Acuma scoase Rusiea înnainte dreptul său
de garanţie cîştigat prin pacea de la Teschen (1779): la îm­
părţirea despăgubirile, îea şi Franţiea, cei doi garanţi al sfâşierel
Germaniei, aveau de spus vorba hotăritoare. Şi neunirea, lăco-
miea şi trădarea obicinuită a prinţilor făcu totul pentru ca vorba
hotăritoare să fie a Rusiei şi a Franţieî. Ast-feliu ajunse la aceea
că Rusiea şi Franţiea făcură planul pentru împărţirea posesiunilor
besereeeşti între prinţii despoieţi şi că ast plan, făcut de străini
în folosul străinilor, fu prefăcut în lege a imperiului german la 1803.
Imperiul fu desfiinţat în faptă, Austriea şi Prusiea lucrau ca
puteri europene neatîrnate şi priveau pe statele mici ale imperi­
ului ca lucruri de cucerit, Ce Ierâ să se facă dia aceste state ?
Prusiea Ierâ prea mică prea tînără încă, pentru a pretinde dom-
niea asupra lor. Inse Rusiea şi Franţiea pretindeau amîndouă
moştenirea imperiului german. Franţiea sfărmase dreptul vechiu
prin puterea armelor sale, şi apăsa asupra statelor nici prin
vecinătatea sa de-a lungul Rinului; gloriea biruinţelor lui Napo­
leon puse capăt, aruneîndu-i la picioare pe toţi prinţii mici ger­
mani. Dar Rusiea? Acuma, cînd putea aproape pune mîna pe ţe­
lul cătră care tinsese de o sută de ani, acuma cînd Germaniea
zăcea cu totul desfăcută, moartă de oboseală, fără ajutorifi şi fără
sfat, tocmai acuma să lase Rusiea să-î şteargă prada de sub nas
acest Corsican parvenit?
Diplomaţiea rusască începu pe dată o campanie pentru a
 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC 49

cîştigâ supremaţiea peste st?.tele cele mici. Că lucrul nu îera cu

putinţă fără a birni pe Napoleon se înţelegea d e la sine. Trebuieâ
deci de cîştigat orinţiî germaDî şi aşa zisa opinie publică a Ger­
maniei, pe cît putea pe atunci fi vorba de asemenea iucru. Asupra
prinţilor lucră prin diplomaţi, asupra bnrtâ-verzimei prin literatură.
In timp ce la curţi se întrebuinţau linguşiri, ameninţări, min­
ciuni şi b a n i ruseşti cu cea maî mare îmbielşugare, în public
se împrăştieaîî scrieri secrete, î n cari se spunea că Rusiea îe sin­
gura putere care poate mîntui pe Germaniea şi să o îea sub un
scut în adevăr folositon'u, şi care are tot o dată şi dreptul şi da-
toriea de-a face aceasta în temeiul tractatului de la Tescheu (1779).
Si cînd zbucni războiul de la 1805, trebui să înţeleagă orl-cine,
care ţinea ochii ce- vâ deschişi, că-î vorba numai dacă statele mici
aveau a forma o confederaţiune renană franţuzască sau rusască.
Soarta apără pe Germanica. Ruşii şi Austriaeil fură bătuţi
Ia Austerlitz şi eonfederaţiea renană cea nouă nu fu un post î n -
naintat al ţarismului. Jugul francez i e r â măcar modern, îrl sili
pe prinţii germani să puie sfîrşit celor maî ruşinoase anahronisme
ale existenţei lor de până atunci.
După Austerlitz veni alianţa pruso-rusaseă, lena, Eylau, Fried-
land, şi pacea de la Tilsit (1807). Aice se aretă îeară-şî, ce uriaş
folos are Rusiea de la situaţiea sa strategic sigură. Bătută în două
campanii, totu-şl cîştigă pămînt pe socoteala aliaţilor săi, şi ali­
anţa cu Napoleon spre a împărţi îumea'n două: pentru Napoleon
apusul, pentru Alexandru resăritul!
Cea di'ntăiu urmare a păceî de la Tilsit fu cucerirea Fin­
landei. Fără vre-o declaraţie de războia, dar cu învoirea Iul Na­
poleon, năvăliră Ruşii în această ţară. Nepriceperea, neunirea şi
Iubirea de bani a generalilor Svedieî dădură biruinţă uşoară Ru­
siei ; trecerea îndrăzneaţă pe gheaţă a oşitilor ruseşti peste marea
Baltică aduse o schimbare de rege în Stockholm şi darea Fin­
landei la Ruşi. Dar după trei ani cînd se apropieâ rumperea în­
ţelegere! între Napoleon şi Alexandru, acest din urmă chemă la
Abo pe Bernadotte, fost mareşal al lui Napoleon şi apoi făcut
Contemporanul An. VII. No. 7 '
50 P O L I T I C A E X T E R N Ă A ŢAR1MULUI R U S E S C

rege al Suediei, şi î făgădui Norvegiea, dacă ar întră în alianţa

Angliei şi a Rusiei. Aşâ se făcu că la 1814 s& împlini planul
Caterineî: mie Finlanda, ţie Norvegiea.
Dar Finlanda îerâ numaî prologul. Alexandru vroeâ, ca tot-
de-a-una, Ţarigradul. La Tilsit şi la Erfurt îî făgăduise Napoleon
cu tărie Moldova şi Valahiea, şi chiar despre împărţirea Turciei
fusese vorbă, numaî cît Coustantinopolul îerâ să nu fie cuprins în
împărţală. De la 1806 îerâ Rusiea în luptă cu Turciea: data asta
nu se râsculaseră numaî Grecii, ci şi Sîrbiî. Dar ceea ce se zicea
despre Poloni numaî în ironie, îerâ chiar adevărat despre Turei:
neorîndueala îî ţinea. Soldatul de jos nestricat, fiiS al ţeranului
turc nestricat şi Iei, avea tocmaî din pricina acestei lipse de li­
nişte şi regulă prilej de-a îndreptă ceea ce stricau paşalele co­
rupţi. Turci; puteau fi bătuţi dar nu nemiciţî, şi armata rusască
înnaintâ numaî încet spre Ţarigrad.
Preţul înse pentru această voie de-a lucra după plac în re-
sărit îerâ intrarea Rusiei în sistemul continental al luî Napoleon,
încetarea negoţului cu Angliea. Şi aceasta însemna pentru Rusiea
de pe atuucîa ruina comercială. îerâ timpul cînd Eugen Oneghin
(în Puşchin) învăţa din Adam Smith cum se îmbogăţeşte un stat
şi cum n'are nevoie de bani, numaî de are prisos de producte;
în timp ce tată-su nu putea înţelege acest lucru şi trebueâ să-şî
ipotecheze una după alta moşiile.
Rusiea putea căpăta bani numaî prin negoţul pe marea şi
prin exportul productelor sale brute cătrâ pîeaţa comercială de
căpetenie pe atunci, cătră Angliea, Iear Rusiea îerâ acuma prea
apusanizată pentru a putea trăi fără banî. Oprirea negoţului îerâ
de nesuferit. Economiea fu maî puternică de cît diplomaţiea şi
ţarul împreună; comerţul cu Angliea se începu fără zgomot, în­
ţelegerea de la Tilsit se rupse şi la 1812 izbucni războiul.
Napoleon trecu peste graniţa Rusiei însoţit de armatele unite
ale apusului întreg. Polonii, cari puteau judeca împrejurarea, îl
sfătuirâ, să se oprească la Dvina sau la Nipru, să reorganizeze
Poloniea şi să aştepte acoleâ atacul Ruşilor. Un general ca Na-
 POLITICA EXTERNĂ Â ŢARISMULUI RUSESC 51

poleon trebuea să priceapă, că planul acesta îera singurul bun.

Dar Napoleon, pe înnălţiraea ameţitoare la care ajunsese şi
avînd aşa de nesigură temelie, nuputed&ă, mal facă expediţii mili­
tare încete. Avea neapărat nevoie de izbînzî răpezi, de biruinţi
strălucite, de tractate de pace luate cu asalt: respinse deci planul
Polonilor, plecă asupra Moscvei şi ast-feliă aduse pe Ruşi la Paris.
Nemicirea marei armate a lui Napoleon în vremea retrage-
reî de la Moscva dădu semnalul unei răscoale generale în potriva
suzeranităţel franceze în apus. In Prusiea se sculă tot poporul şi
sili pe fricosul Frederic Wilhelm al III-lea la războia în potriva
lui Napoleon. îndată ce Austriea fu gata cu înnarmările, se uni
^i îea cu Ruşii. După lupta de la Lipţca confederaţiea renană
părăsi şi îea pe Napoleon, şi după opt-spre-zece luni numai de
la întrarea lui Napoleon în Moscva întră Alexandru, domnul şi
stăpînitoriul Europei, în Paris.
Turciea, trădată de Franţiea, încbelese la 1S12 pacea de la
Bucureşti şi jertfise Ruşilor Besarabiea. Congresul de la Viena
dădu Rusiei regatul Poloniei, în cît acum nouă zecimi din foasta
Polonie Ierau unite cu Rusiea. Dar mal mult de cît toate pre-
ţuea poziţiea cîştigată de ţar în Europa. Nu maî avea nici un
rival în toată Europa. Austriea şi Prusiea îl ascultau şi urmau.
Dinastiea Burbonilor în Franţiea pusă la loc de dînsul ierâ de
^asemenea ascultătoare. Svediea primise de la dînsul Norvegiea
ca să aibă o politică prietenească faţă cu ţarul; chiar şi dina­
stiea spaniolă avea de mulţămit pentru înturnarea sa la tron maî
mult biruinţelor cîştigate de Ruşi, Austriac! şi Pruşi de cît biru­
inţelor lui Wellington cari nu ierau în stare să răstoarne impe­
riul francez.
Nici o dată mal înnainte n'avnse Rusiea o poziţie atît de
puternică. Dar făcuse un pas mal mult peste hotarele îeî fireşti.
Dacă şovinismul rusesc avea pentru cuceririle Caterineî — nu
voiu zice mijloace de-a le îndreptăţi — dar de-a le dezvinovăţi
măcar, faţă cu cuceririle lui Alexandru lipsesc şi aceste din urmă.
Finlanda ieste fineză şi svediană, Besarabiea romanească, regatul

IS> fiSS ca
 52 POLITICA EXTERNA Â ŢARISMULUI RUSESC

Poloniei polon. Aice nu maî îe vorba de cu Ruşii, unit popoare

înrudite prin sînge cari toate se numeau Ruşî; acuma îe vorbă
de cucerirea curată şi silnică a ţerî străine, îe vorba de rîpire
făţişă.
II
Biruinţa în potriva lui Napoleon, iu biruinţa monarhiilor eu­
ropene în potriva revoluţiei franceze, a cărei fază din urmă a
fost imperiul francez; biruinţa aceasta se serba prin statornicirea
„legitimitate!". Dar pe cînd Talleyrand credea că momeşte pe
ţar prin această frază, pe care o născocise, mai degrabă diploma­
ţiea rusască purta de nas pe toată Europa prin ajutoriul frazei
acesteia. Sub cuvînt de-a apără legitimitatea, îea întemeie „sfînta
alianţă", astă lărgire a alianţei ruso-austro-prusiene şi prefacere a
iei într'o conjuraţie a tuturor prinţilor europeni în potriva popoa­
relor lor, conjuraţie sub ocrotirea înnaltă a Rusiei. Ceialalţl prinţi
credeau în această alianţă; ce credea ţarul şi diplomaţiea rusască
vom vedea îndată.
Pentru aceasta Iera vorba numai de-a se folosi de heghe-
moniea asupra Europei pentru a face un pas mal departe spre
Ţarigrad. Pentru aceasta putea întrebuinţa trei pîrghiî. Grecii
Ierau elementul cel mal bun de întrebuinţat, lei Ierau un popor
de negustori, şi negustorii sufereau mal mult de apăsările pasa­
jelor. Ţeranul creştin sub domniea turcească Iera din punctul de
vedere material mai bine de cît ori unde aiurea. Îşi păstrase in­
stituţiile ce avuse înnainte de venirea Turcilor şi cîrmuirea locală cu
totul neatîrnată dacă plătea birul, de obicei! Turcul nu-şî mai
;

bătea capul despre ţeran; numai rare ori Iera supus la suferinţl,
pe cari do alt feliu le avea şi ţeranul din apusul Europei de la
nobilii din veacul de mijloc. Iera un traiu nevrednic, numai în­
găduit, dar nu lipsit de bîelşug, uu traiu nu nepotrivit cu starea
de cultură a acestor popoare, şi de aceea a trecut mult, pană
ce raiaua slavă descoperi că traiul acesta Ieste de nesuferit. Di'm-
potrivă negoţul Grecilor, după ce domniea Turcilor îl mîntuisede
concurenţa zdrobitoare a Veneţieuilor şi a Genovezilor, înflorise
 POLITICA E X T E R N Ă A ŢARISMULUI RUSESC 53

răpede şi acuma ajunsese aşa de însemnat în cît nu maî putea

să sufără nicî domniea Turcilor. In adevăr domniea Turcilor, ca
ca orî ce altă domnie orientală, nu poate a se învoi cu societatea
capitalistă; plusvaloarea şterpelită nu-i Ia adăpost de mînele la­
come ale satrapilor şi ale paşalelor; lipsea cea di'ntâiu condiţie a
activităţeî burgheze: siguranţa persoanei negustoriuluî şi a avere!
lui. Nicî o minune decî, că Grecii care făcuseră de la 117i
două încercări de răscoală, s'au maî sculat fi data aceasta.
Răscoala grecească îerâ decî un lucru pe care se putea spri­
jini diplomaţiea rusască, dar pentru a se folosi de dînsa trebueă
do împiedecat amestecul apusului; deci trebueâ ca guvernele apu­
sene să aibă de lucru a casă. Pentru acest sfîrşit fraza despre
legitimitate pregătise foarte bine calea. Guvernele legitime ajun­
seseră pretutindene foarte adînc urite popoarelor. încercările de-a
restatorniei starea di'nnainte de revoluţie, aţiţă toată burghezimea
apusană; în Fianţiea şi Germaniea fierbea, în Spaniea şi Italiea
zbucnl revoluţiea pe faţă. Diplomaţiea rusască îerâ amestecată.în
toate conjuraţiile şi răscoalele; nu doar că le făcea îea, sau că
ajută cîtu-şî de puţin pentru izbînda lor trecătoare. Dar tot ce
putea face prin agenţii săi oficioşi, pentru a iscă nemulţumiri în
ţerile aliaţilor s&î legitimî, diplomaţiea rusască făcu. Apără înse
de-a dreptul elementul turburătorii! din apus, îndată ce se aretâ
sub masca Iubire! pentru Greci: şi cine alţii îerau filelenil, cari
adunau bani, şi trimeteau voluntari şi trupe întreg! înnarmate în
Greciea — cine îerau alţii de cît Carbonarii şi alţi liberali
din apus.
Toate acestea nu opriră pe luminatul ţar Alexandru la con­
gresele de la Aachen, Troppau, Laibach, Verona de-a îndemnă pe
legitimii săi colegi la măsurile cele mal straşnice în potriva su­
puşilor lor răsculaţi; de asemenea astea nu 1 opriră de-a trimete
la 1821 pe AustriacI pentru a înnăduşl revoluţiea din Italiea, Iear
ia 1823 pe Francejî spre acelaşi scop în Spaniea; ba chiar de
ochii lumii dezaprobă şi răscoala Grecilor — deşi în aceea şl
T?reme pe furiş aţiţă această răscoală şi îndemna pe filelenil din
54 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC

