Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Monologul Lui Carol Cutrere
Monologul Lui Carol Cutrere
“Am fost cândva ceea ce se numeşte o reformatoare întru Hristos. Ştii dumneata ce este asta? Un fel de
exhibiţionism blând. Ţineam discursuri la întruniri populare, trimiteam scrisori de protest în legătură cu
exterminarea sistematică a negrilor, care constituie majoritatea populaţiei din district. Consideram că era
nedrept să moară de foame şi de pelagră, atunci când zac şi se prăpădesc recolte întregi din cauza gărgăriţelor
sau a verilor prea ploioase. Am vrut şi am încercat să construiesc dispensare şi am cheltuit în acest scop toţi
banii pe care mi i-a lăsat mama. Şi când a apărut acel Willie McGee, el a fost trimis pe scaunul electric
pentru că a avut relaţii nepermise cu o prostituată albă ... (Vocea ei tremură de emoţie.) Am făcut una de
pomină. M-am învelit într-un sac mare şi am pornit-o pe jos spre reşedinţa guvernatorului. Era iarnă. Am
umblat desculţă şi îmbrăcată numai cu sacul acela, ca să înmânez guvernatorului acestui stat protestul meu
personal. Da, cred că a fost un pic de exhibiţionism din partea mea, însă nu numai asta. Mai era şi altceva
în toate astea. Ştii unde am ajuns? La şase mile de oraş –huiduită, batjocorită, şi chiar scuipată la tot pasul
— şi apoi am fost arestată! Ghici pentru ce? Pentru vagabondaj şi desfrânare. Da, da, asta a fost acuzaţia:
„vagabondaj şi desfrânare”, fiindcă au decis că acel sac de cartofi pe care îl aveam pe mine nu era o
îmbrăcăminte cuviincioasă ... Ei, dar asta a fost cu multă vreme în urmă, iar astăzi din reformatoare n-a
mai rămas nimic. Sunt pur şi simplu o „vagaboandă desfrânată". Dar le arăt eu lor cât de desfrânată
poate fi o „vagaboandă desfrânată" dacă îsi pune toată inima ei într-asta, aşa cum mi-o pun eu. Foarte
bine. Ţi-am spus povestea mea, povestea unei femei exhibiţioniste. Acum aş vrea să faci şi dumneata
ceva pentru mine. Du-mă, te rog, cu maşina mea, pe Dealul Chiparoşilor. Şi acolo vom asculta cum glăsuiesc
morţii. Căci acolo vorbesc. Ciripesc unii cu alţii, ca păsările de pe deal, dar tot ce spun ei se reduce la un
singur cuvânt, şi acel cuvânt este: „Trăieşte, trăieşte, trăieşte, trăieşte, trăieşte!" Este tot ce au învăţat ei, este
singurul sfat pe care ţi-l pot da. Trăieşte, şi atâta tot... E simplu! Un sfat cum nu se poate mai simplu!”