GRILE EXAMEN LICENŢĂ 2012

Disciplina Analiza medicamentelor, Legislaţie şi deontologie farmaceuticã

30. Exercitarea profesiei de farmacist. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmaciştilor

din România

30. 1. Exercitarea profesiei de farmacist este incompatibilă cu:

A. profesia de medic
B. starea de sănătate fizică sau psihică necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei de farmacist
C. orice ocupaţie de natură a aduce atingere demnităţii profesiei de farmacist
D. farmacistul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia
E. farmacistul care a fost condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească

30. 2. Certificatul de membru al Colegiului Farmaciştilor din România:

A. are valabilitate 5 ani
B. se avizează anual pe baza asigurării de răspundere civilă
C. are valabilitate pe toată durata de exercitare a profesiei
D. necesită aprobare din partea Casei de Asigurări de sănătate
E. devine operativ numai după încheierea asigurării de răspundere civila

30. 3. *Certificatul de membru al Colegiului Farmaciştilor din România se acordă pe baza

următoarelor acte, exceptând:
A. diploma de bacalaureat
B. documentele care atestă formarea în profesie
C. certificat de sănătate
D. certificat de cazier judiciar
E. declaraţia pe propria răspundere privind îndeplinirea condiţiilor de incompatibilităţi şi
nedemnităţi

30. 4. Colegiului Farmaciştilor din România este un organism:

A. profesional
B. apolitic
C. cu scop patromonial
D. de drept public
E. fără autonomie instituţională în domeniul său de competenţe

30. 5. Pe ce criterii se organizează şi funcţionează Colegiului Farmaciştilor din România?

A. teritoriale
B. la nivel naţional
C. la nivel judeţean
D. la nivel internaţional
E. la nivelul municipiului Bucureşti

30. 6. Care dintre următoarele enunţuri constituie atribuţiile Colegiului Farmaciştilor din România:
A. atestă onorabilitatea şi moralitatea profesională a membrilor săi
B. apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate sferele de
activitate
C. colaborează cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării la elaborarea metodologiei de acordare a
gradului profesional şi a tematicii de concurs
D. colaborează cu Garda Financiară şi participă la activitatea de inspecţie farmaceutică organizată
de aceasta
E. elaborează şi adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Farmaciştilor din
România

30. 7. Membrii Colegiului Farmaciştilor din România au următoarele drepturi, cu excepţia:

A. să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere de la nivelul structurilor teritoriale sau
naţionale ale Colegiului Farmaciştilor din România
B. să participe la orice acţiune a Colegiului farmaciştilor din România şi să primească informaţiile
solicitate
C. să participe la şedinţele ori adunările la care au fost convocaţi
D. să păstreze secretul profesional
E. să conteste sancţiunile primite

30. 8. Membrii Colegiului Farmaciştilor din România au următoarele obligaţii:

A. să rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau reprezentanţi ai corpului
profesional
B. să poarte însemnele Colegiului Farmaciştilor din România
C. să se adreseze organelor abilitate ale Colegiului Farmaciştilor din România şi să primească
informaţiile solicitate
D. să solicite ajutoare materiale pentru situaţii deosebite
E. să păstreze secretul profesional

30. 9. Obligaţiile membrilor Colegiului Farmacistilor din Romania, ce decurg din calitatea lor
specială de farmacişti sunt:
A. să respecte şi să aplice în orice împrejurare normele de deontologie farmaceutica
B. să participe la şedinţele sau adunările la care au fost convocaţi
C. să respecte drepturile legale ale pacienţilor
D. să achite, în termenul stabilit, cotizaţia datorată în calitate de membru al Colegiului
Farmaciştilor din România
E. să acorde, cu promptitudine, asistenţă farmaceutică de urgenţă, ca o îndatorire fundamentală,
profesională, civică

30. 10. Colegiului Farmaciştilor teritorial:

A. are personalitate juridică
B. are patrimoniu şi buget propriu
C. poate funcţiona în afara Colegiului Farmaciştilor din România
D. sediul este în orice oraş din judeţ
E. cuprinde toţi farmaciştii care exercită profesia în unitatea admnistrativ-teritorială respectivă

30. 11. *Organele de conducere ale Colegiului teritorial sunt următoarele, cu o excepţie:
A. consiliul
B. adunarea generală a farmaciştilor
C. biroul executiv
D. biroul consiliu
E. preşedintele

30. 12. Adunarea generală a farmaciştilor din Colegiului teritorial :

A. cuprinde toţi farmaciştii înscrişi în colegiul teritorial respectiv
B. se întruneşte anual în primul trimestru
C. se întruneşte anual în ultimul trimestru
D. se întruneşte la convocarea biroului consiliu
E. se întruneşte la convocarea consiliului
30. 13. *Membrii consiliului structurilor teritoriale şi reprezentanţii în Adunarea generală naţională
se aleg pe o perioadă de:
A. 4 ani
B. 5 ani
C. 3 ani
D. 1 an
E. 10 ani