apus să fie şi maî energici. Ieară-şî ;fu trasă pe şfară într'un

chip de necrezut proasta Europă; prinţilor şi reacţionarilor Ie pro-
povedueâ ţarismul legitimitate, burghejilor liberali liberarea po­
poarelor şi lumină, şi îl credeau şi unii şi alţii.
La Verona ţarul subjugă de tot pe ministrul Francez, ro­
manticul Châteaubriand. Ţarul puse înnainte Francejilor că vor
căpătă malul stîng al Rinului, dacă vor îmbla bine cu Rusiea,
Prin această nădejde,—care mal tîrziu, sub Carol al X-lea fu în­
tărită prin făgădueală obligatoare,—purtă diplomatica rusască pe
Franţiea de nas, şi cu puţine întrerumperî, stăpîni politica orien­
tală a Franţieî pană la 1830.
Cu toate acestea politica umanitară a ţarului, care sub cu-
vînt de a mîntui pe Greci de sub apăsarea mahomedană căuta a
luă numaî locul Turcilor, nu făcea progresele dorite. Căci, cum
zice ambasadoriul rusesc de Ia Londra, prinţul Lieven (Depeşa
de la 18/30 Octomvrie 1825): „Toată Europa priveşte cu groază
la acest colos rusesc, a cărui putere uriaşă aşteaptă numaî un
semn pentru a se răpezl asupra iei. Interesul iei Ieste deci de-a
apără pe Turci duşmanii fireşti ai împărăţiei noastre". Războiul
în Greciea ţinea înnainte, cînd birueau unii, cînd alţii; iear toate
încercările Rusiei de-a întră cu volea puterilor europene în pro­
vinciile dunărene şi ast-feliu a sili pe Turci să-şl plece capul, nu
izbutiră de loc. La 1825 le veni Turcilor ajutoriu din Egipet;
Grecii fură bătuţi pretutindenea, răscoala fu maî maî înnăbuşită. Po­
litica rusască ierâ în faţa unei înfrîngerî ori trebuea o hotărire
îndrăzneaţă.
Cancelarul Nesselrode ceru părerea ambasadorilor săi. Pozzo
di Borgo de la Paris (Depeşa de la 4/16 Oct. 1825) şi Lieven
de la Londra (Depeşa de Îs 18/30 Oct. 1825) îndemnară la un
pas îndrăzneţ: să ocupe principatele dunărene pe dată, fără a ţi­
nea samă de Europa, chiar dacă ar fi să se pricinuească un răz­
boia european. Aceasta Ierâ părerea diplomaţiei ruseşti întregi,.
Dar Alexandru Ierâ molatec, cu apucături, dezgustat, mistic-ro-
mantic, avea nu numai vicleniea şi falsitatea unul Grec bizantin
 POLITICA EXTERNĂ A ŢARISMULUI RUSESC

{Grec du Bas-Empire, cum îl numea Napoleon), ci şi lipsa de

hotărire şi de energie. începu a luâ legitimitatea în serios şi de
răsculaţii greci se săturase. Ne făcînd nemică se află călătorind
la mîează-zî, pe la Taganrog, unde pe atunci înnainte de dru­
murile de fier îerâ greu de a-1 ajunge. De o dată veni vestea
c'a murit. Se vorbea de otravă. înlăturase oare diplomaţiea şi
pe fiiii cum făcuse cu tată-su? Ori cum fie, Alexandru nu putea
muri la vreme mal potrivită pentru diplomaţie.
Cu Nicolaî se sui pe tron un ţar, cum nu putea dori diplo­
maţiea maî bun, o fire de sublocotenent de rînd, pentru care
mai pe sus de toate îerâ aparenţa stăpînireî, şi pe care putea
să-1 ducă la ori ce păstrîndu-i aparenţile. Acuma se lucră mai cu
hotărire, şi războiul în potriva Turcilor se făcu fără ca Europa
să se amestece. Pe Angliea şi pe Franciea le-a făcut să-şi tri-
meată flotele, pe cea di'ntăiu ameţind'o prin fraze liberale, îear
pe Franţiea prin făgăduelele de cari am vorbit mai sus. Aceste
flote unite cu cea rusască atacară şi nemiciră, în vreme de pace,
flota turco-egipteană la Navarin la 20 Octomvrie 1822. Şi, deşi
Angliea se retrase în curînd, Franţiea Burbonilor remase credin­
cioasă. In timp ce ţarul declara războiu Turcilor şi ostile lui
treceau Prutul la 6 Maiu 1825, 15.000 de Francejî sc pregăteau
pentru a se îmbarca şi a pleca în Greciea, îear în luna lui August
şi Septemvrie ajunseră acolo. Asta îerâ destulă înştiinţare pentru
Austriea că nu trebueâ să atace pe Ruşi din coastă: ar fi urmat
un războiu cu Franţiea şi alianţă ruso-franceză—pentru ca Ruşii
să cucerească Ţarigradul, îear Francejiî malul stîng al Rinului—
ar fi fost pusă în lucrare.
Dibicî aşâ dar străbătu pănâ la Adrianopol, dar acolo Ierâ
în aşâ de stare în cît trebuea să se retragă în graba cea mal
mare peste Balcani, dacă Turcii ar fi ţinut încă patru-spre-zece
zile. Avea cu dînsul numai 20,000 de oameni şi din aceştia
un sfert bolnavi de ciumă. Atunci ambasada prusieană de la
Constantinopol mijloci de a se încheia pace, spăîmîntînd pe Turci
cu veşti minciunoase despre mersul ameninţător™ al Ruşilor a-
56 POLITICA EXTERNĂ A ŢARISMULUI RUSESC

supra Const&ntinopoluluî, pe cînd în adevăr Dibicî nu îerâ în

stare de felia a face asemenea lucru. Prin această pace fu scăpat
comandantul rusesc, după vorbele lui Moltke, „din o poziţie care
poate trebueâ să maî ţie numaî cîte-va zile pentru a-1 răsturna
de la înnălţimea biruinţei în prăpastiea pîeireî". (Moltke, Răz­
boiul ruso-turc f. 390). Totu-şî pacea aduse împărăţiei ruseşti
gurile Dunărei, o bucată de ţară în Asiea, şi pretexte vecînice
de-a se amesteca în trebile terilor dunărene. Acestea (Moldova
şi Munteniea) de atunci şi pană la războiul din Crimeea fură
karcziaa zajezdna pentru oştirile ruseşti, cari mai nu lipsiră în
tot acest timp din îele.
InnaiDte de a se folosi Rusiea maî departe de aceste cîştigurl,
izbucni revoluţiea franceză din Iulie. Acuma pentru un timp a-
genţii ruseşti vîriră în buzunariu frazele liberale; îera vorba de
apărat „legitimitatea". Se pregăti expediţiea sfintei alianţe în
potriva Franţiei — atunci îuse zbucni răscoala polonă, şi ţinu pe
Rusiea un an pe loc , şi ast-ieliu Poloniea scăpă a doua oară re­
voluţiea europeană prin jertfirea sa înse-şi.
Trec peste raporturile între Ruşi şi Turci în epoca de la 1830
— 1848. Au fost însemnate prin aceea că Rusiea se arătă pentru
întălea-şî dată apărătoarea Turciei în potriva vasalului rebel Mebe-
met Aii din Egipet.
Rusiea trimese 30,000 de oameni pentru apărarea Constantino­
poluluî la Bosfor şi prin tractatul de la Hunkiar Iskelessi puse pe
Turciea în adevăr sub stăpînirea Rusiei. Mai ie de însemnat această
periodă prin aceea că diplomaţiea rusă a izbutit la 1840 să prefacă
peste noapte prin vînzarea lui Palmerston o coaliţie ameninţătoare
a Europei îndreptată asupra Rusiei într'o coaliţie în potriva Fran­
ţiei ; mal Ieste însemnată perioda şi prin aceea că pregătea rîpirea
principatelor dunărene ocupîndu-le fără întrerupere, despoind pe
ţeranî, precum şi momind pe boieri prin reglementul organic:
(vezi Marx, Capitalul, t. 1 cap. 8). Dar perioda aceasta a fost
mal ales întrebuinţată pentru cucerirea şi rusificarea Caucazului,
care se reuşi în sfîrţit după două-zeci de ani de lupte.
 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC 57

Dar o nenorocire mare a lovit în vremea aceasta pe diplo­

maţiea ţarismului: cînd marele principe Constantin fu nevoit să
fugă din Varşoviea din pricina răsculaţilor la 29 Noemvrie 1830,
le căzu în mînă toată arhiva lui diplomatică, depeşile originale
ale ministrului de externe şi copiile oficiale cele mal însemnate
ale depeşelor ambasadorilor. Toate intrigile diplomaţiei ruseşti de
la 1825—1830 au fost date de gol. Guvernul polon trimese a-
ceste dopeşl prin graful Zamojski în Angliea, şi, după stăruinţa
lui Wilhelm al IV-lea al Angliei, au fost publicate de David Ur-
quhart în „Portofolio". Acest Poitofolio ieste şi astă-zl unul din
izvoarele de căpetenie (şi de bună samă cel care nu poate fi su­
pus la vre-o îndoeală) pentru istoriea intrigilor, prin cari ţari­
smul caută a duşmăni între dînsele naţiile apusene spre a putea
în urma acestor dezbinări, să le stâpînească pe toate/
Diplomaţiea ruaagcă văzuse atîtea revoluţii în apusul Euro­
pei cari trecuseră nu numai fără nici o pagubă pentru dînsa,
dar chiar cu folos, în cît fu în stare a saluta ca o întîmplare
foarte folositoare revoluţie» de la Fevruarie 1848. Că revoluţiea
se întinse până la Viena şi ast-feliu nu numai că răsturnă pe
Metternich, duşmanul de frunte al Rusiei, ci trezi din adormire şi
pe Slavii austriacl — aceşti aşteptaţi aliaţi aî ţarismului; că se
întinse pănâ la Berlin şi ast feliu lecui gusturile de neatîrnare
faţă cu Rusiea ale lui Frederic Wilhelm al IV-lea, carele vroea
totul şi na putea nemic — ce putea fi mal plăcut ? Rusiea Ierâ
sigură de cri-ce molipsire, lear Poloniea Ierâ aşâ de plină de
oşti, în cît nu putea să se mişte. Şi cînd revoluţiea se întinse
chiar şi In principatele dunărene, atunci diplomaţiea rusască avu
tocmai ce I lipsea: un pretext de-a năvăli din nou în Moldova şi
Valshiea, pentru a restatornici liniştea, şi pentru a întări şi mal
mult puterea Rusiei în aceste ţerl.
Atîta nu Ierâ de-ajuns. Austriea potrivnica cea maî cerbi-
coasă, cea maî îndăretnică a Rusiei la graniţele peninsulei Balca­
nice, fusese împinsă pana la margenile pleirel prin revoluţiea din
Viena şi prin răscoala Ungurilor. Biruinţa Ungurilor însemnă înse:
58 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC

începerea din nou a revoluţiei europene, şi Polonii cel atît de

numeroşi în oastea ungurească ierau chezeşie că revoluţiea data
aceasta n'avea să se oprească la hotarele Poloniei. Atunci Ni-
colai jucă rolul de mărinimos. Trimese ostile sale în Ungarie»,
zdrobi prin numărul lor ostile ungureşti, şi ast-feliu pecetlui zdro­
birea revoluţiei europene. Şi cînd Prusiea tot cerca să se folo-
sască de revoluţie pentru a rumpe confederaţiea germană şi pen­
tru a pune sub heghemoniea prusieană măcar statele mici din
nordul Germaniei, atunci Nicolaî chemă înnaintea tribunalului său
la Varşoviea pe Prusiea, şi pe Austriea şi hotări în folosul Au­
striei. Prusiea, ca mulţămire pentru supunerea îeî îndelungată, fu
înjosită şi ruşinată, numai pentru că aretase o clipă poftă
slabă de împotrivire. Chestiea Schleswig-Hollsteinului o hotări
Nicolaî îearâ-şî în potriva Germaniei, şi puse pe Christian ca
moştenitorii! la tronul Danemarcei, după ce se încredinţa că Ie
bun de întrebuinţat pentru planurile Rusiei. Nu numai Ungariea,
ci Europa întreagă zăcea la picioarele ţarului, şi a nume din pri­
cina revoluţiei. N'aveâ dreptate diplomatica rusască să fie înfo­
cată, în taină, pentru revoluţiile din apusul Europei?
Dar revoluţiea din Fevruarie fu cu toate acestea întâiul su­
net de clopot la înmormîntarea ţarismului. Sufletul mic al măr-
geuitulul Nicolaî nu putea suferi mult acest noroc nemeritat; se
prea grăbi cu mersul asupra Constantinopolului; războiul Crimeei
izbucni; Angliea şi Franciea veniră în ajutoriul Turciei, îear Austriea
ardea de dorinţa de-a spărieâ lumea prin mărimea nerecunoşîinţel
s a l e C ă c i Austriea ştieâ că, drept mulţămită pentru ajute ml
dat în potriva Ungurilor, i se cerea neutralitate ori chiar ajiuoriu
la cuceririle Ruseşti la Dunărea, oeea ce însemnă împregurarea
Austriei de cătră Rusiea de la Cracoviea pană la Orşova şi
Zemlin.
Războiul din Crimeea a fost o adevărată uriaşă somedie de
înşelăciuni, în care te întrebi la fie-care p a s : cine-I cel tras pe

1). D'etonner le monde par la granaeur de son ingratitude.

