Sunteți pe pagina 1din 3

Universul si Sistemul Solar

Universul este întreaga lume înconjurătoare, nemărginită spațial sau temporal şi aflată în
permanentă mișcare și transformare, așadar, în continuă evoluție. Originea universului este considerată
“Big Bang”- ul sau Marea Explozie ceea ce dovedește expansiunea acestuia. Conform acestei teorii
universul era format iniţial din particule şi antiparticule într-un spaţiu redus, totuşi la o temperatură extrem
de mare, iar deoarece creştea foarte repede, acest fapt a fost numit “Marea Explozie”.
Expansiunea acestui miez a cauzat răcirea acestuia şi astfel la o temperatură de câteva mii de
grade, nucleele şi electronii se unesc formând atomii. Când expansiunea a încetinit datorită gravitaţiei, s-au
format galaxii.
Sistemul solar este o componentă a Căii Lactee ce s-a format acum circa 4,5 mld. de ani in urma
şocului unei Supernove cu un nor protosolar.
Astfel s-au format un protosoare ce a dus la formarea stelei mature de astăzi şi planetoizi ce aveau orbite
diferite devenind, prin evoluţie, planetele Sistemului Solar: Mercur, Venus, Terra, Marte(planete solide),
Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun (planete gazoase) şi Pluto (acum neconsiderată planetă a acestui Sistem).

Soarele:
- Soarele a fost deseori cunoscut ca “forţa primară” care
conduce toată natura de pe Pământ.
- Acesta “conduce” întreg Sistemul Solar prin uriaşa sa
gravitaţie şi masă (aprox. 99,86% din întregul Sistem) de
circa 330.000 de ori mai mare decât a pământului
- Raza acestuia este de 696.350 km. de aproape 110 ori
mai mare ca a Pământului.
- 99% din masă este format din două gaze: Hidrogen (H)
şi Heliu (He), ceea ce dovedește şi densitatea de 1,4g/m.
cub.
-
Structura Soarelui:

- În interior, Soarele concentrează aproape toată masa acestei stele şi este predominant Hidrogenul.
Acesta se caracterizează prin temperaturi foarte ridicate si presiuni, de asemenea, prin temperaturi
foarte ridicate si presiuni, de asemenea, prin temperaturi foarte ridicate si presiuni, de asemenea,
foarte mari.

- Coroana solară este învelişul exterior ce acoperă atmosfera având o lungime de ordinul milioanelor
de kilometri. Este alcătuit din gaze ionizate (plasmă) foarte rarefiate ce ajung la o temperatură
extremă

Planetele:

Mercur este cea mai apropiată planetă faţă de soare. Temparaturile variază de la 90K până la 700K.
Suprafaţa este crestată de numeroase cratere dovadă a ciocnirii planetei cu diverse corpuri, de exemplu
comete, asteroizi. Aceasta (suprafaţa) este asemănătoare cu cea a lunii. Are o atmosferă extrem de rarefiată.

Venus este a doua planetă ca apropiere faţă de Soare. Se învârte de la est la vest în jurul axei sale timp
de 243 de zile. Atmosfera este foarte diferită decât a pământului încât are zilnic ploi acide cu acid sulfuric.
Temperatura este foarte ridicată, de aproximativ 460 de grade. Nu are sateliţi.
Terra este a treia planetă de la Soare. Este singura
planetă locuită cunoscută. Are un singur satelit natural,
Luna. Atmosfera este formată predominant din
Azot(N) 77%, apoi Oxigen(O) 22%. Suprafaţa este
acoperită 70,8% apă şi 29,2% solid (uscat).

Marte este a patra planetă din Sistemul Solar. Se


mai numeste ,, Planeta Rosie” datorită oxidului de fier
care este vizibil rosu de pe Pamant. Are o atmosfera
subtire. Pe marte se află cel mai mare munte cunoscut
din Sistemul Solar, Olimpus Mons 26.000m. Se poate
gasi apa pe aceasta planeta apa in stare solidă si lichida. Anul acolo este aproape doi ani pămanteni, iar ziua
cu o ora mai mult.

Jupiter este a cincea planetă de la soare şi cea mai mare din Sistemul Solar. Are un număr de 63 de
sateliţi dintre care cei mai cunoscuţi fiind Io şi Ganymede. Are o mişcare de revoluţie de peste 11 ani pe
Pământ. Are un diametru de 11 ori mai mare decât al Pământului, iar volumul de 1300 de ori mai mare.
Jupiter are şi acesta inele, dar mai puţin vizibile, diferite de ale lui Saturn.