30. 14. Biroul consiliu este format din:

A. 1 preşedinte
B. 5 vicepreşedinţi
C. 2 secretari
D. 3 vicepreşedinţi
E. 1 secretar

30. 15. Atribuţiile Adunării generale naţionale sunt următoarele:

A. elaborează statutul Colegiului Farmaciştilor din România
B. elaborează Codul deontologic al farmacistului
C. aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli
D. alege comisia de cenzori
E. stabileşte sistemul de credite de educaţie continuă

30. 16. Consiliul naţional al Colegiului Farmaciştilor din România are următoarele atribuţii:
A. aprobă statutul Colegiului Farmaciştilor din România
B. aprobă Codul deontologic al farmacistului
C. colaborează cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării la elaborarea tematicilor, metodologiilor,
concursurilor şi examenelor pentru farmacişti
D. fixează cotizaţia care trebuie plătita obligatoriu de către fiecare farmacist
E. alege, dintre membrii săi, pe cei care vor forma comisiile de lucru

30. 17. *Comisiile de disciplina la nivel teritorial conţin:

A. 3 membri
B. 7 membri
C. 2 membri
D. 5 membri
E. 10 membri

30. 18. Sancţiunile disciplinare sunt:

A. mustrare
B. amendă
C. avertisment
D. vot de blam
E. suspendarea calităţii de membru al Colegiului Farmaciştilor din România pe o perioadă
determinată, mai mare de 3 ani

30. 19. *Cuantumul cotizaţiei de membru al Colegiului Farmaciştilor din România se stabileşte de
către:
A. Adunarea generală a farmaciştilor
B. Biroul consiliu
C. Consiliul Naţional al Colegiului Farmaciştilor din România
D. Biroul executiv
E. Preşedintele
30. 20. Profesia de farmacist se exercită pe teritoriul României:
A. de către persoane fizice absolvente a unei instituţii de învăţământ superior
B. conform Legii nr. 95/2006
C. de către persoane juridice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în farmacie
D. de către cetăţeni ai statului român posesori ai unui titlu oficial de calificare în farmacie
E. de către cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, posesori ai unui titlu oficial de
calificare în farmacie

30. 21. Prin titlu oficial de calificare în farmacie se înţelege:

A. diploma de farmacist eliberată de Ministerul Sănătăţii Publice
B. certificatul de farmacist specialist, eliberat de o instituţie de învăţământ superior medico-
farmaceutic acreditată în România
C. diploma de farmacist eliberată de statele membre ale Uniunii Europene
D. certificatul sau alt titlu de farmacist dobândite într-un stat terţ şi recunoscute de unul din statele
membre ale Uniunii Europene
E. certificatul de farmacist primar, eliberat de o instituţie de învăţământ superior

30. 22. Conform legii nr. 95/2006, Titlul XIV:

A. profesia de farmacist este o profesie independentă
B. în timpul exercitării profesiei, farmacistul este funcţionar public
C. apărarea principiilor farmaciştilor este asigurată de Colegiul Farmaciştilor din România
D. profesia de farmacist se exercită în regim salarial
E. profesia de farmacist nu se exercită pe bază de contract de muncă

30. 23. Activităţi prin care se realizează exercitarea profesiei de farmacist:

A. prepararea formelor farmaceutice ale medicamentelor
B. fabricarea şi controlul medicamentelor
C. activităţi didactice sau de administraţie sanitară
D. prepararea, controlul, depozitarea şi distribuţia medicamentelor în farmacii deschise publicului
E. acordarea de informaţii şi consultanţă privind medicamentele

30. 24. Faţă de persoana care i se adresează pentru obţinerea serviciilor farmaceutice, în exercitarea
profesiei, farmacistul trebuie să dovedească:
A. profesionalism
B. devotament
C. aroganţă
D. respect
E. disponibilitatea

30. 25. Profesia de farmacist poate fi exercitată pe teritoriul României de persoanele care
îndeplinesc următoarele condiţii, exceptând:
A. deţin un titlu de calificare în domeniul medical, prevăzut de lege
B. nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate
C. sunt membri ai Colegiului Medicilor din România
D. sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de farmacist
E. nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate

31. Aplicaţiile metodelor cromatografice în controlul medicamentelor

31. 1. *La baza tuturor metodelor cromatografice de separare stau următoarele procese
fundamentale, cu excepţia:
A. repartiţia între faza staţionară şi aceea mobilă
B. adsorbţia pe suporturi solide
C. schimbul ionic
D. adsorbţia pe suporturi lichide
E. excluderea – difuzia;

31. 2. Dacă faza mobilă este lichidă, iar cea staţionară solidă, procesul cromatografic poate fi:
A. Cromatografie de repartiţie
B. Cromatografie de adsorbţie
C. Cromatografie de excludere
D. Cromatografie de absorbţie
E. Cromatografie de schimb ionic

31. 3. De care dintre următorii parametri depinde viteza liniară medie v m, în cromatografie:
A. temperatură
B. presiunea impusă fazei mobile
C. presiunea impusă fazei staţionare
D. natura coloanei
E. natura fazei staţionare.