 POLITICA EXTERNĂ A ŢARISMULUI RUSESC 5S

şfară? Dar comedie» aceasta a costat nenumărate averi şi poate

un milion de vieţî <?e om. De abieâ debarcaseră cele di'ntăifi
trupe aliate în Bulgariea şi Austriaciî întrară şi Iei în princi­
patele dunărene, iear Ruşii se retraseră peste Prut. Ast-feliu se
vîri Austriea la Dunărea între ceî doi luptători; urmarea războ­
iului în aceste părţi atîrna de voinţa îeî. Dar Austriea vroea
un războia la graniţa apusană a Rusiei. Austriea ştieâ că Ru­
siea n'avea să-1 ierte această nerecunoştinţa brutală; Austriea
îerâ decî gata a se uni cu aliaţii, dar numai pentru un războia
serios, care se restatornicească Poloniea şi să împingă graniţa a-
pusană a Rusiei de parte. Ast-feliu de războia trebuea să tragă
şi pe Prusiea în alianţă, căci Rusiea îşi aducea ceie trebuitoare
prin această ţară; o coaliţie europeana ar fi blocat pe Rusiea pe
apă şi uscat şi ar fi atacat'o cu puteri atît de superioare în cît
biruinţa îerâ asigurată.
Dar Franţiea şi Angliea n'aveau de loc asemonea scop. A-
mtndouă se bucurau, că din pricina amestecului Austriei au scă­
pat de primejdiea unui războiu serios. Ceea ce dorea Rusiea —
adecă să se ducă aliaţii în Crimeea şi să încremenească pe loe
— asta propuse Palmerston, iear Louis Napoleon primi plin de
bucurie cu amîndouă mînele. A străbate din Crimeea în lăuntruî
Rusiei ar fi fost o cercare curat nebunească. Ast-feliu războiul
se prefăcu binişor în războiu în şagă, şi toţî fruntaşii ce luau
parte la dînsul îerau mulţămiţî. Dar ţarul Nicolal nu putea
suferi în delung ca oştî duşmăneşti să se aşeze pe mar-
genea împărăţiei sale, pe pâmînt rusesc; pentru dînsul războiul
în şagă se prefăcu în curînd în războiu în adins. Dar după cum
Crimeea îerâ loc potrivit pentru un războiu în glumă, tot ast-feliit
îerâ de primejdios pentru un războiu serios. Tăriea Rusiei în a-
părare — întinderea Iei uriaşă şi populaţiea rară, lipsa de dru­
muri şi lipsa de toate celea — se întoarse în potriva Rusiei în-
se-şî, îndată ce Nicolal îşi adună toate puterile sale spre Seva-
stopol, adecă spre un punct al graniţei. Stepele Rusiei sudice,,
cari ar fi trebuit să fie mormîntul năvălitorilor, fură mormîntu^
80 POLITICA EXTERNĂ A ŢARISMULUI RUSESC

armatelor ruseşti, pe cari Nicoîaî cu necruţarea-î proastă şi bru­

tală cunoscută le trimetea — şi la urmă în mijlocul îerneî —
în Crimeea. Şi cînd cea din urmă, adunată în grabă, de abiea
înzestrată cu cele trebuitoare, suferind de foame, pierdu. în mar-
şu-I la două treimi din namărul soldaţilor, — batalioane întregi
au murit în furtuni de omăt — şi cel ce remaseră vil nu Ierau
în stare de-a atăcâ măcar pe duşman, atunci Nicolaî cel cap sec
dar îngîmfat îşi pierdu toată încrederea în sine, şi scăpă de ur­
mările nebuniei sale împărăteşti luînd otrayă.
Pacea încbelată'n grabă de urmaşul lui, fu foarte cruţătoare.
Dar urmările războiului în lăuntrul Rusiei fură cu atîta mal mari.
Pentru a putea domni absolut în lăuntru, ţarismul trebueâ să fie
în afară mal mult de cît nebiruit, trebueâ să fie neîncetat birui­
torii!, trebueâ să fie în stare a răsplăti ascultarea oarbă prin be-
ţiea şovinistă a biruinţelor, prin cuceriri nouă neîntrerupte / Şi a-
cuma ţarismul fusese zdrobit, şi a nume în forma cea mai Impu­
nătoare, pe Rusiea o aretă lunieî în toată goliclunea-l, şi tot o
dată se dădu pe faţă şi Iei înnaintea Rusiei. Urmă o tre­
zire uriaşă. Poporul rusesc fusese prea zdruncinat prin jertfa
uriaşă a războiului, ţarul trebuise se ceară prea mult de la dînsul,
pentru ca să se întoarnă ieară-şî fără vorbă la ascultarea fără
murmur. Câcî pe nesimţite se deavoltase şi Rusiea economiceşte
şi intelectualmente; pe lîngă nobilime Ierau acuma începuturile
unei clase nouă, ale burghezimel. Scurt, noul ţar trebueâ să joace
rolul de liberal, dar acuma înlăuntru. Dar ast-feliu să făcea în­
ceputul uneî istorii năuntrice a Rusiei, al unei mişcări a spirite­
lor în însăşi naţiea rusască şi ca reflex al acestora o opinie pu­
blică, deşi foarte slabă, dar care din ce în ce Ieste mal tare şi
mal puţin de despreţuit. Ast-fclia se născu pentru diplomaţiea
rusască duşmanul năuntric, care o va nemici. Căci ast-feliu de
diplomaţie ieste cu putinţă, pe cîtâ vreme poporul remîne cu de-
sâvîrşire pasiv, n'are altă vroinţă de cît a cîrmuireî, altă menire
de cît de-a da soldaţi şi a plăti dări pentru aducerea la îndepli­
nire a planurilor diplomaţiei. îndată ce Rusiea are o dezvoltare
 POLITICA EXTERNĂ A ŢARISMULUI RUSESC 61

năuutrică, şi deci lapte de partide, atunci cucerirea unei constituţii,

sul) care luptele de partidă să se petreacă fără zguduiri violente,
Ieste nuruaî chestie de timp. Atunci înse şi politica de cuceriri
a Rusiei face parte din trecut; nestrămutata statornicie a scopului
diplomatic se pierde în lupta pentru domnie a partidelor; s'a
sfîrşit întrebuinţarea necontrolată a puterilor naţiei — Rusiea re-
mine grea de atacat şi relativ slabă cînd vrea să atace, dar de
alt feiiu ie si îea o ţară europeană ca toate celeaialte, şi puterea
particulară a diplomaţiei iei va ti frîntă pentru vecie.
La Russie ne boude pas, elle se recueille, zise cancelariul
Gorciacof după războia. Nici iei însu-şl nu ştieâ, cît de adevărat
a vorbit.
Iei vorbea numai de Rusiea diplomatică. Dar şi Rusiea ne­
oficială îşi adună puterile, cugetă. Şi aBtă lucrare fu ajutată de
guvern chiar. Războiul dovedise că Rusiea are nevoie de dru­
muri de fier şi de industrie mare, chiar numai din punct de ve­
dere militar. Deci guvernul se apucă să crească o clasă capita­
listă rusască. Dar asemenea clasă nu poate fi fără proletariat, şi
pentru a i aduce elemente, trebui să se tacă aşâ zisa dezrobire a
ţeranilor; ţeranul plăti libertatea sa personală pîerzînd partea cea
mal bună din pămîntul său în folosul nobililor. Ce i a remas
Ierâ prea puţin pentru a trăi şi prea mult pentru a muri. In timp
ce ast-feliu obşcina ţerănească Ierâ lovită în rădăcină, se dezvolta
şi burghezimea mare, ca într'o grădină de iearnă, din pricina dra­
murilor de fier, a tarifelor protecţioniste şi a altor privilegii, şi ast-
feliu se începu la sate şi în oraşe o revoluţie socială întreagă,
care nu mal lasă odihnă minţilor o dată trezite. Tînăra bur­
ghezime se oglindi într'o mişcare liberal-constituţională, îear pro­
letariatul, care se forma şi Iei, în mişcarea de obiceiu numită ni­
hilism. Astea au fost urmările adevărate ale stărel pe gîndurî a
Rusiei (recueillement).
O bucată de vreme se păru că diplomaţiea nu luă sama ce
feliu de duşman i se născuse în ţară. Din potrivă; în afară se
părea că adună biruinţî peste biruinţi. La congresul din 1856 Ia,
32 POLITICA EXTERNĂ A ŢARISMULUI RUSESC

Paris Orlov juca rolul de căpetenie, după care umblau atîţia;

în loc de-a jertfi ce-vâ, cîştigă izbînzl nouă; drepturile de
războiu pe marea pretinse de Angliea, şi combătute de Rusiea de
pe vremea Caterineî încă, fură înlăturate cu totul, şi se întemeie
o alianţă ruso-franceză împotriva Austriei. Aceasta întră în lucrare
îa 1859 cînd Louis Napoleon se înţelese să răzbune pe Rusiea în
potriva Austriei, care ssăpă de urmările înţelegere! francezo-
ruse,—pe care le descoperi Mazzini şi în puterea cărora în caz de
înpotrivire îndelungată un mare princepe rus Ierâ să fie pus can­
didat la tronul unei Ungariineatîrnate — încheind ;ăpede pace.
Dar de la 1848 popoarele au stricat meşteşugul diplomaţiei.
Italiea s'a făcut unită şi neatîrnată în potriva voinţei ţarului şi
a lui Louis Napoleon.
Războiul de la 1859 spăriese şi pe Prusiea. lea îşî îndoise
aproape numărul soldaţilor şi pusese la cîrmă un om care putea
să se măsoare cu diplomaţiea rusască măcar într'un punct: în
lipsa de cruţare cît priveşte mijloacele de întrebuinţat. Acesta a
fost Bismarck. In timpul răscoalei Polonilor la 1863 luă teatral
partea Rusiei în potriva Austrie!, Franţiei şi Angliei, şi făcu totul
pentru a o face biruitoare. Cu aceasta cîştigă pe ţar şi-1 făcu să
se lase de politica obicinuită în chestiea Schleswig-Holsteinuluî.
ducatele fură răpite de la Danemarca cu învoirea ţarului. Apoi
veni războiul pruso-austriac de la 1866; cu acest prilej se bucură
ţarul leară-şl de pedeapsa suferită de Austriea şi de creşterea pu­
tere! Prusiei, singură credincioasă vasală — chiar după lovitura
de picior de la 1849—50. Războiul de la 1866 trase după sine
războiul franco german de la 1870, şi data aceasta ţarul fu de
partea prusieanului „Dîadla Molodeţ" ; ţinu pe Austriea în loc, şi
răpi ast-feliu Franţiei pe singurul aliat, care ar fi putut'o scăpa
de zdrobirea desăvîrşită. Dar, ca şi Louis Bonaparte la 1866, fu în­
şelat data aceasta Alexandru prin neaşteptatele izbînzî ale ar­
matelor germane. In loc de un războiu lung şi greu care să slă­
bească puterile amînduror luptătorilor, urmară lovituri după lo­
vituri, cari în cine! septămînî răsturnară imperiul bonapartist, şi
-duseră ostile luî prinse în Germaniea.
 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC 63

Atunci fu numaî un loc în Europa unde se înţelese bine

starea lucrurilor, şi anume în consiliul general al asociaţiei inter­
naţionale a muncitorilor.
La 9 Septemvrie 1870 scoase acesta un manifest, în care
făcu paralela între 1866 şi 1870. Războiul de la 1866 a fost
făcut cu învoirea Iul Louis Napoleon; dar biruinţile Prusiei şi
creşterea puterel îeî au ajuns pentru a preface pe dată pe Louis
Napoleon în duşman al Prusiei. Tot ast-feliu şi izbînzile nouă
din 1870 şi creşterea ce urmă din Iele pentru puterea pruso-ger-
manâ avea să facă pe ţarul rusesc, deşi a sprijinit diplomaticeşte
pe Germani în vremea războiului, duşmanul Germaniei. Influenţa
predomnitoare a Rusiei în Europa are ca presupunere trebuitoare
neapărat puterea îel tradiţională asupra Germaniei, care putere
acuma se frînse. Tocmai atunci cînd mişcarea revoluţionară în­
cepe a fi ameninţătoare în Rusiea însă-şl, nu putea ţarul să su­
fere această slăbire de prestij în afară. Şi dacă pe lîngă acestea
prin luarea Alsaciei şi a Loreneî arunca pe Franţiea în braţele
Rusieî, apoi Germaniea trebuie să se pregătească ori pentru a fi
o uueltă făţişă a cuceririlor ruseşti, ori, după un popas scurt, pen­
tru un războiu în potriva Rusieî şi a Franţieî, care războiţi ar pu­
tea uşor să se prefacă într'un războiu asupr* Slavilor şi Roma­
nilor aliaţi.
Noul imperiu German a făcut Rusiei plăcerea de-a rupe Al-
saciea şi Lorena de la Franciea şi ast-feliă a aruncat'o pe aceasta
în braţele Rusiei. Diplomaţiea ţarismului fu acuma în poziţiea
vrednică de invidiat, de a şti pe amîndouă ţerile, ast-feliu" duşmă­
nite de moarte, atît pe Franţiea cît şi pe Germaniea, atîruătoare
de Rusiea. De astă poziţie bună se şi folosi pentru o nouă năvă­
lire spre Ţarigrad. După lupte îndelungate ostile ruseşti ajun­
seră în Ianuarie 1878 pană lîngă porţile capitalei turceşti; atunci
înse se iviră 4 vapoare englezeşti împlătoşate în Bosfor, şi siliră
pe Ruşi, să se oprească în faţa turnurilor sfintei Sofie şi să supuie
planul de pace alcătuit la Sau Stefano spre revizuire înnaiutea
unul congres european.
64 POLITICA EXTERNĂ A ŢARISMULUI RUSESC

Totu-şî în aparenţă se eîştigase o izbînda uriaşă. Romîniea,.

