Unii dintre cei care au fost răniți în acțiune în prima linie au avut ocazia să scrie o scrisoare de adio

celor dragi, știind că este ultima lor scrisoare și, prin urmare, șansa de a-și lua rămas bun cum
trebuie. Unul dintre acestea a fost sergentul Francis Herbert Gautier care scrie urmatoarea scrisoare
de pe patul de spital din Essex, Anglia.

Pentru fiica mea Marie, când este capabilă să înțeleagă.

2 aprilie 1916

Fiicei mele dragi Maria,

Fiica dragă,
Aceasta, scrisoarea mea către tine, este scrisă cu durere. Am sperat să petrec mulți ani fericiți cu tine
după ce războiul se termina și să te văd crescând mare și fericită.
Îți scriu pentru că vreau ca după ce crești și înțelegi, să știți cât de mult te-am iubit.
Știu că ești prea tânăr acum ca să mă păstrezi în amintirea ta. Știu că draga ta mamă se va întrista.
Fii o mângâiere pentru ea, amintește-ți când vei fi suficient de mare că și-a pierdut fiul drag,
fratele tău, și pe mine, tatăl tău, într-un timp scurt.
Fratele tău a fost un băiat drag, onorează-i memoria pentru că te-a iubit foarte mult pe tine și pe
frații tăi. A murit ca un soldat curajos în apărarea casei și a țării sale
Dumnezeu să vă călăuzească și să vă țină în siguranță și ca, în sfârșit, să ne întâlnim cu toții împreună
în odihna Lui veșnică.
Sunt al tău tată iubitor și afectuos.

Gautier a murit peste două luni mai tarziu după aceasta scrisoare in urma rănilor.