31. 4. * In cromatografie,viteza liniară medie v m depinde de următorii parametri, cu o excepţie:

A. presiunea impusă fazei mobile
B. temperatură
C. presiunea impusă fazei staţionare
D. natura coloanei
E. natura fazei staţionare.

31. 5. Caracteristici comune metodelor cromatografice:

A. analiţii se repartizează între faza staţionară şi faza mobilă
B. cele două faze sunt nemiscibile
C. între cantitatea de analiţi repartizaţi între cele două faze nu există un echilibru
D. migrarea analiţilor de-a lungul fazei staţionare se realizează cu aceeaşi viteză
E. separarea constă în eluarea continuă a analiţilor ce părăsesc succesiv coloana.

31. 6. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate, referitor la raportul de retenţie:
A. se notează cu R R
B. este egal cu raportul dintre viteza medie de deplasare a analitului (v A ) şi viteza medie de
deplasare a fazei mobile (v M )
C. este egal cu raportul dintre timpul mort t M şi timpul de retenţie t R
D. este egal cu raportul dintre timpul de retenţie t R şi timpul mort t M
E. este egal cu raportul dintre distanţa parcursă de volumul mort de fază mobilă şi distanţa până la
maximul picului analitului A

31. 7. *Care dintre următoarele afirmaţii nu sunt adevarate, referitor la raportul de retenţie:
A. este egal cu raportul dintre timpul mort t M şi timpul de retenţie t R
B. este egal cu raportul dintre viteza medie de deplasare a analitului (v A ) şi viteza medie de
deplasare a fazei mobile (v M )
C. este egal cu raportul dintre timpul de retenţie t R şi timpul mort t M
D. se noteaza cu R R
E. este egal cu raportul dintre distanţa parcursă de volumul mort de fază mobilă şi distanţa până la
maximul picului analitului A
31. 8. Gelurile utilizate ca suporturi în cromatografia de excludere sterica trebuie să prezinte
anumite proprietăţi:
A. diametrul porilor
B. forma şi mărimea particulelor
C. să aibă o afinitate crescută faţă de subsţantele dizolvate în soluţiile de analizat
D. să nu reacţioneze cu solvenţii
E. să aibă consistenţă spumoasă, semirigidă sau rigidă

31. 9.*Gelurile utilizate ca suporturi în cromatografia de excludere sterică trebuie să prezinte

anumite proprietăţi, mai puţin una:
A. să aiba consistenţă spumoasă, semirigidă sau rigidă
B. diametrul porilor
C. să nu reacţioneze cu solvenţii
D. forma şi mărimea particulelor
E. să aibă o afinitate crescută faţă de substanţele dizolvate în soluţiile de analizat

31. 10. Care dintre următoarele afirmaţii nu sunt adevărate, privind răşinile schimbătoare de ioni,
dacă se consideră reacţia de schimb dintre 2 ioni A şi B:
A. dacă răşina are o afinitate mai mare pentru ionul B decât pentru ionul A, valoarea constantei de
echilibru este mai mare decât unitatea, K A/B >1
B. dacă răşina are o afinitate mai mare pentru ionul B decât pentru ionul A, valoarea constantei de
echilibru este mai mică decât unitatea, K A/B <1
C. valoarea constantei de echilibru este mai mare cu cât diferenţa dintre afinităţile pentru ionii A şi
B este mai mare
D. valoarea constantei de echilibru este mai mare cu cât diferenţa dintre afinităţile pentru ionii A şi
B este mai mică
E. valoarea constantei de echilibru este mai mică cu cât diferenţa dintre afinităţile pentru ionii A şi
B este mai mare

31. 11. Identificarea spoturilor analiţilor în CSS se poate efectua prin următoarele procedee:
A. examinarea plăcii cromatografice în UV
B. expunerea plăcii cromatografice la vapori de iod
C. măsurarea picurilor de pe cromatogramă
D. pulverizarea de soluţii caustice
E. utilizarea de soluţii etalon

31. 12. *Măsurarea densitometrică a analiţilor separaţi prin CSS se poate face prin următoarele
metode, cu excepţia:
A. reflexie
B. transmisie
C. emisie fluorescenţă
D. refracţie
E. stingerea fluorescenţei