Serbiea, Montenegro crescute şi făcute neatîrnate prin ajutoriul
Rusiei, şi deot îndatorite cătră îea; pătratul de uet&ţl îctre Dună­
rea şi Balcani, această apărare puternică a Turciei nemicită de o
cam data; cea de pe urmă apărarea Constautinopoluluî, Balcanii,
rîpiţi de la Turcişi dezarmaţi; Bulgariea şi Rumeliea resăriteanâ
în aparenţă state vasale ale Turciei, dar în adevăr ale Rusiei;
bucata de parnînt pierdută la 1856 îu Beserabiea, luată îndăret ;
în Armeniea cîştigate poziţii nouă şi foarte însemnate; Austriea
făcută complice la împărţirea Turciei prin luarea Bosniei şi tot o
dată silită a fi protivnica tuturor tendinţelor de neatîrnare şi unire
ale Sîrbilor; în sfîrşit Turciea adusă în desăvîrşită atîrnare de
Rusiea prin pierdere de pămînt, prin sleirea puterilor şi prin o
despăgubire de războiu pe care nu Ie în stare să o plătească, în
sfîrşit Turciea adusă, după ideea întemeiată a Ruşilor, de-a păstră
încă pe cît-vâ timp Bosporul şi Oardanelele pentru Rusiea. Ast-feliu.:
se păru că Rusiea trebueâ numaî să şî aleagă momentul, în care
i-ar plăcea să lea Constantinopolul, să-şi ajungă la ţelul cel mare
de-a stăpîni „cheea casei noastre" (la clef de notre maison).
In adevăr însse îerâ cu totul alt-feliu. Alsaciea-Lorena a-
runcase pe Franţiea în braţele Rusiei, Iear năvălirea pană la Con-
stantinopol aruncă pe Austriea în braţele lui Bismark. Şi ast-
feliu se schimbă îeară-şi cu totul situaţiea. Puterile mari mili­
tare ale Europei sînt adunate în două lagăre mari, cari se ame­
ninţă între Iele: de-o parte Rusiea şi Franţiea, de alta Germaniea
şi Austriea. In jurul acestor lagăre au a se grupă statele cele
mici. Asta înse însamnă că ţarismul rusesc nu poate face pasul
cel mare şi din urmă, nu poate adecă pune mîna pe Constanti-
nopol fără a pricinui un războiu universal care nu se prea ştie
la ce capăt ar Ieşi, şi a cărui izbînda probabil nu atîrnă nici de
una nici de alta din părţile ce vor începe lupta, ci de Angliea.
Căci un războiu, în care Germaniea şi Austriea s'ar lupta în po­
triva Franţieî şi Rusiei, lipseşte tot apusul de grîu rusesc trans­
portat pe uscat. Toate ţerile apusene înse trăesc cu grîu adus
 POLITICA EXTEKKĂ A ŢARISMULUI RUSESC 65

din afară. Dar n'ar putea fi adus în caz de războiu de cît nu­
mai pe mare, şi puterea cea mare a Angliei pe marea o face în
stare a opri transporturile fie în Franţiea, fie în Germaniea, deci
a împinge la foamete pe una orî pe alta, după cum se va da
în partea uneia sau în a celeialalte. îear diplomaţiea rusască se
sileşte de-o sută de ani a nu se luptă pentru Cocstantinopol în-
tr'un războiu universal în care Angliea să fie puterea de la care
să atîrne izbînda războiului. Deeî n'a izbutit data aceasta.
Apoi alianţa t u Franţiea republicană, ale cărei persoane
cîrmuitoare se schimbă, nu-î de feliu sigură pentru ţarism, şi încă
maî puţin îeste potrivită cu dorinţele luî. Numai o monarhie
franceză restaurată ar putea da destulă garanţie, ca alianţă,într'un
războia aşâ d e înfricoşat, cum numai astă-zi ieste cu putinţă. De
aceea a şi luat ţarismul d e vre-o cinci ani pe Orleani sub ocro­
tirea sa; aceştia s'au îacurscrit cu dînsul înrndindu-se cufamiliea
regală daneză, astă strajă înnaintată a Rusieî la Sund. Şi pentru
a pregăti restaurarea Orleanilor, ajunşi altă straja înnaintată a
Rusiei, s'a întrebuinţat generalul Boulanger, aî cărui partizani în
Franţiea se laudă că izvorul tainic al banilor cheltuiţi cu atîta
dărnicie nu-î nime altul de cît guvernul rusesc, care le-a pus la
îndămînă pentru lupta lor cincî-gpre-zece milioane de franci. Deci
Rusiea se amestecă îeavă-şî în treburile năuntrice ale terilor a-
pusene, data aceasta ca sprijinitoare pe faţă a reacţiuneî, şi se
foloseşte de şovinismul nerebdătoriu al burghejilor franceji în
potriva spiritului revoluţionar al muncitorilor franceji.
De la 1878 se arată lămurit cît s'a înreit poziţiea diploma­
ţiei ruseşti, de cînd popoarele îşi leau îndrăzneală de-a se inte­
resa de chestiile lor. Chiar în peninsula Balcanică, unde Rusiea
lucrează ex professo ca liberătoarea popoarelor, nu-î maî izbu­
teşte nemică. Romînilor, ca mnlţămită pentru că Iei au făcut cu
putinţă biruinţa de la Plevna, li s'a luat îndăret o parte din
Besarabiea şi vor uita o cu greu pentru făgădninţî în privinţa
Transilvaniei şi a Banatului. Bulgarii s'au săturat de liberarea
data de ţar, din pricina sgenţilor ce li s'au trimes ; numai Sîrbil
Contemporanul A n . Y I I Xo. 7 K
66 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC

şi Grecii — şi unii şi alţii fiind eă-s afară de liniea de bătaie

spre Constantinopol — nu s'au spăriat încă. Slavii austrieci, pe
care ţarul se simţea chemat a-î mîntui de apăsarea Nemţilor, au
învăţat, cel puţin în partea cisleiteană, a domni îel înşi-şî. Fraza
despre liberarea popoarelor prin ajutoriul ţarului a tot puternic
şi-a sfîrşit veleatul, mai poate fi întrebuinţată cel mult în Arme-
niea şi Creta, în Europa îusă-şi nu mai face efect nici pe lingă
liberalii englejî creştini-evlavioşi; din pricina Cretei sau a Arme­
niei nu maî "vrea nici Gladstone admirătoriul ţarului să pricinuească
un războia european, după ce americanul Kennan a aretat selbătă-
ciea cu care ţarismul înnăduşă orî-ce mişcare de împotrivire în
ţara sa.
Acuma ajungem la sîmburele lucrului. Dezvoltarea Eusiel
îu lăiintru de la 1856, ajutată de politica guvernului, şi-a dat roa­
dele; revoluţiea socială a făcut progrese urieşe; Rusiea se apusa-
nizaza pe fie-care zi maî mult; industriea mare, drumurile de fier;
prefacurea tuturor plăţilor din natură în bani şi decî nemicirea
temeliilor vechi ale societâţel se dezvoltă din ce în ce mal ră-
pede. Tot aşa de răpede se dezvoltă şi nepotrivirea ţarismu­
lui absolut cu societatea cea nouă care se formează. Se formează
partizî de opoziţie, constituţionale şi revoluţionare, pe cari guver­
nul le poate dobori numaî prin brutalităţi din ce în ce maî mari.
Şi diplomaţiea rusască vede cu groază apropiindu-se ziua, cînd
poporul rus va avea sâ-şî spună vorba sa, şi cînd dezbaterea şi
dezlegarea chestiilor lăuntrice îî va luă şi timpul şi gustul, de a
se îndeletnici cu asemenea copilării ca luarea Constantinopoluluî,
a Indieî şi ca supunerea lumel întregî. Revoluţiea, care la 1848
s'a oprit la graniţa Polonieî, acuma bate la porţile Rusiei, şi
înlăuntru are destuî aliaţi cari să i le deschidă.
Cînd ceteştî gazetele ruseşti, aî crede că toată Rusiea Ie
înflăcărată pentru politica de cuceriri a ţarismului; vezî numaî
şovinism, liberarea creştinilor din jugul turcesc şi Slavilor din jugul
nemţesc şi unguresc. Dar maî întăiii se ştie în ce lanţuri zace
presa rusască; al doilea guvernul a crescut acest şovinism şi
 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC 67

panslavism de ani îndelungaţi în şcoli; al treilea presa aceasta

arată, pe cît poate îea aretâ părere liberă, numai părerile locui­
torilor din oraşe, adecă ale burghezimeî de curînd formate, care
se interesază fireşte de ori ce cuceriri nouă cari îî deschid nouă
pieţe pentru negoţul leî. Dar această populaţie orăşenească for­
mează în ţara întreagă o minoritate neînsemnată. In dată ce o
adunare naţională ar da urieşel majorităţi a poporului rusesc, po­
porului de la ţară, prilej de a-şl aretâ părerile, vom auzi cu totul
alte lucruri. Experienţa făcută de guvern cu adunările numite
zemstvo, şi care l'a silit a le nemici îeară-şî, ne dă încredinţare
că o adunare naţională rusască, numai pentru a putea învinge
toate greutăţile cele maî mari din lâuntru, foarte curînd ar înceta
cu ori ce îmboldire spre nouă cuceriri.

Situaţiea europeană de astă-zi îe dominată de treî fapte:

1) luarea Alsacieî-Loreneî de cătră Germaniea, 2) tendinţa ţari­
smului rusesc spre Constantinopol, 3) de lupta clin ce în ce mai
fierbinte în toate ţerile între proletariat şi burghezime, luptă al
cărei termometru îeste pretutindenea mişcarea socialistă ce merge
crescînd.
Cele două di'ntăiu hotăresc gruparea de astăzi a Europei
în doua lagăre. Răpirea Alsacieî-Loreneî face pe Franţiea aliata
Rusiei în potriva Germaniei, ameninţarea Constantinopoluluî de
cătră Ruşi face pe Austriea, chiar şi pe Italiea, aliatele Germaniei.
Numai două împrejurări au oprit pană acuma izbucnirea ace«tuî
războiu înfricoşat: întăifi progresele neauzit de răpezl ale tehnice!
armelor, care faee ori-ce model nou-născocit nefolositorii!, înnainte
de-a fi putut fi Introdus măcar intr'o armată, şi al doilea nesigu­
ranţa desăvîrşită: cine va ieşi biruitorii! din acest războiu uriaş.
Toată primejdiea unuî războiu universal încetează atunci cînd
prin o schimbare în Rusiea va putea poporul să puie capăt poli­
ticei tradiţionale de cuceriri a ţarului şi să se îndeletnicească cu
interesele sale cele maî de căpetenie cari sînt peste măsură de
primejduite, în loc de-a se îndeletnici cu visuri de domnie asupra
lumei.
68 POLITICA EXTERNA A ŢARISMULUI RUSESC

In ziua aceea pierde Bismarck pe toţi aliaţii sal împotriva

Franţiei, aliaţi pe cari i-î dă numai frica de Rusiea. Nici Austriea
nici Italiea n'au interes să scoată din focul unul războia uriaş
castane pentru Bismarck. Imperiul german cade din nou în izolarea
sa, în care, după vorba lui Moltke, nime nu-1 Iubeşte şi fie-care se
teme de dînsul, urmare firească a politicei sale. Atunci apropierea
între Rusiea care s'ar luptă pentru libertatea sa şi între Franţiea
republicană ar fi tot atît de potrivită eu starea ambelor ţerî cît şi
de neprimejdioasă pentru starea generală a Europei; atunci şi Bis­
marck, sau cel ce va urma după dînsul, va gîndi de trei ori înna-
inte de-a începe un războiu cu Franţiea, cînd nicî Rusiea în po­
triva Austrie', nicî Austriea în potriva Rusiei nu Tar asigură din
flanc, cînd şi una şi alta se vor bucură de înfrîngerile luî şi cînd
nu se ştie de-ar putea dovedi singur pe Franeejî. Căci atunci
toate simpatiile ar fl pentru Franţiea, şi în cea mai rea împreju­
rare aceasta n'ar maî pierde şî altă întindere de pămînt. Deci în
loc de-a caută războia, imperiul german ar găsi nesuferită starea I
de izolare, ar căută o împăcare sinceră cu Franţiea, şi s'ar înlă­
tură înfricoşata primejdie a războiului, Europa ar putea să se
dezarmeze, şi maî mult ar fi în cîştig din toate Germaniea.
Austriea pierde în aceea-şî zi îndreptăţirea-! istorică pentru
a trăi, adecă nu maî Ie o barieră în potriva mersului rusesc spre
Constantinopol. Dacă Bosporul n'ar maî fi ameninţat de Rusiea,
atunci Europa pierde ori-ce interes de-a vedea trăind acest com­
plex de popoare atît de împestriţat. Tot atît de neînsemnată va
fi atunci aşâ numita chestie a orientului, adecă domniea Turcilor
peste ţerî slave, grece şi albaneze; încetează şi cearta pentru che­
ile măreî Negre, pe care atunci nime n'ar putea o monopoliza în
potriva Europei. Maghiarii, Romînil, Serbii, Bulgarii, Arnăuţiî,
Grecii şi Turcii ar ajunge în sfîrşit în stare să şl reguleze neîn­
ţelegerile lor fără amestec din afară, să-şî hotărască fie-care ţara
luî şi să-şî întocmească aşezămintele interne cum vor crede maî
bine. Se va aretâ atunci lămurit că numaî ţarismul, care sub
manta liberare! acestor popoare le întrebuinţa pentru scopurile
 POLITICA EXTERNĂ A ŢARISMULUI RUSESC 69

sale de domnie asupra lumeî — a fost cea maî mare pîedecă la

autonomiea şi gruparea liberă a popoarelor şi a bucăţilor de po­
poare ce locuesc între Carpaţî şi marea Egee.
Franţiea va fi mîntuită din siluaţiea nefirească şi silită, în
care a oprit'o alianţa cu ţarul. Nu-î vine ţarului la socoteală ali­
anţa cu republica, dar poporului revoluţionar francez nu-î vine
nici atîta la socoteală alianţa cu despotul care ţine încătuşate
Eusiea şi Poloniea. Iutr'un războiu alăturea cu ţarul, Franţiea în­
vinsă n'ar putea 'ntrebuinţâ marele şi singuru-I mijloc de mîntu-
ire, leacul de la 1793, revoluţiea, concentrarea tuturor puterilor
poporului prin teroare, şi propaganda revoluţionară în ţerile duş­
manilor; în acest caz ţarul s'ar uni din nou cu duşmanii Franţieî,
căci de la 1848 şi pană acuma s'au schimbat mult împrejurările,
şi ţarul a avut prilej să vadă Iei în3u-şî teroarea şi în Rusiea.
Alianţa cu ţarul nu-I prin urmare o întărire a Franţieî, ci din
potrivă: la vremea celei mal mari primejdii îl ţine sabiea în
teacă. Iear dacă în Rusiea în locul a tot puternicului ţar ar fi o
adunare naţională, atunci alianţa Rusiei de curînd liberată cu
republica franceză se înţelege de la sine, atunci îea în loc de-a
opri sporeşte mişcarea revoluţionară în Franţiea, atuncî Ieste un
cîştig pentru proletariatul european care se luptă pentru emanci­
pare. Deci şi Franţiea cîştigâ prin căderea absolutismului în
Rusiea.
Ast-feliu dispar şi toate pretextele pentru înarmările nebu­
neşti, cari prefac Europa în lagăr şi fac ca războiul să pară o
uşurare. Şi reichstagul german ar fi silit atuncî să puie un zăgaz
cererilor neîncetate de bani pentru pregătiri de războiu.
Ast-feliu ar ajunge apusul în stare să se poată îngriji de
problema istorică de astă-zî fără a fi turburat prin amestec străin:
apusul s'ar ocupă cu lupta între proletariat şi burghezie, cu trecerea
societăţeî capitaliste în cea socialistă.
Căderea absolutismului ţarilor în Rusiea ar grăbi această
prefacere chiar de-a dreptul. In ziua, cînd ar cădea ţarismul,
cade cea din urmă cetate a reacţiuneî întregi europene—în ziua
70 POLITICA EXTERNA A ŢARIMTJLUI RUSESC

aceea suflă alt vînt cu totul în Europa. Asta o ştiu foarte bine
toate guvernele reacţionare ale Europei: cu toate certele lor cu
ţarul pentru Constanţiuopol etc. pot veni împrejurări cînd i a r da
Constantinopolul, Bosforul, Dardanelele şi orî ce alta maî cere îel,
numaî să le apere de revoluţie. Deci în ziua cînd această cetate
de căpetenie a reacţiuneî ar cădea în mînele revoluţiei, s'a stins cea
din urmă scînteîe de încredere în sine a guvernelor reacţionare din
Europa; atunci trebuie să se sprijină numaî pe sine, şi vor afla în
curînd cît de mare Ie deosebirea. Poare ar fi în stare şi să-şl trimeată
ostile pentru a restatornici autoritatea ţarului. — Ce ironie a i-
storiel!
Astea sunt punctele, pentru cari apusul Europei în general,
şi maî ales partida muncitorilor din apusul Europei, se interesază
de biruinţa partidei revoluţionare ruseşti şi de căderea absolu­
tismului rusesc. Europa se lunecă pe-un plan înclinat, din ce în
ce maî răpede, cătră un războiu universal aşâ de întins şi aşa
de straşnic cum nu s'a mal auzit. Numaî un lucru poate s'o o-
prească: schimbarea feliuluî de guvern în Rusiea. Că se va îu-
tîmplâ acest lucru peste c î ţ î v â ani, nu poate fi nici o îndoealăţ,
numaî de-ar veni la timp, înnaiute de a se fi întîmplat nenoroci­
rea care alt cum Ie neînlăturată.
Londra, Sfîrşitul lui Fevruarie 1890,
 PSIHOLOGIEI LITERARA
Şi
Dl. Ed. Gruber,
(şfîrşit)

ni
PROBA PRACTICA.

