Organul

Studenţimii
Române.
o o o

REVISTĂ
Social - Culturală
Ilustrată.

Nr. 2—3.

Apare subjngrijirea unui

comitet de redacţie.

Director-Oirant:
GUPRINSUL:
Dr. Eugen Blanu.
OOO "f" Ştefan 0 . Iosif d e V. Pintea

Redacţia şi Administraţia Tălăngi, Linişte (poezii) d e Şt. 0 . Iosif

Ţ Ilarie Ghendi d e Qh. Jrifu
Cluj-Kolozsvár.
ßi\ treilea tip de Dr. Vaier JVIoldovan
Strada: Deák Ferenc 44.
Din popor din colecţia Jianului
Telefon nr. 470.
Părintele Giurdariu d e V. Stoica
Mărturia (nuVelă) d e tJianu
Frânturi de Demokritos
J-?olul tinerimei române în Viaţa culturală a
neamului • d e JVIerlin
Un factor al potenţării conştiinţei naţionale / \ g .
GOSTUb ABONAMENTULUI
Păcate d e Leru
Pentru Austro-Ungaria 6 c o r . anual Gâtev'a m o m e n t e din istoria reg. 6 4 din Orăştie
3 ,, j u m . an Cronică —- Crâmpeie — Bibliografie ::
România şi Străinătate . 10 „ anual P o ş t a redacţiei — Ilustraţiuni. ::
 NOI
ORGANUL STUPENTIMII ROMÂNE
ANUL I. IULIE -AUGUST 1913.
t Ştefan @. chisifi
In zilele acestea de măreţie şi de
nepotolit avânt, când sufletul neamului
nostru se înalţă luminând cu intensita­
tea unei mari clipe istorice drumul ve­
cinie pe care va trebui să înainteze, —
a încetat din viaţă un cald propovădui­
tor al ideii naţionale, un liric subtil, un
povestaş isteţ al minunilor de fantazie
poporală şi un duios evocator de imagini
din trecut. Moartea neaşteptată a lui Şt.
O. Iosif în plină vigoare a unei bărba­
ţii harnice ne-a săgetat tuturor inimile,
şi durerea pentru pierderea lui n u n i - s e
va alina nici când celor cari l'am citit
şi l'am iubit şi l'am admirat...
Fire foarte simţitoare, Şt. O. Iosif
se înfiora — a s e m e n i unei ape — de
atingerea ori cărui curent de simţire sau
de gândire a vieţii noastre. Sufletul lui
fin vibra de însufleţire pentru noul răz-
boiu al României, precum se înflăcărase
şi în anul de groază 1907 şi în cel de
fală 1906, când lua parte — transfigurat
de emoţie — la toate mişcările studen­
ţimei. Când s'a serbat amintirea lui Şte­
fan cel Mare, Iosif a cântat biruinţele
strălucitului v o e v o d , şi tot el a vărsat
o lacrimă la vestea, că mânia cerului a
certat nesimţirea noastră fulgerând go­
runul lui Horia, iar în legătură cu zvâr­
colirile noastre din 1848 ne-a dat drama
»Zorile«.
Şt. O. Iosif a fost un continuator al
bunei tradiţii literare, al «direcţiei de
r
NR. 2 - 3 ,
luptă şi de stăruinţi pentru readucerea
încrederii în însuşirile sufleteşti ale nea­
mului nostru«, cum spune atât de just
celalalt dispărut regretat, Chendi. Pentru
aceea Iosif a fost printre întemeietorii
revistelor, cari reprezintau direcţia naţio­
nală în literatura noastră, şi talentul lui
a contribuit foarte mult la biruinţa acestei
direcţii. Apelul Iui la »tinerii poeti« ca
să părăsească »florile şi stelele« şi să
cânte »flamura străbună a dragostei de
lege şi de Ţară« n'a răsunat în deşert.
Mulţi desorientaţi sau rătăciţi şi-au aflat
cărarea cea bună la lumina torţei ridi­
cată de Iosif.
Autorul »Credintelor« a fost şi un
îndrăgostit de »muza poporala«. Prin
volumele lui trec reînviate figurile hai­
ducilor, ielelor, smeoaicelor, ale eroilor
şi eroinelor din cântecele bătrâneşti, dela
viteazul Qruia pâriă la cei »doi voinici«
cu hazlia lor păţanie. Forma şi spiritul
curat poporal al acestei părţi din creaţia
lui Iosif ni-l arată poate, ca pe cel mai
sincer drept al direcţiei pomenite. Ar
trebui să citez mult, ca să se vadă toată
adâncimea, cu care a pătruns poetul în
sufletul poporului, — dar mă mulţămesc
si cu »Do/na« :
Se tânguesc La fagădău
Tălăngi pe căi, La Vadul-Rău,
Şi neguri cresc Sus, la răscruci,
Din negre văi, Vin trei haiduci
Plutind pe munţi... Pe cai mărunţi..
 Pag. 18. Nr. 2—3.

Grăiesc încet... Şi neguri cresc, ţuri pe un biet copil orfan — lacrimile

Un scurt popas — S'anină 'n crăngi;
Şi spre brădet Se tânguiesc căruia se prefac în mărgăritare, — şi
Pornesc la pas Şi plâng tălăngi soarta poeţilor.
Cei trei călări... Pe căi pustii...
Sus, peste plaiu, Se duc uitaţi
Tăcutul craiu Cei trei fărtaţi,
Aşa copii obijduiţi
Al nopţii reci, Săltând în şa,
Pe lumea noastră sunt poeţii,
Umbrind poteci, Plutind aşa,
încătuşaţi şi chinuiţi
Se 'nalţă 'n zări.. Ca trei stafii...
De vraja blăstămat'a vieţii.

Dar când ajung

La cotituri,
Un chiot lung
Din mii de guri
Dărîmă stânci...
Haiducii mei
Doinesc toţi trei;
Şi clocotesc
Şi hohotesc
Păduri adânci...
Iubirea naturii o aflăm iarăşi într'o
măsură mare la Iosif. îmbătat de splen­
dorile primăverii, poetul e x c l a m ă :
Ah, de ce n'am zece vieţi,
Să te cânt, Natură!?
Toate podoabele anotimpurilor, dela
fioroasa muzică a toamnei până la prima
gâzuliţă a primăverii, au inspirat pe poet.
Chiar şi meşteşugul cântării — suprema
mângâiere! — Iosif l'a învăţat dela codru:
Tu m'ai învăţat să cânt
Din copilărie, —
Şi de-atunci n'am pe pământ
Altă bucurie!...
Ei plâng de drag, ei plâng de dor,
Şi cearcă în zădar uitare,
Sporind cu lacrimile lor
Comoara de mărgăritare!
De drag Iosif a plâns puţin, dar cu
atât mai mult de dorul »surizatoarei
raze'n plansul« lui. Când a apărut
anul trecut, mohorîtul volum de »Cân-
tece«, — de sigur cel mai rezistent vo­
lum al lui Iosif, — lumea noastră lite­
rară a tresărit de fiorul unei rari plăceri
artistice. Atâta simplitate şi sinceritate,
atâta putere de a emoţiona şi o notă
atât de unitară se află în puţine cărţi
româneşti. E poezie din cea mai ade­
vărată în cântecele acestea.
Şi, totuşi, cine ar fi crezut că aşa
curând vom receti, cu lacrimi în glas,
chemarea lui cătră »mângăierea din
urmă a celor obosiţi şi tristi«, cătră
»îngerul negru»? Şi cine ar fi crezut că
dulcile, clarele, mişcătoarele lui versuri
se vor curma aşa de repede? Acum
i-s'a împlinit dorinţa:

Mai distinct însă decât orice a au­ Vai, cântece, tăceţi puţin!
zit Şt. O. Iosif glasul plin de durere al Tăceţi, că nu mai am putere
inimii sale. De tînăr s'a simţit »părăsit Să plâng, — şi e paharul plin...
Repaos sufletul meu cere,
palidei melancolii«; iar mai târziu viaţa
Si pace, dup'atâta chin...
nu i-a fost cruţată de lovituri istovi­ Tăceţi, — mi-e sete de tăcere!...
toare. El a înţeles analogia dintre po­
vestea cu vrăjitoarea, care ţine în lan- V. Pintea.
2—3. Pag.

JALÄNQI

S'aud d e pretutindeni tălăngile sunând,

Plâng unele cu larmă şi altele 'n surdină,
Răspund şi dau de ştire că turmele 'n curând
Vor coborî la ş e s u r i .. în galbena lumină

De-abia le-auzi cum sună, mai j o s , tot mai departe...

L e - a d u n ă Vântul p a r c ă în negre Văgăuni,
Şi-apoi le-alungă iară pe Văi şi iar le ' m p a r t e ,
Ga glasuri d e a l a r m ă ce preVestesc furtuni...

Trezite din prăpăstii d e planşetele lor

Cresc negurile s u r e , alunecând tăcute,
Ies d u p ă stanei în pripă şi pier, ca un d e c o r
Retras d e mâna unei fiinţe neVăzute...

/ \ p a r din altă parte, sporind a c u m treptat,

Şi 'n falduri, ca o mantă, s e lasă peste munte,
Iar piscul singuratec, s u b ceriul întristat,
P o s o m o r â t îşi trage căciula p e s t e frunte...

ŞT. 0. IOSIF

LINIŞTE

Fantastic j o a c ă rândunici sglobii Pământ, bătrână gazdă primitoare

In cerul plin d e u m b r ă şi lumină, J\ tuturor trudiţilor din lume,
Şi-i linişte a d â n c ă în grădină, Ge bun esti tu în zilele cu soare!
Sub piersecii cu flori trandafirii...

Cu braţele s u b c a p , ce bine mi-i Ţu-i hodineşti, i-adormi, îi legeni lin

Gum stau a ş a , în liniştea divină: ba sinul tău, şi nu-i întrebi d e nume,
Pământu-i cald şi c h i a m ă la hodină, Nici unde merg, şi nici d e unde Vin...
întocmai ca o m a m ă p e copii...
ST. 0 . IOSIF
Pag. 20.
t 3larie (3hendi.
Aproape în aceeaşi zi cu poetul
Iosif s'a stins şi criticul literar II. Chendi.
îmi pare, că o duşmănoasă mână ne­
văzută le-a tăiat de-odată firul vieţii,
voind par' că să î n s e m n e z e şi prin
aceasta apropierea, înrudirea dintre cei
doi scriitori. Căci cu toate, că unul a
fost poet şi celalalt critic, idealul lor a
fost acelaş: românescul în forme artis­
tice. Pentru aceea îi şi aflăm — cu
puţine întreruperi —. mereu alăturea: la
»Sămănătorul«, la »Cumpana«, şi prin
organele de publicitate dela noi.
Ilarie Chendi a fost, înainte de
toate, un luptător. Duşman neîmpăcat
al vânturătorilor de fraze, al uşernicilor
literari, al precupeţilor în artă şi al au­
torilor cari n'au de a face cu sufletul
neamului nostru, cariera lui literară s'a
desfăşurat în hărţueli necurmate. Dela
polemicele cu dnii M. Dragomirescu şi
D. Zamfirescu (prin »Familia«), Chendi
a dat dovadă de calităţile necesare
unui critic: bun simţ şi orientare, —
fără să mai amintesc şi neîntrecuta lui
ironie. Ochiul lui sigur a descoperit
totdeauna talentul, — şi nu ştiu articol
de-al lui, în care să fi greşit, lăudând
vr'o lucrare fără valoare. în schimb,
atâţia autori »lansati«, cari se bucurau
de trecere mare înaintea lumii desorien-
tate, au fost cu adevărat striviţi de ar­
ticolele succinte ale lui Chendi. Cine
se mai încălzeşte azi de versurile lui
R. Rosetti, FI,' Becescu, P. Vulcan şi
alţii ejusdem farinae?
In polemică, Chendi admitea toate
armele, afară de vulgaritate. Fireşte că
obiectivitatea absolută nu o recunoştea.
»Critica nu poate fi redusă la rolul de
maşină (de a înregistra toate fenome­
Nr. 2—3.
nele mai de s e a m ă din vieaţa literară).
In vieaţa noastră, a scriitorilor, îşi au
şi pasiunile rostul lor, şi în tot ce
facem şi în tot ce scriem aceste pasiuni
se restrâng pe nevrute. Intre oameni
de temperament firele se împreună şi
se distramă după capriciul intereselor
şi al împrejurărilor«.
In temeiul acestei convingeri, Chendi
a fost aproape totdeauna personal în
criticele lui. Dar, să fie bine înţeles:
»nu poate fi vorba nici odată de alt­
ceva decât de autor, de caracterul lui
public, iar omul privat, cu vieaţa sa
intimă, trebuie respectat«... Critica în­
săşi nu poate să fie decât personală şi
subiectivă, pentru aceea nu ne poate
da decât opinii, iar nu rezultate ştiin­
ţifice.
Afară de articole şi cercetări lite­
rare, Chendi a făcut şi gazetărie. Cei
cari cunosc tainele redacţiilor spun, că
el a fost unul dintre cei mai fertili
prim/şti, îmbrăţişând în articolele sale
toate ramurile vieţii publice dela poli­
tica externă până la cea mai umilă
manifestare culturală din vr'un sătuţ
uitat. Apoi, a mai tradus — în colabo­
rare cu dl C. S a n d u - A l d e a — din Ibsen,
Sudermann şi Maeterlink.
Literatura noastră pierde — prin
moartea lui Chendi — un talent real
şi neobicinuit de viguros, ale cărui
calităţi de fond şi de stil nu v e d e m
cine le-ar putea substitui. Mai cu
s e a m ă noi, Ardelenii, vom simţi dureros
lipsa de informaţie şi de păreri în cari
să ne încredem, cum ne obicinuisem
să le primim dela neobositul, muşcă­
torul şi insinuantul condeiu al lui Chendi..
Gh. Trifu.
Nr. 2 — 3 .
<Ml treilea tip.
Articolii politici-sociali ai poetului
nostru Ooga nu numai că ne farmecă
prin frumseţa stilului prin plasticitatea
frazei, ci ne dă şi de gândit prin o ana­
liză adeseori profundă a stărilor publice
dela noi.
In articolul din care am citat cu­
vintele puse în fruntea acestui articolaş,
Ooga ne zugrăveşte c o n f l i c t u l ce se naşte
în sufletul intelectualilor noştri, cari în
urma educaţiei superioare de care au
parte şi în urma contactului cu produc­
tele civilizaţiunii mai înaintate a apusu­
lui s e î n s t r ă i n e a z ă de mediul nostru
social cultural mai primitiv.
Vrând să ne învedereze efectele
păgubicioase ale acestui conflict ne pre­
zintă d o u ă t i p u r i de intelectuali ro­
mâni din Ardeal.
Unul e tipul e r o u l u i , »a cărui su­
flet clocoteşte vecinie de deslănţuirile
revoltei, împărţeşte lovituri ori săgeţi
otrăvite de ironie, îşi pulverizează
toată energia strigând în dreapta şi în
stanga« etc.
Al doilea t i p ar fi să fie al t e m ­
peramentului f i l o z o f i c , stoic sau
cinic, »care se retrage încetul cu înce­
tul în căsuţa de melc a unui egoism
căldicel... îşi făureşte anumite precepte
de târguiala cu împrejurările«.
Mărturisesc sincer, că am gândit
mult asupra concluziunilor pessimiste a
poetului. Mi-am pus de nenumerate ori
întrebarea, oare e întemeiată judecata
zdrobitoare a poetului asupra intelec­
tualilor noştri cu cultură superioară?
Pag. 21.
De D r . V . M o l d o v a « .
»La noi în Ardeal se petrece astăzi o deferenţiare
socială, care în urma stărilor ei excepţionale e tocmai
pe drumul fatal de a deschide astfel de prăpăstii între
singuraticii cari se împărtăşesc oarecum de-o cultură
mai superioară şi între mediu/ rudimentar, unde se
întorc apoi ca să trăiască o vieaţă întreagă«.
(O. Ooga: »Din sbuciumările intelectualului n o s -
tru«. »Romanul« Nr. 110).
Că tipurile descrise în mod maestru
de Qoga sunt a d e v ă r a t e , nu încape
îndoială.
Mai în fiecare centru găsim câte un
exemplar de aceştia. Durere, tocmai cei
mai inteligenţi dintre noi se disting prin
un criticizm exagerat al stărilor noastre
publice, pozând pe nefericiţii, pe neîn-
ţeleşii de mine.
Eu le-am botezat odată naturelele
aceste de » f o r t e n e g a t i v e « , voind să
indic p u ţ i n u l f o l o s p o z i t i v ce-1 are
neamul după aceşti aleşi ai săi. Nu e
rar însă nici tipul scepticului, care sfâr­
şeşte prin a se metamorfosâ într'un
e g o i s t i n d o l e n t f a ţ a d e toate sbuciu­
mările noastre, fie culturale, fie politice
sau economice.
Dar pentru D-zeu, cu aceste două
tipuri să se fi eshauriat clasificarea inte­
lectualilor Români? S ă n u e x i s t e ş i
u n al t r e i l e a t i p m a i p o z i t i v ?
Neamul românesc să fie lipsit de
pleiada aceea d e i d e a l i ş t i , c a r i în
butul c u l t u r e i lor s u p e r i o a r e s ă
nu c u n o a s c ă altă ţintă a v i e ţ i i
lor, d e c â t d e a c ă r a zi de zi câte o
pietricică la edificiul care se cheamă
viitorul neamului.
Am credinţa tare că tipul acesta
al t r e i l e a e x i s t ă şi la n o i d e ş i n u
e r e p r e z e n t a t aşa de n u m e r o s c u m
ar p r e t i n d e - o n e n u m ă r a t e l e n o a s ­
t r e n e v o i ş i l i p s u r i c u l t u r a l e şi d e
altă natură!
A v e m deja câţiva tineri — e drept
puţini de tot, — cari cutrierând ţările
 Pag. 22. Nr. 2 — 3 .