31. 13. *Pentru determinarea concentraţiei componenţilor separaţi prin GC se pot utiliza
următoarele procedee, mai puţin unul:
A. metoda examinării în UV
B. metoda normării ariilor
C. metoda standardului intern
D. metoda curbei de calibrare
E. metoda adaosului de standard
31. 14. *Cum se defineşte Rf-ul cromatografic:
A. mărime ce depinde de natura gazului purtator
B. raportul b/a; a = distanţa de migrare a probei; b = distanţa de migrare a frontului fazei mobile
C. raportul a/b; a = distanţa de migrare a frontului fazei mobile; b = distanţa de migrare a probei
D. raportul a/b; a = distanţa de migrare a probei; b = distanţa de migrare a frontului fazei mobile
E. mărime ce depinde de timpul şi volumul de retenţie

31. 15. Care dintre următoarele enunţuri sunt adevărate cu privire la cromatografia de gaze:
A. este o metodă fizico-chimică de separare cromatografică
B. faza mobilă este un gaz
C. faza mobilă este un lichid
D. faza staţionară este un lichid
E. faza staţionară este un solid

31. 16. *Care dintre următoarele enunţuri nu sunt adevărate cu privire la cromatografia de gaze:
A. este o metodă fizico-chimică de separare cromatografică
B. faza mobilă este un gaz
C. faza staţionară este un lichid
D. faza mobilă este un lichid
E. faza staţionară este un solid

31. 17. Faza staţionară în cromatografia de lichide sub presiune este constituită din:
A. un solid cu granulaţie fină
B. un solid impregnat cu un lichid
C. un solid pe care sunt grefate grupări anorganice
D. un solid cu granulaţie mare
E. un solid pe care sunt grefate grupări organice

31. 18. Evidenţierea spoturilor de pe cromatogramă se face conform FR X astfel:

A. examinare în lumină UV la 366 nm
B. examinare după tratare cu reactivi în lumină vizibilă
C. examinare în lumină UV la 150 nm
D. examinare în lumină UV la 254 nm
E. examinarea ca atare în lumină vizibilă

31. 19. Cromatografia de gaze se poate utiliza:

A. la separarea substanţelor nevolatile
B. pentru identificarea speciilor chimice separate, utilizând volumul de retenţie specific
C. pentru identificarea speciilor chimice separate, utilizând timpul de retenţie relativ
D. pentru identificarea speciilor chimice separate, utilizând indicele de retenţie
E. pentru identificarea speciilor chimice separate, utilizând indicele de separare

31. 20. Cromatografia de gaze se poate aplica la:

A. controlul purităţii materiilor prime utilizate în sinteza de medicamente
B. cercetarea impurităţii solvenţilor utilizaţi la cristalizare şi recristalizare
C. separarea substanţelor nevolatile
D. controlul produsului finit
E. determinarea stabilităţii în timp a medicamentelor

31. 21. In care din următoarele metode cromatografice, cele 2 faze, mobilă şi staţionară nu sunt
lichide:
A. cromatografia de repartiţie cu fază legată normal sau inversă
B. cromatografia de excludere prin separări polare
C. cromatografia de repartiţie cu fază adsorbită normal sau inversă
D. cromatografia de excludere prin separări nepolare
E. cromatografia de schimb ionic cu răşini chelatante

31. 22. In cromatografia de gaze, creşterea temperaturii nu determină:

A. ieşirea substanţelor separate mai lent din coloană
B. ieşirea substantelor separate mai repede din coloană
C. lărgirea picului în funcţie de volumul de retenţie
D. micşorarea volumului de retenţie
E. îngustarea picurilor în funcţie de volumul de retenţie

31. 23. Care dintre următoarele enunţuri nu sunt adevărate cu privire la eluţia selectivă în analizele
ion cromatografice:
A. sunt eluaţi toţi ionii reţinuţi, cu ajutorul unui eluent judicios ales
B. se utilizează când coeficienţii de repartiţie au valori apropiate
C. se utilizează un gradient de concentraţie al eluentului prin modificarea compoziţiei sale
D. se elueză un singur ion din cei reţinuţi cu ajutorul unui eluent judicios ales
E. coeficienţii de repartiţie trebuie să fie foarte diferiţi

31. 24. *Care dintre următoarele enunţuri nu sunt adevărate cu privire la faza staţionară din
cromatografie:
A. particulele de fază staţionară se caracterizează prin diametrul mediu
B. este formată din particule fine, solide, sferice, pe suprafaţa cărora se produc interacţiile cu
analiţii – cromatografia de adsorbţie
C. este formată din particule fine solide care sunt suportul pe care se fixează faza staţionară lichidă
– cromatografia de repartiţie
D. în coloanele capilare din cromatografia de gaze, faza staţionară este fixata în stare neomogenă,
sub forma unui film pe pereţii interiori
E. particulele de fază staţionară se caracterizează prin suprafaţă specifică

