„Dragii Ostaş

Vă scrie o Mamă îndurerată pentru perderea Fiului ei şi o Soră care este la fel de îndurerată.

Fiul meu era lumina ochilor mei, era sprijinul bătrâneţelor mele.
Îl aşteptam să-şi facă datoria de Soldat şi se să întoarcă iară lângă noi.
Copilul meu Ioan nu a avut parte de fericire pentru că a rămas orfan de tată.
Tatăl lui a murit în munţi degerat. La omorât stăpânii de pe atunci ai pădurilor.
Ion a crescut numai în necazuri şi sau îndreptat timpurile şi la noi în casă era mai multă lumină. Ion a
fost şi el omorât.
A murit la datorie, la omorât bandiţii şi nu a apucat să se mai bucure de zilele fericite pe care le
aştepta. Mia omorât Copilu şi îi urăsc pe bandiţi aşa cum ia urât şi el pe cât sunt de îndurerată sunt şi
mândră de el.
Cu Copilul meu mă mândresc pentru că a fost până la sfârşitu vieţi lui cinstit şi şia dat viaţa mai bine
de cât să se spună depre el că nuşi face datoria.
Fapta lui este ca o lumină la inima mea îndurerată.
Să fiţi la fel Dragi Ostaşi să vă faceţi datoria

Ana şi Maria Grămadă”