mai civilizate ale apusului s'au nizuit cietăţii noastre burgheze de provin­
să vadă, să aprofundeze cu ochii des­ cie, d i m p o t r i v ă s i m ţ e s c î n i n i ­
chişi multele instituţiuni ale acestor po­ ma lor i m b o l d u l p u t e r n i c de a
poare, cu gândul, că întorşi acasă să le s e î n r o l a la m a r e a m u n c ă co­
răspândească şi în poporul nostru. l e c t i v ă de d e ş t e p t a r e a p o p o ­
Dar mai ştiu şi de aceia, cărora rului.
împrejurări vitrege nu le-a îngăduit, ca O spun fără încunjur, c ă i d e a l u l
să se adepe n e m i j l o c i t la izvoarele m e u e acel intelectual, pe care studiul
de cultură a apusului, dar cari în odaia lui Shakespeare, cetirea operilor de
lor de studiu tot au găsit prilej, ca să se artă a literaturii universale moderne,
desfăteze în operile de artă ale scriito­ sau în fine îndeletnicirea cu problemele
rilor clasici, să se orienteze asupra cu­ sociologiei, biologiei etc., nu-1 î m p i e ­
rentelor şi ideilor mari de cari se agită d e c ă , ca d i n c â n d în c â n d s ă s e
intelectualii apusului. c o b o a r e î n t r e a i s ă i şi d i n p r i ­
Şi oamenii aceştia în loc să-şi piardă s o s u l l u i d e c u l t u r ă s ă r e s t r â n g ă
curajul, văzând marea distanţă dintre c â t e v a r ă z e ş i asupra semeni­
înaltul piedestal cultural, pe care s'au ri­ l o r , c a r i s u f ă r s u b blăstămul
dicat şi dintre primitivitatea culturală a î n a p o i e r i i c u l t u r a l e d e v e a c u r i .
clasei noastre ţărăneşti şi chiar a so- Durere, e încă prea puţin apreciat
la noi t i p u l a c e s t a al t r e i ­
l e a , al a ş a n u m i ţ i l o r o a ­
meni de muncă, a propagan­
diştilor m o d e ş t i , dar î n s u ­
f l e ţ i ţ i şi c o n ş t i i d e î n a l t a
lor c h e m a r e .
Oamenii aceştia au izbutit să
stabilească în sufletul lor u n e-
c h i l i b r u î m p ă c i u i t o r de-oparte
între preocupaţiile lor culturale
superioare, de alta între cadrele
mai primitive ale mediului nos­
tru românesc. Ei au înţeles, c ă
e cu p u t i n ţ ă ca a c e l a ş om,
care se înalţă cu sufletul în sfe­
rele senine a artei desăvârşite,
sau îşi sbuciumă crerul vrând să
străbată în misterele marilor pro­
bleme social-economice a zile­
lor noastre, s ă s e s i m t ă b i n e
s ă s e î n s u f l e ţ e a s c ă c h i a r , la
vederea unor prestaţiuni
mai puţin a r t i s t i c e a u n o r
diletanţi români.
Acelaşi echilibru le vine în
ajutor când se înduioşază până
la lacrămi lá auzul unei simple
şi trăgănate doine româneşti, fără
a regreta senzaţiile estetice de
cari a fost părtaş bunăoară la
reprezentaţia lui Tanhauser din
zuliaric- H â r s a u . teatrul nemţesc.
Nr. 2 — 3 .

Conjur pe prietenii m e i din g e n e ­ îşi fac î n c ă s t u d i i l e superioare

raţia m a i tineră, c a s ă m e d i t e z e pu-
ţi n a s u p r a a c e s t o r i d e i a r u n c a t e
a ş a în fuga c o n d e i u l u i .
î n d r e p t a r e a î n s p r e m a i bine a sorţii
n e a m u l u i nostru a t â r n ă î n m a r e m ă -
s u r ă dela a c e e a , că d i n t r e con­
d u c ă t o r i i lui de m â n e , c a r i azi
p e la u n i v e r s i t ă ţ i , c â ţ i v o r s i m ţ i
în i n i m a l o r î n d e m n u l d e - a u m p l e
cu t i m p u l ş i r u r i l e , a z i î n c ă r ă r e a
t i p u l u i al t r e i l e a , al m u n c i t o r i ­
l o r c o n ş t i i , î n s u f l e ţ i ţ i şi a l t r u ­
işti, a s e m ă n ă t o r i l o r i d e i l o r ge­
n e r o a s e ş; i z b ă v i t o a r e d e n e a m .

Costume Koiiiaiicsti.