31. 25. La baza tuturor metodelor cromatografice de separare stau următoarele procese
fundamentale:
A. adsorbţia pe suporturi solide
B. repartiţia între faza staţionară şi aceea mobilă
C. adsorbţia pe suporturi lichide
D. schimbul ionic
E. excluderea – difuzia;

32. Metode volumetrice în controlul medicamentelor

32. 1. * Conform FR X, morfina din T-ra Anticholerina, se dozeazã:

A. conductometric
B. spectrofotometric
C. acido-bazic
D. direct pe tincturã
E. polarografic

32. 2. Urmãtoarele substanţe se pot doza complexonometric, conform FRX :

A. carbonat bazic de magneziu
B. sulfat de aluminiu
C. bromurã de sodiu
D. benzoat de sodiu
E. gluconat de calciu

32. 3. Conform FRX nu se pot doza complexonometric urmãtoarele substanţe:

A. sulfat de aluminiu
B. bromurã de sodiu
C. gluconat de calciu
D. benzoat de sodiu
E. carbonat bazic de magneziu

32. 4. * Conform FRX se pot doza prin metoda iodometricã urmãtoarele substanţe:
A. clorurã de potasiu
B. fenazonã
C. clorurã de sodiu
D. acidul benzoic
E. clorhidratul de procainã

32. 5. *Factorul de molaritate al soluţiei de acid percloric 0.1mol/l în dioxan se stabileşte conform
FRX utilizând:
A. hidrogenoftalat de potasiu
B. hidroxid de sodiu
C. acid oxalic
D. hidrogenoftalat de potasiu uscat în prealabil
E. acid benzoic

32. 6. *Conform FR X factorul de molaritate al soluţiei de metoxid de sodiu 0.1 mol/l se stabileşte
folosind ca substanţã de referinţã:
A. salicilat de sodiu
B. acid salicilic
C. benzoat de sodiu
D. hidrogenoftalat de potasiu
E. acid benzoic

32. 7. Titrosubstanţele folosite pentru prepararea soluţiilor volumetrice trebuie sã îndeplineascã

urmãtoarele condiţii:
A. sã fie stabile
B. sã aibã o compoziţie bine definitã
C. sã fie insolubile în solventul ales
D. sã fie solubile în solventul ales
E. sã conţinã impuritãţi pirogene

32. 8. Titrosubstanţele folosite pentru prepararea soluţiilor volumetrice trebuie sã îndeplineascã

urmãtoarele condiţii, mai puţin:
A. sã aibã o compoziţie bine definitã
B. sã conţinã impuritãţi pirogene
C. sã fie insolubile în solventul ales
D. sã fie stabile
E. sã fie solubile în solventul ales

32. 9. Fenilbutazona din unguentul cu fenilbutazonã se dozeazã:

A. dupã dispersare în amestec alcool-eter
B. dupa dispersare în amestec alcool-eter neutralizat
C. prin titrare cu HCl 0.1 mol/l
D. în prezenta indicatorului roşu de fenol
E. dupã dispersare în apã

32. 10. Care dintre urmãtoarele afirmaţii cu privire la dozarea fenilbutazonei din unguentul cu
fenilbutazonã nu sunt adevãrate:
A. se titreazã dupã dispersare în apã
B. se titreazã dupã dispersare în amestec alcool-eter
C. se titreazã dupa dispersare în amestec alcool-eter neutralizat
D. se titreazã cu HCl 0.1 mol/l
E. se utilizeazã indicator roşu de fenol

32. 11. *Factorul de molaritate al soluţiei de complexon III se stabileşte conform FRX cu:
A. zinc granule
B. clorurã de sodiu
C. carbonat de calciu
D. acid oxalic
E. clorurã de potasiu

32. 12. Conform FR X urmãtoarele substanţe nu se dozeazã cu EDTA-disodic:

A. oxid de zinc
B. clorurã de potasiu
C. sulfat de magneziu
D. bicarbonat de sodiu
E. oxid de magneziu

32. 13. Conform FR X urmãtoarele substanţe se pot doza cu EDTA-disodic:

A. carbonat de calciu
B. gluconat de calciu
C. clorurã de sodiu
D. clorurã de calciu
E. bromurã de potasiu

32. 14. Care dintre urmãtoarele substanţe nu se pot doza cu EDTA-disodic, conform FR X:
A. clorurã de sodiu
B. bromurã de potasiu
C. carbonat de calciu
D. gluconat de calciu
E. clorurã de calciu

32. 15. Factorul de molaritate pentru soluţia de HCl 1 mol/l se stabileşte conform FR X folosind:
A. hidrogenocarbonat de potasiu
B. carbonat de potasiu
C. apã distilatã
D. apã distilatã proaspãt fiartã şi rãcitã
E. metil oranj (I)