Pentru a ne dovedi caracterul, metoda, principiele psihologiei

literare, Dl. Gruber face-o probă practică: aplică astă nouă şti­
inţă la Eminescu şi Odobescu „aceşti doi di'ntre fruntaşii litera-
tureî noastre".
„Se'nţelege, — mai spune dl Gruber — că marii stilişti
y
„sînt: Heliade, Costache Negruţi, Bălcescu, Creangă, Ispirescu" )
înse în conferinţă, pentru a nu vorbi prea de mulţi, dl Gruber îe
nevoit să se mărgenească la Sminescu şi Odobescu: „Căi am ales
numai pe dînşiî, nu aceasf t mă nelinişteşte: nici locul nici timpul
2
nu ne permit a vorbi şi de alţii" ), înse ca unul ce pune temeiul
unei ştiinţî cu totul nouă, conferenţiarul se simte obligat a ş i spune
nmila-I părere şi asupra eeloralalţî „mari stilişti" chiar cu primej-
diea d e a-î cobori în anexe.
Pentru a ne uşura calea, vom schimbă şi şirul, vorbind în-

1). Gruber pag. 45.

2). Gruber pag. 58.
72 PSIHOLOGIKA LITERARA

tăia despre „cîte-vâ observaţiunî asupra stiliştilor romînî" şi apoi

despre ceî doî fruntaşi.
*
Iu anexa IV Dl Gruber dă „numaî într'un mod foarte in-
complect şi fără ordine rezultatele unor impresiunî generale, re­
zultate, ce remîn a fi adeverite şi corectate, unde trebuinţa va
1
cere, prin studii ulterioare asupra stiliştilor romînî" ) .
Ceea ce înse ne pare bine Ieste că'n aceste „impresii gene­
rale" nu maî vedem nicî urmă din eoncepţiea stilului, gîndireî,
cum se vede'n conferinţă: Dl Gruber Ieste acum emancipat, pare
că se mişcă maî slobod, maî în voîe, pare că'I maî stăpîn pe sine.
Mărturisim că nu se putea da maî mare dezminţire bazelor
ştiinţei celei nouă de cît aceste anexa, unde într'un stil cumpănit
şi'ntr'o gîndire limpede, cîţî-vâ din „marii stilişti romînî" apar
ca nişte adevăraţi oameni cari gîndesc şi scriu, nu ca nişte tipurî
absurde, create de o escesivă înclinare la chiţibuşuri şi reduse la
ochi, urechi şi degete.
Intr'adevăr:
Creangă are : „inteligenţă aleasă, prezenţă de spirit, humour,
ironie fină, sarcazmul cel maî muşcătorul, mal presus de toate
caracter sentimental şi entuziasi, avînd totdeauna la îndămtnă un
fond nesecat din înţeleaptă filosofie a poporului romîn şi posedînd
în cel maî înnalt grad puterea de-a ne surprinde, îel are acelea-şl
defecte ca şi ţeranul nostru: guraliu, ades se plerde'n amănunţi-
mele descripţiei slăbind firul logic" -), încerce se cititoriul să'm-
pace asemeni caracterizări cu eoncepţiea stilului imagine şi a
gîndirei-imagine şi va vedea că Ie cu neputiuţă; credem că chiar
se va minună auzind că acela-şî autoriu în aceea-şl carte a putut
avea două puncte de vedere atîta de deosebite. Cel puţin în a-
iiexă,—cu toate că Ie incomplectă schiţarea critică—dar Creangă
ne apare ca un om, eu minte şi cu inemă, cu caracter, ca toţi
oamenii.

1). Gruber pag. 117—118.

2j. Gruber pag. 118.
 PSIH0L0G1EA LITERAKA 73

Bălcescu are, după caracterizarea dată de dl I. Ghica şi

1
primită de dl Gruber ): stil „limpede, strîns, nervos şi elegant../
adese ori înflorit şi poetic". Exacte sînt aceste caracterizări şi
dl Gruber mal găseşte „şi alte calităţi deosebitoare stilului Băl-
-cesculul.... stilul lui Ie călduros.,.. In alte părţi nu ştiu ce impre-
siune de solemnitate străbate pri'ntre rînduri, lear adesa stilul său
2
Ie energia" ). Ce ziceţi acum onoraţi cetitori? Nu-I aşa că
limpede, strins, nervos, elegant, călduros, solemn, energic nu se
prea potrivesc cu bazele ştiinţei celei nouă spuse de dl Gruber?
JSu I aşă că noi, şi 'nnainte de conferenţa d-lul Gruber, am fi
putut caracteriza aşa pe Bălcescu ? Nu-î aşâ că astă caracteri­
zare n'are nici o legătură cu teoriea din conferinţă şi că „această
impresiune generală" nu Iese de feliu din impresiile particulare
ce trebuie să căpătăm din conferinţă ? Bine 'nţeles că aste două
puncte de vedere, aşâ de deosebite, numai baze a unei nouă şti­
inţe nu se pot numi.
Hdiade cam încurcă pe dl Gruber: în conferinţă, luat de
.avîntul numelor sunătoare, puse „bine înţeles" şi pe Heliade
între „marii stilişti romînî". Acum înse Ie nevoit să retracteze
ce-va: „Am pus pe Heliade între stilişti (pardon: „între marii
3
iStiliştî"), dar să ne 'nţelegem, cu multă reservă,, ). Asta-i ce-vâ
eain curios: Heliade pus între marii stilişti dar cu multă re-
aervă!!! Şi ce vâ maî curios: chiar după această multă rezervă,
ştiţi care I calitatea stilistică a luî Heliade? Ieste că „în cîte vâ
opere de Ia început cugetă romîneşte". Acest „cuvînt al psiho­
logiei literare" ne aduce aminte de faliţii naţionali diu Carageali.
Dar ce-vâ şi mal curios: ştiţi cum cugetă romîneşte Heliade ? Ne
>spune imediat, dar imediat, dl Gruber; „dacă am înlocui cuvintele
schilodite de dînsul prin cuvinte romîneştî am avea un stil bun,
în care s'ar aretâ o bună sintaxă romînească". Las' că asta nu-I
aşâ, dar esenţialul Ie că meritul stilistic Ieste acum sintaxa; îa

1). Gruber pag. 123.

2). Gruber pag. 124.
3). Gruber pag. 136.
 74 PSIHOLOGIEA LITERARA

cît, dacă poate avea un înţeles ideiea că „Heliade în cuvinte schi­

lodite cugetă romîneşte" apoi acest înţeles le îeară-şî contra te­
oriei d-luî Gruber, căci credem, noi muritorii, că sintaxa nu în­
tră întie imaginile de tact, văz, auz, nici măcar între cele de
gust. Relativ la Heliade, dl Gruber citează pe dl Densuşianu,
care spune că Heliade „începe în proză ca şi'n poezie cu un verde
şi agitat stil romînesc" şi conferenţiarul se grăbeşte a adăugă că
de altmintrelea se deosebeşte foarte mult în apreciarea estetică a
literatureî noastre de dl Densuşianu. Ne pare bine de astă măr­
turisire: cetitorii poate vor vedea că dl Densuşianu îe măcar con­
secvent şi logic.
Se vede deci că'n anexă punctul de vedere al d-lui confe­
renţiar ie cu totul altul de cît în couferenţă şi că „aste impresii
generale" nici n'au a face cu teoriea stilului şi a gîndireî. Par
doi oameni cari cugetă feliurit, dar cari 'ntrebuinţază aceea-şî
gură pentru a vorbi, aceea-şi mînă pentru a scrie.
Şi nu trebuie să credem că dl Gruber a părăsit din pricini
psihice teoriea cea di'ntăiu şi a trebuit să revie la vechiul dicţi-
onariu stilistic cînd a ajuns la „marii stilişti romîni". Nu. Chiar
dacă asemenea pricini ar există, dar ieste alta care l'a silit să
părăsască falşa şi îngusta concepţie din conferinţă Şi astă pri­
cină ieste că teoriea stiluluî-imagine se poate potrivi numaî la
descripţiea pitorească, descripţie care maî cu samă în Heliade
şi'n Creangă lipseşte cu totul, lear în Bălceseu îe redusă Ia mici
proporţii, fie din cauza temperamentului autorilor, fie din cauza
culturei şi a teoriilor lor literare, fie în fine din cauza serăeieî
limbei care nu se putea mlădiea după infinitele forme ce îea a-
naliza descriptivă.
*
* *
Ajungem acum la Eminescu şi Odobescu.
Aceşti doi „fruntaşi al literatureî noastre" nu sînt citaţi,
cum poate s'ar aşteptă cine-va, î'aţă'n faţă, pentru că din cumpă­
nirea însuşirilor lor, să li leasă caracreristica.
Nu.
 PSIHOLOGIEA LITERARA 75

Eminescu Ie citat în partea întăiea a conferinţei, unde au-

toriul statorniceşte definiţiea gîndireî şi a stilului, adecă ie stu­
diat din punctul de vedere al cantităţeî şi calităţeî imaginelor.
Odobescu îe citat în partea a doua unde conferenţiarul vor­
beşte despre „forma exterioară" în care întră: „curăţiea limbel,
limba literară, sintaxa, economiea al atenţiunel şi escitarea for­
ţelor nervoase în margenî normale".
întrebarea I e : citat'a dl Gruber pe aceşti fruntaşi la întîm-
plare sau b a ? Ieată respunsul eegăsim: „ După cum grădinariul
alege florile cele maî frumoase, ca să le întrunească'n buchetul»
ce are să hărăzască la zile marî, aşa şi îeu am ales calităţile
cele maî deosebite ale acestor doi literaţi" Prin urmare: pe
Eminescu l'a studiat la „fondul stilului" pentru că aeest fond Ie
superior fonduiuT Odobescului, pe acesta l'a studiat la „forma ex­
terioară" pentru că astă formă Ie superioară formei Eminesciane.
Dacă Ieste aşâ atunci ce-a îndreptăţit pe dl Gruber să spuîe
câ stilul eminescian îe caracterizat, prin bogăţie, îear cel odobescian
prin desevîrşire, cu intenţiea de-a ne dovedi ultimul stil ca mult
superior celui di'ntâiu?
Astă concluzie îe şi falşă şi nefirească.
Nefirească pentru că nu iese di'ntr'o confruntare a celor doi
mari literaţi: Dl Gruber nici n'a studiat de loc dacă Eminescu
întruneşte sau nu condiţiea unei sintaxe bune, unei economii al
atenţiunel şi a excitare! forţelor nervoase, deci n'aveâ drept să-1
ţintuească pe Eminescu aice. Pe dl Odobescu nu l'a analizat de
loc; a exclamat pur şi simplu că are „frumoase şi vii plăzmuiri
vizuale, puternice şi imitative — dacă-mi daţi voie — imagini
de auz.... cele mai puternice plăzmuiri de tact,.... ritm de poetică
gîndire, melodie, limbă", deci nu l'a dovedit superior lui Eminescu
şi deci n'aveâ dreptul să caracterizeze ca desăvîrşit stilul odo­
bescian.

1). Gruber pag. 5&

 76 PSIHOLOGIEA LITEWAKA

Concluziea Ie falşă, pentru că nu aice stă deosebirea între

Eminescu şi Odobescu; căci bogaţi sînt amîndol în imagini maî
-eu samă vizuale şi auditive (căci Ie cu desăvîişire falş eă Odo-
beseu ar avea imagini de tact, măcar că dl Gruber exclamă de
•atîtea ori că a găsit puternice imagini de tact) şi, după împreju­
rări pot produce îmbil şi suggestiî şi cruţare şi obosală a a-
-lenţiuneî.
Dacă vroeâ să caracterizeze pe aceşti doi maeştri stilistici, fără
să fie stăpînit de intenţii ascunse, dl Gruber trebueâ : a) să compare
-de exemplu două tablouri pe cît se poate asemănătoare în subiect
de ale îmbilor literaţi şi se arete că unul Ie mal bogat şi altul
mal suggestiv, dar credem că tocmai atunci a ar fi ajuns la un re­
zultat din potrivă, tare ne temem că tocmai Eminescu ar fi Ieşit
mal mult suggestiv şi Odobescu mal mult bogat; b) să cerceteze
ce loc ocupă descripţiea în personalităţile celor doi poîeţi; c) să
arete cît Ie de vastă personalitatea unuia şi a altuia etc. sau măcar
să se mărgenească la cele două puncte di'ntâiu, absolut trebuitoare
pentru a putea cine-vâ formulă o concluzie pe terenul domnului
Gruber.
Dar dl Gruber n'a făcut asta, prin urmare concluziea nu ie
logică, şi ne dovedeşte numaî intenţiea conştientă sau inconşti­
entă a d-luî Gruber, de-a sadică pe dl Odobescu maî sus de cît
Eminescu.
Această intenţie se vede şi din schimbarea tonului cu care
vorbeşte conferenţiarul de cei doi maeştri; căci prea bătătoare la
-ochi a fost pentru toţi deosebirea între seninătatea şi receala cu
care a fo»t tratat Eminescu şi turburarea şi căldura cu care ex­
clamă dl Gruber despre Odobescu.
Nu pretindem că această intenţie Ie voită, dar o constatăm;
*iea se poate foarte bine explică prin o fascinaţiune ee stilul d-lui
Odobescu ar fi avut asupra d-lul Gruber, dar a avut efecte rele
şi pentru dl Gruber şi pentru dl Odobescu: pentru dl Gruber, că
ne-a făcut să fim maî sceptici faţă cu afirmările d-sale; pentru
dl Odobescu, că în conferinţă nu sînt reproduse toemai bucăţile
cele maî bune şi mal frumoase ale d-sale.
 PS1H0L0GIEA LITERARA 77

O dată ce am dovedit punctul special de vedere din care dl

Gruber studiează pe Eminescu — a nume cantitatea şi calitatea
imaginelor — nu ne remîne de cît să vedem dacă studiul acesta
ie drept.
„Eminescu îe un tip indiferent din cele maî bine înzestrate.
Acesta îe cuvînrul psihologiei literare. Iei întruneşte, credem,
toate chipurile de gîndire ce se cunosc astă-zî . . . . are un stil
bogat" i )
Intr'adevăr : volumul d-luî Gruber arată cu prisos aceasta :
cu cea mai mare îngrijire sînt însemnate imagini vizuale, audi­
tive, tactile, apoi senzaţii (nu plăzmuiri) voluminoase. Ba mai
găsim dovedită la Eminescu şi o foarte mare putere de suggerare,
ceea ce ne facem să bănuim că şi Eminescu, dacă ar fi fost cum
se cade studiat, poate că ar fi avut un stil „a? (!!!) cărui notă carac­
11
teristică Ie maî cu samă desevîrsirea poate că şi Iei ar fi fost
un „om cu vaste studii de erudiţiune şi cu instincte vil de artă"
cari par, după dl Gruber, însuşiri numai ale d-luî Odobescu.
Totu-şî avem o mică observare: pentru ce n'a cercetat dl
Gruber şi imaginile motore în Eminescu. Lipsa acestora în tot
Eminescul Ie o problemă frumoasă, care putea să figureze în
noua ştiinţă adusă de dl Gruber.
Două scene judecate de unii ca motorii — revoluţiea din
Paris şi lupta de la Rovine — sînt vizuale şi puţin auditive. Dl
Gruber în special pune bătăliea de la Rovine ca scenă auditivă
maî mult de cît vizuală; credem că maî de grabă Ie mal mult
vizuală de cît auditivă, cu alte cuvinte că Eminescu a văzut mal
mult de cît auzit şi îe şi maî firesc ca, privind de departe, mal
multe să vază de cît să auză. De pildă versurile:

„Călăreţii umplu cîmpul şi rotesc după un semn

Şi în caii lor selbateci bat cu scările de lemn;
Pe copite ieau în fugă faţa negrului pămînt

1). Gruber pag. 38.