popor.
Cucuie pasărea mea De când' tu bade tc-ai dus,
Multă vreme tc-aş ruga Nequrâ-n ocol s'a pus.,
Şi bună piaţă faş da Şi prin pomi şi prin grădină
Dacă tu mai asculta: Şi la mine ia inimă
Să te duci în codrul verde
Să cânţi una şi la fete
Sărăcite dragostile
Să le canfi tare ferbinle,
Pescuesc, ca pasările
Ca să nu se mai mărite. Pe supt toate st răşinile,
Câte flori au înflorit Numai la straşina mea
Toate-au zis să mă mărit, Pescueşte una rea.
Numai una so ales
Şi a zis să nu glumesc,
Că bărbatu-i ca un câne Săracă inima mea,
Se pune seara la cină, Mare foc arde în ea,
Eu mi's feşnic la lumină Dc-ar putea focu eşi
Bărbatul cină la masă Mare deal ar pârjoli.
Eu suspin sara prin casă. (Petroşeni, Secoşul-ung., Ferendia).
(Bănia, Foeni) (Din colecfia Jianului).
 Pag. 24.
Un minunat cap de expresie... Păr alb, mus­
taţă, barbă albă, ca gândurile curate, o gură tă­
iată cu gingăşie, par'că anume mai mult pentru
cuvintele inimii, decât ale minţii, statură slăbuţă
şi nepreţioasă, — ai crede, că-i întruparea blân­
deţii neajutorate şi resemnate, dacă n'ai vedea
sub fruntea îngândurată cei doi ochi albaştrii, lu­
minoşi, din liniştea cărora străluceşte tăria con-
ştiinţii, şi hotărîrea acţiunii.tTe opreşti o clipă şi
începi, cu încetul să-ţi dai samă d e energia, care
nu vrea sa se supună, nici unei volnicii, — nici
chiar dacă aceasta a eşit din mâna nesmintnicului
papă dela Roma. Şi nu te mai miră îndârjirea
aceea plină d e demnitate, care s'a pus curmeziş
în calea celei mai odioase siluiri de conştiinţă şi
sentiment a anilor din urmă. Şi te închini cu tot
sufletul în faţa moşneagului protopop al Dobului,
P ă r i n t e l e C i u r d a r i u tfi fiul s ă u
Nr. 2 — 3 .
Părintele (Biurdarin.
care are să-şi ispăşiască acum între zidurile S e -
ghedinului crima, d e a fi fost prea pătruns d e
convingerea, că legea sângelui e cea adevărată,
şi de a-şi fi iubit prea mult limba şi datorinţa sa
de păstor al unei turme...
Nu s e auzise nimic despre dânsul. N u şi-a
trâmbiţat glorie prin gazete, căci cunoştea prea
bine fabula butoiului gol. N'a ţinut la banchete
discursuri bombastice, cu planuri şi mai bombas­
tice despre instituţiunile şi viitorul neamului ro­
mânesc, căci ştia, că acestea sunt specialitatea
oamenilor d e sărbătoare, iar dânsul era cu ghe­
tele noroioase d e drumul realităţii. N'a tunat şi
fulgerat la adunări poporale, n'a invocat cu cita­
ţii latineşti nici zeii Daciei, nici ai Romei împo­
triva „barbarilor" şi „aziaticilor" şi „hoardelor",
căci era convins d e neputincioşia lor. N'a scris
nici măcar un articol, un plan de mântuire a şcoa-
lelor, — poate pentrucă simţia din capul locului,
că după atâtea planuri fot nemântuite au să rămâie.
N'a făcut nimic din toate acestea, — pen­
trucă a voit să lucreze. Şi a lucrat.
In loc d e a înfiora cu tăria glasului urechile
bieţilor ascultători, dânsul a ştiut grăi sufletului
disciplinându-1 şi întărindu-1 potrivit năcazurilor şi
lipsurilor noastre. Şi acolo unde valurile streinis-
mului bat cutropitoare în litoralul nostru, a ridi­
cat zăgaz, căci d e zăgaz era nevoie.
Când a sosit apoi clipa primejdiei, şovăiala
n'a fost cunoscută. Şi nu poate fi vorba d e ne­
supunere faţă d e legi. A fost numai gestul firesc,
dar desnădăjduit al apărării unui colţ d e cultură
românească şi suflet românesc.
Iar noi, ceşti câţiva tineri, — în ciuda zia­
relor noastre, cari au mântuit întreagă frământa­
rea aceasta în câte trei-patru şire la „ştiri", —
noi pentru gestul acesta îl cinstim acum p e părin­
tele Ciurdariu. Căci socotim, că păşirea sa bărbă­
tească are cel puţin atâta valoare educativă, cât un
anumit discurs parlamentar, care face hazul galeriei...
A ş vrea, să pot pleca de aici, din satul trân­
dăviei popeşti, acolo, unde în dosul uşilor zăvo­
rite e moşneagul, care a muncit, să-i sărut cu­
viincios mâna şi să-i zic:
— „Părinte protopoape, T e admirăm şi te
cinstim, — căci alţii şi-au jertfit abia câteva in­
terese, dar Sfinţia Ta, Te-ai jertfit întreg"...
Avrig 15/28 Iunie 1913.
Vasllc Stoica.
Dr. Ciurdariu.
Nr. 2—3.
mărturia
— »Mai dă'mi o cinzacă de rachiu j u p â -
neasă« — se răsti Gheorghe, ficiorul primarului
din Iscroni cătră c r â ş m ă r i ţ a satului.
Ovreica roşie răsări cu g r a b ă de după g r a -
1 iile m u r d a r e de lemn, luă sticluţa cu gâtul lung
pecetluit cu un decimal alb şi t u r n â n d dintr'o
cană veche şi nespălată de p ă m â n t , în câteva
gâlgâituri umplu sticluţa cu lichidul alburiu şi cu
miros tare. Cu zimbetul servilităţii linguşitoare,
ce îi încremenise pe faţa u n s u r o a s ă , puse apoi
sticluţa fermecată pe m a s a de scândură înegrită
de urgia multelor beţii.
— Bea Gheorghe, că-i bun drăguţu, î n d e m n ă
ovreica pe flăcău.
— Bun jupâneasă, bun.
Flăcăul prinse sticla între cele trei degete
şi spriginindu-i fundul cu degetul cel mic o c u m ­
păni o clipă în faţa luminei ce venea pe fereas­
tra împăenjenită, îi propti apoi buza g r o a s ă şi
răsfrântă de buza lui şi c'o singură ghiolcănire
îi dădu j u m ă t a t e cuprinsul peste cap.
Vinele dela grumazi i-se umflară; ochii i-se
aprinseră într'o scânteere tainică, râgăi aspru şi
plesnind din buze cu satisfacţie, prinse poala
mânecii şi-şi şterse m u s t a ţ a u m e d ă de băutură*
Gheorghe, era singurul copil al primăriului
Stănilă Bobei, om cu stare şi cu m a r e trecere
în toată ţ a r a Jiului. Ca toţi oamenii cu dare de
m â n ă , badea Stănilă n'a cruţat nici o jertfă, ca
odorul de copil să-i crească fără griji şi să nu
cunoască povara lipsei. Desmierdat de m a m ă - s a
şi îmbuibat de tatăl-său copilul crescuse n ă r ă v o s
şi uşuratic. Se dedase să'şi v a d ă toate dorinţele
împlinite şi voia lui să nu sufere împotrivire.
La şcoală nu făcuse nici o ispravă; abia putuse
trece prin clasele şcolii din sat şi şi acestea
le-a biruit cu graţia dascălului numai de dragu
t a t ă - s ă u , că vézi era copilul primăriului şi pe
u r m a lui se mai înfrupta şi dascălul din dărnicia
şi prisosul belşugului cu care îl dăruise Dumnezeu
pe badea Stănilă. Astfel ortăcit mai mult cu
hoinăritul şi prietin bun cu toate crâşmele din jur
se trezi flăcău june. Şi se smulsese băiatul bine.
S ă m ă n a la făptură în p a r t e a t a t ă - s ă u . Trăit bine,
legănat în lumea albă, flăcăul se închegase chi­
peş, voinic şi frumos ca un brad, cel mai fru­
m o s ficior în sat. Din pricina a s t a feciorii s a t u ­
lui îi cam p u r t a u Sâmbetele, căci sucise capul
Pag. 25.
de J i a m i .
multor fete, dar se t e m e a u să prindă harţă cu
el, că-i era a r ţ a g u m a r e şi dintr'o vorbă două
punea m â n a pe prăsele.
Dar veni cătănia.
Trei ani cât a stat în slujba î m p ă r ă t e a s c ă
satul a v u s e pace. Dar acum Gheorghe se întoar-
sese. Numai de curând mântuise cătănia şi se
întoarse în sat mai m â n d r u parcă decum plecase.
Păşia pe uliţă în paş cătănesc, înţepat, cu scur-
teica a n i n a t ă de g r u m a z şi a r u n c a t ă a lene peste
umărul stâng, ca să i-se vadă ciucurul roşu,
mărturia cătăniei, prins peste piept cu un cap în
umărul drept şi cu celalalt în baera cămeşii.
Pălăria î m p ă n a t ă cu flori de m ă t a s ă făcea stra-
şină adâncă ochiului drept de sta mai să se
sprijinească m a r g i n e a în sfârcul mustaţei r ă s u ­
cite în sus. De întâlnia vre-o fată în cale o în­
văluia cu privirea lacomă din creşte) până-'n
tălpi, prindea vorbă cu ea şi-o ţinea s t r â n s dé
m â n ă fulgerând'o cu privirea înţepată pe sub
genele ochilor închişi pe j u m ă t a t e .
De când a t ă b ă r â t iar în sat n'a făcut alta
decât şi-a colindat toate potecile cele vechi. Pe
unele dintre mândrele de odinioară le găsi m ă ­
ritate, altele abia porniseră pe calea acestei legi
creştine.
Şi satul se cam schimbase. Alte fete r ă s ă -
riseră în loc, căci D o a m n e cât nu se schimbă o
fată în trei ani de zile. O laşi copilă cu părul în
chică şi-o afli învălită.
Numai crişma satului era neschimbată.
Acelaş ovreu cu barba rară, şi caftanul u n s u r o s ,
aceiaş j u p â n e a s ă cu părul roşu cărămiziu, încăl­
ţată în pantofii hodorojiţi legănându-şi pântecele
gros în colivia întunecoasă de gratii.
Gheorghe de când venise era zilnic oaspele
ovreului. Şi acum spre seară coborâ-se de pe
colnicul Bruzanilor de-a dreptul Ia c r â ş m ă s ă se
mai potoli ască. Pe l i prânzul m a r e zărise pe
Anuţa Iui Vasilie Brânzău cu vitele la p ă ş u n e
de-asupra colnicului şi s'a dus să-i ţină de u r â t
şi să-i opăcească sporul fusului. Dar d r ă c o a s a de
fată nu i-a dat prilej nici s'o sărute şi Gheorghe
neobicinuit cu aceasta coborî la crîşmă îndârjit
de neisbândă.
Rachiul ovreului era cam apătos, alburiu şi
acru. Lui Gheorghe i-se păru prea slab, ca o
ţuică leşinată. Mai ceru o cinzacă. Ghiolcănitura
 Pag. 26.
î! arse pe g r u m a z şi simţi cum coboară repede
pe piept la vale p â n ă în s t o m a c răcorindu'l. Pe
urmă îl simţi răsfirându-se în mii de scântei
prin tot trupul din vârful picioarelor, u r c â n d u - s e
într'o clipă prin piept, prin muşchii braţelor până
în creştetul capului.
— Ăsta-i rachiu j u p â n e a s ă ăsta te u n g e nu
alta, zise Gheorghe.
Ovreica furişă pe buza-i c ă r n o a s ă un zim-
bet mult grăitor. Parc'ar zice: crezi, că nu'ţi
ştiu eu leacu? Cine apucă în cursa m e a nu mai
scapă teafăr.
Beutura lacomă îşi aprinse în curând în
vinele lui Gheorghe văpaia înflăcărată. In loc
să se potoliască se înfierbântă şi mai mult.
Ochii Anuţei parcă îi vedea tot mai vii înaintea
lui, din ce bea îl ardea tot mai d u ş m a n ă lumina
lor limpede şi s ă g e t ă t o a r e .
O moleşală dulce îl cutropi. Gheorghe îşi
râzimă spatele de d u n g a mesii, proptindu-se în
cote, îşi lungi picioarele sprijinindu-şi călcâele
într'o crepătură a podelelor şi cu privirea înfiptă
în pragul uşii din faţă dădu frâu liber gândului
pornit pe potecul senin al visurilor treze.
Afară se înserase. O s e a r ă domolă de
t o a m n ă . Freamătul zilei poposia ostenit în frun­
zişul întunecat al făgetului. Văzduhul îşi g ă t e a
vălul de m ă t a s ă albastră în a ş t e p t a r e a miresei
nopţii ce 'şi vestia sosirea în culmea m o h o r â t ă
a munţilor din zare.
în c r â ş m ă se întunecase de-a binele. Gheorghe
îşi torcea înainte firul visurilor dulci. Anuţa îi
cutropise toată inima şi chipul ei se urzea tot
mai trainic în tortul cugetelor lui. Era singur în
Costume diu ţara Haţegului.
Nr. 2—4.
odae. Ovreica ieşise să potolească cele cinci guri
flămânde ale copiilor. Gheorghe eramuşteriu bun
şi ovreica nu se t e m e a , că r ă m â n e de pagubă.
Doar mai băuse el şi altădată şi plecase fără să
plătească. Plătia odată peste tot. Ovreica avea
zor să-'şi tocmească trebile casei şi 'l lăsase
singur. Va plăti el m â n e p o i m â n e îndoit.
în liniştea ce se p o g o r a t o t mai povarnică
în cuprinsul celor patru păreţi ai crâşmei, d e ­
odată un zgomot îl trezi din toropeală. Prin
crepătură uşii din faţă se furişă o r a z ă sprintenă
de lumină spintecând întunerecul şi oprindu-se
drept în faţa lui Gheorghe. El se feri din calea
ei şi 'şi strecură privirea prin c r e p ă t u r ă pe u n d e
stăruia raza de lumină, ca să-i înţeleagă pricina.
în odaia vecină îngenunchiase ovreul înain­
tea unei lăzi căptuşite pela colţuri cu tinichea
căutând într'un m ă n u n c h i u de chei pe cea potri­
vită. O lumină de s ă u ardea p o s o m o r â t ă pe
m a s ă . In bătaia razelor ei ovreul părea o dihanie
din alte t ă r â m u r i coborâtă să străjuiască vre-o
comoară blăstămatâ.
Cheia scârţăi, ovreul deschise Iada şi îşi
vârî m â n a p â n ă în fund prin hârtiile şi s d r e n -
ţele aruncate clae pe g r ă m a d ă . Scoase apoi un
săculeţ umflat peste mijloc şi îî goli cuprinsul pe
m a s ă . De zuruitul banilor d e argint se cutremură
o clipă liniştea odăii. Ovreul prinse a-i alege şi
tiumăra, argintul d e - o parte hârtia de alta.
Gheorghe încremenise, ochii înlăcrimaţi de
sila privirilor s t r â m t o r a t e prin crepătură, se în-
holbaseră v ă z â n d belşugul de bogăţie. Un nod
i-se pusese în g â t şi acesta îi uscase g u r a şi sta
să i curme şi răsuflarea.
Inima i-se svârcolea înfrigurată s v â c -
nindu-şi izbiturile până la tâmple.
Ovreul n u m ă r ă opt sute de zloţi.
Si descinse şi de sub poala cămeşii
vărgate scoase un şerpar, piele g a l -
băuă, lat şi subţire, aşeză argintul în
lungul şerparului şi-1 încinse peste
pântecele gol, potrivindu-şi la loc hai­
nele sdrenţoase şi m u r d a r e . îşi scoate
apoi cizma dreaptă, şi ţ i n â n d u - o cu
* m â : a s t â n g ă de ureche, cu d r e a p t a
!ţP desfăcu tureacul bulbucându-1 p â n ă
V&i jos la crete. Vîrî aci j u m ă t a t e din
«181 '
j | | banii de hârtie potrivindu-i frumos
alăturarea. Aieptă încet tureacul la
H loc, t r a s e cizma pe picior şi o ferecă
bine pe fluer, s t r â n g â n d u - i c a t a r a m a
 Nr. 2—3. Pag. 27.