32. 16. Factorul de molaritate al soluţiilor volumetrice:

A. se stabileşte pe o substanţã de referinţã
B. se stabileşte cu o soluţie volumetricã cu factor de molaritate cunoscut
C. se verificã periodic
D. rãmâne neschimbat la variaţiile de temperaturã
E. se stabileşte cu o soluţie volumetricã cu factor de molaritate necunoscut

32. 17. Metronidazolul din supozitoarele cu metronidazol se dozeazã:

A. cu HCl 0.1 mol/l
B. cu HClO 4 0.1 mol/l în dioxan
C. utilizând roşu de metil în cloroform (I)
D. tratând masa de supozitor cu cloroform
E. tratând masa de supozitor cu apã

32. 18. Care dintre urmãtoarele afirmaţii sunt adevãrate :

A. acidul benzoic se titreazã cu NaOH 0.1 mol/l
B. pentru dozare, acidul benzoic se dizolvã în apã
C. pentru dozare, acidul benzoic se dizolvã în alcool
D. pentru dozare, acidul benzoic se dizolvã în alcool neutralizat
E. se titreazã cu HClO 4

32. 19. Dozarea clorhidratului de procainã din soluţia injectabilă:

A. se efectueazã direct pe soluţia injectabilã
B. se efectueaza prin extracţie în cloroform dupã prealabilã alcalinizare
C. se dozeazã cu NaNO 2 0.1 mol/l
D. se utilizează bromura de potasiu catalizator
E. nu se utilizeazã catalizator

32. 20. Care dintre urmãtoarele enunţuri nu sunt adevãrate cu privire la stabilirea factorul de
molaritate al soluţiei de HCl 0.5 mol/l, conform FR X, utilizând:
A. titrosubstanţã – hidrogenocarbonat de potasiu
B. titrosubstanţã – clorurã de sodiu
C. indicator metil oranj
D. indicator galben de metanil în dioxan
E. indicator fenolftaleina

32. 21. Care dintre urmãtoarele enunţuri sunt adevarate cu privire la stabilirea factorul de molaritate
al soluţiei de HCl 0.5 mol/l, conform FR X, utilizând:
A. titrosubstanţã – hidrogenocarbonat de potasiu
B. titrosubstanţã – clorurã de sodiu
C. indicator metil oranj
D. indicator galben de metanil în dioxan
E. indicator fenolftaleina

32. 22. Conform FR X, factorul de molaritate al soluţiei de tiosulfat de sodiu 0.05 mol/l se stabileşte
utilizând:
A. titrosubstanţã – acid oxalic
B. indicator - galben de metanil
C. titrosubstanţã – dicromat de potasiu
D. indicator – amidon
E. indicator - fenolftaleinã

32. 23. *Factorul de molaritate al soluţiei de nitrat de argint 0.1 mol/l se stabileşte, conform FRX,
folosind ca substanţã de referinţã:
A. tiocianat de amoniu
B. clorurã de sodiu
C. cromat de potasiu
D. alaun de fer şi amoniu
E. clorurã de calciu

32. 24. Care din urmãtoarele afirmaţii sunt adevãrate referitor la clorhidratul de papaverinã:
A. dozarea se realizeazã prin titrare directã cu acid percloric
B. are caracter slab bazic
C. dozarea are loc în mediu neapos
D. cu acetatul mercuric, ionul de Cl- este trecut în clorurã de mercur
E. dozarea cu acid percloric se face dupã tratare cu acetat de mercur

32. 25. *Care din urmãtoarele afirmaţii nu sunt adevãrate referitor la clorhidratul de papaverinã:
A. dozarea cu acid percloric se face dupã tratare cu acetat de mercur
B. are caracter slab bazic
C. dozarea are loc în mediu neapos
D. cu acetatul de mercur, ionul de Cl- este trecut în clorurã mercuricã
E. dozarea se realizeazã prin titrare directã cu acid percloric

33. Metode spectrofotometrice de absorbţie în ultraviolet şi vizibil în controlul

medicamentelor

33. 1. Inregistrarea spectrelor în UV-VIS se face prin reprezentarea graficã pe:

A. abscisã – lungimea de undã, ordonatã – absorbanţa
B. abscisã – absorbanţa, ordonatã - lungimea de undã
C. abscisã – transmitanţa, ordonatã - lungimea de undã
D. abscisã – lungimea de undã, ordonatã – transmitanţa
E. abscisã – numãrul de undã, ordonatã – absorbanţa

33. 2. Pentru determinarea pKa al unui acid slab, se înregistreazã spectrele soluţiei la:
A. pH = 2, când predominã forma molecularã purã, acidul nefiind ionizat
B. pH = 2, când predominã forma ionizatã purã, acidul fiind ionizat
C. pH = 8, când predominã forma molecularã purã, acidul fiind ionizat
D. pH = 8, când predominã forma ionizatã purã, acidul fiind ionizat
E. pH = 5.5 când existã un echilibru între cele 2 forme