78 PSIHOLOGiEA LITERARA

Pe pămînt lor li se pare că se năruie tot ceriul.

Mircea îngu-şî mînă'n luptă vijeliea 'ngrozitoare
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare

Ie credem mal cu dreptul vizuale de cît auditive. D-l Gruber ne

spune prin proba lui Paulhan: suprimaţi, zice, imaginile auditive
şi veţi simţi o impresie penible. Dar, zicem noi, îea'n suprimaţi pe
cele vizuale şi să vedem ce impresie vi se va produce. Pe urmă
nu uitaţi că nu-I aice esenţialul, ci chestiea Ie dacă pentru Emi-
nescu scena Ie mai mult auzită de cît văzută. Cum că, prin firea
lor, imaginile auditive sînt maî suggestive, asta-I altă ce-vâ şi nu
împiedecă de pildă tot pe Eminescu ca'n revoluţiea din Paris, în­
tr'o descripţie vizuală de 20 de versuri să puie num«î trei ima­
gini auditive. Bine înţeles că foarte greşiţi sînt acei cari judecă
aste scene ca motorii, învinuind degeaba pe d-l Gruber: Emine­
scu n'are de loc imaginî motore; mai toate descripţiile lui sînt
văzute şi'n faţa tablourilor tot deauna par'că stă
Spectator ca Ia teatru
ane ori găsindu-se alte ori pîerzindu-se pe sine.

Cînd Ie vorba de D-l Odobescu, lucrul se schimbă.

„ pe cît ne-a fost de uşor să alegem exemple
din Eminescu, pe atîta ni Ie greu a alege din Odo­
bescu. Cînd m'am apucat să văd ce exemple să a-
duc şi cînd am citit cea di'ntăiu bucată, mi-am zis:
pe aceasta o voiu cita; dară cînd am citit pe a
doua, o uitasem pe cea di'ntăiu şi mi-am spus : nu,
pe aceasta. Inse mergînd mai departe, îmi repetam
necontenit: nu, pe aceasta. Ajunsesem să fiu cel mai
nestatornic, di'ntre toţi acel ce au încheiat vreun
contract cu conştiinţa l e ; cel maî călcătorii! om al
cuvîntuluî dat. Ieram în faţa artei un adevărat sper­
jur (O'ioo!!!). De aceea dar mă adresez mai mult no­
1
rocului să aleagă". ;.

1). Gruber pag-. 45-46.

 PSIHOLOGIEA LITERARA 79

Şi gîndiţi-vă că aste rîndurî au fost recitate faţă cu D l 0 -

dobescu!
A, dar Iele lămuresc o chestie mare: cetitorii ie vor fi mîe-
rat poate: pentru ce 'n conferinţa d-luî Gruber sîntatîtea contra­
ziceri, uitări, scăpări din vedere, de ce lipsesc abstacţiunile şi mal
eu samă noţiuni logic alcătuite despre gîndire şi stil. EI bine, a-
cum ştim cum se lămureşte această lipsă: autoriul mărturiseşte
singur că citind a doua bucată uitase pe cea di'ntăiu, cetind pe-a
treia uitase pe a doua. Să nu fie ast-feliu şi cu cunoştinţele ex­
puse In conferinţă? Ceea ce s'a'ntîmplat cu bucăţile din D-nu 0-
dobescu, nu s'a'ntîmplat oare şi cu cărţile întrebuinţate în confe­
rinţă? Lăsăm pe cetitori sl judece. Dar punem întrebarea: Ce te-
meifi trebuie să punem noi pe judecata ce face d-1 Gruber asupra
lui Eminescu? Putea vom gâii în conferinţă o impresie totală, o
idele generală despre d-1 Odobescu? şi dacă asemenea idee va
există, fi va Iea scoasă din studiul făcut asupra operei sau va fi
străină de conferinţă?
Asemeni întrebări sînt foarte îndreptăţite şi de aceea le
supunem atenţiunel cetitorilor.
D-1 Gruber citează din d-1 Odobescu numai 4 bucăţi, măcar
ca din Eminescu a citat 4 în conferinţă şi 7 în anexe numai din
joîezie. Să fie oare asta din pricină că din Odobescu Ie greu de
ales? ori din pricină că stilul odobescian nu poată întră nici în
strimta concepţie nici în larga concluzie a d-lul Gruber?
Povestea Bisoceanulul îe o bucată adevărat frumoasă şi bo­
gată: poate ar ţinea piept numai cu bogăţiea din Călin al lui
Eminescu. Coloritul, ritmul şi asonantele stitului popular sînt imi­
tate cu o măestrie admirabilă: „Pare că furtuna se apropie şi o
spaimă nelămurită ne cuprinde". Un alt pasaj din basmul Biso­
ceanulul, caracterizat prin aceea-şi bogăţie şi vîeaţă ca şi cel
di'ntăiu, trece deja în proză ritmată, ajunge poiezie populară, dar
nu în feliul luî „Ce te legeni, codrule?" sau „Revedere" în cari
filosoful Eminescu îmbracă pe Schopenhauer în haine ţerăneştl,
ci'n felini lui Creangă, dar un Creangă mult maî guraliv, care ştie
80 PSIHOLOGIEA LITERARA

mult maî multe poieziî populare, care se'mbată mult maî mult de»
şiroiul frazei şi rtmneşte maî mult la perfeeţiea şi rotunzimea pe­
rioadelor.
Chestiunea înse Ie aci : putem noi privi stilul din basmul-
Bisoceanuluî ca dovadă de stilul odobescian, ori „Revedere" ca>
dovadă de stil eminescian? Credem că nu. Nici d-1 Odobescu nicî
Eminescu nu şi-afi făcut o specialitate, nu şi-au luat ca notă ca­
racteristică a personalităţeî lor imitarea stilului popular. In asta-
nu se pot Iei asemăna eu Creanţă şi eu Th. Speranţă, decî
„basmul Bisoceanuluî" pentru d-1 Odobescu ca şi „La mijloc de
codru des" sau „Revedere" pentru Eminescu sînt maî mult dovezf
de mlădiere, de măiestrie imitativă, de virtuozitate, cum se zice,
de cît de stil personal al lor, „bucăţi din inema lor rupte".
De aceea credem că personalitatea d luî Odobescu a pierdut
mult prin critica d-luî Gruber care pune maî mare preţ pe ceea
ce nu Ie esenţial şi pe ceea ce nu'î original şi personal în d-1 O -
dnbeseu, adecă pe stilul popular.
Maî mult încă: atunci cînd vrea d-I Gruber să aleagă o
lucrare originală a d luî Odobescu, greşeşte şi alegînd şi tăleuind.
Ne citează fuga Ancuţeî ou Radu. O bucată cu stil bogat, dar cam
moale care nu prea are ceea ce se cheamă logica simţimîntuluf
şi care ca suggestie Ie inferioară multor bucăţi odobesciane. Ieată
aice o bucată :
„O, dezmierdare nespusă a celnî di'ntăiu sărutat pentru două
„tinere inemî ce de mult se doresc / Cine va putea oare să te-
„descrie ? Cine va cuteza să cînte acel cîntee de izbînda ? Cine
„va şti să spună cîte simte firea omuluî într'acel singur minunt
„al vîeţeî, cînd fericirea covîrşeşte toate celelalte simţiri? nicî"
„sărutarea blajină a mamei pe fruntea pruncului său adormit, nicî'
„îmbrăţişarea frăţească a robului scăpat din robie, nici mîndrul
„zimbet al învingătoriuluî în ceasul biruinţei nu pot cuprinde s u ­
j e t u l cu un farmec ca acela lipsit de griji şi de mustrare, d e
„rîvniii şi de trufie."
 rSÎHOÎ.OGFEA UTEKAKÂ f-1

Bucata frumoasă şi suggestivâ. In ce stă înse astă frnmu-

geţă şi astă suggestie ? leată ce spune dl Gruber:
„Ce niâestreţ se'ntreţes aci plăzmuirile vizuale
cu cele maî puternice plăzmuiri de tact. Intăiea
sărutare, aşâ cum ne-o descrie Odobescu, Teste o
poîezie sublimă, resnnetul cel maî străbătătorii al
părţeî celeî maî adinei şi maî poetice din viaţa
sentimentală a omuLî. Acest moment îe reprodus
cn o rară fericire, mulţumită comparaţiilor puternice
şi pline de gust ale scriitorluluî"'.
Eî bine, spusu-vi-s'a ce-vâ'n aceste rîndurî ? Ştiţi de aice
ce feliti de tip ieste dl Odobescu ? Da, poîeziea îe sublimă, dar
nu din pricina simţirilor Ia care 'ace aluzie dl Gruber, ci tocmai
pentru că dl Odobescu dezbracă de ori ce imagină senzaţională
astă întâie sărutare, o purifică, precum ar zice un ascet, o face
abstractă, filozofică, nu senzuală. Căutaţi în Eminescu sărutări
cari sînt resunetele cele mal străbătătoare ale părţeî celeî mal
adîncî din veaţa sentimentală a omului şi cari întreţesemâestieţ(V)
plăzmuiri vizuale cu cele mal puternice plăzmuiri de tact, de
temperatură etc. In dl Odobescu asemeni sărutări nu-s. Iei îe
abstract, abstract prin temperament nu prin cultură, compară aci
ideia eterică a primei sărutări nu cu flacăra pătimaşă ee-ar zbucnl
din atingerea a două corpuri omeneşti — cum are aîerul a crede
dl Gruber — ci cu ideiea eterică a sanitarei de mamă, cu ideiea
maî vagă a îmbrăţişare! robului scăpat din robie, ca ideia şi mal
vagă a mîndriel învingătoriului, dar astă comparaţie o face pen­
tru a 'nebeia că farmecul sărutărel îe lipsit de griji şi mustrare,
de rîvnirl şi de trufie. In cît încheierea pare ne'nţpleasă dacă
nu considerăm momentul ca filosofic nu ca senzaţional.
Discursul ce ţine Badu Ancuţel ne pare cam slab; tocmai
nu se vede de loc „acel cînttc de izbîndă" şi chiar sintaxa şchîoa-
pfctă 'ntr'un loc imitînd sintaxa franţuzască : „Să pas deci pe calea
unde-a trecut îea, şi, fiind că soarta a meuit'o a altuia să fie,
ca cel puţin (que, du moins), dorn-mi, ca un fum cuvios dr tâmiîe,
pretutindeni să se 'nnalţe pân' la dînsa".
Cont«mpor»n»l A . V I I >'o. 7
n <s
82 PSIHOLOGIEA LITERARĂ

In locul acestei hucăţî, dl Grnber putea alege alta mult mai

frumoasă, maî snggestivă şi ma: potrivita cu terenul pe care s'a
aşezat !>sa.
„Ie tristă şi urită îarna la ţară
cînd crivăţul viforos urlă peste cîmpiî,
cînd noriî sau ceaţa întunecă ceriu),
cînd ploile reci desfundă pămîntul,
cînd ţarina-I goală şi plugariul trîndav.

Apoi în lungile nopţi de iarnă,

ce întunecime plină de groază,
ce de şoapte fioroase!
Vîntul vîjie şi geme, ca nişte jaluice glasuri,
ce plîng din depărtare ;
ploaîea izbeşte cu o 'ntărtată stâruire în păreţi!
şi'n ferestrele casei;
oblonul se clatenă şi scîrţie pe ţiţinele-î ruginite;
focul bubuie şi trosneşte'n cămin
şi une-ori o pasere de noapte,
gonită din adăpostul îeî
de-o suflare mai viscoloasă a crivăţuluî,
îşi îea zborul scoţind un ţipăt
sfâşietorii şi tînguios.

Intre-acele văîetărî ale firel,

mintea de sineşî se porneşte
pe cugetări măhnicîoase
închipuirea-şî plâzmuîeşte
vedenii cobitoare
şi tot ce Ie maî trist în viaţă
toate restriştele trecute
toate temerile viitorîuluî
se resfrîng — ca umbre sîngerate
în oglinda'ntunecată a inemeî.
Voi. 1 pag. 152—53.

Acela-şî procedeu întrebuinţat pentru filosoiîzarea imaginel

senzaţionale de întăiu sărutat, maî ieste întrebuinţat destul de
des de dl Odobescu. In voi. I pag. 166 ieste următoarea des­
cripţie a 2 copaci:
 PSIHOLOGIEA LITERARĂ 83

„Amîndoî ca doî fraţî, sermanî şi Dăpustiţî

crescuseră singuratici pe-acel costiş;
amîndoî de-amar de veacuri
se luptaseră 'mpreunâ
cu criveţele şi cu vijeliele.
Amîndoî în sute de rîndurî
scuturaseră 'mpreună
cînd vesela frunză,
cînd trista zăpadă ;
amîndoî se uniseră
ca să fie în pustiu
lăcaş milostiv
al paserilor ceriului,
umbrariu reeoritoriu
al turmelor zăpuşite,
adăpost binecuvîntat
al câlâtoriuluî obosit".
Aice se vede înclinarea tipului abstract d e a rădicâ'n re­
giunile filosofieî o imagine pentru a o face emoţionabilă şi sug-
gestivă. Acest lueru se poate dovedi uşor, daca am avea de plan
să studiem pe dl Odobescu.
încheiem şi această parte; dl Odobescu a fost nu „incom-
plect" ci chiar greşit studiat de cătrâ dl Gruber care, măcar că
întemeiază o ştiinţă nouă, cu toate acestea nu ştie măcar să se
puîe în acord cu sine însuşi.
In rezumat înse: proba practică îe superioară mult părţeî
teoretice şi Ie superioară tocmai acolo unde îe dezminţirea cea
-mai categorică a teoriei.