peste vine. Scoase cizma s t â n g ă şi făcu şi cu prindă un Ioc mai prielnic pentru târgul de
ea a s e m e n e a . mâne.
Mărunţişul r ă m a s pe m a s ă îi s t r â n s e g r ă ­ Din când în când îşi pipăie cu palma p â n ­
m a d ă şi făcându-şi m â n a d r e a p t ă dârg îl t r a s e tecele în dreptul şerparului, aruncă ochii la t u -
domol în săculeţul proptit cu fundul pe genunche. recii cizmelor şi încredinţat că toate's în bună
Suci g r u m a z u l săculeţului, îl vîrî în fundul lăzii, rânduială, ţine pasul potrivit cu mersul calului.
închise capacul, t r a s e cheia şi împinse lada sub Şi ortăcit numai cu gândurile, ovreul îşi trage
pat p â n ă la părete. Luă lumina de pe m a s ă şi eşi. s e a m a cu isprava ce o va face m â n e în târg.
Gheorghe r ă m a s e cu ochii pironiţi în beznă Are marfă multă, brânză, ouă, unt, lână, piei de
fulgerând pe s u b g e n e suliţe de scântei colorate. oi şi de miei şi cinci saci de cucuruz, toate a d u ­
Prin întunerec vedea încă limpede g r ă m a d a de nate din s a t pentru beutură. Şi socoteşte. El d ă ­
bani pierind în şerparul şi cizmele ovreului. duse un deţi de rachiu pe un blid de brânză.
Cu încetul se desmeteci, ochii lui prinseră a Rachiul face cam trei bani. Blidul de brânză, cam
desluşi întunerecul şi un oftat a d â n c îi deslegă o j u m ă t a t e de chilogram, cel puţin cincizeci de
p o v a r a nodului din piept. Îşi şterse fruntea cu la­ bani, va să zică să dea chilogramul cu zece bani
tul palmei, voind par'că să-şi alunge ceaţa de pe mai ieftin, ca ceilalţi negustori, şi tot câştigă la
creer şi îşi a d u s e a m i n t e unde e. chilogram cel puţin şaptezeci-optzeci de bani. Şi
tot a ş a şi celelalte.
Se ridică domol dela m a s ă , pune m â n a pe
clanţa uşii dela drum şi ca omul urmărit de Marfa toată face pe puţin o sută de zloţi.
m u s t r a r e a unei fapte vinovate, se strecură tiptil şi
fără zgomot afară.
Luna plină străjuia albă şi curată în pragul
văzduhului, potopind cu prisosul ei de lumină
tainică toţ cuprinsul firii. O pace larga şi sfânta
s t ă p â n i a seninul înserării. Satul îşi odihnea truda
zilei îmbătat par'că de mirezmele stăvurilor cosite.
Singur părăul îşi cânta neobosit doina şoapte'or
sale nesfârşite, legându-şi solzii trupului şerpuitor
peste frânturile de u m b r e dela poalele pădurii.
Gheorghe îşi umflă dintr'o răsuflare p l ă m â -
nile cu aerul curat şi aspru, răcoarea sării îl
desmeteci şi m a i b m e , trecu drumul apucă pe
potecul ce ducea pe m a r g i n e a părăului spre
curţile Bobeeştilor şi pieii cu potecul de odată în
întunerecul arinilor înfrăţiţi cu sălciile pletoase.
*
Pe drumul pietros ce coboară din valea Ani-
noasei prin mijlocul satului Iscroni, îndreptat spre
drumul de ţară, îşi târă p o v a r a g r e o a e a cűru.Li­
nului ctt loitre şi coşul încărcat cu marfa, un cal
bătrân şi deşirat. Luna în podoaba ci măiastră
a r a t ă vremea trecută de miezul nopţi'. Ca LI s o m -
n u r o s îşi plineşte robia în p a s domol, cu capul
:
a t â r n a t înainte potics ndu-şi ici colea potcoava în
pietricelele sure ce-i stau în cale. Scârţăitul plân­
gător al roţilor n e u n s e deşteaptă hăi;litul cân lor
din ogrăzile pe lângă cari trec. Pe po'ecul d n
dunga şanţului cu carul alăturea păşeşte a p ă s a t
jupanul Kohn Iţig, î n d e m n â n d u şi din când în când
calul cu glas domol şi răguşit. Zoreşte să ajungă
la oraş înainte de răsăritul soarelui, ca să şi C o s t u m din B ă n a t .
 Pag. 28.
Se poate deci întoarce m â n e s e a r ă cu un câştig
curat de cel puţin optzeci de zloţi. Şi asta pentru
o zi e de-ajuns. Banii din şerpar şi din tureci îi
va lăsa Ia bancă să-i s p o r e a s c ă miişoarele.
Şi ovreul încălzit de nădejdea isprăvii stră­
lucite, nu b ă g ă de s e a m ă că ieşise din sat şi ca­
lul a p u c a s e drumul de ţară.
La îmbucătura dealurilor ce hotărăsc moşiile
satului, drumul strâmtorit în marginea Jiului tre­
cea pe sub poalele alunişului, cotea apoi la s t â n g a
şi eşind iar la larg, a p u c a pe valea Livezenilor
spre oraş. Când cărucianul ajunse în pragul tufe­
lor de alun, o m o g â l d e a ţ ă albă răsări, ca din p ă ­
m â n t în mijlocul drumului. Calul sforăi spăriat şi
se opri, ovreul încremeni.
Tâlhariul învălit în cojocul lung p â n ă la
glesne, cu căciula neagră de oaie, t r a s ă a d â n c pe
ochi, ridică ciomagul să izbească pe ovreu în
frur.te.
C o h t u m ele Arsjlie.ş.
Nr. 2 — 3 .
Ovreul ţipând îngrozit sări în dosul carului
şi ciomagul se izbi v r ă j m a ş în p ă m â n t . Lovitura
aprigă neizbutită îl trase pe tâlhar după sine
sguduindu-1, el se poticni şi căciula îi căzu la
picioare rostogolindu-se în d u n g a şanţului. Argin­
tul lunei îi căzu potop în faţă şi ovreul îl recu­
noscu.
— »Tu eşti G h e o r g h e ? P e n t r u D u m n e z e u
ce vrei s ă faci?*
Dar flăcăul ridica-se iar ciomagul. Ovreul se
feri pe lângă car ţipând, ca din g u r a şarpelui.
— »Nu da Gheorghe. Nu m ă omorî. Fie-ţi
milă de copii mei. Nu da. Iţi d a u bani, dau tot,
dar nu m ă omorî«.
In v r e m e a asta Gheorghe t r a s e cu ciomagul
de câteva ori spre ovreu, d a r acesta se feri sprin­
ten, ocolindu-şi cărucianul.
Mania neputincioasă se făcuse n o d în pieptul
lui G h e o r g h e de sta să-'l înăduşe, iar strigătele
ovreului spintecau desnădăjduite pacea nopţii.
Atunci un gând îi fulgeră prin creer.
îşi domoli îndârjirea, trase ciomagul s u b ­
suoară şi se răsti rânjind cătră ovreu:
— Taci păgâne, că nu te omor. Nu ţi mai
sparge plămânul;, câ trezeşti lumea şi dai de
dracu.
Ovreul tremura, ca prins de îngheţul fri­
gurilor.
— Vino mai aproape, ce te t e m i ? Nu te
omor, ţi-am spus o. Ci scoate iute banii, că mi
degrabă, ş'apoi vezi-ţi de cale.
Ovreul prinse puţină inimă. îşi vârî manile
înfrigurate în b u z u n a r e şi scotocindu-le scoase
un p u m n de mărunţiş, întinzându-1 peste loitre
flăcăului. Gheorghe îl isbi cu p u m n u l peste podul
palmei de-i săriră banii în obraz, fulgerând sean­
ţe i în bătaia rar.elor de lună.
— Nu ăştia, jupâne. Scoate şerpariul din
aretul pântecelui şi hârtiile din tureci. Şi hai,
mişcă mai iute. Nu te teme, nu m ă spurc cu
sânge jidovesc.
Ovreul nu 'şi credea urechilor. De unde
aflase G h e o r g h e de banii lui. Ăsta nu-i lucru
curat. Ştia bine, că nime nu '1 v ă z u s e a s e a r ă
când şi-i a s c u n s e s e .
Dar bucuros, că scapă cu vieaţa îşi descinse
hainele şi desfăcu şerparul. Gheorghe într'aceea
trecu pe din dosul carului şi se apropia. Ovreul
se t r a s e doi paşi înapoi.
— Stai, j u p â n e , că nu t e m â n e , se răsti
Gheorghe, dă şerparul şi desfundă mai repede
 Pag. 29.

turecii. Ovreul îi întinse şerparul, argintul zurăi.
Gheorghe îl deschise golindu-i cuprinsul pe
deschizătura dela g r u m a z a cămeşii. Se plecă
apoi să-şi desfacă c a t a r a m a cizmei drepte. O
flacără sălbatică se aprinse deodată în ochii lui
Gheorghe, muşchii i-se înfiorară încordându se,
o căldură năvalnică i-se năpusti spre creer şi ca
o fiară flămândă tăbărî a s u p r a ovreiului isbin-
du-1 cu pumnul plumbos în ceafă.
Ovreul se prăvăli la p ă m â n t .
— Hoţule, tâlharule, sbieră ovreul din
baerile inimii tăvălindu-se, — mai omorât, luna
mi m ă r t u
Cuvântul i-se poticni în g r u m a z , căci
Gheorghe biciuit d e furia setoasă de sânge, ridi­
case ciomagul şi '1 isbi în creştetul ovreiului.
Un val d e s â n g e îi ţişni pe n a s şi pe gură.
Grworghe îl isbi şi a d o u a oară. Căpâţina ovreu­
lui pocni sec, ca o oală plină în bătaia flăcării,
muşchii trupului îşi m a i întinseră odată încor­
darea, un g e a m ă t surd şi năbuşit se strecură
prin barba cleită cu s â n g e şi praf şi ovreul r ă ­
m a s e nemişcat.
Gheorghe, feciorul primarului, scoase cuţitul
dela brâu şi trase o dungă afundă pe cusătura
tureacului drept al cizmei ovreului. Tureacul se
deschise şi G h e o r g h e îl goli cu grabă cuprinsul.
Crepă şi pe celalalt făcând a s e m e n e a şi vârî
hârtiile mototolându-le pe crepătura cămeşii în s â n .
îşi ridică căciula p ă t a t ă de praf, înfipse cu­
ţitul după şerpar şi proptindu-şi ciomagul în
d u n g a drumului, sări şanţul şi pieri în suişul d e s
al alunişului.
Luna s c ă p ă t a s e spre creştetul Drăgoiului,
iar în zarea din faţă zorile albe aninate în sghia-
burile, cari îmbucă piscurile colţuroase ale P a ­
rângului, v e s t e a u venirea dimineţii.
(Va urma).

FRÂNTURI....
Mulţi zic, că amorul este o pasiune,
care arde ca focul, clar puţini ştiu, că este
singura pasiune, care scoate la suprafaţă
tot, ce e bun şi nobil în om.

Ochii albaştri de femee mulţi îi asea­

mănă cu cerul ori cu nişte boabe preţioase
de safir; eu îi compar cu marea în repaus,
căci precum marea cu suprafaţa ei liniştită
la aparinţă ne atrage, ca să ne piardă prin
uragan, aşa şi luminile liniştite ale ochilor
albaştri iresistibil atrag pe mulţi, c'apoi să-i
piardă prin pasiune.
* **

Cutele de amărăciune în jurul gurei

la femee înseamnă culmea durerii, după cari
urmează plânsul, care este declin.

Demokritos.

Costum dela Sebes.