Saturn este cea de a şasea planetă de la Soare, fiind o planetă gazoasă. Este a doua ca mărime din
Sistemul Solar după Jupiter. Saturn are un sistem de inele bine conturat, format în special din particule de
gheaţă şi o mai mică cantite de resturi şi praf. Saturn este un sferoid aplatizat, fiind turtit la poli, iar diferenţa
dintre raza la poli şi la ecuator este de aprox. 10%. Saturn este singura dintre planetele Sistemului solar cu
densitatea mai mică decât cea a apei (0,687 g/cm³).

Uranus este a şaptea planetă de la Soare şi a treia că mărime (după diametru). Uranus este mai mare
ca diametru însă mai mică sub aspectul masei decât Neptun. Polul Sud al planetei Uranus este indreptat spre
Soare ceea ce rezultă că temperatura este mai mare la Poli decât la Ecuator. Atmosfera lui Uranus este de
aproape 83% hidrogen, 15% heliu şi 2% metan. Inelele lui Uranus sunt foarte întunecate şi au fost
descoperite primele după cele ale lui Saturn.

Neptun este ultima planetă din sistemul solar în ordinea distanţei faţă de soare. Atmosfera lui Neptun
este formată în principal din Hidrogen şi Heliu şi urme de metan. Datorită metanului planeta are aparent
culoarea albastră. Şi neptun are o serie de inele totuşi incomplete, au o structură erodată, lucru neînţeles.
Neptun are 13 sateliţi naturali cunoscuţi.

Terra ca planeta

Pământul s-a născut acum mai mult de 4,6 miliarde de ani, în acelaşi timp
cu celelalte planete ale Sistemului Solar. Din spaţiu arată ca o lume albastră de
apă pentru că 70% din suprafaţa Pământului este acoperită cu apă. 97% din
această apă este apa sărata a oceanelor si numai 3% este apa dulce.

O rotație completă a Pământului în jurul axei sale se realizează în


aproximativ 24 de ore; direcția de mișcare este de la vest la est, adică invers
deplasării aparente a Soarelui pe bolta cerească; viteza de rotație scade de la
Ecuator spre poli.
Consecințele mișcării de rotație sunt: succesiunea zilelor și a nopților, modificarea temperaturii aerului
de la zi la noapte, variația orei pe glob, turtirea Pământului la poli și bombarea la Ecuator.

Mișcarea Pământului în jurul Soarelui durează 365 de zile și 6 ore; direcția mișcării este de la vest la
est; în drumul său pe orbită Pământul își schimbă poziția față de Soare, fiind luminat și încălzit diferit; se
individualizează patru momente principale ale mișcării: două echinocții și două solstiții.

Consecințele mișcării de revoluție sunt: formarea anotimpurilor și succesiunea lor, durata inegală a
zilelor și a nopților.

Coordonatele Geografice

Coordonatele geografice au la baza o rețea imaginară de linii verticale și orizontale numite meridiane și
paralele de mare ajutor in momentul in care dorim sa stabilim poziția geografică a unui punct pe suprafața
terestră.

- Ecuatorul este paralela 0 a Globului ce îl


împarte în 2 emisfere.
- Paralelele geografice sunt linii imaginare care
inconjoara Pamantul asemeni Ecuatorului fiind
marcate de la 0 la 90 grade.
- Paralele geografice importante: Tropicul
Racului: 23°27' lat. N, Tropicul Capricornului:
23°27' lat. S, Cercul Polar Arctic: 66°33' lat.N,
Cercul Polar Antarctic: 66°33' lat.S.
- Medianul geographic: linie imaginara care
uneste cei doi oli si care imparte Pamantul in
doua emisfere , est si vest.
- Polii geografici Puncte imaginare care unesc cei
doi poli.

Coordonatele geografice:

Latitudinea: reprezinta distanța măsurată în grade, de la Ecuator spre poli.

- poate fi Nordica (Emisfera Nordica) sau Sudica (in Emisfera Sudica)


- variază de la 0º - 90º
- gradele de latitudine se notează pe marginile hărților (stanga si dreapta)

Longitudinea: reprezintă distanța măsurată în grade, de la Meridianul 0 până la meridianul locului, către
est și către vest.

- poate fi estică (Em. E) și vestică (in Emisfera Vestica)


- variază de la 0º - 180º
- Gradele de longitudine se vor gasi pe harti la nord si sud.

Folosindu-ne de coordonatele geografice invatate vom putea identifica corect pozitia geografica a unui
oras, a unei tari ori a unui punct de pe Glob.

S-ar putea să vă placă și