33. 3. Spectrele derivate din spectrometria de absorbţie prezintã urmãtoarele caracteristici, cu

excepţia:
A. oferã o rezoluţie mai bunã decât spectrul iniţial
B. rezoluţia creşte odatã cu ordinul derivatei
C. rezoluţia scade odatã cu ordinul derivatei
D. amplitudinea picurilor derivate creşte cu ordinul derivatei
E. nu oferã o rezoluţie mai bunã decât spectrul iniţial

33. 4. *Domeniul spectral UV apropiat este cuprins între:

A. 185 – 600 nm
B. 400-600 nm
C. 185 – 400 nm
D. 700 – 1100 nm
E. 400 – 1100 nm
33. 5. Sursa de radiaţii în VIS:
A. este o lampã cu fir de wolfram
B. este o lampã de hidrogen
C. este o lampã cu deuteriu
D. furnizeazã un fascicul cu radiaţii în domeniul 160 – 380 nm
E. furnizeazã un fascicul cu radiaţii în domeniul 320-2500 nm

33. 6. Urmãtoarele enunţuri nu sunt adevãrate cu referire la tranziţiile de tip d-d*:

A. sunt specifice compuşilor anorganici care implicã electronii din orbitalii moleculari d
B. sunt însoţiţi de o absorbtivitate micã
C. se produc în domeniul UV
D. sunt specifice compuşilor organici care implicã electronii din orbitalii moleculari d
E. se produc în domeniul VIS

33. 7. Care dintre urmãtoarele enunţuri sunt adevãrate cu referire la tranziţiile de tip d-d*:
A. se produc în domeniul UV
B. se produc în domeniul VIS
C. sunt specifice compuşilor anorganici care implicã electronii din orbitalii moleculari d
D. sunt însoţiţi de o absorbtivitate micã
E. sunt specifice compuşilor organici care implicã electronii din orbitalii moleculari d

33. 8. Legea Lambert-Beer:

A. este legea fundamentalã a absorbţiei
B. este valabilã numai pentru soluţii concentrate
C. stabileşte relaţia dintre lumina absorbitã, structura şi concentraţia în substanţa de analizat a
soluţiei şi grosimea stratului absorbant
D. este valabilã numai pentru soluţii diluate
E. include temperatura mediului

33. 9. Erorile datorate aparatelor în UV-VIS prezintã urmãtoarele cauze:

A. zgomotul de fond al sursei luminoase
B. zgomotul de fond al fotomultiplicatorului
C. procesele de refracţie
D. procesele de difuzie
E. procesele de reflexie

33. 10. Alegeţi informaţiile false despre efectul hipsocromic:

A. constã în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undã mai mari
B. constã în creşterea intensitãţii benzilor
C. constã în apariţia carbocationilor
D. constã în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undã mai mici
E. se întâlneşte la caroteni

33. 11. Din punct de vedere al participãrii sau neparticipãrii electronilor existenţi într-o moleculã, la
tranziţii electronice, se disting urmãtoarele tipuri de electroni:
A. electroni de tip σ
B. înveliş de electroni închis, în care electronii sunt implicaţi în legãturi chimice
C. electroni de tip n
D. electroni de tip π
E. electroni care se gãsesc sub forma perechilor de electroni neparticipanţi în învelişul exterior al
unor atomi uşori
33. 12. *Care dintre urmãtoarele afirmaţii nu sunt corecte despre spectrometria derivatã:
A. se aplicã când spectrele compuşilor din amestec nu sunt suficient de diferenţiate
B. are aplicaţii în analiza şi controlul medicamentelor, în analiza biochimicã şi de laborator clinic
C. este importantã când absorbanţa este denaturatã
D. este importantã în cazul în care în soluţia de analit apare un fenomen de reflexie a luminii
E. picurile spectrelor derivate sunt mai accentuate, mai diferenţiate

33. 13. Conform FR X absorbanţa este:

A. este logaritmul zecimal al inversului transmitanţei
B. logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea luminii incidente şi intensitatea luminii
transmise
C. logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii
incidente
D. este proportionalã cu concentraţia în substanţa de analizat
E. este proporţionalã cu grosimea stratului absorbant

33. 14. *Conform FR X absorbtivitatea este:

A. este raportul dintre concentraţia soluţiei substanţei de analizat şi produsul dintre grosimea
stratului absorbant şi absorbanţa soluţiei de analizat
B. este raportul dintre absorbanţa soluţiei substanţei de analizat şi produsul dintre concentraţia
soluţiei substanţei de analizat şi grosimea stratului absorbant
C. este raportul dintre grosimea stratului absorbant şi produsul dintre concentraţia soluţiei
substanţei de analizat şi absorbanţa soluţiei de analizat
D. este raportul dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente
E. este o mãsurã a absorbţiei luminii la o anumita lungime de undã