 Pag. 30.
Molul Winerimei române în oieata culturală a neamului.
(Ce realizăm noi azi din programul »Asociatiunii?«
Nu vreau să aduc învinuiri Tinerimei n o a s ­
tre în. cele u r m ă t o a r e ; vreau să constat numai
adevărul, aşa, precum este văzut de cei ce de
fapt doresc o schimbare a tuturor lucrurilor r o ­
mâneşti spre mai bine.
In articolul introductiv din n u m ă r u l prim a m
văzut, c'am ce activitate a m putea desvolta în
sînul Asociaţiunii, ca factor social de sine s t ă t ă ­
tor. Mă bucur, că şi presa noastră, (în deosebi
»Gazeta Trans.« şi »Luceafarul«), a aflat de bine
a scoate în relief acest punct cardinal al p r o g r a ­
mului nostru; ceea ce are să fie pentru noi toţi
un puternic îndemn de realizare a acelor gânduri
îndrăzneţe.
Ca să ne decidem cu mic cu m a r e Ia o a c ­
tivitate binefăcătoare sub egida Asociaţiunii, cred,
că e bine a face şi bilanţul activităţii, sau mai
bine z's a neactivităţii noastre de azi. Dintr'o
ochire fugitivă a acţiunii desfăşurate de Tinerime
în general în despărţămintele Asociaţiurii ne vom
convinge, că 2 b i a ici-colo putem înregistra niţică
înţelegere a chemării noastre pe acest teren. Nici
unde nu există însă o m u n c ă disciplinată, nici
unde nu vom afla un grup de tineri, conştii din
c o n v i r g e r e adâncă pentru înălţarea stratului de
jos. Sporadic se mai află unii sau alţii — teologi
mai ales, — cari îşi iau osteneala în feriile a n u ­
lui de mai ţin câte-o predică pe înţelesul p o p o ­
rului; mulţimea studeniimei însă d o a r m e par'că
somnul de veci, când e vorba de apropierea sa
de nevoile ţărănimei.
E drept, că prin unele ţinuturi se ocupă ti­
nerii şi cu pregătirea vre-unei reprezentaţii tea­
trale şi concerte. E regretabil însă, că în alegerea
pieselor suntem conduşi de multe ori de satisfa­
cerea ambiţiilor personale şi nu de rezultatul edi­
ficator al bucăţilor de o morală mai superioară.
Prea puţin ne gândim la efecte dăinuitoare; ne
plac mai mult piesele de un conţinut aţâţător,
uneori otrăvitor chiar, fără să ne d ă m seama, că
teatrul trebue să fie un a m v o n — după zisa Iui
Goethe. Mai nou studenţimea scapă şi de sarcina
a s t a în majoritatea cazurilor, s ă r i n d u - n e într'aju-
tor artiştii noştri, cari cutreieră a p r o a p e toate ţi­
nuturile locuite de Românii de sub stăpânire u n -
Nr. 2—3.
De ce să lucrăm deci altfel de azi înainte?)
De: M e r l i n .
gurească, ducând solia sfântă a doinei şi a s c u m ­
pei noastre limbi strămoşeşti în toate părţile.
Intre astfel de condiţii ne mărginim activi­
tatea la o p r v p a g a n d ă în limitele puterilor n o a s ­
tre. Ca a t a r e : ne îndeplinim c h e m a r e a noastră de
n a t u r ă »pur formalä«; punem vorbă bună pentru
Mărcuş-Crişian-Bănuţiu-Bârsan şi trupele lor, afi­
ş ă m placate, a d r e s ă m invitări, n u m e r o t ă m scaune,
conducem damele la locul destinat şi unul sau
altul, dacă e mai isteţ şi îl ajută puterile, mai
conduce şi câte un joc de coloană. — In general
acestea sunt străduinţele noastre de peste vară.
Onoare escepţiunilor!
Ne mulţumim deci cu meritele ieftine ce
ni-le îmbie aranjarea manifestaţiilor culturale de
mai sus, de ochii lumei ne împlinim datorinţa
.minimală faţă de intelectuali resp. artiştii noştri,
nici decum însă nu ne gândim la acea clasă s o ­
cială, care are mai multă nevoie de ajutor, poveţe
şi îndemn. Ce e drept şi împlinirea acestui rol
de n a t u r ă mechanică reclamă osteneală*; toată
afacerea să reduce însă la 3 — 4 zile, depuse pe
altarul propagandei culturale. Notez de altfel, că
mulţi »nu sunt acasä« nici când le ceri servicii
de n a t u r a a s t a ; au »alte afaceri«, joacă mai bu­
curos popice toată vara, fac excursiuni de plă­
cere, sau sunt oaspeţii zilnici ai birturilor şi ca­
fenelelor. Nu e de mirat deci, că în faţa ochiului
critic al fruntaşilor vieţii publice a p ă r e m , ca un
mechanizm capabil a înfrunta greutăţile e x a m e ­
nelor, nu suntem însă priviţi, ca un strat social
condus de principii superioare; zadarnic caută o
notă distinctivă a vieţii noastre de studenţi Ro­
mâni, fiindcă nu o află, precum ar afla-o b. o. la
studentul englez şi g e r m a n în contactul său cu
poporul, şi în viaţa socială sau sportivă sau la
studentul rus în alimentarea spiritului revoluţio­
nar. Nouă ne lipseşte prin u r m a r e nota caracte­
ristică ori-cărui strat social, ne lipseşte duhul,
coloarea, sau aş putea zice busola, pe care o are
înainte ori ce clasă socială în frământările sale.
Să nu ne mirăm deci, dacă o a d â n c cugetătoare
a esclamat astfel despre noi: »Mai multă cultură
găseşti la un meşteşugar, care escelează în m e ­
seria sa, decât la mulţi absolvenţi de studii cla-
 Nr. 2—3.
sice, cari îşi t â r ă s c viaţa apoi în lenevire şi in-
diferenţă«.
Da, e fapt indiscutabil, indiferentismul m a ­
jorităţii Tineretului; e o boală regretabilă indolenţa
noastră, pe care am p u t e a - o lecui a t â t de uşor
prin jertfirea alor câteva Dumineci pe altarul bi­
nelui public. Să ne schimbăm deci principiile de
viaţă petrecută în s o m n o l e n ţ ă ; să o facem a c e a s t a
în interesul salvării reputaţiei noastre!
Să trecem deci hotărâţi pe lângă acei far­
sori ai ştiinţelor, — colegi de-ai noştri, — a căror
suprem principiu de vieaţă e a se închide între
patru păreţi sub motivul că sunt »oameni de
idei«, nu »de fapt«. Să le-o s p u n e m verde în faţă,
că Noi Românii, fiind la începutul desvoltării
noastre, avem m a r e nevoie de oameni de fapte,
de caractere, precum a spus-o aceasta a t â t de
clasic regele Carol al României — din prilejul
jubileului de 40 ani de Domnie — profesorilor
veniţi să şi prezinte omagiile lor la 13 Maiu 1906:
»Nu uitaţi, că mai mult decât talentele, c a r a c t e ­
rele h o t ă r ă s c soarta popoarelor şi că forţa morală
Ie a p ă r ă numai de învingere şi nimicire*.
lată deci două motive importante, cari ne
spun prea elocvent de ce să lucrăm altfel de azi
înainte? Sunt adecă necesitatea u r g e n t ă de a da
conţinut vieţii n o a s t r e de adevăraţi studenţi şi
indirect- salvarea reputaţiei n o a s t r e de strat social
independent.
Alt motiv de oţelire Ia m u n c ă e fenomenul
trist al creşterii necontenite a acelor specimene
de fiinţe parazitare, cari nici h a b a r n'au, că n e a ­
mul înaintează sau se prăpădeşte. Şi dacă t a b ă r a
acestor egocentrici creşte mereu, a c e a s t a e a se
atribui lipsei de însufleţire generală încuibate în
sânul studenţimci. Să c u r m ă m deci răul, ca astfel
specia indiferenţilor să nu-şi mai afle culcuşul
său în rândurile noastre. Prin activitate neşovăi­
t o a r e Tinerimea se va impune de sine acelor eroi
de cafenele, cari — har D-lui — sunt din a b u n -
danţă şi la noi. D e s a r m a r e a totală a celor ce-şi
fac o meserie din bagatelizarea stăruinţelor n o a s ­
^D'tt popor.
Frunză verde de bujor
Cântă cucu la izvor
Şi cântă de al meu dor,
Câ-'s fecior şi nu mă-'nsor
Pag. 3 h
tre va fi un fapt împlinit, îndată ce ne vom înşirui
între ostaşii sinceri ai »Asociatiunii«.
Cea ce încă trebué să ne împinteneze la
muncă, e adevărul biblic evident şi la noi în t o a t e
părţile, că adecă »campul o larg şi lucrătorii p u -
ţini«. Deoarece şi Noi formăm o parte întregitoare
a clasei intelectuale de azi, deoarece apoi şi Noi
suntem responzabili în faţa conştiinţei, a istoriei
şi alui Dumnezeu pentru educaţia naţională a
masselor din aceste motive — zic — a v e m
datorinţa sfântă a ne pune în c u m p ă n ă puterile
noastre — fie cât de m o d e s t e — la înfăptuirea
visului tuturor Românilor: e m a n c i p a r e a culturală
a ţărănimei, în cel mai larg senz al cuvântului.
Mână'n m â n ă să lucrăm cu cei ce au timp şi
pentru luminarea poporului; să fiin siguri, că in­
telectualii ne vor primi cu braţele deschise; şi în
deosebi cei ce î n t o t d e a u n a şi-au dat s e a m a de
a c e a s t a c h e m a r e a lor, se vor bucura n u m a i Ia
intrarea n o a s t r ă în şirul celor ce nu n u m a i la
m a s a verde sau la banchete dovedesc a fi înte-
legătorii sinceri ai ranelor noastre sociale. E n t u -
siazmul, cu care v o m lucra toţi î m p r e u n ă la fău­
rirea unui viitor mai bun, va fi chezăşia sigură a
succesului de m â n e . De sigur s'ar împuţina şi
n u m ă r u l intelectualilor închişi hermetic, când e pe
tapet alinarea suferinţelor, de cari »cei fără nume«
»plang şi mor în asteptare« după zisa p o e ­
tului.
Cel mai puternic motiv de a ne p u n e o d a t ă
şi Noi pe m u n c ă serioasă, este însă de b u n ă
s e a m ă slaba nădejde de a ne ferici pe aceste
plaiuri din mila şi cu ajutorul stăpânitorilor n o ş ­
tri s'a dovedit, că e iluzorie, ori-ce a ş t e p t a r e de
a vedea cu ochii prefacerea sângelui în a p ă ; e
zadarnică t o a t ă truda n o a s t r ă a »bäte apa'n
piuă«; în schimb e superioară şi consfinţită prin
practica îndelungată a veacurilor m a x i m a trecută
în sângele nostru: „prin noi înşine".
Iată deci câteva motive de a lucra altfel,
— cam aşa, precum a m spus-o în articolul in­
troductiv, — de azi înainte.
Şi cântă cucu-'n miele
Şi cântă cu mare jele
Că s fecior şi n am muere.
(Bănia). (Din colecţia Jianului).
 Pag. 32.
üfe factor al potenţării conştiinţei naţionale.
Iarăşi stăm în faţa secerişului muncei inte­
lectuale a fiilor poporului nostru.
In mânia piedecilor naturale, provenite din
precara n o a s t r ă situaţie materială, precum şi a
acelora cari sistematic se pun din partea g u v e r ­
nelor în calea desvoltării noastre culturale, tine­
rimea noastră, stăruitoare în calea binelui şi în­
călzită de speranţele unui viitor mai bun, nu stă,
în privinţa secerişului intelectual cu nimic înapoia
fiilor popoarelor conlocuitoare. După rapoartele
a n u a l e ale diferitelor institute de î n v ă ţ ă m â n t ,
putem chiar afirma, că peste 85 de percente din
tinerimea n o a s t r ă studioasă corespunde pe deplin
datorinţelor ei şi n u m a i neînsemnatul rest nu este
chiar la locul său. Necunoştinţa limbei de propu­
nere şi pe u r m a acesteia trecerea dela un istitut
de î n v ă ţ ă m â n t la altul încă este o cauză şi încă
î n s e m n a t ă ce se poate p u n e în sarcina acestora
din u r m ă .
Fără a mai stărui a s u p r a secerişului inte­
lectual, trecem de a s t ă d a t ă a s u p r a altei chestiuni
pusă astăzi pe primul plan al preocupării tuturor
popoarelor cu rost în lume.
Alăturea silinţelor de înmulţirea a cunoştin­
ţelor, a fondului intelectual, e x a m e n e l e finale ne
dau ocazia să ne convingem ce forţă, vânjoşie,
abilitate, putere de viaţă şi disciplină reprezintă
mica trupă din care succesiv se întregesc cadrele
marei a r m a t e a naţiunei. Da, din incidentul răze
boiului balcanic, fostul ministru de războiu al R o ­
mâniei, generalul Crăinicean a caracterizat pera
bine şansele unui războiu zicând: învingerea este
atunci sigură, când fiecare fiu al naţiunei este
pregătit pentru luptă. Şi a c e a s t a pregătire, pentru
a p u n e un popor în poziţia de a putea face faţă
cu încredere pericolului, să începe deja în şcoală.
Tinerimea noastră, cu a v a n t a g i o a s e l e calităţi ale
rassei latine, în privinţa forţei şi abilităţilor fizice,
s'ar putea în orice direcţie m ă s u r a cu fii altor
popoare. Ne-o dovedesc aceasta ezamenele publice,
şi emulaţiunile régnicolare de gimnastică. Dar cu
t e r m i n a r e a liceelor să încheie şi deprinderile cor­
porale ale tinerimei noastre. In tot timpul conti­
nuării studiilor superioare aceia, cari se mai în­
deletnicesc sistematic cu cultivarea forţelor fizice,
sunt escepţiuni, iar cu toţii intrând odată tn vieaţa
publică, locul sănătoaselor şi înviorătoarelor d e ­
prinderi îl ocupă cafenelele şi oţelele cu aerul lor
infect şi cu jocul lor de cărţi sdruncinătoare de
Nr. 2 - - 3 .
nervi. Astfel organizmele s ă n ă t o a s e , vânjoase şi
abile duse de pe băncile liceelor între păreţii uni­
versităţilor şi mai târziu prin răspântiile vieţii
publice zilnic decad, se văd într'o zi ofilite, fără
energie, incapabile d e acţiuni mari.
Spiritul cu tot capitalul său de cunoştinţe
nu mai este liber. Este încătuşat de materia mai
mult sau mai puţin inertă şi t r ă e ş t e numai pentru
cultivarea plăcerilor de g r a d inferior.
Să ne s t ă p â n i m un m o m e n t amorul propriu
şi apoi e s a m i n â n d u - n e şi c o m p a r â n d u - n e acţiunile
din viaţa n o a s t r ă publici şi privată cu aceea a
fiilor altor popoare luptătoare pentru ajungerea
idealului naţional să ne î n t r e b ă m : Ne pregătim
noi serios şi cum lucrăm pentru apropierea r e a ­
lizării l u i ?
Nimeni nu se mai poate azi îndoi, că între
alte, drumul cel mai sigur şi mai probat este
desvoltarea forţelor şi abilităţilor individuale prin
cari se m ă r e ş t e valoarea puterei colective şi se
potenţează conştiinţa naţională. Şi a c e a s t ă con­
ştiinţă creşte şi se întăreşte în individ ca şi în
m a s ă de câte ori p u t e r e a este pusă la probă, se
m ă s o a r ă cu alte puteri străine sau chiar şi din
sinul aceluiaş element şi iese din luptă învingă­
toare.
N'avem lipsă să ne întoarcem la anticii Greci
ca să r e î m p r o s p ă t ă m luptele ce să d ă d e a u tot la
patru ani între fii Eladei la serbările istmice, n e -
meice, pitice. Luptele publice, fără de s â n g e , cari
au pus bază mărirei vechiului stat elin şi cari au
întrunit în sărbători naţionale pe fii Greciei resfi­
raţi prin n u m e r o a s e l e inzule, le vedem azi reîn­
viate şi puse din nou în acţiune din partea m a ­
rilor state ale Europei. Atena a făcut începutul în
1905. Londra şi-a deschis braţele primitoare a t l e ­
ţilor sosiţi din t o a t ă lumea în 1909. In anul trecut
însuşi regele Şyediei puse cununa de lauri pe
capul atleţilor învingători şi acum se p r e g ă t e ş t e
Berlinul în frunte cu bătrânul profesor Dr. Goetz,
ca în 1916 să dea d o v a d ă lumei, că statul, u n d e
un J a h n , Eizelen, Spiess şi alţii au t r a d u s în faptă
principiile profesate de Rousseau, Basedow şi a
fost cel dintâi a introduce cultul exerciţiilor fizice,
ia în cunoştinţă de cauză şi cu încredere în sine
lupta faţă de celelalte popoare ale lumei.
La aceste reînviate jocuri olimpice îşi trimit
naţiunile pe cei mai destoinici fii ai lor, ca să-şi
facă cunoscută şi să înalţe valoarea lor naţională.
Nr. 2—3.
Când şi fii micei Grecii şi ai seminţiei lui
Arpad se prezintă ca să dispute pe acest teren
gloria altor neamuri, s ă nu ne întrebăm unde
stăm, ce facem n o i ? ! Ruşinea să nu ne urce un
val de sânge în o b r a z ?
Dar nici gândul nu ne poate purta pe la
olimpicele internaţionale câtă v r e m e noi singura
reuniune de gimnastică ce o a v e m în Braşov o
încunjurăm. In cari o r a ş e a v e m noi cuiburi de
gimnastică, scrimă, box, societate de tir, de înotat,
luptă, flotaj, fotbal, cursă (alergat) etc.? Nimic şi
nicăiri.
N'avem la oraşe, şi Ia sate nu facem nici
a t â t a , că în timpul când m u n c a câmpului d o a r m e ,
l ă s ă m tinerimea să b a t ă cârcimele, în loc ca să-i
aranjăm nişte jocuri sociale, s'o deprindem în
exerciţii libere, de ordine. Să-i a r ă t ă m cum se
face lupta.
Dacă a m cultiva sistematic puterile fizice în
fii poporului nostru, ei ar începe să se cunoască,
să-şi ştie aprecia valoarea puterei lor. Ei ar fi
ePăcate...
— Actualităţi din viaţa intelectuală şi socială a studenţimii noastre. —
In numărul precedent a m a v u t o n o a r e a a
releva în câteva cuvinte î n s e m n ă t a t e a educaţiunii
generaţii tinere în spirit culturat-naţional indicând
totodată şi singurul expedient, care ne-ar putea
apropia de idealul mult dorit al unei tinerimi
conştie d e c h e m a r e a sa sublimă. Cred, că nu
voiu abuza de b u n ă v o i n ţ a publicului cetitor, dacă
voiu încerca a scoate la iveală unele scăderi ale
studenţimii noastre, cari stânjenesc desvoltarea
n o r m a l ă a vieţii intelectuale şi sociale a s t u d e n ­
ţimii r o m â n e .
Am a v u t ocaziunea de a auzi din gura mai
multor fruntaşi români cuvintele, că singura d a -
torinţă a studentului este învăţatul, t e r m i n a r e a
studiilor cu succes. E a d e v ă r a t cu m o d e s t a a d a u -
gere, că nu e singura. In special dela studentul
r o m â n se a ş t e a p t ă m u n c ă stăruitoare pe teren
cultural, social etc. Să r ă m â n e m însă n u m a i la
studiat. Cum se achită studentul r o m â n dela noi
de cea mai e l e m e n t a r ă datorinţă faţă de sine şi
viitorul său, faţă de părinţi şi indirect faţă de
neamul s ă u ? In general slab. Nu v r e a u să t r a g
la îndoială că a v e m şi noi o ceată mai m o d e s t ă
de studenţi serioşi, cari înţeleg a-şi folosi anii de
universitate pentru câştigarea tuturor cunoştinţe­
Pag. 33.
altfel! Şi în conştiinţa puterei lor, să fie încă odată
pe atât de opresiv sistemul nostru de g u v e r n a r e ,
să fie îndoit de brutală ţinuta organelor a d m i n i s ­
trative şi a împănaţilor, Românului nostru d â n -
du-i-se ocaz e să-şi aprecieze valoarea individuală,
n'ar mai fi laş, n'ar mai fi cap plecat la t o a t ă
sluga. Nu s'ar mai putea, durere, afirma că p r e -
z e n t â n d u - s e în m a s ă la alegeri, este conştiu de
valoarea ce o reprezintă, iar ca singuratic este
cap plecat. Am putea aduce zeci şi sute de cazuri,
scoase mai ales din vieaţa poporului italian ca să
ne convingem, că umilirea şi aerul de servilism
al poporului nostru u r m e a z ă din n e c u n o a ş t e r e a
puterilor proprii, fără de caré nici nu poate a v e a
omul o rezoluţie s p o n t a n e e în diferitele m o m e n t e
ale vieţii.
Sta-vom deci şi mai d e p a r t e în letargia de
p â n ă acum, sau deşi cam târziu, cu puteri îndoite
ne v o m p u n e pe lucru, să ne cultivăm şi puterile
trupeşti contribuind astfel Ia întărirea conştiinţei
noastre naţionale? (»G. T.«) Ag.
lor universale şi de specialitate, cari trebue să
formeze merindea intelectuală a unui inteligent
r o m â n pentru viaţa plină de sbucium şi luptă.
Ei dar majoritatea? Cine nu v a cruţa oboseala
de a se informa mai d e - a p r o a p e , se v a mira de
mentalitatea majorităţii. Singurul ideal — dacă-1
pot numi ideal — e de a trece e x a m e n e l e c â n e -
câneşte. E un lucru obişnuit a se achita de e x a ­
m e n e în rate, ori a-Ie d e p u n e cu 1—2 ani în
u r m ă pierzând astfel 1—2—3 sernejiestre fără
multă sinchiseală. Iar la a d r e s a cutărui băiat di­
ligent vei auzi fel de fel de epitete ornante,
cari numai direcţionarul studentului modern au
loc. Va obiecţiona cineva, că nu este p ă d u r e fără
uscături. Aşa e. Insă nu faptul, că sunt uscături
ne nelinişteşte ci procentul abnormal al acestor
pierde-vară, a căror contigent se sporeşte m e r e u
şi înficiază organizmul s ă n ă t o s al studeţimii
noastre.
Abstrăgând însă dela e x a m e n e aprofundarea
în studii de specialitate de b u n ă voie şi din ini­
ţiativă proprie făr' de frica cutărui e x a m e n trebue
să-o considerăm cu puţine escepţii de eschisă.
Să nu ne surprindă deci, dacă la universităţile
din patrie se vorbeşte cu a t â t a inzistenţă despre
 Pag. 34. Nr. 2 — 3 .