D. A. TEODORII.
 GEOMETRIEI D LUI L M- DOSPINESCU
Profesor de matematecî la gimnaziul Alexandru cel Bun din Iaşî

încă de la 1886 a văzut lumina zileî această geometrie menită

pentru clasa a lV-a primară şi pentru clasa a IlI-a gimnazială.
Cum am văzut'o, am tot avut de gînd s'o răfuim cum se cade, dar
am fost împiedecaţi, ba de-o pricină, ba de alta. Atunci am în­
ceput a fi năvăliţi de critici în potriva Iei şi de tot feliul de în­
demnuri că să nu ne lăsăm obiceiul de-a ţintul cărţi ca a d-lul Do­
spinescu, aşâ cum li se cade. Unii au mers mal departe: ne-au scos
oohil că sîntem prieteni cu dl Dospinescu şi că de aceea nu-1
lovim. Ie adevărat că sînt unii din redacţiea revistei prieteni cu
dl Dospinescu, dar asta nu ar fi fost nici o piedecă. Deşi din
toate criticile ce-am primit în potriva acestei geometrii am pier­
dut cel puţin vre-o zece, şi deşi avem înnainte chiar acuma trei
critici, nu ne hotărim a publică una din Iele, ci vechiul Verax de
la „Contemporanul" ştergînd de rugină condeiul va da d-lul
Dospinescu refeneaua mult meritată, folosindu-se tot o dată de a-
ceastă fericită împrejurare pentru a aretâ cum îşi închipuie Verax
că ar trebui să se înveţe geometriea elementară.
*
* *
înnainte de toate Ie lucru cunoscut de cel ce se ocupă cu
pedagogiea, că nu trebuie să se facă în şcoala primară şi, după
program, nici în clasa a IlI-a de liceu geometriea cu demonstraţii
jiguros matematice. Prin urmare nu putem cere nicî definiţii ab-
 GEOMETKIEA D-LUI I. M. DOSPINESCU 85

solut exacte matematiceşte, nici demonstraţii întemelete pe teo­

reme şi axiome: şi definiţiile şi demostraţiile trebuie să fie prac­
tice, asemănătoare cu cele ce le-au putut avea oamenii pe cari
practica i-a împins la cercetarea empirică a insuşirilor figurilor
ţi la mijloacele de a-le măsura lungimea, suprafaţa sau volumul.
*
* *
Dar în potriva d-luî Dospinescu au poate dreptate toţi cel ce
ne-au trimes critici, cînd îl întreabă cum de împarte geometriea în
plană (pag. 3) şi în spaţiu (pag. 24j fără să spuîe ce însemnează
plană chiar la început. A spune că va Torbi mai întăiu de figurile
ce se pot face pe-o faţă plană, de pildă pe o masă, pe o tabelă, pe-o
foaie de hîrtie etc. nu îerâ mare lucru, de asemenea nemică nu se
împotrivea ca dl autoriu să ne vorbească întăiu de volumurî, apoi
de suprafeţe, apoi de linii ete. şi prin urmare nu Ierâ nici o greu­
tate de-a face mai întăiu cunoscute suprafeţele plane^sau planu­
rile şi apoi să fi ajuns la figurile făcute pe planuri. Singura pie~
decă, şi se vede că destul de puternică, a fost obiceiul de-a vedea
întăiu vorbindu-se de geometriea plană începînd de la punct, linie
etc. Ba chiar în geometrii clasice ori-cine ştie câ definiţiea su­
prafeţei, a volumului şi a planului se dâ la început. Prin urmare în
această privinţă dl Dospinescu a căzut mai degrabă jertfă dorinţei
nelămurite de-a merge de la simplu la compus, crezînd că merge
de la cunoscut la necunoscut, dacă putem să ne luăm îndrăzneala
a

a presupune măcar atîta tendenţâ pedagogică la dl Dospinescu.

La pag. 3 ni se spune că punct ieste semnul ce face o bu­
cată de cridă sau un plumb de scris pe placă sau pe tabelă sau
.pe hîrtie etc.
După vorba obicinuită aşâ Ieste.
Apoi dl Dospinescu ne spune că în Geometrie nu luăm în
eamă nici lungimea, nici lăţimea, nici grosimea sau adîncimea ţi
îe foarte adevărat şi aşâ trebueâ de vorbit cu copiii.
A cere să ne definească punctul după principiile matematece
4>ure Ie prea mult, deşi toţi cel zece critici au scos acest lucru
î n potriva d i n i Dospinescu. Fireţte înse că nu putem primi c î t u ţ t
86 GEOMETRIEA D LUI I. M. DOSPINESCU

de puţin modul de explicare întrebuinţat de dl Dospinescu: după

noî îe prea ab»tract, prea papagalicesc.
La pag. 4 întîlnim înse o definiţie împotriva căreia s'au ri­
dicat cu drept cuvînt toţî criticii d lui Dospinescu.
„O linie se numeşte perpendiculară pe-o dreaptă cînd stă
drept în sus pe acea dreaptă."
Asta-I chiar peste oca lui Dumnezeu, prietene Dospinescu /
Ce mama dracului, dar, cum zic atîţia din cel ce au scris împo­
triva d tale, dacă ar fi o linie verticală, atunci n'ar putea sacada
alte linii perpendiculare pe lea ? S'au pe o linie orizontală nu
poate să fie o perpendiculară tot orizontală sau una care să se
scoboare drept în jos. De asemenea pe o linie care nu-I nici
verticală nici orizontală nu se pot ridica sau cobori, nu pot fi o
mulţime de linii perpendiculare?
Mă mier ce-a făcut pe dl Dospinescu să nu primească defi-
niţiea că se numeşte linie -perpendiculară acea care întîlnind pe
alta le de o potrivă plecată în spre o parte cît în spre alta? A-
ceastă definiţie putea fi ilustrată prin o mulţime de figuri şi ar fi
remas orl-cum o idele lămurită în cel cari ar fi cetit sau îmvăţat
geometrica d lui Dospinescu.
La pag. 5 cînd ajunge la unghiul drept, dl Dospinescu ne
spune că unghiul drept Ie acel care are o deschidere de 90°. Fără.
să fi fost vorbă de grad nicăieri şi fără măcar să spuîe aice la
pag. 5 ce-s acelea grade!
Nu Ierâ nici o nevoie să ne vorbesca despre unghiuri su­
plimentare etc.; dar dacă ne vorbeşte apoi de ce ne dă definiţii
schiloade la unghiurile adiacente? Vre-o doi din critici, arată,,
cu drept cuvînt că sînt unghiuri cari au creştetele în acela-şl punct
şi o lăture comună, fără sa fie adiacente. Numaî departe la pag,
6 în figura do maî sus avem ABC şi ABD cu vîrfurile în B şi
cu laturea comună AB şi cu toate acestea nu-s adiacente. Apoi,
cum zice unul din critici, dl Dospinescu nici nu spune că creşte­
tele să fie în acela-şî punct, ci cere să fie alăturea, Maî jos la
unghiurile opuse la creştet vedem că ni se vorbeşte numai de
 GEOMETRIEA D LUI I. M. DOSPINESCU 87

două unghiuri ce s'ar forma prin două linii cari se taie şi tot o
dată ni se spune că creştetele un ghiurilor opuse la creştet sînt
cap la cap în loc de-a ne spune că-s în acela-şî punct etc...
Tot la pag. 6 vedem că, după observaţiile aproape de min­
tea omului făcute de toţi criticii, dl Dospinescu îşi închipuie, a-
vînd în vedere vre-o figură din geometriile ce-a predat, că numai
două linii paralele făîete de alta formează eu aceasta unghiuri
alterne interne, alterne-externe, corespondente, alterne externe etc.
Astă nenorocită părere a d lui Dospinescu se întăreşte şi prin cele
ce spune la pag. 7 că „unghiurile 1 şi 5, 2 şi 6, 3 şi 7, 4 şi 8
se numesc corespondente; căci dacă am duce liniea AB peste
CD, unghiurile vor cădea unele peste aiiele. Deşi nu spune lă­
murit că vor fi egale, dar îutr'acolo bate. Unul dintre critici pre­
tinde că în ideea d luî Dospinescu nicî nu se poate să fie un­
ghiuri corespondente cari să nu fie egale. Poate. Lucrul nu ieste
peste peste putinţă! Maî ales că vorbeşte chiar în definiţie de li­
nii paralele. Ori cum ie boacănă de tot împrejurarea că dl Do­
spinescu nu ne spune că două linii tâîete de-a treia formează
aceste feliurî de unghiuri. Ie cu atîta mai bâtătoriu la ochiu,
cu cît se află în geometrii o teoremă în care se dovedeşte că dacă
'Unghiurile acestea sînt egale etc. atunci liniile tâîete sînt paralele.
Apoî chiar în Melik la definiţii liniile tălete nu-s paralele.
La triunghiuri pag. 7 şi 8 se vorbeşte despre felîurile de
de triunghiuri şi le nostim de văzut calamandrosul şi harababura
ce face dl profesor Dospinescu. leatâ şirul în care ne spune d-sa
feliurile triunghiului: drept-nnghice, isoscele, equilaterale, optuz-
unghice şi scalene, Intăiu lipsesc triunghiurile aseut-unghe sau
acut-unghe; apoî pentru ce scop sînt ast-feliu amestecate claie
peste grămadă? Ce, poate a voit dl Dospinescu să ne arete că
dacă un triuughiu îe de un fel iu din cele o aretate de d sa apoi
nu mal poate fi şi din altul? Cum un triunghitS optuz-ungiu sau
drept-unghiu nu poate fi tot o dată scalen sau isoscel ?
Definiţiea paralelogramului la pag, 9 Iear a fost pîeatra scan­
dalului, Unii au scos înnainte câ îe vorba de paralelogramul pro-
88 GEOMt-TRIKA D LUI I. M. DOSPINESCU

priu zis şi că dl Dospinescu nu spunea acest lucru. Dar trecînd

peste acestea chiar definiţiea paralelogramului propriu zis şchioa-
pătă reu. D-sa ne spune că unghiurile paralelogramului sînt nee­
gale ; fără să ne spuîe că unghiurile opuse sîut egale. Pe urmă
ni se spune că diagonala uneşte unghiurile opuse în loc de-a spu­
ne că uneşte vîrfurile unghiurilor opuse.
La trapez ne spune că toate patru laturile sînt neegale, pe
cînd în adevăr cele două laturi neparalele n'au neapărat ne voie
de-a fi neegale, cum ar Ieşi din definiţiea d-luî Dospinescu.
Pe urmă între figurile de patrulatere nu se vede rombul. L'a
mîncat dl Dospinescu se vede că aducîndu şî a miute de copilăriea
d-s.ile cînd mîneâ turtă dulce în formă de romb şi nuci cu zahăr
legat îeară şi în forma aceasta <0>> a înghiţit nenorocitele rom­
buri, seracele!
La pagina 13 aflăm că nu putem face un triunghiu, dacă ni
se dau trei linii egale!! D sa uită ce-a spus la pag. 8, unde cetim
că sînt şi triunghiuri equilaterale!! Cuu), dacă i-arn da d lui Do­
spinescu cele trei laturi ale triunghiului equilateral de la faţa 8,
D-sa n'ar fi în stare a ne face din Iele un triunghiu? Aferim şi
braros, dascăle prea învăţate!
Una di'utre poxiile ce au toţi cel ce-1 critică pe dl Dospi­
nescu Ieste feliul de demonstraţii ce vrea d-sa să dea copiilor din
şcoalele primare, şi mai ales din clasa a III-a liceală. Adevărat
că şi Ie vremea cea maî potrivită de-a strigă: „No! că miuunate
M
demonstraţii . Cea di'ntăiu, de la pag. 14, cel drept Ie bună.
Aşâ am fi dorit să le vedem pe toate. Acol6 vrea d-sa să demon­
streze că se află cîţî metri pătraţi & are un pătrat înmulţind lun­
gimea cu lăţimea, adecă lungimea unei laturi cu sine însă şl. Aice
demonstrează bine. Tot ast-feliu demonstrează şi pentru drept-un- j
ghiuri,
Dar o codălbeşte la paralelogram la pag. 15. AcoI6 mijlocul
de demonstraţie îe luat în tocmai după geometriea de Melic, dar
adevărata demonstraţie îe lăsată de-o parte!! In Ioc de-a dovedi
că triunghiul ADS ieste mai cu OCB făcînd aceste figuri de hîrtie
 GEOMETRIEA D-LUI I. M. DOSPINESCU 89

şi apoî tăind triunghiul OCB şi punîndu-1 peste ADS, d-sa proro­

ceşte că sînt egale triunghiurile, fără să fi spus unde-vâ ce vrea
să zică triunghiuri egale, lucru ce se poate face foarte uşor tăind
o hîrtie, d-sa ne proroceşte din nou cele c e a cetit în geometriile
ce predează.
Mulţi din critici s'au supărat că dl Dospinescu a zis valoa­
rea circumferinţei în loc de lungimea circumferinţei. Lucrul Ieste
în adevăr destul de scandalos, dar faţă cu altele Ie încă puţin.
La pag. 25 cetim : „Solidul format prin şese feţe plane, din
care două sîut egale şi parale se uumesce prismă."
Ie lucru scandalos în adevăr să ni se spule asemenea palavre,
câ prizmele trebuie să aibă numai şese feţe!! Dar prizmele triun­
ghiulare, dar cele exagonale & unde dracul remîn ?
La faţa 27 Ieste o figură de cilindru care a produs o mişcare
de lirism la unul din criticii ce ne-au trimes articole asupra d-lul
Dospinescu.
Ieatâ-1 ce zice, cuvînt după cuvînt:
„Am ajuns la cilindru. Uf! Cît ne pare de reu că nu-şl pot
face ideie exactă de cum se reprezintă un cilindru, acel cari nu
vor avea înnaintea ochilor odorul de geometrie al d-lul Dospinescu!
Dar dacă vroiţi, luaţi un plumb în mînă şi vă veţi face o ideie.
Faceţi un dreptunghiu şi împărţiţi-1 de-a lungul în două, apoi pe
"fie-care din laturile cele mici, oa diametre, trageţi cîte-o circum­
ferinţă şi ast-feliu vă Ie guta cilindrul! Dar Io acuma întrebarea
ce feliu de prolecţiune îe aceasta: ortogonală, oavalieră, axono-
nometrică, etc ? Poate să fie vre-o prospătură de-a d-lui Dospinescu".
Verax nu-I cine ştie ce matematic adînc spre a putea înţe­
lege toate feliurile de proiecţiunî de cari vorbeşte criticul, dar
mărturiseşte înnaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor oă de ctnd îl
Iei n'a văzut asemenea dihănii ca ale d-lul Dospinescu, doar în
nişte încercări de desemn chinezesc.
La volumul piramidelor cel mai bun mijloc ieste de-a aretâ
cum mâsurînd apa sau nâsipul ce încape într'o piramidă oarecare se
poate dovedi că spre a afla volumul trebuie să înmulţim suprafaţa
90 GEOMETRIEA D - L U I I. M. DOSPINESCU

