Instalatii de ventilari II

Curs 4

Retele de transport ale aerului

Pierderi de sarcina
Inaintarea aerului in reteaua de transport (refulare si aspiratie) rezolva asigurarea debitelor
necesare la nivelul dispozitivelor de refulare si aspiratie. Aceasta inaintare a aerului e insotita de
pierderi de sarcina (presiune) care se manifesta prin deformarea liniara sau locala a liniilor de
current. Acestora le corespund 2 tipuri de pierdere de presiune: liniare, locale; primele (liniare) fiind
uniform distribuite in lungul portiunilor drepte de conducte, iar a doua categorie sunt concentrate
intr-un punct al retelei de transport al aerului in asa numitele piese speciale.

Pierderi de sarcina liniare

Ele se datoreaza frecarilor intre tuburile de curent (liniile) si rugozitatii peretelui conductei
care sfasie tuburile de curent din apropierea peretelui conductei. Cele 2 fenomene sunt reflectate in
invariantul Reynolds (1) , unde :
v= viteza medie in sectiunea de curegere considerate;
d= dimensiune caracteristica (diametrul echivalent pt sectiuni inchise)
ν= vascozitate cinematica
Reynolds reprezinta raportul dintre fortele de inertie ale fluidului in miscare si vascozitatea
fluidului.
In curgerile aerului prin retelele de transport Re are urmatoarele valori:
≤ 2320 – curgere laminara;
Re: 2320÷8000 (~104) – curgere tranzitorie
8000 (~104) – curgere turbulenta
In domeniul tehnicii ventilarii/climatizarii apare curgere turbulenta pentru tubulaturi cu
diametrul ehivalent peste 0,9 m, la viteze ≥ 1 m/s. Evidentiind in sectiuni de curgere forma
hodografelor de viteze necesara in calcularea vitezei medii v apar urmatoarele forme:

Re1 < Re2 < Re3

Fig 1
h3
h1 h2

Cele 3 hodografe (=infasurarea extremitatii vectorilor viteza intr-o sectiune de curgere) h1,
h2 si h3 sunt:
 h1 = parabola pentru curgerea laminara
 h2 = parabola turtita (trapez curbiliniu pentru domeniul de curgere intermediar)
 h3 = trapez curbiliniu (dreptunghi) pentru curgerea turbulenta.
Pierderile liniare sunt evidentiate prin coeficientul de frecare care e definit ca o functie de
Re si ε/d. ⁄ (2); unde ε/d = rugozitatea relativa; ε = rugozitatea absoluta, fiind data
de valoarea medie a asperitatilor peretelui conductelor.

1
 εmed

Fig 2

Intrucat literatura de specialitate prezinta o mare varietate de valori pt λ si intrucat operarea

cu λ e dificila se introduce urmatorul artificiu:
- pierderea de sarcina liniara e o suma:
∑ (3)
l= lungimea conductei drepte; =presiunea dinamica corespunzatoare
vitezei medii din sectiunea de curgere.
In portiunea dreapta de conducta fara pierderi sau adaosuri de fluid, debitul fiind constant si
d tot constant, conform ecuatiei continuitatii:
[m3/s] (4)
(4) introdusa in (3) rezulta: (5)
[l] =Pa/m
R = pierderea de sarcina liniara, inglobeaza marimi constante, reprezentand
pierderea de sarcina corespunzatoare unei conducte cu lungimea de 1 m care
transporta debitul D cu viteza v
Diferenta existenta in literatura de specialitate intre diametrul hidraulic si cel echivalent,
conduce adesea la erori de calcul importante, in calculul acestor pierderi deoarece marimea d
intervine in R.
Diferenta dintre cele 2 diametre consta in:
- diametrul hidraulic dn= diam. unei conducte circulare echivalente cu cea de o alta
forma a sectiunii, care vehiculeaza pe aceeasi lungime de conducta acelasi debit de
fluid. Pentru conducte cu sectiune dreptunghiulara:
- diametrul echivalent de reprezinta diametrul unei conducte circulare echivalente cu
cea de o alta forma a sectiunii, care vehiculeaza pe aceeasi lungime de conducta
acelasi debit de fluid cu aceleasi pierderi de presiune

√ (7)
La valorile uzuale ale dimensiunii tubulaturii dreptunghiulare diferenta intre cele 2 diametre
reprezinta cca 17 procente, iar diferenta in R intre cele 2 diametre este 1,175≈ 2,50

Pierderi de sarcina locale

In functie de configuratia piesei speciale se prezinta in literatura de specialitate metode de
calcul a coeficientului de pierderi locale ξ mai detaliate sau mai aproximative:
(8)

ξ= coef. rezistentei locale, adimensional; = presiunea dinamica

corespunzatoare vitezei medii

2
 Piesele mai uzuale care introduc pierderi locale sunt coturi si curbe, modificari de sectiune,
ramificatii. Fenomenele fizice care produc aceste pierderi sunt deformarea locala a liniilor de curent
generate de impactul frontal cu suprafetele conductelor, de inertia liniilor de curent, de separarea
sau unirea curentilor de fluid. La coturi si curbe apar 2 zone care reduc sectiunea de curgere.
B
d

A
+R
Fig 3
α R/d ≤ 2 - COT
R/d >2 - CURBA
ξ = f(R/d,α)

Zonele A si B (A – datorata inertiei si desprinderii liniilor de curent de pe suprafata de

curgere si B – datorata impactului liniilor de curent cu suprafata frontala) reduc portiunea de
curgere determinand o crestere a vitezei in prima etapa, iar in a 2-a o reducere a vitezei , ceea ce
indica pierderi de presiune.
Coeficientul rezistentei locale ξ depinde de raza de racordare si de unghiul celor 2 portiuni
de conducta. La modificarea sectiunii de curgere, trecerea brusca de la S 1 la S2 introduce zona de
turbulenta A care consuma presiune .

S1 v1 v2
S2

Fig 4
A

Sectiunile S1 si S2 se pot racorda eliminand zonele de turbulenta A si determinand o mai

buna curgere a liniilor de curent. Pentru schema considerata piesa se numeste confuzor.

S1
S2

Fig 5

3
Ramificatiile
La ramificatii apar fenomene asemanatoare fig 6.

S1 S2 D1
D

A α
Fig 6
S3

D2
ξ1,2=f(S1, S2, S3,α)

La ramificatia cu separarea curentilor apare o zona care se manifesta ca fiind turbulenta A,

neparticipand la curgere. Se definesc 2 coeficienti ξ, primul pentru traseul principal si al doilea
pentru ramificatie, ambii depinzand de forma geometrica a acestei piese speciale.
NOTA! In general coeficientii de rezistenta locala ξ sunt pozitivi exceptie facand
ramificatiile cu unirea curentilor, coeficientii ramificatiei ξ2 putand avea valori negative, ceea ce
inseamna ca pe ramura respective se creeaza depresiune.