Inferioritatea intelectuală a studentului r o m â n , cu mare z a r v ă chestia internatelor academice, că

faţă de ale celorl'alte n e a m u r i . apoi toată afacerea din nou să fie dată uitării.
E cert, că studenţimea trebue să fie pururea Părerea n o a s t r ă este, că nimica nu ar putea con­
agitată, de chestiile de interes vital ale n e a m u ­ tribui mai mult şi mai eficace la îndreptarea şi
lui nostru. T o a t e mişcările, cari au m e n i r t a de a î n d r u m a r e a studenţimii n o a s t r e călră calea a d e -
p r o m o v a binele obştesc, trebue să afle echou în v â r â t ă a muncii serioase şi zeloasă ca interna­
sufletul studenţimii. Altfel vom avea o generaţie tele academice. Fie-ne permis pentru adeverirea
tineră, căreia îi va lipsi contactul sufletesc cu afirmaţiunii noastre a ne refera la m e m o r a n d u l
grosul poporului r o m â n e s c . Cred, că nu trebue studenţimii din Cluj a d r e s a t »Astrei« în chestia
un dezastru naţional mai mare, decât o astfel de edificării internatului Petran, din care se vede
tinerime. Nu vreau să zic, că s t u d e n ţ i m e a n o a s t r ă clar importanţa acestor instituţii, cari formează
ar fi pe a c e a s t a treaptă a degenerării. Nici de »conditio sine qua non«-ul existenţii cinstite a
cum. Insă e fapt, că în sinul studenţimii n o a s t r e studenţimi noastre. Prin u r m a r e e o datorinţă
este un n u m ă r destul de considerabil de indivizi, naţională a forurilor competente şi a întregului
pentru cari idealurile şi nevoile neamului r o m â ­ r o m â n i s m a face tot posibilul pentru întruparea
nesc sunt »terra incognita«, pentru care lectura acestui vis vechiu. Iar p â n ă atunci golul, care e
zilnică o formează ziarele de senzaţie şi literatura ui m a r e a fatală a lipsei de internate, trebue să
hipermodernă străină. A se interesa de mişcările fie u m p l u t de societatea inteligentă r o m â n e a s c ă .
n o a s t r e studenţeşti ori de actualităţile vieţii r o ­ Conveniri prieţineşti fără program stabilit înainte,
mâneşti e sub d e m n i t a t e a lor. E caracteristic u n d e s'ar discuta amical toate actualităţile vieţii
pentru desorientarea acestor indivizi faptul, că n o a s t r e naţionale şi din lumea mare, nu numai
unul dintre aceşti avansaţi îl credea pe d-nul ar face contactul sufletesc dintre studenţi şi b ă ­
trâni mai intenziv, dar ar mai a v e a şi darul de
O. Goga ministrul-preşedinte al .României.
a îmbogăţi în mod vădit cunoştinţele studenţimii,
U r m e a z ă castul a ş a numiţilor aristocraţi,
a desvoltâ încetul cu încetul interesul celor indi­
cari nu se dimit a sta de vorbă cu grosul stu­
ferenţi pentru chestiile obşteşti, literatură, istorie
denţimii, leagă cu predilecţie prietinii cu gentrii
probleme economice, politice, culturale etc. Ar fi
de u n g u r ; la diferitele conveniri formează o s o ­
o şcoală a d e v ă r a t ă aceste conveniri pentru gen.
cietate izolată şi nu se opresc p â n ă la ş a m p a ­
n o a s t r ă tineră. Este timpul suprem, ca frun­
nie bruscând prin astfel de allur-uri întreaga s o ­
taşii noştri, să nu se izoleze prin zid chinezesc
cietate.
de s t u d e n ţ i m e a academică, lipsindu-ne de sfatu­
Să mai a d a u g e m jocul de cărţi, risipe de
rile si îndrumările celea mai elementare. E o
bani în cârciume şi cafenele, unde unii îşi fură
greşală fatală la noi românii, când permitem să
v r e m e a cercând distracţie în locul plăcerilor n o ­
se încuibeze între noi separatismul.
bile, ce ţi-le oferă concertele, teatrul, muzica,
diferitele conveniri sociale etc. şi iată tabloul Iar familiile româneşti din oraşele universi­
e gata! tare ar face e n o r m e servicii cauzei, noastre, dacă
Unde e leacul pentru aceste scăderi, cari şi-ar da puţin silinţa de a a t r a g e studenţimea
cu drept cuvânt pot fi numite p ă c a t e ? Credem, cu vraja vieţii sociale româneşti la sine. Ar în­
că la delăturarea lor v a contribui mult avântul cetă frecventarea prea deasă a cârciumelor, s'ar
îmbucurător, care l'au luat în timpul din u r m ă desvoltâ în studentul nostru necesitatea şi dorul
societăţile de lectură studenţeşti din diferitele după distracţii mai nobile ; ar putea însuşi rutina
centre. Multe însă dintre aceste se pot lecui n u ­ necesară, lipsa căreia multora le face situaţia în
mai şi numai prin concursul întregii societăţi r o ­ societate dacă nu imposibilă, cel puţin penibilă.
mâneşti numai prin colaborarea tuturor factorilor Şi dacă familiile noastre ar primi tot a t â t de afa­
sociali, cum am amintit pe scurt în articolul bil şi pe cel mai sărac universitar, ca pe cel mai
precedent. bogat, ar stârpi sau cel puţin nu a r da coarne
lată cum înţelegem afirmaţiunea de mai indivizilor aristocraţiei, cari au uitat, că moşul
s u s ! S'a discutat şi se discută din când în când ori s t r ă m o ş u l lor încă eră în opinci 1
L,eru.
 Nr. 2—4.
(eâteoa momente din istoria reg. res. 64 din (Praştie
Regimentul 6 4 , numit al Cavalerului de Au-
fenberg în 14 Iulie a. c. a serbat amintirea răz­
boiului din 1 8 6 6 , în care acest brav regiment
r o m â n e s c a excelat de repeţite ori. Pentru vitejia
de model au fost mulţi din acest reg. decoraţi cu
diferite orduri, distinşi cu cea mai înaltă laudă şi
a v a n s ă r i ; braţele lor vânjoase a dovedit, că R o ­
mânului i-e inima t o t d e a u n a la loc, că la c h e m a ­
rea ţării şi a împăratului ştiu învârti tot a ş a de
bine armele în a p ă r a r e a patriei, ca coasa şi
mlăciul în timp de pace, pentru câştigarea negrei
lor pâni.
Botezul de s â n g e a tînărului regiment a fost
la Kukus în Bohemia, a u r m a t apoi Königgretz;
în ambele locuri a atacat cu vitejie uimitoare pe
d u ş m a n . La Königgretz infanteristul Constantin
Dinde a scăpat din m â n a inimicului steagul, alun­
g â n d cu patul pustei prusiacii, cari grăbeau a face
pradă s t e a g u l ; iar Nicolae T a t u a luat la ţintă pe
comandantul contrarului, care în proximul m o ­
ment şi căzu doborît de pe cal de plumbul osta­
şului r o m â n .
Culmea bravurilor vitejeşti a u făcut-o bravii
noştri feciori în lupta dela Biscupitz, unde au dat
piept cu călăreţii prusiaci. Aici corporalii Dragota
şi Anghel Birta s t r ă p u n g â n d pe cel mai de a p r o a p e
oficer prusiac, cu un strigăt de »hurra«, au sărit
la călăreţi, după ei tovarăşii lor, a l u n g â n d inimicii.
HătAlia d e l a K ö n i i t g r ä t z .
Pag. 35.
In 2 2 Iulie tot regimentul 6 4 a s c ă p a t oraşul
Pozsony de inimicii, cari v o i a u să-1 ocupe; în anul
1881 iarăşi regimentul acesta a curăţit Bosnia şi
Herţegovina de bandele s â r b o - m u n t e n e g r i n e .
Ca semn de recunoştinţă s'a ridicat la anul
1 8 9 7 lângă Königgretz în onoarea celor căzuţi
pentru ţ a r ă şi î m p ă r a t în războiul din 1 8 8 6 un
m o n u m e n t frumos, iar în 1 9 0 6 unul în curtea c a -
sarmei din Orăştie. Maiestatea Sa în semnul în-
destulirei sale a d o n a t regimentului, tabloul, — care
îl vedem aci — cu lupta dela Biskupitz, executat
de pictorul academic maiorul A. Hoffmann v.
Vestenhof.
Din cele spuse vedem, că regimentul acesta
şi în timpul relativ scurt dela înfiinţarea sa —
din 1 8 6 0 — a fost t o t d e a u n a în mijlocul focului
şi a dovedit, că e bine disciplinat, că Românul şi
acum e soldat bun, că a r e înaintea ochilor deviza
de pe flamura steagului s ă u :
«Credincios, Viteaz şi Statornic*.
Cât de r o m â n e s c a fost regimentul 6 4 la Kö­
niggretz şi Biskupilz, ne a r a t ă ilustraţia alăturată,
care reprezintă veteranii rămaşi în viaţă la serbările
regimentului din Orăştie, la anul 1 9 0 6 cu ocaziunea
desvălirii monumentului de acolo. Feciorii regi­
mentului se înrolează din comitatele Sibiiu, Hu­
nedoara şi Alba-inferioară, iar c o m a n d a lui a r e
sediul în Or2ştie.
 Pag. 36. Nr. 2 — 3 .

V e t e r a n i i clela K ü n i K g r ä t z .

entuziasmează, într'o clipă se însufleţesc pentru

CRONICĂ un lucru oare care şi dacă acesta nu e d u s în
deplinire încă în toiul focului sufletesc — r ă m â n e
M. S. R e g e l e C a r o l . Figura ma- uitat şi nime nu-i m a i a r e grija. Aşa eram p â n ă
iestoasă a înţeleptului rege al României să ridică a c u m ; eram noi poate m a i tineri şi nu ne pri­
azi în primul plan al atenţiunei pentru lumea cepeam încă rostul pe deplin... doar iacă scurtă
întreagă, pentruca în manile Lui este astăzi cheia v r e m e n e desparte d e băncile şcoalelor medii, de
lumii. Amintirile trecutului, g/oria familiei Ho- unde a m eşit fără gânduri. Ori poate nici nu
henzolernilor, \itejia personală a fostului coman­ v e d e a m a t â t a suferinţă în jurul nostru; la fraţii
dant suprem pe câmpul războiului româno-russo- noştri poate nu z ă r e a m a t â t a g â n d şi năcaz,
turc de/a 1877—78, stăruinţa înţeleaptă întru şi d e pe faţa bătrânilor noştri părinţi încă n u
lucrarea organizatoare în restimpul păcii, răbda­ dispăruseră zimbetele îndestulirii şi fericirii; poate
rea şi calmitatea în vremea jignitoarelor ispitiri pentru că încă nu v ă z u r ă m , c ă sunt şi între noi
a anului din urmă, şi în sfârşit hotărîrea băr­ indivizi, cari trecând nepăsători pe lângă Noi,
bătească a septagenarului suveran, — toate aceste d e g e n e r â n d moraliceşte, sapă g r o a p a pentru a n e
ţes o aureolă de raze împrejurul figurei celui doborî şi a ne nimici. Dar acum n e - a m priceput
dintâi rege al României, nu numai în ochii Ro­ năcazul şi a m a d u n a t ceata celor adevăraţi pen­
mânilor, ci în faţa întregei lumi civilizate. Ati­ tru ca să ne m â n t u i m şi s ă m â n t u i m . Ţinem a
tudinea Regelui în acest caz personifică neamul aminti pentru aceia, cari a r a v e a nedumeriri şi
românesc însuşi. La nobleţă înăscută a rassei, ar cugeta despre noi în modul de mai s u s , că
atât de hărţuită prin veacuri, Regele a adus mişcarea noastră nu e »iacă numai o flacără d e
demnitatea regală ş/ organizaţia solidă a spiri­ foc de pae«, ci e rezultatul unei frământări î n ­
tului german, şi astfel contopit, Rege/e şi popo­ delungate — putem zice de ani d e zile — care
rul, să înfăţişează ca adevăratul element de or­ ne chinuia zi şi noapte Încontinuu; a m plecat —
dine şi civilizaţie în Balcani şi în Orient Eveni­ oprine-vom oare ? — cu gândul firm la o reuşită
mentele zi/e/or din urmă pun necontenit în modestă, numai modestă, căci n'avem idealuri
lumină aceasta figură de su\ erană măreţie, ro­ nouă... cele vechi vrem s ă le ducem în fine la
mană în formă, germană în fond, şi românească îndeplinire. Atâta şi credem, că a m făcut destul.
în întregimea sa armonică.
Ne cade bine a aduce mulţumite acelor
Două vorbe din redacţie, lată-ne mulţi binevoitori ai noştri, cari n ' a u privit m i ş ­
a d o u a oară iviţi pe orizont... gânditori şi tot­ carea noastră prin geamurile criticei, nici n ' a u
odată îngrijoraţi şi de d a t a asta, întrăm în casa pus Ia dosar revista, întruparea gândurilor n o a s ­
fieştecărui cetitor binevoitor al nostru cu sfiala tre, pentru vremuri m a i bune, ci cunoscând ori
ce se cuvine tinerilor. Am lucrat şi de data asta poate înţelegând lupta n o a s t r ă şi dorul nostru
cu celea m a i serioase intenţiuni, a m grijit pentru pentru a ne elibera din încătuşările vremurilor
a putea satisface tuturor dorinţelor cetitorilor trecute şi pentru a pregăti o nouă şi conştientă
noştri, dintre cari mulţi poate p â n ă acum — şi generaţie de care la tot cazul a v e m lipsă şi care
poate şi de aci încolo — nu ne d a cuvenita poate v a fi c h e m a t ă a înfrnnta multe năcazuri şi
atenţiune fiind noi »iacă tineri«. Nişte tineri — mizerii în viitorul necunoscut, a u grăbit a n e
ar zice o parte din public — cari Ia m o m e n t se povăţui şi îndemna. Deci deşi a m eşit într'un
Nr. 2 — 3 . Pag. 37.