bazei cu a treia parte din înnălţime şi deci din această consta­

tare se scoată regula pentru a măsură. Chiar faptul că două pira­
mide orî cît de deosebite ar fi, în privinţa formei bazei sau în
privinţa oblicităţeî etc. au aceea-şî încăpere, dacă au aoeea-şî în­
tindere la bază şi aceea-şî înnălţime încă se poate demonstra prin
măsuri directe. Tot ast feliu aşî dovedi şi că o piramidă îe a
treia parte di'ntr'o prizmă care ar avea aceea şî bază şi aceea-şî
înnălţime. La măsura volumului cilindrului şi-a conului aşî fi aler­
gat de asemenea la experienţă şi la asemănarea cilindrului cu
prizma şi a conului cu piramida. La suprafaţa laterală a cilindru­
lui şi conului aşî fi învălit cu hîrtie ori cu pînză, aceste suprafeţe
şi apoi desfăşurînd hîrtiea sau pînza aşî fi convins pe şcolari
că suprafaţa laterală a conului îe un drept-unghiu cu baza lungi­
mea circumferinţei şi cu înr.ălţimea o linie dreaptă trasă pe
suprafaţa cilindrului. De asemenea s'ar fi văzut la con că supra­
faţa laterală ie un sector de cerc al cărui arc ieste egal în lun-
pime cu perimetrul bazei şi a cărui rază ar fi o linie dreaptă
dusă de la vîrful conului la un punct al circumferinţei de la bază.
La sferă aşi fi aretat că măsurînd suprafaţa sferei tot prin ajuto-
riul onor bucăţele de hîrtie cn cari a-şî acoperi o, aşi află că su­
prafaţa sferei îe de 4 ori cît a cercului ce 1 căpătăm tăind sfera
prin centru, deci 4 T.V*. Pentru volum l'aşî scoate ea şi dl Do­
spinescu din piramide cu vîrful în centru şi cu bazele pe supra­
faţa îei, sau leară-şî măsurînd de-a dreptul volumul şi căutînd cu
ce trebuie de înmulţit suprafaţa sferei spre a-1 căpătă maî uşor.
Ast-feliu aplicîud metoda ştiinţelor naturale aşi face să în­
ţeleagă şcolarii mici şi să se convingă cum trebuie de măsura'
figurile geometrice şi le-aşi face cunoscute însuşirile lor de că­
petenie.
Dl Dospinescu maî avea alt chip: să fi merg brutal la scop,
să fi prorocit că suprafaţa (ariea) cutărel figuri se află aşâ şi aşâ,
volumul aşâ şi aşâ etc. etc.
Dar calea d-sale ie cea maî primejdioasă: de demonstrat nu
demonstrează, ci numai se face că demonstrează şi deci lungeşte
vorba în zădar.
 GEOMETRIEA D-LUI I. M. DOSPINESCU 91

Asta ca metodă, cît despre greşelele acestea în adevăr bru­

tale ai de neiertat, nu ştiu ce să zic să nu greşesc. Nu ştiu ce va
fi zicînd dl Dospinescu însu-şl; cit despre ceea ce gîndim noi şi
cetitorii noştri, n'aîbă dl Dospinescu nici o îndoeală.
Unul di'ntre critici, se vede că necunonoscătoviu în ale lu-
mef, zice: „lean să fi poftit dl Dospinescu cu cartea la aprobare
„şi atunci ar fi văzut ce păţea/" Zeu, tinere?/ Serios / Dar oare
Ciocaneli nu şi-a aprobat monstruoasa-1 geometrie ? Ori atîţia.
alţii n'au avut aprobare şi benemerenti pentru cele maî cornute
monstruozităţi ? Deci nu m'aşî apuca leu, că nu ar fi fost şi apro­
bată încă, geometrica d-luî Dospinescu!
Ce lumină aruncă astă lucrare elementară asupra nivelului
cultural al unor profesori lăsăm data aceasta nediscutat. La ne
car de oale destul o măciucă.
VESAX.
 DL PENCIOIU SI SERMANUL DIONIS

G. D, Pencioiu: încercări critice. Proza luî Eminescu

(Sermamd Dionis)—1 voi. mic în 8° Craiova. Tipografiea Frăţii
Benvenisti 1890. — Pesimismul îe contemporan cu omenirea, la
început avu un caracter individual şi fu ridicat îu sistem filosofic
acum 24 de veacuri de tînărul principe indian fakya Mouni. —
Schopenhauer rafinează astă filosofie şi dîndu-î o formă ştiinţifică,
îî întăreşte bazele. — De la îel începe în filosofie şi poîezie cu­
rentul pesimist, bine 'nţeles curentul pesimismului siucer nu acel
al papagalilor, cum bine i-a calificat I. Gherea şi cum bine i-a
caracterizat, la noi, cel mai demn reprezentant al scoaleî Scho-
penhauriene îe, fără 'ndoeală, Eminescu. Proza acestuia a remas
nestudiată şi de aceea dl Pencioiu crede nemerit a se ocupa de
îea. In special va luâ sermanul Dionis. Urmează un scurt rezumat
al acestei nuvele. Ca formă, nuvela îe de domeniul fantastic;
ca fond, scrisă la 22 ani concentrează un capital de ideî filosofice
pe care Eminescu, care înfăţişază atîtea afinităţi sufleteşti cu
Dionis, le va dezvolta mai târziu. Cari sînt aceste ideî şi cărei
influenţe se datoresc Iele? Gherea atribuie pesimismul luî Emi­
nescu anomaliei societate! burgheze; după d-sa pesimismul îe la
Eminescu împrumutat şi nu se oglindeşte de cît în satira I ; acest
fond nu vine de la Schopenhauer. Dl Pencioiu respunde; şi-apoî
dacă Shopenhaues murise, cu iei lucrurile s'au petrecut din po­
trivă de eurn le presupune Gherea, căci tocmai după moarte a
 DL P E N C I O I U şr SERMASUL DIONIS 93

avut maî mare înriurire asupra lumeî întregi, decî putea avea şi
asupra lui Eminescu. Apoî acesta prin natură, prin temperament,
ierâ fatalminte predispus la pesimism, precum se poate vedea din
chipul cum Eminescu lămureşte cauzele pesimismului lui Dionis,
pnuîndu-le nu în cărţi ci'n predispunerea lui sufletească: scrierile
lui Schopenbauer îl atrăgeau ca un magnet: Ierau pornirile I fi­
reşti, cărora îel trebueâ să se supună orbeşte, inconştient. A-
tuncî, dacă Eminescu din fire Ierâ înclinat spre pesimism, cum se
face, ar întrebă Gherea, că au înriurit aşâ de tare societatea noa­
stră? lată cum, respunde dl Peneioiă: prin puterea suggestivă a
artei. Fireşte că nu făgăduim rolul mediului social, dar nu îel Ie
întăîea pricină ci natura, temperamentul predispus de a fi înri­
urit de Iele. Pe vremea lui Leibnitz lumea nu Ierâ maî bună şi
totu-şl aeest geniu a susţinut că lumea Ie cea mas bună posibilă ;
acela-şî lucru s'a petrecut şi cu pesimismul lui Eminescu : Pesi­
mismul ierâ moştenit, Shopenhauer (Die Welt als Wille und Vo-
steilung) arată că pentru îel nu există nici timp nici spaţiu: iele
sînt în noi înşi-ne : Iei, bine, acela-şi lucru spune şi Eminescu în
Dionis. Schopenh. împarte omul în inteligenţa care se naşte cu
fie-care om şi'n voinţa care îe vecinică: şi aceea-şi problemă
munceşte creerul lui Dionis; aceleaşi idei apar în reflexiile ce-şl
face autoriul la finele nuvelei şi în „Glosa" dar acum hotărit şi
fără şovăire:
„Alte măşti, acelea-şî piese
Alte guri, aceea-şî gamă."
Iu „Sermanul Dionis," amorul ocupă un loc de căpetenie. Care
ie aice femeîea? Cap frumos, palid, blond, ochi albaştri etc. nu
o imagină clară, ci o fiinţă nedesăvîrşită, cu forme perfect de fru­
moase, dar cu conture sufleteşti nehotărite. Asta lămureşte'n
parte nuanţa melancolică a poîeziei lui: la iei se vede nu Iubi­
rea, ci mai mult dorinţa de a Iubi, cum se vede şi'n Hamerling.
Că Eminescu a cîntat mal mult forma, nu trebuie nici să ne miere
nici să ne facă a-1 acuza. Asta se explică prin nepotrivirea ce
filosoful vede între lipsurile sufleteşti ale femelei îutîlnite şi de-
94 DL P E N C I O I U Şl SEEMANUL DIONIS

săvîrşitele calităţi ale idealului creat de artist. Chiar în părţile

erotice ale Sermanuluî Dionis se vede maî mult vis de cît sen­
timente omeneşti. Mariea îe o femele neputincioasă de-a îubl
cu patima dragostei, îe o copilă naivă pe care o rochie pănâ la
genunchi ar prinde-o minunat de bine, nu samănâ de loc cu fe-
meiea din Schiller (Cîntecul clopotului) tipul femelei cu senti­
mente adevărat omeneşti cari de asemene nu se potriveşte de
loc cu femelea visată de Gherea. Dar a critică pe Eminescu
pentru asta ar fi să ne coborim la critica subiectivă, de care tre-
bnîe să ne ferim,
O privire retrospectivă asamănă pe Dionis cu Demonul din
poieziea ulterioară „înger şi Demon". Demonul „răscoală în po­
poare a distrugereî scînteîe" ; Dionis pătrunzind cu mintea în cele
maî adîncî taine ale vieţel, are curajul a se gîndi în faţa Domel
lui D-zeu: oare, fără s'o ştiu, nu sînt leu însu-mî Dumnezeu ?
Demonul se'mpacă cu ceriul prin amor, Dionis, urgisit de d-zeire
şi aruncat în nemărgenirile spaţiului găseşte fericirea şi liniştea
în braţele îubitel luî. Tipul lui Dionis, judecat pe tărîmul logicei
pure, pierde mult; judecat pe acel al logicei psihologice, ca şi
demonul (contra căruia s'a ridicat I, Gherea) apare o figură po­
sibilă, apare un Prometeu, dar om. Ce pitic ! ar exclamă I. Gherea,
că se'mpacă cu ceriul prin amor! Ce natural, ce omenesc ! exclamă
dl Pencîoiu: şi Crist căit în faţa morţeî, a şovăit din pricina îu-
bireî Magdalenei.
Din „Sermanul Dionis" reiese întreaga personalitate a lui
Eminescu, cu toate aspiraţiile şi pornirile luî sufleteşti.
Cum se vede din acest rezumat dl Pencîoiu pune două pro­
bleme : 1) care sînt ideile filosofice aice şi 2) cărei influenţe se
datoresc Iele.
1). La îutăîea chestie respunde drept că aste idei sînt ide­
ile dezzoltate de Sehopenhauer .• opera luî Eminescu îe o plastiei-
zare a teoriei că nu există nieî timp nicî spaţiu, căci „în faptă
lumea-î visul sufletului nostru", ceea ce înse s'a maî spus maî de
mult şi de alţii.
 D L PENCÎOIU ŞI SERMANUL DIONIS 95

2), La a doua chestie respunsul îe că Eminescu a avut dis­

poziţie spre pesimism : pe acest pesimism, poate moştenit, în po-
îet, l'au desăvîrşit Schopenheuer şi mizeriile. Această pură afir­
mare, neîntemeiată pe alta de cît pe altă afirmare ca Dionis tre­
buie să fie portretul lui Eminescu, are marele cusur că nu res-
punde teoriei dezvoltate de I, Gherea, în studii critice. Acolo s'a
:
dovedit că fondul prim al lui Eminescu Ie optimist. Şi s a dovedit
încă lupta celor două suflete în personalitatea lui Eminescu. Stu­
diul volumului publicat de V. G. Morţun dovedeşte mal mult acest
optimism. Dl Pencîoiu n'a dovedit că ieste între ideile filosofice
metafizice ale lui Schopenhauer şi între pesimism aşâ de mare
legătură că toţi cel ce admit metafizica lui Schopenhauer trebuie
sâ-î admită şi morala pesimistă: leu nu pot crede că lumea îe
reprezentarea mea şi'n acela-şî timp să fiu convins că astă repre­
zentare îe cea maî bună posibilă ? Şi îeşte aşâ de absolută legă­
tură între voinţa schopenhauerianâ şi suferinţă, mortificarea pesi­
mistă? Pentru Dionis astă credinţă în neexistenţa reală a timpului
şi spaţiului nu îe împreunată cu fericirea cea maî adîncă, naivă,
sinceră? Ce teză pesimistă ieste îu Dionis? Ieste tocmai neputinţa
omului ca, chiar emancipîndu-se de timp şi spaţiu, să înţeleagă
dumnezeirea, fiinţa sau nefiinţa: cade trăsnit, ca Lucifer, pentru
că s'a sumeţit prea mult şi nu se'mpacă ca ceriul prin amoriu:
amorul îe străin de problema metafizică a timpului şi spaţiului:
Mariea îl însoţeşte în eternitate, nu Ie îngerul care vine să'mpace
pe^ demonul murind. Şi apoi ne pare reu că dl Pencîoiu n'a ţinut
de feliu samă de nepotrivirile ce-au făcut pe Gherea să spuîe că
demonul lui Eminescu Ie palid şi neînsemnat. Cît priveşte critica
adresata lui Gherea că greşeşte numindu-1 aat-felin, observ că d-l
Pencîoiu n'a dovedit că-î mai bine să zicem ca d-sa că demonul
îe mic, dar natural de cît cum zice Gherea că demonul Ie natu­
ral dar mic. In sfîrşit cu introducerea suggestieî artei pentru a
explica lăţirea pesimismului, îeară-şî d l Pencîoiu nu îe maî fericit:
artistul pentru a suggerâ o epocă trebuie să aibă îu grad maî
mare şi în chip maî conştient şi maî puternic concentrate ten-
fir» DL P E N C Î O I U ŞI S E K M A N U L D I O N I S

dinţiie aceleî epoce; ast-feliu artistul rje poate emoţiona pentru;

scurt timp şi pe urmă ne venim în fire, cum ne-am veni. de exem­
plu, după un ceas de ascultare a unuî sofist. Şi ceea cese'ntîmplă
cu un om, în maî mare grad se'ntîmplâ c'o epocă : ori admiteţt
teoriea luî Taine orî a luî Hennequin, trebuîe să admiteţi un fond
comun de urme: trebuie să daţi dreptate lui Eminescu şi acela
al societate! care-I calcă pe urme: trebuîe să daţî dreptate lui
Gherea. Cît priveşte metafizica din Sermanul Dionis, vom vorbi
altă dată. Ie destul să spunem ea nu tocmai admitem modul de-'
interpretare al d lui Pencîoiu.
D. A. TEODO..TJ.

TlPOGBAFIA DlM. GHEOKGHIU.—LUCE. ASOCIAŢI.