33. 15. Conform FR X absorbtivitatea molarã:

A. este o mãsurã a absorbţiei luminii la o anumitã lungime de undã, într-un strat cu grosimea de 1
mm al soluţiei de analizat cu concentraţia de 1 mol/l
B. este o mãsurã a absorbţiei luminii la o anumitã lungime de undã, într-un strat cu grosimea de 1
cm al soluţiei de analizat cu concentraţia de 1 mol/l
C. este independentã de concentraţie
D. este dependentã de concentraţie
E. variazã cu lungimea de undã

33. 16. Conform FR X absorbanţa specificã:

A. este o constantã caracteristicã fiecãrei substanţe
B. reprezintã absorbanţã corespunzatoare unui strat de soluţie cu grosimea de 1 cm
C. reprezintã absorbanţã corespunzatoare unui strat de soluţie cu grosimea de 1 dm
D. reprezintã absorbanţã corespunzatoare unui strat de soluţie ce conţine 1 mg de substanţã în 100
ml
E. reprezintã absorbanţã corespunzatoare unui strat de soluţie ce conţine 1 g de substanţã în 100 ml

33. 17. Tranziţiile σ – σ*:

A. necesitã puţinã energie
B. apar în UV îndepartat
C. necesitã multã energie
D. sunt tranziţii puternice
E. apar în UV apropiat

33. 18. Electronii n:

A. se gãsesc sub forma perechilor de electroni neparticipanţi în învelişul exterior al unor atomi
uşori
B. sunt mai puternic atraşi de nucleele acestor atomi decât electronii σ
C. pot fi excitaţi cu radiaţii UV-VIS
D. pot contribui la absorbţii în domeniul IR
E. nu pot fi excitaţi cu radiaţii UV-VIS

33. 19. Tranziţiile π – π*:

A. au loc în sisteme nesaturate care conţin o dublã legãturã etilenicã izolatã
B. au loc în sisteme saturate
C. le corespund benzi de absorbţie foarte intense
D. le corespund benzi de absorbţie slabe
E. le corespund benzi de absorbţie spre 295 nm

33. 20. *Conform FR X domeniul vizibil este cuprins între:

A. 400 -900 nm
B. 185 – 400 nm
C. 400 – 800 nm
D. 400 – 1100 nm
E. 700 – 1100 nm

33. 21. In spectrometria derivatã, spectrul derivat de ordinul 3 prezintã urmãtoarele caracteristici, cu
excepţia:
A. prezintã 2 maxime, unul mai mic, al doilea mai mare
B. prezintã 2 minime, din care unul mai important
C. prezintã 2 maxime ce corespund celor 2 puncte de inflexiune ale primei derivate
D. ţine seama de maximele şi minimele spectrului derivatei de ordin imediat inferior
E. picul cel mai important este situat la aceeaşi lungime ca şi maximul picului de ordinul zero

33. 22. In spectrometria derivatã, spectrul derivat de ordinul 3 prezintã urmãtoarele caracteristici:
A. prezintã 2 maxime ce corespund celor 2 puncte de inflexiune ale primei derivate
B. ţine seama de maximele şi minimele spectrului derivatei de ordin imediat inferior
C. prezintã 2 minime, din care unul mai important
D. prezintã 2 maxime, unul mai mic, al doilea mai mare
E. picul cel mai important este situat la aceeaşi lungime ca şi maximul picului de ordinul zero

33. 23. Care dintre urmãtoarele enunţuri nu sunt adevãrate cu referire la tranziţia n-π*:
A. constã în saltul unui electron de pe un orbital molecular de nelegãturã n pe un orbital molecular
de antilegaturã π*
B. este o tranziţie de intensitate mare
C. se întâlneşte la sisteme nesaturate, compuşi carbonilici
D. este o tranziţie de intensitate micã
E. apare în UV îndepãrtat (sub 200 nm)

33. 24. Care dintre urmãtoarele enunţuri sunt adevãrate cu referire la tranziţia n-π*:
A. se întâlneşte la sisteme nesaturate, compuşi carbonilici
B. constã în saltul unui electron de pe un orbital molecular de nelegãturã n pe un orbital molecular
de antilegãturã π*
C. apare în UV îndepãrtat (sub 200 nm)
D. este o tranziţie de intensitate mare
E. este o tranziţie de intensitate micã
33. 25. Efectul hipercromic:
A. constã în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undã mai mici
B. constã în creşterea intensitãţii benzilor
C. se întâlneşte la beta-caroten, forma trans
D. constã în scãderea intensitãţii benzilor
E. constã în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undã mai mari