timp materialiceşte poate nepriincios, totuşi ne O altă preocupaţie de forţă a acestei instituţii,
simţim cu totul a c a s ă între multele de urări de ce lucră mână 'n mână cu casina rom., e însufleţirea ei
pentru reprezentaţii culturale; mai ales având la dis­
bine şi î m b ă r b ă t ă r i sincere ce ne s o s e s c zilnic.
poziţie o clasă înţelegătoare de mijloc. în anul acesta a
Credem, că punând nădejdea în D-zeu —. fără studiat sub conducerea agilă a medicului Dr. Alex.
care R o m â n u l nu e om — v o m prosperă; vom Borzia »Sezatoarea« de T. Brediceanu şi spre mirarea
speră, că veni-vor iarăşi zile s e n i n e asupra po­ scepticilor şi a neînduratei ironii româneşti — a prezin-
porului n o s t r u oropsit şi obidit d e - a t â t e a frămân­ tat-o în două centre româneşti, Abrud şi Zlagna — cu
succes strălucit. Ţin să constat, că e prima încercare la
tări, şi v o m zimbl cu îndestulire spre trecutul
noi de a ne avântă la înălţimi muzicale atât de îndrăz­
înegurat. Vom p u n e u m ă r la u m ă r şi v o m ridica neţe cu ajutoriul clasei de mijloc. Să înţălege, că şi in­
zăgaz tuturor greutăţilor ce se vor ivi... »Per telectualii au dat mână de ajutor.
a s p e r a ad a s t r a l « Zlagna, acest orăşel dela poarta Munţilor-Apuseni,
având o inteliginţă condusă de sentimente altruiste în
Nu p u t e m l ă s a n e a m i n t i t faptul, că p r e s a —
frunte cu DniiOlariu şi Albini a primit cu braţele des­
afară de un ziar Ardelenesc, care a a ş t e p t a t p o a t e chise acest grup de cântăreţi, aderent sincer al naţiona­
să fim nişte filologi şi scriitori de forţă — atât lismului de fapte. Reprezentanţa s'a ţinut în 7 Iulie n.
cea din Ardeal, R o m â n i a , cât şi cea s t r ă i n ă a luat Eram electrizaţi parcă de ansamblul fericit al
act d e s p r e m i ş c a r e a n o a s t r ă c o n s t a t â n d cu b u c u ­ atâtor producte naţionale; portul nostru pitoresc domina
rie, »că iată în fine s'a găsit cei v r e - o câţiva, cari pe scenă şi la joc; aranjamentul pur românesc al casei
ţărăneşti, apoi melodiile furate din inima Românului —
trebuiau s ă s o s e a s c ă , pentru a d e ş t e p t a tinerimea
ne făceau a uita odată şi noi năcazul de acasă; trăiam
şi a o preface în adevăratul şi mult amintitul parcă în alte sfere şi pe când fraţii din Ţară erau stră­
stâlp social«. bătuţi de gândul sfânt al »mobilizarii«, noi fantazam o
R â n d pe r â n d v o m a d u c e spicuiri din ecou­ mobilizare a forţelor româneşti în serviciul idealelor cul­
turale.
rile primite, cari s u n t tot a t â t e a dovezi străluci­
Rolurile principale le-au susţinut cu multă price­
toare, că mulţi ne-au înţeles şi înţelegându-ne
pere Dna Mărioare Dr. David (Ileana) şi DI Leon Bancu
g r ă b i r ă a ne încuraja. (Sorin). Ambii au dovedit o şcoală aleasă şi totodată
Şi în fine avem o vorbă şi cătră domni­ mult simţ pentru doinele noastre. Radu (Dl Oh. Chendi)
ş o a r e . Un d o c u m e n t al gingăşiei şi fineţei de gen, şi Moş Marin (DI I. Păcurariu) au stăpânit auditoriul
cu prestaţiile lor; primul cu vocea-i binedisciplinată, al
d o m n i ş o a r e l e n o a s t r e din m u l t e părţi au g r ă b i t a
doilea cu jocul său plin de haz. Mama Dumitra (Dna
ne împlini r u g ă m i n t e a , ceea ce î n s e a m n ă , că fe­
Fauru) cu vocea-i metalică, creată parcă pentru melo­
meile r o m â n e s u n t la culmea chemării lor, d â n d drame, a fost foarte bine. Drăguţ s'au produs Drele A.
mână de ajutor la m u n c a g r e a ce o ducem noi, Muntean şi Ant. Fauru. O bună impresie au făcut apoi
ne-o îndulcesc şi ne fac a nu simţi greutăţile şi lelea Chiva (Dna Ciura) şi Stan (Dl Ciora) prin jocul
piedecile... Cine oare dintre noi ar fi a t â t de lor potrivit.
Nu mai puţine elogii trebue să aducem D-rei
pessimist, c a să se p o a t ă desiluziona la primul
Irina Fauru pentru acompaniarea la pian; cu o deose­
p r a g de piedecă, când »frumoasele« s u n t cu noi..? bită patenţiune şi preciziune muzicală s'a achitat de
şi cu noi vor fii Dovada, că ne p o a r t ă grija, gingaşul său rol.
né u m p l e sufletul de mândrie... O să fim recu­ Tot atât de preţuită în reuşita piesei s'a dovedit
noscători. orchestra, al cărei valoros membru eră şi Dl O. Pipoş.
O unică observare îmi permit a face; n-ar fi
Tuturor binevoitorilor noştri s a l u t ă r i ! (St.)
stricat mai multă animaţie între flăcăii şi fetele Şeză­
toarei. De altfel măestria, cu care au fost executate
» S e z a t o a r e a « Iui B r e d i c e a n u în cântările de corul puternic şi bine instruat, ne-au făcut
Z l a g n a . * Eram obicinuiţi până acum a să uităm unicul defect.
auzi veşti muzicale mai importante numai din 3—4 Credem deci, că pe urma acestui debut a fost
centre româneşti; încolo tăcere chinuitoare. Avem nă­ sincer Dl protopop Montani în tălmăcirea sentimentelor
dejdea, că primul congres al femeilor române, ţinut zilele de dragoste şi admiraţie ale auditoriului faţă de harnica
trecute la Braşov, vâ trezi la conştiinţa de sine Reu­ presidentă a Reuniunei: Dna Ana Filip, faţă de neobosi­
niunile noastre în toate direcţiile. tul dirigent Dr. Borzia.
O bucurie mă cuprinde, că de astă dată pot scrie Succesul material încă a fost mare; mulţumită
despre vrednica Reuniune a femeilor din Abrud, Abrud- propagandei intelectualilor noştri din Zlagna, cari au
sat şi jur, a cărei trezire naţională poate servi de model înţeles atât de elocvent stăruinţele unei Reuniuni active!!
în multe privinţe. îmbogăţiţi sufleteşte am încins după toate acestea
şi noi o horă românească ca'n poveşti, după care a
urmat o animată petrecere până 'n zori de zi. Nu e
* Din cauze tehnice clişeul »Sezatoarei« nu s'a
mirare deci, că unii sau altele s-au depărtat cu inimi
putut aduce îa numărul de faţă. îl vom da în numărul
»rupte« şi suveniri greu de alungat din împărăţia
viitor. (Red.)
dorului. Crinul.
 Pag 38.
L Nr. 2—3.
S'aude până Ia n o i ? Rodin, cel mai
celebru sculptor de azi al lumii, a făcut nu de
mult nişte declaraţii despre arta modernă, cari ar
fi bine să se cunoască şi mai cu s e a m ă să se
urmeze şi de cercurile n o a s t r e artistice şi literare,
(afară de partea privitoare la femei, bine înţeles!).
Nu facem comentarii, nici aluzii, — d ă m numai
în traducere interesantele declaraţii, ca cititorii să
poată privi şi judeca apoi prin prizma acestor
principii céa mai mare parté a literaturii din zilele
noastre. Rodin a s p u s u r m ă t o a r e l e :
«Convingerea m e a este că pentru a face artă,
trebue să ai paciinţă şi răbdare. Ce vedem însă
a s t ă z i ? Tinerii artişti voesc să cucerească repede
gloria, şi nu-şi dau destulă silinţă să se cunoască
pe sine. Tinerimea se trudeşte cu toate puterile
ei să fie originală, dar de o originalitate c ă u t a t ă ,
nefirească, şi care tocmai pentru a c e a s t a nu are
îndreptăţirea de a fi. Artistul trebue să a d a o g ă
alcătuirii sale şi ceva din firea şi din individuali­
t a t e a proprie, căci numai a ş a va fi opera lui crea­
ţie artistică.
»Gel dintâi lucru al tinerimii de azi e s t e : să
treacă în g o a n ă prin câteva muzeie, să privească
din fugă câteva capodopere, şi apoi să s p u n ă cu
satisfacţie: Păi lucrurile acestea le ştiu éu de mult!
M'am găsit pe mine însu-mi, şi a c u m a pot să mă
apuc să creez ceva nou! Oamenii aceştia poate
că a u suflet, d a r ceea ce Ie lipseşte, este fără
îndoială conştienţiozitatea. Este cu neputinţă să
devii în câteva zile artist desăvârşit. In artă poţi
să ajungi ceva numai cu paciinţă m a r e şi cu
muncă îndelungată. Dacă artistul priveşte opera
sa nu ca scop pentru sine (ultim), dacă se gân­
deşte în cursul creării la gloria la care va ajunge,
la bani sau la comande, nici când nu va produce
ceva artistic. Poate, că plăcerea maselor o v a
câştiga, dar dintre adevăraţii artişti nu va face
parte niciodată.
»Artistul e pierdut, d a c ă iubeşte în m o d
escesiv femeile. Arta e geloasă. Ea nu sufere ri­
vală, — nu se poate să iubeşti d e - o d a t ă şi arta
şi femeia. Mulţi cred, că pe artist îl inspiră d r a ­
gostea. Credinţa a c e a s t a e o m a r e rătăcire. De
obiceiu artistul nu-şi iubeşte opera, decât când o
înţelege deplin. Prin u r m a r e ar trebui să nimi­
cească tot ce produce în g r a b ă sau în vr'un avânt.
Lombroso şi aderenţii lui cred că geniul şi nebu­
nia sunt învecinate.
»Gen/u/, sau mai esact: omul genial este
ordinea intrupatä«.
Patriotismul deputaţilor români.
Cu ocazia întrunirii deputaţilor din cameia română
pentru a fi de faţă la cetirea mesagiului, toţi deputaţii
prezenţi au abzis de lefurile lor în favorul familiilor
celor duşi în războiul Trăiţi Români adevăraţi!
A b s o l v e n ţ i i r o m â n i al cursului ad­
ministrativ din Cluj (1912 -13) sunt următorii: Vasile
Anca, Vasile Alexa, Alexandru Bărbos, Iuliu Deac, Corne!
Gidrai, Nicolae Istrate, Adrian lacob, Aurel Köváry,
George Mureşian, Remus Piso, Vasile Şuta, Aurel Pârtia.
Pornească tinerii noştri pe calea nouă cu mult noroc
spre izbânda fericită, cu gândul întotdeauna la neamul
din care s'au născut.
în numărul viitor al revistei noastre
vom începe publicarea tratatului Dlui A. H. Schmitz
(Paris) despre »Tinerimea francezä«, apărut în revista
»Oesterreichische Rundschau«.
din unele răspunsuri, sosite la apelul nostru în cestiu-
nea înfiinţării revistei »Noi«.
»Nu putem, decât să îmbrăţişăm cu bucurie aceasta
idee veche veşnic nouă. Nu credem, că există un singur
student, care n'ar fi pentru o astfel de revistă, căruia
nu i-ar tresări inima de bucurie la auzul acestui glas
de sirenă. — Vă urăm spor la muncă şi succes în lupta
grea, ce aţi scris pe steagul vostru, dorind să-l duceţi
la izbandä«.
«România Jună« din Viena.
»Faptul pornirii revistei ne umple pieptul de în­
sufleţire şi admiraţie, când privim la steagul, ce-l des­
făşuraţi în numele muncii, al virtuţii şi culturii naţio­
nale. Aderăm din tot sufletul la pornirea voastră însu­
fleţită, căci e vorba doar de viitorii conducători ai nea­
mului*.
Soc. »Inocentiu M/cu C/ain«
a Teologilor din Blaj.
»Ideia, de care V'aţi însufleţit atât de mult, e cât
se poate de salutară şi necesară totodată. Aprobăm din
tot sufletul înfăptuirea ei şi ne creşte încrederea în pu­
terile noastre proprii, când vedem atâta însufleţire şi
stăruinţă pentru întruparea acestei idei, care a răsărit
tocmai unde era mai de Iipsă«.
Societatea »Andrei Saguna«
a Teologilor din Sibiiu.
«Aprobăm ideia salutară, a cărei conştie realizare
ar însemna consolidarea sufletească a studemilor ro­
mâni. Simţim lipsa revistei cu atât mai vârtos, cu cât
numai prin mijlocirea ei s'ar mai putea susţinea în stu­
denţii noştri atragerea şi însufleţirea conştientă pentru
idealurile şi cultura noasträ«.
Teologii Centra/işti din Bpesta.
»Salutam cu drag ideia scoaterii unui organ de
publicitate al Tinerimei. Lipsa i-o înţelegem şi simţi n şi
noi. Revista e ch-mată a înfrăţi pe toţi tinerii de bine
»în gânduri şi simţiri». Ce bine ne-ar cădea să ne ve­
dem odată acasă, între de-ai noştri, cu cari să nu ne
sinchisim a sta de vorbă, cerând v r e o povaţă piieti-
nească, eventual spunându-ne şi noi cuvântul, unde vom
crede, că putem şi cere trebuinţa».
Societatea Studenţilor de/a
gimn. din Blaj.
 Nr. 2- 3 .
BiBLioqrwirr
(Cărţi şi reviste sosite la redacţie).
Profesor şi elev. A apărut, ca retipărire
scoasă din »Transilvania« Asociaţiunei noastre o bro­
şură verde, de 20 pagini, care poartă titlu: Emil Viciu,
pedagogul şi opera sa, de han Oeorgescu. Sibiiu, Tip.
tipografiei archidiecezane. 1913.
Emil Viciu a fost profesor la liceul din Blaj, şi
rectorul internatului de acolo, care de câţiva ani trăia
într'o retragere totală, cu o penzie modestă, prea mo­
destă, într'o disciplină de schimnic, având respectul rar
al unui om sfânt, şi în anul trecut şi-a dat sufletul.
Autorul broşurei, dl Georgescu, este Doctorand în teo­
logie Ia universitatea din Viena. Elevul închină în
aceasta broşură câteva pagini de cucernică pomenire
profesorului său. Astfel frumosul adus de tinerul Docto­
rand este adus ca din inima multor elevi recunoscători
şi înţelegători.
Relevăm cu drag acest act literar, pentrucă întră
cu totul în gândurile noastre. Cât de bine ar fi dacă
mulţi elevi ar reconstrui, în pagini frumoase, figura pro­
fesorilor lor iubiţi, cari le-au lăsat urme în suflet, cari
au contribuit la clădirea individualităţii lor.
Emil Viciu — ne resare din zugrăvirea elevului
său distins, ca un profesor de elită, care pe lângă in­
strucţie a ştiut s ă facă şi educaţie şt care — cea ce e
mai mult — a fost nu numai un învăţat în studiile sale,
ci şi un escelent educator mai ales prin pilda vieţii sale,
fără prihană. De aceea el se bucura de o mare şi neîn-
doioasă autoritate morală. Prin studiile sale grele: fizica
şi matematica, el ştia să înalţe pe elevi la orizonturi
mai largi şi la concepţiunile cele mai înalte: la concep-
ţiunile religioase, pe cari, ca pe nişte schele puternice,
se zideşte viaţa tare, frumoasă, simetrică şi armonică.
D-l Oeorgescu pe lângă schiţa de caracter a
omului, ne dă şi un fragment din ideile lui, ca pedagog,
resumând un studiu despre educaţiune al răposatului,
publicat în Raportul din anul 1902—3 al şcoalelor din
Blaj. Sunt idei vrednice de a fi scoase la iveală şi pro­
puse unei publicităţi mai largi, cum s e face acum prin
organul celei dintâiu societăţi cu auctoritate naţională la
noi, cum este »Asociatiunea«. Dar pe lângă acest studiu,
şi cele câteva manuale de şcoală tipărite de mult, re­
gretatul profesor a mai avut şi alte scrieri de valoare
literară. înţeleg acele foiletoane ştienţifice, în stil uşor
de popularizare şi distracţie, de cari a publicat o serie
întreagă în »Unirea« dela Blaj, şi din care s'ar putea
scoate un volumaş frumos şi folositor. Apoi să zice, că
ar fi scris şi o carte de rugăciuni şi învăţături creşti­
neşti, cum nu avem alta, şi o tâlcuire a Evangeliilor de
peste an. Nu cunoaştem aceste scrieri, dar credem, că
Blajul, pe care îl ilustrează Emil Viciu în aceşti ani de
scădere, şi care nu l'a preţuit tocmai cum ar fi vredni­
cit, ar face un act de dreptate scoţând la lumină deplină
viaţa acestui om bun şi roadele muncii lui de educator.
Ori cum, d-l Ioan Oeorgescu, elevul, a făcut fru­
mos gest, cu aceasta primiţie literară închinată profeso­
rului său. Şi ne mândrim, că în rândurile tinerimei s ă
arată astfel de gesturi inteligente, cari vor fi şi îndem­
nuri pentru mulţi. N. Nlcliita.
Pag^39.
G. Ionescu Şieşti: Călător. (Craiova 1913.
Edit. tip. »Ramuri«. Preţul'lei 1'50).
O plăcută descriere a pitoreştilor ţinuturi şi oraşe
din Germania şi Franţa. Autorul ne duce prin cele mai
însemnate oraşe şi cu trecut istoric ale Germaniei:
Würtemberg, Stuttgart, Tübingen, Heidelberg etc., apoi
trece în Franţa, călăuzindu-ne prin oraşele pompoase:
Luneville, Nancy, Paris etc. Descrise în culori marcante
şi ţesute cu bogatele impresii ale autorului, ne fură gân­
dul trecându-ne în cele ţări străine din apusul Europei.
O recomandăm călduros, mai ales tinerimei noastre
univ., care studiază în străini, căci în »CalatoruU D-lui
Ionescu Şieşti, găsesc un bun şi simpatic călăuz. Asupra
acestei broşuri vom reveni.
Björnsterne Björnson: „Tânăra pă-
recne" piesă în două acte, tradusă de Petre Cârsteanu.
(Braşov, 1913 tip. A Mureşianu: Branişte &. comp. Pre­
ţul 40 fii) într'o limbă destul de plăcută şi uşoară, tra­
ducătorul ne dă o lucrare a regretatului şi nemuritorului
scriitor norvegian, prietenul b u n d e mai nainte a Româ­
nilor din Ardeal. D.
„Ardealul" — Braşov.
„Brioni Insel-Zeitung" — Brioni grande.
»Foaia Diecezană" — — Caransebeş.
„Gazeta Transilvaniei" — Braşov.
„Ghiluşul" — Doljiu (România).
„Junimea literară" — Cernăuţi.
,,La Corrispondenza Rumena" — Parma.
„Libertatea" — Orăştie.
„Oesterreichische Rundschau" — Wien.
„Orientul Român" - Cluj.
„Păstorul sufletesc" — Somlyócsehi.
„Progresul" — Oraviţa.
„Revista teatrală" — Braşov.
„Revista preoţilor" — Timişoara.
„Românismul" — Bucureşti.
„Revista copiilor şi a tinerimei" — Bucureşti.
„Solia Satelor" — Cluj.
„Steagul" — PIoeşti (România).
CĂTRfl CETITORI
Cauza, că numărul de faţă Pam scos duplu şi
mai târziu e, că nefiind în vacanţă nimeni dintre re­
dactorii noştri locuitori în Cluj, numai cu mari spese
am putea scoate numerile regulat. în speranţă, că cu
începerea anului şcolar vom putea fi punctuoşi, rugăm
On. public cetitor a ne scuză şi să ia aceasta la bună-
voitoarea cunoştinţă.
Numărul proxim al revistei noastre va apare la
15 Sept. n.
 Pag 40. Nr. 2 - - 3 .

internatul Vancean de fetiţe în Blaj.

P â n ă în ziua d e 15 August n. a. c. s e p u ­
POSTA REDACŢIEI
r r
blică concurs pentru susceperea tinerimei în In­
ternatul Vancean d e fetiţe din Blaj. Condiţiile de Toţi acei Domni, cari nu voesc a abona revista
primire s u n t : noastră să binevoiască a retrimite numeri/e primite
1. Pentru o elevă sunt a se plăti p e un a n ori să ne înştiinţeze pe o cartă posta/ă.
scolastic 3 6 0 ; c o r . solvibile în două, ori cel mult Rugăm stimate/e D-şoare şi pe colegii noştri,
patru rate egale anticipative. Elevele cari vor s ă cari nu ne-au trimis încă listele di subscripţie, să bine­
înveţe muzica instrumentală, v o r solvi s e p a r a t voiască a ni-le pune la dispoziţie pentru a regula
t a x ă m o d e r a t ă . S e p a r a t a r e s ă s e plătească şi chestiile administraţii.
didactrul d e 2 2 coroane 60 fileri pentru cele din Totodată facem atenţi pe toţi acei colegi abo-
clasele civile. nenţi, cari începând cu 1 Sept. pleacă la şcoli să ne
Stefi 2. Fiindcă elevele vor a v e a s ă poarte ves­ comunice la timp adresa exact.
minte uniforme, se vor solvi pentru aceste 40 cor. Cei ce n'au primit numărul prim să rec/ameze
Uniforma a c e a s t a constă din două şurţe cu m â ­ la administraţia revistei, de unde li-se vor trimite
neci, două pălării, — una d e iarnă şi alta de v a r ă , imediat.
— şi din o toaletă. Mai multora. înscrierile la universităţile din
3. L a intrarea în Internat fieştecare elevă Ungaria să încep în semestrul prim cu 1 Sept. n.
are s ă fie provăzută cu: 4 toalete simple, câteva şi durează până în 12 Sept. Cei ce din oare cari cauze
şurţe, jachetă d e iarnă şi primăvară, 1 năframă nu se pot prezenta personal între terminele de sus,
m a r e , 1 năframă mică şi 3 de cap, 6 camisoane, aceia pot cere în rugare recomandată (şi provăzută cu
6 pantaloni, 6 fuste, 6 serviete, 18 batiste, 8 p ă - atestat medical ori alt document, indicând cauza întâr­
rechi d e ciorapi, 2 părechi d e papuci, 1 păreche zieri), dela decanul acelei facultăţi la care voesc a se
de pantofi, 1 perie d e dinţi, 1 perie d e cap, 2 înscrie. La înscriere trebuiesc: atestat de matură şi
perii d e încălţăminte, 1 plapomă, 1 saltea de pae, estras de botez. Informaţiile mai de aproape le dă —
2 pepteni, 1 ţol d e lână, 2 perini, 4 feţe d e pat, celor ce vin la Cluj — redacţia noastră cu toată bucuria.
4 feţe d e perină, 2 cuverte de pat din giolgiu alb, A. I*. Belotinţ. Mulţumim sincerele tale urări
1 lighian d e spălat, 6 ştergare, 4 ştergătoare d e de bine şi aşteptăm preţiosul tău sprijin.
lighian, 1 ţinătoare de săpun, 1 pahar, 1 ulcea de
P. Cârsteanu (Bucovina). Te-am trecut la
tinichea şi t a c â m u r i .
ceata colaboratorilor. Deci... aşteptăm împlinirea pro-
Pentru s u m a solvită fieştecare elevă va primi:
misiunei!
1. Instrucţie în studiile prescrise p e clasele
I—IV. elementare şi I—IV. civilé, educaţie reli- Jianu. Nuvela fiind prea lungă, am adus'o de
g i o a s ă - m o r a l ă şi deprinderi în conversaţie m a ­ data asta numai jumătate. Cele din popor eu ţi' le-am
ghiară şi g e r m a n ă . luat. Servus!
2. Locuinţă în etajul institutului în sale Vas. Sala — Văşcău După dorinţă Vi-s'a
mari, s ă n ă t o a s e şi luminoase. trimis revista. Mulţumim de cele trimise şi Vă mai
3. Vipt întreg şi a n u m e : a ) la dejun cafea rugăm.
cu lapte, b) la amiazi 3 piese, c) Ia cină 1—2 P. Fotoc. Credem, că la întrebările puse de
piese. Intre aceste, la 10 oare a. m. şi 4 oare d. a. Dta în »Gaz. Trans.« ve-ţi găsi azi răspunsul dorit
câte o jamblă. Pachete de-ale mâncării s e per­ în coloanele revistei noastre.
mite elevelor s ă primească numai la sărbătorile Niţu Sohodoleann. Articolul tău l'am lăsat
Naşterii Domnului şi ale Paştilor. pe altădată fiindcă tratează chestii, cari — după cum
4. Spălat, luminat şi încălzit. In fieştecare vezi — sunt puse la tapet de Merlin.
lună elevele vor lua câte o baie, care le costă Ia
G. P. în V. Dta crezi, că n'avem ce publica şi
an 2 cor.
ne trimiţi un teanc de poezii, ca »să fim asiguraţk.
5. Instrucţie practică în cele economice, întru
Mulţumim de grija ce ne-o porţi, însă — durere - cele
cât instrucţia d e sub 1. lasă r ă g a z .
trimise nu le putem folosi. Ca să te convingi şi Dta,
La cererile pentru primire a u s ă se a l ă t u r e :
iată o strofă:
e x t r a s d e botez, testimoniu de pe clasa a b s o l v a t ă ,
a t e s t a t medical despre s ă n ă t a t e a elevei, a t e s t a t
de vaccinare şi revacinare. Amorul e o săgeată
Rugările pentru primire a u s ă s e înainteze Ce să 'mplântă de-odată
Preaveneratului Conzistor mitropolitan din Blaj, în inimile amândouă
a l ă t u r â n d u - s e la fieştecare o m a r c ă d e 45 fileri, Şi nu iasă cu una cu două
pentru s p e d a r e a francată a rezoluţiei. Dela r u g a -
rea pentru primire nu sunt dispenzate nici elevele, Ehei dragă Die! Poeziile nu se fac numai aşa »cu
cari a u mai fost la Internat. una cu două«. Ceteşte încă mult, ca apoi să ne mai
putem întâlni!
Blaj, 1 Iulie 1913.
Direcţiunea Internatului Vancean
de fetiţe. DIRECTOR- GIRANT: DR. EUGEN BIANU
Tipografia »Carmen« Petru P. Bariţiu în Cluj.